TACTICI N APROVIZIONAREA MATERIALELOR

9.1. Consideratii generale Desfasurarea continua a proceselor de productie impune asigurarea ntreprinderii cu resurse materiale n cantitatile si ritmurile cerute de consumul productiv: materii prime, materiale, utilaje, piese de schimb. Prin aprovizionarea tehnicomateriala [6] se deruleaza activitati care asigura planificarea, realizarea si evidenta resurselor materiale, a utilajelor, a energiei precum si deplasarea acestora de la furnizor la consumator. Aprovizionarea trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:

- sa stabileasca nivelul real, judicios fundamentat al diferitelor materiale achizitionate; - sa repartizeze si sa asigure o miscare rationala a mijloacelor de productie de la producator la consumator; - sa asigure o largire continua a bazei de materii prime; - sa realizeze o valorificare superioara a resurselor materiale; - sa asigure cresterea eficientei economice prin accelerarea vitezei de rotatie a cheltuielilor variabile.
Activitatile derulate la nivel tactic n aprovizionare trebuie sa conduca la simplificarea si marirea operativitatii n achizitia de material la reducerea cheltuielilor aferente operatiilor de transport, depozitare, manipulare, stocare precum si la mbunatatirea conditiilor de lucru si a organizarii din cadrul departamentului specializat. Aprovizionarea unei ntreprinderi industriale are un caracter dinamic: - n planificare; aprovizionarea trebuie permanent corelata cu planul de productie care la rndul sau este fundamentat si influentat de fluctuatia cererilor; - n realizarea efectiva; pentru ca mentine un contact permanent cu toti furnizorii traditionali sau potentiali, urmareste evolutia produselor si a materiilor prime, comunica continuu cu furnizorii pentru a respecta termenii contractului si a obtine conditii de achizitii ct mai avantajoase. 9.2. Ratiunile existentei stocurilor Propunerile din planul de aprovizionare sunt bazate pe analize si calcule tehnico - economice cuprinse n instrumente operationale cu rol important n realizarea eficientei economice: norme de consum, balante de materiale, norme si normative ale stocurilor de materiale. Valoarea medie a stocurilor pe care ntreprinderile industriale le detin corespunde unei valori de 17 - 20% din cifra de afaceri, ceea ce reprezinta mai mult de doua luni din activitatea totala, pe drept cuvnt afirmndu-se ca stocurile pot reprezenta "cimitirul" ntreprinderii. n aceste conditii obiectivul aprovizionarii si gestiunii stocurilor este esential: reducerea volumului de stocuri de materii prime sau a componentelor elementare, minimizarea costurilor si a capitalurilor imobilizate constituind domeniul cheie pentru organizarea logisticii n amont (prin opozitie cu logistica n aval legata de distributie). Stocul reprezinta ansamblul de bunuri care se formeaza n ciclul de exploatare al ntreprinderii pentru a fi fie vndut n starea n care se gaseste n urma unui proces de productie viitor sau n curs, fie pentru a fi consumat la prima necesitate [6]. Stocul reprezinta un ansamblu de bunuri sau de articole acumulate n asteptarea unei utilizari ulterioare, mai repede sau mai trziu, si care permite alimentarea utilizatorului pe masura nevoilor sale, fara a fi perturbat de ntrzieri n livrari sau de incapacitatea furnizorului de a fabrica temporar respectivele bunuri. Notiunea de stoc regrupeaza:

- aprovizionarea: materiile prime, furnizorii; - produsele: intermediare si finite; - intermediarii: cumparatorii care revnd marfa. Foarte general (fig.9.1), orice stoc se caracterizeaza prin printr-un flux de intrare pe care ntreprinderea l poate previziona ntr-un anumit grad, un flux de iesire (pe care rareori ntreprinderea l poate stapni el fiind impus de clienti) si un nivel de bunuri n asteptare.

Figura 9.1 - Caracteristicile stocului Rolul stocului este multiplu si numeroase ratiuni economice, financiare, tehnice, comerciale, justifica existenta stocurilor de materii prime, componente sau produse finite: Ratiuni financiare: - stocarea produselor scumpe pentru un scop speculativ specific perioadelor de criza sau inflatie; - mentinerea valorii anumitor materii prime sau produse; se elimina astfel riscul cresterii exagerate a cheltuielilor de fabricatie datorita penuriei. Ratiuni economice: - reducerea cheltuielilor de transport prin achizitionarea unor cantitati mai mari dect stocul curent necesar; - acceptarea ofertei propuse de furnizor cu cantitati fixe de livrare la preturi foarte avantajoase pentru produsele care nu implica costuri mari de stocare; - stocarea productiei excedentare n raport cu cererea n cazul n care oprirea si repornirea activitatilor productive costa fiind preferata realizarea unei productii constante cu stocuri care sa raspunda cererilor suplimentare ocazionale. Ratiuni tehnice: - ameliorarea calitatii produselor: uscarea lemnului, sampanizarea vinului etc. Ratiuni comerciale: - reducerea termenelor de livrare mai ales cnd clientii doresc produsele ntr-un timp redus; - achizitii n perioada reducerilor oferite de furnizori; pentru a promova un produs politica de marketing prevede si actiuni punctuale cnd se realizeaza reduceri de preturi, perioada n care cererile cresc si se justifica crearea stocului; - pentru a realiza un raspuns prompt la cererile aleatoare.

Prin politica promovata responsabilii cu gestiunea stocurilor trebuie sa evite doua situatii periculoase: un nivel de stoc prea mare sau un nivel de stoc prea scazut, ambele cu consecinte economice dezavantajoase. Daca nivelul de stoc este prea mare: - se nregistreaza numeroase cheltuieli suplimentare (constructia de depozite, asigurari, personal salarizat, ntretinere, paza etc.); - imobilizarile de capitaluri scad competitivitatea firmei; - poate crea dificultati de lichiditati; - creste riscul de degradare si deteriorare a produselor stocate; - conduce la situatii n care firma vinde cu rabat (scaderea profitului) productia stocata. Un nivel de stoc prea scazut: - multiplica riscul de a ntrerupe si chiar de a opri fluxul productiv; - dezorganizeaza ntreprinderea; - genereaza ntrzieri n livrari, diminuarea vnzarilor si n final pierderea clientelei. Deci, ntreprinderea printr-un efort financiar care merita a fi luat n considerare va construi si va exploata un sistem de gestiune economica a stocurilor care va avea ca obiective: - reducerea la maxim a nivelului mediu al stocurilor; - minimizarea riscurilor de ntrerupere a productiei. 9.3. Planificarea aprovizionarii Propunerile de plan de aprovizionare sunt bazate pe analize si calcule tehnico economice, iar instrumentele operationale specifice cu un rol important n cresterea eficientei economice sunt normele de consum, balanta de materiale si normele de stocuri de materiale. 9.3.1. Normele de consum servesc la fundamentarea si dimensionarea corecta a volumului si structurii stocurilor de materiale necesare ncheierii contractelor economice sau elaborarii planului de aprovizionare. Norma de consum reprezinta cantitatea maxima de materie prima, componente, materiale combinate sau energie ce se stabileste a fi consumata n conditiile tehnice, tehnologice si organizatorice specifice fabricatiei ntreprinderii respective. Deci, norma de consum se modifica n conditiile n care se achizitioneaza utilaje noi, se perfectioneaza tehnologia sau se optimizeaza organizarea. Normele de consum se clasifica dupa mai multe criterii [6]: a) dupa rolul materialului achizitionat, n functie de destinatia sa: - pentru productia de baza; - pentru activitati auxiliare, etc. b) dupa modul de agregare: - norme de consum individuale; - norme de consum grupate.

c)

dupa perioada la care se refera: - norma de consum bruta (norma specifica) Ncb = Gn + Pt n care: Ncb - reprezinta norma de consum bruta

Gn - reprezinta greutatea neta a piesei rezultate Pt - reprezinta pierderile tehnologice - norma de consum de aprovizionat Nca = Gn + Pt + Pnt n care: Pnt - reprezinta pierderile netehnologice Metodele utilizate n determinarea normelor de consum: a)Metoda tehnico-analitica: se bazeaza pe calcule tehnice nca din faza de proiectare avnd la baza greutatea neta a piesei rezultate Gn. b) Metoda experimentala: este o metoda de laborator sau de productie, metoda care necesita ca piesele ce vor fi normate sa fie deja executate si pot fi cntarite, masurate, probate, experimentate. c)Metoda statistica: se utilizeaza analogia si asemanarea cu piesele similare existente deja n fabricatie.

9.3.2. Balanta de materiale

Trebuie sa existe un echilibru ntre resursele existente si necesitatile ntreprinderii cu privire la materia prima, energia si combustibilul utilizat. Balanta de materiale este un instrument al elaborarii sectiunii de plan al aprovizionarii oglindind sintetic echilibrul dinamic dintre resursele existente si necesarul productiei planificate si analitic corelnd o serie de relatii necesare a fi respectate ntre sistemul productiv, parteneri, consumatori, etc. Balanta de materiale are o forma specifica evidentiind resursele (R) si necesarul (N), de exemplu: Resurse (R) a) Stocul la nceputul b) a) Pentru productie, exploatare perioadei Resurse din tara c) d) Resurse din import Alte resurse b) Pentru fondul pietei c) Pentru export d) Pentru rezerva e) Stoc la finele perioadei Total Resurse (R) Total Necesar (N) Necesar (N)

Daca: N = R - balanta de materiale este echilibrata N > R - balanta de materiale este deficitara N < R - balanta de materiale este excedentara 9.3.3. Normele de stocuri de materiale. Stocurile se formeaza: - datorita necesitatii asigurarii continuitatii activitatilor productive; - datorita aprovizionarii periodice n cantitatile si la termenele stabilite prin contract. Stocurile se planifica n raport de volumul productiei, ciclul de productie si conditiile reale ale aprovizionarii. Norma de stocuri stabileste nivelul maxim admis al stocurilor de materiale necesare dintr-un anumit sortiment pentru asigurarea desfasurarii normale a proceselor de productie. n cadrul unei ntreprinderi, stocurile de materiale, au doua forme: - stocuri de productie, care asigura desfasurarea procesului de productie; - stocuri sub forma de marfa, produse, care asigura stabilitatea si continuitatea ciclului economic. Categoriile de stocuri de productie evidentiate contabil si faptic sunt: - stocul curent Sc; - stocul de siguranta Ss; - stocul de pregatire sau conditionare Sp; - stoc de transport intern St; - stoc de iarna Si. 9.3.3.1. Stocul curent S c - reprezinta cantitatea dintr-un sortiment de material sau component, necesar pentru asigurarea desfasurarii normale si continue a procesului de productie ntre doua livrari de material de catre furnizor. Marimea stocului curent S c variaza ntre o limita maxima si una minima dupa o lege de variatie specifica productiei si conditiilor tehnico - organizatorice asigurate n perioada de timp considerata. Se atinge nivelul maxim (fig. 9.2) n momentul receptiei fiecarei livrari de material de la furnizor.

Figura 9.2 - Stocul curent Sc Nivelul minim se realizeaza la sfrsitul intervalului dintre doua livrari succesive de material cnd stocul curent se epuizeaza. Nivelul mediu este reprezentat de o marime relativ stabila ce caracterizeaza intervalul dintre doua livrari succesive de material. Acest nivel este impus de ritmul fabricatiei n perioada considerata care induce si un anumit nivel de consum de material. Consumul productiv poate avea o variatie uniforma n timp, asa cum este reflectat n figura anterioara sau o variatie neuniforma, multiple cauze putnd genera neuniformitatea: defectarea agregatelor, lipsa operatorilor, masuri organizatorice neadecvate etc. 9.3.3.2. Stocul de siguranta Ss - reprezinta cantitatea de materiale destinata sa asigure desfasurarea continua a procesului de productie n cazul eventualelor ntreruperi n aprovizionare: defectarea instalatiei la furnizor, transport necorespunzator etc. Stocul de siguranta nu trebuie utilizat n productia curenta, este considerat intangibil si doar n cazuri extreme cnd stocul curent s-a epuizat si aprovizionarea este ntrerupta se apeleaza la cantitatea de material din stocul de siguranta. Dupa reluarea aprovizionarii se reface rapid stocul de siguranta. 9.3.3.3. Stocul de pregatire sau conditionare Sp - reprezinta cantitatea de materie prima (fig. 9.3) destinata sa asigure continuitatea productiei n cazul imobilizarii pe durate stabilite a unor sortimente de materiale care necesita o pregatire anterioara nceperii procesului la studiul tehnologic respectiv (mbatrnire fonta, uscare lemn). Normele de stocuri de conditionare tin cont de tehnologia utilizata, dotarile existente, planul de productie, metodele de organizare etc.

Figura 9.3 - Stocul de pregatire si conditionare Ss 9.3.3.4. Stocul pentru transport intern St - reprezinta cantitatea necesara pentru productia curenta n cazul aprovizionarii de la un depozit central a unor sectoare independente, dispersate, ndepartate, la care utilizarea nu poate fi efectuata n aceeasi perioada cu livrarea din depozit. 9.3.3.5. Stocul de iarna Si - reprezinta cantitatea necesara pentru asigurarea desfasurarii normale a procesului productiv n perioada de iarna datorita factorilor climatici sau a altor conditii (terenuri nisipoase, argiloase, ngheturi prelungite). Este un stoc format din timp pe baza unor estimari care tine cont de antecedentele situatii. 9.4. Gestiunea stocurilor Din cele expuse anterior rezulta clar ca ntreprinderile sunt supuse unei duble constrngeri: cadenta de aprovizionare foarte scazuta genereaza stocuri mari si costuri importante de stocare n timp ce ritmul de aprovizionare ridicat multiplica costurile de lansare a comenzilor. Fata de aceste consideratii, gestiunea materialelor cuprinde o serie de activitati prin care: - se efectueaza normarea stocurilor; - se optimizeaza sistemul logistic de aprovizionare, depozitare, manipulare, conservare;

- se reduc cheltuielile de stocare; - se realizeaza evidenta stricta a materialelor. Principalele functii ale gestiunii materialelor [6] se pot nominaliza prin: - crearea sigurantei si certitudinii cu privire la asigurarea alimentarii continue a procesului de productie; - imobilizarea unor cantitati ct mai reduse n materiale stocate; - diminuarea continua a cheltuielilor de stocare; - formarea de stocuri pentru situatii neprevazute. Factorii cei mai relevanti care influenteaza gestiunea materialelor sunt: - cererea, care poate fi constanta sau aleatoare cu o probabilitate cunoscuta sau necunoscuta; - cantitatea de aprovizionat (Q) rezultata din analiza cererii; - durata de aprovizionare (d) - timpul consumat de la emiterea comenzii pna la receptia materialului n depozitul ntreprinderii; - intervalul dintre doua reaprovizionari (t); - perioada de timp pentru care este planificata gestiunea (T); - stocul curent optim (Sc); - date despre furnizor: capacitati, termene de livrare, loturi de livrare; - capacitatile de depozitare ale ntreprinderii; - cheltuielile ocazionate de desfasurarea procesului de aprovizionare, dintre care cele mai importante sunt: - Cl - cheltuieli pentru lansarea comenzii. Aceste cheltuieli sunt independente de marimea stocului curent sau de cantitatea comandata; - Cs - cheltuieli cu stocarea, manipularea, transportul si conservarea materialelor. Aceste cheltuieli sunt dependente de marimea stocului depozitat; - Cp - cheltuieli de penalizare, care apar atunci cnd cererea este mai mare dect stocul existent si ea se datoreaza lipsei de materii prime pentru prelucrare. 9.4.1. Tipuri de gestiune a stocurilor. n practica sunt utilizate mai multe tipuri de gestiune rezultate din specificul procesului de productie si din particularitatile procesului de aprovizionare. a. Gestiunea cu cerere si aprovizionare constante (fig. 9.4), la intervale egale. Aceasta gestiune este tipica productiei de masa si se caracterizeaza prin: - cererea de consum este constanta si impune regularitate n aprovizionare; - intervalele de reaprovizionare (t) sunt egale; - cantitatea comandata reface stocul curent.

Figura 9.4 - Gestiunea cu cererea si aprovizionarea constante 1, 2, 3 - reprezinta datele precise la care se lanseaza viitoarea comanda; acestea tin cont de durata de reaprovizionare d. Se observa ca se utilizeaza si un nivel de alarma Z de obicei mai mare dect stocul de siguranta S s care anticipeaza demersurile de aprovizionare. b. Gestiunea cu cerere variabila. Daca fluxul de produse finite este variabil nu se pot lansa comenzile n cantitati si la termene fixe fara a risca ruperea continuitatii procesului productiv datorita lipsei de materii prime n stocul curent sau n caz extrem n stocul de siguranta. Exista urmatoarele solutii: 1. Gestiunea calendaristica. Specific metodei este de a lansa comenzile la data fixata dar variind cantitatile comandate n functie de cereri. Cantitatile necesare se vor estima anticipat (fig. 9.5) la o durata de timp de reaprovizionare constanta d, corespunzatoare datei finale a intervalului dintre doua reaprovizionari t si el constant. Estimarea tine cont de nivelul stocului din depozit, de nivelul de alarma Z si de stocul de siguranta. Cantitatea care urmeaza a fi comandata poate fi determinata cu formula: Q = Stocul maxim - Stocul existent + CMZ t n care: CMZ - reprezinta consumul mediu zilnic t - durata dintre doua reaprovizionari
x

Figura 9.5 - Gestiunea calendaristica a stocurilor

Acest tip de gestiune este specific productiei eterogene de serie mica, este dificila de coordonat si conduce deseori la stagnari ale procesului productiv din lipsa de materiale n stoc. 2. Sisteme de gestiune cu valoare de comanda. Se fixeaza o cantitate constanta pentru fiecare comanda, dar data fiecarei comenzi (fig. 9.6) este determinata n functie de cererea nregistrata. Un rol important l constituie nivelul de alarma Z stocul la care se va declansa o noua aprovizionare. n general nivelul de alarma Z va fi determinat de formula: Qz = CMZ(TR + S) n care: TR - este timpul de raspuns de la furnizor S - timpul de securitate

Sistemul se utilizeaza n productia de serie mica si unicate. Figura 9.6 - Sistem de gestiune cu valoare de comanda 3. Gestiune cu cerere variabila si reaprovizionare variabila. Este situatia n care nu se cunosc anticipat momentele calendaristice de emitere a comenzilor si nici cantitatile care vor fi comandate.

Estimarea momentelor de reaprovizionare se realizeaza n functie de evolutia probabila a cererilor pe piata, care va induce un anumit consum de materiale. Se remarca faptul ca n acest tip de gestiune d - durata de aprovizionare si Smax - stocul maxim reprezinta valori

constante: de fiecare data prin comanda lansata la timpul d se va cauta sa se refaca stocul curent maxim. si acest tip de gestiune (fig.9.7) este utilizat n productia de serie mica sau unicate, precum si n unitatile de reparatii si service.

Figura 9.7 - Gestiune cu cerere si intervale de reaprovizionare variabile 4. Gestiune de tip (S, s) cu doua depozite. Caracteristicile acestui tip de gestiune (fig. 9.8) sunt: - cereri si intervale de reaprovizionare variabile; - lotul de aprovizionare constant. Se remarca faptul ca n acest tip de gestiune exista trei nivele de control: - nivelul minim, care corespunde unui stoc echivalent cu stocul de siguranta; - nivelul de alarma Z, n general mai mare dect stocul de siguranta; - nivelul de reaprovizionare; diferenta dintre nivelul minim si nivelul de reaprovizionare se mentine ntr-un depozit separat. Nivelul de alarma reprezinta stocul care mai permite firmei sa-si desfasoare activitatea pna cnd noua aprovizionare este declansata de atingerea nivelului de reaprovizionare. Se poate ntmpla (n exemplul prezentat la t3) ca si nivelul minim sa fie depasit de consum ceea ce va determina la nivel decizional analiza reconsiderarii valorii nivelelor si a politicilor de reaprovizionare. Nivelul minim care corespunde stocurilor de siguranta este constituit nu pentru a preveni consecintele depasirii termenelor de livrare ci mai ales pentru a compensa cresterile de cereri n anumite perioade de functionare.

Fig. 9.8. Gestiune de tip (S,s) cu doua depozite Trebuie remarcat faptul ca odata cu schimbarea profilului de fabricatie, a volumului productiei sau a metodelor de organizare si conducere a productiei si a aprovizionarii este necesara si o reconsiderare a sistemului de gestiune a stocurilor. 9.5. Calculul stocurilor de productie

Stocul normat de productie contine stocul curent, stocul de siguranta, stocul de pregatire, stocul de transport si stocul de iarna Sn = Sc + Ss + Sp + St + Si iar pentru determinarea marimii fiecarui component se utilizeaza metode specifice, mai ales matematice, prin care se cauta sa se optimizeze marimea acestora. A. Calculul stocului curent. Reprezinta cel mai important si mai voluminos stoc.

A.1. Metoda directa. Socul curent este determinat n functie de consumul zilnic si durata dintre doua reaprovizionari volumul stocului curent: Sci = Cmzi tm n care:

Qpl - cantitatea de materie prima planificata a fi utilizata n perioada considerata; Nj - numarul de produse j prevazute a fi executate; ncij - norma de consum de materie prima i pentru realizarea produsului j; Zl - numarul zilelor lucratoare din perioada de plan;

tm - durata dintre doua reaprovizionari care se stabileste n functie de conditiile concrete prin date statistice ca medii aritmetice sau medii ponderate sau pe baza graficelor si termenelor de livrare stabilite prin organizarea procesului. A.2. Metoda indirecta cu ajutorul modelului lui Wilson. Sa presupunem (fig. 9.9) ca ntr-o perioada de timp T, cererea de produse este Q care se fragmenteaza n n s stocuri de marime S cu care ntreprinderea se reaprovizioneaza la intervale constante de timp t.

Figura - 9.9. Reprezentarea schematica a stocului curent

O analiza economica a fenomenului de stocare releva faptul ca exista doua tipuri de costuri generate de existenta stocurilor: Cl - costul lansarii lotului, independent de marimea lotului; Cs - costul stocarii pe unitatea de timp - zi - dependent de marimea stocului. Nivelul mediu al stocului, matematic poate fi aproximat la S/2. n aceste conditii costul stocarii materialului ntr-un interval de reaprovizionare este: Cs = Cs . t . S Numarul de loturi ns lansate pentru reaprovizionare se poate calcula cu formula: ns = = Costul total pentru stocare poate fi determinat cu formula: Y = ( Cl + Cs . S . t) ns Din formula ns se poate exprima t: t= si nlocuind: Y = Cl . + Cs . S . T n care avem doua categorii de marimi: Q, T, Cl, Cs - marimi constante S- marimea lotului - marime variabila

Cele doua componente ale cheltuielilor totale de stocare sunt influentate de S ca marime variabila: Yl = CL . - cheltuielile de lansare invers proportionale cu S Ys = Cs . S . T - cheltuieli de stocare, direct proportionale cu S

Grafic (fig. 9.10) se evidentiaza mai clar comportamentul componentelor cheltuielilor totale n functie de S marimea lotului de reaprovizionare.

Figura 9.10 - Influenta marimii lotului S asupra cheltuielilor

Minimul se realizeaza cnd cheltuielile de lansare sunt egale cu cheltuielile de stocare YL = Ys Cl = Cs . S . T si rezulta: So = Valoarea minima a functiei ( 9.10 ) este: Y = Y(So) = care se realizeaza la momentul to: to = Modelul prezentat poate fi utilizat doar ntr-un caz ideal cnd metodele de organizare utilizate reusesc sa previna orice lipsa de materie prima. Cnd se admite o lipsa la stoc (fig. 9.11) mai apar si cheltuieli datorate lipsei de stoc n valoare de:

(N - S) . t2 . Cp n care: N - reprezinta necesarul n perioada t S - marimea stocului care se consuma n perioada t1 Cp - cheltuieli de penalizare pe zi datorita lipsei unei unitati de materie prima pentru realizarea produselor n cantitate N - S

Figura 9.11 - Reprezentarea schematica a lipsei de stoc n aceste conditii costurile totale de stocare se determina cu formula: Y(N,S) = [S t1 Cs + Cl + (N - S) t2 Cp]ns

n acest caz ns reprezinta numarul de loturi ce trebuie aprovizionat: ns = = = si iar

nlocuind n (9.17) avem Y(N,S) = Efectund derivatele partiale obtinem So = No = Se observa ca: So = No Costurile minime Yo si data to aferenta acestei politici de stoc: Yo = to = B. Calculul stocului de siguranta [6]

B.1. Metoda bazata pe abaterea medie de la termenele de livrare a materialelor utilizeaza urmatoarea formula: Ss = Cmz + Amed n care: Amed reprezinta abaterea medie de la termenele de livrare Cmz reprezinta consumul mediu zilnic Abaterea medie se determina pe baza analizei unor date statistice privind intervalul efectiv I e de livrare fata de intervalul mediu de livrare Im prevazut n contractele cu furnizorii. Se iau n considerare doar abaterile pozitive (cele care depasesc intervalul de livrare) Aef = Ie - Im Abaterea medie se poate determina cnd loturile sunt egale ca o medie simpla

sau ca o medie ponderata, cnd loturile sunt diferite

B.2. Metoda bazata pe timpul total de reaprovizionare stabileste stocul de siguranta dupa formula: Ss = Cmz dt n care: dt - reprezinta timpul ntre momentul emiterii comenzii si receptia acesteia n depozit. C. Calculul stocului de pregatire conditionata.

Nivelul maxim al stocului de pregatire conditionata se determina cu formula: Sp = Cmz Tp n care: Tp - reprezinta timpul necesar pentru procesul tehnologic conditionat. D. Calculul stocului de transport intern. Marimea stocului de transport intern depinde de modul de manipulare si distanta pe care se realizeaza transportul si binenteles de mijlocul de transport utilizat. St = Cmz Tt n care: Tt - reprezinta timpul de transport E. Calculul stocului de iarna. Nivelul maxim pentru stocul de iarna trebuie sa tina cont de durata estimata a ntreruperilor D n aprovizionare ca urmare a conditiilor improprii nefavorabile n perioada de iarna. El poate fi determinat cu formula: Si = Cmz . D 9.6. Gestiunea stocurilor prin exceptie

Acest tip de politica de aprovizionare consta n a aplica n gestiunea stocurilor principiul lui Pareto, dupa care "foarte frecvent un numar mic de articole determina rezultatele n timp ce o alta grupa de articole foarte numeroasa are efecte cu mult mai reduse asupra rezultatului". n domeniul gestiunii stocurilor se poate observa ca un numar efectiv mic de articole aproximativ 20% corespund unei valori de aproape 80% din stoc, iar un numar mare de articole 80% corespund doar unei valori de 20% din stoc. Metoda de analiza ABC este o metoda statistica de ordonare, grupare, ierarhizare si selectare a elementelor unei multimi (obiecte, materiale, produse) dupa un anumit criteriu (cost, cantitate, greutate) n scopul evidentierii elementelor prioritare n raport cu anumite nivele de selectie, iar n cazul gestiunii stocurilor (fig.9.12) permite sa fie evidentiate articolele care impun o preocupare permanenta, n timp ce pentru o alta categorie de articole preocuparile sunt periodice si globale. Figura 9.12 - Reprezentarea rezultatelor n metoda ABC n categoria A sunt selectate putine articole (20%) care din punct de vedere al clasificarii (lei, greutate, volum etc.) reprezinta foarte mult (80%) din valoarea totala. Aceste articole vor beneficia de o gestiune atenta, zilnica. n categoria B sunt articole putine la numar (10% - 15%) care reprezinta aproximativ 10% din valoarea totala. Sunt articole gestionate periodic: saptamnal, lunar. n categoria C sunt foarte numeroase articole 70 - 80%, cu o valoare foarte redusa 10%, iar gestiunea se rezuma la comenzi anuale care cuprind nevoile perioadei prevaznd si o rezerva de securitate confortabila. 9.7. Indicatori ai eficientei gestiunii stocurilor n lucrarile de specialitate [3] se regasesc numerosi indicatori prin care se poate determina eficienta politicii organizatiei relativa la stocuri si aprovizionare. A. Nivelul serviciilor oferite de furnizor.

1. Disponibilitatea comenzilor DC(%) DC (%) = 100 2. Disponibilitatea cantitatilor DQ(%) DQ (%) = 100 B. 3. Marimea stocurilor

Valoarea stocului mediu VSm

VSm = 4. Valoarea stocului de siguranta VSs VSs = Valoarea stocului - Valoarea stocului curent 5. Valoarea bunurilor n stocuri (%) = C. Costurile de gestiune a stocurilor

6. Costul anual cu emiterea comenzilor Caec Caec = sau (Costul fiecarei comenzi) (Numarul de comenzi) D. Performantele gestiunii stocurilor 7. Eficienta stocurilor = 8. Acuratetea nregistrarilor A A = 9. Rata de utilizare a stocurilor = Dupa cum se observa primii indicatori (1 si 2) masoara nivelul de satisfacere a comenzilor de catre furnizori. Urmatorii trei (4,5,6) indicatori releva marimea stocului si costul anual aferent emiterii comenzilor. Ultimii indicatori (7, 8, 9) evalueaza managementul stocurilor.

9.8 Metoda Kanban Metoda de origine japoneza, se ncadreaza ntr-un curent de cercetari practice care vizeaza reducerea perioadelor de timp si durata ciclului de productie care permite o reducere neta a volumului de materiale si componente n stoc. Scopul metodei Kaban este de a stapni si adapta n permanenta productia la cererea manifestata de consumatori cu pretul unei transformari radicale la nivelul principiilor de organizare si functionare care guverneaza ntreprinderile industriale. n aceasta transformare un rol esential l joaca logistica - gestiunea fluxurilor din cadrul ntreprinderilor, care implica: - realizarea unui sistem de productie flexibil care sa se adapteze rapid si sa fie capabil ca pe aceeasi linie de fabricatie sau cu mici modificari sa realizeze diferite produse - fiabilitatea totala a masinilor (zero defecte) - o rata de rebut nula (zero rebuturi) - un sistem de conducere capabil de a gestiona circulatia produselor pentru unitati sau loturi mici (sistemul Kanban) Sistemul Kanban (n japoneza eticheta) este un complement indispensabil al Just in Time-ului si are ca obiective: - reglarea fluctuatiilor de cerere sau de volum de productie la un post de lucru; - minimizarea stocului n curs, cu obiectivul limita de a avea un stoc de marime zero;

- descentralizarea conducerii atelierului productiv, responsabilitatea gestiunii productiei si a stocurilor fiind ncredintata staff-ului de la acest nivel. Principiul care guverneaza metoda Kanban se exprima astfel: "Postul din aval conform necesitatilor comanda postului din amonte ceea ce consuma". Metoda Kanban introduce astfel o noua filozofie de gestiune a stocurilor: n timp ce prin metode traditionale, posturile de lucru au sarcini specializate la perioade fixe, cadentate, directionate din amonte spre aval printr-un plan director (fig. 9.13) prin metoda Kanban (fig. 9.14) cererea impune si comanda postului din amonte.

Figura 9.13 - Programarea prin planul director

Figura 9.14 - Satisfacerea cerintelor n metoda Kanban n aceste conditii, fiecare post de lucru va indica pentru postul din amonte: - piesa ce trebuie sa o produca - cantitatea necesara - localizarea postului din aval (adresa de serviciu) Aceste date sunt completate pe o eticheta, un tichet atasat containerului care certifica numarul de piese existente n container ce se deplaseaza de la postul amonte la postul aval. Numarul de kanbanuri (etichete) care se pun n circulatie se determina cu formula:

unde: N T reprezinta cererea medie de piese pe unitatea de timp

- reprezinta durata de punere la dispozitie a unui container plin

N0 - reprezinta numarul de piese necesare pentru eventualele disfunctiuni n fabricatie (maximum 10% din NxT) C - reprezinta capacitatea unui container Conditiile necesare pentru utilizarea metoadei Kanban (utilizata pentru prima data n 1960 de catre firma Toyota): - regularitate n consumuri

- reducerea duratelor de obtinere a pieselor - reducerea marimii loturilor de reaprovizionare. Desigur, numarul de containere deci si de kanbanuri trebuie limitat astfel nct sa asigure continuitatea si ritmicitatea procesului productiv dar totodata sa nu mareasca nejustificat stocurile de productie. Sistemul Kanban se regaseste n categoria metodelor de gestionare a stocurilor cu data de comanda. Diferenta fata de gestiunile traditionale rezida tocmai din termenele de productie materializate prin indexul de alerta: termenul de alerta n metoda Kanban nu depaseste cteva ore n comparatie cu cteva saptamni ale gestiunilor traditionale. Actualmente metoda Kanban cunoaste si alte aplicatii, eticheta fiind nlocuita prin alte semne de identificare (mingi de tenis colorate, plasamente marcate pe podeaua sectiei etc.) ea constituind n esenta un sistem de organizare si informare cu reale aplicatii n gestiunea atelierelor de productie. Bibliografie

1.

Ammer D., - Material Management and Purchasing, Richard Irwin, Burd Ridge, 1989. Ballou, R., - Business Logistics Management: Planning and Control, 2nd ed., Prentice Hall, Englewood Cliffs, N.J. 1985. Chase, R., - Production and Operations Management, 7th ed., Richard D. Irwin, Burr Ridge, Illinois, 1995. Darbelet, M., - Economie d'entreprise, Les Editions Foucher, paris, 1992. Hall R., - Zero Inventories, Dow Jones Irwin, Chicago, 1983. Homos, T., - Organizarea si conducerea ntreprinderilor constructoare de masini, Curs IPB, 1988. Wantuck, K., - Just in Time for America, The Forum Ldt, Milwauke, WI, 1989.

2.

3.

4. 5. 6.

7.