Sindromul Mnchausen reprezinta o tulburare psihiatrica in care pacientul

se prezinta cu simptome fictive, mimate sau induse (de genul sincopelor, convulsiilor, crizelor, traume), doar pentru a satisface dorinta maladiva a celor afectati pentru simpatie si atentie din partea celor din jur. Afectiunea imaginara este structura patognomonica (caracteristica) sindromului. Maladia a fost numita in onoarea baronului Karl Friedrich Hieronymus von Mnchausen,ofiter german, recunoscut pentru povestirile excesiv de exagerate privind biografia lui si a fost descrisa pentru prima data in 1951 de Richard Asher. Exista o similitudine cu ipohondria insa diferenta consta in faptul ca bolnavul in primul caz este absolut constient ca nu are nimic, pe cand in al doilea caz este terifiat de posibilitate. Simptome: mimarea unei simptomatologii ireale, adesea autoprovocata (malingering, in cazul in care persoana doreste beneficii materiale) prin diferite substante, cunoasterea detaliata a unor afectiuni si a terminologiei medicale, cu o istorie medicala vasta, dar inconsistenta, cu numeroase internari in spitale si interventii chirurgicale, totul pentru a atrage atentia asupra persoanei in cauza. Cauze: practic necunoscuta. Se poate sa fi existat o trauma in urma unei experiente in copilarie cand se prea poate sa fi fost neglijati in favoarea unei persoane bolnave, si sa-i fi atras atentia care o primeau ei.Acest aspect s-a rasfrant la un nivel psihosocial, probabil si ca un proces inconstient de transpunere a unei anxietati. Tratament: bolnavii sunt reticenti la orice tratament psihologic sau nu, intrucat sustin cu vehementa stadiul lor patologic. Se recomanda schimbarea mediului, asigurarea unei atmosfere afective potrivite si psihoterapia personala si familiala. Sindromul Mnchausen se poate manifesta divers aplicata unei alte persoane decat pacientul, tulburare cunoscuta sub numele de sindromul Munchausen by proxy MSP (prin delegare). Acesta a fost descris prima oara de care Roy Meadow, care a realizat un studiu asupra abuzului unei mame asupra propriului copil prin inducerea constienta a unei boli. Sindromul Munchausen po

ate fi incadrat intr-o lista de afectiuni general numitetulburari somatoforme sau componenta a unei alte afectiuni numite sindromul Briquet care include tulburari de conversie ( stari precum parestezia, paralizia sau crize epileptice apar din senin fara explicatii neurologice), ipohondriei, sindromul dismorfic (pacientul este maladiv preocupat de diverse defecte ale corpului sau) si dureri migrenoide posibil cauzate de stres. Din orice unghi ar fi privit, sindromul Munchausen ramane o ciudatenie a lumii medicale prin simplul fapt ca nu poti trata probleme pe care vrei sa le ai.

Sindromul Korsakoff, denumit si sindromul amnezico-confabulator, este

o afectiune neurologica in care pacientul amnezic incepe sa-si realizeze un tablou clinic bazat numai pe imaginatie sau pe date externe care le percepe imediat in asociatie cu o amintire inexistenta. Sindromul a fost denumit in cinstea lui Serghei Korsakoff, neuropsihiatrul care a publicat primele studii amanuntite ale afectiunii.

Simptome: amnezie anterograda si retrograda, confabulare, lipsa de substantialitate in dialog, apatie, ataxie, lipsa introspectiei, coma. Candencefalopatia Wernickeacompaniaza acest sindrom, ne confruntam cu sindromul Wernicke-Korsakoff. Maladia lui Korsakoff poate fi in unele cazuri ca o continuare a encefalopatiei Wernicke, chiar daca un episod al encefalopatiei nu este intotdeauna evident. Cauze: deficienta de tiamina (vitamina B1), care creeaza glioza ce la randul ei produce daune la nivelul talamusului medial nucleului hipotalamic dorsomedial, si probabil corpilor mamilari ai hipotalamusului (de tipul unei hemoragii), precum si atrofie cerebrala. Deficienta tiaminica este rezultatul fie alcoolismului cronic, fie unei malnutritii severe. De asemenea poate aparea in urma deficientele dietetice, hiperemesis gravidarum( rau matinal la femeile gravide) sau efecte adverse ale chimioterapiei. Poate aparea si in urma otravirii cu mercur, dar si ca un efect al muscaturii centipedului gigant japonez (cunoscut in Japonia ca simukade, o specie din familia Scolopendridae). Tratament: inlocuirea sau suplimentarea deficitului de tiamina prin injectii intravenoase (IV) sau intramusculare (IM), impreuna cu nutritia si hidratarea corespunzatoare. Terapia cu droguri este recomandata, fiindca de cele mai multe ori, amnezia nu raspunde la tratamentul cu tiamina. In doi ani de full time care, pacientul ar trebui sa-si revina. Sindromul Korsakoff este recognoscibil prin simptomul confabularii, cand pacientul minte patologic asupra conditiilor in care a ajuns pe patul de spital. Mentionat in filme precum Clean Slate sau in jocuri precum Half Life 2 (in care exista un oras cu numele Korsakovia), dar si in cazuri reale ca cele mentionate in cartile lui Oliver Sacks, sindromul Korsakoff are un tablou clinic destul de fascinant. Spre deosebire de bizarul sindrom Munchausen, problema nu e de origine psihosociala in privinta minciunilor; Korsakoff indica serioase probleme neurologice.

Sindromul Alice in Tara Minunilor (AIWL sau sindromul Todd) este o

afectiune neurologica care implica defecte semnificative de perceptie a dimensiunilor. Pacientii pot fi foarte des din randul copiilor cu o revenire inspre adolescenta, dar nu putine sunt cazurile si la maturitate. Indiferent de varsta, acesta poate dura de la cateva minute pana la cateva saptamani. Cauze: poate fi in urma unor migrene sau tumori cerebrale, dar si datorita unor droguri psihoactive. De asemenea, poate fi rezultatul infectiei cu virusul Epstein- Barr (EBV mononucleoza). Simptome: primul indiciu este o migrena ciudata, ce afecteaza simtul vizual, tactil si auditiv. Cele mai importante aspecte al bolii sunt micropsia (perceptia obiectelor mai mici decat sunt)

si macropsia (perceptia obiectelor mai mari decat sunt in realitate). Analizatorii vizuali nu au nimic anormal, dar halucinatiile fac pacientul sa perceapa oameni, masini, cladiri, inclusiv propriul corp , deformati pana la confuzie. Coridoare pot parea mult mai lungi decat sunt de fapt sau plafonul mult mai aproape decat este. Tratament: ca si in cazul profilaxiei migrenelor: anticonvulsive, antidepresive, -blockeri, impreuna cu o dieta specifica. Numele a fost numit dupa romanul lui Lewis Caroll, Alice in Tara Minunilor, in care, asemeni celor afectati de sindrom, Alice se confrunta cu personaje himerice cu dimensiuni disproportionale. In cazuri in care doar micropsia este prezenta, avem de a face cu sindromul Liliput, numit dupa insula din romanul lui Jonathan Swift, Calatoriile lui Gulliver.

Alien Hand Syndrome (AHS), cunoscut si sub numele de sindromul

Strangelove, reprezinta o afectiune neurologica, in care o mana a celui afectat pare sa actioneze pe cont propriu, independent de comenzile creierului. AHS este o boala ce apare cel mai frecvent in cazurile in care pacientul a avut emisferele cerebrale separate chirurgical, un procedeu utilizat in cazurile de epilepsie grava. Simptome: o persoana poate sa aiba sensitivitate absolut normala la membre si totusi din cand in cand sa prezinte o deviere in controlul sau. Acesta devine la un moment dat independenta si poate sa manifeste acte complexe de la tentativa de a-l dezbraca pe afectat, pana la manuirea uneltelor.

Mai exista si exista si asa numita apraxie

diagonistica, in care pacientul, sa

zicem, isi pune o tigara in gura, cu o mana, iar in secunda urmatoare mana incontrolabila o ia ca un act antagonic. Cauze: leziuni ale corpus callosus, ale lobului parietal posteriolateral si lobului occipital, atetoza, mioclonie, choreea, dar si ca o consecinta a degradarii sistematice in boli precum sindromul Creutzfeld-Jakob sau degenerarea corticobazala. Tratament: nu exista efectiv niciun tratament sigur, singurul cat de cat eficient fiind doar reducerea simtomelor prin tentativa de a incerca sa tii mana ocupata cu un obiect, de genul unui baston. De-a lungul timpului, AHS a reusit sa patrunda si in mentalitatea religioasa ca un fenomen de natura providentiala. Daca mana se misca intr-un anumit sens, in Evul Mediu, acesta era un semn divin ca Dumnezeu te ghideaza sa faci ceea ce trebuie. In caz contrar, erai posedat, in eventualitatea in care erau consecinte de pe urma acestei involuntarietati. Astazi, desi departe de a o asocia unor spirite, nu suntem inca lamuriti cum functioneaza aceasta maladie stranie.

Denumit si sindromul hipoventilatiei centrale congenitale sau hipoventilatie alveolara primara, sindromul Blestemului lui Ondine reprezinta o maladie respiratorie, caracterizata prin sistarea respiratiei in mod subit in timpul somnului. A fost studiata prima data in 1962, de catre Severinghaus si Mitchell, in trei pacienti care urmau sa faca operatie pe coloana si pe trunchiul cerebral. A fost numit dupa mitul Ondinei, o nimfa de apa, care avea un amant muritor infidel. El ia jurat ei ca fiecare respiratie a lui e o marturie a iubirii sale, iar cand acesta a calcat stramb, ea l-a blestemat sa uite sa respire in timpul somnului. Iubaretul si-a gasit astfel sfarsitul. Simptome: apnee in timpul somnului, neuroblastom (tumori ale ganglionilor simpatici), anomalii pupilare, disfagie (dificultate in inghitire), maladia lui Hirschsprung (ageneza partiala a sistemului nervos enteric). Cauze: e vazuta ca o boala congenitala, insa exista cazuri in care survine in urma unor leziuni la nivelul encefalului sau coloanei vertebrale. Alcoolismul cronic poate duce la simptomele Blestemului Ondinei, dar s-au realizatestudii mai amanuntite care au revelat cauza principala fiind de nivel molecular. Mutatia gena PHOX2B este asociata conditiei, ea fiind o componenta a cromozomului 4

(gena in sine este responsabila pentru dezvoltarea sistemului nervos autonom). Inainte se credea a fi o neurocristopatie, insa cercetarile au dovedit contrariul. Tratament: in general, pacientilor sunt necesare traheotomii toata viata pentru a supravietui. Ventilatia bifazica de tip armura este o alternativa, de asemenea si PNP-urile (Phrenic Nerve Pacing) s-au dovedit eficiente. Insa sunt foarte multe cazuri in care apneea din somn nu e diagnosticata si astfel pacientul nu trece de stadiul infantil. Cazuri de CCHS se raporteaza foarte rar si de aceea nu toti specialistii sunt capabili sa le identifice afectiunea la pacienti. Se pare ca blestemul nimfei Ondine nu are ca target numai persoanele infidele.

Sindromul Capgras se prezinta ca un delir straniu in care persoana afectata crede ca un membru

al familiei sale, sotie, frate sau fiu, sau un prieten apropiat este un impostor, si ca acesta a fost schimbat cu o persoana care seamana identic cu ea, deci cu sosia sa, de a carei existenta este mai mult decat convins. Boala este clasificata ca un sindrom de incapacitate de identificare a unor persoane, locuri sau obiecte ce poate fi de natura acuta, tranzitiva sau cronica (numita generic agnozie) . Simptome: principalul simptom este ceea ce se numeste prosopagnosia (incapacitatea de a recunoaste fetele) asociata cu lezarii girusului occipitotemporal (fusiform). Cauze: poate fi asociata cu schizofrenia sau dementa, ca un simptom, dar poate surveni si in urma unor leziuni cerebrale ca un sindrom de sine statator. In cazuri extreme, poate fi un efect advers al administrarii diazepanului. Tratament: sunt cazuri care au fost tratate cu succes cu 8 mg/zi de pimozid, in rest, exista la fel de multe sanse de tratament ca si in cazul schizofreniei cu aceeasi medicatie. Prima mentiune a afectiunii din 1923 a fost realizata de catre psihiatrulfrancez Joseph Capgras, care intr-o lucrare in care a fost co-autor si Reboul-Lachaux, a studiat cazul unei femei care pretindea ca sotul ei a fost inlocuit de un dublet. In prezent, este intalnit in cultura populara in varii filme precumSpider sau Empire of the Wolves, in romane precum Human Croquet de Kate Atkinson sau in serii faimoase ca Star Wars, folosita in contextul futuristic adecvat, cand cavalerii Jedi sunt cuprinsi de aceasta boala.

Delirul Cotard (numit si delirul nihilistic sau Sindromul Mortilor Vii) reprezinta o tulburare

neuropsihiatrica in car

e suferinzii au impresia ca au murit, ca

nu mai exista demult sau ca si-au pierdut sangele sau organele interne. In unele cazuri persista la pacienti ideea de nemurire. Sindromul a fost numit dupa Jules Cotard, un neurolog francez care l-a descris drept delire de negation, inregistrat la o anume Mademoiselle X . Simptome : pacientul pretinde fie moartea acestuia, fie delireaza in contextul unei morti din care si-a revenit. Cauze: deconectarea ariilor de pe cortex care asociaza fetele si care asociaza emotiile cu centrii recognitiei (complexul amigdalian si structurile limbice). Aceasta separare face ca sa nu existe

familiaritatea unor senzatii. Sindromul Cotard a fost de asemenea identificat in schizofrenii, tulburari maniace, depresii sau in alte afectiuni neurologice. Impresia ca suferindul a murit poate rezulta si din reactiile adverse ale unor dorguri precum (val)aciclovir, in special al metabolitului principal al acestuia CMMG. Tratament: dificil, iar antidepresivele triciclice sau serotoninergice prezinta o eficienta foarte redusa. S-au observat rezultate promitatoare la terapia electroconvulsiva, dar si la cea dialectica pentru ca natura bolii la unii este pe cat biologica, pe atat cognitiva, lingvistica si intelectuala. Sindromul Mortilor Vii prezinta o fata bizara a naturii umane. Mentionata in filme precum Synecdoche, New York sau in carti precum Killing yourself to Live: 85% of a true story, dar si in cazuri reale consacrate precum cel al Vampirului din Sacramento, ucigasul in serie Richard Chase, care pretindea ca sangele sau se transforma in praf, sindromul Cotard se dezvaluie din ce in ce mai straniu pe cat ne avantam in diverse cazuri.