Sunteți pe pagina 1din 6

Mai tirziu in noaptea aceea, ducinduse acasa dupa show impreuna cu mama lui si tatal si fratele tom, douglas

a vazut pantofii de tennis in ferestrele sclipitoare ale magazinului.El sia luat privirea repede de la ele, dar gleznele lui erau prinse, iar piciorele lui suspendate, apoi a alergat. Pamintul sa invirtit; aparatorile de soare ale magazinului au lovit cu pinza lor deasupra cu impinsatura corpului lui care fugea. Mama lui si tata si fratele mergea incet in ambele parti ale lui. Douglas sa dus inapoi privind la pantofii de tenis in fereastra ramasa in urma in miezul noptii. "A fost un film frumos" a spus mama. "A fost.." a soptit douglas. Era iunie si era timpul pentru cumpararea pantofilor speciali care care erau linistiti precum ploaia care cadea pe strada.Iunie si pamintul plini de putere neprelucrata si totul pretutindeni in miscare.Iarba se revarsa in tara, inconjurind trotuarele facind suvitse caselor. In orice moment orasul avea sa se rastoarne, sa se duca jos si sa nu lese nici o agitatie in trifoi si haine de doliu. Si aici douglas statea, prinz in capcana pe cementul mort si pe strada cu caramizi rosii, cu greu capabil sa se miste. "Tata" sa scapatat cu vorba."Acolo in fereastra ceea, acea pereche de pantofi ca crema asemanatoare buretelui.." Tatal lui nici nu sa intors sa vada."Presupunem ca imi spui de ce iti trebuie o pereche noua de adidasi. Poti sa faci asta?" " Paiii.." Era din cauza ca ei se simteau la fel ca si in fiecare vara cind scoti pantofii pentru prima data si alergi in iabra. Se simteau ca si cum ai dezlipi picioarele de adidasi pe timp de ianra ca sa lesi vintul rece din fereastra deschisa sa sufle pe ele deodata si tu le lesi , stai mult timp pina cind le simti, ca si o zapada impachetata. Adidasii de te fac sa simti intotdeauna de parca e pentru prima data in fiecare an ai trece prin vadul apelor line ale piriului si vazinduti picoarele de desubt la o jumatate de inch mai inainte spre aval cu refractii altfel decit partea reala a ta deasupra apei. "Tata" a spus douglas,"este greu de explicat"

Cumva oamenii care au facut acesti adidasi de tennis au stiut ce le trebuia si ce vroiau baietii. Ei au pus bezele si resorturi in talpi si au impletit restul cu tesaturi albite fine si leau improscat in salbaticie. Undeva adiiiiiiiinc in talpile fine ale adidasilor niste tendoane subtiri si tari ale unui cerb au fost ascunse. Oamenii care au facut acesti adidasi cu siguranta au vazut multe vinturi ce suflau in copaci si multe riuri ce curgeau in jos in lacuri. Orice a fost, a fost in adidasi si era vara. Douglas a incercat sa exprime toate acestea in cuvinte. "Da" a spus tatal "dar ce nu e in regula cu adidasii de anul trecut? De ce nui poti scotoci prin dulap. Ei bine , ia parut rau pentru baietii care traiau in california unde toti purtau adidasi tot anul si niciodata nu au stiut cum era sa scoti iarna de pe picioarele,sa dezbrace adidasii din piele asemeni fierului plini cu zapada si ploaie si sa fuga descult pentru o zi si dupa aia sa se lege cu primii noi adidasi de tenis ale sezonului, care erau mai buni decit descult. Magia era in noua pereche de adidasi.Magia poate sa moara la inceputul lui septembrie. , dar acum la sfirsitul lui iunie acolo era inca multa magie, si adidasi ca acestia ar putea sa te arunce peste copaci si riuri si case. Si daca doreai, ei ar putea sa te arunje peste garduri si trotuare si ciini. "Nu vezi?" a spus Douglas."Eu nu pot sai folosesc pe cei de anul trecut". Perechea de anul trecut era moarta inauntru. Ei erau bun cind a inceput sai poarte, anul trecut. Dar la sfirsitul verii , in fiecare an, aflai,stiai ca nu puteai chiar sa sai peste riuri si copaci si case in ei, ei erau morti.Dar acesta este un an nou, si simtea ca acum cu acesta pereche noua de adidasi, el ar putea sa faca orice , chiar orice. Ei mergea si au ajuns aproape de casa."Pastreaza banii tai" a spus tata" In 5 sau 6 saptamini" "Vara se va termina" Luminile stinse, tom dormea, dar Douglas statea si se uita la picioarele lui, acolo jos, la marginea patului, sub lumina lunii, liber de adidasii grei ca fierul, bucati mari ale iernii cadeau departe de ele. "Motive. trebuie sa ma gindesc la motive pentru adidasi" Ei bine , dupa cum toti stiau, dealurile in jurul orasului unde prietenii provocau vacile la o rascoala:d, jucinduse cu barometrul la schimbarile atmosferice, soarele vorbitor,jupuind calendarul in fiecare zi pentru a avea mai mult soare. Ca sa

prinzi prietenii cei, trebuie sa fugi mai repede ca vulpile sau veveritele. Cit despre oras, se aburea cu dusmani facinduse iritabili cu caldura, si tinind minte fiecare argument si insulta pe timp de iarna. Gaseste prieteni,ingroapa dusmanii! Acesta era motoul magazinului cream-sponge para litefoot. Fuge lumea destul de repede? Vrei sa fii ingrijorat, sa fii vigilent? Atunci litefoot! Litefoot! El tinea moneta cu vulturul in sus si a auzit sunetul incet al lesinatului, greutatea asemanatoare aerului a banilor. Orice iti doresti, se gindea el, trebuia sa iti faci un drum al tau. In timpul noptii acestea trebuie sa gasesc un drum prin padure. In zona de jos a orasului luminile sau stins, una dupa alta. Un vind a suflat in fereastra.Parca era un riu curgind in jos si picioarele lui dorind sa sa mearga impreuna cu riul. In visurile lui el a auzit un iepure care fugea , fugea, fugea in adincurile ierbii calde. Batrinul Sanderson sa mutat la magazinul de adidasi ca si cum un proprietar de un magazin de animale trebuie sa se mute in magazinul lui unde animalele sunt puse in cotets din toata lumea, atinginduse una de alta pe timpul drumului.Domnul Sanderson a slefuit minile peste adidasii la vitrina, si unele erau ca si pisici pentru dinsul iar altele ca cinii; el le atingea pe fiecare cu grija reglind sireturile si fixind limbile. Apoi statea direct in centrul covorului si se uita imprejuridind din cap aprobator. Era un sunet de tunet crescator. Pentru un moment usa la magazinul de adidasi a lui sanderson era goala dar mai apoi douglas spaulding statea neindeminatic acolo, uitinduse in jos la adidasii lui de piele ca si cum ar fi niste lucruri atit de grele incit nu lear putea ridica de la ciment. Tunetul sa oprit atunci cind adidasii lui sau oprit. Acum , cu o incetinire dureroasa, indrazind sa se uite doar la banii pe care ii avea in mina, douglas sa miscad din soarele luminos al serii de duminica. A facut cu grija gramezi de monete de 5,10 si 25 pe masa, ca si cum cineva ar juca sah si sar fi ingrijorat daca urmatoarea lui miscare lar duce la soare sau adinc in umbra. "Nu spune nici un cuvint" a spus domnul Sanderson Douglas a intepenit. "In primul rind eu stiu ce vrei sa cumper" a spus domnul Sanderson "In al doilea, te vad in fiecare seara la fereastra mea, tu crezi ca eu nu vad?"

Te gresesti. In al treilea rind, ca sai spui pe nume tu vrei Adidasii de tennis Royal Crown Cream-Sponge Para Litefoot. Ca si minta pe picioarele tale. In al patrulea tu vrei credit. "Nu" a strigat Douglas, respirind puternic ca si cum a fugit toata noaptea in visurile sale."Eu am ceva mai bun decit credit pentru oferta" a oftat. "Inainte ca sa spun, domnule Sanderson, trebuie sami faceti o mica favoare.Puteti sa va amintiti cind ultima data ati purtat o perece de adidasi Litefoot domnule? Domnul Sanderson sa intunecat."Oh,10,20 sa spune 30 de ani in urma. De ce...?" "Domnule Sanderson, nu credeti dumneavoastra ca le datorait clientilor, makar sa incerce adidasii de tenis pe care ii vindeti? pentru maacar o minuta, sa stiti cum se simt? Oamenii uita daca nu continua sa testeze lucrurile. Omul de la magazinul de bumboane pune bumboane la degustare Ginditiva la aceasta. Deci..." "Poate ai observat" a spus omul batrin. "Eu port pantofi" "Dar nu adidasi domnule" Cum aveti de gind sa vindeti adidasi daca nu puteti sa strigati despre ele si cum aveti de gind sa strigti despre ele daca nu le stiti?" Domnul Sanderson sa dat in urma de febra baiatului putin cu o mina la obraz. "Ei bine.." "Domnule Sanderson" a spus Douglas. "dumneavoastra imi vindeti ceva si eu va voi vinde ceva la fel de valoros" "Este absolut necesar pentru vinzare ca sa port o pereche de adidasi baiete?" a spus omul batrin. "Sunt sigur ca ati fi dorit domnule" Omul batrin a oftat. Dupa o minuta sa asezat gifiind incetisor.El a potrivit adidasii de tennis pe picioarele lui lungi si inguste. Ele aratau desfacute si instrainate alaturi de mansetele intunecate ale costumului lui de bussines. Domnul sanderson sa sculat. "Cum va simtiti in ele?" a intrebat baiatul "Cum ma simt, el intreaba, ma simt bine in ele" El a inceput sa se aseze. "Va rog" Douglas a ridicat mina " domnule Sanderson,ati putea dumneavoastra sa mergeti inainte si inapoi putin, sa mergeti putin cu ele, sa sariti in ele in timp ce va spun restul? Treaba sta asa; eu va dau banii mei dumneavoastra imi dati adidasii, va sunt dator cu cun dolar. Dar , Domnule Sanderson, dupa ce imi voi pune adidasii dumneavoastra stiti ce se va intimpla?" "Ce?"

"Bang! va voi duce pachetele, le voi ridica, va voi aduce cafea, voi arde gunoiul, voi fugi pina la oficiul postal, oficiul telegrafic, biblioteca, veti vedea 12 ca mine inauntru si afara, inauntru si afara in fiecare minuta. Simtiti acei adidasi , domnule Sanderson simtiti cit de repede mar duce ei? acele resorturi inauntru? simtiti toata fuga care e inauntru? simtiti ca si cum ele va apuca si va tin si nu va pot lasa singur si nui ca si cum ati sta doar acolo? Simtiti cit de repede eu as face lucrurile cu care nati dori sa va deranjati? Stati aici in acest magazin frumos si super in timp ce eu sar prin oras.Dar nui treaba in mine, ci in adidasi.Ei merg ca nebunii prin aleile de jos, taind colturile si inapoi. Uitativa cum merg" Domnul Sanderson statea uimit cu cuvintele spuse in graba.Cind cuvintele iau luat mintile cu ele, el a inceput sa se acufunde adinc in adidasi , ca sa isi intinda degetele,sasi induplece boltsile, sasi testeze gleznele.El se clatina lin , secretos , inainte si inapoi intro briza mica care venea de la usa deschisa. Adidasii sau infipt incetisor in covor,sau inecat ca si cum in iarba din jungla, in lut si mil elasti.El a sarit solemn de la calciile lui ca si pe un aluat spumos pe pamintul elasti si binevoitor. Emotiiel se grabeau sa vina pe fata lui ca niste lumini multe si colorate care se stingea si se aprindeau.Gura lui statea deschisa.Incetisor sa oprit, si vocea baiatului sa stins si stateau si se uitau unul la altul intro liniste naturala nemaipomenita. Putini oameni plutea pe trotuar afara in soarele fierbinte.Barbatul si baiatul inca stateau acolo, baiatul luminind,iar barbatul cu o descoperire pe fata. "Baiete" a spus omul batrin in sfirsit. "timp de 5 ani,ai vrea meseria de a vinde adidasi in acest magazin?" "Doamne, multumesc Domnule Sanderson, dar inca nustiu ce vreau sa devin" "Ce vei dori sa devii , vei deveni, nimeni nu te va opri niciodata." Barbatul batrin mergea incetisor prin magazin spre peretele cu zeci de mii de cutii si a venit inapoi cu niste adidasi pentru baiat, si a scris o lista pe niste hirtie in timp ce baiatul isi potrivea adidasii pe picioarele lui si stind acolo, asteptind. Barbatul batrin ia dat lista lui " O multime de lucruri trebuie sa faci pentru mine in aceasta seara.Finiseazale si suntem chit si pe urma esti concediat" "Multumesc Domnule Sanderson" Douglas a sarit inapoi. "Stai" a strigat omul batrin. Douglas sa oprit si sa intors.

Domnul Sanderson sa aplecat in fata."Cum te simti in ele?" Baiatul sa uitat in jos la picioarele lui adincite in riuri, in cimpii cu griu, in vint care deja sufla in el din oras.El sa uitat in sus la omul batrin ochii lui ardeau, gura lui se misca, dar nici un sunte nu iesea. "Antilopele?" a spus omul batrin uitinduse la fata baiatului care se uita la adidasi, "Gazele?" Baiatul sa gindit despre asta, a ezitat si a dat din cap repde.Aproape imediat a disparut.El doar a tors cu o soapta si sa dus. Usa era goala.Sunetul adidasilor de tenis sa stins in caldura junglei. Domnul sanderson statea in usa incalzita de soare,ascultind.Cu mult timp in urma, cin el visa cind era un baiat, el sia amintit sunetul. Creaturi frumoase sarind sub cer, ducinduse in tufari,sub copaci, departe, si doare un ecou fin al fugii lor ramasese in urma. "Antilope" a spus Domnul Sanderson. "Gazele" El sa aplecat sa ia adidasii de iarna lasati de baiat,grei cu ploi uitate si zapada care se topea greu. Miscinduse in soarele arzator, mergind incet,fin, el sa intreptat inapoi spre civilizatie."

S-ar putea să vă placă și