Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiective educaţionale
- Înţelegerea situaţiei Europei după cel de-al Doilea Război Mondial
- Dobândirea de cunoştinţe referitoare la modul în care a evoluat Uniunea Europeană de-a
lungul timpului
- Însuşirea obiectivelor Uniunii Europene şi familiarizarea cu principalele tratate, instituţii şi
simboluri ale UE
Cuvinte cheie:
Europa, Al Doilea Război Mondial, Ideologii conducătoare, Războiul Rece, Blocada Berlinului,
Cortina de Fier, Tratate, Instituţiile UE, Simbolurile UE.
Cuprinsul Modului:
1.1. Tabloul istoric al Europei în jurul anului 1945
1.1.1. Situaţia Europei la sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial
1.1.2. Apariţia unei Europe divizate şi Războiul Rece
1.2. Situaţia actuală a construcţiei europene
Întrebări de autoevaluare şi teste grilă
Subiecte de control:
Teste grilă
Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor
Teme de control
Rezumat
Bibliografie
EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI
Acest Curs prezintă, în prima parte, tabloul istoric al Europei în jurul anului 1945 pentru a
facilita înţelegerea originilor istorice ale procesului de integrare europeană. Este important să
înţelegem că dorinţa de menţinere a păcii pe continentul european, dorinţa de a evita recurenţa
unui conflict similar cu Al Doilea Război Mondial, au stat la baza proiectului de integrare al cărui
rezultat îl reprezintă Uniunea Europeană de astăzi, prima regiune economică a lumii, cel mai
important bloc comercial şi cel mai mare actor comercial global, în cadrul căreia statele membre
au fost integrate progresiv, economic şi politic, într-o măsură fără precedent din punct de vedere
istoric, prin mijloace exclusiv pacifiste. În a doua parte a Cursului, este prezentată situaţia
actuală a construcţiei europene, focalizând atenţia asupra a ceea ce este Uniunea Europeană
astăzi.
Înţelegerea situaţiei dramatice a Europei la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial este
cheia înţelegerii eforturilor de după 1945 pentru integrare europeană. Războiul a ucis aproximativ
8 milioane de oameni în Europa de Vest, mai mult de 9 milioane în Europa Centrală şi de Est, iar
Uniunea Sovietică a pierdut în jur de 20 de milioane de oameni. Pentru a înţelege mai bine
spiritul anului 1945, este foarte elocventă comparaţia sugerată de Richard Baldwin – „dacă în
atacurile din 11 septembrie 2001 din SUA, au murit aproape 3000 de oameni, fapt ce a schimbat
radical percepţia multor oameni şi a multor guverne asupra lumii, făcând un calcul simplu, pentru
situaţia existentă la nivelul anului 1945, putem spune că pentru a se apropia de jertfa din timpul
războiului în Centrul şi Vestul Europei, ar fi fost nevoie de două atacuri tip „11 septembrie 2001”
în fiecare zi între anii 1938 şi 1945, fără a lua în considerare şi pe cei 20 de milioane de oameni
care au murit în fosta Uniune Sovietică”1. Războiul a cauzat, de asemenea, enorme pagube
economice. Spre exemplu, războiul a costat Italia şi Germania patru decenii sau mai mult de
creştere economică şi a scăzut produsul naţional brut al Franţei şi Austriei la nivelul celor din
secolul XIX.
Mai mult decât atât, Europa conştientiza că este victima unei doctrine greşite care a condus
la eşecuri guvernamentale în lanţ. În 1945, oricare familie din Europa făcea parte dintr-o
naţiune care fusese: fie condusă de un dictator fascist brutal, fie ocupată de o armată străină, fie
se aflase în ambele situaţii. Mai mult, pentru cei care în acea vreme se aflau la vârsta a doua, cel
de-al Doilea Război Mondial reprezenta deja cea de-a doua experienţă a morţii şi distrugerii,
după doar două decenii de la cataclismul provocat de Primul Război Mondial (1914-1918). În
plus, cel de-al Doilea Război Mondial a reprezentat a patra oară în 130 de ani, când Franţa şi
Germania au fost în centrul unor războaie tot mai înspăimântătoare. Astfel, în 1945, devenise clar
pentru toată lumea că era ceva greşit în felul în care statele europene se guvernau, fapt ce a
deschis calea unor schimbări radicale.
1
Richard Baldwin & Charles Wyplosz - The Economics of European Integration, 2nd edition, McGraw Hill Education, 2006,
p.4-5
caracter”. Cea de-a doua şcoală - Marxism-Leninismul, a dat vina pe capitalism pentru
majoritatea relelor din lume, inclusiv cele două războaie mondiale. Această părere a sugerat că
soluţia era comunismul. Cea de-a treia a dat vina pe naţionalismul distructiv, soluţia fiind
integrarea cât mai strânsă a tuturor naţiunilor europene. In timp ce dorinţa pentru o Europă
unită era auzită după războiul dintre 1914-18 şi în timpul războiului dintre 1939-45, declaraţia
cea mai faimoasă a acestei şcoli a fost discursul lui Winston Churchill din 1946, în cadrul căruia
se afirmă dorinţa de a clădi „Statele Unite ale Europei” 2.
Soluţia integrării europene a triumfat în cele din urmă, dar acest deziderat a fost departe de
îndeplinire în anii ’40.
Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci trebuie să puteţi răspunde
la întrebarea următoare: Ce semnificaţie are anul 1945 pentru Europa?
Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, continuaţi parcurgerea paragrafelor
următoare. Dacă nu, reveniţi asupra paragrafelor parcurse până acum.
Situaţia economică, politică şi umanitară din Europa a fost cumplită între 1945-1947, mai ales în
Germania. In timp ce economiile vestice s-au ridicat în 1946, o mare parte din infrastructura,
industria şi locuinţele Europei zăceau în ruine. Producţia de alimente a fost foarte scăzută în
1946, iar iarna dintre 1946-47 a fost foarte grea. Majoritatea ţărilor europene sau se luptau cu
restabilirea propriilor guverne şi economii sau erau sub ocupaţie militară directă. Germania şi
Austria au fost împărţite în zone americane, franceze şi sovietice. Din punct de vedere politic,
Europa de Vest a suferit în acei ani puternice crize guvernamentale şi constituţionale: Generalul
de Gaulle a demisionat din funcţia de preşedinte al guvernului provizoriu în 1946 ca urmare a
unei neînţelegeri privind noua Constituţie a Franţei. Italia şi Belgia au experimentat conflicte
interne aprige privind monarhia. Italia a abolit monarhia printr-un referendum în care comuniştii
erau acuzaţi de manipulare. În Belgia, reîntoarcerea regelui a provocat scântei.
În Europa de Vest, anii 1945 şi 1946 au trecut fără a se înregistra progrese semnificative în
dezvoltarea unei arhitecturi postbelice. Capacităţile de guvernare limitate ale guvernelor din
2
poate fi ascultat pe http://www.ena.lu
Europa de Vest au fost supraîncărcate de situaţia umanitară jalnică. Lucrurile s-au mişcat mai
repede în Europa de Est. Uniunea Sovietică începuse deja implementarea propriei viziuni a unei
Europe noi, încă din timpul războiului. Comunismul a fost impus repede în ţările independente
odinioară, cum ar fi Estonia, Letonia şi Lituania, iar în 1948 partidele comuniste au preluat
puterea în Albania şi Yugoslavia şi câştigau teren şi în Grecia, dar şi în unele state vest-europene
(de ex., la alegerile parlamentare din 1946, comuniştii au câştigat 19% din voturi în Italia, şi 29%
în Franţa). ( a se vedea Imaginea 1)
Sursa: www.ena.lu
America şi Marea Britanie au respins în mod categoric viziunea sovietică asupra lumii. Alianţa
lor din timpul războiului cu URSS a fost dizolvată, iar confruntarea dintre Aliaţi şi Axă a fost
înlocuită de o confruntare între Est şi Vest, numită Războiul Rece. URSS impune comunismul în
Est chiar şi în ţările, independente odinioară cum ar fi Estonia, Letonia şi Lituania, iar în 1948
partidele comuniste au preluat puterea în Albania şi Yugoslavia şi câştigau teren în Grecia. SUA
şi Marea Britanie au concluzionat că, până în 1947, o Germanie puternică din punct de vedere
economic va fi esenţială pentru apărarea democraţiei liberale în Europa de Vest. Ei au unit zonele
americane şi britanice în „Bizonia” (septembrie 1947), iar Franţa, care anterior era în favoarea
Planului Morgenthau, s-a alăturat „Bizoniei” cu zona sa, în 1948. Germania şi-a redactat o
constituţie proprie în 1948, sub conducerea lui Konrad Adenauer. Ca reacţie la încercările vestice
de creare a unui guvern german în zonele lor, URSS a escaladat hărţuirea călătorilor vestici în
Berlin. În cele din urmă, sovieticii au impus faimoasa blocadă a Berlinului, din 24 iunie 1948,
iar puterile vestice au contracarat cu la fel de faimosul „pod aerian de la Berlin”. În mai 1949, a
fost înfiinţată Republica Federală Germană (cunoscută în mod neoficial ca Germania de Vest).
Noul guvern a fost de acord să contribuie cu forţe militare la efortul de apărare vestic.
Divizarea Berlinului
Divizarea Germaniei
Divizarea Germaniei şi Austriei
Sursa: Atlas of Germany, disponibil la adrsa www.zum.de/whkmla/histatlas/germany/194548.gif
Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci trebuie să puteţi
răspunde la întrebarea următoare: În perioada postbelică, ca răspuns la
întrebarea: „Cum poate Europa să evite un alt război?”, ce soluţii au fost
identificate?
Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, continuaţi parcurgerea paragrafelor
următoare. Dacă nu, reveniţi asupra paragrafelor parcurse până acum.
Uniunea Europeană se pregăteşte pentru noi extinderi. Acest proces are ca scop extinrea paşnică
a zonei de stabilitate şi prosperitate către noi membri.
În momentul în care o ţară îşi depune candidatura pentru aderare la Uniunea Europeană şi cererea
sa a fost acceptată oficial, aceasta devine o „ţară candidată”. În prezent, acestea sunt în număr de
trei: Turcia, Croaţia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. În general, negocierile se
desfăşoară pe parcursul a mai multor ani. Două state candidate au deschis negocierile de aderare
în 2005: Turcia (este stat candidat din decembrie 1999, cu toate că şi-a depus cererea de aderare
la UE în septembrie 1959; până în prezent a deschis 8 capitole de negociere, dintre acestea,
închizând până în prezent, negocierile doar pentru un capitol – Ştiinţă şi Cercetare; se prevede să
adere în 2015), Croaţia (este stat candidat din iunie 2004; până în prezent a deschis 21 capitole
de negociere). Consiliul European din 15-16 decembrie 2005 a decis acordarea statutului de tara
candidată şi fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, dar negocierile de aderare încă nu au
început. Alte ţări iau în considerare depunerea candidaturii lor în viitorul apropiat.
Alte ţări iau în considerare depunerea candidaturii lor în viitorul apropiat. În ianuarie 2006,
Comisia Europeană a adoptat o “Comunicare cu privire la Balcanii de Vest pe calea spre UE:
consolidarea stabilităţii şi creşterea prosperităţii”, în care se precizează că statele din Balcanii de
Vest potenţial candidate sunt: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Muntenegru, inclusiv
Kosovo, respectându-se Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate a Naţiunilor Unite. Aceste
state sunt în prezent asistate de UE, pe toată perioada până la o eventuală aderare, prin Procesul
de Stabilitate şi Asociere (PSA) – politică-cadru a Uniunii Europene pentru ţările din Balcanii de
Vest, ale cărei obiective sunt, în special: stabilitatea şi o trecere rapidă la economia de piaţă,
promovarea cooperării regionale, respectiv perspectiva integrării în Uniunea Europeană.
Islanda este cel mai nou stat potenţial candidat, a depus cererea de aderare la UE, la data de 16
iulie 2009, este membră a Acordului Schengen din anul 2000, fiind însă şi membră a SEE
(Spaţiul Economic European), din 1 ianuarie 1994, respectiv, a AELS, din 1970. Islanda are
încheiat un acord bilateral de liber schimb cu UE, din anul 1972.
Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci trebuie să puteţi
răspunde la întrebarea următoare: Care sunt statele candidate la UE prezent?
Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, verificaţi-vă răspunsul cu harta din
Imaginea 5 şi apoi, continuaţi parcurgerea paragrafelor următoare. Dacă nu,
reveniţi asupra paragrafelor parcurse până acum.
Imaginea 5: Harta viitoarelor extinderi
ale UE
Ţări potenţial candidate: Albania, Bosnia
şi Herţegovina, Muntenegru, Kosovo
Ţări candidate: Turcia, Croaţia, FYR
Macedonia
Uniunea Europeană de azi speră să extindă bunăstarea fără precedent a pieţei ei interne la cei
doisprezece noi membri ai săi, care au aderat între 2004-2007, cât şi la noii ei vecini şi respectiv,
la noii candidaţi.
La baza procesului de integrare europeană stau următoarele Tratate:
Tratatul de la Paris (anul semnării - 1951/ anul ratificării sau
intrării în vigoare - 1952)
Tratatul de la Roma (anul semnării - 1957/ anul ratificării sau
intrării în vigoare - 1958)
Actul Unic European (anul semnării - 1986/ anul ratificării sau
intrării în vigoare - 1987)
Tratatul de la Maastricht (anul semnării - 1992/ anul ratificării sau intrării în vigoare - 1993)
Tratatul de la Amsterdam (anul semnării - 1997/ anul ratificării sau intrării în vigoare - 1999)
Tratatul de la Nisa (anul semnării - 2001/ anul ratificării sau intrării în vigoare - 2003)
Tratatul de Lisabona (anul semnării - 2007/ anul ratificării sau intrării în vigoare - 2009)
Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci trebuie să puteţi răspunde
la întrebarea următoare: Care este principalele obiective ale Uniunii
Europene? Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, verificaţi-vă răspunsul şi
apoi, continuaţi parcurgerea paragrafelor următoare. Dacă nu, reveniţi asupra
paragrafelor parcurse până acum.
Întrebări de autoevaluare:
1. Care sunt principalele instituţii ale Uniunii Europene?
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
2. Enumeraţi organismele care sprijină instituţiile Uniunii Europene.
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
3. Prezentaţi simbolurile Uniunii Europene.
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
4. Descrieţi drapelul Uniunii Europene.
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
5. Imnul european „Odă bucuriei” are text oficial?
................................................................................................................................................
6. Ce reprezintă Euro pentru Uniunea Europeană?
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
7. Care sunt ţările fondatoare ale construcţiei care, astăzi, se numeşte Uniunea Europeană?
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
8. Care sunt primele ţări în mod oficial candidate la Comunitatea Economică Europeană
(C.E.E), în anul 1967?
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
9. Care sunt statele în curs de aderare (candidate) la UE?
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
10. Prezentaţi statele potenţial candidate la UE.
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date
confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul.
Dacă aţi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date
confruntându-le cu cele din tabelul următor:
Rezumat
Uniunea Europeană are acum, 27 State Membre, ca rezultat a următoarelor valuri de extinderi
(aderări):
1957: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg
1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie;
1981: Grecia;
1986: Spania şi Portugalia;
1995: Austria, Finlanda şi Suedia;
2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria,
2007: România şi Bulgaria
U.E. - State candidate: Croaţia, Turcia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.
U.E. - State potenţial candidate: Albania, Bosnia si Hertegovina, Serbia si Muntenegru, Kosovo
(cu respectarea Rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite) şi Islanda.
Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt:
promovarea progresului economic şi social
să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaţională
să instituie cetăţenia europeană;
să dezvolte o zonă de libertate, securitate şi justiţie;
să existe şi să se consolideze în baza dreptului comunita;
Cinci instituţii sunt implicate în conducerea Uniunii Europene, conferindu-i astfel
supranaţionalitate:
Parlamentul European,
Consiliul,
Comisia,
Curtea de Justiţie,
Curtea de Conturi.
Instituţiile UE sunt sprijinite de alte organisme:
Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor –,
Avocatul Poporului în Uniunea Europeană,
Banca Europeană de Investiţii – BEI (instituţia financiară a UE) şi Banca Centrală
Europeană – BCE (răspunzătoare de politica monetară în zona Euro).
Uniunea Europeană a zilelor noastre se identifică prin mai multe simboluri proprii, astfel:
• Drapelul european.
• Imnul Europei: “Oda bucuriei
• Ziua Europei: 9 mai –în amintirea declaraţiei lui Robert Schuman, din 1950
• Moneda unică: Euro.
Deviza UE este „Unitate în diversitate”.
Bibliografie obligatorie
1. Dodescu, Anca; Giurgiu, Adriana, Economia integrarii europene, Editura Universitatii
din Oradea, Oradea, 2008 – a se citi Capitolul 1 (carte disponibilă pe pagina web a
disciplinei).