RELAIA DINTRE 2 PERSONAJE DE BASM CULT Considerat oglindire a vieii n moduri fabuloase, de ctre George Clinescu, ascultat sau

citit cu aceeai plcere de ctre copii sau de ctre aduli, basmul a fascinat dintotdeauna prin capacitatea lui de a corela realitatea, fabulosul i latura educativ. Ca specie literar, el este un text epic (definit prin prezena instanelor narative, a actiunii i prin mbinarea modurilor de expunere); prezint victoria Binelui n lupta mpotriva Rului; laitmotivul cltoriei este marcat prin probele pe care trebuie s le treaca eroul pentru a se maturiza; se coreleaz elemente ve Considerat un clasic al literaturii romne, la fel ca Eminescu, Slavici i Caragiale, Ion Creang se individualizeaz prin capacitatea sa de a revalorifica nelepciunea popular prin poveti, povestiri i basme, cel mai cunoscut text fiind basmul cult Povestea lui Harap-Alb, care urmrete destinul personajului precizat prin titlu. La fel ca n alte texte ncadrate n categoria basmului cult, se pstreaz elemente ale schemei tradiionale, dar se includ i elemente de originalitate, care reflect amprenta creat orului, propria sa viziune despre lume i art (umanizarea fabulosului, antieroul, arta narativ, conturarea mai multor probe pn eroul se maturizeaz etc.). Conveniile personajului de basm presupun schematizarea acestuia datorit caracterului simbolic (reprezint binele sau rul), plasarea n categoria personajului pozitiv sau negativ, apariia unor trsturi fabuloase i ncadrarea ntr -o tipologie specific (erou/Ft-Frumos, opozant, adjuvant, ndrumtor). Aceste elemente se regsesc n relaia antitetic dintre mezinul craiului/HarapAlb i Spn, marjnd doar aparent pe conflictul dintre bine i ru, respectiv pe raportul stpn -slug. Se observ propria viziune artistic a scriitorului humuletean, din moment ce protagonistul nu deine nicio putere supranatural, aa cum opozantul, Spnul, nu se manifest exclusiv prin trsturi negative i fabuloase, ci este dezvluit ca un ru necesar. 1. Aceast ambiguitate a tipologiei personajelor, nemaiputnd fi ncadrate clar n schema tradiional a basmului, este susinut i de elementele discursului narativ (mai exact, perspectiva narativ, aciunea i conflictul, tematica limbajul personajelor). Astfel, perspectiva narativ aparine unui povestitor ce dezvolt o relaie de complicitate cu cititorul, pe care l avertizeaz mereu despre manifestarea firii umane. De exemplu, n proba fntnii ca topos al adevrului, naratorul i motiveaz mezinului aciunile prin naivitate i prin dorina de a tri (care om nu ine la via nainte de toate?). Totodat, calul devine o voce naratorial atunci cnd enun rostul ascuns al Spnului pe lume (i unii ca acetia sunt trebuitori pe lume cteodat, pentru c fac pe oameni s prind la minte); astfel, personajul negativ devine un instrument al destinului care pedepsete nclcarea sfatului dat de tat. Aciunea, sub forma planuului narativ axat pe o cltorie iniiatic, contribuie i ea la prezentarea relaiei complexe, chiar paradoxale, dintre cei doi eroi. Neiniiat, fiul cel mic se rtcete n pdurea -labirint i Spnul acceptat iniial ca slug/tovar de drum l pclete, i fur identitatea, l trateaz ca pe o fiin inferioar. Astfel, mezinul nva lecia umilinei i detaare a de orgoliu. Toate celelalte teste i dezvluie, n ciuda senzaiei c Spnul vrea s l piard, alte caliti: rbdare, perseveren, ascultare, capacitate de a rezista tentaiilor (proba ursului i a cerbului); generozitate, discernmnt, ntovrire corect, consecven (probele necesare pentru a o ctiga pe fata lui Ro-mprat). n esen, Spnul l determin pe mezin s contientizeze greutatea de a-i pstra cuvntul dat prin jurmnt, moartea i nvierea din final anunnd finalizarea maturizrii eroului i recompensarea lu i (destinul de a fi mprat nu este doar dat, ci i ctigat). Ct despre conflictul dintre Bine i Ru, acesta ia o form aparte n basmul lui Creang, ca i cum Harap-Alb doar se ia la ntrecere cu nite fore ostile, dar nu trebuie s le distrug (cu excepia cerbului pe care trebuie s l ucid ca s scape el). De aceea, personajele sunt doar aparent negative: ursul i cerbul pzesc spaii sacre, interzise, iar mezinul ncalc nite interdicii; Ro-mprat este descris ca un om dornic de vrsare de snge, dar ajunge s i dea fata eroului; fata lui Ro-mprat devine dintr-o farmazoan soia personajului negativ; Spnul este ca un ndrumtor aspru, care l oblig treptat pe erou s i depeasc limitele. Inclusiv prin limbajul utilizat, cei doi protagoniti i divulg natura lor complementar. Ei par s reprezinte nu un univers fabulos, ci unul rural, actualizat prin erudiia paremiologic (=proverbele, zictorile i vo rbele de duh spuse de ei): mort-copt trebuie s te iei cu mine, vorba ceea: De pr i de coate goale nu se plnge nimenea. i c nd nu sunt ochi negri, srui i albatri. 2. Situaia iniial plaseaz cele dou personaje masculine ntr-o relaie evident antagonic din punct de vedere social, tipologic, al portretului fizic i moral. Statutul lor social este definit prin mai multe ipostaze contrastante. Mezinul este fiu de crai, nepot al mpratului Verde (potenial motenitor, aa cum i prezice i Sfnta Duminec), avnd doi frai mai mari i trei verioare pe care nu le-a vzut niciodat (aspect important pentru substituirea lui de ctre Spn). Totodat, este al treilea biat al craiului, motiv specific basmului, sugernd statutul su excepional i faptul c este construit pe contrastul dintre aparen i esen (pare cel mai putin capabil sa reuseasca). Pe parcursul basmului, trece de la statutul superior, nobil, la cel de slug datorit propriei naiviti, dar i ca o pedeaps pentru neascultarea sfatului printesc; n esen, el nva prin experien direct ce nseamn nedreptatea fcut celor nesemnificativi; ajunge mprat nu doar pt.c este nepotul mpratului Verde, ci i pt.c demonstreaz c merit acest statut (trecerea probelor i nvarea din greeli). n final, ajunge so al fetei lui Ro-mprat, ctigndu-i prin fore proprii mireasa (conform principiului basmului). n schimb, Spnul reprezint un om obinuit, care promite s-i respecte stpnul dac este acceptat ca slug (statut inferior), iar prin viclenie reuete s fure identitatea mezinului. Tipologia personajelor este complex, dar subliniaz tot antiteza lor. Mezinul este personaj principal, prezent n toate secvenele narative importante ale textului; aspect sugerat i de titlu, Povestea lui Harap-Alb (se surprinde un singur plan narativ, cel al destinului eroului). Fa de Spn, care este doar prezentat schematic, Harap-Alb este i un personaj puternic individualizat (rotund): pt.c trsturile sale sunt numeroase, este construit pe baza unor elemente culte (are sentimente intense, trece de la o stare la alta, se definete i prin caliti, i prin defecte iniial).Aprnd ntr-un basm, el devine un simbol al Binelui; totui, se difereniaz de tipologia specific a lui Fat-Frumos, deoarece pleac n cltorie ca un neofit (neiniiat); tocmai de aceea, Spnul, personajul negativ n aparen, l pclete uor. Important este faptul c, n cazul amndurora, apar elemente realiste: umanizarea

fabulosului este specific textelor lui Creang: personajul se comport i vorbete ca un om obinuit, ca un ran moldovean (mezinul improvizeaz albinelor un stup, se lamenteaz calului: Cu Spnul am dus-o cum am dus-o, cne-cnete), n timp ce Spnul este i el lacom, rutcios, invidios. n concluzie, cei doi eroi nu mai sunt construii n totalitate pe schema tradiional a basmului, ci ctig n individualizare i devin simpatici cititorilor; toate personaje l ajut, direct sau mediat, pe mezin s i mplineasc destinul, s se maturizeze d.p.d.v. psihologic, social, erotic; s i nvee principalele lecii de via (discernmntul, altruismul, ascultarea etc.) Portretul lor fizic este schematic, pentru c accentul se pune pe aspectul moral. Astfel, n cazul lui Harap-Alb, se precizeaz vestimentaia (hainele i armele de cnd tatl a fost mire, accentundu-se continuitatea, sugestia c va reui, dar i aspectul de aprare). Cnd ajung la mpratul Rou, naratorul schieaz portretul colectiv comic al peitorilor (element cult) prin expresia oastea lui Papuc Hogea Hogegarul (ca si cum ar fi cersetori, nu petitori). Apar si cateva notatii fizice/fiziologice: cand craiul ii cearta pe frati pt. nereusita, mezinul iese in gradina si plange, facandu-se ros cum ii gotca (rusinea). Pentru Spn, ceea ce l difereniaz fizic (lipsa pilozitii) devine i elementul onomastic, dar i ceea ce i dezvluie rutatea (n mentalitatea tradiional, anumite defecte fizice indicau trsturi sufleteti negative). Portretul moral este construit difereniat. Pentru Spn, se manifest doar trstura dominant, VICLENIA, n toate secenele narative el acionnd pariv (de pild, vars apa din plosc n pdure ca s l atrag pe flcu la fntn). Portretul moral al mezinului este complex, definit prin mai multe trasaturi dominante: naivitatea (secventa narativa a padurii si a fantanii, cand Spanul il pacaleste cu vorbe lingusitoare); lipsa initiala de discernamant (ramane uimit cand batrana se evapora in vazduh, desi i-a spus ce puteri are; loveste calul, pentru ca este o ghijioaga uracioasa etc.). Aceasta este anulata pe parcursul drumului initiatic, el fiind capabil sa sesizeze contrastul dintre aparenta si esenta (ocroteste furnicile, chiar daca se pune pe el in pericol; se intovaraseste cu Gerila, Flamanzila si ceilalti, in ciuda infatisarii lor monstruoase). Initial, Harap-Alb se defineste prin defecte: este hipersensibil (plange cand sunt certati fratii sai), rautacios si agresiv (loveste calul si il ameninta cu moartea), orgolios (nu vrea sa se mai intoarca acasa daca nu reuseste sa treaca de ursul de sub pod), neincrezator in el (se rataceste in padure si accepta sa fie calauzit de Span) etc.; de aceea, nici nu trece primele probe decat partial (proba bunatatii, a ascultarii, a intovarasirii corecte). Abia odata cu proba petirii el isi dezvaluie calitatile si felul in care si-a corectat defectele: ascultarea (respecta intocmai sfaturile Sfintei Duminici), generozitatea (ajuta furnicile si albinele fara sa I se ceara ajutorul), altruismul (prefer sa se inece ele decat sa omoare furnicile), spiritul practic (improvizeaza un stup pt.albine), capacitatea de a se intovarasi corect (ii ia pe Gerila si pe ceilalti cu el) etc. La nivelul conflictelor, cele interioare (element cult) sunt schitate: cand plange si e hotarat sa invinga ursul, daca nu, acasa nu se mai intoarce; cand Spanul il trimite dupa fata la Ros-Imparat, crede ca nu va mai izbandi etc. Conflictul exterior ramane esential si este specific basmului (lupta Bine/Rau), dar ia mai mult forma unei intreceri, a unui exercitiu de infruntare a maleficului (eroul ucide doar cerbul pt.ca ochiul solomonit al acestuia l-ar fi ucis). n ceea ce privete caracterizarea direct, ambele personaje sunt definite de ctre naratorul care sugereaz i atitudinea fa de acestea: boboc (n trebi de-aiestea) (mezinul este simpatizat i privit cu mil), respectiv glas rutcios (antipatia), dar apare i autocaracterizarea. Astfel, descurajat de ceea ce i se intampla, eroul se resemneaza (m-am deprins a tr dupa mine o viata ticaloasa), iar Spnul n fntn se dezvluie ca chima(=tima, duhul) rului. Cat despre caracterizarea indirect prin comportament, aceasta se realizeaz prin diferitele probe de maturizare, impuse chiar de Spn viitorului mprat. Limbajul lor taranesc, cu multe elemente de oralitate (Aiasta-i tara spanilor, la grea nevoie m-a bagat iar Spanul) se combin si cu un ton automoralizator (Mi-a ajuns funia la par.) sau ironic (Nu tii dvs,ce poam-a dracului e Harap-Alb aista!). Mediul in care sunt plasai pare sa se asocieze mai mult cu un univers veridic, cu tent de rural: podul casei, gradina, herghelia, podul sub care se ascunde tatal, deghizat in urs, padurea in care se rataceste, fantana, podul pe care trec furnicile, Flamanzila pe ogorul cu plugurile la arat; Setila care soarbe apa din iazuri, de nu mai pot macina morile etc. In lumea fabulosului (zburand cu calul in mijlocul marilor la Sf.Dumineca, in Gradina Ursului, in Padurea Cerbului) eroul are nevoie de indrumare si de ajutor. In ceea ce priveste onomastica, dac Spnul are un nume generic, mezinul este botezat tocmai de Span abia in secventa narativa a fantanii, ca si cum acesta ar fi un parinte spiritual (elemente culte); initial, reflecta discrepanta dintre statutul sau de sluga (harap) si cel de vita nobila (alb); in final, oximoronul sugereaza ca mezinul a trecut de la cea mai umila ipostaza sociala la cea mai inalta prin fortele proprii. 3.Cele 2 secvene care reflect ambiguitatea raportului de antitez dintre cele dou personaje............................... ........... (de dezvoltat ce tii mai bine) 4. n concluzie, aa cum susin i criticii literari, Harap-Alb este antieroul (neinitiat, pleaca la drum avand mai mult defecte decat calitati, de atatea ori i se testeaza o calitate pana demonstreaza ca a invatat lectia; nu are trasaturi supranaturale, primeste numele pe parcurs, viata sufleteasca este mai evidenta, se ndrgostete pe drumul de ntoarcere de fat etc.). Povestea lui Harap-Alb devine un Bildungsroman, intreg basmul putand fi citit ca formarea unei personalitati prin maturizarea psihologica, emotional si sociala. Ct despre Spn, i ncadrarea acestuia ntr-o categorie tipologic foarte clar este dificil, Vasile Lovinescu (n Creang i creanga de aur) considerndu-l un maestru iniiator atipic: chiar de la secvena fntnii se observ c explicaia dat mezinului pentru a nu-l omor (mi-i mil de tinereile tale) este facil, iar calul nu intervine n niciun fel.