Sunteți pe pagina 1din 3

adit ivi.af ace re am e a.

ro

http://aditivi.afacereamea.ro /?p=359&pfstyle=wp

A fost dezlegata enigma stravechiului beton roman


Print PDF Betonul roman din antichitate a rezistat atacurilor din mediul inconjurator timp de peste 2000 de ani. Tehnicile f undamentale de constructie ale romanilor trebuie sa f i f ost mai bune decat cele ale practicii curente de constructii daca e sa judecam comparand produsele. Putem nva de la romani in vre-un f el pentru a ne mbunti betonul? Crile vechi de istorie ne-au nvat c betonul roman era compus doar din trei pri: o pasta de var hidratat (stins); cenusa pozzolanica de la un vulcan din apropiere; si cateva roci de marimea pumnului. Daca aceste componente ar f i f ost amestecate impreuna si ar f i puse in opera in modul in care se f ace betonul modern, rezultatul cu siguranta nu ar trece testul timpului. Enigma care obsedeaza mintea multor specialisti in beton este cum f aceau acei romani din vremea lui Hristos sa construiasca astf el de constructii complicate si totusi rezistente la testul timpului asa cum se vede pe harta actuala a Romei? Cea mai neobinuit constructie roman, ce descrie cel mai bine progresul lor tehnic, este Pantheonul, o cladire cu f atada de caramida ce a rezista ravagiilor trecerii timpului intr-o stare aproape perf ecta, ezand magnif ic n cartierul de af aceri din Roma. Poate c longevitatea sa este descrisa de ctre scopul su de a onora toti zeii. Mai presus de toate, aceast cldire umilete inginerul modern nu numai prin splendoarea sa artistic ci mai ales deoarece nu exist bare de otel pentru a contracara marile f ore de ntindere asa cum ar f i nevoie pentru a consolida betonul modern. Descrierea acestei mari cladiri circulare ne spune multe despre inteligenta constructorilor sai; a f ost proiectata pentru a conine o minge imaginara, si are aproape 44 m in diametru avand un perete sub f orma unor f uste ce cad de pe circumf erinta sa. In centrul domului este o deschidere de 6 metri mentinuta de un inel de bronz sprijinit pe un inel de caramizi integrat in domul din beton. Aceasta deschidere ingenioasa admite lumina soarelui pentru a-i ilumina interiorul. Pardoseala de marmur, usor curbata, asigura drenajul iar canelurile complexe din pereti si tavan sunt doar cteva din caracteristicile de design atent f acut. Rezolvarea enigmei betonului stravechi a constat din doua studii: unul a presupus intelegerea chimiei, iar celalalt a f ost de stabilirea a modului de punere in opera a betonului stravechi. Pentru a-i intelege compozitia chimica, trebuie sa mergem inapoi in timp mult inainte de Moise. Popoarele din Orientul Mijlociu f aceau peretii pentru f ortif icatiile si casele lor prin turnarea de argila umeda intre cof raje, ceea ce se anumea adesea paianta. Pentru a proteja supraf etele de argila de eroziune, cei din vechime au descoperit ca un strat umed si subtire de calcar alb calcinat se va combina chimic cu gazele din aer pentru a produce un scut dur de protectie. Putem doar banui ca evenimentul descoperirii pseudo-betonului s-a intamplat aprox 200 ani inainte de Hristos cand s-a aplicat un strat de var pe un perete f acut din cenusa vulcanica, pozzolanica, din apropierea orasului Pozzuoli din Italia.

O reactie chimica a avut loc intre componentele chimice din peretele de argila vulcanica (dioxid de siliciu si cantitati mici de alumina si oxid de f ier) si stratul de var stins (hidroxid de calciu) aplicat pe perete. Mai apoi au descoperit ca amestecand o cantitate mica de cenusa vulcanica sub f orma de pudra f ina cu varul umed s-a putut obtine un strat mai gros, dar a mai produs si un produs durabil ce putea f i scuf undat in apa ceva ce tencuiala din var umed si nisip simplu nu putea f ace. Pentru a explica aceasta dif erenta chimica trebuie sa examinam structura atomica. Tencuiala obisnuita este f acuta din var stins si nisip obisnuit. Acest nisip are o structura atomica cristalina unde dioxidul de siliciu este atat de condensat incat nu sunt goluri atomice in reteaua sa moleculara pentru a permite moleculei de hidroxid de calciu din var sa intre si sa reactioneze. Acelasi lucru este adevarat si pentru contactul dintre varul stins si pozzolan. Pozzolanul are in structura sa dioxid de siliciu amorf cu multe goluri in structura sa moleculara. Dupa amestecarea de var stins cu pozzolan, hidroxidul de calciu intra in golurile atomice pentru a f orma un gel ce expandeaza in beton, unind bucatile de roca una de alta. Forma de prezentare ca praf f in a cenusii pozzolanice asigura o mre supraf ata ceea ce imbunatateste reactia chimica. Gsim asemanari intre chimia complexa a gelului antic liant de beton cu substana chimic a gelului modern liant de beton. Asa ca gelul pozzolan+var a f ost cel care a creat durabilitatea betonului antic. Explicarea punerii in opera a vechiului beton a rezolvat a doua parte a enigmei. Fr indoial, si cercetarile f acute de Ministerul Constructiilor au jucat un rol important aici. Numai chimia nu poate f ace un beton bun. Oamenii f ac betonul bun, iar specialistii din Minister au revendicat ca au acea expertiza. Dei un nou produs denumit beton compactat cu compresorul f usese recent dezvoltat, perf ectionismul celor din proiectare l-a f acut sa f ie ales ca si candidat economic pentru construcia barajului. In 1987, corpul ingineresc din Ministerul Constructiilor din SUA a construit marele baraj Upper Stillwater Dam f olosind beton compactat cu compresorul in partea de rasarit a statului Utah. Acel beton consta dintr-un amestec de 40 % ciment Portland si de 60 % cenusi zburatoare, un produs secundar de la termocentrale. Printr-o coincidenta, cenusa zburatoare continea aceiasi compusi amorf i de dioxid de siliciu ca si cenusa vulcanica. Iar cimentul Portland hidratat a eliberat calciul identif icat si in f ormula betonului antic. Cand Bureau of Reclamation a amestecat aceste doua componente pentru barajul lor, s-a f ormat un gel de lipire pentru a lipi una de alta bucile inerte de roca. Pietrele au f ost f olosite ca un f iller puternic in acelasi mod in care este f olosit producerea betonului standard. De aceea putem cu usurinta corela moleculele de hidroxid de calciu din cimentul Portland cu cele din varul antic, iar dioxidul de siliciu amorf din cenusile zburatoare pozzolanice de dioxidul de siliciu amorf din cenusile vulcanice pozzolanice. Astf el ca am stabilit o legatura rezonabila intre componentele din beton care f ormeaza gelul respectiv atat pentru betonul modern cat si pentru cel antic. Asemanarea ingredientelor la betonul modern si cel vechi a f ost explicata, dar lucrurile nu constau din atat. Studiile asupra punerii lui in pera sunt f oarte importante pentru a produce un beton durabil. Ministerul Constructiilor a amestecat componentele sale (ciment, cenusa si piatra) cu cat mai putina apa posibil pentru a obtine un beton vrtos, f ara scurgere; l-a intins in straturi pe baraj; si l-a indesat f olosind compresoare mari cu vibratie pentru a produce o noua clasa de beton.

Cei din vechime amestecau manual componentele (varul stins si argila vulcanica) intr-un vas pentru mortar cu f oarte putina apa pentru a obtine o compozitie aproape uscata; se transporta pana in santier in cosuri plasandu-l peste un strat pregatit anterior de pietre; si apoi incepeau sa indese mortarul in stratul de pietre. Din f ericire avem dovezi. Vitruvius, un renumit arhitect roman (aprox. 20 i.Hr.), a mentionat acest proces, plus f aptul ca instrumente speciale de compactare erau f olosite pentru a construi peretii unei cisterne. Este asta important? Da, deoarece compactarea structurii moleculare prin indesare a redus necesarul de apa, care era o sursa de goluri si def ecte. Dar, de asemenea, ambalarea f oarte compacta produce gel de unire mai mult dect s-ar f i ateptat n mod normal. Prin urmare, avem o asemanare intre practicile de punere in opera antice si cele compactate de un compresor cu vibratie, care este cea de compactare puternica a materialelor la plasarea acestora. Am invatat ca vechiul beton era un simplu amestec de var stins si cenusa vulcanica (pozzolan) in anumite proportii pentru a indeplini cerintele arhitectului roman. Am mai invatat ca romanii f oloseau metoda de punere in opera prin compactarea mortarului lor vartos in golurile stratului de piatra. i destul de interesant, noul beton care a f ost dezvoltat de ctre Biroul de Recuperare a urmarit ndeaproape pe cel al celor din vechime. Deci, putem presupune cu uurin c noua clas de beton generata la Upper Stillwater Dam va dura poate tot 2000 de ani ca si vechiul beton roman. dupa David Moore, PE

Art icole de int eres pe aceeasi t ema:


Cum isi amestecau romanii betonul (0) A f ost descoperit reeta secret a betonului roman, materialul care va revoluiona industria de construcii (0)