Sunteți pe pagina 1din 26

Bolile mintale si bolile spirituale In vreme ce, pentru Sfintii Parinti, o prima categorie de boli mintale sau de forme

de nebunie are o etiologie somatica, si o a doua o etiologie demonica, o a treia categorie are o origine spirituala. In timp ce prima categorie are drept cauza natura umana (alterata), iar cea de-a doua demonii, cea de-a treia categorie tine de liberul arbitru al omului, cu toate ca actiunea demonilor si liberul arbitru au uneori o parte de responsabilitate in primele doua. Bolile mintale care au o origine spirituala nu trebuie, cu toate acestea, sa fie confundate cu bolile mintale propriu-zise. Bolile spirituale sunt generate de o dezordine sau o alterare a naturii umane (mai precis, a modului ei de existenta) in raportul personal al omului cu Dumnezeu. Bolile mintale corespund in planul psi ic cu tulburarile analoage celor pe care le constituie in planul trupului bolile somatice! e vorba de tulburari ale psi ismului considerat in sine, de o disfunctie a naturii lui, cercetata conform ordinii ei naturale. Dar o astfel de distinctie nu poate avea, din punctul de vedere al antropologiei patristice, decat o valoare relativa. In masura in care natura umana nu poate fi considerata niciodata cu totul in sine, si se defineste in mod fundamental prin relatia ei cu Dumnezeu, omul fiind, din vointa "reatorului, orientat in mod natural catre Dumnezeu prin toate facultatile fiintei sale, cu toate ca depinde de liberul sau arbitru sa le faca sa actioneze conform naturii sau impotriva naturii. #odelul patristic al sanatatii si al bolilor spirituale se raporteaza, deci la modul de exercitare al diferitelor facultati ale omului. $stfel, pentru Sfintii Parinti o parte importanta a tulburarilor pe care astazi le consideram drept pur psi ice tin, de fapt, de domeniul spiritual. In acest sens, nosografia si terapeutica bolilor spirituale inglobeaza psi opatologia, depasind-o in toate. $ltfel spus, bolile mintale (sau simptomele) de etiologie neorganica sunt, in ceea ce le priveste, tributare unui diagnostic si unei terapeutici spirituale. Dupa ce am consacrat bolilor spirituale un voluminos tratat, facem trimitere la el pentru o imagine completa asupra acestei c estiuni, si ne vom margini aici la a semnala anumite legaturi intre bolile spirituale ale nosografiei patristice si bolile mintale ale psi opatologiei moderne.

"onceptiile pe care si le face psi iatria actuala asupra sanatatii si bolii mintale n-ar putea sa constituie o referinta absoluta, fiind tributare unei conceptii asupra sanatatii si normalitatii careia miscarea antipsi iatrica i-a subliniat in mod special incertitudinile, aratand ca ele iau drept norme modele eminamente relative si variabile in functie de culturile sau de societatile care le-au conditionat definirea. Diferenta care exista intre nosografia patristica si nosografia psi iatrica actuala nu permite stabilirea de raporturi numeroase si precise. Pe de alta parte, c iar astazi exista variatii notabile intre scoli si tari in ceea ce priveste clasificarea si definirea bolilor mintale. " iar posibilitatea unei clasificari pune probleme. $stfel, apropierile sunt posibile mai degraba intre simptome decat intre sinciroame. %n factor importam de diferentiere este, pe de alta parte, datorat faptului ca psi iatria actuala s-a constituit dupa modelul stiintelor medicale si s-a situat astfel intr-o perspectiva naturalista, excluzand a priori orice referire la domeniile iciisins si moral. &. %n anumit numar de tulburari recenzate de nosografia clasica actuala ne par a putea fi corelate patimii orgoliului din nosologia patristica. "aracterul patogen al acestei atitudini nu este, de altminteri, ignorat de psi iatria moderna, care a amputat-o, totusi, de dimensiunea ei morala si spirituala, si o desemneaza cel mai adesea drept 'supravalorizare' sau ' ipertrofiere a eului'. $ceasta atitudine este prezenta in cel mai inalt grad in psi oza paranoica. ( gasim, de asemenea, in nevroza isterica. #ulte dificultati relationale - simptom prezent in ma)oritatea nevrozelor - ii pot fi corelate. In aceeasi ordine de idei, ceea ce este numit in general, de la *reud incoace, 'narcisism' corespunde in egala masura acestei patimi, dar se leaga inca si mai riguros de 'filaftie'. iubirea patimasa de sine, care are adesea drept prim obiect trupul. +. $nxietatea si angoasa, prezente in ma)oritatea psi ozelor si in toate nevrozele, pot fi partial raportate patimilor fricii si tristetii, asa cum sunt ele concepute de Sfintii Parinti. ,. $gresivitatea, care se gaseste si ea in ma)oritatea nevrozelor si in anumite psi oze, poate fi corelata patimii 'furiei', in sensul larg pe care l-am definit.

-. $stenia, simptom comun multor boli mintale, corespunde destul de precis uneia din componentele esentiale ale acediei. .. Simptomul depresiv, pe care-l regasim in multe nevroze si psi oze, poate fi, in ceea ce-l priveste, pus in stransa legatura cu acedia si tristetea. In afara de aceste simptome, cateva sindroame ne par a putea fi raportate la patimile nosologiei spirituale. /. $stfel, nevrozele fobice ne par a putea fi partial raportate la patima fricii0 ele sunt, de altfel, definite clasic drept 'frici angoasante'. 1. 2evroza de angoasa poate fi inteleasa, in ceea ce o priveste, in relatie cu patima tristetii, dar si, mai ales, cu aceea a fricii. 3. Psi oza melancolica poate fi, intr-o anumita masura, raportata la acedie, pe de o parte, si la tristete, pe de alta, mai ales sub forma ei extrema de 'disperare'. 4. 5elatia cea mai stransa si directa poate fi, fara nici o indoiala, stabilita intre diferitele forme de depresie si acedia si tristetea din nosologia patristica. $ceasta relatie n-a intarziat, de altfel, sa atraga atentia anumitor psi iatri, si mai multe studii i-au fost recent consacrate. 2e intemeiem pe importanta ei pentru a aminti esentialul analizelor pe care le-am consacrat acestor doua patimi, limitandu-ne, totusi, la dimensiunea si efectele lor psi ice. Tristetea. Nosologie 6ristetea apare ca o stare de spirit alcatuita, dincolo de ceea ce insusi acest cuvant poate indica, din descura)are, astenie, apasare si durere psi ica, demoralizare, suferinta cumplita', ingreunare, depresie, insotite, cel mai adesea, de anxietate sau c iar de angoasa. $ceasta stare poate avea cauze multiple, dar e intotdeauna alcatuita dintr-o reactie patologica a capacitatii irascibile sau7si a capacitatii de dorinta a sufletului si se gaseste, deci, legata esential de senzualitate sau7si de furie. '6ristetea, explica 8vagrie, survine uneori prin frustrarea dorintelor, uneori, de asemenea, ea este consecinta furiei.'

Dar ea poate fi produsa in suflet si de o actiune directa a demonilor sau poate, de asemenea, sa se nasca acolo fara un motiv aparent. Sa examinam in detaliu aceste etiologii diferite. Prima, cauza: frustrarea in dorinte '6ristetea e alcatuita din nesatisfacerea unei dorinte trupesti', remarca 8vagrie. Sfantul Ioan "asian noteaza, la fel, ca tristetea 'provine uneori din faptul ca ne vedem dezamagiti intr-o speranta pe care o aveam' si ca una din principalele ei varietati 'urmeaza unei dorinte impiedicate'. In vreme ce 'o dorinta e legata de orice patima', fiecare patima e constant susceptibila sa produca tristetea0 'cel care iubeste lumea va fi de multe ori intristat', mai spune 8vagrie. Placerea fiind legata de dorinta, se mai poate spune, o data cu acelasi autor, ca 'tristetea e frustrarea de o placere (steresis edones) prezenta sau asteptata'. Sfantul #axim' si Sfantul 6 alassie ii dau aceeasi definitie. Subliniind ca placerea simturilor e inevitabil urmata de durere - aceasta din urma fiind mai adesea psi ica decat fizica, luand, altfel spus, forma tristetii - , Sfantul #axim afirma ca tristetea 'este inc eierea placerii simturilor'. "a rezultat al frustrarii de o dorinta trupeasca (in sensul larg al acestui termen) si de placerea care se leaga de ea, tristetea releva un atasament de bunurile sensibile al celui pe care-l afecteaza, de valorile acestei lumi. Iata de ce 8vagrie subliniaza ca ea e legata de toate patimile, in masura in care ele implica dorinta excesiva, si spune! '8 imposibil sa respingem acest dusman daca avem un atasament patimas pentru cutare sau cutare din bunurile pamantesti'.' Sfanta Dorot eea din 9aza spune, in acelasi sens! '"ine nu dispretuieste toate lucrurile materiale 7...7 nu poate 7...7 sa se elibereze de tristete.' Si Sfantul Ioan Scararul remarca! '(mul care a a)uns pana la a detesta lumea a scapat de tristete. Dar cel care e legat de orice apartine celor vazute n-a fost inca eliberat de tristete. "aci cum sa nu te intristezi daca esti lipsit de ceea ce iubesti:' $celasi remarca! 'Daca o persoana crede ca n-are nici un fel de atasament pentru ceva si simte totusi tristete in inima ei atunci cand se gaseste lipsita de el, nu exista nici o iluzie mai perfecta, nici mai sigura ca a lui.' $sa vedem adesea tristetea provocata de pierderea unui bun sensibil, de o paguba oarecare suferita in acelasi plan. $tasamentul

patimas al omului fata de viata lui pamanteasca si fata de ceea ce comporta ea intru satisfacerea patimilor sale poate, de asemenea, sa faca sa se nasca tristetea la incercarea sau la gandul a tot ce o poate pune in pericol! boala, toate suferintele la care se gaseste expus, moartea. 6ristetea mai poate fi generata de invidia pentru vreun bun material sau moral posedat de un semen. 8a poate avea, de asemenea, drept cauza o deceptie in aspiratia dupa onoruri si pare, deci, legata in mod necesar de cenodoxie (sau slava desarta). Sa mai notam ca tristetea poate sa nu fie provocata de frustrarea de o dorinta speciala, indreptata asupra unui obiect bine-determinat! ea poate fi legata de o lipsa de satisfactie generala, de un sentiment de frustrare globala, indreptat asupra intregii existente si aratand ca dorintele profunde si fundamentale ale persoanei (carora aceasta nu le cunoaste intotdeauna cu claritate adevarata semnificatie) nu sunt satisfacute. A doua cauza: mania '6ristetea, arata 8vagrie, provine din gandurile de manie'0 de fapt, explica el, 'mania este o dorinta de razbunare, si razbunarea nesatisfacuta produce tristetea'. Sfantul #axim spune, in acelasi sens! '6ristetea si ranc iuna merg mana-n mana. Daca, deci, sufletul incearca tristete atunci cand isi imagineaza c ipul unui frate, aceasta e dovada ca ii poarta ranc iuna'. Sfantul Ioan "asian afirma si el, fara a aduce precizari! '6ristetea provine uneori din faptul ca suntem maniosi'0 un fel de tristete 'urmeaza maniei care se stinge', mai noteaza el. 6ristetea poate fi in relatie cu alte sentimente decat acela de ranc iuna! ea rezulta adesea din sentimentul ca mania a fost excesiva sau disproportionata in raport-cu ceea ce a motivat-o, sau, dimpotriva, ca ea n-a fost suficienta, prin aceea ca n-a manifestat cu destula forta ceea ce se simtea sau n-a provocat celui sau celor carora li se adresa reactia scontata. 6ristetea poate fi produsa si de o ofensa sau de ceva ce subiectul considera ca atare! '"and suntem )igniti sau cand credem ca suntem )igniti, devenim tristi', constata Sfantul Ioan Damasc in.

In aproape toate aceste cazuri, aceasta patima releva un atasament fata de sine si se afla legata de vanitate si de orgoliu, ca. de altfel, mania careia-i urmeaza. 8a pune in evidenta o reactie a eului frustrat in dorinta lui de afirmare de sine (in asta, aceasta a doua etiologie se alatura celei dintai) si redus la mai putin decat se socoteste. 5anc iuna, careia i se alatura adesea tristetea, reprezinta, de altfel, resentimentul orgoliului ranit, iar mania, sursa a aceleiasi patimi, exprima frecvent o vointa de reafirmare, de inaltare, de reconvingere a eului fata de sine si de semeni. 6ristetea se releva atunci a fi expresia sentimentului de esec sau de neputinta pe care il incearca eul in aceasta tentativa de reabilitare de sine. Tristetea fara motiv 'Se intampla, noteaza Sfantul Ioan "asian, sa fim cuprinsi de o angoasa subita si fara cauza0 ne simtim coplesiti de o tristete pentru care nu exista nici un fel de motiv.' $celasi sfant spune, in alt parte, ca nu exista decat doua feluri de tristete! una cuprinde toate formele pe care le-am studiat mai inainte, 'cealalta provine dintr-o anxietate sau dintr-o disperare fara motiv'. $tunci, limita dintre acest fel de tristete si patima acediei pe care o vom examina ulterior devine mai putin precisa. Actiunea demonica Demonii )oaca un rol important in nasterea, dezvoltarea si perpetuarea tuturor formelor de tristete, si in mod cu totul special a celei pe care am prezentat-o in ultimul rand. Daca aceasta din urma e asa-zis fara motiv, e pentru ca n-are o legatura directa cu o actiune precisa a persoanei pe care o afecteaza, ca nu este, asemeni celor precedente, fructul nesatisfacerii unei dorinte sau cel al unei iesiri de manie, iar nu pentru ca n-ar avea absolut nici o cauza. Sfintii Parinti recunosc, de fapt, ca ea e cel mai adesea produsa de o interventie diabolica. Sfantul Ioan "asian remarca, astfel, ca 'uneori, fara nici o cauza aparenta care sa ne provoace aceasta prabusire, rautatea dusmanului ne copleseste dintr-o data'. Sfantul Ioan 9ura de $ur, analizand starea prietenului sau Stagir, care suferea de o tristete adanca, subliniaza si el, in mai multe randuri, rolul influentei demonice. 8l ii scrie, printre altele! 'Demonul iti invaluie sufletul cu aceste negre tristeti ca si cu un intuneric profund, si se straduieste

sa-ti fure gandurile care te-ar putea linisti impotriva ta. Dar gasindu-ti atunci sufletul singur, il copleseste de lovituri si suferinte.' Invazia unui sentiment de tristete in suflet este, de altfel, unul din efectele cele mai imediate ale actiunii diabolice. '9andurile care vin de la demoni sunt in primul rand tulburi si amestecate cu tristete', noteaza Sfantul ;arsanufie. Si, viceversa, se poate spune ca orice stare de tristete in suflet este, in toate impre)urarile, semnul unei actiuni demonice. '6ot ce se face cu tulburare si tristete vine de la demoni', mai spune marele scriitor clasic. Desi unele evenimente exterioare pot naste si motiva tristetea, trebuie subliniat faptul ca in realitate nu in acestea isi are ea sursa! ele sunt pentru ea ocazia, iar nu cauza, care se gaseste numai in insusi sufletul omului, mai precis in atitudinea pe care o adopta fata de evenimentele exterioare, ca si fata de sine. 8l este, deci, responsabil de tristetea care-l afecteaza, iar circumstantele exterioare si insesi suferintele pe care le poate suferi n-ar putea sa-i serveasca temeinic drept scuze. 'Bucuriile si tristetile noastre, scrie Sfantul Ioan 9ura de $ur, vin mai putin din natura insasi a lucrurilor, cat din propriile noastre stari sufletesti. Daca acestea din urma sunt conduse cu intelepciune, vom avea intotdeauna in inima noastra un mare temei de multumire. Bolile trupului au mai degraba drept cauza vreo dezordine interioara decat o intemperie atmosferica sau vreo alta influenta exterioara0 dar cu atat mai mult se intampla asta cu bolile sufletului. "aci daca acelea ale trupului sunt un apana) al naturii noastre omenesti, celelalte nu depind decat de vointa noastra.' " iar atunci cand demonii sunt cei care genereaza sau intretin starile de tristete, ei nu pot s-o faca decat pentru ca gasesc in suflet un teren favorabil si beneficiaza de o anumita participare (mai mult sau mai putin constienta) din partea vointei omului. $stfel, Sfantul Ioan 9ura de $ur ii poate spune lui Stagir! 'Demonul nu e catusi de putin in tine autorul acestei intunecate tristeti, ci insasi aceasta tristete ii vine in a)utor demonului, si el iti sugereaza aceste ganduri rele.' $desea, tristetea preexista interventiei directe a diavolului, iar acesta din urma nu face decat sa profite de situatie pentru a creste patima. Patima tristetii poate lua forma extrema a disperarii. $ceasta e una din manifestarile ei deosebit de grave. '( prea mare tristete e

periculoasa, evidentiaza Sfantul Ioan 9ura de $ur, pana-ntr-atat de periculoasa incat poate cauza moartea.' Diavolul )oaca un rol deosebit de important in nasterea disperarii si poate provoca in suflet, prin intermediul acestei stari, consecinte catastrofale. 'Demonul, spune Sfantul Ioan 9ura de-$ur, n-are in mainile lui arme mai redutabile decat disperarea0 astfel, ii facem mai putina placere pacatuind decat disperand.' Intr-adevar, in aceasta stare omul isi pierde speranta in Dumnezeu si, prin urmare, se rupe de 8l. Prin aceasta, el lasa camp liber de actiune diavolului, se da legat fedeles in puterea lui si se sorteste mortii spirituale. 'Intristarea lumii aduce moarte', ne invata Sfantul $postol Pavel (II "orinteni 1. &<). Sub efectul disperarii (si, uneori, c iar al simplei tristeti), adesea omul e impins sa se consacre patimilor distrugatoare, crezand ca ele ar putea aduce alinare starii sale, crutandu-l macar de constiinta acesteia. $stfel, Sfantul $postol constata! 'Din pricina impietririi inimii lor, acestia petrec in nesimtire si s-au dat pe sine desfranarii, savarsind cu nesat toate faptele necuratiei' (8feseni -. &4). Sfantul 9rigore cel #are noteaza, la randul sau ca din tristete 'decurge ratacirea sufletului catre lucrurile oprite'. Sursa de moarte spirituala, disperarea poate, de asemenea, sa indemne omul la a-si darui mortii trupul! impingandu-l sa nu mai astepte nimic de la viata, ea imprima sufletului sau idei de sinucidere si il incita sa le puna in practica. Sfantul Ioan 9ura de $ur, pentru a explica acest fapt, retine posibilitatea unei interventii diabolice, dar afirma ca, in orice caz, ea nu este singura implicata, vrand sa insiste si aici asupra responsabilitatii omului insusi! '$ceste ganduri funeste, ii scrie el lui Stagir, nu vin doar de la demon, iar melancolia ta contribuie la aceasta cu mult. Da, aceasta intunecata tristete le provoaca cu mult mai mult decat du ul rau, si poate ca ea le este cauza unica. 8 intr-adevar sigur ca unii, in afara acestei obsesii diabolice, resimt aceasta manie a sinuciderii ca urmare a unor suferinte violente.' '( profunda tristete, mai spune el, c iar fara a)utorul diavolului da nastere celor mai mari suferinte. 7...7 Sub apasarea unei descura)ari intunecate, nefericitii impletesc un lat, se strapung cu un pumnal, se arunca in apa, recurg la orice alt fel de moarte violenta. " iar cei in care se releveaza actiunea du ului rau trebuie sa-l acuze mai putin pe acesta de pierzania lor decat tirania si lipsa de masura a tristetilor lor'.

6ristetea, din toate aceste motive, e considerata de Sfintii Parinti drept o boala a sufletului a carei importanta e mare, iar efectele puternice. $ fortiori se intampla cu disperarea. '#are e imparatia tristetii, spune Sfantul Ioan 9ura de $ur! e o boala a spiritului care cere multa putere pentru a-i rezista cu cura) si pentru a respinge ce are ea mai rau.' Sfintii Parinti prezinta adesea aceasta patima drept o forma de nebunie, stare care se manifesta intr-un mod deosebit de clar in disperare. Sfanta Singlitic ia, invocand 'tristetea care vine de la dusman', spune cum ca ea este 'plina de nebunie'. Si Sfantul Ioan "asian evidentiaza ca 'daca o lasam sa puna stapanire incetul cu incetul pe sufletul nostru, dupa voia diferitelor impre)urari, atunci ea ne zdruncina si ne deprima (labefactat et deprimit) sufletul'0 'o data adus 7cel pe care-l afecteaza7 in starea de a fi incapabil sa ia o otarare salvatoare si lipsit de pacea inimii, ea face din el un nebun 7...7 pe care-l doboara si-l scufunda sub o disperare apasatoare'. 8fectele patologice ale tristetii sunt importante si de temut. '6ristetea i-a pierdut pe multi', constata 8cclesiastul (,<, +&). Sfantul Ioan 9ura de $ur nu ezita sa spuna! '( tristete profunda, ne este cu mult mai vatamatoare decat, toate atacurile du ului rau.' In afara de faptul ca ea da nastere, aproape inevitabil, disperarii si gravelor ei consecinte, daca e lasata sa se dezvolte, aceasta patima produce, de la primele manifestari, atitudini patimase cum ar fi supararea, rautatea, pizma, amaraciunea, ranc iuna (pe care am vazut-o generand tristetea, dar pe care aceasta din urma o sporeste in sc imb), nerabdarea. Prin aceasta, ea perturba in mod grav relatiile omului cu aproapele sau. Sa mai notam ca, asemeni tuturor celorlalte patimi, tristetea umple sufletul de obscuritate, acoperind in primul rand spiritul de tenebre, intunecand inteligenta si reducandu-i considerabil facultatea de discernamant. %nul din efectele ei specifice este sa ingreuneze sufletul. 8a produce, de altfel, in intreaga fiinta omeneasca o stare de astenie si de slabiciune, il face nevolnic si-i paralizeaza activitatea. $cest ultim efect se dovedeste deosebit de grav in planul spiritual, unde il priveaza pe om de orice dinamism, ii contracareaza eforturile

ascetice, 'pustieste rugaciunea', in special atunci cand ea urmeaza unei greseli. Acedia. Nosologie $cedia (a=edia) e vecina tristetii, in asa masura incat traditia ascetica, al carei inspirator in (ccident este Sfantul 9rigore cel #are, reuneste aceste doua patimi intr-una singura. 6raditia ascetica rasariteana le distinge, totusi. 6ermenul grecesc de a=edia e reluat in latina sub forma acedia si in franceza sub aceea de 'acedie'! e intr-adevar dificil sa i se dea o traducere in acelasi timp simpla si completa0 cuvintele 'lenevie' sau 'plictiseala', prin care e redat adesea, nu exprima decat o parte din realitatea complexa pe care el o desemneaza. $cedia corespunde cu siguranta unei anumite stari de lenevie si unei stari de plictiseala, dar si de dezgust, de aversiune, de oboseala si, de asemenea, de demoralizare, de descura)are, de apatie, de lancezeala, de nepasare, de toropeala, de somnolenta, de apasare a timpului, ca si a sufletului, acedia putand c iar sa-l impinga pe om la somn fara sa fie obosit cu adevarat'. 8xista in acedie o insatisfactie vaga si generala. (mul, in momentul in care se afla sub imperiul acestei patimi, nu mai are pofta de nimic, gaseste orice lucru fad si insipid, nu mai asteapta nimic de la nimeni. $cedia il face pe om instabil din punct de vedere fizic si psi ic. *acultatile lui devin inconstante0 spiritul lui, incapabil sa se fixeze, trece de la un obiect la altul. #ai ales cand e singur, nu mai suporta sa ramana in locul in care se gaseste! patima il impinge sa iasa, sa se deplaseze, sa mearga intr-un loc sau in diferite altele. Se porneste uneori sa rataceasca si sa vagabondeze'. In general, el cauta cu orice pret contactele cu semenii'. $ceste contacte nu sunt in mod obiectiv indispensabile, ci, dus de patima, el simte nevoia lor si-si gaseste 'bune' pretexte pentru a le )ustifica. 8l stabileste si intretine astfel relatii adesea inutile, pe care le alimenteaza prin discursuri vane sau manifesta in general o curiozitate desarta'. Se poate intampla ca acedia sa-i inspire celui pe care-l afecteaza o aversiune intensa si permanenta pentru locul in care se afla, sa-i dea motive pentru a fi nemultumit de el, sa-l faca sa creada ca i-ar fi mai

bine in alta parte. '8l este atunci determinat sa doreasca alte locuri, unde va putea sa gaseasca mai usor ceea ce ii trebuie'. $cedia poate, de asemenea, sa-l impinga sa scape de activitatile sale - mai ales de munca lui, pe care ea o face lipsita de satisfactii - , si ea il indeamna atunci sa caute altele, facandu-l sa creada ca acestea vor fi mai interesante si il vor face mai fericit... 6oate aceste stari care se leaga de acedie sunt insotite de neliniste sau de anxietate, care reprezinta, in afara dezgustului, o caracteristica fundamentala a acestei patimi. 8 caracteristic pentru cei care se daruiesc vietii spirituale faptul ca demonul acediei provoaca! el cauta sa-i intoarca de pe caile Du ului, sa impiedice in multe feluri activitatile pe care o astfel de viata le implica si in special sa distruga regularitatea si constanta disciplinei ascetice de care ea are nevoie, sa intrerupa tacerea si imobilitatea care o favorizeaza. $stfel, Sfantul Ioan Scararul o prezinta drept 'o slabire a sufletului, o delasare a spiritului, negli)area ascezei'. 8a il face pe omul inzestrat cu forta spirituala 'moale si lipsit de cura) pentru toate activitatile pe care le are de facut acasa la el. Il impiedica sa ramana acolo si sa-si dea osteneala'. Sub influenta acestei patimi, spiritul lui 'devine trandav si incapabil de orice activitate spirituala' si incearca, in mod ciudat, mari dificultati in a se ruga0 el devine indiferent la orice lucrare a lui Dumnezeu', inceteaza sa doreasca bunurile viitoare, merge pana la a dispretui bunurile du ovnicesti. Daca e adevarat ca acedia ii afecteaza in mod cu totul special pe cei care se straduiesc sa se supuna unei discipline spirituale regulate, care-si reduc, din acest motiv, la strictul necesar activitatile exterioare si deplasarile, si cauta, cat mai mult posibil, tacerea si singuratatea, daca e adevarat, de asemenea, ca, cu cat se ordoneaza spiritual si se izoleaza pentru a se consacra in tacere rugaciunii care-l leaga de Dumnezeu, omul este mai lovit de aceasta patima deosebit de temuta de eremiti, aceasta nu-i lasa, totusi, in pace pe cei care traiesc in afara oricarei discipline sau c iar a oricarei activitati du ovnicesti. 8a se leaga de ei sub alte forme, dupa cum evidentiaza Sfantul Isac Sirul! 'cei care-si duc viata in muncile trupului sunt loviti de o alta acedie, care e la vedere pentru oc ii tuturor'. $ceasta acedie ia forma unui sentiment adesea obscur si confuz de insatisfactie, de dezgust, de plictiseala, de oboseala fata de ei insisi,

de existenta, de antura)ul lor, de locul unde-si au resedinta, de munca lor sau c iar de orice activitate, sau mai sunt afectati de o neliniste fara motiv, de o anxietate generalizata sau de o angoasa periodica sau continua. in general, ei sufera, legat de aceasta, de o stare de apatie, de o toropeala psi ica si fizica, de o oboseala generala si constanta, resimtita fara motiv special, de o somnolenta periodica sau permanenta a sufletului si a trupului. $desea, in paralel si pentru a indeparta intr-un fel aceste stari nenorocite, acedia ii impinge la numeroase activitati si deplasari deloc indispensabile, la relatii lipsite de utilitate si la toate cele prin care li se pare ca pot sa scape de angoasa si de plictiseala, sa fuga de singuratate si sa-si compenseze insatisfactia pe care o resimt, in vreme ce vor si cred adesea ca in acest fel se satisfac si se regasesc, in realitate ei nu fac decat sa se indeparteze de sine si de datoria lor du ovniceasca, de natura si de destinul lor adevarat, si. c iar prin aceasta, de orice satisfactie deplina si completa. >a cei care duc o viata ascetica, atacurile acestui demon, manifestarile acestei, patimi isi ating maximul de intensitate in prea)ma amiezii. '#ai ales in )unii celei de-a sasea ore, scrie Sfantul Ioan "asian, 7acest dusman7 ii tulbura 7pe singuratici7, atatand la ore fixe, asemeni unei febre care revine periodic, sufletul lor bolnav de fierbintelile pe care ea le aprinde. %nii dintre "ei ;ec i spun ca e vorba aici de 'demonul de amiaza' de care vorbeste Psalmul 4<.' Dintre "ei ;ec i, trebuie citat 8vagrie, care afirma! 'Demonul acediei, care se mai c eama 'demonul de amiaza', il ataca pe calugar catre cea de-a patra ora si ii artuieste sufletul pana la cea de-a opta ora.' "eea ce distinge in mod esential acedia de tristete este faptul ca nimic precis n-o motiveaza, ca du ul e tulburat fara motiv', dupa cum spune Sfantul Ioan "asian. Dar faptul ca nu are motiv nu inseamna ca ea nu are cauza. 8tiologia demonica, dupa cum o indica observatiile precedente, este preponderenta. 8a presupune totusi, pentru a putea actiona, un teren favorabil. *aptul de a fi atasat placerii si de a fi sub influenta tristetii constituie pentru ea o forma careia Sfantul 6alasie ii subliniaza importanta. '$cedia este nepasarea sufletului. 8ste nepasator sufletul care e bolnav de patima placerii', mai noteaza el. Sfantul #acarie, in ceea ce-l priveste, incrimineaza lipsa de credinta. Iar Sfantul Isaac remarca faptul ca, la

omul dotat cu insusiri du ovnicesti, 'acedia vine din neatentia inteligentei'. Descrierea de mai inainte a tulburarilor care caracterizeaza acedia ne permite sa intelegem ca Sfintii Parinti o considera drept o boala a sufletului. 2umeroasele ei efecte patologice nu fac decat sa confirme acest mod de a o clasifica. "el mai important dintre aceste efecte este o intunecare generalizata a sufletului! acedia intuneca mintea (nous) si o opacizeaza, si scufunda in bezna sufletul in intregul lui. Sufletul devine atunci incapabil sa inteleaga adevarurile esentiale. 'Sufletul care a fost ranit de aceasta suferinta e intr-adevar amortit in privinta oricarei contemplari a virtutilor si a oricarei viziuni a intelesurilor du ovnicesti', constata Sfantul Ioan "asian. "onsecinta cea mai grava este ca omul se afla, prin aceasta patima, intors si tinut la distanta de cunoasterea lui Dumnezeu. Sfintii Parinti mai constata ca acedia, care constituie o lancezeala a sufletului si o delasare a du ului, genereaza golul in suflet, il conduce pe om la o nepasare generalizata, il face lipsit de vlaga, imbinata cu tristetea, ea o sporeste, si poate atunci sa a)unga cu usurinta la disperare. 8a are drept alta consecinta cunoscuta faptul de a irita. 6ot de la ea, spune Sfantul Isaac, 'vine spiritul de ratacire, care este sursa a mii de tentatii'. Spre deosebire de alte patimi principale, acedia nu genereaza nici o patima particulara, din motivul ca ea le produce aproape pe toate. 8vagrie explica! '*enomenul psi ic al acediei nu e urmat de nici un alt fenomen psi ic, mai intai pentru ca dainuie, apoi pentru ca el contine aproape toate fenomenele psi ice.' >a fel. Sfantul #axim spune ca acedia 'pune in miscare aproape toate patimile'. Sfantul ;arsanufie arata, intr-un mod mai general, ca 'du ul acediei genereaza orice rau'. Sfantul Ioan Scararul noteaza, in consecinta, ca 'acedia este, pentru calugar, o moarte care-l strange din toate partile', iar Sfantul Simion concluzioneaza in acelasi fel ca ea 'este moartea sufletului si a spiritului'. Si adauga! 'Daca Dumnezeu i-ar ingadui 7acestui demon7 sa-si foloseasca intreaga forta impotriva noastra, fara indoiala ca nici un ascet n-ar fi mantuit.'

$stfel, in fata amplorii acestor efecte, Sfintii Parinti afirma ca acedia este cea mai apasatoare, cea mai coplesitoare dintre toate patimile, 'cea mai grava dintre cele opt', ca 'nu exista patima mai rea decat ea'. Sfantul Isaac a)unge pana la a spune ca ea face sufletul 'sa incerce iadul'. 6erapeutica tristetii si acediei preconizata de Sfintii Parinti este, in esenta ei, o terapeutica spirituala. Sa ne amintim diferitele ei componente. Terapeutica tristetii 6erapeutica tristetii, mai mult decat a oricarei alte patimi, presupune constiinta faptului de a fi bolnav si vointa de vindecare. "aci nu rareori se intampla, dupa cum remarca, de exemplu, Sfantul Ioan 9ura de $ur, ca bolnavul sa se complaca in aceasta boala, sa traga din ea 'folosul secundar' al unei anumite placeri morbide si sa se abandoneze, deci, in mod pasiv starii sale, uneori c iar fara sa-si dea seama ca a cazut prada unei patimi deosebit de grave prin efectele ei nefaste asupra vietii spirituale in totalitatea ei. $stfel, Sfantul Ioan "asian, dupa ce aminteste aceste efecte vatamatoare, scrie! 'Daca vrem sa ducem lupta spirituala dupa reguli, trebuie sa vindecam aceasta boala cu tot atata precautie ca si pe cele precedente', iar Sfantul Ioan 9ura de $ur insista asupra necesitatii 7pentru bolnav7 'de a voi si dori sa se vindece', si remarca faptul ca 'e foarte folositor, pentru a risipi tristetea, sa se c inuie intens din cauza ei'. In partea consacrata nosologiei, am vazut ca tristetea poate avea diferite cauze. *iecarui caz i se potriveste o terapeutica specifica. a) Prima cauza posibila a tristetii este frustrarea de o placere prezenta sau asteptata si, deci, in mod fundamental, pierderea unui bun sensibil, frustrarea de o dorinta trupeasca sau dezamagirea intr-o speranta trupeasca. In cazul unei asemenea etiologii, terapeutica tristetii implica in mod esential renuntarea la dorintele si placerile 'trupesti', si, in legatura cu asta, detasarea in privinta tuturor 'bunurilor' sensibile, mergandu-se pana la dispretuirea acestora. Sfantul #axim remarca! '"el care scapa de toate poftele nemasurate ale lumii devine inaccesibil intregii tristeti a lumii', iar mai departe sfatuieste! 'impotriva 7...7 tristetii, dispretuieste 7...7 lucrurile materiale.'

Sfantul Ioan Scararul constata, in aceeasi ordine de idei! '(mul care a)uns sa deteste lumea a scapat de tristete, dar cel care e atasat de orice tine de vizibil nu este inca eliberat de tristete. "aci cum sa nu te intristezi daca esti privat de ceea ce iubesti:' Iar 8vagrie noteaza! '"el care fuge de toate placerile lumii reprezinta o citadela inaccesibila demonului tristetii. 6ristetea, de fapt, este frustrarea de o placere, prezenta sau asteptata, si e imposibil de respins acest dusman daca avem un atasament patimas pentru cutare sau cutare din bunurile pamantesti0 caci acesta isi intinde plasa si produce tristetea acolo unde vede ca se indreapta cu precizie inclinatia noastra.' (rice patima avand drept fundament o dorinta trupeasca aflata in cautarea unei placeri a simturilor, e evident ca terapeutica tristetii e legata de terapeutica celorlalte patimi. 8vagrie explica! '6ristetea survine atunci cand nu obtii ceea ce doresti trupeste0 or, de orice patima e legata o dorinta! cel care a invins patimile nu va fi dominat de tristete 7...7. "el care domina patimile domina tristetea, insa cel care e invins de placere nu va scapa de legaturile sale. "el care iubeste lumea va fi deseori intristat 7...7. Dar cel care dispretuieste placerile lumii nu va fi tulburat de gandurile tristetii.' (mul supus carnii e avid nu numai de bunuri materiale, ci si de onoruri si glorie omeneasca, si am retinut, studiind patima tristetii, legatura stransa pe care aceasta o intretine cu patima cenodoxiei, dezamagirea in cautarea onorurilor si gloriei in aceasta lume fiind o cauza frecventa de tristete atat pentru cei care le poseda de)a, dar doresc glorie si onoruri mai mari, cat si pentru cei care aspira sa iasa din obscuritate. In acest caz, terapeutica tristetii implica dispretuirea acestei glorii si acestor onoruri mondene, sau, mai bine, o totala indiferenta in privinta lor, fie ca beneficiem, fie ca suntem lipsiti de ele! 'impotriva tristetii, dispretuieste gloria 7si7 obscuritatea', sfatuieste Sfantul #axim. ( a doua cauza esentiala de tristete este mania, fie ca este urmarea acesteia, fie ca este consecinta unei ofense suferite, luand adesea forma ranc iunei. Sfintii Parinti subliniaza ca originea tristetii nu se afla in cei impotriva carora ne-am maniat si fata de care simtim ranc iuna, nici in cei care ne-au ofensat, ci in noi insine. $ pune capat, cu aceasta ocazie, oricarei relatii cu persoanele la care ne referim n-ar putea, prin urmare, sa constituie o terapeutica adecvata. $stfel, Sfantul Ioan "asian scrie! 'Dumnezeu, creatorul a toate, stiind mai bine decat

oricine cum sa-si vindece fapturile si ca nu in lucruri, ci in noi insine salasluiesc radacina si cauza pacatelor noastre, nu ne-a poruncit sa abandonam frecventarea fratilor nostri, nici sa-i evitam pe cei pe care-i socotim lezati de noi sau pe cei de care ne credem ofensati.' *recventarea seamanului, in acest caz, permite, dimpotriva, o vindecare mai rapida decat singuratatea, in masura in care constituie, pentru om, o incercare care-l confrunta in mod direct cu dificultatile care se gasesc la originea tristetii pe care o simte, si ii permite, astfel, sa le rezolve mai usor si mai repede. 5iscul, altminteri, ar fi ca aceste dificultati sa devina mai mult sau mai putin inconstiente, ramanand mereu active si mentinand omul cufundat in tristete0 pe de alta parte, se stie ca amintirea )ignirilor, resentimentul, ranc iuna si, in general, toate consecintele maniei au tendinta nu sa se stinga de la sine, ci, dimpotriva, sa se dezvolte intr-ascuns, sa se intareasca sub influenta imaginatiei, sa se raspandeasca asemeni unui venin si sa otraveasca, incetul cu incetul, sufletul in intregul sau. $stfel, Sfantul Ioan "asian scrie ca tristetea face parte dintre acele cateva patimi care, 'vindecate de meditatia inimii si de o vigilenta prelungita, sunt, de asemenea, vindecate prin frecventarea fratilor si prin provocarea constanta a acestora! cu cat aceste tulburari sunt manifestate si ni se reproseaza, cu atat mai repede reusim sa ne vindecam de ele'. 8l noteaza, de asemenea, in alta parte, ca, pentru aceste patimi, 'societatea nu vatama0 dimpotriva, ea ofera cele mai mari avanta)e celui care doreste cu adevarat sa si le indrepte. 8le se dezvaluie la frecventarea oamenilor0 si prin insusi faptul ca se manifesta mai frecvent in mi)locul ocaziilor, permit, de asemenea, o vindecare mai rapida'. In aceasta perspectiva recomanda Sfintii Parinti nu numai sa nu-i purtam pica ofensatorului, ci si sa-l consideram drept un binefacator, drept un medic care lucreaza la vindecarea sufletului, si sa-i aducem multumire. Daca unul din fratii tai 'te )igneste sau te ma neste in alt mod, recomanda un "lasic, roaga-te pentru el, dupa cum au spus Sfintii Parinti, cu gandul ca el iti procura mari binefaceri si ca este un medic care vindeca in tine dragostea pentru placere'. %n altul da sfat! 'Daca cineva pastreaza amintirea cuiva care l-a ma nit, lezat sau insultat, trebuie sa-si aminteasca de el ca de un medic trimis de ?ristos si sa-l considere drept un binefacator. "aci, daca, in aceste impre)urari, te ma nesti, e pentru ca sufletul tau e bolnav. De fapt, daca n-ai fi bolnav, n-ai suferi. 6rebuie, deci, sa-i multumesti acelui

frate pentru ca datorita lui iti cunosti boala, sa te rogi pentru el si sa primesti ceea ce vine de la el drept leacuri care-ti sunt trimise de Domnul. Daca, dimpotriva, esti suparat pe el, e ca si cum i-ai spune lui Iisus! '2u vreau sa-6i primesc leacurile.' In orice impre)urare, se cuvine sa-l iertam pe ofensator, sa abandonam orice ranc iuna fata de el si sa dam, in privinta lui, dovada de bunavointa si bunatate. '6ristetea si ranc iuna merg mana-n mana', explica Sfantul #axim. 'Daca, deci, sufletul incearca tristete atunci cand isi imagineaza c ipul unui frate, aceasta e dovada ca ii poarta ranc iuna'. 'Simti ranc iuna impotriva cuiva: 5oaga-te pentru el, si vei sfarama avantul patimii, rugaciunea purificand de orice amaraciune amintirea raului pe care ti l-a facut acel om. $poi, a)uns la mila si bunavointa pentru aproape, vei elimina din sufletul tau orice urma a patimii.' #ai degraba decat sa-si acuze ofensatorul cel care a fost )ignit trebuie sa se acuze pe sine, fie ca se recunoaste demn de )ignire datorita starii lui de pacat, fie ca recunoaste ca a provocat-o printr-un cuvant, o atitudine sau un gest deplasat fata de celalalt. $stfel, Sfantul Dorotei din 9aza arata ca 'daca ne analizam cu frica de Dumnezeu si ne scrutam cu gri)a constiinta, ne vom descoperi oricum raspunzatori'. In toate cazurile, explica el, 'cauza suferintei 7pe care o simtim ca urmare a unei )igniri7, daca o cautam cu gri)a, este intotdeauna faptul de a nu ne acuza pe noi insine. De aici vine faptul ca avem aceasta mare tristete si ca nu ne gasim niciodata linistea. 2u trebuie sa fim uimiti daca toti sfintii spun ca nu exista nici o alta cale decat aceasta 7...7. Daca nu urmam aceasta cale, nu vom inceta niciodata sa provocam suferinta si sa suferim noi insine, lucrand astfel in zadar. Dimpotriva, de ce bucurie, de ce liniste are parte pretutindeni unde merge cel care se acuza pe sine, dupa cum a spus $vva Poemen@ Daca are parte de un necaz, de o )ignire sau de o suparare oarecare, el se considera a priori demn de ele, si nu e niciodata tulburat. 8xista vreo stare care sa fie mai ferita de gri)i:' c) $m vazut ca, alaturi de formele de tristete carora e posibil sa le determinam cu precizie cauza, exista o tristete 'nemotivata', care poate aparea in suflet fara motiv si care este, in ma)oritatea cazurilor, suscitata de o interventie demonica mai directa decat in celelalte. 2u este posibil, in acest caz, sa imaginam un leac specific, si o

terapeutica cu caracter general se cuvine pusa in practica, aceeasi, de altfel, care completeaza terapeuticile definite pentru formele de tristete luate in consideratie mai inainte. 8 important ca omul, sub influenta tristetii, sa nu se refugieze in sine, fapt ce ar favoriza dezvoltarea acestei boli, ci sa-si dezvaluie starea si sa-si manifeste gandurile in fata unor oameni inzestrati cu puteri spirituale si sa se intretina cu ei. 8l va putea astfel sa fie eliberat de aceste ganduri si sa inteleaga cuvintele consolatoare care vor constitui pentru el un a)utor de neinlocuit. Sfantul Ioan 9ura de $ur subliniaza, astfel, valoarea terapeutica a discursului spiritual pentru cei care sufera de tristete! '$tata vreme cat aceasta rana a tristetii nu va fi complet inc isa, ii voi aplica leacul consolarii. Daca, intr-adevar, medicii trateaza plagile trupului pana cand orice durere inceteaza, nar trebui oare sa actionam in acelasi fel in privinta bolilor sufletului: Plaga sufletelor voastre este tristetea, si trebuie sa turnam fara incetare asupra ei apa binefacatoare a cuvintelor dulci. Da, ele domolesc framantarea sufletului mai bine decat potoleste o apa calduta ranile carnii. #edicii au nevoie de un burete, noi aplicam leacul cu limba! n-avem nevoie de foc, ca medicii, pentru a incalzi apa0 arul Sfantului Du ne incalzeste vorba. Si astazi, cautam sa va consolam. Daca n-am face-o, unde ati gasi usurare pentru suferintele voastre'. (mul mai poate gasi a)utorul si consolarea de care are nevoie in lectura si meditatia asupra pasa)elor potrivite din Sfintele Scripturi, care constituie un leac cu atat mai eficient cu cat e insotit de rugaciune. 5ugaciunea, sub toate formele ei, constituie, intr-adevar, principalul leac pentru tristete, oricare ar fi originea acesteia. '5ugaciunea e antidotul tristetii si descura)arii', arata Sfantul 2il. Daca psalmodierea se releva drept un tip de rugaciune deosebit de eficace impotriva tristetii care vine direct de la demoni, rugaciunea inimii, practicata cu vigilenta si atentie, apare drept leacul prin excelenta al tuturor formelor de tristete. Sfantul Ioan "asian, care noteaza ca tristetea face parte din acele patimi care sunt 'vindecate prin meditatia inimii si printr-o vigilenta prelungita', precizeaza, mai departe! 'Iata cum vom putea indeparta de noi aceasta patima funesta! mentinandu-ne 7...7 fara incetare spiritul ocupat cu meditatia spirituala, in acest fel, intr-adevar, vom putea invinge toate felurile de

tristete, fie ca aceasta din urma provine din manie, din pierderea unui castig, dintr-o stricaciune pe care am suferit-o, dintr-o )ignire care ni s-a adus sau pe care o credem fara nici un motiv rational, sau care ne antreneaza intr-o disperare mortala.' Terapeutica acediei $m vazut, descriind patima acediei, ca ea are drept particularitate faptul ca afecteaza toate facultatile sufletului si pune in miscare aproape toate patimile. '$cedia 7...7 este o moarte care 7il7 strange 7pe om7 din toate partile', noteaza Sfantul Ioan Scararul. $ceasta particularitate necesita o terapeutica multiforma, dupa cum subliniaza Sfantul Ioan "asian! cel 'care vrea sa duca lupta perfectiunii dupa toate regulile trebuie 7...7 sa combata pe toate fronturile acest spirit pernicios al acediei'. 6erapeutica presupune ca boala sa fi fost data la lumina si sa fi fost reperata ca atare, caci aceasta patima are drept caracteristica faptul de a fi nemotivata si de a fi adesea, in consecinta, inconstienta sau incompre ensibila, aceasta cu atat mai mult cu cat unul din principalele ei efecte este de a orbi spiritul si de a intuneca sufletul in intregul lui. Iata de ce Sfantul Ioan "asian mai scrie ca acela care vrea sa lupte cum trebuie 'e nevoit sa se grabeasca sa extirpe aceasta boala din tainita sufletului sau'. Si $vva Poemen noteaza, la randul sau, ca 'daca omul o ia drept ceea ce este, obtine linistea'. Boala caracterizandu-se, pe de o parte, mai ales la singuratic, prin nevoia de a-si parasi c ilia, de a se deplasa, de a intra in contact cu aproapele, e vorba, in primul rand, de a recunoaste ca )ustificarile acestei nevoi pe care omul si-o imagineaza atunci nu sunt decat pretexte vane dictate de patima insasi. $sta nu va fi de a)utor la a nu ceda acestei nevoi. Sfintii Parinti recomanda intr-adevar, in mod unanim, atunci cand patima se prezinta sub aceasta forma, lupta pentru a-i rezista, 7cel bolnav7 straduindu-se mai intai de toate sa nu paraseasca locul in care se gaseste sub nici un pretext. '2u trebuie, scrie 8vagrie, sa parasim celula la ora tentatiilor, oricat de plauzibile ar fi pretextele pe care ni le faurim, ci trebuie sa ramanem asezati in interior, sa fim rabdatori si sa-i intampinam cu vite)ie pe asaltatori, pe toti, dar mai ales pe demonul acediei 7...7.' '"and spiritul acediei te cuprinde, nu parasi casa si nu evita lupta 7...7', mai sfatuieste el.

Sfantul Ioan "asian noteaza, la fel, ca omul trebuie sa lupte impotriva spiritului acediei in asa fel incat 'sa nu se lase izgonit ca un fugar din incinta si astriei sale sub nici un pretext, oricat de pios ar fi acesta'. $tunci cand acedia se manifesta sub forma unei tendinte spre somnolenta, se cuvine, de asemenea, sa-i rezistam, straduindu-ne sa nu cedam toropelii sau somnului. In toate cazurile, remarca Sfantul Ioan "asian, 'experienta dovedeste ca nu scapi tentatiei acediei fugind, ci trebuie s-o infrangi rezistandu-i'. Sa cedezi acediei ar fi, in orice caz, o solutie gresita, care n-ar face decat sa intensifice boala. '$saltat de viclesugurile dusmanului, bietul suflet impresurat de spiritul acediei 7...7 e determinat fie sa cedeze somnului, fie sa paraseasca perimetrul c iliei si sa caute in vizita la un frate un leac pentru tentatia ei. Dar leacul pe care il foloseste acum il va face si mai bolnav ceva mai tarziu. "aci adversarul il va ataca inca si mai violent pe cel despre care stie ca are sa-i intoarca spatele imediat ce a fost anga)ata lupta si pe care-l vede sperand la salvare nu prin victorie sau prin lupta, ci prin fuga', noteaza Sfantul Ioan "asian, care spune, in alta parte, acelasi lucru despre cei pe care-i ataca acedia! 'Daca-si acorda libertatea de a iesi prea des, ei vor da nastere unui flagel si mai groaznic impotriva lor, c iar prin modul in care spera sa gaseasca un leac. %nii astfel de bolnavi isi imagineaza ca sting fierbintelile febrei band apa proaspata. Dar e evident ca prin aceasta se inteteste acel foc interior mai degraba decat se domoleste0 aceasta usurare de o clipa va fi urmata de o durere inca si mai vie.' $sa cum cauza acediei se afla in interiorul omului, iar nu in conditia lui de singuratic, tot asa si principiul vindecarii de aceasta boala consta in cercetarea relatiei omului cu sine, iar nu a relatiilor sale cu aproapele, impresia ca ar putea primi un a)utor de la ceilalti fiind, in ma)oritatea cazurilor, inselatoare. Sfantul Isac Sirul scrie, in aceasta privinta! 'Sanatatea si vindecarea omului al carui suflet se intuneca ii vin din esAc iam. $colo se gaseste consolarea sa. 2imeni nu primeste vreodata prin frecventarea oamenilor lumina consolarii, nici nu e vindecat vreodata prin relatiile pe care le intretine cu acestia. $cedia nu-l paraseste decat pentru a-l asalta ulterior cu mai multa violenta. Preafericit sa fie cel care rezista unor astfel de tentatii, ramanand in c ilia sa.'

Sfintii Parinti admit, desigur, ca, in anumite cazuri, 'e cu totul necesar sa intalnesti un om luminat care are experienta acestor lucruri, pentru a primi de la el lumina si forta'. Dar acest lucru nu poate exista decat ca exceptie'. "u toate acestea, rezistenta la patima nu da niciodata un rezultat imediat. ;ictoria asupra acediei presupune, aproape intotdeauna, o lupta lunga si asidua. $stfel, terapeutica cere, inainte de toate, sa dai dovada de rabdare si de perseverenta. ;irtutea rabdarii apare c iar drept unul din principalele leacuri pentru aceasta patima. '$cedia e reprimata de rabdare' scrie 8vagrie. Iar Sfantul #axim subliniaza ca aceasta terapeutica ne-a fost daruita de ?ristos insusi! '$cedia, care ataca toate puterile sufletului, pune in miscare deodata aproape toate patimile0 si, de aceea, intre toate ea e de temut. Pretios e cuvantul #antuitorului care-i opune leacul! BPrin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastreC (>uca +&, &4).' Speranta apare drept un alt leac fundamental, care trebuie alaturat rabdarii. %n om 'plin de speranta este distrugatorul acediei pe care o respinge inarmat cu aceasta arma', arata Sfantul Ioan Scararul'. Iar 8vagrie da sfat! '$tunci cand ne ciocnim de demonul acediei, 7...7 semanand in noi bune sperante, sa rostim impreuna cu David aceasta incantatie! BPentru ce esti ma nit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi: 2ada)duieste in Dumnezeu. ca-> voi lauda pe 8l0 mantuirea fetei mele este Dumnezeul meuC (Psalmi -&. /)'.' Speranta care trebuie pusa in aplicare nu este numai aceea de a fi intr-un timp mai lung sau mai scurt eliberat de patima si de a obtine linistea, ci si aceea a bunurilor viitoare care, arata Sfantul Ioan Scararul, constituie )udecata acestei patimi si o 'distruge complet'. %n al treilea remediu esential sunt pocainta, )alea si regretul. Daca omul 'isi aduce aminte de pacatele sale, Dumnezeu il a)uta in toate, si el nu sufera de acedie', arata un "lasic. '*ie ca acest tiran sa fie inlantuit de amintirea pacatelor noastre' da sfat, la randul sau, Sfantul Ioan Scararul', care mai spune! '"el care se supara pe sine nu cunoaste acedia.' >acrimile care urmeaza pocaintei si )alei spirituale apar in c ip evident drept un remediu inca si mai puternic. '$cedia e reprimata de lacrimi', noteaza 8vagrie, care mai scrie! '$ varsa lacrimi e un mare remediu impotriva fantasmelor noptii, generate de acedie. (r, Profetul David aplica cu intelepciune aceste remediu patimilor sale, spunand! B(stenit-am intru suspinul meu, spala-voi in

fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu il voi udaC (Psalmul /, 1).' '$mintirea mortii' constituie un alt remediu important. $ceasta practica ascetica fundamentala consta, pentru om, din a-si aminti in permanenta ca este muritor si ca moartea lui poate surveni in orice clipa. $cestei 'amintiri a mortii' i se adauga sfatul formulat adesea de Sfintii Parinti, de 'a trai in fiecare zi ca si cum ar fi ultima', sfat care are mai putin in vedere sa pregateasca omul ca sa moara cum trebuie, cat sa-l a)ute sa traiasca cum trebuie. '$mintirea mortii' are, intr-adevar, drept functie principala pe aceea de a-l a)uta pe om sa nu risipeasca timpul pretios pentru mantuire, 'rascumparand vremea', dupa cum spune $postolul (8feseni ., &/) si sa traiasca astfel fiecare clipa cu maximum de intensitate spirituala, sa evite pacatul, sa puna in practica poruncile divine si sa se lase in gri)a Domnului. '$mintirea mortii' este deosebit de eficace in cazul acediei, in masura in care aceasta constituie o stare de nepasare, de letargie si de lenevie spirituala, il face pe om nepasator fata de mantuirea sa si il impinge la o activitate, la deplasari si la relatii trecatoare care constituie, din punct de vedere spiritual, o lipsa de atentie si o pierdere de timp. ( apoftegma relateaza! '$ fost intrebat unul din "ei ;ec i! BDe ce nu esti niciodata descura)at:C, iar el a raspuns! BPentru ca in fiecare zi ma astept sa morC.' Iar Sfantul $ntonie cel #are arata! '"a sa nu fim nepasatori, e bine sa meditam asupra cuvantului $postolului! B#or in fiecare zi@C (I "orinteni &., ,&). Intr-adevar, daca traim ca si cum ar trebui sa murim in fiecare zi, nu vom pacatui. Iata ce trebuie inteles prin aceasta! in fiecare zi, la desteptare, sa ne gandim ca nu vom rezista pana seara si la fel, cand suntem pe punctul sa ne culcam, sa ne gandim ca nu ne vom mai trezi'.' 8vagrie sfatuieste, in $ntir et=a sa, sa opunem gandurilor de acedie aceste versete din Scripturi! '(mul ca iarba, zilele lui ca floarea campului0 asa va inflori. "a vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau' (Psalmul &<+, &.-&/) si! 'Dilele noastre pe pamant nu sunt decat o umbra' (Iov 3, 4)0 '2u sunt oare zilele mele destul de putine:' (Iov &<, +<). Si el aminteste preceptele parintelui sau spiritual asupra acestui subiect! 'Iata ce spunea prea sfantul si prea invatatul nostru maestru! 6rebuie ca pustnicul sa ramana intotdeauna gata, ca si cum ar trebui sa moara in ziua urmatoare 7...7. $ceasta, intr-adevar, spunea el, suprima gandurile de acedie si il face pe calugar mai sarguitor 7...7.' $sta se )ustifica prin observatiile precedente, dar si

prin faptul ca, dupa cum noteaza in alta parte 8vagrie, demonul acediei 'arata 7omului7 cat de lunga e durata vietii', incercand sa-i inspire prin aceasta delasare si dezgust in fata dificultatilor care apar, si mai ales in fata 'ostenelilor ascezei'. *rica de Dumnezeu constituie si ea un puternic antidot impotriva acestei patimi0 'nimic nu este atat de eficace', afirma c iar Sfantul Ioan Scararul. Printre remediile prescrise de Sfintii Parinti, mai trebuie citata munca manuala'. 8a poate, intr-adevar, sa-l a)ute pe om sa evite plictiseala, instabilitatea, apatia si somnolenta, care sunt parti constitutive ale acestei patimi. 8a poate contribui la nasterea sau la pastrarea sarguintei, la continuitatea de prezenta, efort si atentie pe care le presupune viata spirituala, si pe care acedia cauta sa le rupa. Inainte de toate, ea se opune in mod direct leneviei, care este una din formele principale pe care o poata lua acedia, si care este o sursa de nenumarate suferinte. Sfantul Ioan "asian. referindu-se la invataturile Sfantului $postol Pavel, prezinta pe larg munca manuala drept un remediu pentru acedie, pe care o infatiseaza mai ales sub aceasta ultima forma. 'Preafericitul $postol, scrie el, fie pentru ca vazuse ca aceasta boala care se naste din spiritul de acedie incepea de)a sa se insinueze, fie pentru ca. prin revelatia Sfantului Du . prevazuse ca ea avea sa se raspandeasca, se grabeste, ca un adevarat medic spiritual, s-o previna prin remediul salvator al preceptelor sale. intradevar, scriindu-le 6esalonicenilor, el domoleste, intai de toate, ca un medic foarte competent, slabiciunea bolnavilor sai prin terapeutica atragatoare si blanda a cuvantului sau. 8l incepe prin a vorbi de mila si le face elogii asupra acestui punct, pana acolo incat rana mortala, imblanzita de aceasta medicatie alinatoare, sa poata suporta mai usor remediile cele mai energice, iritarea suferintei fiind suprimata.' Dupa ce a subliniat astfel vecinatatea terapeutica a $postolului. Sfantul Ioan "asian pune in evidenta preceptele care constituie remediile propuse! &) 'Si sa ravniti ca sa traiti in liniste' (I 6esaloniceni -. &&). adica, comenteaza el, 'ramaneti in c iliile voastre si nu va lasati tulburati de diferitele framantari 7...7'0 +) 'Sa faceti fiecare cele ale sale' (I 6esaloniceni -. &&), adica 'sa nu doriti sa cercetati cu curiozitate ce se face in lume, nici, spionand felul in care traiesc unii, sa va risipiti in a va critica fratii mai degraba decat sa va indreptati si sa va dati osteneala pentru virtuti'0 ,) 'Sa lucrati cu mainile voastre precum v-am dat porunca' (I 6esaloniceni -,&&). Dupa aceea. Sfantul Ioan "asian aminteste si comenteaza exemplul

pe care Sfantul $postol Pavel. In "ea de-a doua epistola catre 6esaloniceni, il da asupra propriului sau comportament! '"aci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua, ca noi n-am umblat fara randuiala intre voi. 7...7 $m lucrat noaptea si ziua ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi' (II 6esaloniceni ,, 1-3). Si dupa ce a citat continuarea acestui pasa) in care Sfantul $postol Pavel ii evoca pe aceia care 'umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind' (II 6esaloniceni ,, &&), Sfantul Ioan "asian face remarca ca $postolul 'se grabeste acum sa aduca indreptarea potrivita 7...7. 8l isi regaseste inca o data inima 7...7 de medic compatimitor si 7...7 aduce vindecarea prin acest sfat salvator! BDar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, in Domnul Iisus ?ristos. ca sa munceasca in liniste si sa-si manance painea lor' (II 6esaloniceni ,, &+). Prin unicul precept salvator al muncii, ca un medic extrem de experimentat, el , vindeca cauza tuturor acestor rani care se dezvolta in lenevie, stiind ca toate bolile care se inmultesc din aceeasi radacina vor disparea imediat, o data suprimata cauza bolii principale'. In acelasi timp in care subliniaza valoarea terapeutica a sfaturilor relative la munca manuala ale Sfantului $postol Pavel, Sfantul Ioan "asian le indica valoarea profilactica! '"u toate acestea, ca un medic foarte avizat si prevazator, nemultumit sa caute sa vindece ranile bolnavilor, el da si recomandari potrivite celor sanatosi, pentru ca ei sa-si poata pastra vesnic sanatatea.' Pentru a inc eia preceptele sale asupra acestui punct, Sfantul Ioan "asian citeaza exemplul lui $vva Pavel care, cu toate ca traia intr-un loc prea indepartat de orice oras in care si-ar fi putut vinde produsele trudei sale, isi impunea, cu toate acestea, in fiecare zi o anumita cantitate de munca 'si atunci cand grota lui era plina de munca intregului an, dadea foc o data pe an acestei munci care-l costase atata preocupare'0 si el conc ide! '$stfel, pentru a dovedi ca, lipsit de munca manuala, calugarul nu poate nici ramane stabil, nici sa se inalte intr-o zi la culmea perfectiunii, el muncea, cu toate ca n-avea nevoie de munca pentru a se rani, ci numai pentru a-si purifica inima, pentru a impiedica ratacirea gandurilor, pentru a persevera in c ilia sa si pentru a repurta o victorie completa impotriv acediei insasi.' In sfarsit, rugaciunea constituie cel mai important dintre toate remediile impotriva acediei, caci omul nu se poate elibera total de aceasta patima decat prin arul lui Dumnezeu, si nu-l poate primi pe acesta decat cerandu-l prin rugaciune. *ara acest ultim remediu,

toate celelalte nu au decat o eficacitate partiala0 dimpotriva, din el isi trag intreaga lor forta. Iata de ce lupta impotriva patimii, rezistenta care se opune acesteia, rabdarea de care se da dovada, speranta care se manifesta, doliul si lacrimile, amintirea mortii, munca manuala trebuie insotite de rugaciunea care se spri)ina pe Dumnezeu si le face sa nu mai fie doar simple mi)loace omenesti. "u toate acestea, o dificultate tine de faptul ca acedia il impinge pe om sa abandoneze rugaciunea si il impiedica sa recurga la ea. $tunci e esential ca el sa reziste din toate fortele acestei tentatii si sa pastreze rugaciunea, daca n-a abandonat-o inca, sau s-o reia daca a pierdut-o de)a. Practica simultana a mataniilor este deosebit de recomandata in cazul acediei. pentru ca ea face sa participe imediat la rugaciune trupul pe care patima il amorteste o data cu sufletul, si contribuie la a le scoate pe amandoua din letargia lor. Sfantul Simion 2oul 6eolog recomanda! 'Deoarece tu cunosti cauza acestei stari si de unde a venit ea, intoarce-te cu cura) in locul in care te rogi de obicei0 prostearna-te in fata Dumnezeului milei0 cere cu lacrimi si vaiete, in suferinta inimii tale, sa fii eliberat de aceasta povara a acediei si a gandurilor rele0 daca te lovesti cu forta si perseverenta, vei reusi in curand sa scapi de ea.' Psalmodierea apare drept o forma de rugaciune deosebit de eficace impotriva acediei ca si rugaciunea inimii, practicata cu vigilenta si atentie, dupa cum subliniaza Sfantul Diado al *oticeei! ';om scapa de aceasta impresie de nepasare si de lipsa de vlaga daca fixam spiritului nostru limite foarte inguste si ne indreptam privirile pe gandul unic la Dumnezeu0 intr-adevar, numai asa spiritul va reveni repede la ravna sa si va putea sa se sustraga acestei risipe nesabuite.' Pentru ca acedia contine, intr-un anume fel, in ea toate patimile, nici o patima nu apare imediat dupa ce ea a fost distrusa! '$cest demon nu e urmat imediat de nici un altul! o stare de calm 7...7 ii succede in suflet dupa lupta', noteaza 8vagrie'E. In afara acestei linisti, efectul principal al victoriei asupra acestei patimi este 'o bucurie inefabila' care umple sufletul.

;edem bine, in aceste doua exemple, al tristetii si al acediei, cum planul psi ic se integreaza planului spiritual si este tributar acestuia atat in ceea ce priveste etiologia, cat si terapeutica. Dar vedem si cum dimensiunea spirituala debordeaza si transcende dimensiunea psi ica. Jean Claude Larc et