Sunteți pe pagina 1din 2

72.

Teoriile imbatranirii Au fost descrise numeroase teorii ale imbatranirii, dintre care majoritatea presupun afectari moleculare concomitente in cadrul imbatranirii. De exemplu, este prezenta o crestere a anomaliilor structurale cromozomiale, legarea incrucisata a ADN-ului si frecvente rupturi ale unui singur capat, o scadere a metilarii ADN-ului si o pierdere a secventelor telomerice a ADN. Structura principala a proteinelor este nealterata, dar modificarile posttranslationale, cum ar fi deamidarea, oxidarea, legarea incrucisata si glicozilarea neenzimatica sunt crescute. Structurile mitocondriale nu sunt deteriorate in totalitate. Totusi, modificarile biologice sunt mai evidente decat mecanismele care le mediaza. De fapt, desi fenotipul senescent pare a fi ubicuitar, biologii nu sunt de acord cu faptul ca nu exista nici o diferenta intre senescenta aparuta la nivelul societatilor civilizate si cea care apare la nivelul tuturor speciilor. Exista o mica gandire evolutionista pentru un proces care se intampla dupa ce reproducerea este completa, in special pentru cel asociat cu o evolutie atat de lunga si complexa. n natura, senescenta este cea mai noila prin absenta ei! aproape toate animalele mor prin atacul altor animale, boala sau evenimente din mediul inconjurator, mai degraba decat prin imbatranire. Argumentul pentru care specii diferite au o durata diferita de supravietuire poate fi explicat fara a invoca un proces specific de imbatranire" pe cand cresterea si dezvoltarea se bazeaza pe date genetice, imbatranirea poate reflecta mai degraba acumularea de diverse injurii, decat un mecanism specific. Daca imbatranirea exista ca proces distinct, este vorba de un consens al faptului ca mecanismele sunt mai degraba multifactoriale si specifice fiecarei specii, daca nu c#iar specifice organelor si celulelor, facand ca putinatatea datelor disponibile in cazul oamenilor sa devina in mod particular problematica. $a rezultat, exista tot atat de multe teorii despre imbatranire, cat sunt si investigatorii. Cele mai multe teorii se suprapun sau nu se exclud reciproc, dar nici una nu este compatibila perfect cu lipsa de date. %rivite ca un grup, teoriile pot fi impartite in doua mari categorii, unele bazate pe atribuirea unui program genetic, iar altele pe injurii progresive si intamplatoare ale unor sisteme #omeostatice. %rintre teoriile genetice, &antagonismul pleiotropic& este singura viabila si compatibila cu selectia evolutionista limitata prezenta dupa completarea reproducerii. %ropusa in urma cu '( de ani si inca neinvestigata complet, teoria sugereaza faptul ca imbatranirea poate fi determinata prin efecte tamatoare si intarziate asupra genelor care sunt pastrate din cauza efectelor lor benefice, anterioare, asupra reproducerii. Teoriile "injuriei la intamplare" se bazeaza pe posibilitatea ca balanta dintre injuria continua si repararea ei este stricata. Teoriile difera in functie de locurile care sunt afectate mai mult )de exemplu, prin radicali liberi, oxidare si glicozilare* fata de o reparare cu defect si in functie de mecanismele care ar putea media pe fiecare dintre ele. Desi asemenea teorii sunt atractive, ramane neclar daca anomaliile descrise sunt cauza sau rezultatul senectutii. +ulte mecanisme, respective teoriii, postulate anterior in medierea imbatranirii nu au fost excluse, inclusiv teoria mutatiei somatice, teoria greselii catastrofale )in care imbatranirea se reproduce prin greseli in sinteza proteinelor critice pentru sinteza materialului genetic sau a mecanismului de sintetizare a proteinelor* si teoria mutagenezei intrinseci.$onform datelor, singura interventie cunoscuta a intarzia imbatranirea este restrictia calorica. Efectul ei salutar a fost documentat la mai multe specii, de la organismele unicelulare, la rozatoare. ,a rozatoare nu este crescuta numai durata medie de supravietuire si varsta maxima, dar este intarziat si debutul unor boli asociate tipic cu varsta inaintata, ca si deteriorarea simptomelor fiziologice )de exemplu, raspunsul imun, meolismul glucozei, atrofia musculara*. +ecanismul nu este inca determinat, dar este specific

pentru restrictia calorica mai degraba decat pentru reducerea oricarui component din dieta )de exemplu, aportul de lipide* sau suplimentarea cu vitamine si antioxidante. A. Teorii genetice " Teoria genelor sugereaza ca in organism exista una sau mai multe gene ale imbatranirii care devin activa sper sfarsitul vietii si care scad capacitatea de supravietuire a organismului. Exista - feluri de gene, unele raspunzatoare de perioada tineretii, iar altele care determina declinul functional si degradarea structurala a anumitor gene ale senectutii . .. Teoria erorilor sugereaza ca in timp pot apare proteine modificate care duc la aparitia celulelor disfunctionale, cu timpul in sinteza ADN-ului apar erori ce pot afecta functia biologica. -. Teoria programata teoria ceasului biologic prin care se presupune ca ar exista stocarea unei anumite informatii genetice privitoare la durata de viata a celulelor organismului sau a integului organism B.Teorii nongenetice Exista ' feluri de teorii nongenetice "

..

Teoria imunologica

Sugereaza ca in organism exista celule care au proprietatea de a deosebi selful de nonself. %rin aparitia celulelor modificate celulele proprii ale organismului lupta impotriva celulelor modificate. ,a batrani creste frecventa bolilor autoimune "lupus eritematos, poliartrita reumatoida, tiroidita. $resc infectiile prin scaderea rezistentei organismului. 2 Teoria tesutului conjunctiv

Tesutul conjunctiv contine colagen, elastina si pseudoelastina. $u varsta scade cantitatea de colagen, care are rol important in elasticitatea tesuturilor. Datorita dez#idratarii tesuturilor imbatranite apare o calcificare a elastinei la persoanele varstnice. Aceasta calcificare poate apare la nivelul valvelor cardiace, vaselor sanguine importante, a epicardului si a endocardului. Manifestari ale deshidratarii si calcificarii : pielea este mai putin elastica si mai uscata ! tendoanele se usuca si se pot rupe mai usor ! dintii slabesc si cad ! peretii arterelor devin mai putin elastici mergand pana la rigiditatea cu risc de a se rupe ! la nivelul tractului gastro-intestinal pierderea elasticitatii duce la scaderea mobilitatii / constipatie. ! Teoria radicalilor liberi Sustine ca ar exista un iradical liber cu o existenta de moment si care poate reactiona cu alte substante ducand la distrugerea celulei in care se afla.