Sunteți pe pagina 1din 1

Astazi este ziua libera a lucrurilor!

Ratacim o viata intreaga undeva intre subiect si predicat. Suntem un microunivers corupt de verbele regulate si neregulate. Suntem mereu "cei care fac". Chiar si atunci cand ni se pare ca tacem, de fapt, "facem tacerea". Nu stim cu adevarat sa ne oprim. Sa luam, cu adevarat, o Pauza. Sa ancoram toate corabiile in dana. "Astazi este ziua libera a lucrurilor!", spunea, la un moment dat, abia trezita din vis, o persoana apropiata. strafulgerare onirica si, in acelasi timp, prile! de e"curs speculativ. # Ce#ar fi daca, intr#o dimineata, am constata cu uimire ca nimic, dar absolut nimic nu mai functioneaza$ %elefoane, automobile, televizoare, radiouri, computere... dimineata in care tehnologia ne refuza. Cand nimeni nu ne cheama si cand nu putem chema pe nimeni. Cand singurul verb de pe agenda este "a fi".

Ce adanca mirare ne#ar cuprinde atunci pe toti! Sa realizezi, dintr#o data, ca in mi!locul furtunii, dincolo de toate obiectele care zboara care#incotro, e acel "con de liniste". Si ca acolo te afli tu! &n puritatea, unicitatea si esenta ta. Necolorat de pensula niciunui atribut. Nealterat de nicio intrebare si neamutit de nici un raspuns. Plutesti intr#un gol nedefinit. rice tangenta cu lumea e o reprezentare ciudata, mereu in schimbare. Nimic nu e stabil. Poate doar a respira pe un munte inalt, in mi!locul unei naturi mistice si efervescente dimpreuna. 'n fulg ce te#ar atinge, topindu#se in palma, o frunza rece, muiata#n picurii de ploaie, o dulce adiere a unui vant tomnatic, si e de#a!uns ca toate sa#ti apara#n fata in forme noi, senine. &n diminetile de toamna, cand privirea iti ineci in roua, un fior adanc te impresoara, implicandu#te. %e simti chemat in lumea ta cea nevazuta. (umini si sunete ploioase iti racoresc fiinta, dandu#ti sens. Si#ncerci sa fugi, purtat de vanturi, spre cer senin, spre alte stele) si#apoi sa te opresti pe#un nor si sa plutesti prin universuri. Pe pa!isti crude, inflorate, sa uiti trecut si viitor, si sa respiri o data lumea#n vesnicie! ... Ramuri de brad, de copaci maiestuosi sa te#atinga si tu sa#i atingi dimpreuna. Si este, e atat de posibil!... *iata intreaga e o camera cu mii de oglinzi, reflectandu#ti toate fiinta, in care iti cauti propria reala faptura, situat fiind undeva in afara ta, intr#o constienta aparent separata, si neintelegand ca cel care cauta este deopotriva si cel cautat, ca refle"iile difera, # unele sunt mai bune, altele # mai slabe, # dar ca ele raman doar refle"ii ale realitatii, pe care o cauti in afara si care esti de fapt chiar tu, cel ce te cauti.