Cursul 5:

07.11.2013

Profesiunea jurnalista

Presa intra in componenta acestui tip republican francez. Model dominat de conceptul laicitate. Cu laicitate in contextul asta suntem intr-un context tehnic. Ei inteleg prin laicitate egalitatea tuturor religiilor, la care se adauga si absenta tuturor religiilor, egalitatea in drepturi. Asta inseamna ca nu exista religii majoritare si mai inseamna ca statul nu are niciun amestec in viata religioasa. Ceea ce inseamna ca tot ce inseamna functionarea asezamintelor, tot ce inseamna mijloacele de trai nu sunt treaba statului, ci treaba enoriasilor. Prin aceasta chestiune s-a mutat problema religioasa in planul personal, ca o optiune personala. Laicitatea este punctul de pornire, mai tarziu apare descriminarea, drept pentru care incep sa apara institutii care s aintervina in asigurarea egalitatii de drepturi (dupa razboiul mondial): religioase, atee, masonice, franceze, evreiesti etc. In linie dreapta cu laicitatea, cu o posibila eliminare a descriminarii, apare o alta idee si anume multiculturalismul (inca din sex XVIII- XIX-lea) cultural mondial, in special intre cele doua razboaie mondiale. In toata povestea asta, presa trebuie sa aiba rolul ei. In sec. XIX, o minte intelectuala sustine pastrarea libertatii prese oricat ar fi ea de agasanta, caci numai functionarea acestei libertati de exprimare asigura adevarata circulatie a ideilor, adica progresul. Exista o limita, care este stabilita de lege: dreptul la libertatea fiecarei persoane.

Mecanismul de reglementare

Calomnia este afirmarea unei fapte, a cuiva, fapt care este dispretuita de societate. Daca aceasta acuzatie nu este adevarata = calomnie; daca este adevarata este doar o incalcare a legii si cineva trebuie sa se ocupe de pedepsirea vinovatului. Principalul vinovat de calomnie este patronul, in apsenta lui este directorul general. Cel care scrie articolul este complicele. Complicele este mai putin vinovat decat faptuitorul. Acela care ia decizii este primul vinovat, drept pentru care nu se mai intampla. Conform legii, Ministerul de Interne are dreptul sa retraga tot tirajul dupa piata, in egala masura se face vinovat patronul tipografiei.

Pedeapsa este doar prin amenda, nu prin privare de libertate. Exista variante ale calomniei, cum ar fi calomnia religioasa sau rasiala. Este singura care se plateste si cu inchisoare. Adica punerea in sarcina a cuiva condamnabil, datorita apartanentei la o religie sau neapartenentei la o religie. Calomnia impotriva mortilor. Injuria este atat de simpla, adica limbajul trimite la o fapta, la o scriere. Pe scurt avem un limbaj violent. Este vechiul pamflet, pe care il practica Arghezi. Vrea sa insemne atacul la persoana si atacul la persoana se construieste prin indicarea unor defectiuni de caracter, care in functie de stare trimit la injurie sau calomnie: hot, incapabil, las etc. Depinde de societate daca tine de demnitate sau nu. De exemplu, homosexualitatea era o injurie, dar asta pana aproape de prezentul nostru. In Franta se dezvolta o forma sindicala a jurnalistilor. Apar impulsurile, cristalizarea d.p.d.v juridic. Incepand cu anii 60, profesiunea juridica este curpinsa in codul muncii. Jurnalistul este acela care fie ca este colaborator sau angajat intr-o agentie de presa/ radio etc si care isi castiga marea parte a mijloacelor de subzistenta din aceasta munca. Treptat termenul se aplica si la alte profesiuni, in afara de cel al jurnalistului: fotoreporteri, cei din audiovizual, producatorii, cameraman, toate agentiile din presa etc. cu exceptia publicitar si relationisti. De aici rezulta ca personajul numit jurnalist are obligatii si drepturi ca oricare alt personaj care munceste: drept la pensie, promovare, salariu toate drepturile unui angajat; de unde rezulta ca insititutia privata/ patronatul trebuie sa tina cont de aceasta regula.

Jurnalistul poate convoca clauza de constiinta in fuctie de 3 situatii: 1.Insititutia isi inceteaza activitatea. 2.Insitutia isi schimba orientarea politica. 3.Se iau hotarari in ceea ce priveste redactia fara ca aceasta sa fie consultat. Doar Franta are aceasta preverede.

Cum poate acest personaj sa aiba aceasta profesie de jurnalist? 1. relatia dintre piata muncii si facultate (in Fr. sunt 11 facultati de jurnalism, care sunt agreate de profesiune/ recunoscute. Recunoasterea inseamna ca in toate aceste facultati au toata tehnologia) 2. Studentii au stagiul de 1 an. 3. Curricula facultatii este stabilita de comun acord cu sindicatele.

In acelasi timp, o alta lege spune ca fiecare intreprindere este obligata ca 5% din profitul anual sa fie folositi pentru formarea studentului. Centrul de formare si perfectionare a jurnalistilor (CFPJ) functioneaza o facultate de formare si unde functioneaza si o zona de cercetare si formarea permanenta a studentului, a viitorilor jurnalisti. Ii ajuta sa inteleaga ce se intampla in plan profesional, in plan politic etc. Este vorba de dezbatere de dialog, de asezare hai sa ne gandim de ce se intampla? ce se intampla?. Carte de presse dreptul de a profesa. Se elibereaza pe baza unui dosar, cu CV si cazier, cu studii si care este analizata de o comisie de reprezentanti (ai sindicatelor, ai institutiilor de presa). Fara asta, nu te angajeaza nimeni si nu iti preia nimeni informatiile. Se stie foarte clar cati jurnalisti au aceasta carte de presse (in Franta). Sunt 37.000, dintre care 16.000 sunt femei. Cine face asta? In Ministerul de Culturii si Comunicarii exista un secretar de stat care se ocupa de acest lucru. Fara acest carte de presse, esti obigat sa faci un stagiu de pregatire pentru practica meseria. Marea provocare este internetul, unde constata aceste sindicate ca este munca la negru. Aceleasi sindicare militeaza pentru accentuarea autoreglementarii, pentru ca francezii sunt nascuti cartezieni (foarte coerenti). Din anii 90 sunt discutii foarte serioase si care se pun multe lucruri in miscare: mediatori de presa, lansata mai intai in America. Mediatorul este un personaj care face legatura intre jurnalist si public. El corecteaza toate mesajele care vin de la public in orice forma (mail si altele) si le face cunoscute jurnalistului caruia i se adreseaza. In masura in care aceste reactii se multiplica si se pot fi facute coerente, jurnalistul este rugat sa se prezinte pentru a explica de ce a zis ceea ce a spus. De exemplu: cele doua doamne care au participat la Partidul Socialist. Una din ele a pierdut sefia partidului, dar a devenit sefa unui alt pardit. Reactia a fost asa: pe timp de 2 saptamani presa a sustinut-o pe aceasta doamna. De ce? Pentru ca cealalta doamna era mai interiorizata (nu se lasa fotografiata de catre jurnalisti doar 4 poze, pe cand cealalta avea 7). Nu rezulta ca explicatia este corecta, dar spune ceea ce a gandit. Era o problema de dezechilibru.

Critica Media Apar centrele de reflectie si in revistele de specialitate (ex: puterea media). In America sunt foarte multe, ex: news reporters. Se analizeaza daca standardele au fost respectate, se analizeaza daca se respecta amendamentul nr. 1; in ce masura faptele s-au petrecut sau au fost abuzate. In Romania nu exista asa ceva.Se discuta despre creerea unor colegii de etica in redactie, care propun standarde, pe care nu le intalnim in Romania.

Asta inseamna ca ei spun totul. Daca se spune ca a fost incalcata etica si este in marginea calomniei, victima nu mai are cum sa se pronunte in fata justitiei a doua zi. Ei asta incearca sa faca. In proximitatea miscarii sindicale, apar alte organizatii profesionale ale jurnalistilor (functioneaza inca din anii 20), adica Reporters sans frontieres, care monitorizeaza ce se intampla cu libertatea presei in lume si publica rapoarte anuale si care fac si un clasament al respectarii libertatii de exprimare. Libertatea de exprimare este un drept al publicului. Libertatea presei este liberteatea poporului. Sindicatele fr. + 11 facultatii si cu altii (sociologi si altii) se intreaba etica profesionala control. Exista destule coduri etice, iar problema nu este sa se construiasca altele. Problemele sunt: 1. Cand vorbim de etica jurnalistului, vorbim de foarte multe profesiuni, in realitate. Multe persoane in umbra (cel care photoshopeaza si distruge imaginea reala, cel care incadreaza textul in pagina etc). 2. Fundamental este inutil sa se spuna ca se vorbeste despre etica jurnalistului. Echipa greseste, nu jurnalistul.

Le Monde 1. Modelul este NY Times; NY Times este considerat cel mai bine facut. 2. Faptele sunt sacre, opinia e libera; adica prima prioritate este sa stabilim faptele, apoi suntem liberi sa avem orice opinie legata de acea fapta. Publicul lui Le Monde este format din sindicate, adica oameni cu facultate; asta inseamna ca au un tip de exprimare. Zona dezbaterii e este de tip american. Replica la Le Monde apare in anii 60, Liberation si se vrea un public citadin, tanar, pana la 40 ani. Este considerat ca fiind tot de stanga, dar o stanga mai frantuzeasca decat Le Monde. Se considera ca a revolutionat pagina intai, in schimb Le Monde este auster, fara imaginii pe prima pagina, cu exceptia caricatura politica. Presa de mare turaj este presa regionala.