NATURA JURIDICA A INTERCEPTARII SI NREGISTRARII AUDIO SAU VIDEO Enumerarea n cuprinsul art.

64 a nregistrarilor audio sau video conduce aparent la concluzia ca legiuitorul a dorit sa atribuie acestor mijloace, natura juridica a unor mijloace de proba, att datorita faptului ca le alatura celorlalte mijloace de proba, ct si datorita mprejurarii ca asa este denum 626g61g it titlul capitolului II al titlului al II-lea Cod de procedura penala unde sunt expres, limitativ si complet enuntate.[1] Interceptarea si nregistrarea audio sau video sunt, de fapt, procedee probatorii ce nu trebuie confundate cu mijloacele de proba[2], alaturndu-se celorlalte procedee probatorii din cadrul aceluiasi capitol al titlului III al Codului de procedura penala (confruntarea, ridicarea de obiecte si nscrisuri, efectuarea perchezitiei, cercetarea la fata locului si reconstituirea, constatarea tehnico-stiintifica si medico-legala, expertizele)[3], care opereaza asupra unor mijloace de proba. Interceptarea, nregistrarea audio sau video releva convorbiri, comunicatii, imagini, si urmare a realizarii acestor procedee probatorii se obtin procese verbale la care se anexeaza filmul, redarea n scris a convorbirii, comunicatiilor, respectiv nscrisul care constituie mijlocul de proba. n realitate, nregistrarile la care se refera legea (att nregistrarile pe bana magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri, ct si nregistrarile de imagini) nu sunt altceva dect mijloace de investigatie folosite de organele judiciare (organele de urmarire penala), n vederea descoperirii infractiunilor, a identificarii infractorilor si, n general, a stabilirii adevarului n procesul penal.[4] Daca se efectueaza nainte de nceperea urmaririi penale, n conditiile Codului de procedura penala, ele au semnificatia unor acte premergatoare, putnd fi valorificate pe plan probator prin intermediul procesului verbal de consemnare a actelor premergatoare (art. 224 al. (3) Cod de procedura penala), dar dupa regulile speciale prevazute de lege, iar daca se efectueaza dupa nceperea urmaririi penale (in rem), ele au semnificatia unor procedee probatorii, putnd fi valorificate pe planul probatiunii prin intermediul procesului-verbal n care se consemneaza n conditiile art. 913Cod de procedura penala. Rezulta, deci, ca nu interceptarile si nregistrarile constituie mijloace de proba, ci procesele-verbale n care se consemneaza aceste nregistrari, cu conditia ca din continutul nregistrarilor efectuate sa rezulte elementele de fapt ce constituie probe n sensul art. 63 C.proc.pen.[5] mprejurarea ca legiuitorul a enumerat aceste procedee probatorii ntre mijloacele de proba, se datoreaza faptului ca procesele-verbale prin care sunt valorificate activitatile respective, constituie nscrisuri care deceleaza existenta unor probe si capata astfel caracterul de mijloace de proba, ca orice nscris, "substituiri de acest fel fiind deseori folosite n terminologia juridica".[6] ntruct procedeele probatorii analizate sunt prevazute de lege si sunt supuse unor conditii si cerinte obligatorii, au un caracter judiciar, ceea ce le deosebeste de activitatile de interceptare, nregistrare audio sau video realizate ntmplator, de exemplu de un amator (radioamator) sau profesionist (reporter TV), care sunt extrajudiciare. Pornind de la aceste considerente, n literatura de specialitate s-a apreciat ca, tocmai pentru a face demarcatia, delimitarea ntre activitatea de interceptare, nregistrare, realizata n conditiile prevazute de legea procesual penala si cea derulata extrajudiciar, ar fi firesc ca, motional, sa se adauge atributul de "judiciar" activitatilor respective n denumirea stipulata de lege, interceptarile si nregistrarile audio sau video devenind, astfel, interceptari judiciare, nregistrari audio-video judiciare. n acest fel s-ar face si delimitarea de nregistrarile prevazute de art. 916 Cod de procedura penala, respectiv acele nregistrari prezentate de catre parti.[7]

[1] D.I. Cristescu, nregistrarile audio-video, filmarile si fotografiile. Investigatorii sub acoperire, Editura Tim Express, Timisoara, 2002, p. 17. [2] V. Dongoroz si colectivul, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala romn. Parte generala, Vol.I, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1975, p. 170. [3] N. Volonciu, Tratat de procedura penala. Partea generala, Vol. I, Editura Paideia, Bucuresti, 1999, p. 361. [4] G. Stefani, G. Levasseur, B. Bouloc, Procdure pnale, Paris, 1996, p. 538. [5] Revista Dreptul nr. 8/1997, Gh. Mateut, n legatura cu noua reglementare privind nregistrarile audio sau video n probatiunea penala, p. 70. [6] V. Dongoroz si colectivul, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala romn. Parte generala, Vol.I, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1975, p. 171. [7] D.I. Cristescu, nregistrarile audio-video, filmarile si fotografiile. Investigatorii sub acoperire, Editura Tim Express, Timisoara, 2002, p. 18.