Sunteți pe pagina 1din 41

1.

filamentele de actina general: actina este cea mai abundenta proteina a citoscheletului (care mai contine si filamente intermediare si microtubuli). Filamentele de actina sunt formate prin polimerizarea monomerilor de actina si se organizeaza fie in fascicule fie in structuri tridimensionale cu proprietati de gel semisolid. 4 alfa (in muschi), 1 beta si 1 gamma (nemusculare) actina, gasite la toate eucariotele caracteristici: subtiri, flexibile, 7nm diametru si cativa micrometri lungime. ste o structura polara cu subunitati dispuse in alfa helix. !rezinta doua capete : minus (relativ inert) si plus (crestere rapida). asamblarea si dezasamblarea filamentelor asamblarea : monomerii de actina (actina " # proteina globulara cu $7% &&) interactioneaza cap'coada cu alti ( monomeri prin situsuri de legare prezente la extremitatile lor formand filamentele de actina (actina F). Formarea filamentelor are $ etape: nucleatia, in care monomeri de actina'" agrega lent formand oligomeri scurti si instabili (cu un raport de nucleatie de concentratia actinei la cub), faza de crestere in care se aditioneaza monomeri la ambele capete si starea de echilibru . )n faza de crestere, filamentele se pot cliva spontan formand noi centre de nucleatie. *tarea de echilibru se atinge atunci cand concentratia actinei'" este egala cu cea a actinei'F. a se mentine prin inlocuirea continua a monomerilor de actina din citoplasma cu cei de la extremitatile filamentului. +asa filamentului nu se modifica, deoarece in acelasi timp se si adauga noi monomeri la filament. cresterea filamentului : concentratiile critice nu sunt identice la cele doua capete, astfel ca starea de echilibru se atinge mai rapid la unul dintre ele (capatul '). &cest fapt conduce la o crestere dinamica sub forma de ,covor rulant-, in care monomerii de la subunitatea # sunt adaugati la subunitatea ., care atunci cand vor disocia de la capatul . vor a/unge din nou la subunitatea '. &cest lucru se intampla deoarece la capatul # a/unge actina "'&0! care dupa ce polimerizeaza se hidrolizeaza la "'&1!, slabind legatura polimerica. +onomerul "'&1! disociat se duce la capatul . unde se polimerizeaza fara hidroliza, stabilizand legatura inhibarea asamblarii : se face cu citocalazina care se leaga de extremitatea . si impiedica polimerizarea sau faloidina care se leaga la extremitatea # si impiedica depolimerizarea organizarea filamentelor de actina in fascicule si retele 1. organizarea in fascicule : filamentele sunt legate strans prin proteine dispuse transversal. xista doua subtipuri de fascicule de actina: fascicule aliniate paralel, legate de fimbrina,cu spatii mici intre ele, ce intra in structura microvililor si fascicule cu filamente distantate, legate de alfa' actinina, capabile de contractie, prezente in inelul contractil din finalul mitozei (. organizarea in retele: filamentele sunt legate prin filamina, un dimer cu aspect de 2 flexibil ce formeaza o retea tridimensionala, legandu'se de actina prin capul aminoterminal.

2. filamente de miozina. Rolul microfilamentelor de actina in procesul de imbatranire celulara si apoptoza 1. Filamentele de miozina generalitati: miozina este o protenia cu rol de motor molecular, care transforma energia chimica in energie mecanica miozina )):prezenta in muschiul striat, este alcatuita din doua lanturi grele si doua perechi de lanturi usoare (una esentiala si una reglatoare). 3apetele globulare ale lanturilor grele sunt capul miozinei. &ici se prind perechile de lanturi usoare care formeaza gatul miozinei. 3oada miozinei e formata din cozile lanturilor grele, rasucite in alfa helix. Filamentele sunt formate prin asocierea a sute de molecule de miozina dispuse paralel si asociate prin cozile lor. comportamentul miozinei in contractie: in contractie se hidrolizeaza &0! si capul miozinei isi schimba conformatia. La inceputul ciclului capul miozinei adera strans la filamentul de actina (conformatie rigor). La legarea moleculei de ATP la o fanta opusa situsului de legare a actinei are loc schimbarea conformationala si miozina isi pierde afinitatea pentru actina. Inchiderea fantei din jurul ATP modifica din nou conformatia capului miozinei, care se deplaseaza de'a lungul filamentului pe o distanta de aprox. %nm. &cum se hidrolizeaza &0!, dar &1! si ! raman legati de capul miozinei. Capul miozinei se leaga slab de actina si se elibereaza fosfatul anorganic, miozina intarindu'si legatura cu actina. 0otusi, eliberarea ! elibereaza o forta ce determina rotirea capului miozinei cu 4% de grade. 4otirea capului impinge filamentele subtiri printre cele groase, spre capul sarcomerului. La sfarsitul ciclului miozina pierde &1!'ul si se leaga rigor de actina. filamentele de miozina in celulele nemusculare : impreuna cu filamentele de actina, sunt prezente de'a lungul membranei plasmatice, unde formeaza fibrele de stress si centurile de aderenta. 3. proteinele asociate actinei (spun si din subiectul cu citoscheletul asociat membranei) 'rolul proteinelor asociate actinei este de a controla asamblarea si dezasamblarea filamentelor actinice, precum si lungimea lor timozina : este cea mai abundenta, de ea legandu'se monomerii de actina "'&1!, prevenind asamblarea lor in filament profilina : se leaga la monomerii de actina si blocheaza asamblarea lor, dar permite totusi schimbul &1! din monomeri cu &0!, favorizand asamblarea rapida a monomerilor "'&0!. *e poate asocia cu fosfolipide ale membranei plasmatice (!)!() stimuland polimerizarea actinei, ca raspuns la semnale celulare proteinele de acoperire : impiedica depolimerizarea filamentului de actina. le sunt proteina capZ (se leaga la capatul . 5 prezenta in banda 6 a sarcomerului si la locul de ancorare a filamentelor actinice in membrana plasmatica a celulelor nemusculare ) si tropomodulina (se leaga la capatul ').

gelsolina : fragmenteaza filamentul de actina si apoi se leaga la capatul . al acestuia, blocand elongarea. &ctivitatea ei poate fi stimulata de semnale ce cresc cantitatea de 3a(.. *e leaga la !)!(, asemanator profilinei 4. # filamentele intermediare proteinele constitutive : exista peste %7 de proteine diferite, organizate in 8 grupe, pe baza asemanarii secventelor lor de &&. Tipurile I si II sunt 9eratinele din celulele epiteliale. le pot fi de tip acid ()) sau bazic:neutru ())). &mbele tipuri pot fi moi (epitelii ce captusesc elemente interne) sau tari (par, unghii). )n Tipul III se gasesc : vimentina (gasita in fibroblaste 5 se ancoreaza pe membrana nucleara), desmina ( gasita in celulele musculare 5 filamentele de desmina incon/oara discul 6 si il leaga de discurile invecinate, apoi le aliniaza pe toate). Tipul IV include neurofilamentele care pot fi usoare, medii sau grele. Tipul V include laminele nucleare A, B si C, care sunt componente ale invelisului nuclear. Tipul VI include nestina (prezenta in celulele stem ale *;3) asamblarea filamentelor: toate proteinele constitutive au un domeniu central alfa'helix (rol in asamblare), flancat de domeniile amino:carboxi'terminale (determina functiile specifice). Primul stadiu de asamblare este concretizat in formarea dimerilor (domeniile centrale a doua molecule se rasucesc). Al doilea stadiu il reprezinta momentul asocierii antiparalele (astfel ca filamentul va fi nepolar, avand ambele capete identice) a ( dimeri pentru a forma un tetramer. Al treilea stadiu il reprezinta asamblarea tetramerilor pentru a forma protofilamente. Al patrulea stadiu il reprezinta asocierea a < protofilamente pentru a forma filamentul intermediar. organizare si roluri in celula : eratina si vimentina se asociaza invelisul nuclear, iar vimentina se ataseaza si de membrana plasmatica prin an irina si spectrina stabilizand nucleul. Desmozomii contin filamente de 9eratina care se leaga de caderine (prot. transmembranare) prin proteine de atasare si mediaza contactul intre ( celule adiacente. Hemidesmozomii contin 9eratina care prin integrine asigura contactul celulei cu substratul. !esmina conecteaza ansamblele act'mioz. 5. microvilii,stereocilii, cili, fla eli 1. microvilii ! stereocilii generalitati: microvilii sunt extensii permanente, digitiforme, ale membranei plasmatice. *unt abundenti la celulele epiteliale implicate in absorbtie. formand la extremitatea lor apicala ,marginea in perie-. stereocilii sunt forme specializate de microvili care detecteaza vibratiile sonore. organizarea microvililor: microvilii contin fascicule paralele cu (7'$7 de filamente de actina, legate transversal si foarte strans de fimbrina sau vilina. xtremitatea . a filamentelor actinice este inserata intr'o proteina de acoperire, iar extremitatea # este ancorata de spectrina care formeaza o retea terminala ce acopera filamentele intermediare. )n lateral, actina este atasata de membrana plasmatica prin calmodulina, care leaga 3a(. si se asociaza cu miozina I.

(. cilii ! fla elii generalitati: cilii si flagelii sunt prelungiri ale membranei plasmatice formate din microtubuli, care determina miscarea anumitor tipuri de celule eucariote. &u un diametru de 7,(% micrometrii si lungimi intre 1o (cili) si (77 (flageli) micrometri. = mare cantitate se afla in mucoasa nazala si a trompei uterine. 3ilii executa o miscare ordonata inainte'inapoi iar flagelii o miscare elicoidala. componente: A"onema este componenta libera, alcatuita din microtubuli si proteinele asociate. >a exterior este acoperita de membrana plasmatica. &ran/amentul microtubulilor este caracteristic, ,?.(-, in care o pereche centrala este incon/urata de ? dublete de microtubuli. &diacent perechii centrale se afla teaca interna. Fiecare dublet exterior contine un microtubul complet & (1$ protofilamente), de care se aseaza dineina a"onemala si unul incomplet @ (17'11 protofilamente). i se leaga prin ne"ina unul de celalalt si prin spite radiare de perechea centrala# organizare: =rganizarea depinde de corpusculul bazal (structura cu ? triplete microtubulare) in care se prind capetele # ale cililor si flagelilor. Fiecare dublet de microtubuli externi din axonema rezulta din extensia a ( microtubuli din tripletul corpusculului bazal miscare: +iscarile lor rezulta din alunecarea relativa a dubletelor de microtubuli externi unii printre altii, datorita dineinei axonemale, care se prinde prin doua brate de catre un microtubul adiacent celui pe care este fixata si permite bataia lor. &lunecarea bratelor de pe tubulul & pe tubulul @ determina miscare spre extremitatea # (spre baza). +iscarea necesita hidroliza &0!, data de formarea si ruperea succesiva a legaturilor dintre bratele dineinei si tubulul @. ". Reticulul endoplasmatic# definitie, clasificare, forme 1efinitie: organit delimitat de endomembrane, organizat sub forma unor cisterne si tubuli care comunica intens intre ele, avand o suprafata citosolica ce poate prezenta rugozitati. 1upa prezenta rugozitatilor, 4 poate fi 4 ; sau 4 " !rezenta organitului : in ma/oritatea celulelor, mai putin hematia adulta 5 este mai bine reprezentat in celulele cu activitate de sinteza 5 in celula se gaseste mai ales pe partae mi/locie si interna a membranei 4 ": prezinta ribozomi pe suprafata externa a membranei, care se ataseaza de membrana prin subunitatea mare, strabatuta de un canal ce se deschide in lumeul reticulului, canal pe care il strabat lanturile polipeptidice ce se formeaza pe ribozomi 4 ;: nu prezinta ribozomi pe suprafata membranei sale. ste alcatuit mai mult din formatiuni tubulare cu diametru de $7nm. =rganitul este mai prost reprezentat decat 4 " $. Reticulul endoplasmatic si proteinele '4eticulul endoplasmatic are un rol ma/or in definitivarea, controlul si modificarea post'traducere ale lanturilor proteice !roces: o proteina citoplasmatica numita *4! (cu trei situsuri de legare : unul pentru subunitatea & ribozomala, altul pentru un peptid semnal si altul pentru un receptor de pe membrana 4 4) se leaga de un complex ribozom'lant polipeptidic. >egarea se face la nivelul situsului ribozomal & si la un peptid

semnal de la capatul ;'terminal al polipeptidului, care contine aminoacizi cu sarcina pozitiva urmati de aminoacizi hidrofobi si de receptorul membranar 4 ". *4! inactiveaza elongarea polipeptidului si transfera sistemul de sinteza pe translocon (element transmembranar lizozomal cu un canal hidrofil). 0ransloconul leaga ribozomul, moment in care *4! se detaseaza de ribozom, putandu'se relua sinteza proteica. >antul peptid creste si intra prin canalul hidrofil direct in lumen. !rocese reparatorii: de'a lungul procesului pot aparea defecte in legarea, plierea si proteoliza selectiva a proteinelor. )n acest caz, respectivele lanturi se leaga de proteine chaperon si transferate prin retrotranslocon in citosol, devenind poliubiAuitine. !oliubiAuitine sunt proteolizate in proteazom. nzime: disulfid izomeraza (punti disulfurice), calciu, chaperoni (B*!77, B*!?7, "rp'?4, peptidilprolil izomeraze), calnexina (retine proteinele incorect pliate in lumenul 4 ), calreticulina (leaga proteinele proprii ale 4 la capatul lor carboxil, leaga receptorii nucleari la situsurile specifice de pe &1;) %. Rolul reticulului endoplasmatic in biosinteza lipidelor membranare '4 ; produce toate lipidele membranare, fie direct in forma finala, fie prin precursori ce vor fi prelucrati de aparatul "olgi '4 ; sintetizeaza colesterol, glicerofosfatide, ceramide 'este implicat in producerea trigliceridelor si desaturarea acizilor grasi (prin citocrom b% . ;&1B'citocrom b%'reductaza . acid gras reductaze) &olesterolul se produce incepand de la acetil'3o& 'C acid mevalonic 'C scualen 'C lanosterolul 'C colesterolul nzime: B+" acetil'3o& reductaza, scualen'sintaza, scualen'oxidociclaza !roces: 'B+" acetil 3o& reductaza . acetil'3o& D acid mevalonic 'farnezil'fosfat . scualen'sintaza D scualen 'scualen . scualen'oxidociclaza D lanosterol (de aici mecanismele sunt neelucidate) &eramidele sunt precursorii sfingomielinelor si glicolipidelor !roces '>'serina . palmitil'3o& D sfinganina 'amidarea sfinganinei D dihidro'ceramide 'dihidrogenarea dihidro'ceramidelor D ceramide 'ceramidele se duc in aparatul "olgi DC transformare in glicolipide si sfingomieline 'licerofosfatide 'se sintetizeaza in foita interna a 4 ; $inteza fosfatidilcolinelor '!recursori: glicerol'$'! . acil'3o& '4eactii 'glicerol'$'! . acil'3o& D acid fosfatidic (cu enzima acil'transferaza) 'acid fosfatidic ' fosfat DC diacilglicerol (cu enzima fosfatidil'fosfataza) 'fosfo'colina . diacilglicerol (cu enzima colinfosfotransferaza) '+ecanism

'fosfatidil'colina se produce la nivelul foitei interne, unde sunt prinsi toti precursorii ei, de'a lungul celor $ reactii de sinteza 'mutarea fosfatidil'colinei in membrana externa se realizeaza cu activitatea flipazelor si flopazelor, care mentin asimetria membranei plasmatice (flopazele muta din foita interna in cea externa, iar flipazele au actiunea inversa 5 ambele necesita consum energetic) 4eglarea flipazelor si flopazelor 'nu sunt pe deplin cunoscute 'in apoptoza si in plachetele sanguine activate, o scramblaza muta !* in foita externa a membranei plasmatice, ceea ce sporeste adeziunea celulara, tendinta de agregare, recunoasterea de catre celulele fagocitare !isproportionalitatea lipidelor membranare 'prin disproportionalitate, fosfolipidele pot trece din una in cealalta, pentru a urma nevoile celulei de diferite elemente 'reactiile nu sunt nici universale si nici bidirectionale 'lipidele nou formate trec in celelalte celule prin: difuzie laterala (pentru anvelopa nucleara), constitutiv (aparat "olgi, lizozom, membrana celulara) si prin transportori de schimb fosfolipidic (structuri cu specificitate pentru capul hidrofil, care extrag fosfolipidele din membrana 4 ) exemple: fosfatidil'etanolamina DC fosfatidil'colina (cu enzima fosfatidiletanolamin';' metil'transferaza) fosfatidilcolina:fosfatidiletanolamina DC fosfatidilserina (colina:etanolamina se schimba la capul hidrofil prin enzima !* sintaza) (. )ltrastructura aparatului 'ol i 'o stiva de $'7 cisterne curbate, localizate in general perinuclear 'are o fata cis si o fata trans 'are polaritate morfologica si biochimica %ata cis &imatura' : 'convexa, orientata spre 4 4 'activitate: reduc ionii metalici (cisternele si reteaua) %ata trans &matura' : 'concava, orientata spre citosol 'enzime: nucleozid'difosfataze (in cisterne) si fosfataza acida (in retea) Cisternele mediene 'activitate manozidazica 1*. +unctiile aparatului 'ol i 'prelucrarea sfingolipidelor, glicozilarea proteinelor, producerea "&", sulfatarea unor glucide, marcarea enzimelor lizozomale si biogeneza lizozomilor, maturarea proteinelor, sortarea si transportul moleculelor si macromoleculelor la destinatia finala in celula, biogeneza si traficul intracelular al membranelor Prelucrarea si definitivarea structurilor glucidice ()glicozidice 'oligozaharidele complexe sintetizate in 4 (formate din ( ;'acetil'glucozamine, ? manoze si $ glucoze) care de/a au fost ,tunse- partial in 4 (glucozele si (

manoze), a/ung in "olgi de unde se va decide parcursul lor in celula : cele ce vor intra in lizozomi sunt marcate la manoza, iar celelalte vor suferi in continuare excizia manozelor, devenind structuri hibride (% manoze . o glicozilare terminala) sau structuri complexe ( cu un complex trimanozidic in care manoza este legata de ;'acetilglucozamina predecesoare), care pot fi biantenare, triantenare sau, mai rar, tetra'antenare Biosinteza structurilor *)glicozidice 'se produc in intregime la nivelul cisternelor golgiene 11 ! 12.&onceptul actual despre or anizarea membranei celulare si componentele lor ! functii 'membrana e organizata intr'un model de mozaic fluid 'contine lipide, proteine (membranare si transmembranare) si glucide 'are $ proprietati esentiale: eterogen, fluid, bidimensional 'functii: transport, integritate tisulara, protectie

13. ,ipidele membranare. Definitie ! &lasificari >ipidele 'dispuse in bistrat, hidrofil in exterior si hidrofob in interior (esteri de acizi grasi cu alcooli polihidroxilici) DC caracter amfifil '47'%7E din materialul membranar 'fiind insolubile, se asociaza rapid, cu consum minim de energie DC integritate tisulara '$ clase mari de lipide: fosfolipide 7%E, colesterol (%E glicolipide 1'17E 14. +osfolipidele membranare. Distributie si mobilitate 'in functie de alcoolul prezent sunt de ( tipuri : fosfogliceride (cu glicerina) si fosfosfingozide (cu sfingozina D aminodiol) 'la gruparea fosfat a capului hidrofil se poate insera: colina, etanolamina, serina, inozitol sau un atom de hidrogenDC fosfatidilcoline, fosfatidiletanolamine, fosfatidilserine, fosfatidilinozitol sau acid fosfatidic (F sfingofosfatidele cu colina se numesc sfingomieline) '( molecule de acid fosfatidic se pot condensa cu o molecula de glicerina DC cardiolipine (in membrana interna mitocondriala) 'fosfatidilcolinele si fosfatidiletanolaminele cu un alcool gras nesaturat la pozitia 1 a glicerinei se numesc plasmalogene (creier, rinichi, testicul, muschi) !istributia fosfolipidelor '!3, ! , !* si *+ D (7'(% E fiecare '&! si !) D 1E (rol functional important) 'in foita externa D !3, *+

'in foita interna D ! , !*, !) ( F daca !* apare in foita externa DC apoptoza) +iscarea fosfolipidelor 1.+iscari intramoleculare: de rotatie (rotatia acizilor grasi in /urul legaturilor 3' 3) si de flexie (a cozilor hidrofobe) (.+iscari intermoleculare: de translatie si de flip'flop (foarte des in 4 5 se face cu flipaze si flopaze) 15. Rolul lipidelor membranare 1.Functia structurala: formeaza bistratul lipidic si se pot structura in microdomenii (plute lipidice 5 rol in structurarea caveolelor) (.Functii metabolice 'recunoastere si semnalizare celulara (glicolipidele) 'mesageri secunzi (fosfolipazele &1, &(, @, 3, 1) '!>&1 elibereaza &" din pozitia 1 a glicerinei, !>&( pe cel din pozitia (, !>@ disociaza ambii &", !>3 disociaza legatura glicerina'fosfat si !>1 disociaza molecula G '!>&1 elibereaza acidul arahidonic, precursor in substante cu rol in raspunsul inflamator 1". -roteinele membranare# eneralit./i 0i clasific.ri. 'sunt aprox. %7E din masa membranei 'raport proteine:lipide D 1:%7 'exceptii: teaca de mielina (<7E lipide) si membrana mitocondriala interna (<7E proteine) 'prezenta proteinelor amplifica eterogenitatea, asimetria si fluiditatea bidimensionala a membranei Clasificare 1. 1upa pozitia in bistrat 'extrinseci (atasate pe'o parte sau alta a stratului) 'intrinseci ( proteine cufundat total sau partial in bistrat) (.3lasificarea proteinelor extrinseci 'au proprietati hidrofile si nu sunt asociate lipidelor dupa chelare 'ectoproteinele: atasate pe fata externa 5 unele se pot glipia (se ataseaza cu gruparea carboxil la gruparea amino a ! ) 'endoproteinele: atasate pe fata interna 5 se pot atasa tranzitoriu de diversi acizi grasi: miristilare ("lH ' acid miristic), palmitilare (legatura tioster 3Hs ' acid palmitic) prenilare (legatura tioeter 3Hs # prenil 5 prin prenilare, proteine 4as din familia proteinelor " mici, se transforma din proteine citosolice in proteine membranare) $.3lasificarea proteinelor intrinseci 'sunt 7%E din totalul proteinelor membranare

'sunt insolubile in apa si raman atasate de lipide dupa extragere cu detergenti 'proteinele transmembranare: 'strabat complet membrana celulara, avand $ domenii: ectodomeniu, endodomeniu si domeniu transmembranar (poate fi organizat fie in alfa'helix, fie in beta'pliuri, care formeaza porinele membranei mitocondriale externe) 'pot fi unipas sau multipas 'pot fi tip ) (cu gruparea ;B(' in ectodomeniu) sau tip )) (cu gruparea ;B(' in endodomeniu) 'proteinele non'transmembranare 'nu au o denumire 'exemple: citocromul b% si caveolina 1$ ! 1%. 12emple de proteine membranare. Descriere si mobilitate ! 3obilitatea proteinelor membranare si rolul ei 'multe proteine membranare s'au descoperit pe eritrocit, datorita usurintei cu care se pot extrage 'extragerea si impartirea lor s'a facut prin electroforeza, initial impartindu'se pe benzi: proteinele benzii 1,( etc 1. "licoforina 'abundenta in membrana eritrocitului (dar poate sa si lipseasca, fara consecinte functionale) 'mobilitate atipica F (migreaza la ?791, avand doar $791)I 'are % izoforme: &,@,3,1, 'glicoforina &: proteina unipas tip ), cu 1$1 && si 18 lanturi glucidice pe ectodomeniu, lanturi pe care se poate lega plasmodium falciparum (malaria) (.!roteina benzii $ 'proteina transmembranara, multipas, de tip )) 'este canal de schimb anionic B3=$' cu 3l', canalul aflandu'se in domeniul transmembranar 'are si capatul 3'terminal tot in citosol, capat de care se leaga anhidraza carbonica )) $.*pectrina 'endoproteina 'componenta de baza a citoscheletului asociat membranei 3obilitatea proteinelor membranare si rolul ei '+iscarea de rotatie a proteinelor membranare in /urul propriei axe, denumita si D4+)541 R67874698,8, este de cel putin 1777 de ori mai lenta decat a lipidelor. 'miscarea de translatie numita si D4+)541 ,871R8,8 este si ea mult

mai lenta decat a lipidelor

-lentoarea depinde si de interactiunile pe care proteinele le stabilesc in mod dinamic intre ele, sau cu alte structuri dinauntrul sau din afara celulei. -astfel aceiasi proteina, in aceleasi conditii de fluiditate a bistratului lipidic se poate misca mai repede sau mai incet in functie de situatia ei functionala de moment. -migrarea laterala a proteinelor membranare poate fi limitata , din considerente impuse de nevoile functionale ale celulelor, numai la anumite domenii ale membrane. -celulele polarizate ale epiteliilor unistratificate isi creaza si isi pastreaza o compozitie proteica diferita la niv. membrane apicale, fata de cea de la nivelul membrane latero-bazale. -pt a monotoriza fuziunea celulelor si obtinerea heterocarionilor, cele 2 tipuri de cellule au fost marcate cu anticorpi specifi, ce purtau fluorescente de culori diferite, fluorescentele s-au amestecat dupa 40 min, distribuindu-se uniform in membrane heterocarionului=> capacitatea proteinelor de a difuza in planul membranelor carora le apartin. -alte experimente au fost facute pe limfocite asupra carora s-au observant fenomenele de patching/capping. roteinele , distribuite initial uniform in planul membrane, pot difuza lateral liber. !lt experiment " pe moleculele individuale de roopsina din membranele discurilor celulelor cu bastonase din retina, sunt cele care studiaza refacerea fluorescentei dupa fotostingere denumita #$! .

1(. &itoscheletul asociat membranei. Descriere si functii 'retea cu ochiuri si noduri formata de endoproteine, atasata de membrana si de citoscheletul citoplasmatic 'atasarea la membrana se face la endodomeniul unor proteine transmembranare 'are o grosime de %'17nm 'rol: mentinerea si modificarea formei celulei si asigurarea geometriei membranei (ex: biconcavitatea eritrocitului) ,lemente ale citoscheletului 1.*pectrina:

'heterodimer alfa'beta structurat in alfa'helix, care se organizeaza prin rasucire in contrasens sub forma unor bastonase, la fiecare capat avand un capat amino si un capat carboxil 'cate ( bastonase se pot unii cap la cap formand tetrameri, care constituie lanturile retelei 'capetele tetramerilor se pot uni cate %'8, prin interactiunea cu filamente de actina, formand nodurile retelei (.&ctina 'formeaza filamente de <'1( monomeri, care a/uta asocierea bastonaselor $.!roteina benzii 4.1 'proteina globulara 'interactioneaza cu spectrina, actina si glicoforina 3 (ataseaza citoscheletul pe versantul intern al membranei celulare) 4.&n9irina 'se leaga de spectrina si de proteina benzii $, ancorand citoscheletul de membrana la nivelul ochiurilor citoscheletului 2*. Rolul proteinelor membranare 'au rol structural si metabolic 'roluri: receptori, transportori prin membrana, transportori cu membrana (caveolinele), enzime, semnalizare 'caderinele si integrinele: rol in stabilirea /onctiunilor intercelulare si /onctiunilor celula'matrice extracelulara 5 le mentin ordonarea coerenta a celulelor in diverse tesuturi si faciliteaza transportul informatiei de la o celula la alta 'in cazul receptorilor, un rol important il are domeniul transmembranar, care la atasarea ligandului sufera procese de transductie, schimbandu'si conformatia 21. 'licocali2ul. Definitie si caracteristici enerale 'glicocalixul este format din totalitatea glucidelor membranare 'glucidele membranare se gasesc exclusiv pe fata externa a membranei celulare si se gasesc doar atasate proteinelor (glicoproteine) sau lipidelor (glicolipide) 'evident, glicocalixul sporeste asimetria si eterogenitatea celulei '3aracteristici: 'grosime de (7'%7nm (poate varia pana la (777nm 5 cresterea grosimii scade capacitatea de interactiune a celulei DC cel mai gros la eritrocite) 'glucide participante: glucoza, manoza, >'fucoza, galactoza, ;'acetil'glicozamina, ;'acetil'galactozamina si acizii sialici (in proteoglicani exista xiloza si acizi uronici) 'modalitatile de asociere ale monozaharidelor sunt vaste, dar totusi limitate de enizmele de sinteza (glicoziltransferazele prezente in aparatul "olgi si 4 ) 'glucoza nu se afla niciodata terminal si acizii sialici doar terminal '"licolipidele:

'17E din total, cu un singur lant monozaharidic neramificat, cu putine glucide, care au aspect contorsionat '"licoproteinele: 'contin mai multe lanturi oligozaharidice 'lanturile se insera fie la azotul unei &sp (;'glicozidice) fie la hidroxilul unei 0re sau *er (='glicozidice) 'doar structurile ;'glicozidice contin manoza 5 structurile ='glicozidice sunt mai abundente in glicoproteine de tip mucinic 22. +unctiile lucidelor membranare :ale licocali2ului; 'prote/eaza membrana celulara de actiunea diversilor agresori (ex. in epiteliul monostratificat, in eritrocit, la nivel gastric # secretii glicoproteice abundente) 'gruparile acide (acizii sialici si uronici . gruparile sulfat) determina sarcina negativa a suprafetei celulare 5 *arcina negativa fiind prezenta la toate celulele, acestea nu pot interactiona decat sub control celular, in zone specializate pentru acest lucru 'participa la recunoastere celulara, prin glucidul terminal (daca glucidul terminal ar fi glucoza, ar intra in competitie cu glucoza din sange) 'participa la organizarea tisulara (facilitand interactiunile celulare si interactiunile cu matricea) 'apoptoza si eliminare celulara : desialiarea eritrocitelor si trombocitelor determina eliminarea hepatica si splenica si cresterea trombocitopoiezei 'participa la semnalizare celulara: intervin in procesul de diapedeza (stimuli inflamatori determina aparitia pe membrana luminala a celulelor endoteliale a glicoproteinei !'selectina, care interactioneaza cu antigenele sialiate >eJis'x de pe glicocalixul leucocitelor) si in fertilizare (glicoproteinele zonei pelucida 6!1, 6!(, 6!$ au rol in specificitatea de specie, interactiunea dintre spermatozoid si structuri ='glicozidice din 6!$ dand reactia acrozomiala) 'purtator al antigenelor de grup sangvin: 23. &onceptul de microdomenii de membrana 'regiuni mai reduse din suprafata membranelor, a caror compozitie este diferita fata de restul membranei (caveole, plute lipidice, structuri cu invelis de clatrina) 'dinamica lor este mai accentuata, ca raspuns la activitatea si necesitatile celulei, dar si la semnalele extracelulare 24. Receptori intracelulari. Definitie, criterii de clasificare 'receptorii intracelulari sunt asezati in interiorul celulei si interactioneaza cu hormoni tiroidieni si sterolici, precum si molecule asemanatoare lor 'caracterul esential al lor este acela ca pot intra in nucleu si pot, prin activarea de catre ligand, sa determine (sau sa inhibe) transcrierea &1; Clasificarea 'clasificarea se poate face dupa modul de actiune sau dupa liganzii la care raspund 3lasificarea dupa modul de actiune:

0ipul 1 : sunt legati de Bspuri, iar cand actioneaza ligandul pe ei se disociaza de ele si homodimerizeaza, iar apoi sunt translocati in nucleu, unde actioneaza doar cand sunt legati de ligand si actioneaza pe B4 ,invert repeat- (hormone responsive element) 0ipul (: actioneaza chiar si dupa disocierea de ligand si se prezinta ca heterodimeri 0ipul $: actioneaza pe B4 ,direct repeat0ipul 4: 25. &alea de semnalizare <8= >787 'elementele cheie sunt proteinele *0&0 (*ignal 0ransducers or &ctivators of 0ranscription) 'proteinele stat contin factori de transcriptie cu domenii *B(, care in celula nestimulata sunt inactivi si situati in citoplasma, iar prin stimularea receptorilor cito9inici, domeniile *B( se leaga la secvente ce contin fosfotirozina din domeniile receptorilor citoplasmatici 'legarea proteinelor *0&0 cu receptorii activati fosforileaza proteinele K&L (tirozin'9inaze nereceptoare asociate receptorilor pentru cito9ine) 'fosforilarea tirozinei determina dimerizarea proteinelor *0&0 care se transloca in nucleu si stimuleaza transcriptia 2". 8?uaporinele. Descriere ! implicatii medicale sunt proteine omniprezente, care au rol de canale de scurgere a apei din interiorul celulelor 'exista 17 tipuri de aAuaporine, sunt localizate in membrana tuturor celulelor avand un rol deosebit de important in cresterea ,dezvltarea, mentinerea sanatatii organismului. 'unitate alcatuita din 4 unitati alfa aminoacizi, au forma de clepsidra. 'ele lasa sa treaca doar apa si blocheaza trecerea altor component chimice.5canalul de apa e conceput astfel incat sa faciliteze inclusive oxigenarea celulelor si tesuturilor. 'moleculele de apa a/ung in partea superioara a clepsidrei, e preluata de un complex ca un-lift- si e impinsa spre partea ingusta a canalului astfel incat oxigenul se afla inferior, iar cele ( molecule de hidrogen la partea superioara 'molecula de apa se ciocneste de peretii care sunt hidrofobi adica nu se impregneaza cu apa, se rasuceste si a/unge in partea inferioara cu atomii de oxigen in spatele citoplasmei. 'primii care vor interactiona cu formatiunile celulei sunt cei ( at de B 2$. Receptorii pentru hormoni 0i neurotransmi/.tori. Defini/ie, criterii de clasificare. Receptorii hormonali 'sunt receptori membranari si receptori citoplasmatici 'receptorii membranari: actioneaza prin sisteme mesageriale (ex: proteine ") 5 exemple de receptori: insulinic, adrenergic

9eurotransmitatorii 'transporta semanle intre neuroni, sau de la neuroni la alte celule (musculare) 'sunt hidrofili 'exemple: &ch, epinefrina, serotonina, histamina, glutamatul, glicina, "&@& 2%. 12plica/i modularea activit./ii adenilatciclazei membranare de catre receptorii cupla/i proteinele ' heterotrimerice 'proteinele " heterotrimerice sunt proteine care leaga nucleotide cu guanina, formate din $ subunitati: alfa, beta si gamma 'receptorii cuplati cu proteinele " sunt pentru: neurotransmitatori, neuropeptide, miros, vaz si gust 'proteinele " sunt proteine transmembranare cu 7 pasuri prin membrana, dispuse in alfa'helix 'in stare inactiva, subunitatea alfa e legata de "1! 'la interactiunea receptor'ligand, subunitatea alfa elimina "1! si leaga "0!, iar ca urmare proteina " manfiesta o activitate autohidrolitica, subunitatea alfa disociindu'se de subunitatile beta si gamma 'alfa'" se leaga de adenilat'ciclaza membranara, o enzima care induce ciclizarea &0!'ului in &+!c, &+!c care va activa protein'9inaza & prin disocierea subunitatilor 4 de subunitatile 3 2(. 3esa erii secunzi: definitie, e2emple, efectori intracelulari 'mesagerii secunzi sunt molecule cu rol de semnal intracelular pentru hormonii hidrofili, care nu pot strabate membrana. 'ei sunt eliberati prin interactiunea hormonului cu receptorul si sunt mai putini decat hormonii propriu'zisi, asa ca un singur mesager secund poate avea diverse efecte, in functie de receptorul care l'a eliberat 'exemple: &+!c, )!$ si 1&", acidul arahidonic, c"+! 1fectori intracelulari 'sunt molecule ce induc un raspuns anume raspuns celular in mod direct 'exemple: protein9inaza & (hiperglicemiant), protein9inaza 3 (contractia intestinala si a irisului, bronhoconstrictie), %'lipooxigenaza, 1('lipooxigenaza, protein9inaza " 3*. 7ransportul pasiv. &lasificare, e2emple 'transportul pasiv este caracterizat prin lipsa consumului energetic pentru a se realiza si este reprezentat de difuziune (difuziunea apei se numeste osmoza) 'difuziunea poate fi: pasiva sau facilitata !ifuziunea pasiva 'prin difuziune pasiva, o molecula se dizolva in stratul lipidic si difuzeaza prin el si apoi se dizolva in solutia apoasa de cealalta parte a membranei 'membrana celulara permite transportul liber al moleculelor nepolare (=(, benzen) si al moleculelor polare cu masa mica (uree, 3=(, B(=, etanol) si inhiba transportul moleculelor mai mari sau incarcate electric (aminoacizi, glucoza, ioni)

'directia difuziei pasive este determinata de concentratiile elementelor de'o parte si de alta a membranei, fiind favorizata dinspre concentratia mare spre concentratia mica !ifuziunea facilitata si proteinele carrier si canal 'principiul este tot acela al concentratiei, diferenta fiind ca prin intermediul proteinelor se pot transporta ioni, glucoza, aminoacizi si nucleotide 'cele doua proteine implicate in transport sunt: carrier si canal !roteinele canal: formeaza pori membranari care trec moleculele cu o anumita masa si o anumita sarcina !roteinele carrier: leaga molecula de transportat pe o fata a membranei, isi modifica conformatia si o elibereaza in cealalta parte 31. -roteinele ' heterotrimerice si proteinele ' mici. 8semanari si deosebiri 'asemanarea esentiala intre aceste doua proteine este faptul ca ambele pot lega nucleotide cu guanina 'totusi, in timp ce proteinele " heterotrimerice sunt formate din subunitatile alfa, beta si gama si se afla atasate receptorilor, proteinele " mici sunt monomeri asemanatori subunitatii alfa din proteinele " heterotrimerice 'initierea activitatii celor doua este de asemenea diferita: proteinele " heterotrimerice se activeaza la interactiunea ligand'receptor, pe cand proteinele "mici se activeaza la actiunea factorilor de schimb ai guanin nucleotidului 'o proteina "mica este proteina 4as, implicata in calea 4L, cu rol important in semnalizarea proliferarii celulare 'activarea 4as induce activarea 4af, o 9inaza serin'treonin specifica, care activeaza o 9inaza secundara (+ L), ce va fosforila resturi de 0Hr activand 4L 32. 3odalitati enerice de control al unui canal ionic membranar 'canalele ionice nu sunt deschise permanent, ele prezentand o ,poarta-, care se deschide sub influenta fie a unui ligand, fie a unei diferente de volta/

1ependenta de volta/ a canalelor 'fluxul de ioni prin canale este dependent de stabilirea unui gradient ionic transmembranar, gradient format prin activitatea pompei ;a.:L., care mentine un gradient constant (diferit in functie de celula) intre fetele membranei (negativ pe fata interna si pozitiv pe fata externa) 'datorita potentialului de repaus, canalele ionice de L. sunt deschise, membrana fiind mai permeabila pentru L. 'la stimulare, membrana se hiperpolarizeaza, a/ungand la valori apropiate de potentialul de echilibru pentru ;a. (.%7m2), astfel ca se vor inchide canalele de ;a. si se vor deschide cele de L., care va iesi din celula pentru a restabili potentialul negativ. L. iese pana la stabilirea unui potential apropiat de valoarea lui de repaus ('7%m2) si apoi se vor inchide

1ependenta de liganzi a canalelor 'la butonii terminali, canalele dependente de volta/ vor introduce 3a. in buton, eliberand acetilcolina 'acetilcolina se leaga la receptorul specific (un receptor cu % subunitati: (alfa, beta, gamma, delta), care isi va schimba conformatia pentru a elibera porul canalelor pentru ;a. si L., care vor continua semnalul 33. 7ransportul activ. &lasificare si e2emple 'transportul activ este de ( tipuri: primar si secundar 'se pot transporta ioni si molecule 'diferenta esentiala intre transportul activ si pasiv, este ca transportul activ functioneaza impotriva gradientelor de concentratie 0ransportul activ primar 'utilizeaza energia &0!'azelor (pompe care leaga direct &0!'ul si il hidrolizeaza, folosind energia rezultata pentru a transporta ioni si molecule) 'exemple: pompele ionice (!'&0!aze, F'&0!aze, 2'&0!aze, transportori &@3) 'functionarea pompei ;a.:L.: proteina are in endodomeniu $ situsuri la care ;a. are mare afinitate. >egarea ;a. la situsuri induce hidroliza &0!, care schimba conformatia proteinei, expunand situsurile in spatiul extracelular, moment in care ;a. isi pierde afinitatea si este eliberat. )n acest moment, de proteina se leaga L. prin ( situsuri, eveniment care induce hidroliza gruparii fosfat, care va readuce pompa la conformatia initiala, L. fiind introdus in celula 'transportorii &@3: caracterizati prin existenta unor casete de legare &0! ( 80! @inding &assettes). Mn exemplu de astfel de transportor (sunt peste 177) este transportorul +14, aflat in mod normal in ficat si rinichi unde se presupune ca prin energia hidrolizei &0! a/uta la eliminarea produsilor toxici. 0ransportorul 3F04, determinant al fibrozei chistice, este de asemenea un transportor &@3 0ransportul activ secundar 'transportorii cupleaza, pe langa molecula de transportat, o alta molecula, care circula intr'o directie favorabila energetic. 'gradientul format de &0!aza ;a.:L. reprezinta o foarte buna sursa de energie pentru transportul && si glucozei (*">01) 'exista mai multe tipuri de transportori: antiport, simport 34. -ompe 87-Aaze. Definitie, clasificare, e2emple 'vezi subiectul $$ 'F'&0!aza e prezenta in mitocondrie si utilizeaza gradientul protonic fie pentru sinteza &0! fie pentru hidroliza lui 'are ( domenii: F7 si F1 . F7 e intramembranar iar F1 este periferic 35. 3ecanismul semnalizarii celulare via receptori cu activitate tirozinABinazica 'receptorii tirozin'9inazici se leaga la enzime care fosforileaza resturile de 0Hr

'exemple: receptorii factorilor de crestere ( "F, ;"F, insulina etc) 'organizare: proteine unipas in alfa'helix, tip ). +a/oritatea sunt monomeri, dar insulina si receptorii inruditi sunt dimeri alfabeta 'capatul ;'terminal leaga ligandul, iar capatul 3'terminal, citosolic, are activitatea tirozin'9inazica 'legarea ligandului induce ( actiuni fosforilante: fosforilarea proteinelor tinta si fosforilarea receptorului insusi 'in cazul receptorilor monomerici, atasarea ligandului le induce dimerizarea 'legarea moleculelor din avalul lantului de fosforilare se face prin domeniile *B(, care se leaga la 0Hr fosforilate 3". &are sunt destinatiile posibile ale materialului e2tracelular internalizat prin endocitoza mediata de receptori C 12emplificati 'endocitoza mediata de receptori este un mecanism de preluare selectiva a macromoleculelor din mediul incon/urator 'inainte de a fi internalzate, macromoleculele se leaga de receptori specific '4eceptorii specifici se concentreaza in zone specializate denumite depresiuni tapetate cu clatrina, care se va invagina formand vezicule cu invelis de clatrina, care vor fuziona cu endozomii timpurii, unde continutul lor va fi sortat: fie pentru a fi transportat la lizozomi, fie pentru a fi reciclat in membrana prasmatica '3olesterolul este transportat prin sange prin >1>, care se leaga de receptorii specifici din zonele cu clatrina. l poate fi transportat fie in hepatocit, unde va forma acizii biliari, fie in testicul:ovar:3*4 unde va forma hormonii specifici 3$. 1tapele fa ocitozei 'cele 4 etape sunt: chemotactismul, atasarea, ingestia, digestia 'legarea unei particule de receptorii unui fagocit, declanseaza emiterea pseudopodelor care incon/oara particula, pana cand membranele fuzioneaza 'dupa fuzionare, se formeaza o vezicula numita ,fagozom-, care va fuziona cu lizozomul formand un ,fagolizozom-, care va digera respectivele elemente prin hidrolazele acide lizozomale 'introducerea elementelor in celula este facilitata de sistemul contractil actina' miozina 3%. <onctiunile stranse '/onctiunile stranse (zonula occludens) sunt asociate cu centruile de adeziune si desmozomii in complexele /onctionale 'sunt formate dintr'o retea de lanturi proteice paralele, care acopera intreaga circumferinta a celulei 'fiecare lant al acestei retele este format din ocludina, care se leaga la proteine similare de pe celulele adiacente, sigiland astfel spatiul dintre membranele palsmatice 4oluri: mentin polaritatea celulei, previn transportul paracelular, a/uta la adeziunea intercelulara, au functie de bariera 3(. <onctiunea de ancorare pe filamentele de actina. &lasificare, descriere

'/onctiunile de ancorare pe filamentele de actina sunt zonula &dherens (celula' celula) si /onctiunea focala (celula'matrice) 6onula &dherens 'se afla sub /onctiunea stransa, si este o cale de comunicare intre ( celule situate la 1%'(7nm distanta 'legaturile extracelulare sunt realizate de glicoproteina cadherina, care se leaga la un complex proteic format din alfa, beta, gamma catenine 'beta cateninele si gamma cateninele se leaga de domeniul citoplasmatic al cadherinei si la alfa catenina 'alfa'catenina se leaga la vinculina 'vinculina se leaga de actina din citoscheletul asociat membranei Konctiunea focala 'reprezinta o cale de comunicare celula'matrice 'elementul de legatura din matrice este fibronectina 'celula se ataseaza la fibronectina prin glicoproteina integrina 'de endodomeniul integrinei se ataseaza fibrele de stress (bandelete de actina cross'lin9ate de alfa'actinina) 'atasarea fibrelor de stres la integrina se face prin talina, vinculina si tensina 'actina din citoschelet se asociaza cu tensina 'tensina se asociaza cu talina 'talina se asociaza cu alfa'actinina 'alfa'actinina si talina se leaga la endodomeniul integrinei 'ectodomeniul integrinei se asociaza fibronectinei din matrice 4*. <onctiunea de atasare pe filamentele intermediare. '/onctiunea de atasare prin filamentele intermediare este macula &dherens +acula &dherens '/onctiune intre ( celule situate la $7nm distanta (distanta relativ mare) 'glicoproteina de conexiune este reprezentata de cadherina 3a. dependenta, care realizeaza legaturi homofile extracelulare 'complexul proteic de atasare formeaza o densificare cu aspect de semidisc pe frontul citoplasmatic al /onctiunii (placa desmozomala) 'placa desmozomala contine desmoplachina, placoglobina, desmocalmina, desmoiochinina si antigenul pemfigusului bulos 41. 3icrotubulii 'structuri cilindrice, cavitare, cu diametrul de (%nm 'sunt formate din tubulina, un dimer cu ( subunitati alfa si 1 subunitate beta (in centrozom exista si tubulina gamma) 'au rol in: mentinerea formei celulei, transportul organitelor, separarea cromozomilor in mitoza, locomotia celulara 'dimerii de tubulina se leaga cap'coada formand protofilamente 'grupuri de 1$ protofilamente se aseaza paralel, in /urul unui ax, formand microtubulul

'este o molecula polara, cu capatul . avand o crestere rapida si capatul # avand o crestere incetinita 'alfa si beta tubulina leaga "0!, dar beta'tubulina il hidrolizeaza la "1! inaintea polimerizarii, fapt ce duce la un comportament dinamic, de tread'milling, in care moleculele legate de "0! sunt permanent pierdute la capetele # si sunt inlocuite prin aditie la capetele . 42. &entrii de or anizare ai microtubulilor 'sunt locurile din care microtubulii se extind in celula (de obicei este centrozomul) 'ei se ancoreaza in acesti centrii prin capetele lor # 'in timpul diviziunii, microtubulii emerg din centrozom si formeaza fusul de diviziune, care va separa si va imparti cromozomii in celulele fiice '3entrozomii: sunt formati dintr'o pereche de centrioli perpendiculari unul pe celalalt, incon/urati de un material pericentriolar '3entriolii: sunt structuri cilindrice alcatuite din ? triplete de microtubuli 5 microtubulii care emana din centriol se opresc la nivelul materialului pericentriolar 'materialul pericentriolar este defapt initiatorul asamblarii microtubulilor 43. Ribozomii structura si or anizare 'ribozomii sunt organite foarte mici (177'$77&), prezente la toate celulele, cu exceptia hematiei adulte 'pot exista liberi in citoplasma sau atasati reticulului endoplasmic 'compozitia chimica: &4;, proteine, 3a(., +g(., apa 'se formeaza prin alipirea a ( subunitati (mare si mica), ce raman unite printr'un filament fin de &4;m *ubunitatea mare (87*): alcatuita din &4; %*, (<*, <* si 4? proteine *ubunitatea mica (47*): este alcatuita din &4; 1<* si $$ proteine 'asocierea subunitatilor nu da 177* ci <7*, deoarece o parte a fiecarei subunitati este mascata de subunitatea care i se suprapune 'ribozomii se pot uni, formand polimere, proces dependent de cantitatea de magneziu intracelular 44. >tructura proteazomilor de radarea proteinelor mediate de ubi?uitina 'proteazomii reprezinta al (lea compartiment celular al proteolizei 'contine ( compartimente ma/ore: miezul si cele ( capete 'miezul este format din proteazomul (7* *tructura: 'format din multiple subunitati alfa si beta, care se dispun in 4 inele. !artea exterioara e formata de subunitatile alfa, iar cea interioara de subunitatile beta 'cavitatea centrala are diametrul de %nm si prezinta 4 constrictii interne care delimiteaza $ cavitati: o cavitate centrala (delimitata de subunitatile beta5 prezinta activitatea proteolitica) si ( cavitati externe !egradarea proteinelor mediate de ubi-uitina 'ubiAuitina leaga proteinele de proteazomi, facilitand proteoliza

'practic, proteinele trebuie sa a/unga in cavitatea centrala a proteazomului, unde se vor lega covalent de ubiAuitina 4olurile ubiAuitinei: directioneaza degradarea selectiva si coordonata a proteinelor anormale, controleaza transcriptia si transductia, controleaza ansamblarea proteazomilor si ribozomilor si refacerea &1; si a cromozomului tapele actiunii ubiAuitinei 1. nzimele 1 si ( activeaza ubiAuitina, care va fi legata prin capetele 3' terminale ale "lH de 3Hs ale enzimei 1, iar apoi de resturile 3Hs ale enzimei ( (. nzima $ leaga ubiAuitina la substratul proteic ce va fi proteolizat, legare ce se face la capatul amino al gruparilor >Hs de pe substrat 45 ! 4" ! 4$ 4ncluziunile lipidice, pi mentare si de aspectul lor la 3.6. si 3.1. lico enD

Incluziunile lipidice 'pot aparea fie tranzitoriu, in celula hepatica postprandial, formand picaturi lipidice izolate, care cresc cu cresterea cantitatii de lipide ingerate. 1ispar dupa cateva ore 'pot aparea temporar, pe o durata de timp variabila, in celulele secretorii din glanda mamara. 1ispar dupa lactatie 'pot fi permanente, in adipocite (albe sau brune) &dipocitele albe: formeaza tesutul adipos alb 5 au forma rotun/ita sau poligonala (cand sunt grupate). )ncluziunea lipidica este unica, uniloculara si ocupa intreaga citoplasma, care este impinsa spre periferia celulei &dipocitele brune: formeaza tesutul adipos brun, bine dezvoltat la nou'nascut. !ersista la adul in regiunea interscapulara si inghinal5 au forma rotun/ita Incluziunile de glicogen 'sunt bogate in hepatocite si celulele musculare 'la += se observa prin coloratia carmin amoniacal @est, avand aspectul de pla/a mai mult sau mai putin intinsa 'la + se observa niste bastonase particule alfa sau rozete particule beta Incluziuni pigmentare +elanina: pigment negru evident in epidermul pielii si in substanta neagra a *;3. avand la += aspectul de fulg de nea >ipofuscina (pigmentul de uzura): observat pe masura avansarii in varsta a organismului, mai ales la miocardite si la celulele nervoase. >ipofuscina este defapt produsul nedigerat al unor reactii litice la nivel subcelular. >ipofuscina se acumuleaza in celulele adipoase, fiind responsabila pentru culoarea galbena a adipocitelor Bemosiderina: reziduu nedigerabil ramas dupa distrugerea hematiilor. *e evidentiaza prin colorarea cu albastru de !rusia 4%. >tructura si ultrastructura lizozomilor 'organite citoplasmatice sferice, prezente in toate celulele mai putin hematia adulta

'au un diametru de 7,% microm, cu un miez electronodens 'membrana lizozomala are o componenta unica, asigurand rezistenta la actiunea hidrolazelor lizozomale 'greutatile proteinelor membranare variaza intre (7'1%o 91a, mai importante fiind proteinele unipas integrale tip ) : )gp& si )gp@, cu cea mai mare parte a domeniului orientata catre lumen si extensiv glicozilate 'lumenul lizozomal este caracterizat printr'un pB acid, asigurat de o &0!aza ;a.:B., care introduce B. in organit, mentinand aici un pB D % 'contine numeroase enzime hidrolitice: proteaze, lipaze, glicozidaze, nucleaze 4(. @io eneza si functiile lizozomilor @io eneza 'lizozomii reprezinta organitul prin care celula isi asigura moleculele fundamentale atat pe baza reciclarii acestora din component intracelulare cat si prin prelucrari din afara celulei 'functia lor se bazeaza pe continutul lor bogat de hidrolaze acide, pe care celula si le produce si si le directioneaza correct printr'o colaborare inalt specializata dintre 4 si complexul "olgiDC process numit @)=" ; 6& >)6=6=+&>&. 'acest proces implica mai intai activarea 4 , apoi pe cea a a aparatului "olgi pentru maturarea, sortarea si directionarea spre lizozomi a baga/ului specific. 'are loc +&43&4 & ;6)+ >=4 >)6=6=+&> care presupune formarea unei etichete(manozo'8'fosfat)5 este un proces ce contine cel putin ( etape: !rima etapa are loc la nivelul retelei cis'"olgi, proteinele destinate a sfarsi ca enzime lizozomale si care poarta structuri oligozaharidice sunt complexate de enzima ;'&3 0)>'">M3=6&+);)>'F=*F=04&;*F 4&6&, care modifica una din manoze la hidroxilul carbonului 8. 'specificitatea interactiunii dintre viitoarea enzima lizozomala si ;'aceil' glucozaminil'fosfotransferaza este asigurata de * +;&>M> 3=;F=4+&0)=;&>, pe care il structureaza toti precursorii de enzime lizozomale, si care reprezinta o suma de segmente din secventa primara a unei proteine. 1upa transferul structurii fosfo'glucidice, complexul precursor de enzima lizozomala:;'ac'gl'fosf * 1)*=3)&6&. )n a doua etapa a formarii etichetei, in reteaua trans'"olgi capacul de ;N acetil'glucozamina nu mai mascheaza eticheta +8!,care devine functionala si devine functionala in procesele de sortare , segregare si producer a lizozomilor primari.

'sortarea are la baza interactiunea +8! cu un receptor specific transmembranar, folosit pentru segregarea si aglomerarea componentelor lizosomale la nivelul unor structure cu invelis de clatrina din reteaua trans'"olgi. 'in etapa urmatoare lizozomii primari fuzioneaza fie cu endosomii tarzii, producand lizosomi secundari, fie cu lizosomii secunari preexistenti , pentru a le spori baga/ul de enzime cu component proaspete. +unctii

1. &utofagia: poate fi macroautofagie (un proces normal de turn'over celular, in care organitul este incon/urat de o membrana 4 ; formand o vacuola autofagica ce va fuziona cu lizozomul primar pentru a forma autofagozomul) sau microautofagie (implica pinocitoza unor proteine citoplasmatice) (. &utoliza: este o parte a apoptozei, prin care se indeparteaza celulele moarte. ste prevalenta in tesuturile care necesita resorbtie $. Beterofagia: implica endocitoza materialelor extracelulare si implica fagocitoza si pinocitoza 4. 3rinofagia: digestia produsilor de secretie in celulele secretorii glandulare, prin care celula isi controleaza calitatea si cantitatea substantelor secretate 4(. -ero2izomii. >tructura si ultrastructura 'peroxizomii sunt organite mici, de 7,% # 1,% micrometri, de forma sferica, delimitate de un singur bistrat lipidic, gasiti in ma/oritatea celulelor eucariote 'sunt sediul principal al utilizarii oxigenului 'contin multe oxidaze care produc peroxidul de hidrogen, pe care il degradeaza sub influenta catalazei (enzima lor mar9er) in oxigen si apa 'peroxizomii contin aproximativ %7 de enzime implicate in diferite cai metabolice: 1'aminoacid oxidaza, urat oxidaza, B+"'3o& reductaza (pe aceasta enzima actioneaza statinele, care scad colesterolul) 'la microscopul electronic, se observa ca sunt delimitati de o membrana simpla de aproximativ 8nm, iar in interior au o matrice granulara, amorfa sau fibrilara, care poate contine una sau mai multe structuri cristaline (miez de urat oxidaza # absent la om) 'peroxizomii se pot divide, chiar daca nu au material genetic

5*. +unctiile ribozomilor 'au rol in traducerea informatiei genetice(sinteza lanturilor polipeptidice). 'la nivelul poliribozomilor neatasati membranelor 4 se sintetizeaza proteinele de structura iar la nivelul ribozomilor atasati membranelor 4 se sintetizeaza proteinele de export. 'etapele traducerii informatiei genetice sunt: );)0) 4 &:' legarea de subunitatea mica a &4;m si a &minoacil &4;t, urmata de legarea subunitatii mari.3omplexul de preinitiere este alcatuit din subunitatea mica ribozomala, primul aminoacil &4;t, Oinitiator-( intotdeauna + 0)=;); # &4;t)5factorii eucariotici de initiere( eif1'Ceif4)5 complexul se ataseaza pe &4;m si detecteaza codonul start #&M". >=;"&4 &'sinteza legaturilor peptidice cu &4; t legat la situsurile aminoacil si peptidil5 incepe cand &4;t dipeptidil este transferat din situsul & in situsul !,

process care va continua pe toata lungimea &4;m. )ntotdeauna in situsul & se va alinia un alt codon care va fi recunoscut de anticodonul corespunzator din &4;t si care va lega un nou aminoacid la catena polipeptidica. 0 4+);&4 &' in dreptul situsului & a/unge un codon stop(M&&,M&",M"&) pt care nu exista &4;t cu anticodon complementar. 3odonii stop sunt recunoscuti de factori de terminare, care se leaga in situsul & si produce hidroliza legatuirii dintre catena polipeptidica si &4;t din situsul !. 'structura &4; t : are 4 regiuni cu baze complementare'tulpini, 4 regiuni lipite de baze complementare cu bucle5 anticodonul recunoaste codonul de pe &4;m5 capatul $P leaga aminoacidul sub actiunea aminoacil sintetazei. 'situsurile de legare &4; ale ribozomului, pt legarea &4; m,si &4;t. '*)0M*M> &: leaga aminoacil &4;t '*)0M*M> !:leaga peptidul in curs de siteza cuplat cu &4; t '*)0M*M> : leaga o molecula de &4; t fara rest aminoacil:peptidil. 'sinteza aminoacil'&4;t se realizeaza de catre aminoacil &4;t sintetaza, (7 de enzime ce recunosc specific cei (7 de aa si anticodonii asociati de la nivelul moleculelor de &4;t. &minoacil &4;t realizeaza legatura dintre secventa codonilor din &4;m si structura primara proteinelor. 51. -olarizarea biochimica a aparatului 'ol i si semnificatia ei 'polaritatea morfologica si biochimica, a aparatului "olgi are rol cheie in procesele dde biogeneza a membranelor, in maturarea , sortarea si distribuirea de molecule si:sau macromolecule atat catre locurile celulare carora le sunt destinate cat si in calea secretori 'polaritatea poate fi exemplificata prin localizarea la diferite cisterne a enzimelor implicate in prelucrarea lanturilor ;'glicozidice ale glicoproteinelor: 'in zona cis se afla ;'acetil'glucozaminil'fosfotransferaza si manozidaza ) (tunde resutrile de manoza din oligozaharidul aflat pe &sp) 'in cisternele mediene se afla manozidaza )) si ;'acetil'glucozaminil'transferaza 'in cisternele trans se afla galactozil'transferaza 'in reteaua trans se afla sialil transferazele 52. 3odele asupra dinamicii aparatului 'ol 'persistenta polarizarii aparatului "olgi in pofida miscarii anterograde a materialului prelucrat se explica prin ( modele: 1.36D1,), 7R89>-6R7),)4 E154&),8R# demonstreaza ca transportul anterograde este facut prin microvezicule(%7 nm), si presupune segregarea moleculelor a caror prelucrare este terminate in microdomenii ale membrane cisternelor donoare, desprinderea lor sub forma unor vezicule de transport, migrarea catre cisterna urmatoare, fuzionarea cu membrana acesteia si predarea moleculelor transportate in vederea prelucrarii corespunzatoare baga/ului enzimatic al noii cisterne' moleculele implicate sunt apoi returnate vezicular retrograde, la cisterna donoare.

2.36D1,), 387)R8R44 &4>71R91,6R presupune ca transportul anterograde se face prin inaintarea intregii cisterne dinspre fata cis catre fata trans, pe masura ce procesele biochimice avanseaza5proteinele rezidente sunt returnate la cisternele anterioare printr'un transport vezicular. 'ambele metode presupun un transport vezicular retrograde. 'prin "olgi sunt transportate si agregate moleculare ce depasesc diametrul unor asemenea vezicule de transport ceea ce favorizeaza modelul maturarii cisternelor. 53. &iclul secretor celular 'celulele umane produc alaturi de molecule necesare folosintei interne si unele a caror destinatie este aceea de a fi secretate(exocitate)'aceasta propietate se manifesta permanent sau periodic si implica un trafic membranar. 'se realizeaza: biosinteza moleculelor de secretie preluarea(maturarea) ,sortarea,vezicularea si condensarea veziculelor:vacuolelor de secretie. +aturarea presupune eliminarea mai multor fragmente din lantul peptidic initial, unic( ex: pre'pro insulin reprezinta latul proteic fara peptide semnal, eliminate de semnal peptidaza, astfel ea este precursorul inserat in membrana 4 , iar pro' insulina este proteina solubila, libera in lumenul 4 , respective in lumenele golgiene. secretia propriu'zisa, care poate fi constitutive, sau semnalizata

'calea de >1&R1741 &69>747)74E8#A opereaza in toate tipurile de celula 'se petrece concomitent cu traficul noilor suprafete de membrana necesare a inlocui componente devenite devenite nefunctionale, sau a satisfice nevoile de crestere a suprafetei de membrana din anumite fenomene de organizare a tesuturilor ce insotesc situatii fiziologice sau patologice. 'capacitatea integrinelor de a semnaliza bidirectional (dinspre ext catre celula.respectiv dinspre celula spre matricea extracelulara) 'calea de >1&R1741 >1398,45878 este specifica celulelor specializate5 ea presupune exocitarea componentelor accumulate in vezicule:vacuole se secretie, pe care celulele le stocheaza, pana la primiresa unui semnal (stimul), ce instiinteaza ca organismal are nevoie de substante stocate in vederea secretiei ulterioare 'molecula de mesager se leaga de un receptor specific din membrana celulei secretoare si declanseaza mecanisme de semnalizare, al caror efect este inducerea fuziunii membranei veziculelor:vacuolelor de secretie cu membrana celulara si exocitarea continutului. Fuzionarea semnalizata a membranelor se datreaza cresterii conc. de 3a din citosol. )n cazul colagenului de tip 1 a carui maturare finala inseamna eliminarea, prin proteoliza a unor fragmente din capetele pro' proteinei, eliminare care permite fibrilarea moleculei. 'in concluzie, ciclul secretor implica cooperarea dintre 4 si aparatul "olgi, dar si traficul membranar aferent acestor procese.

54 ! 55 ! 5" ! 5$ # 3itocondria. >tructura si ultrastructura ! sisteme eneratoare de ener ie in celula ! compozitia moleculara si functiile mitocondriei ! rolul mitocondriilor in apoptoza 'este un organit delimitat de un sistem de ( membrane, caruia i se defines 4 elemente structural si a carei functie e baza este producerea de &0!. 'ea trebuie sa fie capabila de o permanenta interactiune cu citosolul, si prin acesta, cu celelalte componente celulare 'prin capacitatea ei de a produce &0! asigura atat sporirea randamentului in acumularea energiei rezultate din metabolizarea produsilor de reactive ai glicolizei anaerobe, cat si inmagazinarea prin acest compus macroergic'( &0!, ce functioneaza ca moneda de schimb energetic in celule), a energiei eliberate din metabolizarea acizilor grasi pe calea beta'oxidarii. 'in conditii de nutritive dezechilibrata in metabolsimul energetic pot intra si aminoacizii, care sunt transformati in materie prima pentru metabolismul energetic, cand reprezinta surplus alimentar, sau metabolizati direct pentru producerea de &0!, in situatii de mal nutritie. 'pe preparatele electronomicroscopice, se prezinta ca un organit invelit in intr'o membrana realtiv bine intinsa, cu aspect trilaminat denumita 313@R898 3476&69>7R48,8 1F71R985 in interiorul acesteia si separate de ea, se evidentiaza o a ('a membrana, tot cu aspect trilaminat , care insa este puternic faldurata denumita 313@R898 3476&69DR48,8 4971R98. Faldurile acestei membrane sunt denumite criste mitocondriale( abundenta si forma cristelor pot diferi de la un tip de celula la altul, forma lor este de falduri, orientate perpendicular pe axul lung al organitului, dar pot avea si aspect tubular, asa cum este in cazul celulelor secretoare de hormoni steroizi5 au fost descrise si criste orientate paralel cu axul lung al organitului. 'cele (membrane definesc ( compartimente mitocondriale: 3=+!&40)+ ;0M> +)0=3=;14)&> G0 4;(spatial intermembranar), repezentand spatial dintre cele ( membrane mitocondriale si din axulul cristelor 3=+!&40)+ ;0M> +)0=3=;14)&> );0 4;(matrice mitocondriala) care este constituit de spatial din interiorul membranei mitocondriale interne, adica spatial delimitat de membrana mitocondriala interna. ' reprezinta cel mai complex compartiment , la nivelul sau gasindu'se un &;1 propriu, fara capete libere(&;1 3)43M>&4, chiar daca forma sa nu este de cerc). 'un alt element ultrastructural evidentiabil in matricea mitocondriala sunt ribosomii mitocondriali. +)9&744,1 313@R8914 3476&69DR48,1 1F71R91:' organizata conform modelului mozaic fluid 'este foarte permeabila datorita prezentei porinelor care permit schimbul nerestrictonat al moleculelor intre citosol si compartimentul mitochondrial extern. 'are rol si in preluarea acizilor grasi din citosol de pe transportorii proteici din citosol, si esterificarea lor la acil'3o'&, prin actiunea acil &o8 sintazei( care

este translocata pe versantul intermembranar unde este transformata sub actiunea 3&4;)0);'&3)>'04&;*F 4&6 ) 1 in &3)> 3&4;)0);&, care apoi este preluata de membrana mitocondriala interna, pentru a o transloca in matricea mitocondriala. 'are rol in deaminarea oxidativa a aminelor biogene(lucru realizat prin actiunea monoamineAo2idazei), in acest mod sunt inactivate epinefrina,norepinefrina,dopamine sau serotonina, produsii find apoi metabolizati la compusi care sunt excretai prin urina. '+=;=&+);=G)1&6& este enzima mar9er pentru membrana mitocondriala exerna. +)9&744,1 &63-8R743197),)4 4971R313@R898R# 'compartimentul extern poate fi considerat ca un compartiment tampon intre citosol si mioplast. 'la nivelul lui se creeaza un microclimate adecvat functionarii optime a mioplastului, iar la nivelul compartimentului intermembranar nu exista diferente de concentratie fata de citosol in privinta moleculelor ca ionii anorganici aflati in citosol. 'la acest nivel se gasesc enzime care pregatesc o serie de metabolite energetici esentiali functionarii mitocondriei. ( ex. &1 ;)>&0'L);&6&, care transfera un fosfat de pe &0! pe &+!), conform: &0!.&+!D(&1!5 ;M3> =6)1 F=*F=L);&6 , care transforma nucleozidele in nucleotide) +)9&744,1 387R4&14 3476&69DR48,1# 'la acest nivel se gasesc componentele necesare replicarii, transcrierii si traducerii informatiei continute de propriul &1;( in urma sintezei a doar 1E din proteinele necesare functionarii mitocondriei, restul sunt codificate de &1;. 'ribosomii din matricea mitocondriala au structura si caracteristicile ribosomilor,procariotici. 'pentru metabolismul energetic aerob, propietatea esentiala a mitocondriei sunt @&"&K > ;6)+&0)3 ; 3 *&4 beta =G)1&4)) &3)6)>=4 "4&*). &ceste procese produc acetil'3o'&. &ceste reactii constituie ceea ce este denumit 3)3>M> &3)6)>=4 04)3&4@=G)>)3).(9rebs). nzimele ciclului Lrebs sunt localizate la nivelul matricei mitocondriale, cu exceptia >)&&4987 D1H4DR6'198514,ce apartine unui complex ce face parte din membrana mitcondriala interna. 'ciclul Lrebs foloseste acetil 3o'& rezultata din beta oxidarea acizilor grasi, cat si prelucrarea piruvatului important in citosol. )n cadrul acetui proces se reduc $ molecule de ;&1 si una de F&1 cu producerea de ;&1B, F&1B (. +)9&744,1 313@R8914 3476&69DR48,1 4971R91# 'desi organizata sub forma modelului mozaic fluid, reprezinta o exceptie de la regula in privinta raportului dintre lipide si proteine.((7'$7E >)!)1 , 77'<7E !4=0 ); ) 'la nivelul acestei membrane se gaseste un fosfolipid cu o hidrofobicitate mai accentuata # CARDIOLIPINA(1%E)

'procesul esential care se desfasoara la nivelul membranei mitocondriale interne este +6>+6R4,8R18 6F4D874E8. !t aceasta functie in membrana au fost evidentiate % complexe proteice( primele 4 apartin lantului transportor de electroni'lantul respirator). &ceste complexe preiau electronii de la ;&1B , F&1B( si ai poarta printr'o succesiune de centre oxido'reducatoare, saracindu') de energie,cedandu') la sfarsit oxigenului'acest proces este insotit de pomparea de protoni din matrice catre compartimentul mitocondrial extern. ,897), R1>-4R876R# 'in lantul respirator opereaza complexele 1'4 si ( componente de legatura UBIQUINONA(care face legatura intre complexul 1, respectiv (, $) si citocromul C( care face legatura intre complexele $ si 4). &63-,1F), 1# (complexul ;&1B'dehidrogenazei) Aeste cel care introduce in sistem electrolitii peluati de pe

%!&' -este format din 42 de subunitati proteice,din care ( tipuri auonome)pprot codificate de !nd-ul mitochondrial, si sintetizate in matricea organitului prin robosomii proprii* -contine un +,%-$. #/!0%1+ si (-2 +,%-$, #1,$-3./#) ce reprezinta cofactorii unor asa numite proteine fier-sulf* -complexul 4 preia electronii de pe %!&', ai saraceste in energie in mai multi pasi, prin trecerea lor de la un centru oxido-reducator la altul, sfarsind prin ai preda .516.1%7%,1,numita si +7,%819! 6. energia preluata de la electroni este folosita pentru pomparea de protoni din matricea mitocondriala in spatial intermembranar. -energia este conservata sub forma unui gradient electrochimic ce se genereaza la nivelul membranei mitocondriale interne, prin aceasta pompare directionata de protoni.
&63-,1F), 2 (complexul succinat dehidrogenazei), este singurul complex care nu pompeaza protoni, desi are un domeniu transmembranar. Acontine 1 3 ;04M F>&2;)3 si $ 3 ;04 F) 4'*M>F si M; 3 ;04M B +)3. 'centrul hemic este localizat intr'un citocrom de tip @, prin care intregul complex se insera in membrana. ' complexul ( introduce in sistemul lantului respirator electronii preluati de la F&1B(, a caror energie este prea mare pentru a fi preluata de la niv complexului 1. &63-,1F), 3 (complexul citocrom @'31) contine 11 subunitati proteice, functioneaza ca dimer 'contine $ 3 ;04 B +)3 si un 3 ;04M F) 4'*M>F

'preia electronii de la M@)QM);=;&, le reduce energia in cateva trepte si ai transfer ape citocrom 3. 'energia preluata este folosita pentru pomparea de protoni din matrice in compartimentul extern &63-,1F), 4'(3=+!> GM> 3)0=34=+ &'&$, sau 3=+!> GM> 3)0=34=+'=G)1&6 )) 'este format din 1$ subunitati proteice, dintre care $ autonome care formeaza nucleul functional al complexului, care este incon/urat de 17 subunitati mici codificate de &;1'ul nuclear. 'ca situri oxido'reducatoare contine ( centre hemice si ( centre cu 3u(unul din cele cu 3u, preia electronii din amonte) 'complexul ia electronii de la citocrom 3, le reduce energia si ai insera pe oxHgen cu formarea de apa 'complexul structureaza ( canale transmembranare prin care pompeaza cate un proton pentru fiecare electron transportat'canale 1 si L., la niv lor sunt conservati un rest asparat, respective lizina, in zona mediana transmembranara a canalului 1 se agla un rest glutamat, essential in pomparea protonilor. 'semsul de pompare este dinspre matrices spre comparimentul extern. 87-A>497858# 'procesul fosforilarii oxidative se incheie cu producerea de &0! 'acest lucru este realizat de complexul 4'actioneaza ca o turbine si actiunea sa ste reversibila, putand hidroliza &0! si pompa protoni, in cazul in care gradientul se inverseaza. '&0! sintaza are o structura asemanatoare unui bat de toba, cu $ parti componente :cap(sferic, voluminos, este orientat spre matricea mitocondriala),gat(face legatura intre cele ( parti) si trunchi(constituit de portiunea treansmembranara a complexului) 'acest complex contine 18 proteine diferite, dintre care ( sunt dovedite ca autonome. 'capul si gatul &0! sintazei sunt formate din % subunitati notate sHmbolic cu alfa,beta,gamma,sigma si epsilon( rap $:$:1:1:1), sub alfa si beta sunt omoloage ambele putand lega nucleotide, numai beta prezinta activitate catalitica5 celelalte $ contribuie la atasarea structurii globulare la component transmembranara 'structura globulara a capului se roteste, rotirea implica $ pasi prin care se formeaza $ situsuri active ale componentei catalitice, trec succesiv prin $ stari diferite: deschisa.laxa si stransa' aceste stari corespund lipsei nucleotidului si fosfatului in situsurile de legare(starea deschisa), legarii &1!'ului si fosfatului, respective &0!'ului legat (starea stransa). 7R89>-6R7), 3178@6,474,6R# '!)4M2&0M> si F=*F&0M> sunt preluate din compartimentul mitochondrial extern, prin transportori simport, alaturi de protoni 'pentru transportul catre matrice al piruvatului si fosfatului este disipat gradientul protonicDC gradientul protonic format prin actiunea complexelor

proteice ale lantului de electroni nu este folosit exclusive pentru producerea de &0!, ci si pentru transportul unor metaboliti. '&1!'ul transportat catre matrice, &0!'ul catre citosol sunt transportati la schimb , printr'un transportor antiport, care disipeaza potentialul de la nielul membranei mitocondriale interne, cu minusul pe versantul matriceal. !rin intrarea in molecula de &1! si iesirea uneia de &0! se introduce in matrice $ sarcini negative si sunt expulzate 4. 716R48 &H1346>3676&8# 'lantul respirator este transportor de protoni,generand la nivelul membranei mitocondriale interne un gradient electrochimic '&0! sintaza produce &0! prin disiparea gradientului protonic 'membrana mitocondriala interna contine transportorii ce asigura traficul metabolitilor 'pe cai nespecifice membrana mitocondriala interna este practice impermeabila la protoni, si in general la ioni. ' 4ezulta ca buna cooperare dintre actiunea lantului respirator cu activitatea &0! sintazei este esentiala pentru o eficienta producere de &0!, adica pentru metabolismul energetic mitocondrial. 'la celulele adipoase brune, membrana mitocondriala interna contine un decuplant fiziologic numit 0 4+=" ;);&(o proteina transmembranara care structureaza un canal protonic si care transforma energia acumulata de actiunea lantului repispirator in gradientul protonic, in energie termica.DCorganismele tinere sunt mai rezistente la frig. 43-6R7), -R671491,6R D49 &476>6, 49 3476&69DR41# 'celulele umane contin aprox. 1%77 de proteine diferite in mitocondrie. 1intre acestea doar 1E sunt codificate de sistemul genetic propriu al mitocondriei,celelalte sunt codificate de &;1'ul din nucleul celulelor, sunt sintetizate ca precursori in citosol si sunt importate prin mecanisme care se desfasoara post'traducere. 'precursorii prot mitocondriale, produsi in citosol, pot fi impartiti in ( categorii: !roteine cu secvente semnal ;'terminale, clivabile !roteine cu semnale de tintire diverse, aflate in profunzimea lantului polipeptidic.(proteinele membranei mitocondriale externe,compartimentului mitochondrial extern si cea mai mare parte a proteinelor transmembranare ale membranei mitocondriale interne.

'importul lor se realizeaza prin complexe proteice transmembranare care preiau proteinele pe baza recunoasterii secventelor semnal si le transclocheaza prin mecanisme specific #prin 04&;*>=3=;) (din membrana mitocondriala externa 0=+'outer membrane,si 0)+'inner.

7R89>,6&851,1 313@R8914 3476&69DR48,1 1F71R91# 'orice proteina trebuie sa treaca mai intai prin 0=+(ce contine 7 subunitati proteice, $ cu rol de receptori pt proteinele importate, una formeaza un canal de translocare fiind o proteina multipas , iar $ subunitati mai mici a/uta fie la translocare fie in ansamblarea si stabilitatea complexului 0=+. 7R89>,6&851,1 313@R8914 3476&69DR48,1 4971R91# 'in membrana mitocondriala interna sunt prezenti ( transloconi implicate in import:0)+($( alc din 0)+ %7,($,17 si preia pre'proteinele de la complexul 0=+ si le ghideaza catre canalul de translocare format de 0)+($, caruia le preda. si 0)+ (( (care opereaza in inserarea proteinelor transmembranare multipas in membrana mitocondriala interna). 3476&69DR48 >4 8-6-7658# ' mitocondriile participa la procesul de apoptoza prin intermediul 3&*3&1 ) 3&*!&6 >=4( caspazele sunt principalii efectori in moartea celulara programata). 'mitocondria sufera modificari morfologice in apoptoza, cele mai frecvente anomalii constau in reducerea dimensiunilor,sporirea densitatii matriceiDpicnoza mitocondriala, care poate fi reversibila la apoptoza indusa prin deprivarea de factori de crestere neurala). 'are loc o dezorganizare a membranelor mitocondriale cu eliberarea in citosol de componente intramitocondriale. !rezenta citocromului 3 in citosol este un semnal de evolutie apoptotica a celulei. ''afectarea membranelor mitocondriale cu eliberarea de citocrom 3, este realizata de modificarea echiliburului intre o serie de factori pro si anti'apoptotici din F&+)>)& !4=0 ); >=4 @3>( 'prin teoria ruperii membranei externe, care stipuleaza ca pierderile s'ar datora umflarii mitocondriei, cu destinderea membranei interne si fragmentarea celei externe, ca la orice soc hipoosmotic. 6R4'4918 3476&69DR414# 716R48 19D6>43@4674&8# ' prezenta cardiolipinei , fosfolipid abundent n membranele bacteriilor, in membrana mitocondriala interna5 'prezenta porinelor in membrana mitocondriala externa 'existenta &;1'ului propriu, circular, asa cum este &;1'M> !L.

5%. @io eneza proteinelor # sinteza ! postAtranslatie

biosinteza proteinelor# se initiaza in citosol( exceptie fac proteinele codificae de &;1'ul mitochondrial)5informatia prin care se face selectia este lantul polipeptidic (secventa compacta de 1% '$7 aa)in formare'! !0)1 * +;&>(localizata foarte aproape de capatul amino'terminal al proteinelor si nu are un receptor in membrana 4 ), urmeaza recunoasterea peptiei semnal e *4!(aflata intotdeauna in exces in citosol), interactiunea dintre ele si blocarea sintezei prin ocuparea sitului &. Mrmeaza legarea complexului macromolecular astfel format la *4!4 din membrana 4 5 apoi are loc interactiunea dintre *4!4 si

translocon cu transferul complexului, legarea ribosomului si deblocarea sintezei poteice din eliberarea 3$ in citosol. .rmeaza translocarea lantului polipeptidic, pe masura ce se alungeste, prin membrana $,. -o serie de proteine transmembranare unipas contin peptide semnal dispuse mult mai profund in lungimea lantului polipeptidic, nu catre capatul extrem amino terminal.

'in acest caz, deci etapele de initiere a translocrii sunt aceleasi, caracteristicile fizico'chimice fizico chimice ale lantului polipeptidic, in zonele adiacente peptidului semnal, influenteaza sensul in care are loc inserarea si translocarea. 'intotdeauna inserarea in translocon se face cu sarcinile positive din lantul polipeptidic catre versantul citoplasmatic al membrane) 4 . 'cand portiunea dinspre peptide semnal catre capatul amino'terminal contine aminoacizi cu sarcini positive(>)6);3&,&4"););&), inserarea in translocon se face in sens direct, capatul amino'terminal al proteinei ramane in citosolDC proteina rezultata va fi: 04&;*+ +@4&;&4&,M;)!&*,1 0)! (. 'cand portiunea dinspre peptide semnal catre capatul carboxHl'terminal al proteinei contine aminoacizi pozitivi, atunci inserarea in translocon se face in sens invers, capatul amino #terminal de/a format al lantului polipeptidic ca vi translocate in lumenul 4 , iar sinteza va continua cu eliberarea capatului carboxi terminal in citosolDC !4=0 );& 04&;*+ +@4&;&4&,M;)!&*, 1 0)! 1. 'proteinele transmembranare multipas contin mai multe secvente cu aminoacizi hidrofobi, care vor ramane inserate in bistratul lipidic, strabatandu'l. 'urmeaza o secventa de etape ce urmeaza in sinteaza si inserarea in membrana a proteinelor. *ecventele hidrofobe care in ordinea aparitiei in cursul sintezei proteice au un numar fara sot , vor opera ca * 32 ;0& *0&40 04&;*F 4.(aparitia acestora initiaza procesul de translocare a lantului ce se formeaza catre lumenul 4 , de aceea sunt numite start transfer) *ecvente hidrofobe care au un numar cu sot actioneaza ca secventa stop transfer.

-relucrarea proteinelor sintetizate in R1# '4 isi asuma prelucrarea lanturilor polipeptidice( adica modificarea chimica la unele resturi ale aminoacizilor ) apoi asista proteine pentru o corecta impachetare, pt adoptarea unei conformatii corecte. ' la nivelul 4 se produc o serie de transformari(modificari co'traducere,post' traducere) asupra proteinelor care au loc concomitant cu 04&1M3 4 &. &ceste transformari constituie etapa numita +&0M4&4 & !4=0 ); >=4, pt aducerea lor la starea functionala si pt a asigura sortarea si directionarea lor corecta. !rocesele de maturare incep la nivelul 4 si se termina la nivelul 3=+!> GM>M) "=>")&;. 36D4+4&8R4 &6A7R8D)&1R1 8,1 ,897),)4 -6,4-1-74D4&: 'sunt realizate la nivelul transloconului, de regula prin proteine accesorii. 'prima etapa este reprezentata de );)0) 4 & ">)3=6)>&4)) !4=0 ); >=4: in 4 este initiate formarea structurilor ;'glicozidice, adica acele structure glucidice purtate de azotul amidic al &*!&4&"); )(aflata intr'o secventa consens) 'glicozilarea este realizata de o =>)"=6&B&4)1'04&;*F 4&6&, care citeste lantul polipeptidic in curs de formare pe masura ce acesta iese din porul transloconului si cand afla o &*!&4&");& in ambianta mentionata, ai grefeaza la azotul amidic un oligozaharid cu structura globala. *ubstratul pe care enzima transfera acest oligozaharid este 1=>)3)>' 1)F=*F='=>)"=6&B&4)1M>(dol'!'!'oligozaharid' care este sintetizat de celula la nivelul membrane 4 cu mare consum energetic). 1aca asparagina nu se afla, oligozaharid'treansferaza ramane indiferenta. 'initial glucidele se adauga la dolcil'difosfat pe fata citoplasmatica a membrane , pana la primene % manoze, dupa care compusul intermediar este flipat si sinteza continua secvential pe versantul luminal al membranei 4 , unde are loc transferul oligozaharidului la asparagina. 'celula incepe sa tunda o parte din glucide, eliminandu'se in 4 cele $ glucoze si o manoza. 'tunderea va continua ulterior in complexul "olgi unde vor avea loc si glicozilarile finale ale structurilor ;'glicozidice, acelea care se termina de regula cu &3)6) *)&>)3). 'hiroxlarile de la nivelul lantului polipeptidic au fost evidentiate la unele peptide,hidroxilari in pozitia 4 a unor proline(!4=>)> 4' B)14=G)>&6&,heterotetramer in care subunitatea beta este identica cu !4=0 ); 1)*M>FM4& )6=+ 4&6&), sau in pozitia % a unor lizine. Bidroxilarile prolinei si lizinei se petrec in proteine ale matricei extracelulare, aceste modificarari asigurand ansamblarea lor sub forma fibrilara si in fascicule de fibre. 'carboxilarea acidului glutamic in pozitia gamma, este operata de o proteina transmembranara(3&4@=G)>&6&), al carei sit de activitate este expus pe versantul luminal # la proteinele ce participa la coagularea sangelui. 36D4+4&8R4 -6>7A7R8D)&1R1'',4-48R18' este procesul prin care unele ectoproteine sunt atasate mai ferm la bistratul lipidic prin ceea ce se numeste 89&6R8 ',4&6+6>+874D4,4965476,4&8.

!rocesul implica o clivare a peptide semnal din unele proteine a caror inserare in translocon a fost in sens invers. 'asistarea proteinelor la impachetarea corecta'proteine numite >8-1R691(molecule specializate in a asista proteinele nou sintetizate pentru adoptarea conformatiei corecte'pt asigurarea functionalitatii macromoleculelor) 'ex# &8,91F498(prezinta activitate de tip > 30);)3), leaga structurile ;' glicozidice ramase, prin tundere, su o singura glucoza si mentine precursorul de glicoproteina legat , asistandu'l in adoptarea unei confrmatii corecte. 1esprindera din interactiunea cu calnexina se face prin actiunea unei glicozidaze, aflate in lumenul 4 ( in cazul in care glucoza este clivata inainte de terminarea rolului calnexinei, macromolecula nu poate parasi 4 catre complexul "olgi si este reglucozilata de catre o glucozil'transferaza. ' in lumenul 4 sunt conditii oxidante ceea ce favorizeaza realizarea de punti disulfurice. 'exista o saperona numita -R671498 D1 ,1'8R1, care este responsabila si pentrul controlul deshiderii si inchiderii porului transloconului. 'necesarul de saperone este asigurat prin mecanisme de semnalizare initiate in lumenul 4 care declanseaza formarea de &4;m ce permite formarea de proteine de reglare a exprimarii genice5 prin ectodomeniu aceste proteine semnalizeaza si induc fosforilarea endodomeniului, care isi activeaza un sit enzimatic endonuleazic. 'procesele prin care proteinele npu formate sunt prelucrate fac parte din fenomenul denumit 387)R8R1( care incepe la nivelul 4 ,si este continuata si definitivata la nivelul complexului "olgi) 'pentru realizarea acestor procese, este necesar un trafic de molecule intre 4 si complexul "olgian, trafic ce se face prin vezicule si prin intermedierea unor structure veziculo'tubulare, cunoscute si sub numele de 4")3. 'transportul intre 4 si "olgi respecta un mechanism de tip suveica, prin care se rezolva exportul de substanta destinata a a/unge in alte spatii din celula si reciclarea componentelor necesare reluarii procesului dar si returnarea componentelor rezidente in 4 . 'selectarea si segregarea materialului destinat exportului catre aparatul "olgi se face la nivelul unor cisterne ale 4 cu o structura specifica( sunt denumite elemente de tranzitie sau R1 tranzitional' se caracterizeaza prin faptul ca pe unul din versante prezinta ribozomi atasati, iar pe celalalt vezicule care inmuguresc si care prezinta pe fata citoplasmatica a membranelor lor un invelis proteic format din proteine de invelis 2 sau coatomeri 2:&6-2;' care opereaza atat in selectia si segregarea componentelor de transport in zonele supuse inmuguririi, cat si in procesele de desprindere a veziculelor de transport.) 'procesele de transport anterograde, sunt reglare de *&41(prot din clasa proteinelor " mici'proteine " monomerice care controleaza tinerea corecta a membranelor de destinatie de catre veziculele de transport) 'procesele de selectie si segregare sunt continuate in E7&, unde se formeaza si mugurii inveliti in &6-1, care prin desprindere dau nastere veziculelor de transport retrograde. 'mai departe modul in care se face transportul intre 203 si reteaua cis'golgiana nu este elucidate.

'numai dupa ce membranele produse de novo a/ung la destinatie procesul biogenei lor se poate considera incheiat, incepand cel de reciclare. 5( A "3. 3atricea e2tracelulara. &onsideratii enerale ! proteine structurale ! proteo licani ! proteine adezive si inte rine ! lamina bazala +atricea e"tracelulara . consideratii generale 'formata dintr'o retea complexa de proteine si polizaharide, aflate in spatiile intercelulare 'este in stransa legatura cu celulele de care a fost secretata 'are o mare diversitate, data de variatiile cantitative si calitative ale moleculelor componente precum si datorita modurilor de organizare foarte diferite '0ipuri de matrice: calcificata (structura dura ptr. os si dinte), transparenta (cornee), impletita ( elasticitate in tendoane) '+ 3 este cea mai abundenta in tesuturile con/unctive si cea mai putina in epiteliu, unde formeaza lamina bazala Componente structurale din matrice 1.3olagenul 'proteina fibroasa, inextensibila 'principalul constituent al + 3 'prezenta: oase, cartila/e, tendoane, piele, vase de sange 'face posibila alergarea, sariturile DC ruperea oaselor : lacerarea epitelului implica ruperea sau hiperextensia matricei colagenice 'structura: triplu helix, care contine secvente repetitive "lH'G'R (unde G si R sunt !ro si respectiv =B'!ro). "licina este mica, deci se insera in centrul helixului si permite conformatia subtire si compacta 'familia colagenilor: 1? membri () # G)G), care pot fi colageni fibrilari (), ))), 2, )G) sau colageni asociati la fibrile de colagen ()G, G)), G)2) 'membrana bazala e formata din colagenul )2, care formeaza retele (. lastina 'prezenta in peretii vaselor mari de sange 'contine resturi transversale de >Hs prin care face legaturi cu aspect de retea 'reteaua se comporta ca o banda elastica, intinzandu'se sub tensiune si revenind la forma initiala cand actiunea fortei inceteaza $."licozaminoglicanii 'reprezinta un gel hidratat de polizaharide, inserate pe un miez proteic (singura exceptie este hialuronul, care nu este inserat pe niciun lant proteic) 'sunt formati din unitati zaharidice repetitive (1 rest este fie ;'acetilglucozamina ori ;'acetilgalactozamina iar al ('lea este fie acid glucuronic fie acid iduronic '"&" sunt incarcati puternic negativ (datorita gruparilor sulfat si 3==B), asa ca leaga ionii pozitivi si sunt puternic hidrofili DC formeaza geluri 'prin proprietatile lor hidroscopice, "&" face ca + 3 sa fie turgescenta si sa reziste foarte bine la compresiune

'"&" inserati pe proteine se numesc proteoglicani (sunt ?%E glucide), care au deobicei lantul polizaharidic legat de *er unui lant proteic &grecanul: proteoglican abundent in cartila/, care contine peste 177 de lanturi de condroitin sulfat si $7 de lanturi de 9eratan sulfat !erlecanul: proteoglican cu heparan sulfat, prezent in membrana bazala, fiind asociat cu colagenul )2 si laminina Proteinele de adeziune 'asigura legarea componentilor + 3 intre ei si cu celula 'formeaza membrana bazala, localizata la baza straturilor epiteliale, in /urul celulelor adipoase si musculare si in /urul techii *chJann 'se impart in 4 grupe: selectinele, integrinele, superfamilia globulinelor si caderinele 1.Fibronectina ' principala proteina de adeziune 'este o glicoproteina dimerica, ce prezinta situsuri pentru colagen, heparina si pentru receptori celulari specifici 'exista o fibronectina plasmatica (participa in coagulare si fagocitoza) si o fibronectina insolubila (prezenta pe suprafata celulelor5 leaga B1> si >1> si le depoziteaza pe peretele arterial DC ateroscleroza) (.>aminina 'se asambleaza in retele 'prezinta situsuri pentru colagen )2 si perlecan 'este asociata cu entactina (o alta proteina de adeziune) Integrina 'sunt receptori celulari, care permit atasarea celulelor la + 3 'sunt dimeri alfabeta, dispusi transmembranari 'se formeaza din 14 subunitati alfa si < beta (exista (7 de integrine cunoscute) 'se ataseaza cu o parte la + 3 si cu alta la citoscheletul celular ( vezi Gonctiuni focale, zonula adherens si macula adherens) "5. @io eneza si functiile pero2izomilor !eroxizomii D organite mici, sferice sau ovale, cu diametrul intre 7,( si 1,7 microni, avand o membrana unica de 87& grosime, care se replica prin diviziune in absenta unui genom propriu, avand multiple roluri in celula +unctiile pero2izomului ' lemente catalitice: citocrom b%, F&1, F+;, catalaza 'Functii: oxideaza acidul uric, aminoacizii si acizii grasi cu lantu lung de atomi de carbon pornind de la oxigen molecular, transforma apa oxigenata rezultata din oxidare prin reactia cu etanolul sau prin activitate enzimatica, participa in biosinteza plasmalogenilor si lipidelor (sintetizeaza dolicol, colesterol), interschimb lipidic (prin fosfolipide) @io eneza pero2izomilor

'procesul biosintezei implica formarea bistratului lipidic si apoi importul proteinelor specifice in bistrat +odelul biogenezei membranei 'exista $ proteine numite peroxine, implicate in procesul formarii membranei peroxizomale: ! G$, ! G18, ! G1?, 1. Formarea bistratului lipidic: se presupune ca s'ar incepe in 4 , chiar inainte de importul ! G (. )mportul ! G18 si ! G$: aceste proteine se importa in functie de prezenta ! G1?, singura peroxina despre care se stie ca intervine direct in legarea proteinelor din membrana peroxizomala, fiind o proteina esentiala genezei lor Importul proteinelor matricei pero"izomale 'proteinele se sintetizeaza in ribozomi liberi si importate post'translational in citoplasma 'proteinele specifice peroxizomilor au ( peptide semnal care directioneaza aceste proteine spre matricea peroxizomala: !0*1 si !0*( 'procesul are % etape si implica ! G %,8,7,17,1(,1$,14,17 1.>egarea !0*'1 la ! G % si !0*'( la ! G 7 (.0ransportul spre peroxizom $.&ndocarea receptorilor: ! G% si ! G7 se asociaza cu complexul de andocare (! G 1$,14,17) 4.1isocierea si translocarea %.4eciclarea ! G% "" ! "$. 9ucleul. Definitie, aspect la 3.6 si 3.1. ! forma, numar, localizare 1efinitie ';ucleul este un organit celular prezent la celulele eu9ariote, acoperit de o membrana bilaminata, care este vizibil doar in interfaza si are un rol central in viata celulei, fiind locul de stocare al ma/oritatii materialului genetic celular, material care conditioneaza celula de la formare pana la apoptoza 3aracteristici 'forma lui o urmeaza in general pe cea a celulei, putandu'se gasi fie in mi/locul celulei (cazul general) fie la periferia ei (in adipocite) 'de obicei este unic, dar pot exista celule binucleate (hepatocitele), polinucleate (fibrele musculare) si anucleate (hematia adulta) 'la +=: se observa prin colorarea cu hemalaun eozina, avand o culoare violet 'la + : prezinta zone electronoclare (heterocromatina) si zone electronodense (eucromatina) "%. Do ma centrala a biolo iei moleculare. 1nunt si semnificatie biolo ica 1ogma centrala a biologiei moleculare este un cadru pentru intelegerea secventiala a informatiei in celula nunt: &1;ul se autoreplica si transmite informatia in &4; prin transcriptie, care o decodifica in proteine prin translatie

'teoretic, exista ? comunicari posibile intre &1; # &4; # proteine, la inceput singurul traseu considerat valabil fiind cel expus de Francis 3ric9 (cel care a formulat dogma centrala) 'din acest parcurs se intelege clar faptul ca &1;'ul este purtatorul principal al informatiei genetice, informatie care se transmite fidel si secventiat (o transmitere in bisens ar provoca dezordine si ar defideliza transmiterea informatiei) 'acum aceste ? comunicari s'au impartit in $ grupe: generale (&1;'C&4;' Cproteine), speciale (&4; se autoreplica si poate deveni &1;) si necunoscute (proteina'Cproteina : proteina 'C &1; : proteina 'C &4;) G3 !0)) S 'descoperirea retrovirusurilor, care folosesc revers'transcriptia pentru a'si transforma &4;ul propriu in &1;, precum si metilarile &1; care altereaza informatia lor polemizeaza ideea de dogma F

"(. 'ena, enom, enotip, fenotip :descriere; "ena: este unitatea de functie genetica, formata din sute de milioane de baze azotate, care asigura transmiterea unui singur caracter : a unei singure proteine "enom: totalitatea caracterelor cu transmitere ereditara (suma tutulor genelor din &1;) "enotip: totalitatea genelor din cromozomi Fenotip: totalitatea trasaturilor vizibile, expresiei genelor si proteinelor $*. )nitatile enetice si ierarhia lor ;ucleotidul (&,0," sau 3) 'C !erechea de baze (&'0 : "'3 ) 'C 3odon 'C unitatea de codificare a unui aminoacit (ex: &33) 'C 3istron (codifica informatia pentru un lant polipeptidic) 'C =peron 'C (unitate de transcriere coordonata, formata din mai multe gene structurale si situsuri de operare) $1. 4nvelisul nuclear. Definitie, or anizare, ultrastructura 'invelisul nuclear (sau anvelopa nucleara) este un bistrat lipidic care delimiteaza materialul genetic in celulele eu9ariote 'are rol in controlul schimburilor nucleu # citoplasma si permite replicarea si transcrierea &1; 'componente: membrana nucleara externa, cisterna perinucleara, membrana nucleara interna si lamina densa (sub mb. interna) 'invelisul este intrerupt de pori transmembranari +embrana nucleara externa: trilaminata, 7,% nm, 77E proteine si (7E lipide, prezinta ribozomi la exterior si se continua cu 4 4, avand o suprafata externa incarcata negativ DC rol de bariera selectiva 5 contine glucozo'8'fosfataza 3isterna perinucleara: 17'47nm, comunica cu 4 4, este loc de stocare pentru 3a(. si imunoglobuline +embrana nucleara interna: contine proteine intramembranare cu rol de fixare, canale pentru 3a(.

>aminele nucleare: proteine fibrilare distribuite in strat dens atasat de +;), formeaza lamina densa nucleara $2. -orul nuclear. 7ransport : eneralitati; -orul nuclear 'porul nuclear este o zona de intrerupere a invelisului nuclear, fiind o cale de comunicare intre nucleu si citoplasma 'porul este un spatiu circular care prezinta in interiorul sau un material anular 'porul si materialul anular adiacent formeaza complexul por &lcatuirea complexului por '< subunitTUi anulare 'inel citoplasmatic cu prelungiri fibrilare subUiri 'inel nucleoplasmatic cu fibrile lungi, unite distal de inelul distal 'particula centralT

7ransportul 'este bidirectional si se poate face prin difuziune pasiva si prin mecanisme active (principal) 'mecanismul activ se face prin partea centrala a complexului, importandu'se complexe ligand'receptor, enzime necesare replicarii, factori transcriptionali si exportandu'se &4;m si ribozomi $3. 9ucleolul rol, compozitie chimica, evidentiere la microscopul optic, ultrastructura, localizare 96R 'corpuscul intranuclear interfazic, cu rol in biosinteza ribozomilor, sinteza &4;r si transferul &4;m si &4;s in citoplasma 'apare de obicei in marginea planului de sectiune, fiind colorat violet inchis la +.=. si fiind electronodens la +. . 'compozitie chimica: &1; $E, &4; 7E si proteine ?7E 'ultrastructura: are $ regiuni: un centru fibrilar (contine &4;:&1; polimeraza ) si nucleolina, o naveta nucleu'citoplasma), o regiune fibrilara densa ( proteine de cliva/ al pre&4;r) si o componenta granulara (contine preribozomi) >ocalizarea ;=4: ;=4 D nucleolus organizer region 5 reprezinta o regiune de pe un cromozom care va determina formarea nucleolului si se afla pe bratele scurte ale cromozomilor 1$, 14, 1%, (1 si (( $4. 3atricea nucleara. )ltrastructura, roluri /ltrastructura 'are ( parti: reteaua proteica si fractiunea labila 'reteaua proteica e formata din proteine stabile si cu masa moleculara mare 'fractiunea labila este legata lax de reteaua proteica si e formata de proteine solubile, cu masa moleculara mica

'contine enzime: pentru glicoliza anaeroba, pentru sinteza &1; si &4; si pentru sinteza coenzimelor precum si pentru formarea legaturilor fosfat macroergice 0oluri 'organizeaza nucleolul, contine enzimele &1; si &4; pe care le si ordoneaza mediaza semnale hormonale, rol in mitoza si reconstructia nucleara $5. &romatina. Definitie si clasificare 'cromatina este forma interfazica a materialului genetic, sensibila la coloranti bazici, sensibilitate dupa care se clasifica in ( categorii: eucromatina (coloratie slaba) si heterocromatina (coloratie puternica) $". +ibra de cromatina. Histone si nonAhistone, caractere enerale si roluri 'la fibra de cromatina D descrierea eucromatinei si heterocromatinei Histonele 'sunt bazice 'prezente doar la eucariote 'sunt %: B1, B(&, B(@, B$, B4 (impartirea se face dupa continutul de &rg si >Hs) B1: mentine structura cromatinei si leaga nucleozomii intre ei, avand efect inhibitor pe transcrierea genelor B(&,B(@,B$,B4: se organizeaza in octameri care vor fi infasurati de &1;, formand nucleozomii 5 nu au specificitate de specie (spre deosebire de B1, care are) 9onAhistonele 'sunt acide si se sintetizeaza in citoplasma 'au o mare variabilitate 'au rol in reglarea si mentinerea activitatii, dar si a diferentierii genelor 'intervin in: metilare, acetilare, replicare:recombinare:reparare impachetarea si mentinerea structurii cromozomilor

&1;,

$$ ! $%# 1ucromatina si Heterocromatina constitutiva, facultativa autozomala si onozomala 1ucromatina 'este slab spiralizata, fiind cromatina activa genetic 'se replica precoce in stadiul * 'are rol in transcriere, produsul ei final fiind &4;m:t:r 'contine exoni si introni 'este intr'un raport cu heterocromatina, care daca este in favoarea eucromatinei indica o activitate celulara sporita si vice'versa Heterocromatina constitutiva

'permanent condensata, inactiva genetic (deci niciodata transcrisa), se afla mai ales la cromozomii 1,?,18 si R, fiind formata din &1; inalt repetitiv situat pericentromeric 'se replica tardiv in stadiul * 'explica paradoxul valorii 3 (valoarea 3 D cantitatea de &1; din celula haploida a unei specii, care se presupune ca ar trebui sa creasca, dar se pare ca scade, salamandra avand 18<pg iar oamenii doar 8pg DC animalele inferioare au mai mult &1; non'informational) Heterocromatina facultativa autozomala 'formata din zone hipercondensate de cromozomi autozomi, zone care au o relevanta genetica si reprezinta gene care s'au reprimat sau sunt inactive 'in functie de semnalele extranucleare sau de specializarea celulei, genele se pot decondensa, heterocromatina devenind eucromatina Heterocromatina facultativa onozomala 'este inactiva de'a lungul intregului ciclu celular 'e reprezentata de cromatina sexuala, de corpusculul @arr si de corpusculul F 'corpusculul @arr se formeaza prin inactivarea aleatorie a unui corpuscul G in ziua 14 'corpusculul F se formeaza pe bratul cromozomului R si este inactiv genetic, fiind bogat in legaturi &'0
Proteinele G heterotrimerice si proteinele G mici. Asemanari si deosebiri -asemanarea esentiala intre aceste doua proteine este faptul ca ambele pot lega nucleotide cu guanina -totusi, in timp ce proteinele G heterotrimerice sunt formate din subunitatile alfa, beta si gama si se afla atasate receptorilor, proteinele G mici sunt monomeri asemanatori subunitatii alfa din proteinele G heterotrimerice -initierea activitatii celor doua este de asemenea diferita: proteinele G heterotrimerice se activeaza la interactiunea ligand-receptor, pe cand proteinele Gmici se activeaza la actiunea factorilor de schimb ai guanin nucleotidului -o proteina Gmica este proteina Ras, implicata in calea ERK, cu rol important in semnalizarea proliferarii celulare -activarea Ras induce activarea Raf, o inaza serin-treonin specifica, care activeaza o inaza secundara !"EK#, ce va fosforila resturi de $%r activand ERK &ubiect numar habar n-am ': E(plica)i modularea activit*)ii adenilatciclazei membranare de catre receptorii cupla)i proteinele G heterotrimerice -proteinele G heterotrimerice sunt proteine care leaga nucleotide cu guanina, formate din + subunitati: alfa, beta si gamma -receptorii cuplati cu proteinele G sunt pentru: neurotransmitatori, neuropeptide, miros, vaz si gust -proteinele G sunt proteine transmembranare cu , pasuri prin membrana, dispuse in alfaheli( -in stare inactiva, subunitatea alfa e legata de G-P -la interactiunea receptor-ligand, subunitatea alfa elimina G-P si leaga G$P, iar ca urmare proteina G manfiesta o activitate autohidrolitica, subunitatea alfa disociindu-se de subunitatile beta si gamma -alfa-G se leaga de adenilat-ciclaza membranara, o enzima care induce ciclizarea A$P-ului

in A"Pc, A"Pc care va activa protein- inaza A prin disocierea subunitatilor R de subunitatile .