Sunteți pe pagina 1din 1

Religie cu forta?!...

Este o mare prostie sa inrolezi intr-o religie un copil care nu are puterea sa aleaga. A fi adeptul unei religii nu poate fi o optiune pentru un copil de cateva luni sau cativa ani. Este un abuz sa implici o fiinta care nu este pe deplin constienta si responsabila sa fie protagonistul unor ritualuri doar pentru ca asa cred altii ca e bine. Acest abuz este benefic pentru comunitatea religioasa respectiva, pentru ca asa, mizand pe acceptarea ulterioara, sau pe slabiciunea celor deja inrolati de a-si manifesta opozitia si de a risca excluderea din grupul social, ei mentin si dezvolta dimensiunea grupului implicat in acel cult religios. Numai persoanele cu mare autonomie sau cei care intra intr-o alta cultura, alt grup, pot sa-si schimbe religia fara teama de a fi priviti ca straini sau dusmani. Chiar daca teoretic este posibila si permisa schimbarea credintei religioase declarate, in care a fost inrolat abuziv un om, faptic este foarte greu de realizat din cauza lipsei de toleranta a celor din grupul social caruia ii apartine persoana respectiva. Afilierea la o asociatie religioasa, la un cult, ar trebui sa fie o optiune a unei fiinte constiente si responsabile. Daca un anumit grup, microgrup social sau familia, impune apartenenta la o anumita credinta membrilor sai, care nu au capacitatea de a opta, in viitor acestora le va fi greu sa schimbe aceasta implicare. Chiar daca ai o alta orientare religioasa, nedeclarata, cand cei din jurul tau te accepta doar pentru ca esti de aceeasi credinta cu ei, este greu sa o schimbi, prin acest gest ei interpretand ca nu esti de acord cu ei. Apartenenta religioasa trebuie sa fie o optiune a unei persoane majore. Daca ar exista o lege prin care optiunea religioasa sa poata fi declarata doar de catre fiecare persoana, ca optiune constienta, atunci si societatea ar fi obligata sa fie mai toleranta.