Sunteți pe pagina 1din 3

Poezia este distilarea sufletului. Este cea mai profunda emotie a inimii umane exprimata in solutie chimica.

Este un extract concentrat, un produs final al caderilor si al suferintelor dar si al bucuriei si al satisfactiei. Poeziile adevarate nu sunt camuflaje ci sunt tablourile sufletului desenat pe pinza emotiilor. Ele sunt portretul celor mai adinci aspiratii umane. Poezia ne invata sa iubim ca si cum nimeni nu ne-a facut sa suferim. Sa traim ca si cum ar fi ultima zi pe pamant. Sa traim viata la maxim. Poezia face ca marea sa intre intr-un pahar. .. Realizeaz un eseu de tip argumentativ, de 15-20 de rnduri, despre poezie pornind de la afirmaia lui Octavian Goga: Adevratele poezii ncep acolo unde se sfresc pe hrtie. Poezia nu este proz, poate s spun un elev inocent, dac i se cere s observe asemnrile, dar mai ales deosebirile dintre cele dou genuri dominante n istoria literaturii. O definiie de genul acesta nu ar trebui s surprind, sau s par prea facil, fiind de fapt obiectul unei vechi meditaii asupra ntietii i caracteristicilor poeziei i ale prozei. n antichitate, poezia (alturi de tragedie) era cmpul literar dominant. Proza, care era mai apropiat de vorbirea comun, eliberat de rigorile exprimrii ritmice, s-a pstrat ntr-un con de umbr pn trziu n evoluia literaturii. Chiar denumirea de proz, provenit din lat. prosa, nsemnnd discurs n linie dreapt, sugereaz caracteristica definitorie a acestuia: absena complicaiilor stilistice trstur meninut pn n vremurile moderne. Poezia se distinge ns de proz i de vorbirea obinuit n primul rnd prin ritm, prin armonie i prin imagine - caracteristici meninute n bun msur din antichitate pn n perioada modern. Teoria literar a fcut mereu distincia ntre un limbaj prozaic i un limbaj nalt, al emoiilor specifice. Apelnd la acest limbaj specific, poezia transmite cititorului o varietate de sentimente i triri. Lirismul, asociat poeziei (dar nu toate poeziile sunt lirice, existnd i texte poetice aparinnd genului epic) const n transmiterea n mod direct a sentimentelor eului liric. n teoria literar se face distincia ntre dou tipuri de lirism: subiectiv

(ex: M.Eminescu) i obiectiv (mai rar, ex: G. Cobuc). Imaginarul poetic apeleaz la o mulime de figuri de stil (tropi) specifice: epitet, comparaie, inversiune, enumeraie, interogaie i exclamaie retoric, metafor, hiperbol i litot, antitez etc. Identificm, de asemenea, n textele poetice, relaii de simetrie, de opoziie sau de recuren. Spre deosebire de poetica tradiional, n care elementele de prozodie (ritm,msur, rim) sunt definitorii, poetica modern susine versul liber i ritmul interior. n evoluia literaturii, trecnd prin rigorile diverselor curente literare (umanism, iluminism, clasicism, romantism, simbolism, modernism, curentele de avangard cu experienele lor exteme, postmodernism), poezia continu s incite. Astfel, dincolo de text, adevrata poezie ne permite s ne proiectm ntr-un spaiu imaginar, ntr-o lume poetic, paralel cu cea real, de la care pornete, i totui att de fascinant. Poezia pare sa se nasca dintr-un joc al cuvintelor, din magia versului si a sonoritatilor lui infasuratoare, dar devine ecoul unor complexe trairi si reflectii ale fiintei. In acest sens, Paul Valery nota: Socotesc ca esenta Poeziei este, dupa natura spiritelor, fie de valoare reala, fie de importanta infinita: ceea ce o face egala cu Dumnezeu (...) In zadar am numarat pasii zeitei, le-am notat frecventa si lungimea medie; asa nu vom afla niciodata secretul gratiei sale instantanee. 1. VERSUL este un rand dintr-o poezie (format dintr0un cuvant, un grup de cuvinte, o propozitie), marcat printr-o unitatea semnatica si o pauza finala. Versul diferentiaza formal poezia de proza, ii confera cadenta, muzicalitate, ritm special. Versul alb vers fara rima, cu ritm ascendent. A fost folosit in literatura franceza clasica, in creatiile lui W.Shakespeare si in cele ale romanticilor (M.EminescuDemonism, Odin si poetul). Versul liber vers lipsit de rima (metrrul difera in cadrul aceleiasi poezii) si de ritm, ce abandoneaza constrangerile formale. Caracteristici: absenta semnelor de punctuatie, a majusculelor; masura diferita a versurilor dintr-o poezie; un ritm interior, un tempo special dat de numarul variat de silabe; scrierea versurilor in trepte; apropierea de proza prin dispunerea grafica in randuri diferite;

-substanta poetica densa, continut semnificativ; In literatura noastra, au folosit versuri libere George Bacovia, Al. Macedonski, Ion Barbu, T.Arghezi, L.Blaga, poetii contemporani