Catacombele de la Kom el Shoqafa, din Alexandria, Egipt, se numr printre cele apte minuni ale lumii medievale.

Rdcinile sunt ns mult mai vechi, aa c n aceste necropole au fost descoperite morminte din perioada alexandrin, statui i alte obiecte de cult funerar de influen elen i roman.

Aici s-au descoperit trei sarcofage, precum i o ncpere unde se pare c a avut loc un sacrificiu n mas, uman i animal, n timpul mpratului Caracalla

La Karmuz, la sud-est de Alexandria, friza pictata care reprezinta succesiv, de la stanga la dreapta, Nunta din Cana, inmultirea painilor si pestilor si Saturarea multimilor in pustiu, in asa fel incat sa evoce taina cuminecaturii, nu dateaza fara indoiala decat din secolul IV sau V, dar ea ne intereseaza aici pentru ca, dupa toate probabilitatile, deriva din ilustratiile unui sul ornat cu miniaturi la Alexandria, inaintea epocii lui Constantin, si pentru ca reprezinta o supravietuire. Ea se deosebeste de frescele din catacombele romane prin mai marea libertate de executie si printr-un sentiment al vietii pastorale caracteristic artei elenistice din Alexandria.

Anul constructiei: Marele Zid este o fortificatie chineza construita incepind cu secolul 3IC pana in secolul 17 DC, cu scopul de a proteja diverse dinastii impotriva navalirii turcilor, mongolilor, si a altor triburi nomade venite din locurile Mongoliei moderne de astazi si din Manciuria. Cateva ziduri au fost facute incepand cu secolul 3 BC. Cea mai faimoasa parte a fost ridicata intre 220 BC si 200 BC de catre primul imparat al Chinei, Qin Shi Huangdi. Din el se mai pastreaza insa azi foarte putin. De asemenea, in timpul dinastiei Ming incepand, cu 1368 si pana in anii 1640, au fost construiti in jur de 6.000 km.

Locatie: Marele Zid este cea mai lunga structura din lume realizata de om. Se intinde pe o lungime de 6352 km, de la Shanhai Pass in Marea Bohai in est, pana la limita dintre China si Manciuria, si pana la Lop Nur in sud-estul regiunii autonome Xinjiang Uygur. De-a lungul arcului pe care il traseaza Marele Zid, se poate spune ca delimiteaza granitele dintre China de Nord si Mongolia Mijlocie.

Istorie: La inceputul istoriei sale antice, China era divizata in mai multe state mici, fiecare avand un lider propriu. Temandu-se de invaziile popoarelor nomade din nord, ei au inceput sa ridice in mod independent ziduri de aparare. De aceea Marele Zid se considera ca a inceput sa fie construit in secolul 3BC. Timp de 2000 de ani, Marele Zid a fost reconstruit, modificat sau extins. Qin Shi Huang a cucerit toate statele rivale si a unificat China in 221 BC, stabilind Dinastia Qin. El a unit si a reparat toate zidurile din 3 state din partea de nord si a construit noi sectiuni. (Cuvantul modern de azi China, deriva din numele primului imparat chinez si al dinastiei Qin - care se pronunta Chin). Descriere: In limba chineza, Marele Zid se numeste "Wan-Li Qang-Qeng" ceea ce insemana Zidul lung de 10.000 Li (10.000 Li insemana in jur de 5.000 km, 2Li = aprox 1 km). Grosimea zidului este de 4,5 pana la 9 metri, media fiind de 6 metri latime. Inaltimea medie este de 8 metri. Marele Zid este construit, reconstruit sau extins de mai multe dinastii chineze. In anumite regiuni, 2 portiuni ale aceluiasi zid sunt construite in dinastii diferite. In functie de tehnologia de care dispunea fiecare dinastie, Marele Zid a fost facut cu materiale locale, in general din pamant si piatra. Lucrari de cea mai mare anvergura au avut loc insa in timpul dinastiei Ming, ridicandu-se peste peste 6.000 km. Acesta constructie este, de fapt, cea la care ne referin cand spunem "Marele Zid Chinezesc". Oricum, daca includem toate zidurile construite de diferitele dinastii din China, zidul are o lungime de peste 50.000 km si nu include numai zidul propriu-zis ci si o multime de alte constructii de aparare,

forturi, pasaje si turnuri de semnalizare. De asemenea, in jurul zidului au fost facute si o multime de cladiri auxiliare: case pentru soldati, hambare pentru stocarea alimentelor si armelor. Materialele folosite au fost cele aflate langa locul constructiei. Inainte de folosirea caramizilor, zidul a fost construit in mare parte din pamant, piatra si lemn. Langa Beijing zidul este facut din blocuri de piatra calcaroasa. In alte locatii este din granit sau caramizi arse, din pamant si pietris, iar alte bucati sunt cimentuite cu un amestec din clei de orez si coaja de ou. In partea de vest, in desert, unde materialele sunt rare, zidul a fost construit din lemn si pamant.

Colosseumul din Roma este cel mai mare amfiteatru construit vreodata in istoria romana, care poate si vizitat si astazi. Este cea mai mare lucrare de arhitectura romana si inginerie, rezistand cu succes trecerii secolelor.

Constructia colosseumului din Roma a inceput in jurul anilor 70-72 d. Hr., dar acesta nu a fost finalizat pana in anul 80 d. Hr. Initial, in colosseum incapeau 50.000 de oameni, fiind folosit ca locatie pentru concursuri cu gladiatori si spectacole publice timp de 500 de ani, pana in secolul 6.

Colosseumul din Roma

Se organizau mult mai multe evenimente pe langa competitiile cu gladiatori, printre care cele de parodii, vanatori de animale, executii si chiar piese de teatru. In timpul evului mediu timpuriu, cladirea nu a fost folosita numai pentru divertisment, ci si pentru cumparaturi, gazduiri, ca fortareata si alte lucruri.

Astazi colosseumul din Roma este intr-o stare aproape darapanata din cauza cutremurelor si a hotilor de piatra, dar inca reprezinta un simbol al vechiului Imperiu Roman, unul dintre cele mai populare obiective turistice din Roma, fiind in continuare asociat cu Biserica Romano-Catolica.

Colosseumul din Roma

Imparatul Vespasian a fost cel care a inceput constructia colosseumului din Roma, terenul ales fiind o zona joasa pe o vale situata pe niste dealuri. Pana la sfarsitul secolului al doilea, locul a fost foarte dens populat, dar a fost distrus de Marele Incendiu de la Roma din anul 64 d.Hr.. La scurt timp, Nero a decis sa preia locul si sa-l includa in domeniul sau personal. El detinea un imens lac artificial inconjurat de gradini si porticuri, avand chiar o statuie giganta de bronz construita de el insusi acolo.

Cand Vespasian a reluat constructia, locul a fost schimbat. Colosseumul a fost pastrat, dar restul a fost in intregime schimbat, lacul a fost umplut si terenurile au fost utilizate pentru construirea Amfiteatrului Flavian. Au existat, de asemenea, scoli de gladiatori si cladiri pentru adapost. Colossseumul a fost construit pe locul fostului lac al lui Nero si unii oameni vad acest lucru ca o modalitate a Imparatului Vespasian de a inapoia oamenilor ceea ce Nero a luat. Constructia era plasata chiar in centrul Romei.

A treia etapa a colosseumului din Roma s-a incheiat in momentul mortii lui Vespasian in 79, cel mai inalt nivel fiind terminat si inaugurat de catre fiul sau, Titus. Se spune ca peste 9.000 de animale salbatice au fost ucise pe durata evenimentelor de inaugurare. Pe masura ce anii au trecut, imparatii au modificat si ai imbunatatit colosseumul, adaugand adaposturi pentru animale si sclavi si construind noi niveluri, pentru a putea incapea cat mai multe persoane.

Colosseumul a fost avariat de incendiul din anul 217 d. Hr. care a distrus nivelurile superioare de lemn si care a necesitat reparatii pana in anul 320.

In perioada medievala, colosseumul a suferit multe schimbari. Pana la sfarsitul secolului al saselea a fost construita o mica biserica in structura amfiteatrului, iar zona a fost transformata intr-un cimitir. Au existat locuinte si ateliere de lucru de inchiriat care se presupune ca ar fi continuat pana in secolul al 12-lea. A existat o singura familie care a transformat locul intr-un castel, dovedind faptul ca imaginatia omului nu va inceta niciodata sa uimeasca!

In 1749, Papa Benedict al XIV-lea a aprobat punctul de vedere catolic al colosseumului ca un loc sacru. Datorita crestinilor care au fost martirizati acolo, el a consacrat acest loc si l-a declarat sfintit de sangele martirilor crestini. De cand Biserica Catolica a adoptat colosseumul din Roma, diferitii papi de-a lungul anilor au restaurat cladirea cat de mult cum au putut. Astazi, este cel mai mare obiectiv turistic din Roma, atragand milioane de turisti in fiecare an.

cel mai mare obiectiv turistic din Roma

In prezent colosseumul din Roma este un simbol al luptei din Italia impotriva pedepsei capitale si de fiecare data cand o persoana condamnata la moarte este eliberata, cladirea este iluminata in aur. A fost iluminata in aur chiar in decembrie 2007, cand a fost abolita pedeapsa capitala in New Jersey.

Este interesant cum ceva ce a cunoscut atat de multa varsare de sange de-a lungul zecilor de ani a devenit acum un simbol al vietii pentru oameni.

Stonehenge

Stonehenge este probabil cel mai important monument preistoric din Anglia. Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de Stonehenge se afla in campia Salisbury la 3 kilometri vest de orasul Amesbury, Wiltshire, in sudul Angliei.

Stonehenge - misterul pietrelor megalitice

Ansamblul megalitic de la Stonehenge, situat in campia Salisbury, la circa 130 de kilometri de Londra, reprezinta unul dintre cele mai frumoase locuri preistorice din lume si totodata unul dintre cele mai misterioase.

Nu se stie cu exactitate cand a fost construit si de catre cine. Nu este o singura constructie, ci a fost facut in mai multe etape. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza ca ar fi construit de druizi, o populatie existenta in Anglia inainte de cucerirea romana. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat insa ca Stonehenge a fost construit cu cel putin 1.000 de ani inainte de druizi, in 2.950 i.Hr., ajungand la forma pe care o cunoastem azi in anul 1.600 i.Hr.

Nimeni nu stie exact cum au ajuns pietrele acolo si nici la ce au folosit. Stonehenge devine si mai misterios daca bine-cunoscutului cerc de pietre mari, verticale, li se adauga descoperirile mai recente - o fortificatie circulara si un inel ciudat de gropi umpute.

La fel de misterios este si modul in care a fost construit Stonehenge. Pietrele verticale si cele orizontale, prin care sunt unite, arata ca si cum ar fi facute din lemn de catre un templar. In mod cert, pentru oamenii din neolitic, care traiau in Campia Salisbury, ar fi fost mai normal sa foloseasca la constructie lemnul, care se gasea din abundenta, decat piatra, un material rar pe plan local.

Si apoi, care este semnificatia tuturor aliniamentelor astronomice descoperite la Stonehenge? A fost momumentul, dupa cum au spus unii cercetatori, chiar un "computer" sofisticat al epocii pietrei cu care se preziceau datele eclipselor? Sau astronomia lui Stonehenge are un sens mai pamantean?

Stonehenge - cronologia pietrelor din Salisbury

Cea mai potrivita de a raspunde la aceste intrebari este abordarea cronologica, recapituland ceea ce se stie despre istoria enigmatului Stonehenge. Caci monumentul nu a fost construit dintr-o data, ci treptat, si fiecare stadiu din evolutia sa ne poate spune cate ceva.

Prima si cea mai importanta etapa a ansamblului de la Stonenhenge era o constructie mare si rotunda, din lemn, inconjurata de un sant circular. Ramasitele acestei fortificatii, construite intre 3200 si 2700 i.Hr., sunt inca vizibile, in ciuda eroziunilor. Se estimeaza ca ridicatura avea aproximativ 2 metri inaltime, 6 metri latime si un diametru de circa 98 de metri.

Constructia de lemn din centru este insa mai greu de descris, pentru ca s-a pastrat prea putin din ea. Gropile stalpilor care au ramas sugereaza ca aceasta a fost cam de 30 de metri in diagonala si ca probabil avea un acoperis din paie.

Inca de pe atunci, aliniamentul acestui prim Stonehenge este semnificativ: intrarea principala e indreptata spre sud. Dar destinatia principala a celebrului Stonehenge, la acea data, are mai putin dea face cu observarea cerului si mai mult cu ingroparea mortilor. Constructia centrala era probabil o capele funerara, in care erau depozitate trupurile inainte de incinerare sau ingroparea lor.

La o anumita data, intre 2700 si 2200 i.Hr., au fost sapate cele 56 de gropi, intr-un cerc din interiorul fortificatiei. Sunt asa-numitele "gropi Aubrey", dupa numele certatatorului de antichitati, John Aubrey, cel care le-a si descoperit. Multe deintre ele contin ramasite umane, dar arheologii au dovedit ca gropile au fost sapate cu mult inainte ca cenusa rezultata, ca urmare a incinerarilor, sa fi fost ingropata cu ele. Nu este, asadar, exclus ca gropile sa fi fost facute cu alt scop.

Stonehenge - arhitectii unui loc unic

Nu se cunoaste inca nimic cu certitudine despre cine si de ce a construit Stonehenge. Se considera insa ca cel mai probabil constructia a fost inceputa in Neoliticul Mijlociu si continuata de populatia din Epoca Bronzului.

John Aubrey a fost cel care a emis ipoteza gresita ca druizii ar fi cei care au construit monumentul. El a luat in considerare scrieri romane care vorbeau despre un lacas religios celtic care a inflorit in jurul perioadei primei cuceriri romane a druizilor (55 i.Hr). Se crede insa numai ca druizii doar foloseau Stonehenge intr-o ceremonie anuala in timpul solstitiului.

In anii 1960, astronomul Gerald Hawkins a avansat ipoteza ca seria de gropi de la Stonehenge era un fel de "calculator" al epocii de piatra, destinat prezicerii eclipselor de Luna. El a observat ca datele eclipselor pot fi prezise daca sase dintre pietre sunt asezate, intr-un mod anume, pe sase dintre aceste gropi, si apoi miscate in jurul cercului in cate o groapa pe an.Toata problema este de a stii daca acesta a fost si modul de gandire al contructorilor de la Stonehenge.

Elementul essential este numarul 56, iar sistemul nu este valabil pentru un alt numar de gropi. Mai mult, nici un alt monument neolitic nu prezinta un inel de 56 de pietre sau de gropi. Cel mai semnificativ dintre aliniamentele astronomice de la Stonehenge este cel care confirma faptul ca intro zi de vara Soarele rasare aproximativ deasupra pietrei numite Heel Stone.

Totusi la ce au folosit gropile Aubrey? Explicatia cea mai probabila este ca aceste gropi serveau la desfasurarea unor ceremonii in timpul carora aveau loc si o serie de libatii rituale. Ca act ritual, libatia consta in gustarea si apoi varsarea unei cupe pline cu vin, lapte, etc., ca un omagiu adus divinitatii sau celor disparuti. Gropile ar fi fost apoi sigilate cu calcarul din zona, pentru a marca astfel locul savarsirii acestui omagiu.

Stonehenge - cum a fost ridicat acest ansamblu

Ceea ce este ciudat despre Stonehenge, este faptul ca este departe de a fi unic in Anglia, dar este cel mai bine pastrat si elaborat astfel de monument. Sunt cunoscute peste 100 de cercuri din pietre pe teritoriul Insulelor Britanice si in nordul Frantei. Unele dintre ele erau mici, de numai 3 metri in diametru. Cel mai mare este cel de la Avebury care se intinde pe o suprafata de aproximativ 4.000 de metri patrati. Unele dintre pietrele de la Avebury cantaresc 60 de tone.

Chiar din momentul in care sunt privite, celebrele pietre lasa impresia unui incredibil efort de constructie. Pe de o parte, ele au fost construite din stanci de dolerit albastru, grele de 80 de tone,

un material excelent pentru confectionarea securilor de lupta, extras din colina Prescelly Hills, din Pembrokshire, aflata cam la doua sute de kilometri departare (ceva mai tarziu, doleritul fiind folosit la cofectionarea pivotilor), iar pe de alta parte, din 81 de bolovani, fiecare cu o greutate de 50 de tone, din granit dur, desprinsi din stanca aflata la o departare de 35 de kilometric de Stonehenge, la Malborough. Dintre acesti bolovani 30 au fost apoi ridicati vertical, ceilalti fiind prelucrati in forma de plansee de piatra.

Nu putem sa nu ne intrebam cum anume a fost efectuata transportarea lor de la cariere, de acum identificate, pana la locul constructiei. Pe timpul vacantei din 1954, profesorul arheolog Atkinson, impreuna cu studentii sai, a reusit sa reconstituie, cu mare truda si cu mijloacele presupuse a fi fost la dispozitia oamenilor culturii vaselor in forma de clopot si totodata creatorii constructiei gigantice de la Stonehenge, transportarea unui astfel de bolovan, de numai sase tone insa.

Lucrarile au durat cateva luni, nemaipunand la socoteala timpul afectat pregatirii plutelor, pe care a fost deplasat pe o anumita portiune a traseului, operatiune lasata in seama specialistilor. Totusi tinerii entuziasti nu si-au mai incercat puterile si cu blocurile de 50 de tone.

Oamenii oranduirii tribale, care au ridicat aceste constructii megalitice, traiau in comunitati relative mici, limitate numeric de posibilitatile de obtinere a hranei: vanatoarea, culesul si pastoritul. De unde, atunci, acele forte umane necesre construirii unor opera atat de grandioase? De unde sutele de barbati voinici, capabili sa miste din loc blocurile de la Stonehenge?

Astazi au mai ramas in picioare doar aproximativ jumatate dintre pietrele originale si imaginea locului e foarte diferita de cea de la inceputuri. In anul 1650, Stonehenge era un loc intunecat, o padure de pietre care aruncau umbre una asupra alteia.

Stonehenge - cele trei etape de constructie

Stonehenge nu este o simpla constructie, ci a fost facuta in mai multe etape. Este o structura din pamant, lemn si pietre care a fost revizuita si remodelata pe parcursul unei perioade a 1400 de ani. Rapoartele arheologice au stabilit trei faze principale de constructie, I, II si III si alte sase faze intermediare pentru faza III.

Prima etapa a constructiei dateaza din 2950 - 2900 i.Hr. si era formata din 3 cercuri cu un diametru de 100 m: un povarnis la exterior, un sant si un mal. Dupa mal au fost sapate 56 de gauri aseazate in cerc in care s-au infipt stalpi de lemn.

In a doua etapa a constructiei, intre 2900 - 2400 i.Hr., s-au ridicat niste structuri de lemn in centrul monumentului si la intrarea din nord-est asa cum o arata gaurile in care au fost stalpii, gauri ale caror urme s-au pastrat pana azi. De asemenea, s-au scos stalpii de lemn din prima etapa a constructiei si mare parte din gauri au fost umplute partial cu pamant si cenusa.

In faza a treia de constructie, monumentul s-a imbogatit cu o complicata constructie din pietre de diverse tipuri (gresie, piatra vanata, etc) care a fost ulterior demolata. In centrul ansamblului s-a construit din blocuri de gresie 2 noi aranjamente: unul in forma de cerc, numit "Cercul Sarsen" si un altul in forma de potcoava format din 5 trilitioni (ansamblu alcatuit din doua blocuri de piatra verticale si unul transversal).

Cercul Sarsen are un diametru de 33 metri si este format din 30 de blocuri imense de gresie asezate vertical - numai 17 mai sunt azi in picioare. Pietrele sunt dispuse aproximativ la o distanta de 1 -1.5 metri unul fata de altul, au o inaltime de 4 m, latime de 2 metri si 1 metri grosime. Desupra acestor blocuri de piatra au fost asezate ca niste praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (in forma de arc de cerc). Aceste pietre au o lungime de 3.2 metri.

Cersul Sarsen este cea mai remarcabila caracteristica a Stonehenge-ului datorita preciziei lucrarii in piatra si ingeniozitatii. Se crede ca blocurile de gresie au fost aduse de la Marlborought Downs aflat la 30 de kilometri de Stonehenge.

Dintre cei multi, 5 trilitioni au fost asezati in forma de potcoava in interiorul Cercului Sarsen cu deschiderea catre nord-est - spre intrarea principala a monumentului. Acesti trilitioni sunt asezati simetric, in mod crescator, in mijloc fiind cel mai inalt. Doar 3 din cei 5 trilitioni mai sunt acum in picioare. In a treia faza a celei de a treia etape de constructie au fost construite din diverse tipuri de pietre alte 2 cercuri in interiorul "potcoavei" si in exteriorul ei care insa au fost pe rand daramati.

In ultima faza a celei de a treia etape au mai fost sapate 2 cercuri de gropi care inconjurau Cercul Sarsen care nu au mai fost insa umplute cu pietre. In interiorul constructiei si catre iesire, mai sunt si alte formatiuni de pietre inconjurate de maluri de pamant.

Pietrele pe care noi le vedem astazi reprezinta "ruinele Stonehenge". Multe dintre pietrele originale au cazut sau au fost folosite de oameni la diverse constructii si reparatii.