Sunteți pe pagina 1din 508

APOLOGETI

DE

LIMBA LATINA

C O L E C

T

I A

«PARINTI $1 SCRIITOW BISERICESTId

APARE

DIN INITIATIVA §1 SUB INDRUMAREA

PREA FERICITULUI PARINTE

IUSTIN

PATRIARHUL BISERICH ORTODOXE ROMANE

COMISIA DE EDITARE :

Arhim. BARTOLOMEU V. ANANIA (presedinte), Pr. Prof.

TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. ENE BRANI§TE, Prof. NICO-

LAE CHITESCU, Pr. Prof. IOAN G. COMAN, Prof. ALEXAN - DRU ELIAN, Pr- Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU

IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pr. Prof. IOAN RAMU-

REANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, Prof. ADRIAN

POPESGU (secretar).

pArinti §i scriitori biserice§ti

f APOLOGEJI \

DE

'

LIMBA LATINi 4

J

L V

s@^sr—- —<&€§&

CARTE TIPARITA-CU BINECUVINTAREA

PREA FERICITULUI PARINTE

IUSTIIM

PATRIARHUL BISERIC1I ORTODOXE ROMANE

TRADUCERE DE Prof. NICOLAE CHIJESCU,

ELIODOR CONSTANTINESCU, PAUL PAPADOPOL Si Prof. DAVID POPESCU

1NTRODUCERE, NOTE §1 INDICI DE

prof. NICOLAE CHIfESCU

EDITURA INSTITUTULUI BIBL1C §1 DE MIS1UNE

AL BISERICII ORTODOXE ROMANE

BUCURE5TI - 1»S1

INTRODUCERE GENERALA

In acest al treilea vo/um al colecfiei de tiaduceii «Parinti si sciiitoii

bisericesti» prezentdm credinciosilor ortodocsi romdni partea cea mai

interesantd a operei apologefilor de limba latind.

Apologepi latini, ca si cei greci sint, precum se stie, crestinii invd-

tati din epoca groaznicd a erei inceputului crestinismului, cind impdrafii

lomani pdgini au interzis sub pedeapsa cu moartea practica religiei crea-

tine pe tot mtinsul impeiiului roman. Acesti apologefi, adevaiafi candi-

dal la moarte, in loc sd se ascundd In taind pentiu a-si salva viafa, si-au. pus, dimpotrivd, cu pretul viefii lor, toatd stiinta si talentele lor in slujba apdrdrii publice a crestinilor de pretutindeni. Nu e de mirare cd aceste

cdrtf sense in epoca celor mai crincene prigoane, am zice cu singe si cu

lacrimi amare, s-qu rdspindit repede in toatd lumea crestind de atunci,

spre apdiarea si intdrirea ei si ca pretutindeni si totdeauna dupd aceea

au fost citite cu cea mai adlncd evlavie de credinciosii crestini. lar au- torii lor dintre care unii cdzuti martiri ei insisi s-au bucurat tot-

deauna de cea mai mare venera\ie din partea Bisericii crestine.

In aceste condifii ei au creat un nou gen literar, adevdrate capodo-

pere de scrieri crestine «lacrimae rerum» se zicea in antichitatea cres- tind, scrise cu lacrimi si suspine.

Aici introducem o nota explicativS asupra obiectivului acestui

volum.

O parte dintre lucrdrile Apologetilor crestini sint de apdrare fata de autoritdtile pdgine, alta, de controversd cu iudeii si cu iilosotii pdgini si alta de intdrire morald si dogmaticd.

Socotind cd specificul Apologefilor latini e mai mult de apdrare fafd

de autoritdtile pdgine si de interes fata de problemele pastorale, morale

si dogmatice, introducerea noastrd generald se va ocupa de apdrarea lor

fafd de autoritdtile pdgine, adicd de interzicerea religiei crestine si in

special de teribilele prigoane pdgine, care au format obiectul preocupd-

rkor principale ale apologetilor latini asa cum va reiesi clar si din

cdrfile apologetice Update in acest volum.

APOLOOBTI DB LIMBA LATlNA

De cvlelalte aspccte upologetice se va ocupa volumul apologetilor

grevl si altele care vor urma. In ce ne privesfe, In introducerile fdcute ctirtllor traduse in acest volum am ardtat, de asemenea, tot interesul

categorlilor do ordin spiritual, moral si pastoral.

Apologetii apdrau mai ales pe crestinii supusi maceniciei, diq partea

organelor de stat, care, potrivit unor legi scelerate, au interzis crestinis- mul. Dar ele apdrau noua religie, a unei noi Revelafii definitive si impo-

iriva atacurilor din partea iudeilor, din partea filosofilor p&gini (neopi- tagorei, neoplatonici etc.). Unii dintre cei mai mari apologeti se referd

in special la aceastd epocd si, Inaintea tuturor o fac Origen si Tertulian.

Cu o liniste chibzuitd si cu o vastd erudite Origen a respins deride- rile pdginilor, a descris nimicnicia pdginismului si s-a silit sd gaseascd

pretutindeni tirul de trecere la crestinism. Tertulian, pe de altd parte, a trecut la apdrarea cauzei crestine cu

urtna unei adinci pdtrunderi si a unei ingeniozitdti biciuitoare si a lucrat

in aceastd direcfie cu o rivnd infldcdratd si cu toatd puterea convingerii

sale. $i dacd e de mirare cd cineva a ardtat cu atita putere sldbiciunea pdginismului, ba uneori chiar si-a b&tut joe de el, apoi o datd cu aceasta

el a scris si o prea frumoasd carte cu titlul : *Sufletul e din tire crestiw> si a ardtat pdginilor cd ei sint toti creali pentiu crestinism, cd tuturor le

este inndscutd inclinarea neindoielnicd spre Hristos, dorinta de a se uni

cu

Dacd primii Apologeli doreau numai toleranta, ca o dreptate pentru

crestini, Apostolii acestor vremuri au idcut un pas mai departe si au ce-

rut Hbertate pentru ei. Acum, pentru prima oard, se exprimd pe /afd ma-

rele cuvint care insemna libertatea religioasd.

Origen a dat expresie deplind ideii cd credinfa este un lucru, care

Fl.

cere cea mai deplind Hbertate

«Pentru religie nu e iiresc lucru con-

stringerea religioasd strigd Tertulian. Omul are dreptul si acest drept apartine puterii firesti a fiecdruia de a adora ceea ce socoteste cd e bine 9l rellgia unuia nici nu vatdmd si nici nu aduce folos altuia»(in «Ad Sca-

pulam», cap. II). Ingdduie unuia continud el sd se roage adevdratu-

lui Dumnezeu si altuia sd se inchine lui Jupiter ; unuia sd ridice miini

rugdtoare cdtre cer, iar altuia spre jertielnicul credinciosiei ; unuia sd

aducd jertfd lui Dumnezeu propria-i viatd, altuia un tap. Dar ferffi-vd sd

ajutatl necredinta prin aceea cd rdpiti libertatea religioasd si alegerea

DivinitdtH, cd nu-mi ingdduiti sd md rog cui vreau eu, ci md silitf sd md

rog cui nu voiesc eu. Care e Dumnezeul acela care sd iubeascd evlavia

sllltd ? 5/ apoi va vol oare o asemenea evlavie insusi omul ? Toate popoa-

rele isi au cui tele lor dvosebite, numai noud ne este interzisd libera ale-

qcre a rellgici noastrc-» (1'rrtnllan, «Apo]og.», 24). Libertatea religioasd

INTRODUCERS OENERALA

era o concepfie noud pentru care Tertulian a ales un cuvlnt nou

*Bisericii creatine li va apar(ine cinstea vesnicd, liindcd ea a proclama-

t-o pentru prima datd in mijlocul lumii pdglne, care nu cunostea adevd-

rata libertate religioasd si triumful sdu si-1 datora nu vreunor mijloace

externe, ci exclusiv puterii adevdrului. Pentru desdvirsirea acestui triumf

ea a trebuit sd lie mpusd incd o datd incercdrii in cuptorul eel de foe al

prigoanei. Pdginismul nu-si epuizase incd puterile si nu-si incerca.se

toate mijloacele

»

l

.

Prigoana crestinilor tindea la exterminarea lor in masd, netdcind nici

o deosebire de virsta, sex, ocupatfe, clasd sociald, ci finind seama numai

de iaptul dacd se lepddau sau nu de noua religie. De aceea, pentru a

evoca groaza cu care-si aminteau de aceste persecufii din epoca primard,

primii crestini le-au asemdnat cu cele zece plagi ale Egiptului descrise

'in Biblie 1 bis

.

1. Nicodim, Mitropolitul Moldovei, Primele zile ale Crestinismului, traducere dupa

F. V. Farrar ; partea IH-a, Minastirea Neamt, 1938, p. 367369.

1 bis. lesire, cap. VIIXI. Aceasta asemanare susfinuta de Fer. Augustin si de

altii, este, evident, valabila, In sens general, de pedepse de exterminare si fSra sa se

tinS seama de vinovatia sau nevinovatia celor care le primeau iapt care ingrozeste

si mai mult pe cei oare le primesc. Dar analizate din punctul de vedere al autorilor Si al scopurilor urmarite, ele sint la antipod. Plagile sint pedepse date de Dumnezeu

piigonitorilor poporului ales pentru a fi lasat sa-si implineascS chemarea dumnezeiasca,

pe clnd prigoanele crestinilor sint ordonate de Impara{ii pSglni, daitorita faptului ca

acestia ignorau total invatatura si viata religioasa crestina, ca si relatia stat-crestinism

in conceptia crestina, la oare s-au adaugait calomniile pe seama crestinismului, super-

stitiile si interesul preo|ilor pagini. Noi vom nota Sn special numele imparatilor care

au dat edicte sau rescripte speciale de prigoane. Aici aminitim In treacat, oadrul celor 10 prigoane cu numele imparatilor pagini oare le-au patronat, fiindcS numarul de 10

este traditional, bazat pe Biblie si pe o traditie generalizata, dupa oare vom da o apre-

ciere mai stiintifica a acestei impartiri : I. Neron, (in 64, martirii cei mai insemnati fiind

Sfintii Apostoli Petru si Pavel) ; II. sub Domi(ian, printre altii fiind exilat in Patmos

Sf. Evanghelist loan ; III. Traian, primind martiriul si Sfintul Igniatie al Antiohiei, Si- meon al Ierusalimului si Clement al Romei ; IV. Marcu Au/e7/u (intre 161180, cind

au fost ucisi in chinuri si Sfintul Iustin, episcopul Potin, tinSruI cu acelasi nume de 15

ani si sfinta Blandiana sclava, toti trei din Lyon) ; V. sub Septimiu Sever (192211),

primind martiriul si Sf. Leonida, tatSl marelui Origen, Sf. Perpetua si Feliciftas cea dintii nobila, cea din urmS sclava si Sf. Irineu, episcopul Lyonului ; VI. Maximin Tracul

<235238), fiind martirizat indeosebi clerul de pretutindeni VII. Deciu (249251), fiind ucisi si episcopii Vavila al Antiohiei, Alexandru al Ierusalimului si Fabian al Ro-

mei ; VIII. Valerian (253260), mari rmartiri fiind Sf. Sixt al Romei si diaconul sau Lau-

reitiu, Sf. Ciprian al Cartaqinei, precum si 153 de credinciosi. arsi intr-o vamita. tot in

Africa de Nord ; IX. a lui Aurelian, de scurta duratS, la sfirsitul domniei (274) si a

X-a, a lui Diocletian, Galeriu si Maximian, de la sfirsitul sec. Ill p!n3 la edictul de la

Milan (313) al Sf. Constantin eel Mare. A se vedea admirabilul rezumat al fostului men

magistru, prof. I. Mih&lcescu, «Istoria Bisericeascti Universale! cu notiuni de Patrologie*,

scris pentru Seminarul de altadata (Bucuresti, 1932), p. 46 55. Aceasta este impar'tiren tradit'onaia ldsatS de Fer. Augustin si Paul Orosin : dar Sulpiciu Sever soco*este nniiil

persecutii, iar Lactanfiu sase. AdevSrul este c5 ele trebuie socotite, cum am amintit,

dupS impSratii romani, care le-au ordonat prin acele rescripte (acte cu autoritate im- porlala, uneori sub formS de scrisori si cu aplioare provizorie) si edicte (adevarn'r. l Pf ii

statale, cu aplicare generals si obligatorie tn tot imperiul). V. «Istoria Bisericeasci Uni-

v(V.scild», vol. I (1—1054), de Prof. Teodor M. Popescu, Pr. Prof. Teodor Bodogao si Prof.

George Gh. StSnescu (Bucuresti, 1956, p. 58 sq).

APOLOQBTI OB LIMBA LATINA

Prlmirea teligiei creatine Insemna cu totul altceva declt ce Insem-

neazd astdzi : Ea eta o adevdratd Jeitfd ininteligibild astdzi prin izola-

rea de lumea pdglnd, de rude si prieteni, p&r&sirea vechii culturi strdlu-

citd si puternicd cu care se mlndreau grecii si romanii socotind barbare

pe celelalte popoare si a zeilor care formaserd popoare puternice, stapini-

toare ale lumii Intregi dupd credinta lor , Insemna primirea Evangheliei,

a vielii noi indumnezeite, intr-o lume decdzutd din punct de vedeie mo-

ral-religios , Insemna, in sfirsit, jertfe morale, aldturi de aceea a viepi

In chinuri de nedescris : pierderea locului in societatea pagind, a rangu-

lui, a postului, a averii •, Insemna compromiterea viitorului intregii fami-

/// , copiii celor condamnati tiind legal lipsifi de orice drepturi sub

Diocletian (Le Martyre, p. 189, 193) —, de pilda, ca sd nu mai vorbim de

suferinfele lduntrice pentru unele greseli proprii regretate sau ale mem-

brilor lamiliilor lor. Spectacolul martirilor care mergeau la moarte ru- glndu-se era nu numai ingrozltor, ci si atrdgdtor •, «singele martirilor e

sdmlnla crestinilor», zicea Tertulian.

La moarte mergeau nu numai multfmi de sclavi atrasi de epistola

lul Filimon , nu numai oameni simpli, ci nenumdrati invafap, grdmd-

tlc.l, retoti, filozoii, doctori, jurisconsult, apoi militari si comandanti de

armate, inalti demnitari, nobili, ba chiar membri ai familiei sau casei

Imperiale ; nu numai bdrbap, ci si temei (cele nobile fiind mai numeroa-

se declt b&rbatii crestini nobili) -, nu numai bdrbap si femei in vhstd, ci

si ttneret si chiar copii, fete si bdiep. Suferintele groaznice si nerusina- rea semnul decdderii morale a vremii in aplicarea lor femeilor,

coplilor si mai ales ietelor, pentru a-i for\a sd se lepede de Hristos, au

t&cut uneori pe gardienii si pe martorii lor sd li se asocieze pe loc la

acceptarea chinurilor morpi, mergind hotdrip cu ei in circ, la fiare, pe rug la foe, pe cruce pentru a fi rastignip, la gide ca sd li se taie capul.

«Putem noi oare sd ne mirdm de acest triumf desdvirsit cind luam

aminte la acea bdrbdtie si acel entuziasm, pe care Evanghelia le insufla

mucenicilor sdi ? Citip istoria morpi bdtrinilor episcopi Policarp sau Pan-

ten, a fecioarei Blandiana roaba, si minunatei fecioare Potamiana, a nobi-

lilor tineri Epipodie, Epagat si Germanic, a nobilului diacon Laurenpu,

a tlnerei mame Felicitas, a tinerei nobile Perpetua, a bdtrinului Apolo-

nie, a unor bdiep de cincisprezece ani : Pontic din Lion si Dioscur din Alexandria, a copilului de sapte ani Varula si a incd si mai micufului

copil Uarion din Nicomidia» 2

.

2. Eplscop NioKllm, sturolul MSnastirii Neamlu, «Sem/nfe evanghelice pentru ogo-

ml Dommilul', fxmUM I -a, vol. IV, din «V/afu $; opcn-lc Stinfilor Pdrinfi ?i Invdjafon"

INTRODUCER! C1ENERALA

lata si pe micuta Agnes, din Roma, care, scdplnd de sub supraveg/ie-

rea guvernantei sale, aleargd intr-un suflet la judecdtor, ca sd se denun-

/e singurd ; tot la 12 ani ca Agnes, Eulalia din Merida (Spania), se duce

la magistrat spre a se denunta. Acelasi slirsit a primit, de bundvoie, si

Secunda din Thuburbo (Africa), logoditd, desi de aceeasi vhstd : Vdzlnd

cd slnt aiestate alte doud copile, prietene de vlrsta ei, n-a mai vrut sd. ie

pdrdseascd pina la moarte, impdrtdsind aceeasi dragoste pentru Hris-

tos cu aceste sfinte Donatilla si Maximina 3

.

Tertulian, Ciprian, Eusebiu si alpi amintesc altd pedeapsd socotitd de aceste fete pentru ele mai mgrozitoare decit moartea : prostitutia for-

lata pina la moarte : «Ad leonem potius quam ad leonem», spunea eel

dintii 4 . La astfel de batjocoriri sdlbatice, crestinele rdspundeau potrivit

constiinlei lor sfinte ca Slinta Teodora : «Dacd ma constrlngi sd sufdr o

batjocurd, voi suferi sdlbdticia ta. Imi voi da trupul asupra cdruia ai

putere, dar asupra sufletului meu numai Dumnezeu are putere» 5 . Dar

sclava Potamiana, trimisd la aceeasi suferintd rusinoasd de prefectul

Egiptului, i-a replicat cu groaznica blestemare a zeilor pdgini si oslnda i-a fost pe loc schimbatd in execu/ie prin smoald fiartd. La fel a procedat

o tlndrd crestind din Gaza in aceleasi imprejurdri impotriva sentinfei

odioase a prefectului Firmilian -, acesta a supus-o pe loc la cazne, fiind mai intii biciuita, apoi ucisd prin sfisierea cu unghii de fier si arsd pe rug, impreund cu o prietend care, vdzmd-o thitd la moarte, s-a aruncat

sprea ea si a "imbrdtisat-o, blestemind pe zei si pe "lnchinatorii lor 6 . Amin-

tim aici si pe cei doi copii ai Sfintei Lambesa care n-au vrut sd se des-.

partd de mama lor la moartea ei $ i au fost executati si ei cu aceeasi sal-

bdticie 7 . $i nu vom uita nici pe copilul liarion din Abisinia (Africa pro-,

consulard) care se afla printre cei 49 de crestini adunati ca sd citeascd

Cuvintul lui Dumnezeu si sd se impdrtdseascd, arestafi si omoriti in chi-

min : «Am sd-ti tai tot pdrul tau eel lung, nasul si urechile i-a strigat

proconsulul ca sd-1 sperie. Dar bdiatul i-a rdspuns : «Fa ce crezi !. Eu>

slnt crestin l». $i cind i-a rostit sentinfa capitald, el a rdspuns scurf .-

«Slavd lui Dumnezeu 8

.

3. De Rossi, Inscriptions christianae urbis Romae, t. II, p. 45, ajpud Paul Allard,, Dix lecons sur le martyre, ed. a IH-a, Paris, 1907, p. 218219.

4. Tertulian, Apologeticum, cap. 56.

5. Passio 55. Didymi el Theodorae, apud Paul Allard, op^ cit., p. 322.

6. Faptul e istorisit de istoricul Eusebiu de Cezareea, care avea sub ochi Acte/e

Siinjilor Martiri, In Istoria Bisericeasci, VI, 5, apud Paul Allard, op. cit., p. 323.

7. Apud Paul Allard, ibidem, p. 219, nota 7.

8. Eusebiu al Cezareii, Istoria Bisericeasci, VIII, 6 ; apud Nicodim, Mitropolitul

Moldovei. Primclc zile ale Crestinismului, traducere dupa F. V. Farrar, partea U\-j i

J()

APOLOOETI DB UMBA LATINA

Vom mui pomeni in treacdt numai citeva mucenife de la inceput : Pe

.Pomponia Graecina, sotiu consularului Aelius Plautius, invingdtorul bre- tonilor sub Claudiu, care la anul 58 a compdrut inaintea tribunalului fa- miliei sale sub inculparea de «adeptd a unei leligii straine» '. Se ciede

ca a zidit cripta de pe calea Appia, cdreia i-au urmat necropolele cu ose-

mintele crestinilor cu nume ilustre : Caecilii, Cornelii, Aemilii, Bassi,

Anni, Ialli, Pomponii, Aurelii etc. 10

.

Despre Origen s-a scris ca a avut corespondentd cu impdrdteasa Mammea, cu imparatul Filip si cu sotia lui Otacilia Severa H

.

Apologetul Lactanfiu arata ca crestinismul pdtrunde de timpuiiu in Jamiliile imperiale ; aminteste despre Sabina, sofia lui Gallian si afirmd

<cd Prisca si Valeria iemeia si fiica lui Diocletian au lost botezate

si au apostaziat, depdsite de irica de moarte 12 tmpdratul Domijian condamna la moarte chiar pe vdrul sdu, consulul

Flavius Clement si pe iemeia acestuia, Flavia Domicilla. Flaviu Clement

>a fost executat in 96, imediat dupd expirarea anului sdu consular, iar

Domicilla a fost exilatd in insula Panderia. Se pomeneste de mucenicia

Simiorozii, care aminteste pe mama Macabeilor. Bdrbatul ei, Hetuliu si

jratele ei Amatie iuseserd deja exterminafi, iar ea avea de ales intre a

/jertfi idolilor si moarte. A fost inecatd si copiii ei ucisi unul dupd altul

.

In felurite chipuri, dupd rdspunsurile date la judecatd.

Sub Septimiu Sever, in 202, nobila Perpetua ndscuse de citeva zile

in inchisoare, dar nici dragostea unicd fatd de pruncul ei si nici cea a

bdtiinului tatd n-au putut-o desparti de Hristos, ci moare spintecatd de

cutit impreund cu Sfinta Felicitas.

Cronica aminteste pe tecioarele Victoria, Anatolia, Agatia si o mul- ;//me de mucenice si mucenici mortf in chinuri groaznice sub Deciu, la

•anul 250.

Despre Cvinta se spune cd a fost tiritd de picioare de-a lungul ora-

sului, pind si-a dat sufletul. Iar fecioarei Apolonia i s-a zdrobit gura cind

>a rostit cuvinte hulitoare la adresa zeilor si apoi a fost arsd pe rug. In

Tebaida au fost rdstigniti un mire si o mireasd, mingiindu-se si intdrin-

rfu-se unul pe altul in credintd pind la moarte 13

.

Lacrimile si gemetele sfintilor martiri, fete si copii, femei si bdrbati,

sclavi si nobili, militari cdliti in rdzboaie ori bdtrini neputinciosi, care

snergeau la chinuri si la moarte privind la crucea de pe Golgota, au fost

i). Tacitus, Annates, XIII, 32; apud Paul Allard, Dix iecons sur le martyre, p. 169.

10. Apud Idem, p. 171—172.

11. Euseblu, Istoriu BiserlceascO, VI, 36.

12. LticUmtlu, De mortlbun pcrscculorum, (15). 13. Nlcodlm, Mllropolltul Moldovol, op. clt., p. 195, 222, 232, 334, 346—347.

INTROmiCERE OENERALA

H

totusi sdmlnta care a rodit si acoperit tot pdmlntul : "Singele martirilor, sQmlnta crestinilor», a spus Tertulian li .

Plebea inconstientd si nebund dupd distrac(ii oribile, cerea pe strdzi

moartea crestinilor si mai ales masacrele publice m circuri, pentru a se

desfdta la vederea lor : «Jos ateii I Crestinii la lei t5 Timp de tiei veacuri au iost ucisi in chinuri indescriplibile milioane,

poate, de slinti martiri necunoscuti noud ; a curs fdrd incetare singele

nevinovat al celor mai curafi vietuitori pe acest pdmint. Amintim in treu-

cdt felurile morfii loi publice, pentru a evidenfia paradoxul inspdimln-

ttitor al atracfiei pe care au exercitat-o asupra unei lumi contemporane

cu moravuri si morala sdlbatice, pe de o parte, iar pe de altd parte pentru

a in[elege mai usor pentru ce unii dintre cei mai alesi si mai sus-pusi

membri ai societ&tii contemporane au primit cu toatd hot&rirea si cu tot entuziasmul riscul pieirii lor in chinuri si al dezastrului iremediabil al fa-

miliilor lor. Nedreptele execufii nesfirsite potrivit unor legi scelerate,

care dispreluiau constiinfa cetatenilor celor mai loiali ie si chemarea

sfintd la primirea unor adevdruri dumnezeiesti care transform^ omul si-i

da viat& fericitd, n-au rdmas idrd rdspuns : «In fiecare zi, scrie Clement

al Alexandriei, vedem cu ochii nostri curgind in suvoaie singele martiri-

lor arsi de vii, spinzurafi pe cruce sau decapitati» 17 . «Ni se taie capul,

spune Sfintul Iustin, sintem atirnafi pe cruce, sintem dafi la fiare, slntem

chinuifi de lanfuri, de foe si de chinurile cele mai ingrozitoare» iS

.

.

Legea romand, oricit de sceleratd era, nu prevedea chinuirea detfnu-

tilor, care a fost introdusd pentru a sili pe crestini la apostasie. «Au fost

introduse torturile, scrie Sfintul Ciprian l9 r torturi si chinuri fdrd sfirsit,

fdrd sedpare de osindd, fdrd mingiiere la moarte ; torturi care nu duceau usor pe torturatf la cunund, ci-i munceau asa de indelungat pind cind sldbeau, dacd indurarea dumnezeiascd nu fdcea ca cineva sd moard sub torturi si sd ajungd la slavd, pentru cd venea indatd moartea». Pe acestia

nu numai ii aruncau in temnitd, ii impovdrau cu lanturi, le puneau picio-

rele si miinile in catuse ; nu numai ii supuneau la torturile deosebite ale

14. Tertulian, Ad. Nat., I, 9 ; Apologeticum, 40 ; St. Ciprian, Epistola 55 ; Euse-

biu, Istoria B/ser/ceascd, IV, 15, 26.

15. Idem, ibidem, XL, 1, 2.

16. V. totu?i Gaston Boissier, La tin du paganisme, 2 vol., ed. VHI-a, Paris, 1925, care

socoteste persecutiile ca fiind perfect justificate, deoarece erau «legale» adicft conform

edictelor si rescriptelor : «Nu m-am preocupat ndciodata de discutiile pe care le pro- voaca tn jural nostra chestiunile religioase. Am Incercat s5 mS fac contimporanul vre-

murilor a caror istorie o povestesc», scrie el In «Cuvlntul lnainte» la prima editie din

1891. Autorul fScea abstractie atit de arbitrarul hotSririlor imperiale, cit si de acela al

modului, in care se executau arestarea si inchisoarea si uciderea crestinilor.

17. Clement al Alexandriei, Stmmate, II.

18. Sfintul Iustin, Dialogul cu iudeul Triton, 110.

19. Sf. Ciprian, hpistola a Xl-a.

12

APOLOGEJI DE LIMBA LATINA

tdierii degetelor, ale rdsucirii membrelor, ale pironirii trupului cu piroane

si sfisierii cu cirlige, ci ndscoceau si toituii noi cit mai mestesugite. Pe

cei prinsi li supuneau la prajit deasupra celui mai puternic jdratic, ca

apoi zile intregi sa-i chinuiascd cu seiea ; li strdpungeau cu fiare inrosite Unii Hind dezhrdcali in pielea goald, erau unsi pe tot trupul cu miere

etc

si apoi lasali in seama insectelor. In acestea, mai mult ca oricind bintuia

fanatismul vulgului pdgin. Cit de mult se bucuia el cind izbutea sa chi-

nuiascd pind intr-atita pe vreun crestin, incit acesta lidica miinile ca set

aducd tdmiiere pe jertlelnicul idolesc

Ndvdleau in piopiiile lor case,

prddau tot ce se putea prdda si sidiimau sau ardeau toate celelalte ale

casei. Nici un crestin nu indrdznea sa se arate pe fata. Pe ulite ei erau

supusi batjocurilor, se arunca in ei cu pietre si erau bdtufi, sau gloata

adunata incerca sd-i sileascd sa proiereze cuvinte de huld.

Acestea erau timpurile cind crestinii hind totdeauna supusi la

atacuri si la trddare, fugeau in pustie si in pdduri, sau se ascundeau la

mor{i, in catacombe, pentru ca acolo, in adundri mici, la lumina unui'

opaif de lut, din care adesea se gdsesc si astdzi, sd-si savirseascd slujbele

lor dumnezeiesti, sa asculte Cuvintul lui Dumnezeu si sa se impdrtdsea-

scd cu Siintele Taine. Cei ce se adunau acolo nu stiau dacd nu cumva ii

va ajunge aceeasi soaitd ca si pe aceia ale cdror nume se pomeneau la

Sfinta Liturghie ca mucenici si mdrturisitori sau ale cdror morminte sim-

ple, cu inscripfii, neiscusite, ii inconjurau

»

20 .

Pedeapsa cu moartea era executatd dupd gravitatea cazurilor si mai

ales dupd conditfa sociala a celor condamnati : crucea pentru sclavi si pentru farddelegile cele mai mari, iocul si animalele pentru criminalii

lipsifi de dreptul de cetdfean si sabia pentru cetdteni. Dar pentru sdrma-

nii crestini s-a tinut seama de reguli numai in unele prigoane de la In-

ceput ; dupd aceea au inceput sd fie ucisi si copiii •, nobilii crestini au fost

tratati ca plebeii, iar pentru crestinele femei si fete s-a adaugat si vin-

zarea la casele de prostitufie ale timpului. Uneori pedepsele erau schim-

bate pe loc dupd impresia momentand pe care Judecdtorul pdgin si-o id- cea, sau dupd urletele vulgului pdgin, arbitrarul judecdtorului rami-

nind suprema lege dupd veacul al doilea crestin 21 . Uneori mulfimea ine-

bunita de iurie, masacra pe crestini cu topoare, prin foe, pri aruncindu-i

in apd.

Detentia in inchisoriie umede, mocirle de promiscuitate, uneori sim-

ple gropi pline de excremente, fdrd aer, brand si apd, ducea la moarte

20. Nicodim, Mitropolitul Moldovei, Primele zile ale Cre$tinismului, trad, dupa F. V. Farrar, partea Ill-a