Noiunea, obiectul, metodele i principiile criminalisticii 1.

NOIUNEA Aprarea ordinii de drept presupune nemilocit combaterea eficienta prin metode tiinifice, pe baza i in spiritul legii, a faptelor antisociale, cu prioritate a celor pe care societatea a interes s le sancioneze prin normele sale penale. O prim form de proectie a societii a reprezentat-o iniierea unui sistem de legi prin care se arat i se sanctioneaz ceea ce nu este permis sau considerat periculos. Nu numai normele de drept sunt suficiente n acest sens, dar i conceperea unui mod de aciune n vederea descoperirii actului ilicit i a celor implicai n nclcarea legii. Pornind de la forme empirice de lupta cu criminalitatea, concepute de ctre ido! " reprezent#nd sigurana publica pariziana pe timpul lui Napoleon, au urmat treptat apariie primelor elemente ale tiinei ce trebuia sa slu$easc adevrului. Astfel, o serie de profesioniti ai dreptului au interes c pentru soluionarea cauzelor penale numai simpla aplicare a regulilor de drept este insuficienta. Penalitii dreptului modern au argumentat cu succes c trebuie s se recurg la diverse metode tiinifice de investigare a realitii precum i la reguli tactice specifice de efectuare a unor acte procedurale. Astfel a devenit necesar crearea unui sistem tiinific coerent, destinat investigrii faptelor penale. %ondatorul noii tiine $udiciare este $udectorul austriac de instrucie &AN' ()O'' care in anul *+,-, ./anualul $udectorului de instrucie0, reeditat in scurt timp sub denumirea . /anualul $udectorului de instrucie in sistemul criminalisticii0. 1n acest sens si-a fcut apariia pe ranga tiina investigrii faptelor penale si 2)1/1NA31'412A. 5ntemeietorul ei a definit-o ca o tiina a strilor de fapt n procesul penal. 6in analiza ma$oritarii punctelor de vedere e7primate in literatura de specialitate, coninutul noiunii de criminalistica poate fi definit astfel8 Criminalistica este o tiina judiciara, cu caracter autonom si unitar care nsumeaz un ansamblu de cunotine despre metodele, mijloacele tehnice si procedeele tactice destinate descoperirii, cercetrii infraciunilor

identificrii persoanelor implicate in svrirea lor si prevenirii faptelor antisociale. 2riminalistica este privita ca o tiina care este intr-un continuu progres, punnd la indemna instanelor civile si penale deopotriv mijloace noi pentru aflarea adevrului, mijloace pe care justiia le folosete din plin Ilie Stoenescu si Savelly ilberstein ! "ratat de drept procesual civil# $. O%IE&"U' &(I)INA'IS"I&II 2onturarea obiectului propriu criminalisticii prezint importanta pe cel puin dou planuri8 - evidenierea aportului sau particular in aflarea adevrului9 - a sublinia unitatea si autonomia sa fata de celelalte tiine $uridice si ne$uridice, dar aflate in slu$ba $ustiiei si anume medicina legala, psi:ologia $udiciara, fizica, c:imia si biologia $udiciara. Principalele direcii n care acioneaz criminalistica sunt urmtoarele8 iniierea de metode te:nice destinate cercetrii urmelor infraciuni, ncep#nd cu urmele specifice omului si continu#nd cu cele ale armelor sau instrumentelor, mi$loacelor de transport, ale fenomenelor fizico-c:imice n vederea identificrii persoanelor sau obiectelor9 studierea i adaptarea la necesitile proprii criminalisticii a unor metode din alte domenii ale tiinei cum sunt cele proprii fizicii, c:imiei, biologiei i matematicii, pentru aplicarea lor la specificul activitii de prevenire i combatere a infraciunilor9 elaborarea de reguli i procedee tactice n vederea efecturii unor acte de urmrire penal9 studierea practicii $udiciare n vederea valorificrii tiinifice i generalizrii e7perienei pozitive rezultate din activitatea organelor de urmrire penala pe linia investigrii infraciunilor9 analiza evoluiei modului de sv#rire a faptelor penale pentru stabilirea celor mai adecvate procedee de combatere i de prevenire a lor, inclusiv de identificare a autorilor acestora9 perfecionarea modului de cercetare a diverselor categorii de infraciuni, cu preponderen a celor care aduc atingere unor valori sociale deosebite, cele care sunt sv#rite cu violen i n general a faptelor penale care prezint dificultatea de investigare9 elaborarea de metode si prefigurarea de masuri destinate prevenirii infraciunilor sau altor fapte cu caracter antisocial.

*. )E"O+E'E &(I)INA'IS"I&II Av#nd n vedere obiectul propriu de cercetare a acestei tiine, criminalistica are metode specifice de cunoatere, unele dintre ele tipice tiinei respective, altele comune mai multor tiine dar aplicate n mod particular, potrivit obiectului su8 la baza metodologiei criminalistice se situeaz modalitatea generale de cunoatere cum sunt observaia, analiza si sinteza, deducia i inducia, comparaia, adaptate la specificul obiectului criminalisticii. 6e e7emplu8 metoda comparativa este fundamentala n procesul de identificare a persoanelor i obiectelor, ea constituind baza metodologica a activitii de e7pertiz criminalistic. /etodele adaptate la specificul criminalisticii din alte domenii tiinifice, metode de analiza fizico-c:imica a urmelor si microurmelor, metodele biologice de e7aminare a urmelor de secreii, esuturi moi, metodele antropologice, metodele de e7aminare optica in radiaii vizibile sau invizibile, etc. /etode de e7aminare proprii 2riminalisticii care in de particularitile obiectului sau de cercetare8 metode destinate descoperirii si e7aminrii urmelor sau mi$loacelor de proba, metode de identificare a persoanelor si cadavrelor semnalmente e7terioare ori dup resturi osoase, metode de cercetare a nscrisurilor, a diverselor valori falsificate sau contrafcute, etc. Procedee tactice de efectuare a unor acte de urmrire penala,elaborate at#t pe baza generalizrii e7perienei organelor $udiciare cat si prin adaptarea unor elemente de cunoatere aparin#nd psi:ologiei9 /etode te:nice de prevenire a infraciunilor, cum sunt cele vizand prevenirea falsului, a furtului, etc. ,. &A(A&"E(E'E &(I)INA'IS"I&II )aportata la alte tiine c:emate sa participe la activitatea $udiciara, medicina legala, drept penal si procesual penal, drept civil, criminalisticii ii sunt specifice anumite caractere8 i. &aracterul -udiciar . are in vedere legtura criminalisticii cu activitile de cercetare si urmrire penala. 1n foarte multe situaii activitatea consacrata soluionrii cauzelor penale este precedata de un proces laborios destinat str#ngerii probelor, clarificrii mpre$urrilor in care a fost sv#rit

fapta ilicita, identificrii autorului si c#teodat c:iar a victimei. Astfel, acest proces ncepe deseori cu cercetarea la fata locului si continua cu activitile de investigare, analiza, verificare in laborator a urmelor sau mi$loacelor materiale de proba, cat si cu alte acte de urmrire penala. ii. &aracterul autonom . obiectul criminalisticii este deosebit de cel al altor tiine $uridice. Astfel nici una dintre acestea nu-si propune sa elaboreze metode si mi$loace te:nico-tiinifice de descoperire, ridicare si e7aminare a urmelor infraciunii sau de identificare a infractorilor. 1n domeniul prevenirii sv#ririi de fapte antisociale, prezent in politica penala si comun tuturor ramurilor dreptului nostru, modalitile de realizare se particularizeaz in procedee sau masuri cu totul specifice criminalisticii. iii. &A(A&"E(U' UNI"A( . criminalistica este o tiina cu o structura comple7a, impusa de necesitatea rezolvrii unor probleme dintre cele mai diverse. Pornind de la particularitile si specificul domeniilor de cercetare, criminalistica poate fi structurata in urmtoarele pari principale8 4e:nica criminalistica " cuprinz#nd ansamblul metodelor si mi$loacelor te:nico-tiinifice destinate descoperirii, fi7rii, ridicrii si e7aminrii urmelor sau mi$loacelor materiale de proba9 4actica criminalistica " nsum#nd totalitatea procedeelor si regulilor altele dec#t cele stabilite prin norme de drept, privind efectuarea actelor de urmrire penale si in general de anc:eta9 /etodologia criminalistica " viz#nd cercetarea unor categorii de infraciuni cum sunt infraciunile mpotriva vieii, furturile, accidentele rutiere, navele sau aeriene, etc. iv. &A(A&"E(U' /'U(I+IS&I/'INA( . in activitatea comple7a de prevenire a fenomenului infracional, in lupta dusa de organele $udiciare pentru descoperirea infraciunilor si identificarea autorilor este necesar a se recurge la mi$loace, metode si procedee din ce in ce mai perfecionate si eficiente. 4oate acestea nu pot reprezenta dec#t fie rezultatul cercetrii tiinifice criminalistice fie rezultatul celor mai noi cuceriri din totalitatea domeniilor tiinei si te:nicii. 0. /(IN&I/II'E 1UN+A)EN"A'E A'E &(I)INA'IS"I&II NO41;N<A A analiza principiile fundamentale ale criminalisticii presupune in primul r#nd conturarea acestui sistem av#ndu-se in vedere specificul

obiectului 2riminalisticii si in al doilea r#nd rolul pe care l $oaca aceasta tiina in stabilirea adevrului.

P)1N21P113< %;N6A/<N4A3< *= /(I&I/IU' 'E2A'I"A"II " fundamental pentru sistemul de drept. Acest principiu este stipulat at#t in legea fundamentala cat si in normele penale. 1n acest sens dispoziiile codului penal art. > si dispoziiile codului de procedura penala art. > prevd ca ntreaga activitate procesual penala, in consecina, si aceea proprie investigrii infraciunilor, se desfoar in stricta conformitate cu prevederile legii. Art. > cod penal prevede ca 8 . 3egea prevede care fapte constituie infraciuni, pedepsele ce se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua in cazul sv#ririi acestor fapte.0 Av#nd in vedere dispoziiile legale, totalitatea activitilor de cercetare criminalistica trebuie sa se desfoare in deplina concordanta cu dispoziiile legii, cu respectarea drepturilor si libertilor cetenilor, etc. >= /(IN&I/IU' A1'A(II A+E3A(U'UI . 2onform dispoziiilor art. - 2pp " .in desfurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevrului cu privire la faptele cauzei precum si cu privire la persoana fptuitorului.0 Aflarea adevrului este rezultatul unei activiti comple7e de investigare a faptelor si mpre$urrilor concrete, obiective referitor la o anumita cauza. 2riminalistica pune la dispoziie $ustiiei mi$loace de cunoatere tiinifica a adevrului, descoperirea autorului faptei ilicite si str#ngerea probelor necesare in acest sens. -= /(E U)"IA +E NE3INO3A"IE . este o regula fundamentala ce guverneaz desfurarea procesului penal. Astfel, orice persoana mpotriva creia a fost pornit un proces penal este prezumata nevinovata, numai organelor $udiciare revenindu-le obligaia de a administra probele necesare dovedirii vinovatei. 1n activitatea comple7a de cercetare si analiza a urmelor unei infraciuni sau a mi$loacelor materiale de proba, specialitii criminaliti trebuie sa caute elemente care pot stabili vinovia dar si elemente de dovedire a nevinovatei. Organele $udiciare au datoria de a analiza cu atenie si responsabilitate probele puse la dispoziie, in scopul stabilirii vinovatei sau nevinovatei. ?= S"A%I'I(EA UNEI IN1(A&"IUNI +E"E()INA )O+I1I&A(I )A"E(IA'E IN )E+IU' IN&ON4U(A"O( . potrivit acestui principiu toate faptele ilicite ale omului, ca de altfel toate activitile sale produc modificri care din punct de vedere criminalistic se obiectivizeaz in urme

ale infraciunii. <ste unanim admisa teza conform creia nu e7ista infraciune fr urme, dar in practica pot fi nt#lnite si aa-numitele .crime perfecte0. 4rebuie sa definim c#teva noiuni. - Astfel, prin urma a infraciunii se nelege orice modificare materiala care intervine in condiiile sv#ririi unei fapte prevzute de legea penala. <ste necesar sa e7iste un raport cauzal intre fapta autorului si modificarea intervenita. ;rma este interpretata nu numai ca o modificare materiala produsa de autorului faptei ci si ca o modificare determinata de victima unei agresiuni, dar ca o consecina a infraciunii, ca de e7emplu8 mucturile, zg#rieturile, petele de s#nge de pe corpul sau mbrcmintea agresorului, etc. - Noiunea de urma trebuie privita intr-un sens foarte larg , deoarece nelegem nu numai urma formata prin contactul direct a doua corpuri !urmele de mini, picioare, de dini, de buze, de pneuri, ale instrumentelor de spargere" ci si urmele formate din resturi materiale !urme biologice, reziduuri ale tragerii cu arma de foc, microurme diverse, etc.". 05 /(IN&I/IU' I+EN"I"A"II Printre activitile pe care organele $udiciare le desfoar n cadrul procesului penal, aflam activitatea de identificare a persoanelor, obiectelor sau fenomenelor aflate in legtura directa, cauzala cu faptele incriminate de legea penala. #dentificarea reprezint activitatea de cutare si valorificare tiinifica a probelor necesare descoperirii infractorului si soluionrii cauzei penale. 3a baza acestei activiti sta principiul identitii definit ca fiind o activitate prin care se stabilete identitatea persoanelor sau obiectelor pe baza trasatorilor si particularitilor dinainte cunoscute. Acest principiu capt anumite valene proprii determinate de natura scopului urmrit prin identificarea subiecilor infraciunii fie activi fie pasivi, cat si prin stabilirea e7acta a tuturor faptelor si mpre$urrilor in care a fost sv#rit o anumita fapta penala. 65 /(IN&I/IU' U(2EN"EI SAU O/A(A"I3I"A"II IN E1E&"UA(EA IN3ES"I2A"IEI /ENA'E Necesitile practice impun celeritate in activitatea de investigare a infraciunilor, in vederea constatrii la timp si in mod complet a faptelor prevzute de legea penala cat si la identificarea infractorilor. 2ercetarea la fata locului se desfoar cu ma7ima urgenta pentru prevenirea dispariiei urmelor " toate categoriile de urme " biologice, poziionale, etc.

;rgenta este impusa in condiiile efecturii de constatri te:nicotiinifice sau e7pertize destinate identificrii unor obiecte ale cror caracteristici e7terioare se pot modifica datorita uzurii sau degradrii in timp. 'ubliniem importanta ascultrii operative a martorului si nvinuitului, martorul put#nd sa uite anumite elemente semnificative pentru aflarea adevrului sau sa fie influenat iar nvinuitul sa i pregteasc rspunsurile la acuzaiile ce i se aduc. &one7iunile cu tiinele -uridice si -udiciare 6intre tiinele $uridice 2riminalistica are cele mai str#nse legturi cu dreptul penal, dreptul procesual penal, si criminologia. 3egturile nu se reduc numai la tiinele penale ci si la alte ramuri de drept si anume8 dreptul muncii, dreptul transporturilor, dreptul civil etc. 6e e7emplu cercetarea la fata locului in cazurile unor accidente de munca, stabilirea autenticitii unui testament olograf, etc. &one7iunea cu dreptul penal 8 av#nd in vedere faptul ca dreptul penal .apra valorile si relaiile sociale eseniale ale societii0, constatam o relaie str#nsa intre cele > tiine, criminalistica av#nd rolul specific de descoperire a faptelor prevzute de legea penala, de cercetare si interpretare a urmelor acestora precum si de identificare a autorilor infraciunilor. Practic criminalistica servete la clarificarea si conturarea elementelor constitutive ale infraciunii " obiect, subiect, latura obiectiva, latura subiectiva. &one7iunea cu dreptul /rocesual /enal . dreptul Procesual Penal privete studiul normelor $uridice procesual penale si al raporturilor $uridice reglementate de acestea. 3egtura dintre cele > tiine se concretizeaz in domeniul luptei mpotriva fenomenului infracional, activitatea criminalisticii servind scopul procesului penal prin descoperirea si punerea in evidenta a probelor necesare aflrii adevrului. Normele de drept procesual penal au o preponderenta deosebita in ntreaga activitate de cercetare criminalistica - iniierea si aplicarea regulilor sau metodelor tactice de efectuare a unor acte de urmrire penala cum sunt perc:eziia si reconstituirea sau ascultarea martorilor si nvinuitului se fac numai cu respectarea normelor procesual penale. 2odul de procedura penala instituie normele $uridice care sunt respectate la derularea oricrei activiti specifice criminalisticii ncep#nd cu cercetarea la fata locului si continu#nd cu celelalte acte de anc:eta , cu ntocmirea rapoartelor de e7pertiza sau de constatare te:nico-tiinifica. &one7iunea cu criminolo9ia . este determinata de scopul general al celor > tiine respectiv combaterea si prevenirea fenomenului infracional.

6iferena dintre cele > tiine consta in specificitatea obiectului fiecreia si anume8 criminologia studiaz starea dinamica si cauzele criminalitii in scopul iniierii de masuri destinate prevenirii sau combaterii faptelor ilicite in timp ce criminalistica elaboreaz metode si procedee te:nico-tiinifice si tactice de descoperire si cercetare a infraciunilor, a urmelor acestora precum si de identificare a infractorilor. &one7iunile cu tiinele -udiciare . legtura cu medicina legala, cu psi:ologia $udiciara, cone7iunea cu tiinele naturii. E'E)EN"E +E "A&"I&A &(I)INA'IS"I&A /(I3IN+ /(O&E+U(A +E E1E&"UA(E A &ONS"A"A(II "E:NI&O8 S"IIN"I1I&E SI A E;/E("I EI &(I)INA'IS"I&E 'oluionarea in mod legal si temeinic a unui proces presupune in primul r#nd clarificarea tuturor mpre$urrilor de fapt privind cauza penala sau civila. O mare parte din e7pertizele sau constatrile te:nico-tiinifice solicitate in procesele penale aparin domeniului criminalisticii si medicinii legale. &ONS"A"A(EA "E:NI&O8S"IIN"I1I&A< aspecte procesual penale. 2onstatarea te:nico-tiinifica se nscrie printre mi$loacele de proba specifice legislaiei procesual penale. Potrivit dispoziiilor codului de procedur penal constatarea te:nico-tiinifica are un caracter de urgenta, valorificarea tiinifica a urmelor fiind impusa de e7istenta pericolului dispariiei unor mi$loacelor materiale de proba sau de sc:imbarea unor situaii de fapt. 2onstatarea te:nico-tiinifica este efectuata de ctre specialiti " te:nicieni criminaliti " care funcioneaz in cadrul ori pe ranga instituia de care aparine organul de cercetare sau de urmrire penala, fr ca acetia sasi nsueasc atribuii de organ de urmrire penala. 1n conformitate cu dispoziiile codului de procedura penala constatarea te:nico-tiinifica se dispune numai in cursul urmririi penale, e7cept#nd cazul refacerii sau completrii acesteia , c#nd poate fi dispusa si de instana de $udecata. E;/E("I A &(I)INA'IS"I&A< aspecte procesual8 penale <7pertiza criminalistica face parte din categoria e7pertizelor $udiciare, reprezint un mi$loc de proba prin care pe baza unei cercetri fundamentate

pe date si metode tiinifice, se a$unge de ctre e7pert la concluzii motivate tiinific privitor la fapte a cror lmurire solicita cunotine specializate. <7pertiza criminalistica reprezint o cercetare tiinifica a probelor materiale in vederea identificrii persoanelor, obiectelor, substanelor si fenomenelor aflate in legtura cauzala cu fapta, stabilirii proprietilor acestora si modificrilor de forma, coninut sau structura. <fectuarea e7pertizei, in conformitate cu dispoziiile art. **@ 2 pr. Pen. este dispusa de organul de urmrire penala sau o instana de $udecata, in situaia in care pentru lmurirea unor mpre$urri sau fapte ale cauzei pentru stabilirea adevrului sunt necesare cunotinele unui e7pert. 1n ipoteza sv#ririi unei infraciuni de omor deosebit de grav ori a e7istentei unor dubii asupra strii psi:ice a nvinuitului sau inculpatului, e7pertiza psi:iatrica in baza lui **A c.proc.pen. este obligatorie. 'pre deosebire de constatarea te:nico-tiinifica, la efectuarea e7pertizei poate participa alturi de e7pertul numit de organele $udiciare si un e7pert recomandat de pari. <7pertiza se poate efectua numai dup punerea in micare a aciunii penale. /i$loacele si metodele de efectuare sunt aceleai at#t pentru constatarea te:nico-tiinifica cat si pentru e7pertiza, asemntoare fiind si regulile de efectuare, modalitile de dispunere si interpretare a rezultatelor lor. 2onstatrile te:nico-tiinifice B sublinierea calitii tiinifice a e7aminrii= efectuate de ctre e7peri ai organelor de cercetare penala nu sunt incluse in categoria e7pertizelor criminalistice aa cum sunt ele definite de legea procesuala. 2onturarea domeniului de cercetare al fiecrei categorii de e7pertize $udiciare se face in funcie de obiectul cercetrii si de metodele proprii de investigare. Avem astfel o e7pertiza simpla, dar sunt situaii e7trem de frecvente c#nd nu se mai poate vorbi de o simpla e7pertiza criminalistica, medico-legala te:nica sau artistica, deoarece mpre$urrile cauzei reclama o cercetare multidisciplinara cu participarea e7perilor din mai multe domenii. Astfel de situaii se nt#lnesc in cazul sv#ririi infraciunilor mpotriva persoanei, al accidentelor auto sau de munca, al e7pertizelor operelor de arta, etc. (E2U'I "A&"I&E 'A +IS/UNE(EA E1E&"UA(II &ONS"A"A(I'O( "E:NI&O8S"IIN"I1I&E SI A E;/E("I E'O( &(I)INA'IS"I&E

1n efectuarea constrilor te:nico-tiinifice si a e7pertizelor criminalistice trebuie sa fie respectate cerinele legale cat si reguli privind oportunitatea si stabilirea obiectului supus e7pertizei, formularea clara a ntrebrilor adresate e7pertului, asigurarea calitii materialelor trimise e7pertului, toate aceste elemente fiind de natura sa influeneze direct rezultatele e7pertizelor. OPO)4;N14A4<A <CP<)41D<1 " reprezint o prima cerina ce trebuie respectata de organele $udiciare. Av#ndu-se in vedere probele, datele sau materialele e7istente in cauza se va stabili oportunitatea unei e7pertize, utilitatea acesteia. Oportunitatea e7pertizei se raporteaz si la momentul in care s-a dispus efectuarea acesteia, deoarece consecine negative pot fi at#t in cazul nt#rzierii efecturii ei Bin aceasta situaie materialele trimise e7pertului pot suferi modificri, degradri= cat si in cazul efecturii ei premature Bsituaie in care datele sunt insuficiente pentru realizarea cercetrii=. '4AE131)<A 2O)<24A A OE1<24;3;1 <CP<)41D<1 " are consecine directe asupra modalitii de valorificare $udiciara a acestui mi$loc de proba. Obiectul e7pertizei $udiciare consta in lmurirea unor fapte sau mpre$urri ce necesita cunotine speciale din diverse domenii vezi art. **@ cod. Proc. Pen., in care se arata ca instana de $udecata poate apela la prerea unor specialiti pentru lmurirea unor mpre$urri de fapt. Obiectul e7pertizei $udiciare se limiteaz numai la ceea ce nseamn fapte sau mpre$urri si nu la probleme de drept, si anume stabilirea vinovatei sau nevinovatei unei persoane, stabilirea naturii $uridice a unei fapte, etc. B omor sau sinucidere, delapidare sau abuz in serviciu=. %O)/;3A)<A 23A)A A 1N4)<EA)13O) A6)<'A4< <CP<)4;3;1 " ntrebrile adresate circumstaniaz in mod direct obiectul e7pertizei si trebuie sa fie formulate cu claritate, concis si precis, evit#ndu-se e7primri ec:ivoce, neclare, confuze si greite A'1(;)A)<A 2A314A411 /A4<)1A3<3O) 4)1/1'< 'P)< <CP<)41DA " constituie premisa de baza a obinerii rezultatelor cele mai corecte si fundamentate tiinific. <7pertul va trebui sa aib la dispoziie urmele, obiectele ce constituie mi$loacele materiale de proba cat si modele de comparaie sau obiecte presupuse a fi creat urmele descoperite la locul sv#ririi infraciunii. 1n legtura cu mi$loacele materiale de proba si cu modelele tip ori obiectele suspecte trimise e7pertului trebuie sa se cunoasc cu certitudine de unde provin iar aceste materiale trebuie sa conin sau sa reflecte suficiente elemente caracteristice pe baza crora sa se fac identificarea.

<7pertului i se vor trimite mi$loacele materiale de proba nsoite de modelele de comparaie sau de obiectele presupuse a fi format urmele la fata locului, menion#ndu-se c#rei categorii ii aparine fiecare obiect. 3a e7pedierea materialelor trebuie sa se tina cont de factorii care le pot deteriora sau care pot determina distrugerea elementelor caracteristice de identificare. "A&"I&A E1E&"UA(II E;/E"I E'O( &(I)INA'IS"I&E 2erina esenial n efectuarea e7pertizelor criminalistice cat si a oricrei alte e7pertize $udiciare sau a constrilor te:nico-tiinifice o reprezint corectitudinea si probitatea profesionala " o cerina de ordin deontologic. 6e asemenea, e7pertiza trebuie sa fie operativa si sa se limiteze la obiectul indicat prin actul de dispunere a e7pertizei. Avem trei etape sau momente principale si anume8 *. cunoaterea obiectului e7pertizei8 unde e7pertul studiaz actul de dispunere a lucrrii cat si materialele de cercetat in vederea stabilirii relaiei de cauzalitate dintre indicaiile si datele coninute in ordonana sau nc:eiere si obiectele primite9 e7pertul va stabili daca materialele corespund din punct de vedere calitativ si cantitativ. >. e7aminarea separata a fiecrei categorii de materiale8 obiectele trebuie sa fie fi7ate prin fotografiere. <7aminarea are in vedere at#t urmele sau obiectele in litigiu cat si modelele de comparaie in vederea identificrii caracteristicilor pe baza crora se poate stabili identitatea sau lipsa de identitate a persoanei sau obiectului inclus in sfera cercetrii. -. e7aminarea comparativa8 a caracteristicilor coninute in urma ridicata de la locul faptei cu caracteristicile modelelor de comparaie create e7perimental cu obiectele incluse in sfera cercetrii. Procedeele folosite in e7aminarea comparativa sunt confruntarea, $u7tapunerea si suprapunerea. 2onfruntarea se realizeaz prin modalitatea diverse, avem confruntarea unor imagini, a unor diagrame, confruntarea urmelor cu impresiunile aflate in cartotecile criminalistice, confruntarea cu obiectele aflate in coleciile laboratoarelor pentru stabilirea apartenenei de grup, etc. Fu7tapunerea sau continuitatea liniara este nt#lnita in cazul situaiilor specifice armelor de foc sau instrumentelor de spargere. 'uprapunerea a > imagini dintre care una este transparenta, reprezent#nd urma, persoana sau obiectul in litigiu si modelul de comparaie, este o alta metoda folosita in e7aminarea comparativa. (E+A&"A(EA (A/O("U'UI +E E;/E("I A

1n conformitate cu dispoziiile art. *>- 2od proc. Pen. raportul de e7pertiza cuprinde rezultatele investigaiilor tiinifice si are trei pari8 - Partea introductiva " unde se menioneaz organul $udiciar ce a dispus efectuarea e7pertizei, data la care s-a dispus efectuarea, numele e7pertului, data si locul unde a fost efectuata lucrarea, data ntocmirii raportului de e7pertiza, obiectul acesteia si ntrebrile la care urma sa rspund e7pertul, materialul pe baza cruia a fost efectuata e7pertiza si daca p#rtile care au participat au dat e7plicaii in cursul e7pertizei9 - Partea descriptiva " mi$loacele si metodele te:nico-tiinifice folosite in efectuarea e7pertizei, eventualele obiecii sau e7plicaii ale parilor, analiza lor av#nd in vedere cele constatate de e7pert9 - Partea finala " concluziile e7pertului. )aportul de e7pertiza se redacteaz in termeni clari si precii, se vor evita formulrile ec:ivoce sau te:niciste. 6in modul de redactare a raportului trebuie sa rezulte in esena urmtoarele8 respectarea de ctre e7pert a prevederilor legale limit#ndu-se la obiectivele indicate in actul de dispunere a e7pertizei, e7aminarea ntregului material trimis spre e7pertizare, folosirea celor mai moderne si adecvate metode si mi$loace te:nico-tiinifice de e7aminare, fundamentarea tiinifica a rezultatelor cercetrii. 1n funcie de rezultatele la care a a$uns e7aminarea, concluziile pot fi 2<)4<, P)OEAE13< sau 1/PO'1E1314A4<A )<DO3 A)11 P)OE3</<1. 2oncluziile certe sau categorice subliniaz convingerea categorica a e7pertului privind soluionarea problemei si rezultatele tiinifice ferme la care s-a a$uns prin e7pertiza. 2oncluziile pot fi negative sau pozitive, clarific#nd e7istenta unui fapt, a identitii unei persoane sau obiect, sau stabilind e7cluderea persoanei sau obiectului din cercul de suspeci. 2oncluziile de probabilitate sunt consecina e7istentei unei anumite ndoieli, incertitudini care este determinata de insuficienta calitativa sau cantitativa a elementelor caracteristice ale materialului cercetat. 2oncluziile de imposibilitate a rezolvrii problemei care nu trebuie a fi confundata cu o concluzie certa negativa sunt determinate fie de calitatea complet nesatisfctoare a elementelor caracteristice de identificare a obiectelor supuse e7aminrii sau de lipsa unor mi$loace te:nice, tiinifice adecvate pentru investigare. 1mposibilitatea a$ungerii la o anumita concluzie mai poate fi determinata si de modul in care a fost prelevata, fi7ata si ridicata urma de la fata locului sau modalitatea in care a fost e7pediata. 3eri=icarea raportului de e7perti>a

1n aceasta direcie vor fi verificate pe de o parte respectarea prevederilor legale referitoare la e7pertiza Bverificarea formala= iar pe de alta parte verificarea coninutului tiinific al raportului de e7pertiza Bverificarea de fond sau substanial=. Pentru verificarea formala sunt e7aminate de ctre instant de $udecata sau organul de urmrire penala urmtoarele aspecte8 - respectarea condiiilor legale de numire a e7pertului, daca e7ista motive de recuzare a acestuia9 - formularea rspunsurilor clare si complete la toate ntrebrile in cauza9 - respectarea condiiilor de citare a parilor9 - semntura si datarea raportului. 1n ceea ce privete verificarea de fond, vor fi e7aminate problemele de fond ale raportului de e7pertiza si anume8 - e7aminarea ntregului material pus la dispoziia e7pertului9 - folosirea unor mi$loace si te:nici moderne si adecvate de investigare9 - concordanta dintre concluzii si coninutul raportului de e7pertiza. 1n ipoteza in care organul $udiciar nu i nsuete concluziile raportului de e7pertiza, acesta i va motiva poziia pe baza constatrilor fcute cu prile$ul verificrii raportului. O eventuala neconcordanta dintre concluziile raportului si alte mi$loace de proba nu poate constitui de la nceput un motiv de respingere a rezultatelor e7pertizei, deoarece se impune o analiza a ntregului material probator. 3alori=icarea conclu>iilor e7perti>ei )olul si importanta acestui mi$loc de proba in formarea convingerii intime a instanei de $udecata sau a organului de urmrire penala este demonstrat prin aceea ca peste +GH din concluziile rapoartelor de e7pertiza sunt nsuite de ctre instana, ele servind la stabilirea adevrului in cauza. 2ele mai valoroase concluzii ale unui raport sunt cele cu caracter de certitudine, cci interpretarea lor nu ridica probleme deosebite. 6e cele mai multe ori e7pertizele criminalistice reprezint singura modalitate de a scoate la lumina probele necesare constatrii e7istentei sau ine7istentei unei infraciuni si identificrii autorului ei. )E"O+E SI )I4'OA&E "E:NI&O 8 S"IIN"I1I&E +ES"INA"E IN3ES"I2A"II'O( &(I)INA'IS"I&E /i$loace te:nico-tiinifice folosite la cercetarea la fata locului.

1nvestigarea locului faptei reprezint actul iniial de urmrire penala si presupune cunoaterea imediata, directa si completa a locului in care a fost sv#rit infraciunea sau acolo unde au fost descoperite urmele sau consecinele infraciunii. 1n conformitate cu dispoziiilor codului de procedura penala cercetarea la fata locului este necesara in vederea efecturii de constatri cu privire la situaia locului sv#ririi infraciunii, descoperirii, fi7rii si ridicrii urmelor infraciunii, stabilirii poziiei si strii mi$loacelor materiale de proba precum si a mpre$urrilor in care a fost sv#rit infraciunea. . %ata locului0 sau .loc al sv#ririi faptei0 reprezint at#t locul efectiv al sv#ririi infraciunii cat si zonele apropiate sau alte locuri unde e7ista date cu privire la pregtirea, comiterea si rezultatul faptei. 3ocul sv#ririi unei fapte este zona in care se gsesc cele mai multe urme si date referitoare la actul infracional si la autor. 6in punct de vedere tactico-criminalistic cercetarea la fata locului se realizeaz in > faze8 *. =a>a statica? >. =a>a dinamica. 2ele > faze sunt anticipate de aciuni premergtoare, preliminare respectiv8 - stabilirea locului sv#ririi infraciunii si paza lui in vederea conservrii si prote$rii urmelor9 - acordarea primului a$utor victimei si nlturarea pericolelor iminente9 - fi7area tuturor mpre$urrilor care se pot sc:imba sau modifica Breinerea unor mpre$urri si date care sunt trectoare sau perisabile respectiv temperatura, miros, caracterul iluminrii=. 1a>a statica . cercetarea la fata locului ncepe cu luarea primelor masuri si anume nlturarea eventualelor pericole, delimitarea locului, constatarea morii victimei, selecionarea martorilor asisteni si reinerea persoanelor suspecte, e7aminarea la modul general al locului faptei, stabilirea modificrilor intervenite in c#mpul infracional, etc. Nici un obiect nu trebuie atins sau micat de la locul sau9 se fi7eaz poziia obiectelor principale, a victimei, in scopul formarii unei imagini asupra naturii faptei, modalitii in are s-a sv#rit si a momentului sv#ririi. %i7area se realizeaz prin fotografiere, filmare, se e7ecuta msurtori pentru stabilirea distantei dintre obiectele principale aa cum au fost gsite. 1a>a dinamica . faza comple7a a cercetrii. 1n aceasta faza are loc cutarea, descoperirea, fi7area si ridicarea urmelor, microurmelor sau

mi$loacelor materiale de proba, se e7ecuta fotografii de detaliu sau msurtori fotografice la scara. Obiectele se pot deplasa in vederea e7aminrii lor. 1n aceasta etapa trebuie a fi clarificate mpre$urrile negative reprezentate de neconcordantele dintre starea si poziia victimei sau a unor obiecte si situaia de fapt ca de e7emplu descoperirea unui cadavru care prezint plgi tiate profund fr ca in $ur da e7iste urme de s#nge. 5mpre$urrile negative pot ascunde intenia autorilor de a ascunde fapta sau de a direciona cercetrile pe o pista greita. 2ercetarea la faza locului presupune folosirea unor mi$loace te:nicotiinifice foarte diverse si variate8 *. 4rusele criminalistice universale8 sunt formate dintr-un instrumentar divers9 se pot efectua cu a$utorul lor operaiuni principale de cercetare la fata locului. 4rusele criminalistice universale sunt mprite in mai multe compartimente astfel8 &ompartimentul traseolo9ic " care este destinat descoperirii, fi7rii si ridicrii urmelor de m#ini, de picioare, de dini, ale instrumentelor de spargere. 2onine8 substane pulverulente, pensula magnetica, pulverizatoare, plicuri cu folii adezive pentru transferarea urmelor papilare, sursele de lumina vizibila si ultravioleta, etc. &ompartimentul pentru e7ecutarea masurilor si marcare " marcarea obiectelor principale si a zonei cercetate. Avem ruleta, banda metrica colorata alternativ alb-negru, $etoane. &ompartimentul necesar e7ecut@rii desenelor si scitei " locului faptei si avem rigla gradata, busola, :#rtie milimetrica, :#rtie de calc, creioane colorate, etc. 6e asemenea, trusa conine instrumentarul de amprentare a persoanelor si cadavrelor la fata locului cat si alte instrumente a$uttoare si anume9 diamant pentru tiat geamul, magnet, urubelnie, ciocan, dalta, claste, patent, eprubete pentru ambalarea urmelor biologice, materiale, microurmelor, aparatura foto. /(IN&I/A'E'E "E:NI&I SI )E"O+E 1O'OSI"E IN E;A)INA(EA U()E'O( SI )I4'OA&E'O( )A"E(IA'E +E /(O%A 1. )etode de e7aminare microscopica. 1nstrumente optice de e7aminare " /area parte a investigaiilor criminalistice de laborator impun folosirea de metode si te:nici tiinifice in

scopul vizualizrii sau revelrii unor detalii caracteristice in vederea identificrii obiectelor si efecturii determinrii din punct de vedere cantitativ si calitii. Astfel in vederea e7aminrii unor categorii de urme si microurme sau a diverselor mi$loace materiale de proba ce poarta elemente caracteristice de identificare se va apela la mi$loace electronice sau optice de e7aminare. 6in punct de vedere tiinific se apeleaz la instrumente care sa permit vizualizarea caracteristicilor e7istente dincolo de anumite limite deoarece se cunoate faptul ca in situaia vederii monoculare puterea de separare sau de rezoluie a oc:iului este de cca. I,IAGmm iar in ipoteza vederii binoculare nu mai pot fi percepute spaial obiecte sau detalii situate la un interval mai mic de I,*mm. 'U/A . este un instrument optic de mrit. <ste folosita pentru descoperirea urmelor la fata locului si pentru e7aminarea iniiala a mi$loacelor materiale de proba. <7ista lupele simple formate dintr-o singura lentile convergenta si lupele compuse formate dintr-un sistem convergent de lentile. Puterea de mrire a lupelor se calculeaz in dioptrii si este invers proporionala cu distanta focala. Puterea de mrire denumita grosisment a$unge la de ?I7. Alte categorii de lupe folosite8 lupele cu piedestal care sunt folosite in e7aminrile dactiloscopice, lupe de m@surat, lupe cu dispo>itiv propriu de iluminare, lupe binoculare. )I&(OS&O/U' O/"I& . este un instrument optic, de cercetare, folosit in e7aminarea urmelor si in desfurarea procesului de identificare. <ste folosit in e7aminrile traseologice in vederea identificrii persoanelor, armelor, instrumentelor de spargere, descoperirii falsului in nscrisuri, e7aminrii probelor biologice, a microurmelor, etc. 'e compune din > pari si anume8 partea optica partea mecanica la care se aduga dispozitivele accesorii de iluminare si microfotografiere. /artea optica " este formata dintr-un obiectiv si un ocular fiecare definindu-se prin anumite caracteristici. 1n acest sens obiectivul are urmtoarele caracteristici8 - grosismentul sau puterea de mrire a obiectivului care poate a$unge la *>I79 - puterea de rezoluie care e7prima capacitatea de distingere unui numr cat mai mare de detalii indicata prin numr zecimal si anume I,*G9 I,-I9

- claritatea care este direct proporionala cu luminozitatea obiectivului. /artea mecanica . se compune din tubul mecanic care susine ocularul, revolverul in care se monteaz obiectivele, un stativ si o masa cu dispozitive de deplasare, talpa de susinere a microscopului, etc. Sistemele de iluminare " pentru iluminare se folosesc trei sisteme principale si anume8 - iluminarea laterala9 - iluminarea prin obiectivul microscopului9 - iluminarea prin lumina transmisa. 'e folosesc pe ranga radiaii vizibile, radiaii infraroii si ultraviolete. )etode curente de cercetare in microscopie Principalele metode sunt8 vizualizarea in c#mp luminos " a obiectelor opace si transparente, ale urmelor biologice, ale altor urme de natura organica sau anorganica9 vizualizarea in c#mp ntunecat " pentru observarea bacteriilor vii, celulelor care nu pot fi colorate9 ultramicroscopia " pot fi depistate substane de dimensiuni foarte fine9 contrastul de faza " folosit in cercetarea micropreparatelor fr structura care se cerceteaz in vitro, respectiv urme de natura organica9 polarizarea " in vederea e7aminrii unor substane optice active de tipul celor care conin nicotina, za:aruri, unele elemente de natura to7ica Bau proprietatea sa roteasc plan ul de polarizare a luminii=. "E:NI&I +E I+EN"I1I&A(E A /E(SOANE'O( +U/A U()E'E 'ASA"E +E &O(/U' U)AN NO41;N<A 6< ;)/A A 1N%)A241;N11 " orice actiune a oamenilor se reflecta prin transformarile produse in mediul in care se desfasoara la fel cum orice fapta ilicita produce transformari obiective, sub raport criminalistic, in urme ale infractiunii. Prin urma a infractiunii intelegem orice modificare materiala intervenita in conditiile sv#ririi unei fapte penale, intre fapta si modificarea produsa e7istand un raport de cauzalitate. Producerea unei modificari nu este limitata la persoana autorului faptei, ea putand apartine si subiectului pasiv al infractiunii. Astfel, petele de sange sau firele de par ale victimei gasite pe imbracamintea agresorului sunt

urme pretioase care fac dovada contactului dintre cei >, impre$urare de natura sa conduca la implicarea persoanei suspecte in cauza cercetata sau la includerea in cercul de banuiti. &(I"E(II +E &'ASI1I&A(E A U()E'O( IN1(A&I"UNII 2lasificarea urmelor in fucntie de diferite criterii are drept scop cresterea gradului de precizie si claritate al formularii concluziilor cercetarilor criminalistice in solutionarea cauzelor penale. Avem in vedere urmatoarele criterii< *. %actorul creator de urma " factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi8 corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum sunt incediul, e7plozia. >. 4ipul sau natura armei " avem8 urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator, de e7 urmele de maini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, etc9 urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice inclusive resturi sau fragmente de obiecte ce sunt denumite generic si urme materiale Bpetele de sange, firul de par, praful, ciobul, pilitura, pelicula de vopsea, resturi vegetale, etc.=9 urme sonore vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor, care sunt conditionate de prezenta la locul faptei de un mi$loc de inregistrare sau un martor de auditu capabil sa retina anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, situatie in care nu mai putem vorbi de urme9 urme vizibile si urme latente ultimile invizibile cu oc:iul liber sau foarte putin vizibile, ceea ce impune revelarea lor prin diferite metode9 macro si microurmele. -. /odul de formare a urmelor " avem in vedere raportul de miscare in care se afla la un moment dat obiectul creator si obiectul primitor de urma, iar pe de alta parte, locul in care se fi7eaza urma pe obiectul primitor Bla suprafata sau in adancime=. 6in acest punct de vedere deosebim8 urme statice create prin atingere, apasare sau lovire, fara ca suprafetele de contact sa se afle in miscare una fata de cealalta in momentul contactului Burmele de maini, buze, picioare,etc=9 urme dinamice formate ca rezultat al miscarii de translatie, de alunecare a unei suprafete una peste alta. ;n e7emplu tipic il constituie urma de franare a unui autove:icul sau urma lasata de un cleste in momentul taierii unui belciug9 urme de suprafata- de e7 atingerea cu mana a unei suprafete prafuite, etc9 urme de adancime specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de urma cu un anumit grad de plasticitate, in care se imprima suprafata obiectului ce a format urma Burma de picior in pamantul moale=. &E(&E"A(EA &(I)INA'IS"I&A A U()E'O( +E )AINI

2ercetarile intreprinse asupra desenelor papilare si a utilitatii lor in identificarea persoanelor au pus bazele unei ramuri importante a criminalsiticii si anume dactiloscopia BdactilosJdeget, scopiaJprin care se poate privi, cerceta=. 6actiloscopia este ramura 2riminalisticii care se ocupa cu e7aminarea si clasificarea desenelor papilare in vederea identificarii persoanei. 6esenele papilare, specifice pielii corpului omenesc, aflate la nivelul degetelor, palmei si talpii piciorului cunoscute sub denumirea de dermatoglife, sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate intre ele de santuri papilare. 2restele papilare redau relieful neregulat al papilelor dermice, aflate la linia de legatura dintre cele > straturi principale ale pielii, derma si epiderma, dintre care ultimul, aflat la suprafata, cunoaste un permanent proces de descuamare. 1n varful crestelor papilare se gasesc orificiile sudoripare sau porii prin care este secretata sudoarea. %ormata din apa, saruri minerale si substante organice, sudoarea reprezinta unul din elementele importante de formare a urmelor pe suprafetele cu care pielea intra in contact. Nu numai desenul papilar, dar si crestele papilare si porii prezinta elemente de specificitate, puncte caracteristice de natura sa deosebeasca un individ de altul. /roprietatile desenului papilar *. ;nicitatea desenului papilar " se deosebesc intre ele prin forma si prin detalii caracteristice, al caror numar si varietate fac practic imposibila intalnirea a > amprente identice. Pornindu-se de la un numar de ? caracteristici, posibilitatea repetarii a > desene papilare cu aceleasi puncte coincidente ar e7ista teoretic numai la @? milioane de amprente. 6aca numarul detaliilor caracteristice creste rezultatul calculului a$unge la cifre astronomice. >. %i7itatea desenului papilar " consta in mentinerea formei si detaliilor caracteristice ale desenului papilar de la formarea sa in luna a @ a de viata intrauterina si pana la moartea persoanei. 'ingura modificare, fara implicatii in procesul identificarii, o reprezinta cresterea in dimensiuni a amprentei. Pe masura dezvoltarii corpului, fara influenta asupra caracteristicilor crestelor papilare. -. 1nalterabilitatea " in mod normal un desen papilar nu poate fi modificat sau inlaturat. Numai ranile adanci care afecteaza in adancime stratul dermic, distrugand papilele, precum si unele boli de tipul leprei, pot duce la alterarea involuntara a desenului. &lasi=icarea desenului papilar<

6esenele papilare sunt caracterizate de forme variate. Astfel, s-a impus impartirea lor pe categorii, grupe sau tipuri. Primul criteriu il reprezinta regiunea anatomica a corpului pe care o ocupa, respectiv regiunea digitala, palmara sau plantara. 6esenele papilare ale mainii sunt impartite astfel8 - regiunea digitala cu zonele falangetei, falanginei si falangei, despartite de santurile fle7orale9 - regiunea palmara cu zonele palmara, tenara si :ipotenara. 1ndiferent de regiunea sau zona in care se gasesc desenele papilare au o importanta aproape egala in identificare. 6intre acestea se disting desenele de pe falangete ale caror urme raman cel mai frecvent la fata locului. 2restele papilare formeaza de regula trei zone8 - >ona ba>ala dispusa intre santul fle7oral si centrul desenului9 - >ona centrala sau nucleara, zona ce detine ponderea cea mai mare in clasificare9 - >ona mar9inala alcatuita din crestele aflate la e7teriorul desenului. 3ocul de intalnire al celor trei zone poarta denumirea conventionala de 6<34A. Al doilea criteriu este impus de forma desenului din zona centrala si de pozitia si numarul deltelor astfel8 - desenele adeltice sau de tip arc lipsite de zona centrala9 - desenele monodeltice sau de tip lat in care zona centrala are forma unui lat pornind din dreapta sau din stanga desenului, de unde avem clasificarea in de7trodeltice si sinistrodeltice? - desene bideltice sau de tip cerc zona centrala fiind sub forma de cerc, de spirala, de laturi gemene, etc9 - desene polideltice sau de tip combinat ma$oritatea prezen tand trei delte si foarte rar patru delte9 - desene e7ceptionale sau amor=e care nu se apropie de desenele papilare obisnuite. +E"A'II'E &A(A&"E(IS"I&E A'E +ESENU'UI /A/I'A( Amprenta digitala contine o serie de puncte caracteristice sau detalii de natura sa permita identificarea certa a individului. 1ntr-un desen papilar se pot gasi in $ur de *GI de detalii caracteristice. /oroscopia si crestoscopia 6etaliile sau punctele caracteristice ale desenelor papilare pot fi e7ploatate cu success in identificarea criminalistica numai daca sunt prezente intr-un numar sufficient sau reflectate, in conditii bune, de urma.

'unt frecvente situatiile in care la fata locului urmele digitale se prezinta sub forma unor fragmente de creste papilare. 'i in aceste cazuri identificarea este posibila prin e7aminarea formei porilor si a marginilor crestelor papilare. &ercetara si interpretarea la =ata locului a urmelor de maini ;rma papilara a degetelor, a palmei sau a intregii maini se formeaza prin contactul direct al acesteia cu o suprafata sau un obiect oarecare. 1n functie de modul de formare se pot imparti astfel8 - urme de maini statice sau dinamice . valoarea cea mai mare pentru identificare o au urmele de maini statice deoarece redau cu claritate desenul papilar si detaliile sale caracteristice. ;rmele dinamice care se prezinta sub forma unor man$ituri pot servi la o identificare generica. - Urme de supra=ata sau de adancime . in functie de plasticitatea suportului primitor de urma. ;rmele formate pe suprafete tip plastilina, c:it moale, vopsea neuscata se formeaza in adancime spre deosebire de urmele lasate pe o suprafata dura, de tipul sticlei care sunt urme de suprafata. ;rmele de suprafata se pot forma prin stratificare datorita depunerii de substanta aflata pe mana Bsudoare,vopsea, grasime, sange, etc.= pe suprafata atinsa precum si prin destratificare datorita ridicarii substantei e7istente anterior pe obiect Bpraf, vopsea=9 - Urme de maini vi>ibile sau latente . urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte subtire de substanta, capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si c:iar al porilor. ;rmele de maini latente contrar aparentelor sunt in ma$oritatea cazurilor de o calitate mai buna decat urmele vizibile. 2u toata valoarea redusa de identificare a urmelor vizibile ele servesc la constatarea impre$urarilor in care a fost sv#rita infractiunea +escoperirea urmelor de maini Presupune in primul rand o cautare sistematica a lor in functie de natura locului si de modul de savarsire a faptei. 2autarea urmelor papilare poate incepe din locul in care se presupune ca a intrat infractorul, prin cercetarea clantelor usii, a incuietorilor, comutatorului, etc. 6aca s-a patruns prin spargerea geamului cioburile acestuia pastreaza in conditii bune urmele crestelor papilare. 6e asemenea, obiectele de portelan si sticla, suprafetele metalice, mobilier, suprafete relative zgrunturoase, gulerele, mansetele de camasi pot retine urme in conditii bune. 1n situatia in care infractorul a folosit manusi, trebuie sa retinem faptul ca insesi aceste manusi pot crea urme specifice. Stabilirea vecAimii urmelor de maini

)eprezinta o probleme importanta de care se tine seama atat in procesul descoperirii cat si in cel al revelarii urmelor crestelor papilare. 'tabilirea vec:imii se face in functie de factori variati si este uneori relativa. Astfel, urmele de portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite pot fi pastrate c:iar ani de zile, in vreme ce :artia le pastreaza cateva ore in functie de calitatea ei. 1n primele momente ale cercetarii stabilirea vec:imii urmelor este absolute necesara pentru alegerea mi$loacelor adecvate de revelare " de e7 revelarea unei urme proaspete de circa o ora, prin prafuire, poate sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii. 1i7area si ridicare urmelor de maini 6in punct de vedere procedural principalul mi$loc de fi7are a urmelor il reprezinta procesul-verbal. %i7area in acest document presupune consemnarea e7acta, precisa si detaliata a metodelor de revelare intrebuintate, a locului in care au fost descoperite si a raportului de pozitie fata de obiectele principale 6in punct de vedere te:nic " criminalistic fi7area presupune in primul rand fotografierea urmelor atat in cadrul general a locului faptei cat si in calitatea lor de obiecte principale. %otografiile se e7ecuta dupa revelarea urmelor latente, cateodata c:iar inainte, daca e7ista pericolul degradarii. Printre procedeele de fi7are a urmelor se mai numara schitele si desenele intocmite la fata locului si care se ane7eaza procesului-verbal. (idicarea urmelor de maini 'e poate realiza fie prin transferarea pe pelicula adeziva speciala, fie prin efectuarea unui mula$. *. $ransferarea pe pelicula adeziva denumita folio se face dupa revelarea si fotografierea urmelor. %oliile adezive pot fi transparente, albe sau negre, alegerea lor fiind in functie de culoarea urmei. >. %idicarea cu ajutorul mulajelor se realizeaza in cazul urmelor de adancime, dupa fotografierea prealabila a lor9 -. $ransportarea obiectelor putatoare de urma impune respectarea unor cerinte de manipulare si ambalare vizand prevenirea distrugerii sau alterarii urmelor. E7perti>a criminalistica a urmelor de maini <7pertiza dactiloscopica reprezinta etapa finala a activitatii de clarificare a aspectelor legate de formarea urmelor de maini la fata locului, de obtinerea de informatii privind persoana, precum si de precizarea raportului dintre urma si activitatea infractionala.

6aca e7pertului i se prezinta numai urma ridicata la fata locului acesta are posibilitatea sa stabileasca de la ce mana provine, regiunea mainii sau degetul care a format-o, din ce tip sau varietate de desen papilar face parte, in ce mod s-a format, vec:imea urmei si daca aceasta contine suficiente date de identificare 1n cazul in care i se prezinta e7pertului si impresiunile digitale luate persoanei suspecte, ori cele e7istente in cartoteca dactiloscopica, se poate stabili daca urma si impresiunea sunt formate de acelasi deget deci de aceeasi persoana. ;n aspect particular al identificarii pe baza amprentelor digitale il reprezinta posibilitatea identificarii unor cadavre necunoscute. 'copul principal al e7pertizei dactiloscopice este acela al identificarii persoanei ce a lasat urme in campul infractional. Pentru efectuarea e7pertizei dactiloscopice este necesara in primul rand amprentarea persoanelor aflate in sfera de interes a inestigatiilor. Amprentarea cadavrelor prezinta anumite particularitati datorate proceselor specifice putrefactiei, rigiditatii cadaverice mumificarii si des:idratarii. &ercetarea criminalistica a urmelor lasate de alte parti ale corpului *. &ercetarea urmelor lasate de picioare 'unt folosite destul de rar in activitatea de identificare, consideranduse ca au mai putine posibilitati de individualizare datorita numarului relative redus de elemente caracteristice, cu e7ceptia celor specifice crestelor papilare de pe talpa piciorului. 6in categoria urmelor de picioare fac parte8 - urmele plantei piciorului " ale piciorului gol9 - urmele piciorului semi-incaltat9 - urmele de ciorapi sau de incaltaminte. ;rmele plantei piciorului si anume cele formate de piciorul gol sunt cele mai valoroase pentru individualizare, deoarece amprenta plantara Bamprenta talpii piciorului= poate servi la o identificare certa a individului, ec:ivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale. ;rmele piciorului semiincaltat sau ale ciorapilor reproduce forma generala a plantei piciorului, a regiunilor sale si a tesaturii. ;rmele de incaltaminte daca sunt formate in conditii corespunzatoare Bde e7. urme statice in pamantul moale= pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii.

1n legatura cu urmele de picioare trebuie sa precizam ca nu trebuie sa confundam o urma dinamica Bprin e7celenta o urma de alunecare= cu urma create de piciorul aflat in mers, urma de natura statica. E7perti>a criminalistica a urmelor de picioare Problemele principale pe care le poate rezolva e7pertiza criminalistica a urmelor de picioare indiferent daca este vorba de urma piciorului gol ori de cea de incaltaminte sunt in functie daca e7pertului i se trimite spre e7aminare numai urma in sensul mula$ului, fotogramei sau desenului ridicata de la fata locului sau si urma si modelele tip de comparative. 6aca e7pertului i se trimite numai urma acesta va putea solutiona urmatoarele probleme8 determinarea se7ului, varsta, talia, greutatea apro7imativa, particularitatile anatomo-patologice, mecanismul de formare si vec:imea urmei, alte date rezultate din interpretarea elementelor crearii de urma. 1n ipoteza in care i se pun la dispozitie e7pertului si modele de comparatie, respectiv impresiunea plantei piciorului sau incaltamintea suspecta, se poate a$unge la identificarea persoanei sau obiectului creator de urma. Urmele de dinti %ac parte din categoria acelor urme care ofera o baza de identificare atat sub raport criminalistic cat si medico-legal, datorita unor caractersitici ale formei, dispunerii si particularitatilor prezentate de fiecare dinte, indeosebi dupa varsta de >G de ani cand intreaga dantura este formata. ;rmele de dinti asa cum se descopera ele pe corpul persoanelor, pe alimente sau diverse obiecte se prezinta sub forma statica sau dinamica de suprafata sau de adancime. 1n cazul )amaru urmele de dinti descoperite pe corpul victimelor alaturi de modul de operare au constituit un indiciu pretios de stabilire a faptului ca omorurile erau sv#rite de acelasi autor servind la alcatuirea portretului robot. 2erecetarea la fata locului a urmelor de dinti nu necesita mi$loace de investigare deosebite fiind prin e7celenta vizibile. %i7area urmelor de dinti se face prin consemnarea in procesul-verbal si prin fotografiere, insistandu-se numai asupra detaliilor si asupra corpurilor purtatoare de urma fata de celelalte obiecte principale. <7pertiza urmelor de dinti sau e7pertiza odontologica poate raspunde la intrebari privind natura umana sau animala a urmei, se7, varsta, tipul antropologic al persoanei, mecanismul de formare si caracteristicile dintilor reflectate in urma.

Urmele de bu>e 'e formeaza la contactul acestora cu diverse obiecte, prin depuneri de natura biologica Bsaliva=, alimentara si cosmetica. ;rmele se prezinta sub forma statica sau dinamica, pentru identificare fiind realmente utile urmele statice. 'e pot prezenta sub forma vizibila sau latenta si in ma$oritatea cazurilor numai ca urme de suprafata. <7pertiza criminalistica a urmelor de buze poate sa dea raspunsuri privind natura umana sau animala a urmelor, mecanismul de formare, vec:imea urmei, varsta, se7ul, tipul antropologic apro7imativ al individului, natura substantelor e7istente in urma. Alte urme formate de parti ale corpului uman8- avem urme de urec:i, urmele nasului, urmele fruntii, urmele de ung:ii " toate acestea pot furniza data referitoare la cele petrecute in momentul sv#ririi infractiunii, la raportul dintre victima si agressor, la modul in care a actionat autorul, la numarul de persoane, etc. &ercetarea criminalistica a urmelor biolo9ice de natura umana 6in categoria urmelor biologice face parte marea masa a urmelor de materie biologica umana, indeosebi produsele de secretie, e7cretie si tesuturi umane. 'ecretiile principale sunt8 saliva, secretia nazala, laptele matern. <7cretiile include8 urina, fecalele, sperma, sputa, vomismentele, meconiul, etc. 4esuturi moi8 sange, piele, tesut muscular, masa cerebrala. 4esuturi dure8 oase si ung:ii. &ercetarea urmelor de san9e ;rmele de sange detin o pondere particulara in cadrul investigarii criminalistice. 'angele detine aproape *K*- din greutatea unei persoane si se compune din > parti principale8 plasma si elementele celulare formate din globule rosii- :ematii, globule albe " leucocite si trombocite. 3a fata locului urmele de sange se prezinta sub forma de picaturi, stropi, dare, si sunt consecinta unei actiuni violente e7ercitate asupra corpului persoanei, de natura sa determine, direct sau indirect, leziuni ale vaselor sanguine. 2uloarea urmelor de sange difera in functie de vec:imea, cantitatea, natura suportului si factorii care actioneaza asupra lor8 temperature, lumina, agenti fizici si c:imici. O urma proaspata are o culoare rosu-staco$iu si un luciu caracteristic. 2u timpul luciul dispare iar culoarea se transforma in maroniu si negru. O influenta importanta asupra urmelor de sange o au actiounile e7ercitate de om, respective de persoana care cauta sa indeparteze pata prin

razuire, spalare sau prin distrugerea suportului sau a portiunii sale care contine urma, cum ar fi de pilda arderea prosopului, a batistei, decuparea unei portiuni din material, etc. <7pertiza urmelor de sange incadrata in categoria mai larga a e7pertizelor biocriminalistice este destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari formulate de organele $udiciare si anume daca urma este sau nu este sange, daca este de natura umana sau animala, caror grupe din sistemul AEI, serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, care este organul din care provine, daca contine alcool sau elemente de natura to7ica, sangele apartine unui barbat sau unei femei, care este vec:imea apro7imativa a urmei, etcL &ercetarea urmelor de saliva si de sperma ;rmele de saliva intereseaza pentru obtinerea unor date privind persoana, indeosebi pe baza grupei sanguine, cu precizarea ca acest lucru este posibil numai in ipoteza in care individual este de tip secretor. 2alitatea de secretor o au persoanele care elimina in secretiile organismului antigene ce se gasesc si pe :ematiile sangelui, ceea ce permite determinarea grupei sanguine. 3a cautarea urmelor de saliva nu trebuie pierdut din vedere ca ele se pot confunda cu alte urme biologice " sperma, secretie vaginala, transpiratir, mucus nasal " precum si cu pete de alta natura organica sau anorganica " sucuri, detergenti, vopsea. <7pertiza urmelor de saliva serveste la clarificarea unor aspecte relative asemanatoare urmelor de sange. 1n saliva pot fi depistate si o serie de caracteristici individuale reflectate de compozitia celulara si de flora microbiana specifica zonei bucale. ;rmele de sperma " sau urmele seminale. Prezenta lor este caracteristica sv#ririi de infractiuni de un grad de periculozitate deosebit sau al caror mod de savarsire prezinta anumite particularitati. 'i anume omorul, infractiunile privitoare la viata se7uala. <7pertiza biocriminalistica a urmelor seminale este destinata stabilirii faptului daca urma este de sperma si daca aceasta este de origine umana sau animala, determinarea caracterului de secretor sau nesecretor a individului, grupei sanguine, vec:imii petei, substantelor straine prezente in urma si a eventualelor boli venerice. Posibilitatile de e7aminare a urmelor de sperma fata de alte urme biologice sunt amplificate de capacitatea de supravietuire a spermatozoizilor. Astfel, la o femeie in viata, spermatozoizii supravietuiesc intravaginal circa ?+ ore, iar la un cadavru ei se pot conserva un timp mai indelungat, mergand pana la *, zile, in ipoteza cadavrelor ing:etate.

&ercetarea =irului de par %irele de par uman alcatuiesc o categorie aparte de urme biologice denumite si urme de natura piloasa. " prin care se obtin date importante cu privire la personae si la impre$urarile faptei. 1n esenta se pot obtine date despre natura, originea, caracteristicile de se7, varsta, regiunea corporala din care provine, pigmentatia, diverse particularitati morfologice ale firului de par, etc. 1n general unui fir de par ii este caracteristica o anumita lungime, grosime, pigmentatie, ondulatie precum si unele degradari, toate raportate la varsta si se7ul persoanei, la regiunea corpului din care provine, la starile fiziopatologice si la influenta unor factori de mediu. <7pertiza firelor de par este consacrata pe de o parte cercetarii structurii intime a parului, cu elementele sale caracteristice iar pe de alta parte , analizei suprafetei acestuia a diverselor particule aderente, urme ale materiei in care a fost descoperit. <7pertiza va trata anumite aspecte8 - natura si originea umana sau animala a firului de par9 - modul de detasare a firelor de par9 - se7ul, varsta apro7imativa si rasa persoanei9 - eventualele alterari produse de diverse boli9 - natura depunerilor de pe suprafata firului de par. <ste posibila identificarea grupei sanguine a persoanei datorita prezentei antigenelor specifice sistemului A,E, O. &ercetarea urmelor ol=active ;rmele de miros reprezinta o categorie aparte de urme specifice nu numai omului ci si animalelor, inclusiv ma$oritatii substantelor care contin elemente volatile. %ormarea urmelor olfactive este practice inevitabila, orice persoana lasandu-si moleculele de miros peste tot pe unde trece, pe fiecare dintre obiectele atinse, nici pantofii, nici imbracamintea si nici manusile neputand sa impiedice formarea acestui tip de amprenta olfactiva. <7ploatarea in investigatiile criminalistice a urmelor olfactive s-a impus datorita proprietatii acestora de a se forma invariabil la simpla trecere a Mpersoanei printr-un anumit loc. O urma olfactiva formata in locuri inc:ise poate persista in conditiile cele mai bune ma7. >I ore. 4emperatura ridicata, vantul,ploaia, trecerea unui numar mare de oameni conduc la degradarea rapida a urmei.

1n functie de persistenta urmelor acestea sunt clasificate in urme proaspete cu o vec:ime de pana la o ora, urme normale cu o vec:ime de trei ore si urme reci cu o vec:ime de @-A ore. 'pre deosebire de om, un caine poate selecta o urma din alte >II, el dispunand de un numar de cellule olfactive de -I de ori mai mare. 2alitatile care servesc la descoperirea urmelor olfactive sunt in fucntie de rasa, pregatirea si se7ul cainelui. Printre cei mai folositi caini in descoperirea si prelucrarea urmelor de miros este ciobanescul german Bcainele lup=, acuitatea olfactiva ma7ima avand-o femelele. %olosirea Ncainilor politisti0 in descoperirea si prelucrarea urmelor olfactive a devenit o practica curenta datorita eficacitatii ei, nu numai in cazurile de identificare a persoanelor dar si in domenii ca de e78 - depistarea stupefiantelor9 - detectarea e7plozivilor9 - descoperirea de persoane rapite, victime ale unor actiuni de natura terorista ori personae care se ascund pentru a se sustrage urmaririi penale ori altor masuri $udiciare. Identi=icarea persoanelor dupa semnalmente, dupa voce si prin alte metode criminalistice Identi=icarea persoanelor si cadavrelor dupa semnalmentele e7terioare. Pentru ca o persoana sa poata fi deosebita de o alta sub raport criminalistic si identificata este necesar ca descrierea caracteristicilor sale anatomice sa se faca dupa metode riguros stiintifice. 6escrierea semnalmentelor " cunoscuta in literature de specialitate sub denumirea de metoda portretului vorbit " are in vedere caracteristicile intregului corp, accentul fiind pus pe particularitatile anatomice ale fetei. 1n esenta, identificarea se face cu a$utorul unor metode si te:nici specializate, in cadrul unor activitati de urmarire penala desfasurate potrivit unor reguli tactice specifice ascultarii martorilor sau victimilor infractiunii. )E"O+E &(I)INA'IS"I&E +E I+EN"I1I&A(E A /E(SOANE'O( +U/A SE)NA')EN"E'E E;"E(IOA(E 1mpre$urarile in care sunt sv#rite infractiunile impugn in mod frecvent identifcarea autorilor unor infractiuni, a victimelor acestora prin metode destinate e7ploatarii imaginilor fi7ate memorial, ma$oritatea acestora fiind aplicabile si in cazul cadavrelor necunoscute descoperite intr-o stare care permite o astfel de identificare.

)E"O+A /O("(E"U'UI 3O(%I" Porteretul vorbit este o metoda stiintifica care seveste la identificarea persoanelor pe baza descrierii semnalmentelor e7terioare ale acestora de catre o alta persoana. 6<'2)1<)<A %O)/<3O) '4A412< vizeaza elemente caracteristice privind talia, constitutia fizica sub aspectul general al perosanei, forma capului si a fetei, eventuale infirmitati, etc. 4alia poate fi scunda, mi$locie si inalta. 1n acest sens avem - gradatii8 *@I cm pentru talia scunda, *@I-*AG cm pentru talia mi$locie si peste *AG cm pentru talia inalta, urmand ca aceste aprecieri sa se modifice avand in vedere conditiile de crestere a mediei inaltimii. 2onstitutia fizica sau corpolenta este apreciata ca robusta sau solida, mi$locie, slaba sau uscativa, in functie de marimea sistemului osos si de masa musculara a individului. 6e asemenea, intereseaza si forma umerilor, lungimea gatului, particularitati ale mainilor si picioarelor, etc. Aspectul general sau tinuta unei persoane poate fi evaluata ca sportiva, eleganta, atletica, greoaie, ori asociata unor profesiuni cum ar fi cele de ofiter, balerin, functionar, marinar, intellectual, student, etc. 2AP;3 P<)'OAN<1 " detine locul principal in descrierea portretului vorbit, astfel8 - forma capului " privit din fata poate fi alungita, ovala, dreptung:iulara, triung:iulara, cu baza in sus sau in $os, patrata, colturoasa, romboidala. 6in profil capul poate avea un contur normal sau regulat, tuguiat, etc. %orma capului trebuie raportata la conturul fetei si la conturul profilului9 - fata se imparte de regula in - zone 9 frontala, nazala si bucala. Dona frontala cuprinde regiunea dintre baza nasului si baza acestuia9 zona bucala cuprinde regiunea dintre baza nasului si varful acestuia9 - fiecare element component al fetei se descrie separate astfel8 - PA);3 se descrie dupa culoare, forma carliiontata, intins, ondulat, calvitie, lungime, mod de pieptanare9 - %);N4<A se descrie dupa inaltime, latime, contur, inclinare, particularitati, mod de ridare9 - O2&11 se descriu dupa forma, pozitie, culoare, spatiu interocular, particularitatile pleoapelor, genelor, adancimea in orbite, etc9 - NA';3 are caracteristica radacina, linia dorsala sau muc:ia, inaltimea, latimea, baza, conformatia narilor, culoarea9 - (;)A '1 E;D<3< se descriu dupa marime, contur, culoare, pozitie, grosime, proeminenta9

- EA)E1A se descrie potrivit profilului ei, latimii, inaltimii, particularitatilor sale si anume plata, ascutita, ingropata, Earbie dubla, etc9 - ;)<2&<A intereseaza atat in privinta aspectului general, pozitia fata de cap cat si sub aspectul elemntelor sale componente " lob, tragus, antetragus, :elis, etc9 - )16;)13< sunt apreciate in functie de zona in care se gasesc , dupa forma si numarul lor. - '</N<3< PA)412;3A)< fac parte din elementele pretioase pentru identificarea persoanelor si cadavrelor. 4atua$ul ocupa un loc important in suita semnelor particulare9 el poate fi gasit pe toata suprafata corpului cu e7ceptia palmelor, talpilor si pielii de pe cap, de regula pentru tatua$ul ornamental se prefera pieptul, spetele si bratele. 6aca eventual s-a incercat inlaturarea lui c:irurgicala, cu a$utorul fotografiei sub radiatii infrarosii i se poate observa forma initiala, datorita resturilor de pigment ramase in tesut. +ES&(IE(EA 1O()E'O( +INA)I&E 6enumite si functionale se refera in special la tinuta corpului, felul mersului, mimica, privirea, diferite forme de manifestare, etc. /ersul unei personae poate fi normal, dega$at, suplu, sportiv, greoi, ezitant, cu pasi mari sau mici, saltaret, cu alte particularitati date de morfologia piciorului, de anumite infirmitati, si de starea de sanatate. /odul de manifestare se intelege gestica, vorbirea care sunt in functie de personalitatea si temperamental individului. orbirea trebuie inclusa in conturarea portretului vorbit, prin particularitatile de genul vorbirii normale,precipitate, balbaite, organizate precum si timbrului, accentului, etc )etode teAnice =olosite in identi=icarea persoanelor dupa semnalmentele e7terioare. /ortretul scAitat . sau sc:ita de porter consta in sc:itarea unui portret dupa descrierea martorului sau a victimei, de catre un desenator cu calitati plastice foarte bune. 1otorobotul . este o metoda de identificare cu a$utorul unui cola$ fotografic de elemente faciale preluate din fotografii ale semnalmentelor unor personae diferite. Sinteti>atorul =oto9ra=ic, portretul robot computeri>at, sunt alte doua metode folosite. )etode criminalistice de identi=icare a cadavrelor necunoscute Procedeele criminalsitice de identificare a persoanelor dupa seemnalmente e7terioare pot fi utile si in cazul identificarii cadavrelor necunoscute insa aplicabilitatea lor este limitata de transformarile firesti prin

care trece corpul uman ca urmare a anumitor fenomene cadaverice, procesul de putrefactie, etc. /etodele criminalistice de identificare a cadavrelor utilizate mai frecvent in practica sunt8 &etoda supraproiectiei consta in proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste imaginea fotografica a persoanei disparute, careia se presupune ca i-a apartinut craniul. 2ele > imagini negative sunt proiectate pe un ecran in vederea stabilirii coincidentei sau necoincidentei elementelor anatomice si antropometrice appreciate ca puncte de reper. 'uparpunerea electronica a imaginilor este o varianta perfectioanta a supraproiectiei. %econstituirea fizionomiei dupa craniu mai este denumita si metoda (&<)A'1/O " )1'2;41A dupa numele celor > care s-au ocupat de aceasta metoda in )usia si in )omania. /etoda consta in reconstituirea plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului, potrivit unor standarde de grosime determinate stiintific. 1ntreaga operatie se e7ecuta pe craniul cadavrului caruia se incearca sa i se determine identitatea. #dentificarea dupa resturile osoase e7pertiza criminalsitica osteologica este efectuata de specialistul antropolog care este in masura sa determine daca urmele osteologice sunt sau nu de natura umana, daca ne aflam in prezenta unui sc:elet intreg sau daca oasele apartin mai multor personae. 6e asemenea se pot obtine informatii referitoare la se7, varsta, talie si eventualele boli de care a suferit personae ain timpul vietii. #dentificarea dupa sistemul dentar si lucrarile stomatologice este valoaroasa datorita elementelor specifice de individualizare pe care le prezinta in mod natural dantura unei personae. Practica demonstreaza ca in anumite situatii si anume e7plozii, incendii, catastrop:e, accidente, distrugerea premeditate a corpului victimei prin diverse modalitati printre foarte putinele elemente care mai pot oferi date cu privire la personae, mergandu-se pana la identificare, sunt cele ale sistemului dentar. #dentificarea prin e'pertiza fotografiei de portret este un procedeu frecvent aplicat de organelle $udiciare in stabilirea identitatii unui cadavru caruia 1 se poate face o fotografie a semnalmentelor dupa efectuarea toaletei sale. 3a aceasta se adauga identificarea unei personae amnezice sau care isi ascunde identitatea. /etoda consta in compararea unei fotografii cat mai recente a persoanei disparate cu fotografia semnalmentelor cedavrului.

I+EN"I1I&A(EA /E(SOANE'O( +U/A 3O&E SI 3O(%I(E /etoda moderna in slu$ba aflarii adevarului si descoperirii autorului infractiunii. 1ndividualitatea vocii si vorbirii determinate de diverse particularitati anatomice si fiziologice permite identificarea neta a unei perosane de alta pe baza unor caracteristici de natura diferita. Pentru a putea initia un astfel de proces de identificare este necesara descoperirea de urme specifice respective cele denumite urme sonore ale vocii si vorbirii a caror e7istenta este determinate de raspandirea pe scara larga a mi$loacelor electronice de inregistrare fonica. Particularitatile care determina individualitatea vocii fiecarei persoane sunt urmatoarele8 - particularitatile de constructie ale aparatului fonorespirator ale fiecaruia dintre componentele sale Bplamiani, tra:ee, laringe, coarde vocale, cavitate bucala, etc= servesc la diferentierea neta a unei personae de alta. - Particularitatile functiei fonatorii determinate de fiziologia specifica a actului respirator si de modul de comportare a coardelor vocale. Aceste particularitati se reflecta in cele - caracteristici principale ale vocii8 timbru, frecventa, intensitate, unde primele > sunt foarte importante pentru identificarea persoanei deoarece scapa controlului constient al acesteia9 - Particularitati determinate de modificari ale aparatului fonorespirator aparute ca urmare a unor maladii. 6e remarcat ca vocea prezinta o alta proprietate esentiala si anume stabilitatea. 6in momentul sc:imbarii vocii la pubertate aceasta ramane relative stabile pe intreaga durata a vietii. E7perti>a criminalistica a vocii si vorbirii <a nu se rezuma numai la identificarea persoanei, ea incearca sa resolve si probleme cum ar fi8 - stabilirea autenticitatii fonogramei in litigiu9 - identificarea persoanei vorbitorului 9 - stabilirea eventualei deg:izari a vocii si vorbirii9 Inre9istrarea penala Privita in ansamblu inregistrarea penala consta in esenta in urmatoarele8 - identificarea persoanelor care au mai sv#rit infractiuni pe baza inregistrarii penale nomminale si dactiloscopice9 - identificarea autorilor unor fapte penale pe baza inregistrarii dactiloscopice monodactilare si dupa modul de operare9

- identificarea persoanelor disparute si a cadavrelor cu identitate necunoscuta potrivit semnalmentelor e7terioare ori a altor date antropologice9 - identificarea unor obiecte corp delict ari stabilirea apartenentei lor de grup, pe baza datelor din cartoteci sau diverse colectii. 1mportanta inregistrarii penale trebuie privita in dublu sens si anume8 combaterea infractiunilor prin identificarea autorilor lor , inclusive a celor cu antecedente penale precum si a unor mi$loace materiale de proba si al doilea sens priveste scopul preventiv al activitatii $udiciare , inregistrarea celor condamnati penal, servind la o supraveg:ere a modului lor de reeducare si de reinsertie sociala pentru a nu mai comite alte infractiuni. E'E)EN"E +E %A'IS"I&A 4U+I&IA(A Aparitia acestui domeniu al te:nicii criminalisticii denumit Nbalistica $udiciara0 s-a impus datorita frecventei folosirii armelor de foc in sv#rirea de infractiuni si datorita particularitatilor referitoare la cercetarea la fata locului si la e7aminarile specifice de laborator. Ealistica $udiciara reprezinta o ramura distincta a te:nicii criminalisticii, destinata e7aminarii armelor de foc si urmelor acestora prin metode si mi$loace te:nico-stiintifice specializate in scopul determinarii impre$urarilor in care a fost folosita o arma la comiterea unei infractiuni si al identificarii sale. Ealistica $udiciara se diferentiaza de balistica e7terioara sau balistica tintei avand in vedere obiectivele urmarite si metodele la care apeleaza. <a isi propune sa identifice o arma dupa urmele lasate pe tub, sa determine distanta de la care s-a tras dupa urmele secundare, sa stabileasca vec:imea apro7imativa a impuscaturii, etc. NO"IUNI "E:NI&E +ES/(E A()E'E +E 1O& <lementele de constructie ale armelor de foc sunt8 teava, mecanismul de inc:idere, mecanismul de percutie Bde dare a focului=, si de scoatere a tubului tras, patul sau crosa armei si sistemul de oc:ire. 6in punctul de vedere al e7aminarii criminalistice intereseaza in special teava si mecanismul de tragere. "eava armei . este formata din camera cartusului sau camera de detonare, conul de fortare sau racordare care asigura patrunderea glontului in ultima zona a tevii, zona g:intuita. 4evile g:intuite imprima o miscare de rotatie proiectilului, necesara stabilitatii traiectoriei proiectilului. <le se diferentiaza dupa calibru, numarul, sensul de rotatie a g:inturilor, latimea si pasul acestora.

Ansamblul mecanismelor . de inc:idere, percutie si scoatere a tubului tras serveste procesului de identificare datorita particularitatilor de constructie si de prelucrare a pieselor componente ce vin in contact nemi$locit cu tubul cartusului. 6e e7. percutorul, pragul aruncator, etc lasa urme specifice apte sa serveasca la identificare armei. &'ASI1I&A(EA A()E'O( +E 1O& 2riteriile de clasificare urmaresc in principal stabilirea celor mai adecvate repere care pot facilita identificare de grup sic ea individuala. Astfel avem8 (upa destinatie " armele se impart in arme militare, arme de aparare apropiata B pistoale, revolvere=, arme de vanatoare, arme sportive sau de tir si arme cu diverse destinatii speciale si anume pistoale de semnalizare, de alarme, cu gaze lacrimogene etc. (upa modul de functionare arme cu repetitie la care introducerea cartusului se face prin manevrarea inc:izatorului dupa fiecare foc, arme semiautomate de tipul pistoalelor la care este necesara apasarea tragaciului pentru fiecare foc, si arme automate cu o cadenta de tragere care poate a$unge la cateva lovituri pe secunda. (upa constructia canalului tevii avem cu teava lisa, specifica armelor de vanatoare, arme cu teava g:intuita si arme cu tevi combinate de tipul armelor de vanatoare cu - sau ? tevi. (upa calibru pot fi de calibru mic pana la @,-G mm, mi$lociu intre @,-G si ,mm si mare peste , mm. (upa lungimea tevii arme cu teava lunga Bpusti si carabine=, arme cu teava mi$locie, specifica in present ma$oritatii pistoalelor mitraliera si cu teva scurta pentru revolvere, pistoale. )unitia armelor de =oc 'impla e7aminare a caracteristicilor generale ale unui glont ori proiectil conduce la stabilirea tipului de arma folosit de infractor. Elementele componente principale din care este format un cartus indiferent de destinatie si de modul de fabricatie sunt8 - proiectilul sau glontul care se prezinta sub forma gloantelor, alicelor sau mitraliilor. ;n glont se compune dintr-un miez de otel, de plumb ori otel acoperit cu plumb si dintr-o camasa metalica. %orma si compozitia gloantelor este foarte diferita in functie de destinatie sau de tipul de arma folosit. - $ubul cartusului confectionat din metal, material plastic sau carton Bla armele de vanatoare= a carui rozeta este intotdeauna metalica. <l contine incarcatura de pulbere, capsa si proiectilul.

- Capsa destinata aprinderii incarcaturii contine un e7ploziv puternic si sensibil la actiunile mecanice de e7 fulminatul de mercur sau stibiatul de plumb. Aprinderea are loc in momentul lovirii capsei de catre percutor urmata de spargerea ei pe o pist interioara denumita nicovala. Incarcatura de pulbere a unui cartus se compune din substante e7plozive de azvarlire a caror combustie foarte rapida este insotita de dega$area unei cantitati mari de gaze, capabila sa propulseze proiectilul cu o anumita viteza. Aceasta incarcatura se poate prezenta sub > forme si anume8 pulbere coloidala fara fum si pulbere neagra sau cu fum, ultima intalnita in present foarte rar in special la munitia armelor de vanatoare fabricate artizanal. Elemente imediate de identi=icare sunt oferite de poansonarea cartusului respectiv sau cifre batute pe suprafata e7terioara a proiectilului si in special pe rozeta cartusului. Primele > cifre reprezinta codul uzinei de fabricatie iar ultimile > anul de fabricatie. Elementele tra9erii Principalele elemente ale tragerii cu semnificatie in solutionarea cauzelor penale sunt8 3ite>a proiectilului " este in functie de tipul si de cantitatea de pulbere, de greutatea proiectilului si de lungimea tevii. "raiectoria " reprezetnata de linia curbata descrisa de centrul de greutate al proiectilului in drumul parcurs de la iesirea din teava armei si pana la tinta este definite printr-o serie de elemente cum sunt ung:iul si linia de tragere, punctul de incidenta, etc. %ataia armei " reprezinta distanta ma7ima la care poate sa a$unga un proiectil. 'ub raport balistico- $udiciar intereseaza bataia eficace si anume distanta la care proiectilul isi mentine precizia si forta distructiva. Aceasta depinde de viteza initiala a glontului. Urmele =ormate prin =olosirea armelor de =oc *. Urmele =ormate de arma pe cartus . la tragerile e7ecutate cu o arma de foc indiferent de tipul aceteia se formeaza invariabil urme de tubul cartusului iar in cazul armelor cu teava g:intuita se formeaza pe glont urme caracteristice reliefului tevii. 8 Urmele de pe tub . se formeaza in trei etape succesive8 incarcarea, tragerea si e7tragerea tubului tras. 1n momentul incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului prin impingerea cartusului in camera de detonare. 1n momentul tragerii sau al declansarii focului apar in primul rand urmele percutorului si ale peretelui frontal al

inc:izatorului ce se formeaza pe fundul cartusului. 1n momentul e7tragerii tubului se imprima pe rigola sau marginea anterioara a rozetei urmele g:earei e7tractoare iar pe fundul tubului urmele pragului aruncator Be$ectorului=. Avand in vedere perfectionarile aduse munitiei armelor de foc se afla si aceea a confectionarii tuburilor din materiale plastice care se autodistrug prin insasi arderea pulberei de azvarlire situatie in care resturile acesteia nu mai pastreaza urmele sus-mentionate. 8 Urmele de pe 9lont . au un caracter dinamic si reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii g:intuite. $.Urmele de impuscare . prin care se inteleg in primul rand urmele specifice formate de proiectil urme care sunt denumite si factori primari sau urme principale ale tragerii. 6e asemenea, avem urme secundare sau factori suplimentari ai tragerii formate in special in tragerile de la o anumita distanta. )rmele principale sunt rezultatul actiunii directe e7ercitate. <le se intalnesc sub trei forme8 - urme de perforare " in situatia in care proiectilul a traversat intreg corpul9 - urme de patrundere " sau canale oarbe cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi9 - urme de ricosare " cand glontul este deviat de obiect, in functie de densitatea obiectului, de ung:iul de lovire. U()E'E +E /E(1O(A(E " acestora le sunt specifice trei elemente8 orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire. Orificiile de intrare si iesire se deosebesc intre ele prin anumite caracteristici pe baza carora se stabileste directia din care a patruns proiectilul, directie ce nu coincide in toate cazurile cu directia de tragere, traiectoria glontului putand fi influentata de diversi factori. Pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaza prin lipsa de tesut iar diametrul sau este apropiat de cel al proiectilului. Orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut. Pe imbracaminte sau pe alte obiecte confectionate din material te7tile orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire. ;rmele formate in obiectele lipsite de elasticitate Bcaramida, piatra, beton= orificiul de intrare este mai mare decat diametrul proiectilului, practic ne aflam in fata unei ruperi sau sfaramari. 3a obviectele din lemn diametrul orificiilor corespunde in mare cu cel al proiectilului.

3a geamuri perforarea capata forma unui trunc:i de con cu baza mare in directia de inaintare a proiectilului astfel ca orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire. U()E'E +E (I&OSA(E " constau din adancituri sau zgarieturi in fucntie de ung:iul de lovire si de natura obstacolului aflat pe traiectoria glontului. )icosarea determina o modificare a traiectoriei glontului concomitant cu o reducere a fortei sale cinetice. )rmele secundare sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii altii decat cei specifici proiectilului. ;rmele secundare pot fi impartite in > mari categorii8 - urme secundare formate indiferent de distanta de tragere " inelul de frecare creat prin depunerea prin marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare, praf, rugina sau oricare alta substanta aflata pe suprafata proiectilului si inelul de metalizare care consta din depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata proiectilului in momentul perforarii unor obiecte cu un anumit grad de densitate B de e7 strabaterea unor oase plate ale corpului uman=9 - urme secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica distanta " si anume rupturile provocate de gaze apar la tragerile effectuate la distante mai mici de *Icm, urmele gurii tevii se formeaza prin lipirea acesteia de corp, urmele de unsoare e7istent ape teava armei apar sub forma de stropi depusi in $urul orificiului de intrare, etc. 'ub raport te:nic criminalistic e7aminarea urmelor secundare se face in conditii de laborator, descoperirea lor necesitand folosirea radiatiilor invizibile, cele infrarosii, analizele spectrale si c:imice, analize prin activare cu neuroni etc. E7perti>a balistica criminalistica a armelor de =oc si a urmelor acestora <7pertiza balistica $udiciara este una dintre cele mai comple7e e7aminari la care sunt supuse armele de foc, munitia si urmele acestora. Problemele curente care se cer a fi rezolvate vizeaza modelul, seria si calibrul armei, starea te:nica, posibilitatea de autodeclansare, tipul de munitie folosita, distanta si directia de tragere , etc. <7pertiza criminalistica a urmelor principale ale tragerii consta din e7aminarea orificiilor de intrare si de iesire, a canalelor formate atat pe corpul uman cat sip e obiectele cu care glontul a venit in contact. 6e asemenea, sunt supuse e7aminarii si urmele de ricosare..

2ercetarea criminalistica a urmelor secundare ale tragerii este destinata descoperirii si e7aminarii urmelor apartinand factorilor secundari sus-mentionati ai tragerii cu o arma de foc, formati in $urul sau in interiorul orificiului de intrare a proiectilului ca si a urmelor specifice de tragere formate pe mana persoanei care s-a folosit de arma. &ercetarea criminalistica a inscrisurilor, a scrisului, a =alsului in inscrisuri si a altor cate9orii de =alsuri 1nvestigarea criminalistica a inscrisurilor, ca domeniu distinct al te:nicii criminalistice are urmatoarele obiective principale8 - cercetarea teAnica a actelor scrise destinata in special descoperirii falsului ori a contrafacerilor de documente, inclusiv a inscrisurilor dactilografiate9 - cercetarea criminalistica a scrisului de mana care are drept scop stabilirea autenticitatii scrisului unei persoane ori identificarea persoanei scriptorului, inclusive a unor falsuri de tipul imitarii sau deg:izarii9 - cercetarea =alsului la monede, banOnote, timbre, cecuri, opera de arta, in special picturi. 'pre deosebire de dreptul civil, in dreptul penal si in dreptul procesual penal notiunea de inscris este privita atat in calitatea sa de mi$loc de proba cat si de obiect material al infractiunii. )eguli minime de precautie necesare pastrarii si conservarii inscrisului care ar putea contine sau purta o urma a unei infractiuni8 - incrsisurile presupuse purtatoare de urme de maini ale persoanei care le-a redactat sau folosit sunt prinse de colturi cu o penseta, o clema sau cu mana inmanusata9 - inscrisurile trebuie prote$ate de actiunea factorilor care le-ar putea altera, de e7 umezeala, caldura, lumina puternica, lumina solara, etc9 - pe respectivele inscrisuri nu se fac nici un fel de insemnari, sublinieri, mentiuni si nu se pliaza, decat in situatia in care este absolut necesar9 - pentru prote$are si prindere la dosar, inscrisurile se introduce in plicuri sau mape speciale9 (e=acerea documentelor deteriorate " cum sunt cele arse ori rupte, este adeseori absolut necesara solutionarii unei cause penale sau civile. Prin reconstituirea inscrisurilor disparute, pe baza metodelor criminalistice, avem in vedere inscrisurile degradate sau distruse partial, respectiv numai pe acelea la care este posibila refacerea. )efacerea inscrisurilor rupte sau taiate este o operatie ce se efectueaza in mai multe etape. )efacerea propriu-zisa se face de la colturile si marginile

actului continuandu-se cu celelalte fragmente, pe baza formei marginilor acestora, a directiei randurilor, a urmelor de pliere, a continutului ori a altor elemente grafice care permit stabilirea succesiunii fragmentelor de :artie. %ragmentele de :artie se fi7eaza intre > placi de sticla sau > coperti de plastic transparent care se lipesc pe margini cu o banda adeziva. Nu este permisa lipirea directa abucatilor de :artie su folosirea benzilor adezive. (e=acerea documentelor arse . necesita procedee laborioase si o atentie deosebita pentru prevenirea distrugerii definitive. 4ransportarea inscrisurilor carbonizate se face in cutii cu vata care sa nu preseze :artia arsa si sa nu permita lovirea acesteia de peretii cutiei. <7aminarea in laborator necesita asigurarea elasticitatii :artiei prin pulverizarea cu vapori de apa si ulei de ricin. )evelarea scrisului de pe :artia carbonizata este posibila prin fotografierea separatoare de culori, prin folosirea radiatiilor ultraviolete si in special cu a$utorul radiatiilor infrarosii. (e=acerea inscrisurilor supuse la actiunea apei8 este posibila in functie de mai multi factori si anume8 calitatea :artiei si calitatea cernelii, timpul cat inscrisul a stat in apa, vec:imea actului, compozitia apei, gradul de poluare, aciditate, etc. Stabilirea autenticitatii unui inscris . in mod frecvent se solicita stabilirea autenticitatii documentelor sau buletinelor de identitate, a legitimatiilor de serviciu, a permiselor de acces in diverse locuri, a actelor de stare civila, certificatelor, documentelor contabile, etc. 6e asemenea, la aceasta clasificare trebuie sa adaugam documentele cu c:aracter fiduciarP si anum e moneda de :artie, diferite titluri, cecuri, titluri de credit, etc. Principalele elemente commune avute in vedere la stabilirea autenticitatii unui inscris sunt urmatoarele8 - indeplinirea cerintelor legale privind forma si continutul actului sctis, acesta trebuind sa fie datat, semnat, stampilat, inregistrat, evidentiat, numerotat9 - aflarea actului in termenul de valabilitate9 - corespondenta dintre datele referitoare la identitatea persoanei mentionate in act si buletinul sau alt document cu care se legitimeaza9 - e7istenta elementelor de protectie sau de securitate, care sunt destinate sa ateste autenticitatea unui document si sa previna falsificrea sau contrafacerea sa. Principalele masuri de securitate destinate prevenirii falsificarii sau contrafacerii sunt8 - securitatea :artiei " prin compozitie9 - imprimarea de securitate realizata in forme variate9 - perfectionarea elementelor accesorii de identificare

6eosebirea dintre falsificare si contrafacere este aceea ca prima se realizeaza prin modificarea, in forme variate a continutului unui inscris sau document iar cea de-a doua reprezinta confectionarea intregului act astfel incat el sa semene cu unul original. Stabilirea vecAimii unui inscris . se cere in situatia in care data reala ori momentul redactarii nu corespunde cu data indicate in act sau atunci cand anumite parti din inscris sunt redactate in perioade diferite de timp, contrar aparentelor, multe din acestea fiind tipice pentru falsul prin adaugare de te7t. E;/E("I A &(I)INA'IS"I&A A S&(ISU'UI +E )ANA Obiectul principal al acestui tip de e7pertiza il constituie identificarea persoanei dupa scris si stabilirea autenticitatii scrisului, ori semnaturii unei persoane ori a depistarii falsurilor prin deg:izare, imitare, etc. 'crisul care este definit ca find un sistem de comunicare, de reproducere prin semne grafice a gandurilor si a vorbirii " constituie un comple7 de refle7e conditionate format printr-un process de invatare. 1dentificarea dupa scrisul de mana are ca fundament stiintific e7istenta unor elemente particulare prezente in scrisul fiecarei personae, elemente dependente de specificul activitatii nervoase la nivelul scoartei cerebrale. 'crisul are o proprietate fundamentala si anume individualitatea sa, proprietate care se manifesta atat in forma cat si in continut. O alta proprietate a scrisului o constituie stabilitatea caracteristicilor grafice, stabilitate relative date fiind mai multe modificari mai mult sau mai putin semnificative. Principalele cause ale modificarilor survenite in scrisul unei persoane sunt in esenta urmatoarele8 - necesitatea scrierii rapide9 - starile patologice9 - conducerea mainii de o alta persoana9 - starile de into7icatie cu alcool, diverse substante tranc:ilizante sau stupefiante, cu substante otravitoare9 - e7istenta unor conditii improprii de scris. E=ectuarea e7perti>ei 9ra=ice " propriu-zisa consacrata individualizarii persoanei parcurge fazele oricarui process de identificare criminalistica8 - cercetarea prealabila a materialelor, necesara cunoasterii obiectului e7pertizei si stabilirii calitatii si cantitatii modelelor de comparative, urmata de analiza separate a scrisului in litigiu si a celor de referinta9

- e7aminarea comparativa care conduce la stabilirea asemanarilor si dupa caz a deosebirilor dintre scrisul in litigiu si cel de comparatie9 Prin urmare, rezultatul unei e7pertize grafice reprezinta rodul unei e7aminari calitative a caracteristicilor cu valoare de identificare prin care s-a a$uns fie la o concluzie certa privind identitatea sau neidentitatea persoanei, fie la o concluzie de probabilitate. &E(&E"A(EA &(I)INA'IS"I&A A 1A'SU'UI IN INS&(ISU(I Potrivit dispozitiilor legale falsul in inscrisuri poate fi de natura materiala sau intelectuala. %alsul material, atat cel in inscrisuri oficiale cat sic el in inscrtisuri sub semantura private este consecinta contrafacerii sau alterarii sale in orice mod, de natura sa produca efecte $uridice. %alsul intellectual consta in falsificarea unui inscris oficial cu prile$ul intocmirii acestuia de catre un functionar ori alt salariat aflat in e7ercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau impre$urari neadevarate in inscrisul astfel intocmit. Principalele procedee de realizare a falsului in inscrisuri le reprezinta inlaturarea sau acoperirea unui te't, adaugarea de te't, modificarea unui semn graphic, imitarea unuiu scris sau semnaturi, deghizarea propriului scris. 1n falsificarea unui inscris poate fi folosita numai una dintre aceste modalitati , dupa cum pot fi intrebuintate concomitant mai multe procedee, cum ar fi inlaturarea unui te7t urmata de adaugarea altuia, in care s-a imitat scrisul initial. &ercetarea =alsului prin inlaturarea de te7t . reprezinta o modalitate de falsificare intalnita frecvent in practica $udiciara, penala si civila, ea realizandu-se pe cale mecanica sau c:imica fiind deseori urmata de adaugarea altui te7t, situatie in care avem falsul prin substituire. 1nlaturarea mecanica efectuata prin razuirea te7tului cu o lama ori un alt obiect ascutit sau prin radierea sa cu o guma. 1nlaturarea c:imica se realizeaza prin spalarea cu anumite substante c:imice a unui te7t, in intregime sau numai partial avand ca rezultat inlaturarea te7tului. Acoperirea unui te7t ori a unor semne grafice prin :asurarea ori prin patarea cu diverse substante de scriere ori de alta natura. <7petiza criminalistica a te7telor sterse se desfasoara in > etape si anume8

- stabilirea locului alterarii " operatie relative usor de realizat in unele impre$urari datorita vizibilitatii cu oc:iul liber a portiunii de inscris sau cu folosirea radiatiilor ultraviolete9 - refacerea te7tului inlaturat " unde avem metode fizice de refacere a te7telor scrise cu cerneala sau cu creioane c:imice care au la baza radiatiile invizibile atat cele ultraviolete cat si cele infrarosii si metodele chimice de refacere a te7tului inlaturat care au la baza reactia dintre diversi reactivi c:imici si componentele cernelii sau creionului patrunse in masa :artiei care vor intra in reactie cu solutii de revelare9 - refacerea te7tului acoperit " acest gen de revelare este in functie de diferenta de vec:ime dintre scrisul acoperit cu substanta intrebuintata la acoperire precum si de calitatea sau de culaorea acestsora. )evelarea te7tului se poate face prin e7aminarea scrisului prin transparenta intr-o lumina puternica, de asemenea se paote recurge la fotografia separatoare de culori9 &ercetarea =alsului prin adau9are de te7t 8 este tipic pentru falsurile partiale. Poate fi e7ecutat prin simpla modificare a unei cifre , din adaugari de cifre, cuvinte. &ercetarea =alsului prin imitarea si prin de9Ai>area scrisului . se inscrie printre falsurile intalnite mai des in practica, mai ales in cazul semnaturilor, al mentiunilor ori te7telor de mai mica intindere. %alsificarea de semnaturi se numara printre cele mai frecvente categorii de falsuri, cu implicatii $uridice, sociale, econimice. %alsul prin deg:izarea scrisului se intalneste frecvent in cazul scrisorilor anonime cu c:aracter in$urios, calomnios, de amenintare sau de santa$, situatie in care autorul incearca sa isi ascunda identitatea. Principalele procedee de realizare a deg:izarii scrisului sunt8 - deformarea sau modificarea unor caracteristici grafice generale sau particulare proprii9 - scrierea cu mana stanga9 - scrierea cu ma$uscule sau cu caractere de tipar BN3INUI"U' SAU IN&U'/A"U' . /E(SONA4U' &EN"(A' A' /(O&ESU'UI /ENA' %aptele antisociale sunt produsul natural al raporturilor dintre oameni, ele e7ist#nd i put#nd fi calificate ca neumane, imorale, independent de orice aezare $uridic. Acestea ns, nu pot fi calificate drept infraciuni dec#t din momentul n care legea le consider ca ilicite, sancion#ndu-le cu pedepse. )om#nia este astzi un stat de drept, democratic i social, n care cetenii beneficiaz de drepturile i libertile consacrate prin 2onstituie

sau prin alte legi, dar supun#ndu-se i obligaiilor prevzute de acestea, fiind egali n faa legii i a autoritilor publice, fr privilegii i fr discriminri. )espectarea 2onstituiei, a supremaiei sale i a legilor este obligatorie i de aceea cetenii rom#ni, cetenii strini i apatrizii trebuie s-i e7ercite drepturile i libertile cu bun-credin i de aa manier nc#t s nu ncalce drepturile i libertile celorlali. )espectarea acestor cerine impune cu necesitate stabilirea unor reguli de conduit ntr-un cadru legal bine determinat care configureaz coninutul diferitelor ramuri de drept. 5nclcarea unei asemenea reguli de conduit determin aplicarea sanciunii prevzut de lege, intervenie ce nu poate avea loc dec#t prin desfurarea unor activiti de ctre organele anume mputernicite n acest scop. 2ei bnuii de sv#rirea unei fapte penale au situaia de persoane suspecte, dar nu sunt nc pri n raportul procesual penal, fiindc acest raport ia natere numai n momentul c#nd aciunea penal este pus n micare. Aciunea penal nu poate fi pus n micare n mod impersonal, contra !incertae personnae0 ci trebuie s fie ndreptat contra unei persoane bine determinat. 5n general, cauzele penale ncep a fi rezolvate prin efectuarea actelor de cercetare " acte cu vdit importan, n activitatea de identificare a fptuitorului, a victimei infraciunii, urmate de str#ngerea probelor necesare, efectuarea unor anumite constatri i n msura n care, e7ist suficiente temeiuri c o anumit persoan a sv#rit infraciunea ce face obiectul cauzei penale, se poate dispune trimiterea acesteia n $udecat. 6esfurarea procesului penal confer autorului infraciunii diferite caliti procesuale, fiecare cu semnificaii $uridice distincte, n funcie de aceste caliti procesuale, astfel c, subiectul activ al infraciunii va avea anumite drepturi i obligaii, pe care urmeaz a le e7ercita sau suporta n activitatea procesual 2odul de procedur penal prin art. @, d o valoare relativ declaraiilor, adopt#nd o soluie de mi$loc, n sensul c ele pot servi la aflarea adevrului numai n msura n care sunt coroborate cu fapte i mpre$urri ce rezult din ansamblul probelor n cauz. 2u alte cuvinte aceste declaraii nu au for probant luate izolat, rupte de celelalte probe. Nu se poate ntemeia o soluie de condamnare doar pe simpla recunoatere a nvinuitului sau inculpatului. Potrivit art. >I> alin. > 2od procedur penal, organul de urmrire penal, pentru aflarea adevrului, este obligat, c:iar dac nvinuitul sau inculpatul recunoate fapta, s adune probe at#t n favoarea c#t i n defavorarea acestora.

'ubiect central i indispensabil al finalizrii activitii procesuale, prin declaraiile sincere fcute, nvinuitul sau inculpatul contribuie la $usta soluionare a cauzei, organele $udiciare av#nd posibilitatea s stabileasc cu mult e7actitate mpre$urrile n care s-a sv#rit fapta (E2'E)EN"C(I E;/(ESE /(I3IN+ AS&U'"A(EA BN3INUI"U'UI SAU IN&U'/A"U'UI /E /A(&U(SU' /(O&ESU'UI /ENA' 2u privire la audierea nvinuitului trebuie relevat obligaia pe care o au organele de urmrire penal, conform art. @ alin. B-= 2.pr.pen., de a ncunotina pe nvinuit despre 8 fapta pentru care este nvinuit, ncadrarea $uridic a acesteia i s-i asigure posibilitatea pregtirii i e7ercitrii aprrii. 4otodat, potrivit art. @ alin. B?= 2.pr.pen., organele de urmrire penal au obligaia s ncunotineze pe nvinuit nainte de a i se lua prima declaraie, despre dreptul de a fi asistat de un aprtor, consemn#ndu-se aceasta n procesul-verbal de ascultare. 6reptul de aprare trebuie realizat efectiv, nvinuitul n cazul n care solicit un aprtor put#ndu-se abine de la orice declaraie p#n la venirea acestuia. <puizarea urmririi penale implic dispoziia luat de ctre procuror n vederea trimiterii n $udecat a inculpatului sau n vederea scoaterii de sub urmrire penal, ncetarea urmririi penale sau lsrii n timp ce terminarea urmririi penale nu are n vedere aceste soluii. 4erminarea urmririi penale semnific finalizarea activitii de urmrire de ctre organele de cercetare penal, care va nainta dosarul penal pentru ca acesta s se pronune asupra trimiterii sau netrimiterii n $udecat. 5n cazul n care procurorul consider c se impune trimiterea n $udecat a inculpatului n stare de privare de libertate va nainta instanei9 odat cu rec:izitoriul i propunerea de arestare preventiv. 6ac procurorul constat c nu sunt ndeplinite condiiile prevzute de lege pentru trimiterea n $udecat, va dispune netrimiterea n $udecat prin scoaterea de sub urmrire penal, ncetarea urmririi penale sau clasarea cauzei. ;rmrirea penal i pl#ngerea prealabil sunt condiii indispensabile pentru a se declana activitatea central a procesului penal - $udecata. Fudecata se limiteaz la fapta i persoanele artate n actul de sesizare a instanei. +enumit@ i !ancAet@ -udec@toreasc@#, cercetarea -udec@toreasc@ este una dintre cele mai importante etape ale edinei de -udecat@ Dn prim@ instan@, avEnd ca obiect administrarea de probe necesare re>olv@rii cau>ei.

Procedura desfurrii cercetrii $udectoreti impune parcurgerea unor etape obligatorii. Anc:eta de cercetare $udectoreasc se efectueaz ntr-o anumit ordine, prevzut e7pres de lege, ordine care poate fi sc:imbat de instan, atunci c#nd o asemenea sc:imbare este necesar pentru buna desfurare a cercetrii $udectoreti. 2unosc#nd nvinuirea, inculpatul, n prima parte a declaraiei, este lsat s arate tot ce tie despre fapta pentru care a fost trimis n $udecat. <ste greit procedeul instanelor care se rezum la a consemna c inculpatul menine cele declarate la organele de urmrire penal. 6eclaraia inculpatului, fr a fi regina probelor, poate fi prima surs de aflare a adevrului. Pe parcursul cercetrii $udectoreti se poate a$unge la concluzia, n urma readministrrii probelor e7istente ori a administrrii altora noi c ncadrarea $uridic dat faptei prin rec:izitoriu ori prin pl#ngerea prealabil nu este cea corect, impun#ndu-se sc:imbarea cu o alt ncadrare $uridic, corespunztor faptei penale. O condiie esenial pentru a se putea dispune arestarea inculpatului, este aceea ca inculpatul s fie ascultat de procuror i de ctre $udector, nainte de a se dispune luarea msurii. Proced#nd la arestarea preventiv a inculpatului, fr ca n prealabil s-l asculte, n practic, s-a statuat c instana de $udecat a pronunat o :otr#re nelegal, prin care i s-a cauzat inculpatului o vtmare ce nu mai poate fi nlturat dec#t prin anularea dispoziiei de arestare preventiv. AS&U'"A(EA BN3INUI"U'UI SAU IN&U'/A"U'UI FI /(E U)IA +E NE3INO3CIE 5n conformitate cu art. @@ alin. * 2od procedur penal nvinuitul sau inculpatul nu este obligat s-i probeze nevinovia. P#n la dovedirea vinoviei de ctre organele $udiciare, nvinuitul sau inculpatul are dreptul s probeze lipsa lor de temeinicie. 2onform principiului potrivit cruia orice ndoial este n favoarea nvinuitului sau inculpatului Bin dubio pro reo= dac probele administrate nu confer certitudine asupra vinoviei fptuitorului, instana nu poate pronuna o :otr#re de condamnare. Prezumia de nevinovie a aprut ca o regul n procesul penal modern, fiind prevzut pentru prima dat n legislaiile de la sf#ritul secolului al C 111-lea Blegislaia '.;.A., 6eclaraia francez a drepturilor omului i cetenilor din *A+,=. 5n perioada contemporan, aceast prezumie a dob#ndit caracter de principiu, prin consacrarea ei n 6eclaraia ;niversal a 6repturilor Omului

din *,?+ Bart. **=, fiind preluat i de 2onvenia <uropean a 6repturilor Omului, intrat n vigoare n iunie *,,?, n art. @ Bratificat de )om#nia prin 3egea nr. -IK*,,?= i de art. >- alin. ** din 2onstituia )om#niei. )ealizarea procesului penal nu poate fi conceput fr cunoaterea deplin a adevrului cu privire la e7istena sau ine7istena faptei, a circumstanelor producerii ei asupra vinoviei sau nevinoviei persoanei inculpate i a circumstanelor personale. Potrivit principiului .actori incumbit probatio0 cel care acuz are obligaia dovedirii nvinuirii aduse. Aadar, persoana acuzat nu are obligaia dovedirii nevinoviei sale, ntruc#t c:iar legea l prezum n aceast ipostaz ns are dreptul combaterii tuturor acuzaiilor aduse. O problem deosebit referitoare la prezumia de nevinovie este cea legat de durata acestuia, de limitele de timp sau de activiti $udiciare asupra crora se ntind efectele sale. 5n art. @ paragraful > din 2onvenia <uropean a 6repturilor Omului se arat c .Orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat p#n ce vinovia sa va fi legal stabilit0. Prin prisma acestor reglementri potrivit cerinelor principiului n discuie, sarcina propunerii probelor sau cererea privitoare la prob aparine organelor $udiciare. 5n N2PP acest principiu este reglementat la art. - unde se prevede n mod e7pres c .Oricare persoan acuzat de svrirea unei infraciuni este prezumat nevinovat pn la stabilirea vinoviei sale printr-o hotrre penal definitiv0. <ste o modificare de substan dat fiind faptul c n actuala reglementare acest principiu rezulta indirect din interpretarea dispoziiilor art. @@ alin. *. (A/O("U' BN"(E /(E U)IA +E NE3INO3CIE FI (E2U'A !IN +U%IO /(O (EO# Activitatea de aflare a adevrului concretizat i prin ascultarea nvinuitului sau inculpatului poate cunoate momente n care se a$unge la situaii de ndoial, cu tot efortul de evaluare depus. Obligaia organului $udiciar generat de cerinele prezumiei de nevinovie i ale principiului aflrii adevrului este de a nu se reine dec#t elementele asupra crora e7ist certitudine i de a se continua procesul de cercetare pentru administrarea altor probe. *+ndoiala se nltur prin probe,.

Atunci c#nd nu se mai ntrevede nici o posibilitate de a se administra noi probe i nu poate fi nlturat ndoiala cerina prezumiei de nevinovie este aplicarea regulii .in dubio pro reo0. Potrivit regulii .in dubio pro reo0, dac n cursul procesului penal o mpre$urare provoac ndoial cu privire la e7istena ei dac poate fi e7plicat i ca nee7istent i ca e7isten, acea mpre$urare nu este reinut dac este defavorabil inculpatului. 5ndoiala este ec:ivalent cu lipsa total de probe i trebuie s duc la absolvirea nvinuitului sau inculpatului. 1mposibilitatea administrrii altor probe trebuie s fie deplin i obiectiv nu legat de lipsa unor posibiliti materiale, de lipsa de cunotine a unui e7pert sau de necesitatea ncadrrii soluionrii unei cauze ntr-un anumit termen. 5n ce privete ndoiala unui $udector asupra unei c:estiuni de drept, nici aceasta nu poate fi legat de aplicabilitatea regulii n discuie, deoarece nu se refer la evaluarea unei probe. AN&:E"A 4U+I&IA(C +IN /E(S/E&"I3C /SI:O'O2I&C 4ermenul de anc:et $udiciar nu i gsete consacrarea n 2odul de procedur penal. 5n literatura de specialitate i n limba$ul curent, termenul este folosit pentru a desemna ceea ce 2odul de procedur penal denumete urmrire penal. 6in perspectiv psi:ologic anc:eta $udiciar Burmrirea penal i cercetarea $udectoreasc= este o sum de relaii interpersonale ale unui subiect constant - conductorul anc:etei $udiciare n ipostazele menionate i ceilali participani la proces - pri sau subieci ai procesului. Profesiunea anc:etatorului $udiciar este, psi:ologic vorbind, o profesiune stresant, de risc, de cura$ i de spirit de sacrificiu. Privite de pe aceste coordonate psi:ologice, strile de tensiune generate de permanenta confruntare a anc:etatorului cu partenerii si nu trebuie s depeasc cadrul legal stabilit pentru anc:eta $udiciar, recursul la utilizarea mi$loacelor interzise de lege put#nd compromite ntreaga anc:et. )elaia interpersonal anc:etator-anc:etat pune n eviden, n primul r#nd, trirea emoional creat de contactul cu reprezentantul oficial al autoritii, n cadrul cruia se va derula o activitate cu caracteristici absolut speciale Banc:et $udiciar=. Atitudinea oficial, politicoas, dar rezervat, profesional, prin inut i vocabular a anc:etatorului, care solicit lmuriri, c:estioneaz, pune n

vedere, precizeaz etc., creeaz un fond difuz emoional pentru persoana anc:etat Bbnuit, nvinuit, inculpat=, fapt resimit de altfel, de oricare alt persoan c:emat n mod oficial pentru a da relaii n cauz Bmartori, reclamai, etc.=. 5n baza contactelor iniiale, anc:etatorul apreciaz comportamentul e7presiv, n mod special mimica nvinuitului ca pe o realitate evident, ca pe o totalitate de trsturi i caracteristici dinamico-funcionale care evideniaz stri, sentimente i dispoziii sufleteti a cror interpretare corect este o necesitate absolut. 5n acest sens, anc:etatorul trebuie s fie atent asupra componentei voluntare a comportamentului e7presiv, neleg#nd prin aceasta procesele funcionale dinamice mai mult sau mai puin deformate emoional, deg:izate, simulate n scopul de a masca adevratele stri sufleteti resimite n timpul ascultrii. 2u privire la problematica interpretrii corecte a tabloului psi:ocomportamental, ea i fundamenteaz temeiurile n psi:ologia persoanei, psi:ologia medical etc. dar a cere acestor discipline punerea n formule interpretative precise a gesturilor, a mimicii, a conduitei de relaie i e7presie a unei persoane ntr-o mpre$urare este mult prea pretenios. Nerealizarea acestui climat poate duce Bmai ales atunci c#nd se utilizeaz procedeul frontal al ascultrii=, odat cu atacarea problemei critice, la in:ibri emoionale artificiale, la manifestri mimico-gesticulare i neurovegetative. 5n situaia n care n persoana nvinuitului se afl chiar autorul faptei, se constat, de regul, c discuiile introductive pe problematica colateral nu dau roadele scontate. Ambiana rm#ne rece, rspunsurile sunt monosilabice, nvinuitul nu se anga$eaz sincer n dialog, .nu d nimic de la el0. 2#t privete nvinuitul care nu a sv#rit fapta ce i se imput, acesta se druiete lesne tematicii abordate, particip#nd cu naturalee la dezvoltarea ei. Odat fiindu-i lmurite statutul i rolul n cadrul ascultrii, el va alunga din plan psi:ic toat problematica ce-i provocase temere, iar cu privire la nvinuire va argumenta natural, dezinvolt, participativ, dezin:ibat, neav#nd, cu alte cuvinte, nimic care s-i inspire team. In=raciunea " forma cea mai grav de nesocotire a relaiilor sociale proteguite de normele dreptului penal " reprezint un puternic factor afectogen, o situaie generatoare de emoii. Participarea ntr-o calitate sau alta la sv#rirea acesteia e de natur a provoca intense triri afective. Astfel, conduita infractorului este marcat de o pronunat trire emoional9 cel mpotriva cruia s-au ndreptat urmrile duntoare ale

faptei sv#rite " persoana vtmat " va ncerca senzaii de durere, de suferin fizic, moral sau material n raport cu natura pre$udiciului suferit9 martorul, n funcie de infraciunea comis, poate fi stp#nit de temerea de a i se produce vtmri, sau de o stare de nemulumire, de iritare, de indignare. Persoanele stp#nite de panic, caracterizat prin declanarea brusc i subit a emoiilor primare negative Bteam puternic, spaim, groaz, etc.= sau care se afl n situaii n care viaa le e puternic prime$duit sunt incapabile s rein c:iar mpre$urri importante, ca i cum faptul s-ar fi desfurat n absena lor. 5n funcie de tonalitatea afectiv, amnezia se poate instala la c#teva ore, c#nd .furtuna0 emoional s-a potolit, dup cum aceasta poate interveni imediat dup consumarea faptului care a declanat-o. 'tarea puternic emoional sub stp#nirea creia se afl nvinuitul sau inculpatul se repercuteaz, de regul, defavorabil asupra capacitii de evocare a faptelor, mpre$urare ce e7plic posibilitatea ivirii erorilor, ine7actitilor, contradiciilor, at#t n declaraiile nvinuitului sau inculpatului de rea-credin c#t i n cele celui de bun-credin. /omentul evocrii faptelor n faa organelor $udiciare este puternic marcat de o seam de factori ce pot influena asupra plenitudinii i fidelitii declaraiilor celui vtmat prin infraciune. 'ub stp#nirea emoiei de fric, inculpatul, martorul, persoana vtmat, de bun-credin fiind, manifest incontient tendina de .umflare0 a faptelor, e7agerare a acelor mpre$urri care au avut drept consecin o vtmare a intereselor sale personale. /A("I&U'A(I"CI A'E /SI:O'O2IEI BN3INUI"U'UI SAU IN&U'/A"U'UI 5nvinuitul este persoana stabilit deseori dintr-un cerc de suspeci, fa de care se efectueaz urmrirea penal, c#t timp nu a fost pus n micare aciunea penal mpotriva sa. ;rmrirea penal presupune un contact direct, nemi$locit, ntre dou pri, determinat de apariia unui raport $uridic procesual penal, specific, ca urmare a sv#ririi unei infraciuni. Principalii subieci ai acestui raport $uridic procesual penal sunt statul, reprezentat de organele competente s soluioneze cauza penal i infractorul, care va fi tras la rspundere penal pentru faptele sv#rite. <ste de neconceput s se realizeze scopul procesului penal fr o cunoatere e7act a omului, n calitatea sa de autor al unei fapte penale, a mecanismelor psi:ice pe care se bazeaz formarea declaraiei i, n general, a poziiei nvinuitului sau inculpatului n faa organului de urmrire penal

sau a instanelor de $udecat, element nelipsit de importan pentru conturarea laturii subiective a infraciuni. /SI:O'O2IA BN3INUI"U'UI SAU IN&U'/A"U'UI BN )O)EN"U' IN"E(O2A"O(IU'UI Ascultarea reprezint una dintre cele mai comple7e i anevoioase activiti cu care este mereu confruntat organul $udiciar, activitate a crei eficien reclam realizarea n persoana celui c:emat s o efectueze, inteligen, tact, perspicacitate, abilitate, rbdare " nsuiri ce pot fi dob#ndite numai printr-o pregtire temeinic. Ascultarea aduce pe poziii opuse pe cei doi termeni ai acestei activiti 8 nvinuitul sau inculpatul i organul $udiciar " care nu colaboreaz ci se confrunt. Anc:etatorul trebuie s posede o inteligen de contact cu cei pe care i cerceteaz, el trebuie s fie contient n orice moment c modul n care va fi receptat de nvinuit sau inculpat, va c#ntri :otr#tor n reuita activitii de cercetare penal. Organul $udiciar trebuie s adopte o atitudine de detaare, de desprindere de poziia sa procesual, o atitudine de imparialitate n aprecierea lucid a faptelor care susin nvinuirea i a celor ce militeaz n favoarea nvinuitului sau inculpatului. ;n magistrat cu o bogat e7perien practic, bun cunosctor al psi:ologiei nvinuitului sau inculpatului, poate sesiza cu destul e7actitate momentele de dificultate, de cretere a tensiunii psi:ice la persoanele nesincere. 5ncercrile de simulare sau disimulare contureaz a doua grup important de probleme psi:ologice, alturi de emoii, tipice momentului interogatoriului. <lementul caracteristic al psi:ologiei infractorului dup sv#rirea infraciunii, este tendina de a se apra, de a se sustrage cu orice pre nvinuirii i sanciunii. Acest element domin cu autoritate ntreaga sa activitate psi:ic, fiind preocuparea permanent de prim ordin i determin#ndu-i comportarea. Psi:ologia infractorului, care determin comportarea sa, este deseori puternic influenat de impresia pe care i-o face anc:etatorul, care, la r#ndul su este determinat de comportarea acestuia. 6ac impresia este c anc:etatorul este un om superior, obiectiv, bine pregtit i de o nalt moralitate, infractorul se va convinge c este mai bine s spun adevrul, ntruc#t este sigur c tot va fi aflat9 din contr dac impresia este de

superficialitate, nepregtire, neseriozitate, lips de obiectivitate, rezultatul este contrar. 6up sv#rirea unui act ilicit, se poate instala, la ma$oritatea infractorilor, o stare de tensiune psi:ic, alta dec#t cea de tensiune preinfracional, mai mult sau mai puin evident, determinat de teama de a nu fi descoperii i care motiveaz dominanta depresiv a individului. Procesele psi:ice caracteristice acestui moment genereaz nelinite, nesiguran i un comportament nefiresc. 5n astfel de mpre$urri, organul $udiciar nu trebuie s uite c, aceiai factori obiectivi i subiectivi care influeneaz percepia unui martor, pot influena i procesul de percepie al nvinuitului sau al inculpatului 8 condiiile de vizibilitate nefavorabile, timpul scurt n care s-a sv#rit fapta, starea de tensiune psi:ic care dezorganizeaz procesul perceptiv, defeciunea organelor de sim9 nu pot fi omise nici condiiile de memorare i de redare, diferite de la individ la individ, mai ales n momente de anc:et penal. 5n interogarea nvinuitului sau inculpatului un rol important l are personalitatea magistratului, a celorlali $uriti sau organe de cercetare, c:emai s afle adevrul, s pronune o soluie temeinic i legal ntr-o anumit cauz penal. 5n timpul ascultrii, ca i n ntreaga perioad a cercetrii unei fapte penale, anc:etatorul este obligat a dat dovad de corectitudine, rbdare, demnitate, nelegere. <l trebuie s aib, puterea s recunoasc i s-i controleze anumite trsturi ale personalitii de natur s se repercuteze negativ asupra cercetrilor, cum ar fi de e7emplu, nervozitatea, superficialitatea, duritatea, supraaprecierea propriilor caliti, tendina de e7agerare, de suspectare a oricrei persoane audiate, indiferent de calitatea acesteia. 5n acest conte7t este util s amintim c, inclusiv n cazul interogatoriului, din felul n care tratm oamenii putem avea un rspuns pe msur. ;n comportament negativ conduce la rezultate deseori negative. 6ac anc:etatorul nu va reui s-i asigure .o suprafa psi:ic perfect plan0 i, prin manifestrile sale negative, va apare n faa interlocutorului ca un om impresionabil, nervos, agresiv, frm#ntat de problemele proprii, atunci cadrul general al desfurrii anc:etei va deveni precar, ansele de realizare a scopurilor propuse diminu#ndu-se. <c:ilibrul emoional al anc:etatorului este condiionat i de lipsa oricrei pre$udeci sau a dumniei fa de persoana anc:etat. Anc:eta $udiciar prezint o anumit duritate, fiind presrat cu obstacole, cu rsturnri de situaii, cu coincidene stranii care solicit la ma7imum inteligena, priceperea i rezistena psi:ic a anc:etatorului.

)O+E'E +E &ON+UI"C FI "I/U(I +E AN&:E"A"O(I 2ontactul ndelung cu nvinuiii ori inculpaii, n situaii i mpre$urri comple7e, i pune amprenta formativ n educarea la anc:etatori a unor caliti speciale ca 8 perspicacitatea, spiritul de observaie, insistena, subtilitatea deduciilor i sintezelor, rapiditatea sesizrii unor relaii i fora argumentrii logice, a cror rezultant formeaz intuiia profesional, aa zisul fler. ;n anc:etator bun trebuie s fie o persoan creia s-i plac s lucreze cu oamenii, pentru c, altfel, nu va reui niciodat s c#tige ncrederea i respectul celui ascultat, nu va poseda niciodat fora de persuasiune, ca o condiie absolut necesar unei interogri eficiente. Anc:etatorul trebuie s posede capacitatea de a se e7prima clar i de a discuta n mod inteligent, atribut al unei g#ndiri suple i mobile i al unui nalt grad de profesionalism. 'tudierea comportamentului anc:etatorilor, n relaia anc:etator " anc:etat, a condus la diferite clasificri, ntre care cea mai frecvent nt#lnit n literatura de specialitate i categorisete pe anc:etatori n urmtoarea tipologie, frecvent nt#lnit i n calificarea tipurilor de conductori 8 -nchetatorul temperat 8 se caracterizeaz printr-un comportament firesc, i ascult cu atenie i interes interlocutorul, rbdtor, calm i analitic. 1ntervine oportun i eficient, cu tactul corespunztor situaiei, pentru lmurirea aspectelor eseniale ce intereseaz anc:eta. -nchetatorul amabil 8 manifest o anumit transparen n relaia cu anc:etatul i $ovialitate, nu ezit s-i trateze interlocutorul cu o igar sau o cafea. Atmosfera dega$at pe care o creeaz ofer premisele unui studiu psi:ologic mai adecvat a anc:etatului. 6ac amabilitatea nu este condamnat, ec:ilibrul anc:etei se poate rupe, anc:etatul se in:ib, iar investigaia poate fi compromis. -nchetatorul autoritar 8 de particularizeaz printr-o atitudine rigid, grav, cu accent de solemnitate, impun#ndu-i la modul imperativ voina n faa interlocutorului. Nu este interesat n studiul psi:ologiei anc:etatului i din aceast cauz nu gsete modalitile optime de a stimula pozitiv convorbirea. Acesta mizeaz mai mult pe intimidarea anc:etatului dec#t pe stimularea psi:ologic a acestuia pentru a coopera. -nchetatorul vorbre 8 este un tip comple7at de necesitatea afirmrii sau necesitatea de a se descrca de o tensiune afectiv iar logoreea este modalitatea de a se elibera de aceste stri. Anc:etatorul vorbre intervine inoportun i lipsit de eficien n relatrile anc:etatului, put#nd compromite anc:eta.

-nchetatorul cabotin 8 este cel care e7agereaz n utilizarea procedeelor actoriceti, ce caracterizeaz stilul unor anc:etatori. Asemenea e7agerri pot provoca stri improprii pentru anc:eta $udiciar cum ar fi amuzamentul, dispreul, penibilitatea sau c:iar in:ibarea anc:etatului, situaii ce pot pre$udicia rezultatele anc:etei. -nchetatorul patern 8 adopt un comportament bl#nd n anc:et, manifest#nd uneori c:iar compasiune fa de anc:etat. Asemenea atitudini pot fi speculate de infractorii recidiviti care nu vor ezita s-i atenueze faptele. 'unt situaii n procesul penal c#nd organul $udiciar se confrunt cu inculpai de rea credin, care ncearc s ascund adevrul i s prezinte n faa acestuia o alt realitate. Atitudinea inculpailor de rea credin poate fi depistat de magistratul cu o pregtire profesional solid, care ia n considerare nu numai afirmaiile acestora, dar i modul n care se comport n timpul interogatoriului. 6in interpretarea datelor pe care i le ofer conduita, fizionomia, reaciile e7terioare ale subiectului, magistratul poate obine datele necesare cu privire la g#ndurile i sentimentele pe care le ncearc acesta atunci c#nd neag sau afirm ceva, c#nd pretinde c cele relatate reprezint adevrul sau c#nd afirm c nu-i mai amintete ceva. Pentru a fi puse n eviden simptomele e7agerate de sentimentul de culpabilitate, interogatoriul trebuie s se desfoare dup anumite procedee. /rimul procedeu presupune interogarea inculpatului n legtur cu fapta sv#rit, discuia fiind diri$at apoi pe un teren neutru, pentru ca, brusc, s se revin la obiectul interogatoriului. Al doilea procedeu const n nvinuirea inculpatului sau nvinuitului de sv#rirea unei infraciuni asemntoare, pe care, ns, nu a comis-o n realitate. Un alt procedeu const n intensificarea sentimentului de culpabilitate trit de nvinuit sau inculpat, prin prezentarea de ctre organul $udiciar, n faa acestuia, a modului cum a fost sv#rit infraciunea, preciz#ndu-se c pericolul social rezultat n urma sv#ririi acestei infraciuni este mare, iar legea nu permite ca cel vinovat s scape nepedepsit. Un alt procedeu presupune e7punerea de ctre organul $udiciar, n faa nvinuitului sau inculpatului, a tuturor contradiciilor observate, n comportamentul su, pe parcursul interogatoriului i e7primarea dorinei de a ti, de la inculpat sau nvinuit, ce anume l-a determinat s se comporte aa. 5n toate cazurile este important s se stabileasc c sentimentul de culpabilitate este cel ce a generat simptomele menionate mai sus i c acestea nu se datoreaz unor cauze strine.

'ingur, nvinuitul de rea credin se caracterizeaz printr-o permisivitate redus, de aceea este important s se ia n consideraie i s se interpreteze toate simptomele generate de sentimentul de culpabilitate, c:iar dac, unele dintre acestea sunt greu de depistat. 5n condiii normale, gesturile sporesc e7presivitatea celor afirmate, dar n cazul c#nd subiectul ce triete un sentiment de culpabilitate ncearc s-l ascund nu numai prin cuvinte, ci se strduiete s-i controleze i gesturile i s le atribuie o not de naturalee firesc, abord#nd o mimic i pantomimic n consecin, se poate observa c gesturile sunt e7agerate, regizate. 5n timpul interogatoriului, e7ist un moment de epuizare psi:ic pentru subiect, c#nd acesta pierde controlul asupra gesturilor sale, acestea devenind pripite, e7prim#nd nervozitate, dezorientare, agitaie interioar, contrazic#nd cele afirmate de subiect. 'imptome e7trem de fin de reliefat i elucidat sunt fluena declaraiei, coloritul feei i tonul vocii. 6e obicei, fluena declaraiei este un atribut al sentimentului de nevinovie, dar uneori, este mprumutat i de martorul mincinos, care tie c, dac nu va fi convingtor, va suporta consecinele legii. 5n aceste condiii, sinceritatea nu se identific cu rigurozitatea e7punerii, potrivit spuselor unui $urist francez, conform crora .e7cesiva siguran sau nesigurana sunt dou deficiene ale mrturiei, n vreme ce, cel ce-i e7prim oarecare rezerve n legtur cu amintirile sale, nu este un martor ru0. )olul activ al $udectorului are un impact psi:ologic asupra acuzatorului public i aprtorului, n sensul c i atenioneaz asupra scrupulozitii magistratului i i oblig la o pregtire temeinic a punctelor de vedere pe care le vor e7prima n cauz. AS&U'"A(EA BN3INUI"U'UI SAU IN&U'/A"U'UI BN /(IN&I/A'E'E E"A/E A'E IN"E(O2A"O(IU'UI? AS/E&"E 2ENE(A'E 5n N2PP sunt reglementate n cadrul 2apitolului 11 regulile dup care se poate realiza audierea persoanelor n general sens n acre legiuitorul a prevzut c8 . At#t n faza urmririi penale c#t i n faza cercetrii $udectoreti, audierea nvinuitului sau inculpatului cuprinde trei etape distincte 8

verificarea identitii civile a nvinuitului sau inculpatului, adic cunoaterea statutului de persoan fizic a nvinuitului sau inculpatului, n sensul legii civile9 ascultarea relatrii libere9 adresarea de ntrebri, din partea anc:etatorului n faza de urmrire penal, a procurorului i a prilor n faza cercetrii $udectoreti, prin intermediul preedintelui completului de $udecat i de ctre preedinte sau membrii completului tot prin intermediul preedintelui de complet. Parcurgerea acestei etape este obligatorie pentru a nu fi nvinuit alt persoan dec#t cea care a sv#rit infraciunea. erificarea identitii const n ntrebri cu privire la nume, prenume, porecl, data i locul naterii, numele i prenumele prinilor, cetenia, studii, situaia militar, loc de munc, ocupaie, domiciliu, antecedente penale, precum i la alte date care pot contura situaia civil a nvinuitului. ;n moment important al acestei etape l constituie introducerea n atmosfer a nvinuitului, scop n care i se pot adresa ntrebri ce nu au legtur cu cauza, n vederea stabilirii contactului psi:ologic. Apoi se aduce la cunotina nvinuitului fapta care face obiectul cauzei, pun#ndu-i-se n vedere s declare tot ceea ce tie cu privire la fapta i nvinuirea care i se aduce n legtur cu aceasta. 5nainte de a fi ascultat, nvinuitului i se solicit s dea o declaraie scris personal cu privire la nvinuirea adus. Prima etap a ascultrii reprezint, de fapt, primul contact dintre nvinuit i cel care efectueaz ascultarea i este :otr#toare pentru orientarea modului cum se va desfura activitatea ulterioar a organului de urmrire penal. erificarea identitii nu constituie doar un simplu act te:nic, ci un bun prile$ de a studia comportamentul nvinuitului fa de situaia n care se afl, modul cum reacioneaz la ntrebrile ce i se adreseaz, gesturile, starea de tensiune sau calmul pe care le afieaz. Aceste observaii a$ut la stabilirea procedeelor tactice de ascultare9 cu c#t ele sunt mai complete i mai temeinice, cu at#t ascultarea va fi mai uoar. Ascultarea relat@rii libere Aceast etap ncepe prin adresarea unei ntrebri cu caracter general prin care nvinuitului i se solicit s declare tot ceea ce are de artat n legtur cu nvinuirea ce i se aduce. 5n acest mod, organul de anc:et $udiciar ofer nvinuitului posibilitatea de a declara tot ceea ce consider c intereseaz cercetarea.

5nvinuitul are posibilitatea s prezinte faptele n succesiunea lor fireasc, fr a i se limita n vreun fel e7punerea prin adresarea altor ntrebri. 5n acelai timp anc:etatorul are posibilitatea s-l studieze pe nvinuit, s-l observe i s noteze omisiunile, ezitrile, aspectele cu privire la care apar contraziceri pentru ca, ulterior, pe marginea lor, s-i stabileasc procedeele tactice ce le va adopta n ascultare. 5n timpul ascultrii libere, anc:etatorul trebuie s evite ntreruperea relatrii nvinuitului, aprobarea sau dezaprobarea afirmaiilor acestuia, s-i manifeste satisfacia sau nemulumirea. 5n funcie de poziia celui ascultat trebuie s dovedeasc stp#nire de sine, rbdare, calm i, n general, o atitudine prin care s nu-i e7teriorizeze sentimentele fa de nvinuit. )elatarea liber este un bun prile$ pentru anc:etator de a cunoate i de a analiza poziia nvinuitului prin compararea celor prezentate cu materialul probator e7istent la dosarul cauzei. 4oate observaiile fcute n cursul acestei etape vor constitui temei pentru stabilirea procedeelor tactice care vor fi folosite n continuare. 6e aceea, c:iar i atunci c#nd nvinuitul neag faptele, denatureaz adevrul, nu trebuie adoptat o poziie rigid, ostil fa de acesta, deoarece e7ist posibilitatea ca ulterior, s i se demonstreze poziia obstrucionist n anc:et. Adresarea de Dntreb@ri i ascultarea r@spunsurilor Dnvinuitului sau inculpatului 6up ce nvinuitul a relatat liber referitor la nvinuirea adus, i se adreseaz ntrebri cu privire la fapta ce formeaz obiectul cauzei i nvinuirii. Adresarea de ntrebri n scopul lmuririi tuturor mpre$urrilor cauzei reprezint ultima etap a ascultrii nvinuitului ori inculpatului, etap n care se oglindete n cel mai nalt grad modul cum a fost pregtit aceast activitate. 5ntrebrile trebuie s ndeplineasc o serie de condiii, printre care 8 s fie clare i precise9 s fie formulate la nivelul de nelegere al celui ascultat9 s nu sugereze rspunsul pe care-l ateapt organul de urmrire penal9 s oblige pe nvinuit s relateze i nu s determine un rspuns scurt de genul da sau nu9 s nu pun n ncurctur pe nvinuit, mai ales atunci c#nd acesta este bine intenionat, interesat n a declara adevrul. 5n aceast etap se adreseaz ntrebri prevzute n planul de ascultare care pot fi completate cu ntrebri formulate pe parcursul ascultrii, n

funcie de rspunsurile nvinuitului, de poziia sa, de problemele nou aprute n timpul ascultrii. 5ntrebrile folosite n timpul ascultrii pot fi clasificate n mai multe categorii, n raport cu scopul urmrit, cu natura i aria de cuprindere a aspectelor care urmeaz a fi lmurite, astfel 8 ntrebri .tem0 Bcu caracter general=, care vizeaz fapta " nvinuirea n ansamblul su9 ntrebri .problem0 prin care se urmrete lmurirea unor aspecte ale activitii ilicite desfurate, anumite aspecte ale cauzei9 ntrebri .detaliu0, av#nd un caracter strict limitat la anumite amnunte prin care se urmrete obinerea de e7plicaii ce pot fi verificate. Aceste ntrebri pot fi de precizare, de completare, de control, prin adresarea crora se urmrete determinarea cu e7actitate a unor mpre$urri, pentru lmurirea unor aspecte omise cu ocazia relatrii libere, pentru verificarea siguranei i constanei n declaraii a persoanei ascultate. Alegerea ntrebrilor care vor fi folosite n timpul anc:etei depinde, n primul r#nd, de poziia nvinuitului cu privire la nvinuire, poziie ce poate constata n recunoaterea faptei i a nvinuirii, negarea, respingerea nvinuirii, diminuarea " atenuarea nvinuirii prin recunoatere parial, de regul, a unor aspecte mai puin grave ale activitii ilicite desfurate, refuzul de a face declaraii. 5ntr-un anumit fel va fi ascultat nvinuitul sau inculpatul cu un stil rigid, dogmatic i astfel cel cu un stil cura$os, caracterizat n special prin asumarea riscului i ntr-un alt fel va fi abordat nvinuitului sau inculpatul cu un stil teoretic, predominant abstract, speculativ i altfel cel cu un stil conformist, predominant concret. 5n etapa ntrebrilor, organul $udiciar va ncerca s zdrniceasc realizarea inteniilor nvinuitului sau inculpatului i s-l determine s recunoasc adevrul. Pe baza celor relatate i pe baza pieselor de la dosar, el va insista cu ntrebrile p#n se lmuresc toate aspectele legate de activitatea infracional. /(O&E+EE "A&"I&E +E AS&U'"A(E A BN3INUI"U'UI SAU IN&U'/A"U'UI 4actica ascultrii nvinuitului Binculpatului= cuprinde metode i mi$loace legale folosite n activitatea de ascultare, n scopul obinerii unor

declaraii complete i verifice, care s contribuie la aflarea adevrului i clarificarea tuturor aspectelor cauzei. 5n cele ce urmeaz vom prezenta procedeele tactice de ascultare a nvinuitului cunoscute n practica autoritilor $udiciare 8 1olosirea Dntreb@rilor de detaliu 5ntrebrile de aceast natur se folosesc pentru a obine de la nvinuit amnunte referitoare la diferitele mpre$urri ale faptei sv#rite, care s permit verificarea e7plicaiilor lui. 'copul utilizrii acestor ntrebri este de a demonstra bnuitului netemeinicia susinerilor sale i de a-l determina s renune la negarea faptelor sv#rite. Ascultarea repetat@ Acest procedeu const n reaudieri ale nvinuitului cu privire la aceleai fapte, mpre$urri, amnunte, la intervale diferite de timp. 5ntre diversele declaraii ale nvinuitului vor apare, inevitabil, contraziceri, nepotriviri, cu toate ncercrile de a reproduce cele relatate anterior, pentru c detaliile nu vor putea fi puse la punct, nu vor putea fi repetate, cu toate pregtirile fcute n acest sens de ctre acesta, demonstr#ndu-i-se, astfel, netemeinicia afirmaiilor pe care le-a fcut anterior i totodat, put#nd fi determinat s recunoasc adevrul. Ascultarea sistematic@ Acest procedeu se folosete at#t n cazul nvinuitului sincer, pentru a-l a$uta s lmureasc complet toat problematica cauzei, mai ales n cauzele comple7e, c#t i al celor nesinceri pentru c i oblig s dea e7plicaii logice i cronologice la toate aspectele privind nvinuirea. 5n cadrul acestui procedeu, prin intermediul ntrebrilor problem, nvinuitului i se solicit s clarifice sistematic cum a conceput i pregtit infraciunea, persoanele participante i modul n care a acionat fiecare. Ascultarea Dncruciat@ 'copul acestui procedeu este de a nfr#nge sistemul de aprare al nvinuitului nesincer, care se situeaz pe poziia negrii totale a faptelor sv#rite. <ste un procedeu ofensiv i const n ascultarea aceluiai nvinuit de ctre doi ori mai muli anc:etatori ce s-au pregtit n mod special n acest scop i cunosc problemele cauzei n care se face ascultarea. Avanta$ul const n faptul c nvinuitului sau inculpatului nu i se d posibilitatea s-i pregteasc rspunsuri mincinoase, ntrebrile fiind adresate de fiecare anc:etator alternativ, ntr-un ritm susinut, alert.

"actica comple7ului de vinov@ie Acest procedeu const n adresarea alternativ a unor ntrebri care conin cuvinte afectogene Bcritice= privitoare la fapt i la rezultatele ei i a unor ntrebri ce nu au legtur direct cu cauza. 1olosirea probelor de vinov@ie Procedeul se folosete n ascultarea nvinuitului nesincer, care ncearc s denatureze adevrul, s ngreuneze cercetrile, recunoate faptele numai n msura n care este convins despre e7istena i temeinicia probelor administrate mpotriva sa. Aceasta presupune ca nvinuitului ascultat s i se consemneze declaraia, indiferent de poziia avut fa de faptele pentru care este nvinuit, ntruc#t numai astfel se poate adopta procedeul tactic de ascultare adecvat. Ascultarea unui Dnvinuit sau inculpat despre activitatea celorlali participani la s@vErirea in=raciunii Procedeul se aplic atunci c#nd n cauz e7ist mai muli nvinuii Kinculpai participani la sv#rirea aceleai infraciuni. 2unoaterea nvinuiilor, inculpailor implicai n cauz permite anc:etatorului s gseasc veriga cea mai slab n r#ndul participanilor i cu aceasta s nceap ascultarea. 'e solicit celui ascultat s declare ceea ce cunoate despre activitatea celorlali participani la infraciune, ls#ndu-i-se impresia c persoana sa intereseaz mai puin organul de urmrire penal. /rocedeul -usti=ic@rii timpului critic Acest procedeu se folosete, de regul, atunci c#nd bnuitul refuz s fac declaraii. 2unosc#ndu-se activitatea bnuitului i se va solicita s declare locul unde s-a aflat, cu cine a luat legtura, ce a ntreprins nainte, n timpul i dup sv#rirea infraciunii. <7plicaiile date vor fi verificate minuios pe zile, ore, minute i locuri. 6e asemenea, procedeul se folosete n ascultarea infractorilor nesinceri, refractari, oscilani n declaraii, care ncearc s ngreuneze aflarea adevrului. Acestora li se va cere s arate ce au fcut pe zile i ore, s prezinte locurile unde s-au aflat i persoanele cu care au luat legtura. Organul $udiciar este interesat s cunoasc toate mpre$urrile n care infraciunea a fost sv#rit, poziia de sinceritate sau de nesinceritate pe care se situeaz nvinuitul sau inculpatul, capacitatea sa de rezisten etc., iar n raport de aceste elemente s adopte cea mai potrivit linie tactic, n vreme ce nvinuitul sau inculpatul caut s obin c#t mai multe informaii

at#t cu privire la organul $udiciar c#t i cu privire la datele pe care acesta le deine, pentru a adopta, la r#ndul su, cea mai avanta$oas linie defensiv. 2ontient de faptul c este obiectul unei atente e7aminri psi:ologie, printrun necontenit efort de autocontrol, prin cenzurarea atent a comportamentului, nvinuitul sau inculpatul se strduie s ofere c#t mai puine informaii despre sine. Pentru a obine ma7imum de date ce prezint interes pentru soluionarea cauzei, principala cale prin care se realizeaz transferul de informaii " calea verbal trebuie complinit cu investigarea celorlalte modaliti de comunicare " comunicarea nonverbal -, care ofer un surplus de informaii i avanta$ul de a se sustrage posibilitilor de autocontrol voluntar ale subiectului. "A&"I&A AS&U'"C(II )A("O(I'O( )euita ascultrii martorilor presupune o pregtire prealabil menit a asigura cele mai bune condiii de realizare a acestei activiti. Pentru obinerea unor declaraii de martor veridice i complete, organul $udiciar trebuie s se pregteasc n mod corespunztor. )@rturia . proces sau act de cunoatere a realitii " depinde de capacitatea fiecrei persoane de a recepta faptele, de a le prelucra n funcie de subiectivismul i selectivitatea sa psi:ic, de a le memora, de capacitatea sa de a reine i memora doar acele elemente necesare i importante, deci esenialul i, nu n ultimul r#nd, aptitudinea sa de a le reda. /artorul vine n contact cu obiectele i fenomenele lumii e7terioare prin intermediul simurilor sale, iar acestea acion#nd asupra organelor de sim dau natere la procese psi:ice cunoscute sub numele de sen>aii i percepii. (ecepia sen>orial@ a unor evenimente este prima etap a formrii mrturiei, fiind un proces psi:ic de cunoatere. Aprecierea mrturiei se va face n funcie de e7istena senzaiilor care pot fi8 cutanate Btactile, termice=, olfactive i gustative, de recepia auditiv,->A senzaiile vizuale. /erceperea timpului, locali>area Dn timp a in=raciunii, a =aptei s@vErite repre>int@ o cerin@ a principiului a=l@rii adev@rului. /re9@tirea Dn vederea ascult@rii martorilor impune or9anului -udiciar o serie de obli9aii menite s@ duc@ la a=larea adev@rului. Pregtirea n vederea ascultrii martorului cuprinde urmtoarele activiti8 .. studierea dosarului cauzei/ 0. asigurarea condiiilor n care se va realiza ascultarea/

1. cunoaterea persoanelor care urmeaz a fi ascultate/ 2. stabilirea locului i datei ascultrii precum i asigurarea prezenei martorului/ 3. ntocmirea planului de ascultare. 1. Studierea dosarului cauzei. 5n prima faz a activitii pregtitoare studierea dosarului cauzei are un rol de prim ordin n desfurarea n bune condiii a cazului respectiv. 'tudierea atent, complet a ntregului material e7istent n dosarul cauzei duce la evitarea apariiei unor consecine negative n procesul ascultrii. E7aminarea materialului cau>ei are drept scop Dn procesul penal8 stabilirea faptelor i mpre$urrilor ce urmeaz a fi clarificate prin ascultarea fiecrui martor9 stabilirea persoanelor care urmeaz a fi ascultate ca martori, aspectele sau mpre$urrile ce pot fi clarificate cu fiecare martor n parte9 stabilirea ordinii n care vor fi ascultai martorii, prioritate au cei care au perceput nemi$locit faptele sau mpre$urrile ce urmeaz a fi clarificate9 stabilirea condiiilor obiective sau subiective care au putut influena percepia i memorarea faptelor sau mpre$urrilor. Organul de urmrire penal n virtutea rolului su activ are obligaia s asculte at#t persoanele care furnizeaz date referitoare la stabilirea e7istenei infraciunii i la dovedirea vinoviei, c#t i persoanele ce pot relata evenimente de natur s duc la dovedirea nevinoviei asigur#nd astfel dreptul la aprare al nvinuitului sau inculpatului pe durata procesului penal. Organul $udiciar va trebui s stabileasc dac la sv#rirea infraciunii au participat mai multe persoane, de asemenea va determina martori care pot fi audiai pentru dovedirea anumitor mpre$urri. (e>ultatul studiului materialelor cau>ei vor Dmbr@ca =orma scris@, or9anul -udiciar avEnd obli9aia s@ note>e toate Dmpre-ur@rile importante, toate aspectele ce urmea>@ a =i dovedite deoarece acestea vor sta la ba>a elabor@rii planului de ascultare a martorilor. 'tudiul materialelor cauzei presupune un serios e7amen al ntregului material probator e7istent, analiza fiecrei probe, verificarea sursei din care provine, a ansamblului probelor. $. Asigurarea condiiilor n care se va realiza ascultarea. Alturi de cele menionate pentru buna desfurare a ascultrii martorilor, organul $udiciar are obligaia de a asigura condiiile n care se va realiza

aceasta. Astfel, se impune crearea unor condiii optime pentru ascultare8 un birou, un instrument de scris, formularul pe care se va scrie, planul de ascultare. Pe timpul ascultrii lucrtorul $udiciar trebuie s-i pstreze calmul pentru ca martorul s poat fi calm i s colaboreze eficient la aflarea adevrului n cauza penal. Pentru ca ascultarea s se realizeze n condiii bune organul $udiciar va adopta cea mai bun tactic de ascultare stabilindu-se n fiecare cauz, n funcie de8 personalitatea i psi:ologia martorului9 poziia martorului fa de nvinuit sau de prile participante la desfurarea procesului penal9 interesul pe care este posibil s-l aib martorul n soluionarea cauzei B rud, prieten, coleg d e serviciu= intenia de a nu spune adevrul. Prin modificarea art.->A din 2odul de procedur penal s-au propus msuri de siguran a martorului n ceea ce privete ascultarea lui de ctre instan, n cazurile n care e7ist informaii c va fi supus unor represiuni din partea inculpatului sau a altor persoane. Astfel ascultarea martorului se va face numai n camera de consiliu cu participarea completului de $udecat, procurorului i a aprtorului inculpatului. 5n aceste condiii se asigur o protecie mai bun a martorului. *. unoaterea persoanelor care urmeaz a fi ascultate ca martori ntr-o cauz penal. Ascultarea martorilor presupune cunoaterea, identificarea celor care au perceput mpre$urrile legate de infraciune sau de fptuitor, a numrului celor ce urmeaz a fi ascultai n aceast calitate. 1dentificarea martorilor constituie at#t atributul organelor $udiciare c#t i a prilor, precizarea sferei ce urmeaz a fi ascultai constituie atributul e7clusiv al organelor $udiciare. 5n cursul urmririi penale cei ce urmeaz a fi audiai ca martori sunt ntotdeauna cunoscui n momentul nceperii procesului. Atunci c#nd identitatea martorilor nu e cunoscut, organelor $udiciare paralel cu efectuarea altor activiti, ncep investigaiile menite a individualiza martorii. Organele $udiciare pot a$unge la individualizarea martorilor a cror identitate nu e cunoscut prin intermediul urmtoarelor ci8

 n primul r#nd, natura in=raciunii s@vErite, domeniul de activitate n care s-a comis infraciunea pot furniza indicii cu privire la sfera de persoane din r#ndul crora s-ar putea recruta martorii9 +e e7emplu8 n cazul unei infraciuni de delapidare prevzut de art.>*GQ 2od penal, martorii pot fi recrutai din r#ndul celor care aveau atribuii de control, de verificare a gestiunii n care se constat lipsurile sau din r#ndul celor cu atribuii de transport, paz a bunurilor care pot cunoate anumite mpre$urri legate de infraciune. n al doilea r#nd, mediul, timpul, locul s@vEririi pot oferii indicii cu privire la limitele i categoriile de persoane n r#ndul crora s-ar putea afla martorii. +e e7emplu, infraciunea sv#rit prin intermediul unor fenomene sonore, de pild n cazul unui omor sv#rit cu o arm de foc, zgomotul produs de mpuctur, iptul victimei infraciunii de t#l:rie, conduce la cutarea martorilor n acele limite spaiale n care fenomenul trebuia s fie perceput. 3ocul i timpul sv#ririi infraciunii pot furniza informaii, indicii cu privire la categoriile de persoane n r#ndul crora se pot afla cei care n calitate de martori au putut percepe mpre$urri legate de aceasta. 5n cazul unui omor sv#rit n timpul nopii n apropierea unui obiectiv industrial cu un numr mare de anga$ai. Natura infraciunii sv#rite, domeniul de activitate n care s-a comis fapta, locul sv#ririi, modul i mi$loacele utilizate de fptuitor, anumite preocupri profesionale pot fi indicii cu privire la limitele teritoriale i categoriile de persoane din r#ndul crora pot fi recrutai martorii n cauza penal. /ersoanele ce pot =i ascultate Dn calitate de martori pot =i cunoscute or9anelor -udiciare i din alte surse e7terioare propriilor investi9aii, prin acele indicaii cuprinse n unele moduri de sesizare a organelor $udiciare sau prin precizrile fcute de prile din proces. Spre e7emplu, denunul, pl#ngerea celui vtmat prin infraciune pot cuprinde asemenea indicaii care pot contribui la dovedirea unor mpre$urri legate de infraciune. (e9ula este urm@toarea8 este util citarea n aceast calitate a tuturor persoanelor ale cror declaraii ar putea contribui la clarificarea unor fapte sau mpre$urri de fapt, necesare la cunoaterea tuturor mpre$urrilor cauzei, adic la aflarea adevrului. 3a constituirea cercului de persoane ce urmeaz a fi ascultate n calitate de martori se face distincie dup cum aceast activitate are loc n cursul urmririi penale sau n cursul $udecii.

Bn cursul urm@ririi penale, dac la sv#rirea infraciunii au participat mai multe persoane se impune ascultarea tuturor celor ale cror declaraii ar putea s contribuie ntr-o msur sau alta la dovedirea unor mpre$urri importante. Or9anul -udiciar nu poate opera de la bun Dnceput o selecie a martorilor pe criteriul importanei lor. 3a delimitarea cercului de persoane desemnate de pri se ine seama, de regul acestea propun ascultarea acelor persoane ale cror declaraii consider c le vor fi favorabile. 2riteriul de delimitare a cercului martorilor propus de pri trebuie s-l constituie concludena probei, msur n care prin ascultarea martorilor propui se a$unge la lmurirea unor aspecte p#n atunci cunoscute. )artorii care au dat declaraii Dn cursul urm@ririi penale urmea>@ a =i ascultai din nou Dn =aa instanei de -udecat@ . 1nstana analiz#nd depoziiile celor de$a ascultai poate opera o selecie a martorilor i consider#nd inutil ascultarea unora dintre ei, poate restr#nge sfera martorilor. Numrul martorilor n faa instanei de $udecat este mai redus fa de cei ascultai n cursul urmririi penale. ,. Stabilirea locului i datei ascultrii precum i asigurarea prezenei martorului. Alegerea locului unde martorii urmeaz a fi ascultai este de multe ori determinat de considerente de ordin tactic. 6eoarece legea nu prevede un loc anume, ascultarea se poate efectua acolo unde organul $udiciar consider c acesta poate e7ercita o influen favorabil asupra obinerii declaraiilor, sau locul unde urmeaz a fi ascultai poate fi impus de situaia n care se afl martorii. +e re9ul@ martorii sunt ascultai la sediul organului $udiciar, sediul poliiei, sediul parc:etului, instanei, de asemenea martorii pot fi ascultai la locul unde se afl la un moment dat, domiciliul, locul de munc. 5n cazul martorilor suferinzi, ascultarea va avea loc la locul unde se afl sub ngri$iri medicale - instituie medical, domiciliu - iar n cazul celor aflai n e7ecutarea unei pedepse privative de libertate la locul unde sunt internai. Persoana c:emat ca martor este obligat s se nfieze la locul, ziua i ora artate n citaie, n caz de nerespectare martorul poate fi adus silit la instana de $udecat. Ascultarea martorului se face la un moment c#t mai apropiat de sv#rirea infraciunii. 6in momentul lurii la cunotin de ctre martor c va fi ascultat i p#n la ascultarea propriu-zis trebuie s treac un timp c#t mai scurt pentru ca martorul s fie ndeprtat de influene din partea persoanelor interesate n cauz. 2#nd sunt mai muli martori ascultarea lor se

va face separat i se va evita s ia legtura ntre ei pentru a nu se influena reciproc. 2#nd un organ de urmrire penal sau o instan de $udecat nu are posibilitatea s asculte un martor, se poate adresa unui alt organ de urmrire penal sau unei alte instanei de $udecat, pentru efectuarea actului procedural prin comisie rogatorie. 2omisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau instane egale n grad. Organul de urmrire penal sau instana de $udecat care efectueaz comisia rogatorie poate pune i alte ntrebri dac necesitatea lor rezult din cursul ascultrii. 5n actul de citare a martorului pentru ascultare se va meniona data e7act pentru prezentare " anul, luna, ziua, ora i adresa e7act a locului unde se va face audierea, sediul organului i camera unde se va prezenta. 0. !ntocmirea planului de ascultare. 5ntocmirea planului de ascultare reprezint unul dintre cele mai importante momente ale pregtirii ascultrii martorului. 5n urma studierii dosarului cauzei se stabilesc problemele ce urmeaz a fi lmurite cu fiecare martor sau categorie de martori identificai n cauz. Pe baza problemelor respective se impune ntocmirea unui plan de ascultare, plan care trebuie s cuprind8 poziia martorului n cauz9 datele ce caracterizeaz personalitatea acestora9 necesitatea prezentrii unor mi$loace de prob cu ocazia ascultrii9 ntrebrile ce urmeaz a fi adresate martorilor. Planul de ascultare, poate fi ntocmit pentru fiecare martor n parte. Bntreb@rile adresate martorului trebuie s@ =ie scurte, clare, concise, adresate lo9ic i cronolo9ic Dn raport de 9radul de percepere i memorare. Este inter>is@ =olosirea Dntreb@rilor su9estive ori cele de natur@ a pune Dn di=icultate martorul. 5n cazul martorilor nesinceri ntrebrile vor fi formulate n mai multe variante i de rezerv9 succesiunea ntrebrilor va fi stabilit, astfel nc#t s-o pregteasc pe urmtoarea. 6ac martorul va fi ascultat cu privire la mai muli participani la sv#rirea faptei, se va ntocmi plan de ascultare pentru fiecare persoan. Ascultarea se va realiza separat pentru fiecare persoan pe declaraii separate. 5n timpul audierii, planul de ascultare poate fi completat cu alte ntrebri, ori se poate renuna la anumite ntrebri dac martorul a rspuns la ele din proprie iniiativ. Planul de ascultare se constituie ca fiind un instrument de lucru prin intermediul lui problemele pot fi lmurite printr-o singur ascultare, evit#ndu-se c:emrile repetate n faa organului de urmrire penal.

&a re9uli tactice 9enerale in ascultarea propriu 8 >isa se pot meniona urm@toarele< - ntrebrile trebuie sa fie concrete, s fie formulate clar i concis, s nu aib doua nelesuri i s nu fie sugestive i s nu induc anumite rspunsuri. - ntrebrile sa fie de aa natur nc#t, prin ele sa nu se evidenieze problemele care intereseaz n mod deosebit urmrirea precum i nici importana pe care ar avea-o, pentru cauz, rspunsurile date. - ntrebrile se aran$eaz n aa fel nc#t sa fie o noutate pentru nvinuit9 - se recomanda ca ntrebrile care in de esena cauzei s fie puse printre cele de importanta minora9 - pentru verificare, dup fiecare rspuns se pot pune ntrebri de control9 - n cazul unor contradicii ntre rspunsuri, se pot prezenta probe de la un dosar. 2oninutul acestor ntrebri se subordoneaz formulei .celor G Dntreb@ri0, cunoscuta sub denumirea de .distiAul lui +ories0 i anume8 - ce fapta s-a comis, respectiv natura eiL - unde s-a comis faptaL - c#nd a fost sv#ritaL - cine este autorul eiL - cum, n ce mod s-a comisL - cu a$utorul cui i cu ce anume instrumentL - n ce scop a fost comisaL 5n general ns ascultarea persoanelor are loc la sediul organului de urmrire penal penala, n camera de anc:eta, care trebuie sa ndeplineasc urmtoarele condiii8 - s fie de natura a asigura securitatea i izolarea organului de urmrire penal Bnu vor e7ista in ncpere obiecte contondente, ascuit neptoare sau tietoare de care se poate folosi cel ascultat at#t mpotriva anc:etatorului c#t i pentru a recurge la manifestri sinucigae= - va fi izolata, n nici un caz de trecere , pentru a nu fi ntrerupt activitatea9 - daca n ncpere se afla telefon, acesta va fi scos din priz pe parcursul ascultrii9 - va fi mobilata sobru9

- va prezenta condiii te:nice pentru posibilitatea nregistrrii activitii pe banda magnetica, fr ca aceasta activitate s fie observata de cel audiat. 1n ceea ce privete ec:ipa de audiere,unii autori B6. 2<A2AN12A= arat c pentru a atinge ma7imul de eficacitate, audierea trebuie ncredinat unei singure persoane8 .intero9atoriile e=ectuate de mai muli poliitiHprocurori, simultan sau alternativ sunt din motive diverse, =oarte puin e=icace9 ele pot antrena printre alte numeroase erori, cele mai tipice fiind repetarea mecanica a acelorai ntrebri, omitere involuntara a celor principale, ncurcarea persoanei interogate care nu tie cui s adreseze rspunsurile. %ormula recomandat este audierea efectuata de ctre un singur anc:etator, asistat direct de ctre un altul, care s-i noteze elementele eseniale din depoziia celui ascultat. O alt formula tactic n aceast faza a urmririi penale este .=ormula celor , Dntreb@ri0, prin care se delimiteaz clar coninutul infraciunii i servete la elucidarea tuturor aspectelor legate de actul infracional8 - care este obiectul infraciuniiL - care este latura subiectiv a infraciunii8 actul e7terior de conduita, mi$locul utilizat, locul timpul, modul, circumstanele n care a fost sv#rit faptL - care este subiectul activ al infraciunii-autor sau autori - i care este subiectul pasiv - victima - infraciuniiL - care este mobilul, scopul infraciuniiL Plec#nd de la manifestrile specifice tensiunii psi:ice e7istente pe parcursul audierilor, n literatura de specialitate se menioneaz unii indicatori de detecie a minciunii, vinoviei sau a inocentei celui audiat8 - rspunsul martorului mincinos este mai lent i ezitant, cel al inocentului este spontan detaliat i deseori indignat9

- vinovatul suporta mai greu privirea anc:etatorului, spre deosebire de inocent care ns roete uor9 - inocentul face apel la corectitudinea sa i caut sa demonstreze ca nu ar avea nici un interes pentru a mini n legtur cu faptele cercetate9 - inocentul da mai greu e7plicaii privind modul n care i-a petrecut timpul, spre deosebire de vinovat care ofer imediat o e7celent e7plicaie9 - inocentul este consecvent n declaraiile pe care le face9 Anc:etatorul se deosebete de practicanii altor profesiuni prin faptul ca zi de zi intra in contact direct cu fenomenele foarte diverse ale vieii, cu diferite caractere omeneti,cu mobiluri,cauze si efecte ale acestora asupra altor oameni sau bunuri. Aceasta dezvolta anc:etatorului deprinderea de a descoperii repede veriga principala,un ascuit simt de observaie, o intuiie fina, atenie pentru amnunte, o buna memorare, inclinaie spre raionamente i analiza logica. Pe baza unei bune pregtiri psi:ologice,anc:etatorul va conduce audierile in mod logic si consecvent, recurg#nd la8 - procedeul ascultrii progresive - n care martorului i se prezint gradual probele, datele privind nvinuirea, ncep#nd cu cele cunoscute de el i termin#nd cu cele la care nu se atepta sa fie n dosarul cauzei9 tactica prezint unele elemente de specificitate n funcie de tipul infractorului8 - infractorilor primari li se prezint probele gradual - infractorilor recidiviti, familiarizai cu instituia coroborrii probelor i cunosctori ai forei probante a dovezilor, li se prezint frontal probele8 martori direci, corpuri delicte, e7pertize dactiloscopice9 - ascultarea repetata, sistematica i detaliata - n care se revine cu ntrebri de detaliu dup care martorul este pus sa relateze din nou liber. - ascultarea ncruciat - n care un grup de anc:etatori i adreseaz martorului ntrebri de detaliu, ncruciat, n cascad, intempestiv, fr o ordine anume, pentru ca nvinuitul s nu-i mai poat pregti rspunsurile i s nu mai poat controla reaciile mimico-gesticulare9

5nvinuitul este plasat pe un scaun n mi$locul camerei de anc:eta, iar anc:etatorii ocupa poziii n fa, lateral sau n spatele celui audiat, invad#nd permanent spaiul intim al nvinuitului. 4iind o tehnica ofensiv de interogare, nu este recomandabil a se utiliza cu persoane emotive, care se pot bloca psihic. - tactica ntlnirilor surpriz - c#nd se las ca nvinuitul s observe pe unul din complicii si, c:emat i el la audieri, urmat de interogarea nvinuitului, despre activitatea celuilalt participant la sv#rirea infraciunii. Numita i metoda8 veriga cea mai slaba, metoda consta n a se lsa impresia celui audiat c persoana sa intereseaz cel mai puin organul de urmrire penala i c, n realitate, ceilali participani au contribuia ma$ora la sv#rirea faptei cercetate. - tactica comple"ului de vinovie - n care se alterneaz ntrebrile neutre, cu ntrebri cu coninut afectogen i cu ntrebri de control, n abordarea bnuitului se disting trei momente importante8 iniial se discut problematici neutre prile$ cu care organul de urmrire penala se familiarizeaz cu patternul psio-comportamental al bnuitului pentru o problema neutr9 la un moment dat pe un ton ferm, interogativ, se sc:imb registrul discuiei asupra unei problematici fictive dar de aceeai gravitate cu problematica critica nc neabordat, cu prile$ul discuiei despre fapta fictiv se observ matricea mimici-gesticular a celui audiat i care este sincer afirm#ndu-si nevinovia9 n finalul audierii se aduce n discuie problematica critic i se observ cu mare atenie comportamentul mimico-gesticulat al celui audiat9 6ac simptomatologia manifestat fa de o situaie pe care nu a comis-o se pstreaz, atunci se poate estima aproape cert ca cel audiat este nevinovat i n cazul cercetat. 6ac n raport cu problematica critic nvinuitul prezint modificri psio-comportamentale atunci putem considera c avem indicii care s ne arate implicarea nvinuitului n comiterea faptei.

- strategia privind spargerea alibiului sau #ustificarea timpului critic const n ntrebri adresate bnuitului privind locul unde s-a aflat, cu cine a luat legtura, ce a fcut nainte, n timpul i dup comiterea infraciunii, cu precizri de zile, ore, minute i locuri, verificarea ulterioar va demonstra vinovia sau inocenta celui audiat cu meniunea c persoana vinovat va cuta c n timp s rm#n c#t mai aproape de timpul comiterii fapte, iar n spaiu s se plaseze c#t mai departe de locul comiterii faptei, unde s-i fac simita prezena. - interogatoriul psihanalitic - numit i .al viitorului0, este ca un $oc al inteligenei anc:etatorului, care poart o discuie simpl n aparen cu nvinuitul despre fapt, d#ndu-i acestuia posibilitatea s se apere cu toate mi$loacele. Pe parcursul discuiei, elementele de rela7are vor alterna cu momentele tensionate, acut-emoionale, astfel c atunci c#nd anc:etatorul va utiliza gesturi sugestive cu caracter inductor-semnificativ acesta va primi, din partea bnuitului, la un moment-dat, spontan, rspunsuri care din perspectiva psi:analitica devin semnificativ culpabilizatoare cum sunt8 lapsusul, erorile de lectur sau scriere, uitarea de obiecte n c#mpul faptei. $rofesia de anchetator poate dezvolta n unele situaii i amprente profesionale negative cum ar fi% suspiciunea e"agerat& perceperea unilaterala a diferitelor mpre#urri cu ocazia aprecierii forei probante. )aporturile dintre anc:etator i nvinuit se pot desfura sub mai multe forme, numite i planuri situaionale8 - planul situaional deschis8 datele despre infraciune sunt deinute at#t de anc:etator c#t i de nvinuit Baici putem enumera situaiile flagrante, c#nd nvinuitul a fost prins n timpul actelor pregtitoare, n timpul consumrii sau imediat dup comiterea faptei=9 - planul situaional ascuns8 datele despre infraciune sunt deinute numai de ctre infractori Be78cauzele cu autori necunoscui, dispariiile de persoane=9 - planul situaional orb8 datele despre infraciune sunt deinute doar de ctre anc:etatori Be78 denunurile, sesizrile, reclamaiile=9

- planul situaional necunoscut8 datele despre infraciune nu sunt cunoscute nici de nvinuit, nici de anc:etator Be7 8raziile, filtrele de circulaie, controalele actelor de identitate=. Pe parcursul audierii, organul de urmrire penala va putea investiga n legtur cu eventualele stri de frustrare de natur general sau pasagere, cunoscut fiind faptul c esenial n starea de frustrare este ca ea provoac conduite agresive. 'n literatura de specialitate sunt recomandate a fi respectate cteva reguli care pot facilita stabilirea unui contact psihologic ntre anchetat i anchetator% primul act al nvinuitului introdus n camera de audiere este s-l fotografieze pe viitorul sau adversar, deci anc:etatorul trebuie s fie contient de faptul c nainte de a fi ascultat va fi privit. e7primarea clara, n limba$ inteligibil interlocutorului, este obligatorie. 6ei unii anc:etatori sunt tentai ca la audierea infractorilor s utilizeze limba$ul argotic, acesta metoda nu este recomandata. 6istanta dintre cel care nclca legea i reprezentantul societii trebuie s se evidenieze i prin diferena de limba$ folosit. /arcarea aceasta, prin modul de e7primare corect, subliniaz prestigiul anc:etatorului, c:iar daca el cunoate i este bine s-l stp#neasc, limba$ul folosit in lumea interlopa. Fargonul infracional trebuie s rm#n apana$ul infractorilor, anc:etatorul trebuie s-i demonstreze superioritatea i printr-o e7primare corecta, literara, evident la nivelul puterii de nelegere a bnuitului. nainte de a vorbi anc:etatorul trebuie s tie s observe i s asculte. cel anc:etat trebuie ncura$at prin flatare sau prin utilizarea unor formule generalizatoare nvinuitul trebuie s fie convins c este ascultat cu cea mai mare atenie, cci aceasta atitudine e7prim respectul anc:etatorului fa de el. ntrebrile relevante trebuie puse la momentul optim, relatarea libera trebuie realizat fr ca nvinuitul s fie ntrerupt, indiferent dac anc:etatorul observ sau nu vreo declaraie contrazis de celelalte probe administrate n cauz ori o ncercare de inducere n eroare.

 c:eia succesului ntr-o anc:eta trebuie cutata n atitudinea foarte rbdtoare a anc:etatorului. Adres#ndu-se nvinuitului, prin respectarea tacticii i strategiei de anc:etare, anc:etatorul trebuie sa fie8 - sever dar corect - e"igent dar obiectiv - calm dar insistent. 1ndiferent de manifestrile nvinuitului, anc:etatorul va da dovada de calm i rbdare va evita gesturile i e7presiile de suprare, de nemulumire sau de enervare, atitudinea sa caracteriz#ndu-se prin impasibilitate, dar nu prin slbirea fermitii. 1ntima convingere a anc:etatorului, oric#t de puternica ar fi, nu poate i nu trebuie privita ca o proba $udiciara. "A&"I&A E1E&"UC(II /E(&:E IIEI FI (I+I&A(EA +E O%IE&"E FI BNS&(ISU(I (oiuni i aspecte generale 6eclaraia universal a drepturilor omului " adoptat i proclamat de Adunarea (eneral a O.N.;. prin rezoluia >*A din *I decembrie *,?+, consacr, n art. *> inviolabilitatea persoanei i domiciliului acesteia, prin sintagma8 !Nimeni nu va =i supus imi7tiunilor arbitrare Dn viaa sa particular@, Dn =amilia sa, la domiciliul s@u ori Dn coresponden@ nici al unor atin9eri ale onoarei sau reputaiei sale. Orice persoan@ are dreptul la protecia le9ii Dmpotriva unor ast=el de imi7tiuni sau atin9eri#. 2onstituia )om#niei modificat i completat statueaz n art. >alin. * c .libertatea individual i sigurana persoanei sunt inviolabile0, iar n art. >A alin. * inviolabilitatea domiciliului i reedinei persoanei. 3egea fundamental instituie totui i e7cepii ale normelor constituionale e7puse mai sus, preciz#nd e7pres n art. >- alin. > c8 -.Perc:eziionarea, reinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai n cazurile i cu procedura prevzut de lege0, iar, potrivit art. >A alin. -.Perc:eziia se dispune de $udector i se efectueaz n condiiile i formele prevzute de lege0.

2odul de procedur penal reglementeaz aceast instituie n capitolul 11 .)i-loacele de prob@0 " 'eciunea 111 " art. 1II81IJ i respectiv art. 111, fr a ne oferi o definiie a acesteia, motiv pentru care sarcina enunrii unei astfel de definiii a revenit autorilor de specialitate. 5ercheziia este un act de urmrire penal i de criminalistic tactic prin care se caut i se ridic, din anumite locuri sau asupra unor persoane, obiecte ce prezint importan pentru descoperirea i administrarea probelor ntr-o cauza penal sau pentru demascarea infractorului.. ;n alt specialist, apreciaz perc:eziia ca fiind un act procedural destinat cutrii i ridicrii unor obiecte care conin sau poart urme ale unei infraciuni, a corpurilor delicte, a nscrisurilor, fie cunoscute fie necunoscute organului judiciar i care pot servi la aflarea adevrului. Perc:eziia este o activitate de urmrire penal i de tactic criminalistic ce const n cutarea, asupra unei persoane, n locuina sau locul ei de munc ori n locuri desc:ise publicului a obiectelor, valorilor sau nscrisurilor a cror e7istena ori deinere este tgduit. 6in economia art. 1II &.p.p., astfel cum a fost modificat prin O.;.(. nr. *I,K>? oct. >II-, rezult implicit c scopul efecturii perc:eziiei l constituie descoperirea i str#ngerea probelor Bdefinite n art. @- 2.p.p.= n vederea lmuririi cauzei sub toate aspectele. /entru e=ectuarea percAe>iiei trebuie Dntrunit@ una din urm@toarele condiii< - .Cnd persoana creia i s-a cerut s predea vreun obiect sau vreun nscris dintre cele artate n art. 67 tgduiete e'istena sau deinerea acestora, - precum i ori de cte ori e'ist indicii temeinice c efectuarea unei percheziii este necesar pentru descoperirea i strngerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia0. 5n funcie de natura acesteia perc:eziia poate fi8 - domiciliar - corporal - informatic - a unui ve:icul Bn =uncie de natura cau>ei, prin e=ectuarea percAe>iiei se poate asi9ura reali>area unuia sau mai multor scopuri< * - descoperirea de obiecte care conin ori poart urmele infraciunii9

- descoperirea de obiecte care au fost folosite sau au fost destinate s serveasc la sv#rirea infraciunii9 - gsirea de obiecte produs al unor infraciuni9 - descoperirea bunurilor, valorilor proprietate a nvinuitului ori inculpatului sau a prii responsabile civilmente, care urmeaz a fi indisponibilizate pentru asigurarea recuperrii pagubelor materiale cauzate prin infraciune ori garantarea e7ecutrii pedepsei complementare a confiscrii averi, n condiiile prevzute de lege9 - gsirea obiectelor procurate cu sumele nsuite9 - descoperirea de bunuri sau valori deinute contrar legii9 - gsirea bunurilor ori valorilor primite n vederea sv#ririi unor infraciuni n legtur cu serviciul9 - gsirea persoanelor disprute de la domiciliu, a cadavrelor sau a prilor din cadavre etc. 5n literatura de specialitate este nvederat importana perc:eziiei, determinat de faptul c, n multe mpre$urri, ea devine decisiv n soluionarea cauzei penale, prin obinerea de probe absolut necesare stabilirii faptelor sau mpre$urrilor n care a fost sv#rit o infraciune, precum i a identificrii autorului. (idicarea de obiecte i Dnscrisuri reprezint o activitate procedural mai puin comple7 dec#t perc:eziia deoarece se cunosc obiectele i nsemnrile, locurile n care se afl, precum i persoana care le deine. )idicarea de obiecte i nscrisuri poate fi nsoit de perc:eziie, atunci c#nd se neag e7istena i deinerea obiectelor i nscrisurilor solicitate ori se refuz predarea. )idicarea de obiecte i nscrisuri este reglementat n art. K6 . KK &.p.p. .Or9anul de urm@rire penal@ sau instana de -udecat@ are obli9aia s@ ridice obiectele i Dnscrisurile ce pot servi ca mi-loc de prob@ Dn procesul penal. 8rice persoan fizic sau persoan juridic, n posesia creia se afl un obiect sau un nscris ce poate servi ca mijloc de prob, este obligat s-l prezinte i s-l predea, sub luare de dovad, organului de urmrire penal sau instanei de judecat, la cererea acestora.

(ac organul de urmrire penal sau instana de judecat apreciaz c i o copie de pe un nscris poate servi ca mijloc de prob, reine numai copia. (ac obiectul sau nscrisul are caracter secret ori confidenial, prezentarea sau predarea se face n condiii care s asigure pstrarea secretului ori a confidenialitii. #nstana de judecat, la propunerea procurorului, n cursul urmririi penale, sau din oficiu, n cursul judecii, poate dispune ca orice unitate potal sau de transport s rein i s predea scrisorile, telegramele i oricare alt coresponden, ori obiectele trimise de nvinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect. &sura prevzut n alin. . se dispune dac sunt ntrunite condiiile artate n art. 6.. alin. . i potrivit procedurii acolo prevzute. %einerea i predarea scrisorilor, telegramelor i a oricror alte corespondene ori obiecte la care se refer alin. . pot fi dispuse, n scris, n cazuri urgente i temeinic justificate i de procuror, care este obligat s informeze de ndat despre aceasta instana. Corespondena i obiectele ridicate care nu au legtur cu cauza se restituie destinatarului. (ac obiectul sau nscrisul cerut nu este predat de bunvoie, organul de urmrire penal sau instana de judecat dispune ridicarea silit. +n cursul judecii dispoziia de ridicare silit a obiectelor sau nscrisurilor se comunic procurorului, care ia msuri de aducere la ndeplinire prin organul de cercetare penal.,

Perc:eziiile pot fi clasificate dup mai multe criterii8 1. +up@ locul de e=ectuare< * 8 percAe>iii corporale. Perc:eziia corporal const n inspectarea mbracminii i ridicarea lucrurilor aflate asupra persoanei perc:eziionate care pot contribui la aflarea adevrului. Perc:eziia corporal poate fi dispus, dup caz, de organul de cercetare penal, de procuror sau de $udector conform art. *II alin. - i alin. G 2.p.p Organul $udiciar care urmeaz a efectua perc:eziia este obligat ca, n prealabil, s se legitimeze i s prezinte autorizaia dat de instan. Potrivit

art. *I@ alin. > 2.p.p., perc:eziia corporal se face numai de o persoana de acelai se7 cu persoana perc:eziionat. 6up efectuarea perc:eziiei se procedeaz la ntocmirea unui procesverbal n forma i condiiile prevzute de lege, iar obiectele iKsau nscrisurile a cror circulaie sau deinere este interzis sunt ridicate. Bn 9eneral percAe>iia corporal@ se =ace asupra persoanei< - prinse Dn =la9rant, s@vErind o in=raciune9 - asupra persoanei c@reia i se e=ectuea>@ percAe>iia domiciliar@? - persoanei care este prins@ dup@ o urm@rire e=ectuat@ cu oca>ia arest@rii? - persoanei care urmea>@ a =i introdus@ Dn arest. !nainte este indicat percheziia preliminar care este destinat prentmpinrii unei aciuni violente a persoanei percheziionate ceea ce presupune& dezarmarea acesteia & respectiv verificarea mpre#urrii dac are sau nu asupra sa o arm alb sau de foc& precum i orice alte obiecte sau substane ce ar putea pune n pericol organul #udiciar& permind celui percheziionat s fug. "actic, perc:eziia persoanei se realizeaz n dou@ =a>e8 - perc:eziia mbrcmintei - perc:eziia corpului. Perc:eziia amnunit se va efectua de sus n $os, ncep#nd cu obiectele de pe cap, apoi se cerceteaz spatele, poriunile de sub brae, m#inile de la umr p#n la degete, pieptul, se continu cu picioarele prin interior i e7terior, p#n la glezne, precum i manetele pantalonilor, ciorapii, iar n final nclmintea. 2ercetarea se face prin palpare, prin str#ngerea poriunilor de mbrcminte mai groas ntruc#t la o simpl pipire, obiectele subiri inclusiv metalice, pot trece deseori neobservate. /ercAe>iia Dmbr@c@mintei presupune verificarea n parte a fiecrei piese din care este format, merg#nd, la nevoie, p#n la scoaterea de pe corpul persoanei. 3a obiectele de mbrcminte se va acorda o atenie deosebit cercetrii cptuelii, custurilor, buzunarelor, gulerelor, vatelinei de la umeri, esturilor interioare de la piept, iar dac se impune mbrcmintea poate fi descusut, at#t c#t s permit verificarea interioar@. <ste cunoscut faptul c len$eria de corp i batistele pot ascunde p#n la GII grame de droguri, prin apretare cu astfel de substane, motiv pentru care n cazul perc:eziiei corporale se va acorda atenia cuvenit inspectrii acestor obiecte.

Bnc@l@mintea trebuie studiat cu atenie la talp, branuri, cptueal i tocuri, aceasta fiind o ascunztoare n general pentru obiecte mici. 6e asemenea vor fi avute n vedere i obiectele deinute asupra persoanei, spre e7emplu8 ceasuri, bric:ete, curele de pantaloni, portofele, agende, oc:elari, geamantane, tocuri de oc:elari, obiectele de cosmetic, trusele de mac:ia$, spraP-urile, cutiile de medicamente, instrumente muzicale, umbrele, bastoane etc. * 8 percAe>iii domiciliare. <ste de observat c art. *II 2.p.p. care reglementeaz efectuarea perc:eziiei face trimitere la art. ,+ 2.p.p.. Or, art. ,+ 2.p.p. plaseaz perc:eziia numai n faza Nurmririi penale sau a $udecii0. 4rebuie precizat faptul c .5ercheziia domiciliar nu poate fi dispus nainte de nceperea urmririi penale0. (umai procurorul poate solicita, n cursul urmririi penale, autorizarea unei percAe>iii domiciliare. P Potrivit art. *II alin. - 2.p.p. coroborat cu art. >I- alin. final 2.p.p., procurorul poate solicita autorizarea perc:eziiei la propunerea motivat a organelor de cercetare penal sau din oficiu. Astfel, c:iar dac partea vtmat sau organul de cercetare penal ar aprecia util efectuarea unei perc:eziii domiciliare, acestea nu se pot adresa direct $udectorului, ci vor trebui s adreseze cererea procurorului care, dac va aprecia c autorizarea perc:eziiei este util bunei desfurri a urmririi penale n cauz, va adresa $udectorului o cerere n acest sens. Pentru a ncepe derularea unei proceduri de autorizare a perc:eziiei, este necesar verificarea ndeplinirii urmtoarelor dou@ condiii preliminare8 - !nceperea urmririi penale 6in punct de vedere procedural, perc:eziia se situeaz n cadrul procesului penal. Aadar, potrivit art. *II alin. @ 2.p.p., solicitarea de autorizare a perc:eziiei domiciliare poate fi adresat de ctre organele de urmrire penal instanei de $udecat numai ulterior momentului nceperii urmririi penale. Art. *II alin. @ 2.p.p. nu distinge cu privire la tipurile de urmrire penal, deci nici instana de $udecat nu trebuie s o fac. 5n plus, urmrirea penal privete fapta i nu fptuitorul, astfel nc#t este irelevant dac s-a nceput urmrirea penal cu privire la persoana cunoscut i presupus a fi comis fapta sau, mai nt#i, cu privire la fapt, urm#nd a se identifica, ulterior, fptuitorul. /ai mult, probele ridicate n cursul efecturii unei

perc:eziii in rem pot conduce la identificarea fptuitorului i, deci, la nceperea urmririi penale in personam. * - )"istena unuia dintre motivele prevzute de lege pentru autorizarea percheziiei (in punct de vedere tactic, percheziia domiciliar parcurge mai multe momente consecutive8 - deplasarea, - blocarea - ptrunderea n domiciliul vizat. Perc:eziia domiciliar poate fi dispus numai de $udector, dup ce a fost nceput urmrirea penal, prin nc:eiere motivat. 'e poate proceda la efectuarea perc:eziiei numai n baza autorizaiei de perc:eziie dat de instana de $udecat. Autorizaia instanei de $udecat va fi dat n scris i motivat i poate fi folosit o singur dat. /ercAe>iia nu poate =i dispus@ Dnainte de Dnceperea urm@ririi penale i se e=ectuea>@ numai Dn cursul >ilei, Dntre orele 6,II8$I,II, Dns@, odat@ Dnceput Dn termenul le9al, poate continua i dup@ ora $I,II. /rin sinta9ma LDn timpul nopiiM se Dnele9e, Dn practic@, timpul cEnd Dntunericul este e=ectiv instalat. Amur9ul nu =ace parte din noapte DntrucEt Dntunericul nu s8a instalat i, deci, atenia persoanelor nu este in=luenat@ de noapte. orile, Dns@, =ac parte din Ltimpul nopiiM pentru c@ Dntunericul Dnc@ mai persist@, iar trecerea de la starea de somn la cea de activitate cotidian@ in=luenea>@ capacitatea de atenie a oamenilor. Organul $udiciar care efectueaz perc:eziia este obligat s se legitimeze i s prezinte autorizaia $udectorului. Perc:eziia domiciliar are loc n prezena persoanei la care se efectueaz, iar n lipsa acesteia n prezena unui membru al familiei etc.. 5n cazul unei instituii publice sau persoane $uridice de interes privat, perc:eziia are loc n prezena unui reprezentant al acestora, precum i a martorilor asisteni, minim >, dup cum prevede legea procesual penal. Persoana reinut sau arestat va fi adus la perc:eziie. <ste interzis efectuarea n acelai timp cu perc:eziia a oricror acte procedurale n aceeai cauz care& prin natura lor& mpiedic participarea persoanei la care se efectueaz perc:eziia. 6eplasarea n vederea perc:eziiei trebuie fcut de aa manier nc#t, persoana ce urmeaz a fi perc:eziionat s nu sesizeze intenia organelor desemnate a efectua aceast activitate, pentru a nu ntreprinde activiti ce ar putea duce la euarea perc:eziiei Bdistrugerea obiectului perc:eziiei=. A$uni la faa locului se iau msuri de blocare a cilor de acces, pentru ca

persoana perc:eziionat s nu poat prsi incinta sau s nu arunce obiectele sau materialele ce ar putea compromite scopul perc:eziiei. Bn practic@, s8a ridicat problema dac@ dispo>iiile art. 1I1 al. $ &.p.p. Dn vi9oare pEn@ la 1 iulie $II* re=eritoare la e=ectuarea percAe>iiei domiciliare pe ba>a consim@mEntului scris al percAe>iionatului, sunt constituionale. Aceast dispoziie era i este constituional i dup revizuire ntruc#t nici o dispoziie din 2onstituia revizuit nu interzice implicit sau e7plicit perc:eziia domiciliar pe baza consimm#ntului scris al perc:eziionatului9 n art. >- pct. >, constituantul dispune c perc:eziia este permis numai n cazurile i cu procedura prevzut de lege, ceea ce nseamn c legiuitorul este mputernicit n acest sens, i dac aa a :otr#t legiuitorul iniial, aceasta a fost i este n limitele 2onstituiei9 n art. >A pct. * teza 11, constituantul dispune c nimeni nu poate ptrunde sau rm#ne n domiciliul ori n reedina unei persoane fr nvoirea acesteia9 or, legiuitorul, n temeiul nvoirii acesteia, a introdus condiia mai restrictiv prin sintagma .consimm#ntul scris al acesteia0 n cazul perc:eziiei, ceea ce nseamn c perc:eziia nu poate fi efectuat pe baza unei nvoiri verbale, ci numai scrise dac legiuitorul prevede aceasta9 n art. *> din 6eclaraia ;niversal a 6repturilor Omului i n art. *A al Pactului 1nternaional cu privire la 6repturile 2ivile i Politice, sunt interzise numai imi7tiunile arbitrare sau ilegale n domiciliul persoanei. Procedura, dup ptrunderea n domiciliul vizat, are ca punct incipient legitimarea conductorului acestei operaiuni, identificarea celui perc:eziionat, prezentarea motivului descinderii i a mandatului procurorului de perc:eziie, solicitarea adresat persoanei perc:eziionate de a predea obiectele sau bunurile ce fac obiectul cercetrii, urm#nd a fi efectuat perc:eziia corporal asupra persoanei . 5n situaia n care persoana la care se face perc:eziia este reinut sau arestat, ea va fi adus la perc:eziie. 2#nd aducerea nu este posibil, perc:eziia domiciliar se va face n prezena persoanelor menionate conform art. *I? alin. ? 2.p.p.. Organul $udiciar care efectueaz perc:eziia are dreptul potrivit art. *IG alin. * 2.p.p. s desc:id, c:iar prin forare, ncperile sau alte mi$loace de pstrare n care s-ar putea gsi obiecte sau nscrisuri cutate, dac cel n msur s le desc:id refuz acest lucru. Nu constituie perc:eziie domiciliar, n sensul art. *II, ridicarea de obiecte conin#nd droguri, dac acestea au fost descoperite de ctre lucrtorii de poliie ntr-o locuin n urma unei sesizri pentru tulburarea linitii publice, nainte de nceperea urmririi penale.*I

<7ist situaii n care n respectiva locuin se afl i alte persoane, caz n care conductorul aciunii are obligaia de a le identifica i a le da n supraveg:erea unuia din membrii ec:ipei operative i nu li se permite prsirea locuinei acestor persoane, iar persoanelor care sosesc ulterior nceperi perc:eziiei, vor fi legitimate i li se va cere s rm#n pe loc. Atunci c#nd situaia impune acest lucru se poate efectua o perc:eziie corporal sumar asupra persoanelor aflate n ncpere n prezena martorilor asisteni, pentru a evita eventuale incidente. Pe ntreaga durat a perc:eziiei se va urmri starea emoional a persoanei perc:eziionate8 dereglarea respiraiei, sc:imbarea vocii, congestionarea feei, modificarea timpului de laten, crisparea, efectuarea unor gesturi i micri nefireti. 'e stabilesc cu persoana perc:eziionat date despre spaiul respectiv, dup care se solicit de la acesta c:eile de la diverse ncperi, dulapuri, lzi, etc., stabilindu-se i ordinea n care se efectueaz perc:eziia i sarcinile ce revin fiecrui membru al ec:ipei operative. <7ist c#teva reguli de cercetare i e7aminare n procesul perc:eziiei i anume8 - e7aminarea sistematic i multilateral a tuturor locurilor i obiectelor, n mod special a acelor locuri i pri de obiecte ascunse vederii9 - e7aminarea sobei, crematoriului, coului de gunoi i a prilor din locuina folosit n comun9 - asigurarea posibilitii perc:eziionatului i a martorilor asisteni de a urmri i observa modul de desfurare i constatrile fcute9 - prezentarea perc:eziionatului i martorilor asisteni a obiectelor, nscrisurilor, valorilor gsite n timpul perc:eziiei. Obiectele, Dnscrisurile sau valorile se pre>int@ persoanei de la care sunt ridicate i celor care asist@, pentru a =i recunoscute i a =i Dnsemnate de c@tre acesta spre nescAimbare, dup@ care se eticAetea>@ i se si9ilea>@ Bart. *IA alin * 2.p.p.=. Obiectele care nu pot fi nsemnate ori pe care nu se pot aplica etic:ete i sigilii se mpac:eteaz sau se nc:id, pe c#t posibil laolalt, dup care se aplic sigilii Bart. *IA alin. > 2.p.p.=, obiectele care nu pot fi ridicate se sec:estreaz i se las n pstrare fie celui la care se afl, fie unui custode Bart.*IA alin. - 2.p.p.=. Organul $udiciar este obligat s se limiteze la ridicarea obiectelor i nscrisurilor care au legtur cu fapta Bart. *IG alin.> 2.p.p.=. Obiectele sau nscrisurile a cror circulaie sau deinere este interzis se ridic totdeauna Bart. *IG alin. > 2.p.p.=.

Bn ceea ce privete =aptele i Dmpre-ur@rile din viaa personal@ a celui percAe>iionat i care nu au le9@tur@ cu cau>a, or9anul -udiciar va lua m@surile care se impun pentru ca acestea s@ nu devin@ publice. <c:ipa operativ care va efectua perc:eziia trebuie s aib n componena sa un numr suficient de poliiti, specialiti, precum i martori asisteni i s li se asigure mi$loacele te:nice necesare8 surse de iluminare, truse de c:ei, unelte, diverse sonde i detectoare Bpentru metale, cadavre=, aparatur de fotografiat, filmare i nregistrare videomagnetic. Probele pentru analiz se iau cel puin n dublu e7emplar i se sigileaz. ;na dintre probe se las celui de la care se ridic iar, n lipsa acestuia, unui reprezentant ori a unui membru al familiei sau a unui vecin av#nd capacitate de e7erciiu. Senatorii& deputaii i alte persoane care se bucura de imunitate nu pot fi supui percheziiei& cu e"cepia infraciunilor flagrante * onstituia +omniei& art. ,- alin. ./. Potrivit art. *I+ alin.* 2.p.p., despre efectuarea perc:eziiei i ridicarea de obiecte i nscrisuri se ntocmete un proces-verbal, care va constitui un mi$loc de prob n procesul penal. Procesul-verbal n afar de meniunile prevzute de art. ,* 2.p.p. mai trebuie s cuprind i urmtoarele elemente8 data i locul nc:eierii9 baza legal a efecturii perc:eziiei9 datele de identificare a martorilor asisteni9 precizarea faptului c organul $udiciar s-a legitimat, a artat scopul sosirii i dup caz, a prezentat autorizaia emis de instan9 meniuni despre legitimarea persoanelor gsite n locuin9 precizarea c i s-a solicitat persoanei perc:eziionate s predea bunurile, nscrisurile sau valorile ce intereseaz cauza penal ori cele deinute contrar dispoziiilor legale9 rspunsul dat de cel perc:eziionat9 numrul ncperilor, dependinelor, ane7elor i spaiilor folosite n comun, supuse perc:eziiei9 dac rezultatul cutrilor, obiectele, nscrisurile i valorile descoperite au fost artate persoanei perc:eziionate i martorilor asisteni, au fost nsemnate spre nesc:imbare, ambalate i sigilate9 meniunea e7pres c, n afara bunurilor, nscrisurilor ori valorilor descoperite i descrise n procesul-verbal, nu s-a mai ridicat altceva9 eventuale obiecii ale perc:eziionatului i martorilor asisteni9 condiiile de luminozitate, ora nceperii i ora terminrii perc:eziiei. Procesul-verbal se va realiza n termeni clari i precii, iar o copie se va lsa persoanei la care s-a efectuat perc:eziia sau de la care s-au ridicat obiectele sau nscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar n lipsa, celor cu care locuiete unui vecin i, dac este cazul, custodelui Bart. *I+ alin. ? 2.p.p.=.

* 8 percAe>iia la locul de munc@. 'e efectueaz n paralel sau imediat dup efectuarea perc:eziiei domiciliare, pentru ca obiectele ori nscrisurile ascunse n acest loc s nu fie distruse sau ndeprtate. Aceast activitate are loc dup o analiz temeinic a necesitii i oportunitii ei cu autorizarea procurorului. Perc:eziia la locul de munc se face de regul c#nd infraciunile sv#rite sunt n legtur cu atribuiile de serviciu ale persoanei cercetate ori c#nd sunt indicii c acolo se afl obiecte ori nscrisuri ce pot contribui la soluionarea cauzei penale. > 8 percAe>iia Dn locurile descAise publicului. 'e efectueaz atunci c#nd situaia impune acest lucru, ea se pregtete din timp, pe baza cunoaterii obiectelor sau valorilor cutate, a locului i persoanei perc:eziionate, prin mobilizarea persoanelor participante, pregtirea mi$loacelor te:nice necesare, n modul cum 5n faza recunoaterii terenului, intr particularitile n urma e7aminrii acareturilor, gardurilor, stogurilor de fan, paie, mainilor agricole, gropilor, f#nt#nilor unde se e7ecut fotografii de orientare i sc:ie. %aza e7aminrii continu cu e7aminarea terenului poriune cu poriune, atenia fiind ndreptat mai mult ctre zonele care prezint spturi proaspete sau puternic btute. 4erenul proaspt spat este mai af#nat, c:iar dac la suprafa a fost btut, fapt care se observ prin introducerea de rngi sau rui n locurile suspecte. 6e asemenea, apa aruncat pe aceste poriuni de teren se absoarbe mai repede dec#t n locurile nespate. 'togurile de f#n sau paie n care s-a umblat cu c#teva zile nainte prezint alt nuan de culoare, de regul mai desc:is dec#t restul suprafeei asupra creia au acionat timp ndelungat ploile i razele solare**. 4ot n cadrul perc:eziiei se vor efectua fotografii de ansamblu, fotografii-sc:i ale ncperii sau spaiului n care au fost descoperite obiectele sau nscrisurile, precum i fotografii de detaliu ale acestora i ale ascunztorilor. +up@ temeiul le9al< - perc:eziii efectuate pe baza autorizaiei $udectorului - perc:eziii efectuate pe baza consimm#ntului scris al persoanei perc:eziionate

- perc:eziii efectuate n caz de infraciune flagrant +up@ timpul de e=ectuare< - perc:eziii efectuate n timpul zilei - perc:eziii efectuate n timpul nopii. 3egea a stabilit c8 Perc:eziia se dispune de $udector i se efectueaz n condiiile i n formele prevzute de lege. /ercAe>iiile Dn timpul nopii sunt inter>ise, a=ar@ de ca>ul in=raciunilor =la9rante. * +up@ persoanele participante< - perc:eziii la care particip numai lucrtori ai organului de urmrire penal - perc:eziii la care particip i specialiti

+up@ num@rul persoanelor la care se e=ectuea>@< - perc:eziii individuale, efectuate la o singur persoan - perc:eziii de grup, care sunt de regul simultane $regtirea percheziiei. Pentru pregtirea perc:eziiei este necesar ca organul de cercetare s aib suficiente referine despre obiectele, valorile sau actele cutate, despre persoanele urmrite precum i despre locul n care acestea s-ar afl. 4actic vorbind, trebuie pregtit i ntocmit anterior un plan de desfurare, iar efectuarea ei este indicat a se face dimineaa. Pentru ca eficiena acestei activiti s fie o reuit, perc:eziia trebuie inut n secret p#n la momentul efecturii, pentru ca persoanele ce urmeaz a fi perc:eziionate s nu fie anterior prevenite, n caz contrar fiind posibil ca ceea ce se caut s dispar i eficiena activitii s fie compromis*-. 6esfurarea perc:eziiei trebuie fcut n aa fel nc#t sa fie respectate drepturile i respectul dreptul la viaa intim, pudoare, efectuarea urm#nd a se face de ctre o persoan de acelai se7 cu persoana perc:eziionat. Organele desemnate a efectua perc:eziia nu au dreptul de a

face aprecieri sau consideraii cu privire la persoana perc:eziionat, la obiectele sale de mbrcminte sau la alte aspecte, iar inuta organelor $udiciare trebuie s fie sobr. Pentru prevenirea unor eventuale violene din partea persoanei perc:eziionate aceasta trebuie aezat n poziia cu m#inile ridicate spri$inite de un perete, obiect de mobilier etc., n aa fel nc#t poziia corpului s aib o nclinaie oblic, iar picioarele trebuie deprtate*?. 5n situaia n care perc:eziia se efectueaz ntr-un loc desc:is i n prea$ma nu sunt obiecte de spri$in se va cere persoanei s stea n genunc:i cu m#inile ridicate. /re9@tirea percAe>iiei presupune cinci etape< A. Stabilirea scopului percAe>iiei. 2unoaterea obiectelor ce se caut, a naturii, a formei i dimensiunilor acestora, aceasta prezent#nd o importan deosebit ntruc#t n raport cu datele referitoare la bunurile i valorile cutate, precum i cu posibilitile de ascundere, se stabilesc locurile de e7aminat, metodele specifice de cutare i mi$loacele te:nice adecvate. %. &unoaterea unor date despre cel percAi>iionat. Aici trebuie cunoscute c#teva elemente de baz cum ar fi8 cetenie, naionalitate, temperament, starea de sntate, pregtirea i profesia, ocupaia, locul de munc, cunotinele lui n domeniul altor meserii, preocupri n afara serviciului, relaii la locul de munc i n afara acestuia. 'e completeaz cu date despre componena familiei, raporturile at#t ale perc:eziionatului c#t i a familiei cu vecinii din imobil etc. &. &unoaterea unor date re=eritoare la locul Dn care urmea>@ a se e=ectua percAe>iia. Rin#nd cont de locurile n care se va desfura perc:eziia, trebuie s se stabileasc8 adresa la care se afl locuina perc:eziionatului9 caracteristicile de construcie ale cldirii9 planul e7terior i interior al locuinei perc:iziionatului9 compunerea locuinei, topografia acesteia9 spaiile folosite n comun i n e7clusivitate9 cile de acces n locuin9 e7istena ori lipsa postului telefonic etc. +. Stabilirea participanilor la percAe>iie, asi9urarea mi-loacelor teAnice necesare, ale9erea momentului Dnceperii percAe>iiei i a modalit@ilor de p@trundere Dn locuina percAi>iionatului. Numrul participanilor la perc:eziie poate diferi de la caz la caz n funcie de scopul i locul ei i de persoana la care se efectueaz. 5n general la perc:eziie particip8 organul de urmrire penal9 martorii asisteni9 persoana

perc:iziionat sau reprezentantul su9 specialitii n diferite domenii de activitate, dac se impune acest lucru. Pentru atingerea scopului perc:eziiei este necesar ca ec:ipa s fie dotat cu mi$loace te:nice necesare Bdetectoare de metal, sonde electromagnetice, aparate )oentgen de format mic, detectoare de cadavre etc.=. 5n situaii speciale c#nd perc:eziia urmeaz a se efectua simultan sau n imobile situate n zone ru famate, pregtirea acestei activitii impune o atenie deosebit, iar numrul persoanelor care alctuiesc ec:ipa de cercetare va fi mai numeroas. E. Obinerea autori>aiei necesare percAe>iiei. Perc:eziia domiciliar i la locul de munc se efectueaz pe baza autorizaiei procurorului. Autorizaia procurorului pentru efectuarea perc:eziiei se obine n urma solicitrii scrise a organului de cercetare penal i a e7aminrii materialelor cauzei. 2u e7cepia constatrii n flagrant a infraciunii, perc:eziia trebuie s fie efectuat n baza autorizaiei procurorului. 5n mod e7cepional organele de cercetare penal pot cere n scris consimm#ntul persoanei ce urmeaz a fi perc:eziionat, pentru a evita unele evenimente care ar putea mpiedica realizarea scopului. * +eguli la efectuarea percheziiei. 1ndiferent de natura locului unde se desfoar perc:eziia e7ist c#teva reguli comune cu caracter tactic. 6intre acestea facem referire n primul r#nd, la regulile de baza ale perc:eziiei domiciliare, privite n sensul sau larg, reguli care, ntr-un mod specific, pot fi adaptate i perc:eziiei corporal8 - perc:eziia efectuat cu minuiozitate9 - perc:eziia desfurat metodic i sistematic9 - observarea n permanen a comportamentului persoanei perc:iziionate9 - efectuarea perc:eziiei n strict conformitate cu prevederile legii. +idicarea de obiecte i nscrisuri. )idicarea de acte sau nscrisuri este o activitate asemntoare perc:eziiei ns ea se deosebete prin faptul c organul $udiciar are cunotin la cine se afl obiectul sau actul cutat, iar persoana care l deine

recunoate acest lucru. Pentru ridicarea acestora, iniial se solicita pe cale de adres ce anume act sau obiect urmeaz a fi predat la organul $udiciar. 6oar n situaia n care persoana nu d curs solicitrii se va proceda la ridicarea obligatorie n prezena martorilor asisteni*@. 5n procesul-verbal n care se vor trece toate detaliile cu privire la activitatea efectuat se vor meniona i starea de funcionare, autenticitatea actului sau obiectului i starea acestora. )idicarea de obiecte i nscrisuri este definit ca activitatea de urmrire penal i de criminalistic tactic prin intermediul creia organul de urmrire sau instana de $udecat asigura obiectele i documentele ce pot servi ca mi$loc de prob n procesul penal. Obiectele i nscrisurile ce pot servi ca mi$loc de prob n procesul penal se pot clasifica astfel8 - obiecte i nscrisuri care au fost folosite ori erau destinate s serveasc la sv#rirea infraciunii9 * - obiecte ce reprezint produsul infraciunii9 - obiecte i nscrisuri care conin sau poart o urm a faptei comise9 - orice alte obiecte i nscrisuri care pot servi la aflarea adevrului n cauza investigat 2a i perc:eziia, ridicarea de nscrisuri i obiecte are caracterul au7iliar de descoperire i str#ngere a unor mi$loace de prob, ridicarea fc#ndu-se n dou moduri8 la cerere i ridicare silit. 3egea nr. >+* din iunie >II- aduce modificri importante i n ce privete efectuarea ridicrii de obiecte i nscrisuri. Orice persoan fizic sau $uridic, n posesia creia se afla un obiect sau un nscris ce poate servi ca mi$loc de prob, este obligat s-l prezinte i s-l predea, sub luare de dovad, organului de urmrire penal sau instanei de $udecat, la cererea acestora Bart. ,A alin. * 2.p.p.=. 6ac obiectul sau nscrisul are caracter secret ori confidenial, prezentarea sau predarea se face n condiii care s asigure pstrarea secretului ori confidenialitii Bart. ,A alin. - 2.p.p.=.