Sunteți pe pagina 1din 8

Curs 13 Kineto speciala TEHNICA EXERCITIILOR AEROBICE

4.06.2013

Definitia Efectele exercitiului aerobic : Imediate Tardive sau adaptari Parametrii exercitiului aerobic : - Intensitatea conform Principiului supraincarcarii Principiului specificitatii - Durata - Frecventa Mod de antrenament : - conditiile antrenamentului la efort - mijloace - tipuri de exercitii Program de antrenament la efort : - structura antrenamentului la efort : - incalzirea / - Scop - exercitiul aerobic propriuzis / - Continut - racirea / - Efecte Antrenamentul pt. forta Antrenamentul pt. anduranta = rezistenta Antrenamentul pt. flexibilitate Testarea exercitiului aerobic 9. Reeducarea sensibilitatii Definitie. Exercitiul aerobic este orice activitate fizica da la activitatea din viata zilnica pana la activitatile sportive care se fac cu consum energetic aerobic (in prezenta ozigenului). Exercitiul aerobic intra in componenta antrenamentului la efort. Efectele exercitiului aerobic Imediate si Tardive care se mai numesc si adaptari. Efectele tardive sau adaptarile la efort apar daca exercitiul aerobic este efectuat cu anumiti parametrii. Parametrii exercitiului aerobic sunt : 1.Intensitatea 2.Durata 3.Frecventa 1.Intensitatea . Este cel mai important parametru al antrenamentului la efort, in fixarea exercitiilor si antrenament se tine cont de 2 principii : - Principiul supraincarcarii - Principiul specificitatii Principiul supraincarcarii conform principiului supraincarcarii intensitatea exercitiului aerobic trebuie sa fie mai mare decat pragul stimulului de antrenament, adica intensitatea trebuie sa fie mai mare decat intensitatea utilizata zilnic in activitatile zilnice (ADL). - Intensitatea se creste pe masura ce se inainteaza in antrenament astfel incat activitatea pacientului sa fie peste stimulul de antrenament.

- Valoarea stimulului de antrenament depinde de varsta, sex, sanatate, boala, nivel de fitness de la care se pleaca. Cum se determina intensitatea? Prin 2 metode de determinare a exercitiului : Indirecta consta din determinarea ritmului cardiac maxim de efort RCM dupa formula : 220 varsta. Cunoscand RCM stabilim ritmul cardiac de antrenament; adica RCA e un procentaj din RCM in functie de nivelul de fitness de la care se pleaca si anume : - la varstnici si cardiaci : RCA = 50% din RCM - la atleti RCA = 85% din RCM. Metoda directa pentru a determina intensitatea antrenamentului consta din testarea succesiva a tolerantei la efort pe trepte de efort adica, pacientul e invitat sa faca un efort pana apar simptome care cresc efortul. Oprirea efortului = consum maxim de O2 - Antrenamentul se va face cu un procentaj din efortul care a dus la consumul maxim de oxigen. Principiul specificitatii cand stabilim intensitatea ne orientam asupra obiectivelor pe care le urmarim in antrenament, care sunt cresterea fortei, cresterea rezistentei, cresterea flexibilitatii. - Fiecare din aceste obiective are intensitati specifice de antrenament. 2.Durata . Reprezinta minimum de exercitii dintr-o sedinta. - E necesar sa existe un raport intre intensitatea exercitiului si durata lui. - Cu cat exercitiul este mai intens, durata lui este mai mica. Exemplu : exercitiul efectuat cu o intensitate de 70% din RCM ( Ritm cardiac maxim) vor dura 20 30 minute. - La intensitati mai mari nu depasim 10 12 minute. - Daca intensitatea exercitiului e de 50% din RCM, durata exercitiului poate sa ajunga la 45 minute. - Duratele mai lungi de 45 minute pot sa duca la riscuri musculo-scheletale. - Sedinta de antrenament va fi organizata in seturi de exercitii, intre seturi intercalam pauze. 3.Frecventa . Reprezinta numarul de sedinte de antrenament pe saptamana. - 1 - 2 sedinte de antrenament pe saptamana nu produc modificari adaptative, n-au efect. Sunt necesare sedinte de 3 4 ori/ saptamana. Mod de antrenament Conditiile antrenamentului la efort Conditia de baza a antrenamentului este sa puna in activitate grupe mari de muschi. - Conditiile antrenamentului trebuie sa determine adaptari la efort cu cresterea microcirculatiei in muschi, a debitului cardiac si cu redistribuirea sangelui din zonele inactive in zone activate de efort. - Alta conditie in timpul antrenamentului ritmul cardiac trebuie sa fie intre 50 80% din RCM. Mijloacele antrenamentului se poate face mers cu ritm rapid - mers sau alergat pe covor rulant; - mers pe bicicleta; - inot, canotaj sau antrenament la bacul fix de vaslit; - schi fond sau antrenament pe simulator e schi; - echipament mecanic de forta; - gimnastica aerobica zilnica; - exercitii cu arcuri, cu sisteme elastice, greutati sau exercitii partiale de urcat scari, genoflexiuni, sarituri, flotari, ridicari la bara.

Tipuri de exercitii Sunt 2 tipuri de exercitii : - Statice prin contractii IZM - Dinamice cu contractii IZT si IZK. Exercitiile dinamice sunt superioare ca efort. - Antrenamentul depinde de obiectivul urmarit si anume : - Antrenamentul pt. forta pune accentul pe intensitate. - Antrenamentul pt. rezistenta pune accentul pe durata. - Antrenamentul pt. flexibilitate - se asociaza antrenamentul pt. forta si antrenamentul pt. rezistenta pt. ca antrenamentul pt. flexibilitate nu realizeaza adaptari la efort, nu creste consumul maxim de O2 in tesuturi. Efectele antrenamentului pt. flexibilitate efecte locale, efectele stretchingului : creste mobilitatea articulara, reducerea durerilor musculare, reducerea riscului de traumatisme si inducerea unei relaxari fizice si psihice cu scaderea stresului. Program de antrenament la efort Programele sunt variate. Structura antrenamentului la efort contine obligatoriu 3 parti : - o perioada de incalzire = inceput - perioada exercitiului aerobic propriuzis - perioada de racire = incheiere. Perioada de incalzire este inceputul antrenamentului care are ca scop de a pregati organismul pt. antrenamentul propriu zis. Structura perioadei de incalzire : exercitii usoare, stretching, alergare usoara. Efectele perioadei de incalzire : datorita acestei perioade creste temperatura musculara si centrala cu urmatoarele efecte : pe muschi, pe circulatie, pe tesutul conjunctiv, pe metabolismul tesuturilor. - In perioada de incalzire in tesuturi creste cererea de O2 cu cresterea metabolismului tisular; - In perioada de incalzire creste fluxul sangvin, creste intoarcerea sangelui venos spre inima, creste performanta musculara, scade vascozitatea musculara, creste viteza de contractie a muschiului; - De asemenea creste viteza potentialelor de actiune a impulsurilor nervoase, creste extensibilitatea tesutului conjunctiv; datorita incalzirii nu se produc leziuni musculoarticulare prin efort si se previne aritmiile si ischemia coronariana. Cum se manifesta o buna incalzire ? Prin transpiratie si ritm cardiac crescut cu 20 batai/minut fara oboseala. - Durata incalzirii = 10 minute. - Efectele incalzirii se pierd in 15 minute de la incetarea efortului. Perioada exercitiilor aerobice propriu zise Scopul este producerea adaptarii organismului la efort. Parametrii antrenamentului trebuie sa fie fixati astfel incat sa se depaseasca pragul de stimulare de antrenament, dar sa nu se depaseasca toleranta la efort a pacientului. Exercitiile aerobice vor trebui sa aiba urmatoarele caracteristici (IMPORTANT !) (IMPORTANT PENTRU LUCRAREA DE LICENTA). - Exercitiile sa fie submaximale sub RCM de efort, sa fie ritmice, repetitive, dinamice, sa cuprinda cat mai multe grupe musculare. Exista 4 metode de antrenament : - antrenament continuu - antrenament cu intervale - antrenament in circuit

- antrenament in circuit cu intervale. Antrenamentul continuu contine exercitiu efectuat fara intrerupere 20 60 minute. - E un antrenament ce pune accent pe durata, mobilizarea fortei musculare lente in special, supraincarcarea se realizeaza prin durata, intensitatea antrenamentului creste treptat. - Antrenamentul continuu este o buna metoda de a creste rezistenta la persoanele sanatoase si o metoda de kinetoprofilaxie la varstnici sanatosi. Antrenamentul cu intervale aceste intervale sunt pauze scurte de exercitii sau perioade de eercitii cu intensitati joase. - Raportul dintre pauza si activitate este 1/1 pana la 1/5. - Pauzele prea mari scot organismul din efortul aerobic. - Acest antrenament permite intensitati mari de lucru care duc la cresteri de forta si putere poate fi folosit si la cardiaci, antrenamentul creste capacitatea de efort a cardiacilor. Antrenamentul in circuit cuprinde serii de exercitii care se succed fara pauza cu trecere de la un grup muscular la altul. - Antrenamentul cuprinde exercitii statice cu IZM prin acest antrenament se creste forta, puterea si rezistenta. - Acest antrenament combina exercitiul aerobic cu anaerobic. Antrenamentul in circuit cu intervale exercitiile care trec de la un grup muscular la altul cu pauze. - Permite o buna interactiune intre sistemul aerobic si anaerobic. Incheierea antrenamentului = racirea este necesara pt. ca efortul nu trebuie oprit brusc. - Intre efort si repaus e necesar 5 8 minute de activitate musculara. - Aceasta perioada consta din alergare usoara, stretching, relaxare prin miscari oscilatorii. Scopul acestei perioade usureaza reintoarcerea sangelui venos spre inima. - Datorita acestei perioade se refac depozitele energetice din muschi, se elimina deseurile metabolice produse de efort. - Se plateste datoria de O2 care apare prin arderi anaerobice. - Scop de a preveni aparitia aritmiilor, ischemiei miocardice care pot sa apara la oprirea brusca a efortului. Antrenamentul Modele practice de antrenament Antrenamentul depinde de obiectivul urmarit. Antrenamentul aerobic pentru forta Scopul antrenamentului aerobic pt. forta este cresterea fortei musculare si a nivelului de fitness, adica obtinerea adaptarilor morfologice si functionale la efort in organism. - Antrenamentul aerobic pt. forta este indicat la adulti sanatosi, sedentari, varstnici, cardiaci. Structura programului trebuie sa cuprinda exercitii dinamice cu rezistenta (tehnici kinetice mobilizari active cu rezistenta), grupate in seturi, trebuie stabilit numarul de seturi si intensitatea exercitiilor. - Pentru forta exercitiul trebuie efectuat cu anumita intensitate data de valoarea greutatii mobilizate, adica valoarea rezistentei. Rezistenta la exercitiu pentru forta trebuie sa fie intre 4 6 RM pana la 10 12 20 RM(repetitii maxime). - Valorile de la 1 6 RM reprezinta intensitati inalte. - Valorile de la 8 15 RM reprezinta intensitati moderate. - Valorile intre 18 30 RM reprezinta intensitati usoare. Intensitatile moderate si usoare se aplica la neantrenati (8 30 RM).

Formula de antrenament pt. forta : - 3 seturi/zi alcatuit din 8 12 repetitii, aplicat de 3 ori/saptamana prin antrenament cu intervale sau antrenament in circuit. - Este necesar un repaus de 48 ore intre exercitii. - La sportivi se aplica 5 6 antrenamente/saptamana. - Exercitiile se pot completa cu IZM pe anumite grupe musculare. Antrenamente pentru rezistenta = anduranta Structura acestui antrenament e asemanatoare cu a celui pentru forta dar intensitatea va fi mai mica si duratele de lucru mai lungi. - Daca la forta sunt exercitii dinamice cu rezistenta, pt. rezistenta folosim mersul, alergarea, inot, ciclism, gimnastica ritmica. - Principiul de baza in antrenamentul pt. rezistenta e folosirea intensitatii medie si submedie, intensitati de 40% din intensitatea maxima aplicata o ora de 4 5 ori/sapt. - Se pun in activitate grupe mari de muschi. - Acest antrenament are efect pozitiv metabolic si cardiovascular, de aceea e indicat pt. cardiovasculari. - Intensitatea lui la varstnici 50% din RCM, la atleti 8% din RCM. - Antrenamentul pt. anduranta e indicat la varstnici pt. ca varstnicii pierd masa musculara, scad UM, scade forta si rezistenta musculara, scade coordonarea. - Antrenamentul pt. anduranta previne aceste modificari si reface calitatile musculare si ale SN. - Cel mai indicat mod de antrenament la varstnici este : mersul, pedalarea la bicicleta ergonomica. - Se pot folosi si exercitii statice IZM, pe perioade scurte de antrenament 3 -4 sapt., se pot combina antrenamente pt. forta cu cele pt. anduranta. - Aceste antrenamente combinate cresc mai rapid consumul maxim de O2 (VO2 max) si fitnessul pacientului. Antrenamentul pentru flexibilitate Scopul este cresterea mobilitatii articulare. - Se foloseste stretchingul care are urmatoarele efecte : scaderea durerii musculare, reducerea riscului de traumatisme, relaxarea fizica si psihica, reducerea stresului. - Antrenamentul pt. flexibilitate poate sa dureze 10 15 minute daca e executat pe principalele articulatii, el va fi complet cu antrenamente pt. forta si anduranta ajungand la durate de antrenament de 30 45 minute. - Obligatoriu incalzire 5- 10 minute prin miscari dinamice cu rezistenta slaba. - Antrenamentul pt. flexibilitate este indicat la sedentari, pentru profilaxie, pt. deconditionarea varstnicilor, la sportivi obligatoriu inainte de antrenament. Testarea exercitiului aerobic - Inainte de antrenament trebuie sa stim capacitatea la efort a persoanei de antrenat - Aceasta adaptare se face prin testarea exercitiilor aerobice prin 2 tipuri : 1.Testare directa la persoanele tinere si varsta medie sanatoasa 2.Testare indirecta la varstnici si bolnavi. 1.Testarea directa la tineri, sanatosi se stabileste fitnessul persoanei, adica capacitatea organismului de a sustine efort fara oboseala. - Fitnessul persoanei ne arata consumul maxim de O2, nivelul fortei cardiovasculare, pt. ce efortul depinde de buna functionare a aparatului cardiovascular. Testele directe se fac astfel : pacientul e pus sa alerge si se testeaza durata alergarii pe o distanta fixa (2000m). - Sau se testeaza distanta parcursa pe durata fixa (12 minute).

- Se urmareste cand se opreste pacientul spontan, epuizat, cu ritm cardiac care a ajuns sau depaseste 190 batai/minut. - Se poate face testare pe trepte de efort o treapta de efort (sau palier) fiind reprezentata de un efort de 3 6 minute. - Acest efort poate fi pedalare la bicicleta ergonomica, alergare la covor rulant, urcare trepte la scarita, genoflexiuni, alergare pe loc dupa metronom, vaslit la bac si se urmareste aparitia oboselii oprirea efortului brusc la pacientul epuizat. 2.Testarea indirecta a persoanelor varstnice sau bolnave se face prin monitorizare cu electrozi EKG fixati pe corp. - Testarea se face pe paliere de efort pacientul e pus sa pedaleze la bicicleta ergonomica cu electrozii EKG fixati, la semne clinice nefavorabile se opreste testarea. - Aceste semne sunt : durere precordiala, aritmie, dispnee, cresterea TA si a pulsului. - Testarea sportivilor apreciem forta musculara, puterea musculara, anduranta. Pt. forta musculara se testeaza RM ( o repetitie maxima), pt. ridicarea unei greutati a 2-a oara nemaifiind posibila. Pt. putere se face testul sariturii verticale, testam saritura pe loc si se apreciaza punctul maxim atins cu varful degetelor pe un perete. Pt. anduranta testam flotari, ridicari in brate din atarnat la bara se fac repetitii pana la oboseala. - Testam prin toate aceste teste raspunsul la efort din partea aparatului cardiovascular, aparatul respirator si a sistemului metabolic producator de energie prin : - urmarim pulsul, TA, debitul cardiac, ventilatia. Pentru antrenamente se stabilesc eforturi maximale de 60 70 80% din RCM. - Efortul aerobic maximal cu consum maxim de oxigen.

REEDUCAREA SENSIBILITATII ( 9 ) Definitie Cauzele tulburarii de sensibilitate Efectele tulburarilor de sensibilitate Evaluarea sensibilitatii Reeducarea sensibilitatii Definitie. Sunt sensibilitatile care constau din imposibilitate de a receptiona stimuli senzitivi si imposibilitatea de a transmite acesti stimuli catre SNC. Cauzele tulburarilor de sensibilitate Intreruperea transmiterii stimulilor poate fi localizata oriunde in SN incepand de la receptori pana la cortex. - Intreruperea transmiterii stimulilor poate sa se datoreze leziunilor din piele care distrug receptorii. - Intreruperea transmiterii stimulilor poate sa se datoreze leziunilor din nervii periferici in aceste cazuri avem un deficit de sensibilitate in teritoriul inervat de nervii respectivi. - Intreruperea transmiterii impulsurilor poate sa fie localizata la maduva daca e bolnava partea maduvei responsabile de sensibilitate ( in ganglioni). - Leziunile se pot produce in cortex in cazul afectarii ariilor senzitive ale creierului - Tulburarile de sensibilitate au efecte asupra miscarii. - Tulburarile de sensibilitate agraveaza tulburarile de miscare existente indiferent de cauza, de aceea recuperarea sensibilitatii este necesara. - Ea face parte din recuperarea motorie si este efectuata de kinetoterapeut. Evaluarea sensibilitatii. Deficitul de sensibilitate se evalueaza ( masoara) : Etapele sunt : Simtul tactil : la pacientul cu ochii inchisi se atinge pielea cu vata, cu pulpa degetelor in diverse puncte si este intrebat daca simte ceva obisnuit si unde simte. Simtul presiunii = simt mecanic pacientul cu ochii inchisi, se preseaza pe piele cu un obiect contondent (un creion), testul se poate face si cu diapazon, pacientul trebuie sa raspunda ce si unde simte. Simtul termic temperatura se testeaza oferind pacientului senzatii de cald-rece (neurologul face acest test), cu 2 eprubete cu apa rece-fierbinte. Se testeaza durerea prin inteparea cu un obiect ascutit, pacientul e intrebat daca simte, unde si cum simte. Simtul proprioceptiei (pozitiei) modificam succesiv pozitia segmentelor diverselor articulatii. Urmarim daca sesizeaza schimbarile de pozitie. Simtul miscarii kinestezia se face prin miscarea unui segment anatomic intr-un sens si altul, pacientul e intrebat care e directia miscarii. Testam stereognozia simtul prin care e identificat prin palparea unui obiect pacientul apreciaza forma obiectului : cub, sfera, cilindru; apreciaza dimensiunile obiectului : mic sau mare; greutatea : greu- usor; consistenta : dur- moale; textura: neted-rugos; materialul : lemn, fier, plastic. Se incheie testul cu discriminarea tactila adica cu un instrument se ating 2 puncte simultan treptat se reduce distanta dintre puncte pana ce pacientul simte un punct. - Se compara cu partea sanatoasa. - Discriminarea tactila depinde de regiune la pulpa degetelor e de 4 mm, la coapsa e de 60mm (6cm).

- Evaluarea sensibilitatii necesita un efort de concentrare foarte mare care oboseste pacientul, se face in 2 -3 sedinte de scurta durata. Reeducare sensibilitatii Stimularea va fi executata succesiv pacientul cu ochii inchisi apoi cu ochii deschisisub privirea pacientului. - Durata sedintei 5 10 minute, se repeta in timpul zilei, un obiect trebuie recunoscut in 60 secunde, apoi e schimbat. - Se incepe cu stimuli grosolani, asprii, se sfarseste cu stimuli fini, usori, moi. - Pt. proprioceptie si kinestezie incepem cu articulatiile mari si sfarsim cu cele mici, se fac stimulari simetrice pt. reeducare mai rapida. - Ordinea reeducarii e urmatoarea : sensibilitatea pt. presiune, durere, proprioceptie kinestezie, la sfarsit se lasa sensibilitatea termica. - Dupa refacerea acestor sensibilitati se trece la stereognozie. - Se ofera spre recunoastere obiecte uzuale cunoscute, se trece treptat la obiecte facute special pt. reeducare. - Dupa recuperarea stereognoziei se poate trece la recuperarea functiilor motorii de exemplu : aprecierea unui obiect de pe masa; scoaterea obiectului din cutie, sertar; invartirea unor butoane. Sunt exercitii preluate din ADL. Metode de lucru pacientul cu ochii inchisi, asistentul aplica un stimul pe piele, pacientul trebuie sa zica unde a simtit si natura stimulului. - Pacientul cu ochii deschisi se repeta stimularea, apoi iar cu ochii inchisi si se repeta stimularea de 3 4 ori pana la refacerea sensibilitatii pe teritoriul bolnav.