Sunteți pe pagina 1din 2

Conceptul de existentă

Existenta este in calitate de concept fundamental al ontologiei, cel mai larg ca sfera
dar si cel mai sărac in conţinut . Existenta fiin un concept de maxima genralitate e
succeptibil de interpretări din cele mai diferite . Asfel ea a fos interpretată într-un mod
idealist obiectiv(Platon , Hegel) fie într-un sens materialist sau realist(Aristotel) .
Existenta este o unitate in diversitate . Diversitatea ei este de structură , de nivel ,
de relaţie şi proprietaţi , dar ea ramâne unitara ca existentă .
Domeniile fundamentale ale existenţei sunt :
 Natura care cuprinde universul fizico-chimic
 Domeniul biologic – viaţa
 Universul socio-uman , om-societate
Natura este anterioara si independentă de om , necondiţionata de realitate , infinită
în timp şi spaţiu .
Viaţa , ca nivel al existenţei , este intermediara intre universul fizico-chimic si cel
socio-uman . Omul , ca existentă este în acelaşi timp si natura biologică , dar îşi depăşeşte o
asemenea condiţie comună cu celelalte specii tranformând natura , modul său de viaţă , din
obiect în sine în obiect pentru sine , în obiect al acţiunii şi cunoaşterii sale .
Omul modifică mediul ambiant si creează , pornind de la acesta , o altă lume , un nou
nivel al existenţei , constând din unelte , tehnica , ifrastructură , organizaţii si relaţii sociale.
Omenirea instituie societatea si toate creaţiile ei ca o a doua natura care nu mai e propriu-
zis natura .
Un biolog si filosof american clasifică sistemele care compun existenta în :
 Sisteme materiale care sunt la rândul lor naturale si artificiale
 Sisteme ideale care sunt produsul activitaţii spirituale a omului (ştiinţa , cultura ,
valorile , legile etc.)
 Sisteme mixte care sunt şi materiale şi ideale , şi naturale şi artificiale in acelaşi
timp .
Omul şi societatea sunt astfel de sisteme mixte . Omul ca fiinţa ideologica , in acelaşi
timp dispune şi de mecanisme ereditare de stocare şi transmitere a informaţiilor , dar
adaugă acestora sisteme inteligibile , tradiţii , obiceiuri , norme , cunoştinte care îl
diferenţiază de celelalte specii .
Graţie conştiinţei si celorlalte sisteme ideale , activitatea umană de orice fel ,
inclusiv cea economică , capăta finalitate bazată pe scop si pe idealuri .
Datorită conştiinţei , omul capătă atributul reflexivităţii , adică se ia pe sine însuşi ca
obiect de reflexie , ajungând la conştiinţa de sine .
Omul a fost definit adeseori ca o fiinţă ambiguă , prin excelenţa , deoarece e si
natură si cultură , şi fiinţa biologică şi socială , fiind dotat şi cu instincte şi cu conştiinţa şi
raţiune . Ambiguitatea fiinţei umane are şi un sens negativ , adica ea poate da calitate şi unor
construcţii false , neautentice , îmbraţişând nu numai adevarul ci şi minciuna , uneori
interesată ; nu numai valorilor ci şi nonvalorilor ; nu numai moralităţii ci şi ipocrizei.
Filosofia existentialista ca ontologie a umanului
Creatorul ei este Socrate in antichitate . Dictonul său a fost “cunoaşte-te pe tine
însuţi” . Filosofia existenţialistă s-a cristalizat abia in secolul XX , in Germania si Franţa .
Existenţialismul , reformulează in spirit socratic problematica ontologiei , dezvăluind
structurile fundamentale ale ştiinţei , pornind însă de la fiinţa umană.
Pentru Haydegger intrebarea asupra fiinţei rămâne tema centrală a filosofiei , dar el
pleacă de la fiinţa umană , care e fiinţa a fiinţarii . Existenţialismul ca filosofie e în acest
timp şi ontologia umanului , dar şi antropologie .
Fiinţa umană e mereu în definire si autodefinire .

Concepţii ale gânditorilor români despre existenţa


Concepţia lui D.D. Roşca care consideră că existenţa in ansamblul ei se poate dezvălui
pornind de la existenta care suntem noi , oamenii . Roşca pune accentul pe analiza lumii
valorilor şi a culturii , care îl defineşte pe om in ceea ce are el mai esenţial .
Constantin Noica . În filosofia românească Noica a fost cel mai pasionat apărător al
ontologiei , eforturile sale si-au gasit încununarea în lucrarea fundamentală “Devenirea intru
fiinţă”. El credea ca filosofia începe si se sfârşeşte cu dezlegarea problemei “ce este fiinţa?”
.