Sunteți pe pagina 1din 27

Interactiunea radiatiilor

ionizante si neionizante
cu materia vie
Definitie
Numim radiaie fenomenul fizic de transmitere la
distan a energiei fr a fi nevoie de un mediu purttor.
Studiul complet al unui fenomen radiativ
presupune investigarea mecanismelor i a legilor care
guverneaz:
a) producerea lor;
b) propagarea (care, conform definiiei, poate avea
loc n vid)
c) absorbia energiei pe care o transport
Clasificare
Dup natura lor, radiaiile pot fi corpusculare i
electromagnetice.

Radiaiile corpusculare sunt compuse din particule de
substan avnd o anumit energie cinetic. Ele pot fi
subdivizate n funcie de sarcina i masa
particulelor transportoare ale energiei, conform
schemei urmatoare:

Radiaii
corpusculare
Neutre
Incrcate
electric
Neutroni,
0
1
n .
Particule elementare nucleare,
neutre, cu numr de mas 1.
Protoni,
1
1
p, care sunt nuclee de hidrogen.
Particule |
+
(
+1
0
| )
Sunt compuse din pozitroni
(antiparticula electronilor) rezult din
dezintegrarea radiaoctiv de tip beta plus sau
prin generarea de perechi.
Particule | (
1
0
| )
Acestea sunt electroni, rezult din
dezintegrarea radiaoctiv de tip beta minus,
poart o sarcin elementar negative, numr
de mas zero, masa lor fiind egal cu 1/1840
uniti atomice de mas.
Particule o (
2
4
o )
Ele sunt nuclee de heliu, rezult din
dezintegrarea radiaoctiv de tip alfa, poart
dou sarcini elementare pozitive iar masa lor
este egal cu patru uniti atomice de mas.
Radiatii electromagnetice
Radiaiile electromagnetice sunt emise i absorbite n natur sub
form de cuante (fotoni). Fotonii sunt particule fr mas de repaus,
ce transport, fiecare, o cantitate de energie ce poate fi calculat
cu expresia E = h unde h = constanta lui Planck (6,625.10
34

Js), iar = frecvena radiaiilor. Masa lor de micare, m, se leag
de energie prin formula lui Einstein: E = mc
2
, c fiind viteza
luminii n vid. Energia lor se exprim n electron-Voli: 1eV =
1,6.10
19
J .
Spectrul radiaiilor electromagnetice este extrem de extins. n
funcie de lungimile lor de und n vid
(= c/ ), acesta se poate reprezenta schemei
urmatoare:

GAMMA ()
RNTGEN (X)
ULTRAVIOLET (UV)
VIZIBIL (VIS)
INFRAROSU (IR)
IR apropiat
IR mediu
IR ndeprtat
microunde
ultrascurte
TEL. MOBILA
SATELIT
CUPTOARE
RADIO
TV
scurte
medii
lungi
10
10
11

10
10

10
9

10
8

10
7

10
6

10
5

10
4

10
3

10
2

10
1

1
10
12

10
3

10
2

(m)
0,4
.
10
6

0,7
.
10
6

Clasificare in functie de energia
transportata
n funcie de energia transportat, radiaiile se clasific n radiaii
neionizante i radiaii ionizante. Distincia dintre aceste este convenional,
i este legat de efectele asupra materiei. Dac se iau n considerare
energiile de ionizare ale principalilor atomi ce compun materia vie (H, C,
N i O), pot fi considerate ionizante radiaiile ce transport energie mai
mare de 13,6 eV / particul, ceea ce corespunde, n cazul radiaiilor
electromagnetice, la o lungime de und < 100 nm. Pe de alt parte,
anumite macromolecule biologice pot fi ionizate la energii ce depesc 5
eV, lungimea de und corespunztoare fiind < 200 nm.

Pentru simplificare, cnd este vorba de radiaiile electromagnetice, se
consider ionizante radiaiile din domeniile X i Gamma, i neionizante cele
din domeniile radio, microunde, IR, VIS i UV.

Radiaiile corpusculare au importan biologic numai prin efectele lor
ionizante.
Raze X
Producere, proprietati, importanta
medicala
Radiatiile X - generalitati
Sunt radiatii electromagnetice penetrante, cu lungime de unda
mai scurta decat a luminii si rezulta prin bombardarea unei tinte
de tungsten cu electroni de mare viteza .
Au fost descoperite intamplator in anul 1895 de fizicianul
german Wilhem Conrad Roentgen, in timp ce facea experimente
de descarcari electrice in tuburi vidate, respectiv el a observat ca
din locul unde razele catodice cadeau pe sticla tubului razbeau in
exterior raze cu insusiri deosebite; aceste raze strabateau
corpurile, impresionau placutele fotografice, etc. El le-a numit
raze X deoarece natura lor era necunoscuta. Ulterior au fost
numite raze (radiatii) Roentgen, in cinstea fizicianului care le-a
descoperit.
Natura radiatiilor X
Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice cu o putere de
penetrare indirect proportionala cu lungimea de unda. Cu cat
lungimea de unda este mai mica, cu atat puterea de penetrare este
mai mare. Razele mai lungi, apropiate de banda razelor
ultraviolete sunt cunoscute sub denumirea de radiatii moi. Razele
mai scurte , apropiate de radiatiile gama, se numesc raze x dure.
Radiatiile X se produc atunci cand electronii cu viteza mare
lovesc o tinta metalica . O mare parte din energia electronilor se
transforma in caldura iar restul se transforma in raze x,
producand modificari in atomii tintei, ca rezultat al impactului.
Radiatia emisa nu este monocromatica ci este compusa dintr-o
gama larga de lungimi de unda.
Tubul de raze X
Tubul de raze X
- Filament incalzit pana la
incandescenta.
- Electronii emisi de filament sunt
accelerati de campul electric dintre
catod (filamentul insusi) si anod
(anticatod).
- Energia cinetica a electronilor
accelerati este E= e U
- In urma ciocnirii electronilor cu
anticatodul iau nastere radiatiile X.
Exista doua mecanisme diferite de interactiune : unul duce la
producerea radiatiei de franare, celalalt la emisia radiatiei caracteristice.
Radiatia X de franare
Electronii cu viteza mare pot trece usor
prin invelisul electronic ei sunt franati in
campul electric al nucleului, emitand
fotoni. Acest fenomen este caracterizat
de o distributie continua a radiatiei care
este mai intensa si deplasata spre
frecvente mai mari cu cat energia
electronilor este mai mare. Datele din
grafic corespund unei tinte de tunngsten
bombardata cu electroni de diferite
energii. Energia maxima a radiatiei
corespunde cu lungimea de unda
minima:
eU
hc
eU
hc
h
=
= =
min
min
max

v
Rdiatia X de franare
Pe masura ce creste tensiunea de accelerare,
limita spectrului continuu se deplaseaza spre
lungimi de unda mai mici.
Limita spectrului continuu si forma lui nu
depind de natura elementului anticatodului ci
numai de tensiunea de accelerare.
Radiatia X caractristica
Radiatia X caracteristica este
emisa atunci cand electronii cu
energie cinetica mare pot ioniza
atomii anticatodului scotand un
electron de pe un nivel interior
[K, n=1]. Electronii ramasi tind
sa se rearanjeze pentru a aduce
atomul in stare de eneregie
minima.
Exemplu- radiatia emisa in urma
tranzitiei de pe nivelul n=2 pe
n=1 se numesc raze K alfa, iar
cele de pe n=3 se numesc K beta,
s.am.d.
Fotonii emisi au astfel o energie
bine determinata.
Legea lui Moseley:

|
.
|

\
|
=
2 2
2
,
1 1
) (
k n
Z R
n k
o v
R= constanta lui Rydberg, Z=nr.atomic al
elementului emitator, = constanta de
ecranare, n si k numere cuantice principale.
Radiatia X caracteristica
Spectru de linii, frecventa depinde de elementul
emitator (prin numarul atomic Z).
Fata de spectrul radiatiilor X de franare, radiatia
X caracteristica are frecvente mai mari si
spectrul este mai simplu, avand mai putine linii.
Aceasta proprietate este utilizata ca o metoda de
analiza chimica, pentru identificarea unor
elemente.
Proprietatile razelor X
Radiatiille X impresioneaza suportul fotografic, ca si
lumina. Absorbtia radiatiilor depinde de densitatea si de
greutatea atomica. Cu cat greutatea atomica este mai
mica, materialul este mai usor patruns de razele X.
Cand corpul uman este expus la radiatiii X, oasele, cu
greutate atomica mai mare decat carnea, absorb in mai
mare masura radiatiile si apar umbre mai pronuntate pe
film. Radiatiile cu neutroni se folosesc in anumite tipuri
de radioagrafii, cu rezultate total opuse: partile
intunecate de pe film sunt cele mai usoare.
Proprietatile razelor X
Radiatiile X provoaca fluorescenta anumitor materiale, cum ar fi
platinocianidul de bariu si sulfura de zinc. Daca filmul fotografic
este inlocuit cu un ecran tratat cu un asemenea material, structura
obiectelor opace poate fi observata direct. Aceasta tehnica se
numeste fluoroscopie.
Alta caracteristica importanta este puterea de ionizare, care
depinde de lungimea de unda. Capacitatea razelor X
monocromatice de a ioniza, este direct proportionala cu energia
lor. Aceasta proprietate ne ofera o metoda de masurare a energiei
razelor X. Cand razele X trec printr-o camera de ionizare, se
produce un curent electric proportional cu energia fasciculului
incidental. De asemenea, datorita capacitatii de ionizare, razele X
pot fi vazute intr-un nor atmosferic. Alte proprietati: difractia,
efectul fotoelectric, efectul Compton si altele.
Radiatii corpusculare
Radiatia ionizanta corpusculara este emisa de nuclee radioactive.

Pentru a o putea intelege, este util sa cunoastem structura atomului. Un
atom se compune dintr-un nucleu (incarcat pozitiv) in jurul caruia orbiteaza
electroni (incarcati negativ).

In mod normal, numarul sarcinilor pozitive din nucleu (protoni) este egal
cu numarul electronilor din jurul nucleului si atomul este neutru din punct de
vedere electric.

Daca un electron este expulzat de pe orbita atomului, rezulta un electron
negativ liber si un ion incarcat pozitiv. Radiatia ionizanta este radiatia care are
suficienta energie pentru ca in urma interactiei sale cu un atom sa poata
expulza un electron de pe orbita atomului, formand ioni; de aici si numele sau.

In nucleul atomului se gasesc neutroni si protoni. Toti
atomii aceluiasi element au acelasi numar de protoni ;
numarul de neutroni poate insa diferi.
Atomii aceluiasi element care au un numar diferit de
neutroni se numesc izotopi. In unii atomi, nucleul este
instabil ; asta inseamna ca el are un exces de energie.
Acestia sunt atomii radioactivi. Ei elibereaza surplusul
de energie prin dezintegrare.
Dupa eliberarea intregului surplus de energie, atomii
devin stabili si nu mai sunt radioactivi. Timpul necesar
pentru dezintegrarea unei jumatati dintr-o proba de
substanta radioactiva se numeste timp de
injumatatire.
Timpul de injumatatire difera semnificativ de la un izotop la altul, variind
de la o fractiune de secunda pina la miliarde de ani.

Tipuri de radiatie ionizanta corpusculara
Exista trei tipuri importante de radiatie ionizanta:
Radiatia Alfa.
Particulele Alfa se compun din doi neutroni (fara sarcina
electrica) si doi protoni (incarcati pozitiv). Cand
particulele alfa traverseaza un material solid, ele
interactioneaza cu multi atomi pe o distanta foarte mica.
Dau nastere la ioni si isi consuma toata energia pe acea
distanta scurta. Cele mai multe particule alfa isi vor
consuma intreaga energie la traversarea unei simple foi de
hartie. Principalul efect asupra sanatatii corelat cu
particulele alfa apare cand materialele alfa-emitatoare sunt
ingerate sau inhalate iar energia particulelor alfa afecteaza
tesuturile interne, cum ar fi plamanii.


Radiatia beta
Particula Beta este un electron liber. El
penetreaza materialul solid pe o distanta mai
mare decat particula alfa. Efectele asupra
sanatatii asociate particulelor beta se manifesta
in principal atunci cand materialele beta-
emitatoare sunt ingerate sau inhalate.

Radiatia gama
Radiatia gama (raze gama) se prezinta sub forma de
unde electromagnetice sau fotoni emisi din nucleul unui
atom. Ei pot traversa complet corpul uman, putand fi
oprite doar de un perete de beton sau de o placa de
plumb groasa de 15 cm. Radiatia gama este oprita de:
apa, beton si, in special, de materiale dense, cum ar fi
uraniul si plumbul, care sunt folosite ca protectie
impotriva expunerii la acest tip de radiatie.
Puterea penetranta a radiatiilor
De unde provine radiatia
ionizanta?
Suntem permanent expusi la un nivel scazut de radiatie ionizanta din surse
naturale:
radiatie cosmica - particulele de energie inalta si razele gamma bombardeaza
Pamantul. Atmosfera planetei actioneaza ca un scut, absorbind o mare parte din
energia radiatiei cosmice. Din acest motiv, cei care locuiesc aproape de nivelul
marii sunt expusi la o daza de radiatii cosmice mai mica decat cei care locuiesc la
munte.
radiatie terestra se datoreaza materialelor radioactive care exista in roci si sol:
izotopul radioactiv ai potasiului si produsii de dezintegrare ai uraniului si
toriului;
radon constituie cea mai raspandita de radiatie deoarece radonul gazos a
existat dintotdeauna in mediul ambiant. Calea primara prin care el ajunge la noi
din pamant este penetrarea prin fundatia locuintelor.
radiatia naturala din interiorul organismelor noastre purtam inlauntrul
nostru a sursa de radiatie ionizanta imposibil de evitat : radioizotopii potasiu-40
si carbon-14. Acesti izotopi patrund in organism prin lantul alimentar si prin
respiratie.
Radiatia ionizanta provenind din aceste surse constituie ceea ce numim radiatie
de fond.
In plus, suntem expusi si la o radiatie artificiala,
provenind din:
expunerea medicala (din radiografiile medicale si dentare
cu raze X, si din tratamentele prin iradiere cu cobalt sau
injectii cu iod radioactiv);
diverse alte surse (producerea de energie electrica atat in
instalatiile clasice sat si in cele nucleare, transportul si
depozitarea materialelor nucleare, programele de testare a
armamentului nuclear, cat si din alte activitati umane, cum
ar fi fumatul, arderea gazului pentru incalzire si gatit,
utilizarea fosfatilor ca fertilizatori si privitul la televizorul
color).
Trebuie mentionat ca mai mult de 80% din expunerea la
radiatie ionizanta se datoreaza radiatiei de fond.

S-ar putea să vă placă și