Sunteți pe pagina 1din 2

Modernismul

Este un curent in arta si literatura sec al XX-lea caracterizat prin negarea traditiei si impunerea unor formule de creatie noi. Modernismul include curente artistice inovatoare care se disociaza de conceptia estetica a curentelor anterioare si ele sunt: simbolismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul etc. In literatura romana bazele modernismului ca doctrina estetica dar si ca manifestare practica sunt puse de Eugen Lovinescu(1881-1943), al doilea mare critic in ordin cronologica dupa Titu Maiorescu. El domina viata artistica de la inceputul sec al XX-lea si fundamenteaza o noua si valoroasa perioada literara, cea interbelica. Cele mai importante scrieri sunt: Istoria literaturii romane contemporane , Istoria civilizatiei romane modern , Critice si deasemenea scrieri monografice despre Grigore Alexandrescu, Costache Negruzii, Gheorghe Asachi si Titu Maiorescu. In 1919 Lovinescu infiinteaza cea mai importanta grupare literara concentrata in jurul cenaclului si revistei Sburatorul care isi desfasoara activitatea cu mici intreruperi din 1919 pana in 1947. George Calinescu afirma despre Lovinescu ca este cel mai mare critic, poate unicul, pe care l-a avut literature romana fiindca a deschis drumul inoirii literare. Estetica Lovinesciana se bazeaza pe trei concepte fundamentale: teoria sincronismului, teoria mutatiei valorilor si legea imitatiei. El considera ca imitatia sta la baza progresului social si de aceea evolutia unitara a civilizatiilor europene trebuie sa se afle in sincronism. Decalajele dintre civilizatii pot demonstra ca atunci cand o civilizatie e mai putin dezvoltata adopta, imitand, formele civilizatiei superioare, creeaza forme noi pe un fond propriu autohton, de aceea critical combate orientarea rurala a scriitorilor semanatoristi pledand pentru o literature cu tematica citadina si pentru o proza de analiza. Raportat la literatura romana criticul sustine ideea ca ea tre sa fie in pas cu evolutia artistica europeana si pornind de aici formuleaza cateva directii folositoare scriitorilor romani.

Astfel in proza trebuie sa se treaca de la literatura de inspiratie rurala la cea din mediul urban fiindca personajul este complex, are o bogata activitate a constiintei mai ales atunci cand este un intelectual. Deasemeanea proza trebuie sa fie obiectiva eliminand aspectele lirice de tip traditional. Recomanda deasemenea sa se dezvolte romanul ca specie literara de prim rang si el sa se indrepte mai ales spre romanul de analiza, roman psihologic, cel al constiintei. Tematica acestora sa fie absolutul, iubirea, suferinta, singuratatea, destinul, viata sociala. Romancierii care se vor grupa in jurul lui Lovinescu sunt: Camil Petrescu, Anton Holban, Hortensia-Papadat Bengescu dar si Liviu Rebreanu. In poezie criticul recomanda inovatia ideatica si formala, ancorarea liricului in subiectiv, inlaturarea aspectelor epice in poezie. Scriitori care il reprezina sunt: Ion Barbu, Ilarie Voronca, Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga si altii. Se remarca in aceasta perioada si crearea unor nume sonore in domeniul criticii literare a vremii: Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, George Calinescu, Serban Ciupulescu. Meritul lui Eugen Lovinescu este acela de a publica atat pe scriitori consacrati, dar mai ales de a promova pe tinerii scriitori si de a obtine colaborarea celor mai valorosi literati ai vremii.