PROIECT REALIZAT DE

Iluminismul a fost marea miscare filosofica a secolului al XVIII-lea, care considera ca ratiunea umana este singura in stare sa ilumineze calea catre realizarea fericirii umane. Iluminismul este un termen generic prin care se pot prezenta toate tendintele societatii din acel secol: spiritul inventiv, cercetarea stiintifica, enciclopedismul, conceptia optimista despre lume, credinta in progres, folosirea luminilor inteligentei, inlocuirea obiceiului si traditiei prin ratiune, tendinta de a pune totul la indoiala dintr-o perspectiva critica.

CREDINTA SI FERICIREA OMULUI

Pe plan religios, s-a plecat de la premisa lui Diderot care afirma ca nu exista decat o singura datorie a omului, aceea de a fi fericit. Aceasta conceptie despre viata se opunea dogmelor Bisericii catolice care considera ca viata pamanteana nu este decato simpla trecere spre viata vesnica. Se contestau astfel invatatura clerului, revelatia divina si traditiile Bisericii. Desi se admitea existenta unui Dumnezeu creator al Universului, se nega interventia sa in istoria umanitatii, aceasta fiind supusa doar legilor naturii. Aceasta conceptie, cunoscuta sub numele de deism, a minimalizat rolul Bisericii, care era considerata sursa de fanatism si ignoranta. Religia era acceptata doar ca un garant al ordinii sociale, necesara oamenilor de rand,in lipsa unei educatii rationaliste, care sa ilumineze mintea si sufletul omului.

UN NOU MODEL AL PUTERII

Pe plan politic, filozofii iluministi acceptau doua forme de guvernare a statului: monarhia (Montesquieu, Despre spiritul legilor, si Voltaire) si republica (J.J.Rousseau, Contractul social). Statul monarhic nu mai era insa un stat la dispozitia regelui, ci el se conducea dupa principii si reguli de guvernare. Regimul constitutional, separatia puterilor in stat, respectarea drepturilor naturale ale oamenilor, proprietatea privata si egalitatea in fata legilor si a justitiei erau cele mai importante principii care modificau in mod fundamental conceptia despre exercitarea puterii intr-un stat. Monarhia constitutionala trebuia sa se edifice prin intermediul reformelor propuse de catre filosofi si cu participarea elitelor instruite ale societatii. Republica era, in conceptia lui J.J.Rousseau, o societate aparuta ca urmare a unui contract incheiat intre oameni liberi si egali, contract in temeiul caruia exercitarea puterii era delegata unor reprezentanti ai acestora. Vointa generala este expreia politica a unei comunitati nationale, care reprezinta sursa autoritatii puterii intr-un stat. Se fundamenteaza astfel ideea regimului politic reprezentativ ca expresie a suveranitatii poporului. Rousseau credea insa ca democratia si republica nu sunt posibile decat in statele mici, iar proprietatea privata este o cauza a inegalitatii dintre oameni.

Pe plan economic, toti ganditorii secolului al XVIII-lea considerau ca munca este singura sursa a bogatiei si a progresului economic. Mai departe, ei se deosebeau in ceea ce priveste domeniul economic pe care il considerau esential in societate: fiziocratii credeau ca munca agricola este sursa bogatiei si, in consecinta, proprietarii funciari ar trebui sa ocupe un loc privilegiat in societate. Pe de alta parte, economistul englez Adam Smith sustinea ca industria si comertul nu pot prospera decat in situatia in care intr-o societate sunt indeplinite 3 conditii: libertatea individuala, exprimarea interesului personal si actiunea pe piata a legii cererii si a ofertei.

In secolul al XVIII-lea, filosofia iluminista a fost imbratisata de catre cativa din reprezentantii monarhiilor absolutiste din Europa. Modernitatea si prestigiul ideilor iluministe i-a determinat pe regele prusac Frederic al II-lea (1740-1786), pe imparatul Austriei, Iosif al II-lea(1780-1790) si pe tarina Rusiei, Ecaterina a II-a (17621796) sa adopte politici inspirate din filozofia luminilor. Influentati de noul model de putere propus de iluministi, dar mai ales preocupati de evitarea conflictelor sociale si de mentinerea puterii personale, acesti regi-filosofi, pe care secolul al XIX-lea ii va numi despoti luminati, au incercat in statele lor o serie de reforme economice, sociale, religioase si politice. Fara sa afecteze prin aceste reforme fundamentale regimului politic absolutist, astfel de suverani luminati au incercat sa asigure supravietuirea monarhiei absolute si sa intareasca forta imperiilor lor in relatiile internationale. Esecul acestei politici s-a datorat incompatibilitatii dintre regimul politic al absolutismului monarhic si politica de reforme a acestuia. De altfel, Revolutia franceza si influentele sale asupra conceptiei despre guvernarea statului au stopat politica de reforme a monarhiei absolute.

Iluminismul s-a raspandit in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea mai ales prin intermediul cartilor. Sub forma de brosuri sau printr-o opera de mari dimensiuni cum a fost Enciclopedia (35 de volume) lui Diderot si dAlembert, se raspandesc in toata Europa cunostintele stiintifice si tehnice ale vremii, ideile filosofice, politice, sociale, religioase, economice, critica societatii, ideea progresului uman, etc. Alaturi de carti, ideile filosofilor au circulat prin intermediul presei, prin societatile stiintifice, literare si artistice, prin saloanele de lectura si prin lojile masonice. Raspandirea luminilor in Europa a fost favorizata de moda folosirii limbii franceze de catre elitele intelectuale din aproape toate statele europene, dar si de catre categoriile sociale avute.

Marii filosofi ai secolului luminilor nu au fost doar ganditori in plan politic sau economic. Majoritatea au fost remarcabili scriitori, stralucind in toate genurile literaturii.

Voltaire a abordat genuri literare precum epopeea istorica, poemul eroi-comic, poemul filosofic, satira, pamfletul, tragedia clasica, romanul. Scrierile sale sunt subtile ironii la adresa societatii franceze din secolul al XVIII-lea.

J.J.Rousseau a consacrat in iteratura universala tema contemplarii melancolice si solitare a naturii, ca refugiu in fata nelinistilor umane. Subiectul va deveni, la inceputul secolului al XIX-lea, una dintre preferintele romantismului. Romanul pedagogic aplica teoria apropierii de natura prin intermediul educatiei, al instinctelor si al calitatilor morale innascute ale omului.

Reactia la accentul rationalist al iluminismului a fost, pe plan cultural mai ales, curentul de gandire german cunoscut sub numele de Sturm und Drang. Acest curent artistic a debutat ca o ampla reactie in fata invaziei literaturii franceze si pentru sustinerea literaturii nationale germane. In arta, inaintea cultului pentru frumos era asezata o valoare estetica considerata mai importanta: sublimul. Sublimul este rezultatul liberului exercitiu al emotiilor si al imaginatiei, chiar daca aceasta inseamna suferinta si uratenie, uimire in sau groaza. Adeptii acestui curent filosofic si artistic au privit cu incantare la modul in care natura isi impune vointa asupra omului. In arta dramatica este reprezentativ personajul creat de catre J.W.Goethe,Faust, un rebel care se opune tuturor formelor de intelepciune si in special celor obtinute prin formule matematice ori stiintifice. In muzica, W.A.Mozart a creat, intre alte opere, Don Giovanni, in care personajul principal sfideaza toate convenientele si regulile sociale, inlatura tot ce ii sta in cale si se ridica singur impotriva lumii.

In fiecare stat exista trei feluri de puteri:puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca. Prin cea de-a treia putere, magistratul pedepseste infractiunile sau judeca diversele conflicte dintre cetateni. Atunci cand puterea executiva si cea legislativa se reunesc intr-o singura persoana, nu mai exista libertate, deoarece ne putem teme ca aceasta persoana ar putea face legi tiranice si apoi sa le puna in practica abuziv. Daca puterea juridica ar fi detinuta impreuna cu puterea legislativa, controlul asupra vietii si libertatii cetatenilor ar fi arbitrar, deoarece judecatorul ar fi si legislator. Daca puterea juridica ar fi imbinata cu puterea executiva, judecatorul ar putea detine forta unui opresor. (Montesquieu, Despre spiritul legilor)

Libertatea de care nu au parte majoritatea oamenilor ramane in Europa idealul spre care gandirea, dar si istoria inainteaza lent. Este una din tendintele majore politice si filosofice ale secolului al XVIII lea. Libertate sau cautarea egalitatii? Napoleon credea ca francezul nu doreste libertatea, ci egalitatea, adica egalitatea in fata legii, abolirea drepturilor feudale, pe scurt sfarsitul libertatilor particulare, adica al privilegiilor. (Fernand Braudel, Gramatica civilizatiilor,1963)