Sunteți pe pagina 1din 3

Ideologie literara(scoli, curente, miscari literare)

Junimea si junimismul ce il are ca reprezentat pe Titu Maiorescu(criticismul Maiorescian). Momentul junimist din cultura romana s-a constituit in ultimele patru decenii ale sec al XIX-lea dupa intemeierea la Iasi a societatii literare Junimea (1863) si dupa aparitia revistei Convorbiri literare(1867). Cei care au infiintat aceste momente erau tinerii Petre Carp, Vasile Pogor, Teodor Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu. Momentul junimist cunoaste mai multe etape si anume: intre 1867-1874 se caracterizeaza prin manifestarea sa in trei directii, limba, literature si cultura; a doua etapa 1874-1885 este propusa directia noua in literatura romana si apar operele de maturitate ale lui Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici; ultima etapa 1885-1944 se caracterizeaza printr-un caracter stintific, iar revista convorbiri literare este mutata de la Iasi la Bucuresti. Junimisti in frunte cu Titu Maiorescu au contribuit la dezvoltarea limbii romane prin sustinerea unor idei importante: ortografia fonetica si trecerea la scriere cu alfabetul latin, imbogatirea vocabularului cu neologisme din limbile romanice adaptate la fonetismul romanesc, respingerea copierii expresiilor din alte limbi. Aceste idei apar in lucrarea lui Titu Maiorescu Despre scrierea limbii romane. Un alt domeniu pe care lau abordat junimistii pentru educarea publicului cu ajutorul unor prelegeri pe teme variate este cel al literaturii prin care se propune alcatuirea unei antologii de poezie romaneasca pentru elevi. Deasemenea Titu Maiorescu scrie primele lucrari de critica literara prin care impune criterii de apreciere a operelor literare existente. Cele mai cunoscute lucrari ale lui care abordeaza aceasta problema sunt: O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 si Comediile domnului Caragiale si Directia noua in poezia si proza romana, Eminescu si poeziile lui. In prima lucrare O cercetare critica Titu Maiorescu realizeaza in cele doua parti intitulate conditiunea materiala a poeziei si conditiunea ideala a poeziei deosebirea dintre stiinta si arta si dintre literatura si celelalte arte. Sunt primele idei estetice prezentate intr-o forma clara cu scopul de a crea fondul si forma literaturii astfel: In

conditiunea materiala se ocupa de forma poeziei, adica de acele cuvinte care creeaza imagini in mintea cititorului in timp ce fondul poeziei trebuie inteles ca sentiment sau pasiune adica iubirea, ura, bucuria, tristetea cele care formeaza in mintea cititorului viziunea unui nou univers. In studiul In contra directiei de astazi in cultura romana autorul expune una dintre cele mai representative idei estetice si anume refuzul formelor fara fond. Maiorescu porneste de la premiza ca in toate straturile culturii romane se poate identifica viciul neadevarului, a limitatiei, al superficialitatii in urma unui elan al occidentalizarii. El afirma ca lipsa de continut a unor institutii din epoca precum scolile si universitatile lipsite de dascali competenti sau teatrele care functioneaza mecanic in absenta unui repertoriu national original. El numeste aceste realitati forme fara fond si crede ca nu trebuie preluate niste modele occidentale in absenta unui fond autohton solid. El considera ca acest lucru duce la nimicirea culturii si recomanda un spirit exigent in valorificarea si promovarea culturala. In articolul Directia noua Maiorescu subliniaza importanta pe care cultura o are in evolutia unui popor si se ocupa de marii scriitori ai vremii si anume: Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu pe care il plaseaza imediat ca valoare artistic dupa autorul pastelurilor. Pe Eminescu il numete om al timpului modern, poet in toata puterea cuvantului, desi la acea vreme(1872) Eminescu publicase putine poezii, dar importante pentru critic: Epigonii , Mortua est si Venere si Madona. Cel mai valoros studio de critica literara al lui Maiorescu este Eminescu si poeziile lui in care discuta personalitatea poetului si pune raportul dintre biografia si opera lui considerand ca intreaga literatura de dupa Eminescu va ramane sub influenta geniului sau. Activitatea de indrumator al culturii se contureaza la Maiorescu prin faptul ca a stiut sa adune in jurul Junimii tineri intelectuali care erau devotati ideii de a contribuii la educarea romanilor pentru o mai buna intelegere a culturii. Deasemenea este important faptul ca din randurile junimii s-a ivit trinitatea genial Eminescu, Creanga, Caragiale ale caror opera vor fi publicate in revista societatii Convorbiri literare. Titu Maiorescu a fost conducatorul spiritual al junimii, iar studiile sale au imprimat o noua directie in domeniul culturii romane. Este cunoscuta si ironia criticului literar, incisivitatea lui fata de poetii superficiali, lipsiti de talent si valoare. Este meritul lui Maiorescu de a fi pus bazele unei ierarhii a valorilor a caror justete a fost validata de

trecerea vremii. Indrumand literature pe drumul calitatii si originalitatii Titu Maiorescu a contribuit la intrarea ei in universalitate si impunerea marilor creatori romani. Filozof, esthetician, critic literar si scriitor, Maiorescu a fost o personalitate de prim rang din cultura romana, atat ca mentor spiritual al junimii, ca initiator al unor articole de estetica cat mai ales in aceea de coordinator al activitatii literare romanesti din cea de a doua parte a sec al XIX-lea.

S-ar putea să vă placă și