3

FrubIcmatica naturii umanc

ScnsuI vic]ii
OmuI - fiin] cuIturaI
7
Cuptou l
A

C
4
C
u
p

t
o

l
O
m
u
I
Dintre toate subiectele asupra crora se poate reIlecta, nici unul nu suscit mai mare
interes si nu are o mai mare important dect cel care priveste omul nsusi. ndemnul
socratic: ,Cunoaste-te pe tine nsuti este urmat de Iiecare dintre noi, pentru a ne gsi un
loc propriu n lumea n care trim, pentru a da un sens vietii, pentru a ne mentine echilibrul
interior.
ReIlectia asupra omului este speciIic demersului IilosoIic. FilosoIia nssi are o
dimensiune antropocentric. ntrebrile puse n IilosoIie sunt ntrebri ale oamenilor n
legtur cu existenta lor.
Immanuel Kant arta c ntregul domeniu al IilosoIiei poate Ii sintetizat prin patru mari
ntrebri: Ce pot s tiu? Ce trebuie s fac? Ce pot s sper? Ce este omul?
FilosoIia nu oIer ca atare rspunsuri, nu si propune s oIere certitudini, ci mai cu
seam s problematizeze, s pun sub semnul ndoielii ceea ce se considera cunoscut.
crtrand kusscII
tl872-l970
|rncpa
ma|hcma|ca
tn couboruro cu
A. \htohoud
Scmnfcajc ,
adcvar
,Valoarea IilosoIiei va trebui cutat n nssi incertitudinea ei. Omul
care nu a auzit niciodat de IilosoIie trece prin viat ca prizonier al
prejudectilor derivate din simtul comun, din obiynuintele si credintele
epocii sau trii sale. |...|
De ndat ce ncepem s IilosoIm descoperim, dimpotriv. c pn
si cele mai obisnuite obiecte ne conduc la probleme pentru care pot Ii
date doar rspunsuri incomplete. Desi nu este n stare s ne spun cu
certitudine care este rspunsul adevrat la ndoielile pe care le ridic,
IilosoIia este totusi n msur s sugereze multe posibilitti care ne lrgesc
gndirea si o elibereaz de tirania obiceiului. AstIel, desi diminueaz
sentimentul de certitudine despre Ielul n care sunt lucrurile, ea ne mreste
mult cunoasterea a ceea ce ele pot s Iie; ea nltur dogmatismul oarecum
arogant al celor care nu au cltorit niciodat n tinutul ndoielii eliberatoare
si tine trez mirarea noastr, artndu-ne lucruri Iamiliare ntr-o lumin
neIamiliar.
(B. Russell, Problemele filosofiei)
1. Da[i exemple de prejudec[i pe care le-a[i remarcat frecvent
n via[a de fiecare zi. Arta[i cum influen[eaz vrsta
existen[a prejudec[ilor. Numi[i al[i factori determinan[i n
formarea prejudec[ilor.
2. Stabili[i cteva deosebiri ntre prejudec[i, obinuin[e,
credin[e. Da[i exemple.
3. Argumenta[i n favoarea rolului ndoielii eliberatoare n
filosofie.
A
p
I
i
c
a
]
i
i
FrubIcmatica naturii umanc
A.
S
Nutur - cutur
De multe ori, cutm explicatii prin care s ntelegem de ce un om a avut un anume
comportament, iar nu altul. Spunem c a procedat asa Iiindc este un om cumsecade,
altruist, un om bun. Ne ntrebm dac exist si oameni ri, dac aceste trsturi sunt
speciIice doar unora sau sunt determinatii ale naturii umane.
Admitnd c exist un ansamblu de caracteristici proprii oamenilor, ne putem ntreba,
n continuare, dac sunt nnscute sau/si dobndite, dac se datoreaz naturii sau/si culturii.
Observm cu usurint Iaptul c orice om este si trup, cu nevoile si dorintele sale
speciIice (legate de hran, odihn, adpost, reproducere), dar si suIlet, cu trebuinte spiri-
tuale, de cunoastere, realizare a propriului potential, de aspiratie spre bine, Irumos, adevr,
de maniIestare a liberttii si dobndire a autonomiei.
R. Descartes considera c omul este alctuit din trup si suIlet; acestea, desi sunt
substante diIerite, cu atribute diIerite (corpul cu atributul ntinderii, iar suIletul cu atributul
cugetrii) sunt totusi strns legate. Caracteristica deIinitorie a omului, ceea ce-l deosebeste
de animale, de pild, este capacitatea lui de a gndi, de a se maniIesta ca Iiint cugettoare.
J.-J. Rousseau aprecia c sensibilitatea este trstura uman determinant;
disponibilitatea oamenilor de a Ii aIectati de ceea ce se ntmpl cu ceilalti. Pe baza
sensibilittii, oamenii au dezvoltat un ,principiu nnscut de dreptate si virturte numit
conytiint. Traiul n comun este posibil, ntr-o prim etap, n cadrul unui drept natural.
Gnditori ca Th. Hobbes, J. Locke, alturi de J.-J. Rousseau, au imaginat o stare
natural n care oamenii triau Ir a-si reglemenata reciproc comportamentele. Hobbes
presupunea c, n acea stare a naturii, Iiecare urmrindu-si interesele se aIl ntr-un
rzboi continuu cu toti ceilalti: ,omul este lup Iat de om. Dar o astIel de situatie nu
poate Ii acceptat si atunci, pentru a-si apra propria persoan (Iiecare temndu-se de
moarte violent) si pentru a-si proteja proprietatea, oamenii vor renunta la o parte din
liberttile lor (libertatea este permis numai pn acolo unde aIecteaz negativ libertatea
altcuiva) n schimbul obtinerii unei protectii adecvate. AstIel se constituie contractul so-
cial, iar pe baza lui ia nastere dreptul civil.
,Aceast trecere de la starea de natur la starea civil produce n om o schimbare
remarcabil, substituind n conduita sa justitia instinctului si dnd actiunilor sale moralitatea
care le lipsea nainte. Numai aici, vocea datoriei prevalnd asupra instinctului Iizic si
dreptul asupra apetitului, omul, care pn acum nu se avea n vedere dect pe sine, se
vede obligat s actioneze pe baza altor principii si s-si asculte ratiunea nainte de a-si
asculta nclinatiile (1.-1. Rousseau, Contractul social).
Nu dm curs comportamentelor impulsive, agresive tocmai Iiindc am Iost educati,
am nvtat ce este permis si ce nu este acceptat de ctre ceilalti.
Fr. Nietzsche apreciaz c a te comporta n acord cu regulile morale nu este dect un
rezultat al educatiei (reguli de bun cuviint), dar nu se poate practica dect n ,cercurile
de egali, nicidecum la nivelul ntregii societti, n cadrul creia Iiecare lupt pentru
supravietuire. Esenta vietii este o expresie a vointei de putere.
Cultura poate Ii considerat att un proces de devenire uman, ct si o stare de Iapt,
un mod de a exista speciIic uman.
A
.

F
r
u
b
I
c
m
a
t
i
c
a

n
a
t
u
r
i
i

u
m
a
n
c
6
C
u
p

t
o

l
O
m
u
I
kcn Dcscartcs
tl596-l650
^cd|a|onc: dc
prma pho:opha
)can-)acqucs
kuusscau
tl7l2-l778
D:cur: a:upra
orgn ,
fundamcn|cor
ncga|aj dn|rc
oamcn
Con|rac|u :oca
fricdricb Nictzscbc
tl844-l900
A,a gra|-a
Zara|hu:|ra
Dncoo dc bnc ,
dc rau
A
p

c
u

:
,Dar ce sunt, prin urmare? Un lucru ce cuget. Ce este acesta? Unul
ce se ndoieste, ntelege, aIirm, neag, vroieste, nu vroieste, totodat
imagineaz si simte |.|
Prin urmare, din simplul Iapt c stiu de existenta mea si observ totodat
c absolut nimic altceva nu apartine Iirii sau esentei mele, n aIar de
Iaptul c sunt Iiint cugettoare, nchei pe drept c esenta mea const n
aceea doar c sunt fiint cugettoare. Si cu toate c |...| am un corp care
mi-e Ioarte strns legat Iiindc totusi pe de o parte am o idee distinct
si clar a mea nsumi ca Iiint cugettoare doar, nentins, iar pe de alt
parte o idee distinct a corpului ca lucru ntins doar, necugettor, e sigur
c sunt deosebit cu adevrat de corpul meu si c pot exista Ir el |.|
Dar nimic nu m nvat mai lmurit natura dect c am un trup, cruia i
e neplcut atunci cnd simte durere, ce are nevoie de hran sau butur
atunci cnd suIr de Ioame si sete s.a.m.d.; prin urmare, nu trebuie s m
ndoiesc c se aIl ceva adevrat aici.
Natura ne arat prin aceste simturi de durere, Ioame, sete s.a.m.d. c eu nu
sunt doar de Iat, prin raport cu corpul meu, precum este corbierul pe
corabie, ci sunt legat n chip ct se poate de strns si ca si cum am Ii conIundati,
astIel nct eu alctuiesc un singur lucru mpreun cu el. Cci altminteri,
atunci cnd trupul e vtmat, eu, care nu sunt dect Iiint cugettoare, n-as
simti durere, ci as percepe acea vtmare doar prin intelect, dup cum corbierul
si d seama pe calea vzului dac ceva este rupt n corabie; iar atunci cnd
corpul are nevoie de hran si butur, as ntelege tocmai aceasta n chip
lmurit si n-as avea simturile tulburi de Ioame si sete.
(R. Descartes, Meditationes de prima philosophia)
,Lsnd deci deoparte toate crtile stiintiIice, care nu ne nvat dect
s vedem oamenii asa cum s-au Icut ei nsisi, si cugetnd asupra primelor
si celor mai simple activitti ale suIletului omenesc, cred c disting dou
principii anterioare ratiunii: unul care ne Iace s Iim puternic interesati n
bunstarea si conservarea noastr si altul care ne inspir o repulsie natural
n Iata pieirii sau suIerintei oricrei Iiinte simtitoare si n primul rnd a
semenilor nostri. Din unirea si mbinarea pe care spiritul nostru este n stare
s-o realizeze cu aceste dou principii, Ir a Ii necesar s Iie introdus aici
principiul sociabilittii, ni se pare c decurg toate regulile dreptului natural;
reguli pe care ratiunea este apoi silit s le stabileasc pe alte baze atunci
cnd, prin dezvoltarea sa treptat, ea a reusit s nbuse natura.
(1.-1. Rousseau, Discurs asupra inegalittii dintre oameni)
,A te abtine reciproc de la practicarea oIensei, a violentei, a jaIului, a
recunoaste vointa semenului ca Iiind egal cu a ta: acestea pot deveni
ntr-un sens general reguli de bun cuviint ntre indivizi, n caz c exist
conditiile necesare pentru aceasta (si anume, o real asemnare a puterilor
si criteriilor indivizilor, precum si apartenenta lor comun la unul si acelasi
corp social), ns din momentul n care s-ar ncerca extinderea acestui
principiu, mergndu-se pn la considerarea ei ca principiu Iundamental
al societtii, ea s-ar arta pe dat n adevrata ei lumin: aceea de voint
de negare a vietii, de principiu al descompunerii si decderii. n acest
domeniu trebuie s ptrundem temeinic pn n strIunduri si s ne stvilim
toate slbiciunile sentimentale: viata nssi este n esent sustragere,
rnire, biruint asupra celui strin si asupra celui mai slab, oprimare,
7
Simunc dc cauvuir
tl908-l986
A doca :cx
Amn|rc unc fc|c
cumnj
)can-FauI Sartrc
tl905-l980
fnja , ncan|u
Cr|ca rajun
dacc|cc
A
.

F
r
u
b
I
c
m
a
t
i
c
a

n
a
t
u
r
i
i

u
m
a
n
c
duritate, impunere cu Iorta a Iormelor proprii, asimilare sau, cel putin si n
cel mai blnd caz, exploatare |.|. Exploatarea apartine nu numai
societtii corupte sau imperIecte si primitive: ea apartine esentei vietii, ca
Iunctionare organic Iundamental, ea este o consecint a vointei de
putere propriu-zise, cea care este nssi vointa de a tri.
(Fr. Nietzsche, Dincolo de bine i de ru)
,Cele mai teribile amenintri care risc s ating persoana mea nu au
sens dect prin proiectul meu. Este deci absurd s ne gndim a ne plnge,
deoarece nimic strin nu a hotrt ceea ce simtim, ceea ce trim sau ce
suntem noi.
|.| Ceea ce mi se ntmpl prin mine, si n-as putea nici s m supr de
acest lucru, nici s m revolt, nici s m resemnez, de altIel, tot ceea ce mi
se ntmpl este al meu; prin aceasta trebuie nteles, mai nti, c eu pot
Iace totdeauna Iat celor ce mi se ntmpl, ca om, cci ceea ce i se
ntmpl unui om datorit celorlalti oameni si datorit lui nsusi nu poate
Ii dect un lucru uman. Cele mai atroce situatii de rzboi, cele mai groaznice
torturi nu creeaz totusi o situatie inuman: nu exist situatii inumane,
numai prin Iric, prin Iug si prin recurs la magie voi putea eu decide
inumanul; dar aceast decizie este uman si eu voi purta ntreaga
responsabilitate pentru luarea ei.
(1ean-Paul Sartre, Fiinta i neantul)
,Nu te nasti, ci devii Iemeie. Nici un destin biologic, psihic, economic
nu deIineste nItisarea pe care si-o asum n mijlocul societtii Iemela
speciei umane |.|
Numai prin mediatia semenului su individul poate Ii constituit ca Cellalt.
Asa cum exist pentru sine, copilul n-ar putea s nteleag Iaptul c el este
diIerit din punct de vedere sexual. Pentru bieti si pentru Iete, trupul este n
primul rnd iradierea unei subiectivitti, instrumentul care eIectueaz
ntelegerea lumii: nvat universul prin ochi, nu prin prtile lor sexuale.
(Simone de Beauvoir, Al doilea sex)
A
p
I
i
c
a
]
i
i
1. Ce n[elege[i prin ,cercuri de egali (Fr. Nietzsche); ilustra[i prin exemple.
2. Rspunde[i ntrebrilor kantiene: Ce trebuie s fac?, Ce pot s sper? Discuta[i
n grupe de cte 4-6 elevi dac rspunsurile date ntrebrilor constituie premise
suficiente pentru proiectul vostru de via[.
3. Preciza[i n[elesul urmtoarelor concepte: a) dualism cartezian; b) situa[ie
inuman; c) voin[ de putere.
4. Arta[i semnifica[ia expresiei ,existen[a precede esen[a (Sartre). Da[i exemple
care s ilustreze ideile care se desprind din analiza fcut.
5. ntr-o dezbatere public (n 1975, la Abbaye de Royaumont), Jean Piaget (creatorul
psihologiei i epistemologiei genetice) i Noam Chomsky (creatorul teoriei
gramaticilor generative) au exprimat puncte de vedere opuse privind raportul
ereditar-dobndit n evolu[ia uman. J. Piaget nu accepta existen[a structurilor
cognitive nnscute i punea un accent deosebit pe nv[are, pe rolul pentru
dezvoltarea uman al implicrii n activitate i al rela[iilor interumane. N. Chomsky
considera c, nc de la natere, creierul uman este nzestrat cu structuri nervoase
nalt specifice i de aceea are capacitatea de a realiza structuri lingvistice complexe.
Argumenta[i n favoarea uneia dintre cele dou pozi[ii exprimate.
Men[iona[i cteva deosebiri ntre filosofie i diverse tiin[e, privind modul de
abordare a problematicii naturii umane.
8
C
u
p

t
o

l
O
m
u
I
Cu ocazia zilei de nastere, n noaptea de Revelion, ori de cte ori suntem surprinsi de
anumite evenimente, ne ntrebm ce sens au Iaptele de Iiecare zi, dac succesiunea lor
este ntmpltoare sau ele se aIl ntr-o corelatie bine determinat. Discutm cu prietenii
despre ceea ce ne dorim la un moment dat, reIlectm asupra viitorului ncercnd s dm
un sens actiunilor astIel nct s ne simtim mpliniti, multumiti de viata noastr.
n antichitate oamenii puneau pe seama vointei divine tot ceea ce nu-si puteau explica,
credeau c viata lor este subordonat destinului. ConIorm acestei abordri, exista un curs
implacabil, inevitabil al existentei, un curs Iatal al evenimentelor. ConIormndu-se propriului
destin, individul se nscria ca parte a armoniei universale.
,Cci, ntr-un cuvnt, exist o singur armonie universal si dup cum universul, acest
corp att de mare, este alctuit si desvrsit de toate corpurile, tot asa si soarta, acest Iel
de cauz simpl si primar, apare ntregit de ctre celelalte cauze particulare |.| trebuie
s suporti tot ce ti se ntmpl pentru dou motive rationale: primul, c ti se ntmpl tie, ti
este prescris si hrzit ntr-un Iel anumit, de sus, urzit pentru tine si tesut din cele mai
ntelepte cauze de destin. Al doilea, ceea ce se ntmpl n mod diIerit Iiecruia, pentru
cel care crmuieste ntregul univers reprezint o cauz a bunului su mers, a desvrsirii
si, pe Zeus, chiar a propriei existente. Cci este atins ntreaga perIectiune a universului
dac este ntrerupt legtura strns si nlntuirea att a prtilor sale componente, ct si
a cauzelor. (Marcus Aurelius, Ctre sine)
Stoicii apreciau c viata trebuie petrecut n concordant cu rigorile ratiunii, care Iace
posibil adevrata libertate interioar; ei recomand o stpnire a pasiunilor, o evaluare a
dorintelor (multe dintre acestea nu sunt ntemeiate, altele pot Ii tratate ca echivalente;
prin mplinirea sau prin nemplinirea lor, tot iau sIrsit). n primul rnd, vom Iace distinctia
ntre cele ce stau n puterea noastr si cele ce nu stau n puterea noastr. Apoi, pe cele
care tin de noi (dorintele, aversiunile, impulsurile, prerile) le vom subordona ratiunii,
astIel nct s ne purtm cu moderatie.
Aristotel arta c scopul vietii este de a atinge eudaimonia (o stare n care te simti
bine si te bucuri de senintate, Iericire, prosperitate). Toti oamenii doresc s Iie Iericiti,
dar Iiecare ntelege prin Iericire altceva, n Iunctie de aspiratiile sale, de modul su de
viat si de conduita sa moral.
Omul are capacitatea de a-si determina propriile scopuri rationale. Kant aminteste
despre existenta unei liberttii morale a individului, care actioneaz n conIormitate cu
ceea ce-i dicteaz ratiunea. Vointa (capacitatea de a se determina pe sine nsusi n
Iunctie de legile morale) i permite s ating autonomia. ntr-o situatie opus, atunci
cnd individul este determinat din exterior s actioneze, cnd se conIormeaz doar unor
regulilor externe (heteronomie), conduita lui nu are valoare moral, iar el nu este cu
adevrat liber.
Problematica sensului vietii este abordat n existentialism, corelat angoasei (stare a
constiintei n Iata neantului), contingentei, absurdului.
ScnsuI vic]ii
.
9
Mitul lui SisiI ilustreaz cutarea unui sens al vietii, prin asumarea unui destin per-
sonal. Constientizarea absurdului existentei, lipsa de sperant conduc la nIruntarea
destinului. Demnitatea omului const tocmai n acceptarea unicei modalitti de a Ii:
asumarea existentei absurde.
Platon
(427-347 .Hr.)
Apologia lui Socrate
Republica
Banchetul
Albert Camus
(1913-1960)
Strinul
Omul revoltat
Mitul lui Sisif

.

S
c
n
s
u
I

v
i
c
]
i
i
,|.| Rostul vietii omenesti st n aceasta, c ne ndeprtm de ru si
ne apropiem de bine. Rul este pentru om ceea ce este necinstit; iar binele
su ceea ce este cinstit. Toate legile si toate constrngerile se strduiesc
Ir ndoial nu spre altceva dect spre a da oamenilor asemenea ornduiri
de viat, nct s se Iereasc de cele rele si s aduc la ndeletnicire ceea
ce este cinstit. Acest lucru, legile si stiintele, nenumrate aproape, l pot
dobndi de-abia dup un timp ndelungat; Iubirea ns, ea singur, atinge
aceast tint n scurt vreme. Cci rusinea i ndepreaz pe oameni de la
cele urte, iar dorinta desvrsirii i atrage spre cele cinstite. Aceste dou
lucruri, oamenii le pot dobndi usor si repede numai prin iubire.
(Platon, Banchetul)
,Zeii l osndiser pe SisiI s rostogoleasc ntruna o stnc pn n
vrIul unui munte, de unde piatra cdea dus de propria greutate.
Socotiser, cu oarecare dreptate, c nu exist pedeaps mai crncen
dect munca zadarnic si Ir sperant.
Dac l credem pe Homer, SisiI era cel mai ntelept si cel mai prudent
dintre muritori |.| n legtur cu pricinile pentru care a ajuns truditorul
inutil al InIernului, prerile sunt mprtite. Mai nti este nvinuit c si-ar Ii
ngduit unele libertti Iat de zei, crora le-a trdat secretele |.| Homer
ne povesteste, de asemenea, c SisiI pusese Moartea n lanturi. Pluton
n-a putut suporta s-si vad mprtia pustie si tcut. L-a trimis pe zeul
rzboiului, care a scos Moartea din minile nvingtorului su |.|
Se ntelege, Ir ndoial, c SisiI este eroul absurd, att prin pasiunile,
ct si prin chinul su. Dispretul Iat de zei, ura Iat de moarte si dragostea
lui pentru viat i-au adus acel supliciu teribil al Iiintei care se chinuie
perpetuu pentru ceva care nu va Ii niciodat terminat. E pretul care trebuie
pltit pentru pasiunile de pe acest pmnt |.|
Acest mit este tragic pentru c eroul su este constient. ntr-adevr,
care ar Ii chinul lui dac la Iiecare pas ar Ii mbrbtat de speranta n
izbnd? |.|
Fericirea si absurdul sunt doi copii ai aceluiasi printe. Ei sunt
nedesprtiti. Ar Ii gresit s spunem c Iericirea se naste neaprat din
descoperireaa absurdului. Se ntmpl la Iel de bine ca sentimentul
absurdului s se nasc din Iericire. Socot c totul e bine, spune Oedip,
si aceste cuvinte sunt sacre. Ele rsun n universul slbatic si limitat al
omului. Ele nvat c totul nu este, n-a Iost epuizat. Ele izgonesc din
acest lume un Dumnezeu care ptrunsese n ea o dat cu insatisIactia si
cu gustul pentru durerile inutile. Ele Iac din destin o problem a omului,
care trebuie rezolvat ntre oameni.
10
C
u
p

t
o

l
O
m
u
I
A
p
I
i
c
a
]
i
i
1. Cum poate fi conturat un sens al vie[ii n opinia lui Platon? Prezenta[i alte dou
perspective filosofice asupra problematicii sensului vie[ii. Opta[i pentru una dintre
acestea sau prezenta[i-v punctul de vedere diferit.
2. Arta[i semnifica[ia filosofic a urmtoarelor texte:
a) ,Taina existen[ei umane nu const numai n a tri, ci n a ti pentru ce trieti.
Fr o no[iune precis a rostului su pe lume, n vecii vecilor omul n-ar accepta
s triasc; mai curnd i-ar face singur seama dect s duc mai departe
existen[a pe pmnt chiar dac n jurul lui ar fi maldre de pine (F.M.
Dostoievski, Fratii Karamazov).
b) ,Exist printre realit[ile care ne stau n fa[ unele n puterea noastr i altele
independente de voin[a i puterea noastr. |in de noi prerea, impulsurile, dorin[a,
aversiunea, ntr-un cuvnt, tot ceea ce reprezint propria activitate. Sunt n afara
voin[ei noastre trupul, faima, for[a de conductor, ntr-un cuvnt, tot ceea ce nu
constituie treburi specifice nou. Cele ce depind de noi sunt libere prin esen[a i
natura lor i nu pot fi oprite sau frnate de vreun pericol (Epictet, Manualul).
c) ,Via[a fericit este, se pare, cea mai conform cu virtutea. Or, conform cu virtutea
este o via[ ce presupune eforturi serioase i nu una petrecut n joc (AristoteI,
Etica nicomahic).
3. Imagina[i-v c pute[i fi conecta[i la o ,main a experien[ei (Robert Nozick) care
v poate furniza plceri variate i intense. Gndi[i-v dac accepta[i aceast
experien[ i motiva[i alegerea fcut. Ce consecin[e anticipa[i c ar decurge din
aceast stare?
Confrunta[i pozi[ia personal cu cea a colegilor. Argumenta[i mpotiva opiniilor
diferite de a voastr.
4. Arta[i diferen[ele ntre anarhie, heteronomie i autonomie moral.
5. Citi[i urmtorul text:
,Doctrina potrivit creia fundamentul moralei este utilitatea, sau principiul celei mai
mari fericiri, sus[ine c ac[iunile sunt bune n msura n care aduc fericire i rele dac
ele au ca rezultat contrariul fericirii. Prin cuvntul fericire se n[elege plcerea sau
absen[a suferin[ei; prin ,nefericire suferin[a sau absen[a plcerii. (J.St. MiII).
a) Da[i exemple de ac[iuni care pot produce fericire unui om; evalua[i moralitatea
acestora.
b) Numi[i cteva modalit[i prin care se remarc utilitatea unor ac[iuni. Cum
influen[eaz criteriul adoptat situa[ia evaluat?
6. n grupe de lucru de cte 4/6 elevi reflecta[i asupra unui fapt de via[ cotidian.
Rspunde[i la urmtoarele ntrebri n legtur cu acel fapt: Ce? Cum? Cine?
Unde? De ce? Cnd? Care? Cu ce ? De unde? Pentru ce? Evalua[i mpreun cu
toat clasa dac rspunsurile date ntrebrilor constituie premise pentru un posibil
sens aI vie|ii.
Toat bucuria tcut a lui SisiI e aici. Destinul su i apartine. Stnca
lui este lucrul lui. |...|
l las pe SisiI la poalele muntelui. Ne ntoarcem ntotdeauna la povara
noastr. Dar SisiI ne nvat Iidelitatea superioar, care i neag pe zei si
nalt stncile. Si el socoteste c totul e bine. Acest univers rmas Ir
stpn nu-i pare nici steril, nici nensemnat. Fiecare grunte al acestui
munte plin de ntuneric alctuieste o lume. Lupta nssi ctre nltimi e de
ajuns pentru a umple un suIlet omenesc. Trebuie s ni-l nchipuim pe
SisiI Iericit.
(A. Camus, Mitul lui Sisif)
Albert Camus
(1895-1961)
11
n vacanta de var unul dintre colegi a Icut o excursie prin mai multe tri. Ne povesteste
cum s-a simtit, ce locuri a vizitat, cum erau si cum se purtau oamenii pe care i-a ntlnit.
De la arhitectura cldirilor, monumente istorice, muzee, pn la parcurile de distractii si
politetea comerciantilor totul dezvluie o lume aparte. Ne ntrebm dac atributele
mentionate sunt speciIice acelei culturi sau se regsesc si pentru mediul nostru de viat.
n mod corect vorbim despre cultur sau despre culturi? Cultura este o determinatie a
individului si/sau a societtii? Exist oameni lipsiti de cultur?
ntr-un sens larg, cultura priveste modul de viat al unei colectivitti umane, incluznd
valorile, credintele, obiceiurile, modurile de raportare la realitate, strategiile actionale, artele,
stiintele, IilosoIia. ntr-un sens restrns, vizeaz ansamblul de norme durabile si valori
perene ale unei comunitti umane.
Cultura a Iost abordat prin diIerentiere Iat de natur (Rousseau, de pild, Iace o
critic a culturii ca nstrinare a omului Iat de natur), dar si Iat de civilizatie (incluznd
aspectele economice, tehnice, stiintiIice, practice ntlnite ntr-o societate. ntre cultur si
civilizatie s-au stabilit variate raporturi. De exemplu, O. Spengler arta n lucrarea sa
Declinul Occidentului c de Iapt civilizatia reprezint Iaza de decdere prin care trece
inevitabil orice cultur n evolutia sa ciclic).
Cultura poate Ii nteleas si ca determinatie proprie individului. AstIel, sunt oameni
care prin cultur dobndesc un nalt raIinament, se maniIest ca Iiinte creatoare, produc
opere si bunuri purttoare de valoare.
Omul, nzestrat cu liber arbitru, este creatorul propriei sale vietii, el poate alege ntre o
existent decadent sau una spiritual:
,Printele Dumnezeu, supremul arhitect |.| a conceput omul ca pe o lucrare cu un
aspect care nu l diIerentiaz si, asezndu-l n centrul Universului, i-a vorbit astIel: O,
Adame! nu ti-am dat nici un loc sigur, nici o nItisare proprie, nici vreo Iavoare deosebit,
pentru c acel loc, acea nItisare, acele ngduinte pe care tu nsuti le vei dori, tocmai pe
acelea s le dobndesti si s le stpnesti dup vointa si hotrrea ta. Natura conIigurat
n celelalte Iiinte este silit s existe n limitele legilor prestabilite de mine. Tu, nengrdit
de nici un Iel de oprelisti, ti vei hotr natura prin propria-ti voint n a crei putere te-am
asezat. Te-am pus n centrul lumii pentru ca de aici s privesti mai lesne cele ce se aIl n
lumea din jur. Nu te-am Icut nici ceresc, nici pmntean, nici muritor, nici nemuritor,
pentru ca singur s te nItisezi n Iorma pe care tu nsuti o preIeri, ca si cum prin voia ta
ai Ii propriu-ti sculptor si plsmuitor pe cinste. Vei putea s decazi n cele de jos, ce sunt
lipsite de inteligent; vei putea, prin hotrrea spiritului tu, s renasti n cele de sus, ce
sunt divine. (Giovani Pico della Mirandola, Despre demnitatea omului).
Orice om Ioloseste anumite criterii, dup care se orienteaz, atunci cnd alege, cnd
si exprim optiunile. Aceste criterii sunt corelate valorilor pe care le pretuieste. Valoarea,
numind ceea ce este dezirabil ntr-o anumit comunitate uman, permite un act selectiv
prin care anumite Iapte sunt preIerate n deIavoarea altora.
OmuI - fiin] cuIturaI
C.
C
.

O
m
u
I

-

f
i
i
n
]

c
u
I
t
u
r
a
I

12
C
u
p

t
o

l
O
m
u
I
,n cadrul naturii, omul este desigur un simplu animal nzestrat
unilateral cu cea mai mare inteligent, dar aceast propozitie ni se pare
pentru Iondul chestiunii tot att de irelevant ca si cum ai spune c, n
cadrul naturii si n perspectivele ei, o statuie e un simplu bloc de piatr
cizelat. Comparatia relieIeaz suIicient pcatul de care se Iace vinovat
biologia, cnd atac problema omenescului, acceptnd s priveasc
lucrurile ntr-o perspectiv prea putin indicat si iremediabil ngust. Sub
unghi biologic-naturalist, problema diIerentelor dintre om si animal nu-si
poate gsi solutia ampl ce o comport. |.|
Cert, animalul, ca individ n care plpie o constiint, exist ntr-un Iel
vizibil legat de imediat. Constiinta animalic nu prseste Igasurile si
contururile concretului. Tot ce, n comportarea animalic, pare orientare
dincolo de imediat, se datoreste ntocmirilor Iinaliste ale vietii ca atare si se
integreaz ntr-un soi de creatie anonim, ce pulseaz n ,specie. Avem pe
urm latitudinea de a presupune, Ir riscul de a ne nsela prea tare, c
lumea n care exist animalul-individ, nteles ca un centru de constiint, e
organizat, ca si lumea omului, potrivit unor cadre Iunctionale (potrivit
unui anume a priori), care variaz poate de la specie la specie. Sub acest
unghi, inteligenta uman nu prezint probabil dect nsusiri de mai
accentuat complexitate: vaszic, o deosebire gradual. Animalul e ns
cu desvrsire strin de existenta ntru mister si pentru revelare si de
dimensiunile si complicatiile vietii ce rezult din acest mod de existent.
Existenta ntru mister yi pentru revelare este un mod eminamente uman.
SpeciIic uman va Ii prin urmare si tot alaiul imens de consecinte ce se
desprind din acest mod, adic destinul creator al omului, impulsurile,
aparatura si ngrdirile acestuia. Dac animalul produce, uneori, Iie unelte,
Iie lcasuri, Iie organizatii, actele sale nu izvorsc din existenta constient
ntru mister si revelare. Aceste acte nu sunt creatoare, ele se degajeaz
stereotip din grija de securitate a animalului, si mai ales a speciei, n lumea sa.
Existenta ntru imediat si pentru securitate este desigur un mod, pe
care nu-l depseste constiinta nici unui animal. Nici a animalelor inIerioare,
nici a celor mult ludate pentru superioritatea Iie a inteligentei, Iie a
instinctelor lor. Ct de cu totul altIel e omul!
Omul e capturat de un destin creator, ntr-un sens cu adevrat minunat;
omul e n stare pentru acest destin s renunte, cteodat chiar pn la
autonimicire, la avantajele echilibrului si la bucuriile securittii. Ceea ce
se ntmpl s produc animalul, ca de exemplu lcasuri, organizatii, poate
s Iie judecat n nteles exclusiv sub unghiul necesittilor vitale. Aceste
produse corecteaz sau compenseaz neajunsurile mediului si asigur
animalului existenta n acest mediu, care n attea privinte rspunde
insuIicient exigentelor; aceste produse n-au nici caracter
metaIoric-revelatoriu, nici aspecte stilistice; ele nu sunt creatii cu
adevrat; ele nu constituiesc niciodat o lume aparte si nu cer s Iie
judecate dup norme imanente lor, cum este cazul creatiilor de cultur ale
omului, Ir deosebire.
(L. Blaga, Gene:a metaforei i sensul culturii)
Lucian Blaga
(1895-1961)
Trilogia cunoaterii
Trilogia culturii
Trilogia valorilor
13
,IndiIerent de contextul istoric n care este cuIundat, homo religiosus
crede ntotdeauna c exist o realitate absolut, sacrul, care transcende
lumea aceasta, dar care se maniIest n ea si, prin urmare, o sanctiIic si o Iace
real. El crede c viata are o origine sacr si c existenta uman si actualizeaz
toate potentialittile n msura n care este religioas, adic n care particip la
realitate. Zeii au creat omul si lumea, eroii civilizatori au desvrsit Creatia, iar
istoria tuturor acestor opere divine si semidivine este pstrat n mituri.
Reactualiznd istoria sacr, imitnd comportamentul divin, omul se instaleaz
si se mentine aproape de zei, adic n real semniIicativ.
Nu e greu de remarcat tot ce desparte acest mod de a Ii n lume de
existenta omului religios. nainte de toate, urmtorul Iapt: omul areligios
reIuz transcendenta, accept relativitatea realittii si i se ntmpl
chiar s se ndoiasc de sensul existentei. Celelalte mari culturi ale trecutului
au cunoscut si ele oameni areligiosi si nu este imposibil ca ei s Ii existat
chiar la nivelurile arhaice de cultur, cu toate c documentele nu i-au
atestat. Omul areligios s-a dezvoltat plenar numai n societtile moderne.
Omul modern areligios si asum o nou situatie existential: el se
recunoaste doar ca subiect si agent al Istoriei si reIuz orice chemare la
transcendent. AstIel spus, nu accept nici un model de umanitate n
aIara conditiei umane, asa cum se las aceasta desciIrat n diIeritele
situatii istorice. Omul se face pe sine nsusi si nu reuseste s se fac n
ntregime dect n msura n care se desacralizeaz si desacralizeaz lumea.
Sacrul este obstacolul, prin excelent, n Iata liberttii sale. Omul nu va
deveni el nsusi dect n msura n care va Ii demistiIicat radical. Nu va Ii
cu adevrat liber dect n msura n care-l va Ii ucis pe ultimul zeu.
Nu intentionm s discutm aici aceast luare de pozitie IilosoIic. S
considerm doar c, n ultim instant, omul modern areligios si asum o
existent tragic si c alegerea sa existential nu este lipsit de mretie.
Acest om areligios coboar din homo religiosus si, Iie c vrea, Iie c nu, el
este si opera acestuia, s-a constituit pornind de la situatiile asumate de
strmosii si. n esent, el este rezultatul unui proces de desacralizare. Asa
cum Natura este produsul unei secularizri progresive a Cosmosului,
oper a Zeului, omul proIan este rezultatul unei desacralizri a existentei
umane. Aceasta implic ns Iaptul c omul areligios s-a constituit n opozitie
cu predecesorul su, strduindu-se s se goleasc de orice religiozitate
si de orice semniIicatie transuman. El se recunoaste n msura n care se
elibereaz, se puriIic de superstitiile strmosilor si |.|
Omul areligios n stare pur este un Ienomen destul de rar ntlnit,
chiar si n societatea modern, cea mai desacralizat. Majoritatea celor
Ir religie nc se mai comport n mod religios (Ir s-si dea seama)
|.|
S-ar putea scrie o carte ntreag despre miturile omului modern, despre
mitologiile camuIlate n spectacolele pe care le ndrgeste, n crtile pe
care le citeste. CinematograIul, aceast uzin de vise, reia si Ioloseste
nenumrate motive mitice: lupta dintre Erou si Monstru, btliile si
ncercrile initiatice, Iigurile si imaginile exemplare (Tnra Iat, Eroul,
peisajul paradisiac, InIernul etc.) |.|
Comportamentele religioase camuIlate sau degenerate pot Ii
recunoscute si n miscri ce se declar perIect laice, ba chiar antireligioase.
(Mircea Eliade, Sacrul i profanul)
Mircea Eliade
(1907- 1986)
Istoria credintelor i
ideilor religioase
Sacrul i profanul
C
.

O
m
u
I

-

f
i
i
n
]

c
u
I
t
u
r
a
I

14
C
u
p

t
o

l
O
m
u
I
A
p
I
i
c
a
]
i
i
A
p
I
i
c
a
]
i
i

f
i
n
a
I
c
1. Ce n[elege[i prin ,existen[ tragic? Numi[i, din perspectiva lui Blaga i respectiv
a lui Eliade, cteva note ale conceptului.
2. Preciza[i asemnri i deosebiri ntre civiIiza|ie i cuItur.
3. Considera[i c v afla[i pentru moment pe pozi[iile unui nihiIist. Argumenta[i
mpotriva perspectivei utilitariste asupra fericirii.
4. Da[i alte exemple, n afara celor men[ionate de Eliade, de comportamente aparent
laice, dar care sunt camuflat sau degenerat comportamente de tip religios.
Arta[i care sunt acele caracteristici ale lor care v permit s face[i aceast
apreciere.
5. Da[i exemple de valori adoptate de omul religios i de omul areligios.
6. Care este semnifica[ia expresiei ,om fr cultur? Exist oameni care nu au
nici un feI de cultur?
1. Arta[i care este semnifica[ia filosofic a urmtoarelor texte:
a) ,Omul este msura tuturor lucrurilor, a celor care exist, precum exist, i a
celor care nu exist, precum nu exist (Protagoras).
b) ,Omul nu este dect o trestie, cea mai slab din natur; dar este o trestie
cugettoare (B. PascaI).
c) ,Natura uman, care trebuie presupus, nu este o natur deja fcut i pe care
prezen[a sociabilului ar putea s o modifice.Ea este un ansamblu de posibilit[i
care nu se actualizeaz dect n contact cu socialul (M. Duffrenne).
d) ,Omul nu poate deveni om dect prin educa[ie. El nu este dect ceea ce face din
el educa[ia. Trebuie s lum bine aminte c omul este educat n exclusivitate de
oameni care, la rndul lor, au fost educa[i. De aceea lipsa de disciplin i de
instruc[ie pe care o observm la unii oameni face din ei proti educatori pentru
elevii lor (I. Kant).
2. Forma[i grupe de cte 4 elevi i discuta[i ce n[elege[i prin ,om cinstit. Scrie[i
concluziile voastre i afia[i-le astfel nct to[i colegii s le poat citi i interpreta.
Nota[i observa[iile fcute la adresa celorlalte opinii direct pe afi. Analiza[i punctele
de vedere comune i pe cele deosebite. Cum a[i descrie portretuI robot aI
omuIui cinstit?
3. Relata[i o situa[ie n care v-a[i comportat stoic. Ct de liber v-a[i sim[it n aceste
condi[ii? Motiva[i rspunsul.
4. O asociere posibil se poate face ntre trup i natur, iar o alta ntre aspectele
spirituale, posibile prin intermediul sufletului i cultur. Argumenta[i pro sau con-
tra acestor corela[ii.
5. V-a[i gsit vreodat ntr-o situa[ie asemntoare cu cea lui Sisif? Dac da, pute[i
men[iona dac existau premisele pentru fericire?
6. Citi[i cu aten[ie textul:
,Cnd se vorbete despre umanitate, ne bazm pe ideea c ea ar putea fi ceea
ce desparte omul de natur i l diferen[iaz de aceasta; ns, n fapt, aceast
separa[ie nu exist: propriet[ile naturale i cele ce se pretinde a fi n exclusivitate
omeneti se afl amestecate n mod nedesociabil. n calit[ile sale cele mai
nobile i mai elevate, omul este n ntregime natur i poart n sine ciud[enia
acestui duplicat caracter natural. Aptitudinile sale de temut i care se consider n
favoarea inumanului sunt poate chiar solul rodnic de unde poate s [neasc o
oareacre umanitate, att sub form de emo[ii,ct i de fapte i opere (Fr. Nietzsche).
Reflecta[i asupra naturii umane.
Completa[i individual, pe caiet, tabelul de mai jos, apoi forma[i grupe de 4-6 elevi
i confrunta[i punctele de vedere; discuta[i n clas concluziile:
tiu Vreau s tiu Am nv[at