Sunteți pe pagina 1din 340

MARIANA ERANGA

/,0%$ /$7,1 025)2/2*,$ , 6,17$;$




Editura Eunda iei Romania ae Maine, 2007
(GLWXU DFUHGLWDW de Ministerul Eauca iei ,i Cercet rii
prin Consiliul Na ional al Cercet rii Stiin ifice
ain Inv mantul Superior


'HVFULHUHD &,3 D %LEOLRWHFLL 1D LRQDOH D 5RPkQLHL
0$5,$1$ )5$1*$
/LPED ODWLQ PRUIRORJLD L VLQWD[D / Mariana Eranga.
Bucuresti: Editura Eunda iei Romania ae Maine, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-725-898-4

811.124



Reproducerea integral sau Iragmentar , prin orice Iorm
si prin orice mijloace tehnice, este strict interzis
si se pedepseste conIorm legii.

R spunaerea pentru con inutul ,i originalitatea textului
revine exclusiv autorului/autorilor.




UNIVERSITATEA SPIRU HARET



0$5,$1$ )5$1*$













EDITURA EUNDA IEI ROMNIA DE MINE
Bucuresti, 2007


5




&835,16







Partea I
025)2/2*,$
&DSLWROXO ,
Introducere. Originile si evolu ia limbii latine ........... 9
&DSLWROXO ,,
Scrierea si pronun area. AlIabetul latin. No iuni de Ionetic . Accentul 13
&DSLWROXO ,,,
Generalit i despre p r ile de vorbire. MorIologia numelui (I).
Substantivul ......................

23
&DSLWROXO ,9
Declin rile ........................ 36
&DSLWROXO 9
MorIologia numelui (II). Adjectivul .............. 56
&DSLWROXO 9,
MorIologia numelui (III). Numeralul ............ 69
&DSLWROXO 9,,
MorIologia pronumelui. Tipologie si particularit i ........ 81
&DSLWROXO 9,,,
MorIologia verbului (I). Grupul verbal. DeIini ie. Tr s turi generale 104
&DSLWROXO ,;
MorIologia verbului (II). Flexiunea nomal (activ si medio-pasiv ) 155
&DSLWROXO ;
MorIologia verbului (III). Flexiunea anomal ........... 171
&DSLWROXO ;,
MorIologia neIlexibilelor ................... 195
6
Partea a II-a
6,17$;$
&DSLWROXO ,
Generalit i despre propozi ie ............... 217
&DSLWROXO ,,
Sintaxa p r ilor de propozi ie ................ 219
&DSLWROXO ,,,
Sintaxa cazurilor .................... 229
&DSLWROXO ,9
Sintaxa Irazei ...................... 264
%LEOLRJUDILH ...................... 335








8
9
CAPITOLUL I

INTRODUCERE.
ORIGINILE $I EVOLU IA LIMBII LATINE


IATINA IIMBA ROMEI. Pornind din cele mai vechi timpuri
istorice, limba latin a Iost, o perioad ndelungat , doar limba ora-
sului Roma, ntemeiat, conIorm ntregii tradi ii antice, pe la mijlocul
secolului al VIII-lea a.Chr., dup cronologia varronian n 754/753.
Primele m rturii scrise n aceast limb dateaz de la sIrsitul seco-
lului al VII-lea si nceputul celui urm tor, Ioarte probabil n jurul
anului 600 a.Chr. Totusi, romanii vor ncepe s posede o literatur
artistic n deplinul sens al cuvntului, o literatur de Iic iune, o litera-
tur prin excelen cult , mult mai trziu, dup anul 240 a.Chr., anul
celei dinti reprezenta ii dramatice de autor, de care avem stiin , la
Roma si pentru publicul roman.

ORIGINIIE INDO-EUROPENE AIE IIMBII IATINE.
FAMIIIA IINGVISTIC INDO-EUROPEAN . Fie c era nconju-
rat de dialecte ale ei sau de alte limbi independente, latina prezenta
asem n ri cu idiomurile nvecinate, ca si cu altele (mult) mai ndep r-
tate, ntruct ea nu a Iost o limb izolat , ci a apar inut unei mari
Iamilii. Iimbile ce alc tuiau aceast numeroas Iamilie erau vorbite,
n epoca istoric , att n Europa, ct si n Asia (pn n Orientul
Mijlociu), si proveneau toate dintr-o singur limb mai veche (,limba-
mam , n terminologia tradi ional curent ), din care nici noi, ast zi,
dar nici anticii, cu peste trei milenii n urm , nu mai posedau vreo
urm . Specialistii au numit-o indo-europeana comun (mai jos, sub
sigla IE).
Iatina a I cut parte, asadar, din (probabil) cea mai mare Iamilie
lingvistic pe care o cunoastem a Antichit ii, Iamilie atestat din
vechi timpuri, pre- si protoistorice, pe un areal geograIic extrem de
vast: din ndep rtatele insule britanice pn n teritoriile actualei Indii
si ale Iranului de azi, spre a lua exemplul unei singure direc ii. Aceast
Ioarte bogat Iamilie de limbi cuprindea mai bine de 15 idiomuri
10
nrudite ntre ele, pe baza originii comune a tuturora. Datorit spa iului
de expansiune a acestor limbi strns nrudite, ntreaga Iamilie a c p tat
denumirea de indo-european (IE). Cele mai importante limbi IE,
vechi de 2, 3 sau chiar 4 mii de ani, au Iost urm toarele: sanscrita (sau
vechea indian ), iraniana (sau vechea pers ), greaca veche (sau elina),
latina, limbile balto-slave antice (lituaniana, letona, vechea prusian ,
pe de o parte, slava veche sau paleoslava sau slava comun , pe de
alta), limbile celtice (descinznd dintr-o neatestat celtic comun ),
limbile germanice antice (provenite, de asemenea, dintr-o nescris
germanic comun ), hitita, toharica, traca, ilira etc.
Vechile limbi IE provin, n concluzie, din trunchiul unei limbi
,mame comune, pe care o putem reconstitui numai pe baza com-
para iei lingvistice dintre limbile ,Iiice care au continuat-o n
ntreaga perioad a Antichit ii.

EXPANSIUNEA ROMEI SI A IIMBII IATINE. Zona de
bastin , ,vatra (dac putem spune asa) a viitoarei limbi latine, vorbite
ini ial, dup cum am ar tat, doar n perimetrul Cet ii Iondate de cei
doi gemeni hr ni i de lupoaic , a Iost un inut situat n centrul Italiei
vestice si cunoscut sub numele de Latium, perpetuat, prin italian ,
pn azi (Iazio). Latium a Iost spa iul de Iormare si, totodat , de
expansiune a limbii latine. Dac Latium a conIerit numele s u
idiomului vorbit de la origini pe acele meleaguri (Latinus, -a, -um
Latium), Roma, viitoarea Urbs aeterna (,cetatea etern , numit asa
spre Iinele Antichit ii) sau, pur si simplu, Urbs (,Cetatea, cu
majuscul , spre a Ii deosebit de toate celelalte), centrul politic, militar
si administrativ al Ia iului ajuns ca atare n cursul secolului al V-lea
a.Chr. , a dat numele s u popula iei indigene, romanii, precum si,
ulterior, treptat, altor categorii de popula ii asimilate (prin convie uire,
adop iune, c s torie etc.) cu romanii.
AstIel, asadar, pe calea asimil rii treptate, a sintezei etnocul-
turale, s-a n scut populus Romanus, ,poporul sau ,neamul roman.
Pe cale militar , dar si pasnic de multe ori, puterea politic a Romei a
c p tat, n decursul secolelor, noi valen e. Puterea politico-militar si,
n paralel, cea economic roman s-au extins nencetat, si, odat cu ea,
si ntrebuin area limbii latine ca limb oIicial , a din ce n ce mai
puternicului stat. n acest Iel, latina a devenit limba oIicial a unei
11
republici, apoi a unui imperiu vast: cel mai mare imperiu pe care l-a
cunoscut vreodat Antichitatea.
Statul roman ,nghi ise teritorii imense, printr-o politic prag-
matic si obstinat , ce n-a ntrziat s si arate roadele n decursul
secolelor vechi, dinainte de Hristos, dar, desigur, si n cele mai recen-
te, poate mai ales atunci, n primele veacuri ale asa-zisei ,ere noastre.
Ultimele cuceriri vor avea loc n primii ani ai secolului al II-lea p.Chr.
n iunie 106, principele Traianus cucereste, dup un ndelungat r zboi
de uzur , Dacia.

DESCENDEN A IATINEI. Cnd, acum aproximativ 1500 de
ani, puterea politic a Romei (si asa divizat n dou imperii
concurente, din ce n ce mai independente n deceniile posterioare
separ rii din 395, decise de Theodosius n Iavoarea celor doi Iii ai s i,
Honorius si Arcadius) s-a stins deIinitiv, limba latin nu a ncetat nicio
clip s Iie vorbit pe tot teritoriul Iostului imperiu unitar. n cea mai
mare parte a acestui teritoriu, limba latin a continuat s tr iasc , dnd
nastere unor l stare care au continuat-o, limbile romanice, n
Peninsula Iberic , n Gallia, n Italia, n Tracia si Dacia; asadar:
spaniola, portugheza, Iranceza, italiana, romna (si dialectele ei sud-
dun rene) sunt principalele 5 limbi romanice. Acestora li se adaug si
alte limbi romanice, dintre care una singur a disp rut deIinitiv
(dalmata), iar celelalte nu au avut sansa, determinat de circumstan e
istorice si politice particulare, de a deveni limbi oIiciale, de stat sau
,na ionale, continund a Ii vorbite regional, local, pe teritoriile diver-
selor ri romanice: catalana (n estul Spaniei), provensala (n sud-
estul Fran ei), retoromana (la grani a Austriei si Elve iei, n zona
alpin ), Iriulana (n inutul Friuli din zona central-nordic a Peninsulei
Italice), sarda (n insula Sardinia, la nord de Sicilia si n vecin tatea
Corsic i) sunt cele mai cunoscute.

TRANSFORMAREA IATINEI. Iimba latin a nceput s se
transIorme vizibil, ndep rtndu-se, la nivelul vorbirii, de normele
limbii culte, prin excelen scrise, n special dup ce scoala si admi-
nistra ia centralizat , ca Iactori esen iali de men inere a unit ii ling-
vistice supravegheate, nu si-au mai putut exercita sistematic si eIicient
inIluen a. Procesul a Iost paralel si, cel mai probabil, chiar provocat de
12
ns si destr marea lent a Imperiului (de-a lungul secolelor al III-lea,
al IV-lea si al V-lea), cnd preocup rile grave provocate de practic
permanentele r zboaie cu vecinii si mai ales cu popula iile migratoare
nu le-au mai permis romanilor r gazul de a se ocupa, n detaliu si cu
toate Ior ele intelectuale mobilizate, de nv tur si educa ie. n aceste
condi ii, transIorm rile interne inerente, la nivelul limbii vorbite,
r spndite aleatoriu pe un spa iu etnogeograIic imens, s-au adncit si
s-au produs ntr-un ritm din ce n ce mai accelerat, iar unitatea limbii
latine vorbite a nceput, astIel, s se destrame si ea.
n decursul a numai 3-4 secole (aproximativ V-VIII p.Chr.),
latina, odinioar unic si unitar , a nceput, a continuat si a sIrsit prin
a se transIorma n acele (mai sus ar tate) limbi romanice sau neola-
tine, din ce n ce mai deosebite si mai dep rtate, cu trecerea timpului,
ntre ele. Nu se poate vorbi, desigur, de o dat exact cnd latina a
sIrsit s mai Iie latin si a nceput s Iie italian , spaniol , Irancez ,
romn etc. TransIorm rile interne ale latinei au avut loc, cum am
ar tat, treptat, I r ca momentul desprinderii unei limbi romanice sau
a alteia de latin s poat Ii sesizat. Se poate spune doar c , la un
moment dat, deosebirile constatate ntre Iaza ultim a latinei atestate si
diversele ramuri ,locale ale Iostei latine apar att de mari, nct nu se
mai poate vorbi de o unic limb latin , ci de mai multe idiomuri
succesoare, diIerite de ea si, cu att mai mult, ntre ele, unele Ia de
celelalte.

CONTACTUI CU IIMBA IATIN . Cu limba latin vorbit
n Antichitate nu putem lua altIel contact dect pe calea scrisului, si
anume prin intermediul operelor (propriu-zis literare, beletristice, sau
de alt natur ) care ni s-au transmis din Antichitate pn azi. Acele
opere s-au conservat si au ajuns pn la noi prin copiere si multipli-
care manuscris . n al doilea rnd, lu m contact direct cu latina antic
si prin intermediul textelor epigraIice si numismatice, gravate, asadar,
direct pe piatr sau pe metal (n propor ie covrsitoare, monede).
De aceea, nainte de a trece la studiul propriu-zis al limbii latine,
este necesar s cunoastem scrierea Iolosit de romani, legat totodat
de cteva aspecte de baz ale pronun iei literelor utilizate.

13
CAPITOLUL II

SCRIEREA $I PRONUN AREA.
ALFABETUL LATIN.
NO IUNI DE FONETIC . ACCENTUL


SCRIEREA. Primul document latin scris, asadar textul latin cel
mai vechi pe care l cunoastem, este reprezentat de o inscrip ie gravat
pe o agraI (lat. fibula) de aur, descoperit de arheologi n secolul al
XIX-lea la Praeneste, n ruinele unei Ioste cet i antice continuate de
orasul medieval italian Palestrina, din apropierea Romei. Fibula de la
Praeneste (asa-numita fibula Praenestina), datnd din jurul anului
600 a.Chr., a Iost urmat , prin descoperiri arheologice succesive, de
alte inscrip ii, pe obiecte sau pe blocuri de piatr , gra ie c rora putem
reconstitui cele mai vechi Iorme ale scrierii latine, pronun ia aIerent
si evolu ia istoric a acestora n cadrele complexe ale civiliza iei
romane.
Pe cele mai vechi inscrip ii n posesia c rora suntem, literele se
nI iseaz avnd o Iorm rectangular , aproape p trat , drept care au
si Iost denumite ca atare (litterae quaaratae). Ele erau majuscule si
aveau un contur relativ grosolan, nesleIuit si neregularizat sau, n
termeni de specialitate, un duct primitiv. Acest tip de scriere este
numit unciala sau capitala primitiv . Cuvintele nu erau separate
ntre ele. Totusi, epigraIic, cuvintele se desp r eau n mod curent prin
puncte. De aceea, citirea unui astIel de tip de scriere (scriptio continua,
,scriere continu ), n condi iile n care textul era necunoscut, adic
nu mai Iusese parcurs n prealabil, se dovedea dac nu imposibil , n
orice caz Ioarte diIicil . n scoal , Iiecare lectur (lectio) n vederea
n elegerii mesajului scris era precedat obligatoriu de o ,prelectur
(praelectio), care consta din separarea cuvintelor si nc rcarea textului
cu semne diacritice prin care erau indicate pauzele si punctua ia,
eventual cantit ile vocal-silabice.
Pe la mijlocul secolului al II-lea a.Chr., apar pentru prima oar
liniu ele (,hastele) orizontale, care Iinisau Iormele (,picioarele)
14
literelor. Se deIinitiveaz astIel capitala gravat , scrierea oIicial a
romanilor.
Ia nceputul secolului I p.Chr., tinde s se generalizeze, n
c r ile multiplicate de scribi si n inscrip ii, un tip de scriere mai negli-
jent , oarecum apropiat de o (ignorat de c tre noi) scriere minus-
cul , individual si personal . Acest tip de scriere, dezvoltat din cea
capital gravat , este cunoscut n literatura de specialitate sub
denumirea de capital rustic .
Peste aproximativ dou secole, n a doua jum tate a veacului al
III-lea p.Chr., si Iace apari ia o nou scriere, de data aceasta opus
direct celei oIiciale, cu majuscule, si anume minuscula primitiv . Din
ea au derivat, n ultimele secole ale Antichit ii, dou alte tipuri,
principale, care vor sta la baza graIiei medievale timpurii: a) scrierea
uncial , ,nIlorit si chiar ,pompoas Ia de cea capital , sobr , desi
elegant ; b) scrierea semiuncial , mai modest .

AIFABETUI. n istoria scrierii, alIabetul latin este al doilea
sistem graIic care noteaz Ioneme, respectiv sunete ce diIeren iaz
sensul ntr-un complex sonor dat. Primul alIabet care a notat sunete,
nu silabe sau reprezent ri ideatice (ca, de pild , n cazul silabarului
micenian B sau al ideogramelor chineze), a Iost alIabetul grecesc. Din
acesta, prin Iilier etrusc , s-a dezvoltat alIabetul latin. Arhetipul
grecesc care a stat la baza celui latin a Iost cel din lumea elenit ii
occidentale, italice (campaniene) si siciliene. Pn n secolul I a.Chr.,
alIabetul latin era constituit din numai 21 de litere, asezate ntr-o
ordine r mas , de altIel, neschimbat pn ast zi:

A B C D E F G H I K L M N O P Q R S T V X

Se impun cteva observa ii:
a) Iitera G nu a existat de la origini n alIabetul latin. Acest graIem are
o dat de apari ie mai recent , dup toate probabilit ile spre mijlocul
secolului al III-lea a.Chr., cnd unul dintre generalii ilustri ai vremii, Spurius
Carvilius Maximus Rugas, a decis, cu sprijinul senatului, introducerea n
alIabet a unui semn special pentru un sunet att de r spndit n vorbirea
romanilor. Absen a graIic a lui G reprezenta perpetuarea pn atunci a unei
mosteniri etrusce, ntruct n aceast limb nu Iunc iona, n cazul oclusivei
velare (sau guturale), opozi ia de sonoritate, orice Iel de velar Iiind redat
15
prin C. Totusi, n poIida inova iei lui Spurius Carvilius, litera C a continuat s
serveasc not rii velarei sonore, dar numai n abrevieri: prin urmare, ntre-
girea prescurt rii C. era Gaius, nu ,Caius, n mod similar CN. reprezenta
abrevierea pentru Gnaeus, nu ,Cnaeus.
b) Iatina poseda, pentru notarea aceleiasi velare surde, nc dou
graIeme: K si Q.
c) Din alIabetul latin, indiIerent de epoc , au lipsit dou graIeme
uzuale n alIabetele neolatine succesoare: J si U. Prin urmare, romanii nu
Ioloseau un semn special pentru semivocal (de exemplu, se scria IAM si se
pronun a ca atare, ntr-o singur silab , cu primul sunet reprezentnd un Iel
de suport consonantic, o ,semiconsoan pentru vocala propriu-zis ). Crearea
graIemului J dateaz dintr-o epoc mult mai trzie, postantic , Iiind rezultatul
inova iei umanistilor renascentini. n ceea ce priveste graIemul V, acesta nota
sunetul u, care, n Iunc ie de contextul Ionetic, se realiza Iie ca vocal
propriu-zis (IMPERIVM, pronun at |imperium], VRBS, pronun at |urbs]),
Iie ca semivocal (VOCARE, pronun at |uocare], VENTVM, pronun at
|uentum] etc.). n secolele Iinale ale Imperiului, sunetul u semivocalic a tins
s se consonantizeze, n special n anumite pozi ii (de pild , la ini ial de
cuvnt). AstIel s-a n scut, nc din latina popular si trzie, sunetul v
consoana propriu-zis , graIemul U (u) r mnnd, ns , s mai astepte, ca si
J (j), multe secole pn la crearea si introducerea lui oIicial n alIabet.
d) Desi apare atestat n unele inscrip ii arhaice, litera Z reda doar un S
(s) sonor intervocalic.
Prin urmare, n epoca lui Cicero, acest alIabet cap t nI isarea
care i va r mne neschimbat pn la sIrsitul Antichit ii. Num rul
grafemelor va urca la 23, prin introducerea deja amintitului Z,
precum si a lui ,i grecesc, adic Y. Acestea vor ocupa, n mod Iiresc,
ultimele dou pozi ii n alIabet (ca ,ultime venite), n ordinea vocal -
consoan . De altIel, Y si Z au Iost utilizate aproape exclusiv pentru
notarea mprumuturilor lexicale din limba greac .
n concluzie, putem aIirma c alIabetul latin, dup constituirea
Iormei sale deIinitive, a avut o nI isare relativ simpl , ca si ortogra-
Iia c reia i servea. Iiterele alIabetului latin notau aproape toate cte
un sunet, iar un sunet era redat graIic prin cte un singur semn. n linii
mari, vom conchide c romanii scriau cum pronun au si pronun au
cum scriau.

NO IUNI DE FONETIC . VOCAIEIE. Sunetele limbii latine
s-au caracterizat, de-a lungul ntregii evolu ii istorice a romanit ii,
prin aceeasi simplitate ca si n cazul alIabetului care le-a redat n scris.
16
Sistemul vocalic cuprindea 5 sunete, deosebite ca timbru si
grad de apertur : a, e, i, o, u. Vocala notat n epoca clasic prin v
pare a Ii Iost pronun at n acea epoc asemenea lui din germana de
azi (sunet intermediar ntre i si u), cum, de altIel, se pronun a ( v)
n greaca clasic . n epoca trzie, pronun ia lui v a evoluat spre i.

CANTITATEA VOCAIIC . Fiecare dintre aceste vocale putea
Ii pronun at cu o durat mai mare sau mai mic . Deosebirea de durat
este numit n mod curent (pornind chiar de la interpret rile
gramaticilor antici) cantitate vocalic . n principiu, cantitatea unei
vocale determina cantitatea silabei din care vocala respectiv I cea
parte. Vocalei scurte i se opunea vocala lung , rostit cu o durat
dubl Ia de vocala simpl , scurt . Aceast echivalen a constituit
ecua ia Iundamental a ntregii prosodii clasice, att grecesti, ct si
latine, dup cum o atest o celebr Iormulare apar innd lui
Quintilianus. Iatina clasic , prin urmare, cunostea nu 5, ci 10 vocale,
ntruct diIeren ele ntre acestea ineau nu numai de timbru, de locul
de articulare si gradul de apertur , ci si de durata de pronun are.
Romanii nu au Iolosit niciodat , n scrisul obisnuit, semne
speciale de cantitate, acestea Iiind produsul generalizat al unei inova ii
ulterioare, moderne. Se utilizeaz n mod curent semicercul cu deschi-
dere superioar pentru notarea unei vocale scurte si liniu a orizontal
plasat deasupra literei respective, pentru notarea unei vocale lungi
sau a unui diItong.

ROIUI FONOIOGIC AI CANTIT II VOCAIICE. Deose-
birea de durat n rostirea vocalelor putea diIeren ia sensul cuvintelor
sau Iunc ia lor gramatical . Prin urmare, cantitatea vocalic juca un rol
Ionologic deosebit de important. Iat cteva exemple:
a) diIeren a de durat distingea omonimele ntre ele:

m lum,-i, ,r u, ,nenorocire m lum,-i, ,m r
m la (adj. Iem. sg.), ,rea m la,-ae, ,Ialc , ,gtlej

b) diIeren a de durat distingea Iormele cazuale omoIone:
N sau Vsg terr Abl sg terr
Nsg senat s G sg senat s
17
c) diIeren a de durat distingea si timpuri verbale omoIone:

III sg indic. prez. l git III sg indic.pI. l git
u nit u nit

EVOIU IA SISTEMUIUI VOCAIIC. n latina trzie, opozi ia de
cantitate este nlocuit treptat cu opozi ia de timbru, aceasta din urm
devenind tr s tura distinctiv n interiorul sistemului vocalic latin: vocalele
lungi, Iiind pronun ate cu un grad mai mare de nchidere dect cele scurte,
devin, n latina ultimelor 2-3 secole ale Imperiului, vocale nchise, pe cnd
cele scurte, n mod curent pronun ate mai deschis, se specializeaz ca vocale
deschise. Se produce, asadar, n latina trzie si popular , o semniIicativ si
general modiIicare a sistemului vocalic, la rndul lui diIeren iat si zonal
(romanica occidental n raport cu romanica oriental ).

DIFTONGII. Dup cum indic originea greac a termenului
latin mprumutat de c tre gramaticii romani (aiphthongos sau
aiphthongus-i, ,diItong o/ -o , ,care are dou sunete,
,care const dintr-un sunet dublu; ,sunet dublu), diItongul
reprezint al turarea a dou vocale pronun ate ntr-o singur silab .
Elementul Iorte al diItongului latin n ordinea rostirii, cel de-al
doilea era ntotdeauna numai o semivocal , si anume i (deschis
ulterior si la e), respectiv u. Cu acest din urm element se Iormau n
latin diItongii au si eu, iar cu primul diItongii ai (lat. arh.) ! ae (lat.
clas.), ei si oi, ultimii doi cunoscnd, la rndul lor, evolu ii Ionetice
speciIice n interiorul latinei, ncepnd din epoca arhaic .
Exista, n sIrsit, cu elementul vocalic u, si diItongul ui, restrns
ns doar la trei Iorme pronominale: cui, huic (lat. clas.) si illui (lat.
pop.); n Iorme de D sg la declinarea a IV-a (m. si Iem.) ca senatui,
exercitui etc., vocalele Iinale se aIlau n hiat.

n concluzie, latina clasic yi literar va p stra si uzita numai
3 diftongi: ae, au si oe (rar). Acolo unde, extrem de rar, apare eu, el
se datoreaz nu mostenirii IE, ci exclusiv mprumuturilor din greac
(de tipul Europa) sau unor asocieri Ionetice interne, speciIice latinei,
si ntmpl toare (ca n cazul interjec iei eheu sau heu, ,vai, ,oh etc.).
18
Sistemul vocalic al latinei clasice yi literare era, deci, alc tuit
din 13 foneme: 10 vocale 3 diftongi.

SISTEMUI CONSONANTIC SI PARTICUIARIT IIE IUI.
Iatina clasic prezenta un sistem consonantic alc tuit din dou serii:
o c l u s i v e si c o n t i n u e , deosebite ntre ele dup gradul de sono-
ritate si dup tr s turi articulatorii speciIice.

A. OCIUSIVE SURDE SONORE
Iabiale p b
Dentale t a
Velare k g
Iabiovelare qu gu
Nazale/labiale - m
Nazale/dentale - n

B. CONTINUE
Iabiodentale f -
SiIlante s -
Iaringale h -
Iichide/laterale - l
Iichide/vibrante - r
Observa ii:
1. Consoanele latinei clasice se pronun au, n general, ca n romna de
azi, cu cteva excep ii, ntre care aceea reIeritoare la velarele k (scris c) si g
era una dintre cele mai importante.
AstIel, nainte de vocalele palatale e sau i, ori nainte de diItongii ae si
oe, timbrul velarelor se palataliza usor (n transcriere Ionetic , |k'], |g']).
TransIormarea velarelor k, g pronun ate usor palatal cnd erau urmate de
vocalele si diItongii aminti i, n noile Ioneme aIricate c si g, independente, a
avut loc, dup toate probabilit ile, ncepnd din secolul I p.Chr., asadar n
latina postclasic , si s-a generalizat n latina trzie (secolele IV-V p.Chr.),
respectiv n epoca romanic primitiv .
2. Oclusiva dental surd t, urmat de vocala i, se rostea n latina
clasic I r nicio alterare Ionetic , asadar |ti]. Asibilarea dentalei surde apare
atestat nc din secolul al II-lea p.Chr., desi nu este exclus ca r d cinile
Ienomenului s Iie mai vechi. n urma asibil rii lui t, si Iace apari ia un nou
sunet, aIricata |ts], notat graIic n inscrip ii sau alte documente prin ts.
19
3. Iabiovelarele qu si gu (notate n alIabet latin prin QV si GV n
epoca clasic ), urmate de o vocal , se pronun au |c] si |g], dar cu rotunjirea
usoar a buzelor. n nicio perioad din evolu ia istoric a latinei antice nu s-a
pronun at |cv] sau |ngv]: o atare pronun ie este de dat exclusiv postantic .
Iabiovelarele qu si gu (de exemplu: a-qua, lin-gua) erau monoIonematice, n
consecin nu Iormau dou silabe, ntruct u, apendicele labial al labiovelarei,
nu era o vocal propriu-zis .
4. Fonemele f si s nu posedau, n epoca clasic , perechea sonor . n
timp, ea s-a creat, ns , pentru Iiecare dintre ele, pe c i diIerite.
AstIel, labiodentala continu sonor v s-a dezvoltat, potrivit ambian ei
Ionetice, din semivocala |u] care avea, cum am ar tat, Iunc ia de consoan :
uultus, de pild , ajunge s se pronun e, n latina postclasic (secolele I-II
p.Chr.) si trzie, vultus, neruus-nervus s.a.m.d. n acest Iel, v labiodental a
devenit Iricativa sonor corespunz toare lui f. n schimb, n pozi ie
intervocalic , n latina vorbit din epoca imperial semivocala u a tins s
dispar .
n ceea ce priveste perechea sonor a siIlantei s, aceasta apare n
cuvinte de origine greac : Zephvrus, :ona, ga:a etc. ntr-o epoc mai veche, :
era redat prin ss. Ulterior, se va generaliza graIia de mprumut, greac .
5. h reprezenta, si el, o consoan continu , care se opunea altor
consoane (hortus Ia de portus, de exemplu), dar care nu putea ap rea dect
n pozi ie ini ial sau n interiorul cuvntului, niciodat n pozi ie Iinal . Din
punct de vedere Ionetic, h constituia o simpl aspira ie, Iapt observabil atunci
cnd el se aIla n pozi ie ini ial , naintea unei vocale, a c rei pronun ie se
realiza cu o usoar aspira ie, devenit imperceptibil n pronun area rapid ,
Iamiliar : dovad , pierderea oric ror urme de aspira ie ale cuvintelor latine
mostenite n limbile romanice pentru pozi ia n cauz a lui h: lat. homo !
rom. om, Ir. on, it. uomo etc.
n plus, cu excep ia lui p aspirat (ph), de origine greac n latin ,
celelalte consoane aspirate (ch, th, rh, si ele de origine greac : charta,
theatrum, rhetorica) se pronun au, practic, ca si cum h nu ar Ii existat:
ntr-adev r, existen a lui real n latin era doar graIic . Pronun ia lui p
aspirat era singura care se deosebea de graIia lui si, n epoca clasic , ea
coincidea cu a lui f.

ACCENTUI SI EVOIU IA ACCENTU RII. Iimba latin , ca
si celelalte idiomuri IE din Antichitate, a mostenit din limba comun
surs , IE primitiv , statutul tonal (muzical-melodic, tonal sau de
n l ime) al accentu rii. AstIel, n Iiecare cuvnt latin (mai pu in
encliticele de tipul -que, -ue sau -ne) exista minimum o silab , prin
20
rostirea c reia vocea locutorului se ridica (sau ,se n l a), altIel spus
tonul vocii urca n raport cu restul silabelor sau cu pauza (,t cerea)
dintre cuvinte. Dac ne-am reprezenta Iiecare silab a unui cuvnt
printr-o not muzical , silaba purt toare de accent ar Ii reprezentat de
o not mai nalt .

Am Iolosit pentru reprezentarea graIic a accentului tonic semnul
modern (romanii nu-l cunosteau) al asa-numitului ictus ().
Prin urmare, vocala silabei accentuate era pronun at , n latina
cult si clasic (si, pn relativ trziu, n latina popular ) cu un ton mai
ridicat, dar nu neap rat cu o intensitate mai mare. n concluzie, accentul
latin consta din punerea n relieI a unei silabe n interiorul cuvntului
Ionetic, prin eleva ia glasului. Silaba accentuat era emis cu un ton
(pe o not ) mai nalt( ) dect silaba neaccentuat . Ca si cel IE comun,
pe care l mosteneste, accentul latin era tonal sau tonic, muzical, si nu
avea nicio inIluen asupra naturii timbrale a vocalei asupra c reia se
aplica (care l ,purta).
De aici a provenit, indiscutabil, ceea ce pe drept cuvnt s-a
numit muzicalitatea sau melodicitatea Iraz rii latine, bazate nu pe
diIeren ele de intensitate sau dinamice dintre silabele accentuate si,
respectiv, cele neaccentuate, ci pe diIeren ele de ton sau tonalitate
ntre silabele muzical-melodic accentuate si celelalte, neaccentuate.

POZI IA SI ,REGUIA ACCENTUIUI. Spre deosebire de IE
comun , unde locul accentului era liber, n latin cel pu in n Iaza
conIigur rii ei clasice (dup secolul al II-lea a.Chr.) , pozi ia accentului
n cuvnt sau n unitatea accentual depindea nemijlocit, practic
automat, de cantitatea silabei, n spe de cea a penultimei, care conta ca
un veritabil pivot accentual. Caracterul Iix si determinat pozi ional al
accentu rii latine n secolele de maxim stabilitate politico-statal si
cultural (ultimele dou veacuri ale Republicii, primele dou ale
Imperiului) au permis gramaticilor trzii s Iormuleze o serie de
observa ii care au alc tuit o veritabil ,regul a accentului de Iapt, a
accentu rii latin(e). Ea poate Ii rezumat dup cum urmeaz .
a) ntr-un cuvnt bisilabic, ultima silab nu poate purta niciodat
accent, indiIerent dac penultima este lung sau scurt .
21
b) ntr-un cuvnt trisilabic sau polisilabic, pozi ia accentului
depinde de cantitatea penultimei silabe. Se accentueaz pe penultima
silab , dac aceasta este lung . Dac , n schimb, penultima este
scurt , accentul se retrage pe silaba dinaintea ei, deci pe antepe-
nultima. Niciun cuvnt latin nu se accentua, n cazul cuvintelor
cuprinznd mai mult de 3 silabe, pe aceea dinaintea antepenultimei.

Exist cteva criterii prosodice, dup care ne putem da seama ce
cantitate avea vocala penultimei sau, respectiv, a antepenultimei
silabe.
I. Sunt lungi:
1. silabele care con in:
o vocal lung prin natura ei (asa cum era de la origine si cum
se pronun a) sau
un diItong
Ro-m -nus, Pa-la-t -nus, nu-me-r -re, ci-c -trix, in-cau-tus.
Aceste silabe, care con in o vocal lung prin natura ei sau un
diItong, erau, prin urmare, lungi prin natura lor, ntruct, evident,
durata de pronun are a unei silabe depindea exclusiv de durata de
pronun are a vocalei componente.

2. silabele ,nchise, adic acele silabe terminate ntr-o consoa-
n , dac dup silaba nchis urma o alt silab care ncepea tot cu o
consoan . SimpliIicnd, se poate spune c vocala urmat de 2 con-
soane (inclusiv de o consoan geminat ) este lung , chiar dac , prin
originea ei, vocala respectiv era scurt : ea se ,lungea (devenea
lung ) prin pozi ie. Exemple: ma-g s-ter, sem-pi-t r-na, qua-ara-g n-
ta, res-p n-ait, Da-ma-s p-pus.
Excep ie de la aceast situa ie Iormeaz grupurile consonantice
al c ror element secund l reprezint o consoan lichid (l sau r). n
acest caz, vocala aIlat naintea unei consoane oclusive urmate de una
lichid grup care n gramatica si prosodia latin se numeste,
tradi ional, muta cum liquiaa, ,oclusiv cu lichid este, utiliznd
aceeasi terminologie prosodic latin , anceps, ,cu dubl nI isare,
adic ea poate Ii, n Iunc ie de contextul metric dat, Iie lung , Iie
22
scurt , de unde accentuarea cnd pe penultima (pha-r -tra), cnd pe
antepenultima (pha-r -tra); alte exemple: te-n -brae, ca-th -ara, dar
ma-c l-lum etc.
II. Sunt scurte:
1. silabele ,deschise, adic silabele terminate ntr-o vocal ,
scurt n cazul de Ia : R -m -lus, n -m -ne, c r-m -n , re-l -quae.
Atari silabe se numesc scurte prin natura lor.

2. silabele deschise urmate de o alt silab , care ncepe cu o
vocal .

Silabele con innd o vocal urmat de o alt vocal n hiat (deci,
n silabe diIerite, I r s Iormeze mpreun un diItong) sunt ntot-
deauna scurte.

Observa ie. Dup cum am ar tat, grupul de litere -qu- noteaz o
singur consoan , labiovelara |k
u
], |k
w
], adic velara c (n transcriere
Ionetic , k) pronun at cu o usoar rotunjire a buzelor (a se vedea, de pild ,
cuvintele romnesti n-coa-ce, coa-se etc.).

23
CAPITOLUL III

GENERALIT I DESPRE P R ILE DE VORBIRE.
MORFOLOGIA NUMELUI (I). SUBSTANTIVUL


GRAMATICII IATINI SI MORFOIOGIA. Ca orice limb IE
antic , latina se nI isa vorbitorilor ei avnd o bogat Ilexiune, ilus-
trat de numeroasele Iorme (gr. ) pe care cuvintele acoperind
o arie vast n cadrul general al lexicului le c p tau n cursul vorbirii
(gr. o ). Stiin a Iormelor Ilexibile, morfologia, ca sector distinct si
Iundamental al stiin ei generale a gramaticii (gr. ), a
Iost preluat din spa iul cultural grecesc si adaptat la Roma de c tre
specialistii n studiul limbilor mul i dintre ei, la nceput, chiar greci
de origine (n special de-a lungul veacurilor III-I a.Chr.) , astIel nct
se poate aIirma c ntreaga stiin a limbii, bazat pe descrierea
elementelor ei componente, s-a n scut n Antichitatea clasic si s-a
Iundamentat pe achizi iile teoretice ale acesteia.
Gramaticii latini ai epocii imperiale (sec. I-VI p.Chr.) au oIerit o
clasiIicare sistematic si riguroas a p r ilor de vorbire (partes
orationis, gr. ), n Iunc ie de criteriul Ilexibilit ii,
respectiv al ,ml dierii sau, dimpotriv , al ,rigidit ii de care d deau
dovad cuvintele n cursul vorbirii obisnuite. AstIel, ei au descoperit
existen a n limba latin a 5 p r i de vorbire flexionabile sau flexibile
n cursul vorbirii, c rora li se opuneau altele 4 non-flexionabile sau
neflexibile, dar cu roluri precise, mai ales din punctul de vedere al
rela iilor dintre cuvinte si enun uri.

CIASIFICAREA P R IIOR DE VORBIRE. n cadrul p r i-
lor de vorbire flexibile, gramaticii romani au distins, pe de o parte,
grupul numel ui (lat. nomen, gr. o ), pe de alta, cel al
verbul ui , cu men iunea c n acesta din urm era inclus si o parte de
vorbire par ial neIlexibil (cea a adverbului).
Din primul grup I ceau parte:
1. substantivul (nomen substantiuum), ultimul cuvnt Iiind un
adjectiv derivat de la substantia, ,materie, ,realitate, ,substan ;
24
asadar, numele substantiv era, n concep ia gramatical roman , acea
categorie nominal care desemna realitatea n sine: numele reali-
t ii, cu tot ce cuprinde ea, de la lucruri, obiecte, Ienomene natural-
cosmice, Iiin e, pn la idei si no iuni, concepte etc.
2. adjectivul (nomen aaiectiuum) desemna acea categorie de
nume ,care se adaug unui alt nume, cuvntul aaiectiuum reprezen-
tnd un derivat adjectival de la participiul perIect al verbului aaicere,
,a ad uga; aaiectiuus, -a, -um nsemna, prin urmare, care se adaug
|la ceva], care nso este ceva, idee ce surprinde chintesen a
semantic si comportamentul morIologic al adjectivului, ca element
nominal care, ,nso ind n permanen un substantiv, exprim nsu-
sirea sau calitatea, respectiv tr s tura speciIic realit ii desemnate
prin acel substantiv.
3. numeralul (nomen numerale) era, n concep ia gramaticilor
romani (un Priscianus, de exemplu), acea categorie nominal aparte,
specializat n exprimarea cantitativ , numerabil , a elementelor
realit ii. Numeralul Iormula, prin urmare, ideea esen ial de num r
(numeralis, -e, ,privitor la num r, derivat adjectival provenit de la
substantivul numerus, -i, ,num r) si se comporta morIologic att ca
un substantiv, c ruia n Ielul acesta i si putea ine locul, asemenea
pronumelui, ct si ca un adjectiv, ,nso ind, ca determinare si
precizare numeric , respectivul substantiv.
4. pronumele (pronomen, nomen pronominale) apar inea cate-
goriei generale a numelui tocmai n temeiul Iaptului c pronumele
reprezenta cel mai important nlocuitor al numelui (n toate variantele
lui, ca substantiv, adjectiv si numeral). Etimologia latin indic exact
rolul morIologic al pronumelui: pro, ,n loc de, ,n locul, si nomen,
,nume; pronominalis, -e este un derivat utilizat n textele gramaticale
tardive.
Pozi ia pronumelui n concep ia gramaticilor romani se dovedea
a Ii, s spunem asa, strategic . Datorit Iaptului c multora dintre
tipurile de pronume n special celui considerat Iundamental si
deIinitoriu pentru ntreaga categorie a pronumelor, numit, de aceea, n
tradi ia gramatical , ,personal le era caracteristic , am spune chiar
proprie, categoria morIologic a persoanei, absent la nume si
deIinitorie pentru verb, se poate aIirma c , n viziunea antic ,
pronumele reprezenta o categorie morIologic intermediar , n sensul
25
c I cea trecerea de la categoria sau grupul numelui la categoria sau
grupul verbului, respectiv de la ideea de non-persoan , non-actant, la
aceea de persoan , de actant.

Din cel de-al doilea grup, n consecin , I ceau parte:
1. verbul (lat. uerbum, cu sens gramatical, de ,verb, nc din
epoca lui Varro si Cicero) d dea expresie, n vorbire, ideii de miscare,
de ac iune n general, dar si de stare, cu reIerire, desigur, la elementele
realit ii (,persoanele, ,actan ii) care puteau executa ac iunea sau
cunoaste starea respectiv .
2. adverbul (lat. aauerbium): prin etimologie, aceast parte de
vorbire indica, n primul rnd, rolul morIologic pe care l ndeplinea n
propozi ie (enun ), si anume de a Ii, precum adjectivul pe lng
substantiv, o prezen nso itoare si l muritoare a verbului, n ceea ce
priveste circumstan ele realiz rii ac iunii sau st rii exprimate de verb.
n al doilea rnd, asocierea cu verbul putea sugera interpretarea acestei
p r i de vorbire ca Iiind cel pu in par ial Ilexibil , ntruct poseda
grade de compara ie Iormate, ca si n cazul adjectivului, cu ajutorul
unor suIixe, neurmate ns de desinen e. n Iond, ca si pronumele,
adverbul reprezenta o categorie morIologic de tranzi ie, n cazul de
Ia de la Ilexibile la neIlexibile.

n cadrul p r ilor de vorbire neflexibile (numite de romani
particulae, ,p r ile mici de vorbire, n opozi ie cu partes |orationis],
,p r ile |mari] ale vorbirii: a se vedea, de pild , A. Gellius, II, 17,
19), gramaticii latini le distingeau, pe de o parte, pe acelea care
de ineau n mod evident un rol morIosintactic determinat si autonom
la nivelul enun ului (pe cele dou paliere sintactice: propozi ie,
respectiv Iraz ), pe de alta, pe aceea, singura de altIel, care nu avea
niciun Iel de rol ca atare, indicnd, n schimb, atitudinea locutorului
Ia de propriul enun :
1. prepozi ia (lat. praepositio) era partea neIlexibil de vorbire
,pus (positio positus, -a, -um, participiul perIect pasiv al lui
pon re, ,a pune, ,a plasa) ,naintea, ,n Ia a (prae) unui substan-
tiv sau nlocuitor al acestuia. Rolul prepozi iei intervenea exclusiv la
nivelul raporturilor dintre p r ile de vorbire, deci la nivelul propozi iei,
era eminamente morIologic.
26
2. conjunc ia, dup cum i indica si denumirea, era partea de
vorbire care exprima prin excelen ideea de leg tur ( cum-, con- si
iunctio, -onis, ,unire |a p r ilor ntre ele]): de bun seam , mai nti a
p r ilor de vorbire, rolul conjunc iei Iiind n acest caz unul morIologic,
n al doilea rnd (si ntr-o m sur mult mai ridicat ), ntre diversele
propozi ii, la nivelul Irazei, rolul conjunc iei Iiind, n situa ia respec-
tiv , unul Iundamental sintactic.
3. interjec ia reprezenta, n concep ia gramaticilor latini, o
inser ie sau o intercalare, etimologia termenului (interiectio) indicnd cu
exactitate acest lucru (-iectio provine, ca si n cazul numelui
adjectivului, de la radicalul verbului iacio, - re, ,a arunca |vorbe], ,a
emite, ,a scoate, iar preverbul / preIixul inter, ,ntre, ,printre,
exprim chiar ideea de ,introducere printre sau ,n timpul |vorbirii]
a unor noi / alte cuvinte). ,Interjec iile se v deau, asadar, a Ii acele
cuvinte care, I r s exprime elemente ale realit ii, nsusiri ale
acesteia, ac iuni executate sau st ri suIerite de actan i, n sIrsit, I r a
lega ntre ele p r ile enun ului, participau la acesta prin ntreruperea
sirului vorbirii, ca veritabile ,izbucniri, pentru a da glas unui senti-
ment oarecare (bucurie, mul umire, satisIac ie si contrariile lor,
surprindere, team etc.). Interjec iile erau singura parte de vorbire
capabil s dezv luie atitudinea locutorului Ia de propriul mesaj, ca
si Ia de situa ia reIeren ial dat .

Observa ie. Desi exista ca atare, cuvntul articulus nu desemna cu
prioritate n terminologia gramatical latin partea de vorbire caracteristic
limbilor romanice si IE moderne si numit ,articol (Ir. larticle etc.), pentru
c partea de vorbire respectiv lipsea n latin , practic nu a existat niciodat
ca atare. Sensul de ,articol al lui articulus a Iost utilizat de gramaticii
romani numai prin compara ie cu situa ia din limba greac ; altminteri,
articulus denumea, ca termen retorico-gramatical, Iie un cuvnt (izolat)
oarecare, Iie un element Irazeologic al registrului stilistic (asa-numita inciz ),
Iie un moment punctual al unei expuneri. Traducerea unui substantiv latin se
va Iace, n consecin , din punctul de vedere al articolului, strict n Iunc ie de
context, putndu-se adopta si Iorma nearticulat din limba n care se traduce
(lupus lup; un lup; lupul).

27
GRUPUL NUMELUI (I)
SUBSTANTIVUI SI CATEGORIIIE IUI. Numele, reprezen-
tat n limba latin , asa cum am ar tat, n primul rnd de substantiv si
de adjectiv (incluznd si Iormele nominale ale verbului, precum
participiul, gerunziul si supinul), dar si de numeral (la tipurile Ilexibile
ale acestuia), si modiIic Iorma n cursul vorbirii, alc tuind anumite
paradigme. n ansamblu, modiIicarea Iormelor numelui poart denu-
mirea de declinare. Asadar, prima clas a cuvintelor Ilexibile este
aceea a declinabilelor: substantivul, adjectivul, numeralul ntr-un
cuvnt, grupul numelui. Flexiunea nominal are loc, n latin ca si n
celelalte limbi IE antice, n Iunc ie de c iva parametri, care reprezint
categoriile fundamentale ale numelui: genul, num rul, cazul. n
Iunc ie de acestea, declinabilele si modiIic Iorma n cursul vorbirii
(Ia de starea lor latent , n zestrea lexical a limbii), distribuindu-se
mai ales primele dou , substantivul si adjectivul pe clase de
Ilexiune, tradi ional numite declin ri (lat. aeclinationes, termen gra-
matical utilizat cu accep iunea de azi, dar si cu altele, nc din epoca
lui Cicero si a lui Quintilianus).

GENUI. Niciuna dintre cele 3 categorii gramaticale ale numelui
nu se poate aIirma n mod absolut a Ii o categorie pur Iormal , si nu
una semantic , adic izvort din meandrele gndirii umane. n
privin a genului, s-a ar tat c aceast categorie este una dintre cele
mai vechi desprinse din lexic. Pentru limba latin si celelalte limbi IE
surori, genul r mne categoria cea mai concret si dependent n cel
mai nalt grad de semniIica ia cuvintelor.

GENURIIE N IIMBA IATIN . Dup scindarea IE comune,
gramaticalizarea idiomurilor desprinse din ea a consacrat tripla
diIeren iere de gen: masculinele yi femininele, pe de o parte, neu-
trele, pe de alta, ultimele n calitate de succesoare directe al vechiului
gen inanimat nc din Iaza comunit ii IE. Aceasta este situa ia pe care
o mosteneste si ilustreaz limba latin , al turi de attea alte idiomuri
IE antice.
Din punctul de vedere strict al Ilexiunii, paradigmele substanti-
velor masculine si Ieminine sunt identice, ele opunndu-se n bloc
28
neutrelor, dar numai la anumite cazuri, n vreme ce altele particip la
Ilexiunea comun (n general, diIerite ntre masculin-Ieminine si,
respectiv, neutre sunt cazurile nominativ si acuzativ, cazurile propriu-
zis oblice: genitivul, dativul si ablativul Iiind, practic, comune tuturor
genurilor).

SUBCATEGORII DE GEN. Iimba latin atest , prin 2 subcate-
gorii ale genului, str vechea opozi ie natural , maniIestat ntr-un
stadiu primar de existen al IE comune, ntre inanimate si animate, n
sensul c s-au p strat n latin dou tipuri de substantive indicnd ani-
mate, la care diIeren ierea ulterioar de gen, ntre masculine si Iemi-
nine, este inoperant , practic nu exist . Este vorba de asa-numitele:
1. substantive epicene (nomina epicoena), care au aceeasi Iorm
pentru desemnarea animalelor, indiIerent de sexul acestora: feles,
,pisic si ,motan, uulpes, ,vulpe si ,vulpoi, pauo, ,p un si
,p uni , aquila, ,vultur (n romn nu exist Ieminin!), coruus,
,corb (aceeasi situa ie n romn ), apis, ,albin , anas, ,ra si
,r oi etc.
2. substantive cu gen comun (nomina communia), reIeritoare, de
data aceasta, numai la oameni (persoane), substantivele n cauz
avnd, ca si cele din subcategoria precedent , o unic Iorm pentru
ambele sexe: coniux, ,so si ,so ie, ciuis, ,cet ean si ,cet ean ,
saceraos, ,preot si ,preoteas , heres, ,mostenitor si ,mosteni-
toare etc. Genul gramatical se stabilea prin intermediul adjectivului
n acord, care l preciza, sau cu ajutorul unor determinative exclusive
de gen (cI. infra).

EVOIU IA GENUIUI DE IA IATIN SPRE IIMBIIE
ROMANICE. Genul substantivelor mostenite din latin , ca si al celorlalte
ap rute n interiorul noilor limbi romanice, inclusiv pe calea mprumuturilor,
a cunoscut repartiz ri distincte n Iunc ie de cele dou arii geograIico-
teritoriale ale latinit ii: Romania de Apus si Romania Oriental .
n latinitatea occidental , genul substantivelor a ajuns arbitrar, excep-
tnd substantivele ce denumesc Iiin e deosebite dup sex. Occidentul romanic
pierde n totalitate genul neutru, continund prin aceasta tendin a latinei de a-l
elimina. n mod compensatoriu, se nt reste la adjective (si la pronume)
opozi ia masculin-Ieminin, si aici continundu-se o tendin mostenit din
latin .
29
n latinitatea oriental reprezentat ast zi numai de romn si de
dialectele ei sud-dun rene , categoria neutrului s-a men inut, ns ntr-o
Iorm nou si diIerit de organizare. Mostenite direct din latin au Iost n
romn desinen ele speciIice de neutru -a si (prin Ials segmentare) -ora: lat.
scamna rom. scaune; lat. pectora, tempora rom. piepturi, timpuri etc.
Neutrul romnesc a devenit o categorie motivat din punct de vedere
semantic, ntruct romna a nt rit ideea de nensuIle it pe care o avea
categoria neutrului n latin .

NUM RUI. Reprezint o categorie concret a Ilexiunii, carac-
teriznd att grupul numelui, ct si pe cel al verbului. Dup cum se
cunoaste, IE comun poseda 3 numere: singularul, dualul si pluralul.
Fiecare dintre ele era marcat de desinen e proprii.
Dualul a reprezentat, n IE comun si n limbile continuatoare
ale ei (cele care l-au p strat Iunc ional), num rul gramatical speciIic
obiectelor perechi. O parte dintre limbile italice, ntre care latina si osco-
umbriana, au pierdut dualul, din care pentru latin au supravie uit
Iorme arhaice, invariabile (asadar, niste ,urme), caracterizate prin
morIemul (la origine, desinen ): - , n numeralele au , ,doi amb ,
,amndoi, oct , ,opt. Se poate aIirma cu certitudine c limba latin ,
nc de la nceputurile ei, nu a cunoscut dect opozi ia binar de
num r, ntre singular si plural, att la nume, ct si la verb.
Singularul se reIer si denumeste un singur element (sau obiect,
n sens gramatical), n vreme ce pluralul introduce ideea de mul ime
Iormat din mai multe elemente (plures, ,mai mul i: si aici,
terminologia este latin ; cI. si singuli, -ae, -a, ,cte unul) dect unul
singur.

SUBSTANTIVE DEFECTIVE. Exist , n latin ca si n alte
limbi IE antice, substantive defective de num r, asadar posedndu-l
doar pe unul dintre cele dou : Iie numai singularul, si atunci
gramaticii latini l-au denumit singularia tantum, ,substantive care au
numai singularul, Iie numai pluralul, n aceast situa ie ele Iiind
denumite pluralia tantum, ,substantive care au numai pluralul.
Substantivele respective au cunoscut, la origine, ambele numere, dar
uzul a I cut s se r spndeasc si generalizeze numai unul dintre ele.
Categoria substantivelor care uzitau numai pluralul (pluralia
tantum) era mai bine reprezentat si poate Ii analizat n Iunc ie de
30
con inutul semantic: divinit i (Penates, Manes, Lemures etc.),
constela ii (Septentriones, Jergiliae), p r i ale corpului, externe si
interne (deci, nu neap rat perechi: nares, lumbi, exta, uiscera etc.),
realit i militare (arma, moenia etc.), realit i umane si romane (liberi,
Quirites), naturale (tenebrae) etc. Este vorba, dup cum se observ , de
obiecte (n sens gramatical), de elemente utilizate sau percepute n
grup, dar si de cteva abstrac iuni, la care motivarea apare mai diIicil
de sesizat.

CAZUI. Constituie cea mai complex realitate categorial a
Ilexiunii nominale (si, desigur, pronominale), ntruct exprim rapor-
turi sintactice, respectiv ntre p r ile de vorbire: un nume si verbul
propozi iei, un nume si un alt nume sau un nlocuitor al acestuia.

CAZURIIE N IIMBA IATIN . Flexiunea nominal latin
cuprinde 7 cazuri, dintre care unul a devenit nc de timpuriu
neIunc ional, conservndu-se izolat, sub Iorma unor relicte lexicale la
anumite clase de Ilexiune (si anume, locativul).
Fa de sistemul generic IE comun, latina a pierdut un caz:
instrumentalul, ncorporat morIologic si semantic de c tre ablativ si
disp rut, practic, I r urm n sistemul substantivului latin. n ceea ce
priveste locativul, la anumite clase de Ilexiune el a ajuns s se
conIunde cu genitivul la singular, iar la altele cu ablativul.
Sistemul func ional al cazurilor n limba latin era alc tuit,
asadar, din 6 elemente:
1) nominatiuus casus, ,cazul care serveste spre a numi
( nominare, ,a spune pe nume), denumire creat de gramaticii latini
dup model grecesc; casus (de la caaere, ,a c dea), ,c derea, este
un calc dup substantivul grec avnd sensul de ,schimbare,
,varia ie; o alt denumire a sa este casus rectus, ,cazul drept, n
opozi ie cu celelalte cazuri, casus obliqui, ,cazuri aplecate, ,oblice, n
raport cu nominativul, cazul ,vertical.
2) genitiuus casus, ,cazul din nastere, al ,originii
( gignere, supin genitum), indicnd apartenen a prin nastere sau prin
origine si, de aici, ideea de posesie; modelul terminologic l-a
reprezentat sintagma greac avnd semniIica ia ,cazul nasterii, ,al
provenien ei.
31
3) aatiuus casus, ,cazul acord rii, ,al atribuirii, ,al d ruirii
( aare, supin aatum); sensul si Iunc ia Iundamental circumscriu
ideea de atribuire c tre cineva sau ceva; cI. si modelul grecesc (,cazul
d ruirii).
4) accusatiuus casus, ,cazul chem rii n judecat , ,cazul
acuz rii, al ,punerii sub acuza ie ( accusare, ,a aduce nvinuiri, ,a
acuza n Ia a unei instan e); denumirea, cu valen e expresiv-
metaIorice n limba latin , reprezint un decalc al termenului grecesc
corespunz tor (,cazul acuzator, ,care priveste acuzarea), pornind de
la semniIica ia generic a acestui caz, exprimnd ideea de obiect
(direct) al unei misc ri, st ri, ac iuni etc.
5) ablatiuus casus, ,cazul ndep rt rii, ,al lu rii, este casus
Latinus prin excelen , atestat n pozi ia ultim , a sasea, n ordinea
cazurilor la gramaticii latini (pentru prima atestare, a se vedea
Quintilianus, I, 4, 26). n stabilirea denumirii acestui caz a prevalat la
gramaticii latini una dintre valorile primare si Iundamentale ale
ablativului, si anume cea separativ ( auferre, ,a lua cu sine, ,a
ndep rta, ,a separa, supin ablatum).
6) uocatiuus casus, ,cazul chem rii, ,al strig rii ( uocare,
,a chema |pe cineva ca s vin ], ,a striga), a Iost, n concep ia
gramaticilor latini, cazul care servea spre a chema pe cineva sau a
invoca o Ior divin , Ior ele latente n lucruri etc.

SUBSTANTIVE NEDECIINABIIE. Iatina cunostea si cteva
Iorme nedeclinabile, de Iapt, Ioste cazuri ,ncremenite ca atare n
urma unui uz ndelungat: frugi, ,simplu, ,cump tat, ,cinstit este, la
origine, ablativul substantivului frux, ,Iel de via cinstit; ponao, ,n
greutate, ,cnt rind, este si el ablativul unui substantiv, neutilizat
ns (ponaus, -i).

SUBSTANTIVE DEFECTIVE. Alte substantive au pierdut din
uz anumite cazuri si/sau numere, aceast ,deIicien , datorat
utiliz rii Irecvente a altor cazuri si/sau numere, neIiind, n Iond,
motivat . n aceast privin , exemplul cel mai cunoscut l Iurnizeaz
paradigma incomplet la singular a lui uis, ,Ior , ,putere, dar
complet la plural. Alte substantive, precum fas, ,ng duin divin ,
32
nefas, ,sacrilegiu, sexus, ,sex, cunosc doar uzul cazurilor NAC
singular.

CAZURIIE N IATINA TRZIE SI N IIMBIIE ROMANICE.
Iatina trzie continu si ampliIic tendin ele latinei populare (stopate de
latina clasic , prin excelen cult ) tendin e maniIestate nc de timpuriu
de a reduce num rul cazurilor. Fenomenul a avut baze Ionetice (,pierderea,
,distrugerea unor sunete sau chiar grupuri de sunete de la sIrsitul cuvn-
tului) si repercusiuni morIosintactice excep ionale. Deosebirea dintre cazuri,
datorat de regul silabei Iinale, se va sterge rapid n latina popular trzie si,
de aici, n stadiul numit romanica primitiv sau comun , Iavoriznd, pe de o
parte, apari ia articolului, pe de alta, construc iile prepozi ionale (la cazurile
oblice).

STRUCTURA MORFOIOGIC NOMINAI . Cuvintele de-
clinabile prezint , n latin , o structur relativ mobil , ntruct ea nu se
reg seste automat la orice nume. n plus, chiar n interiorul aceleiasi
categorii nominale se pot observa diIeren e notabile de structur
morIologic de la o paradigm (serie, clas de Ilexiune) la alta.
Tiparul IE al structurii nominale atestate de latin comport
dou elemente Iundamentale:
a) tema nominal (numit n tradi ia mai veche a scolii rom-
nesti si tulpin ) si
b) desinen a.
Tema reprezenta acea secven sau parte a numelui care, stnd
la baza Iormelor luate de numele respectiv prin Ilexiune (declinare),
r mne, n esen a ei, invariabil n cursul vorbirii. Acest lucru se
datoreaz Iaptului c tema este purt toarea sensului lexical si elemen-
tul Iundamental care indic apartenen a la o anumit clas de Ilexiune.
Dac tema este elementul stabil al structurii morIologice nomi-
nale (si, n egal m sur , verbale), desinen a (provenind de la Iorma
aesinentia a verbului aesin re, ,a ncheia, deci ,cele care ncheie,
,unelte gramaticale de ncheiere a cuvntului) reprezint n mod
evident secven a sau partea cuvntului (nume sau verb) cea mai
dinamic , cea mai mobil , situndu-se la sIrsitul lui si exprimndu-i
Iunc ia gramatical (la nume, cazul si num rul, n strns dependen
si de gen), altIel spus rolul pe care cuvntul l joac n propozi ie. Prin
urmare, desinen a este un veritabil indice morIologic.
33
Fiind si elementul stabil al structurii nominale, tema de ine cel
mai nalt grad de complexitate morIologic , Iiind, la rndul ei,
analizabil n numeroase alte elemente componente. n ordinea impor-
tan ei lor, elementele constitutive ale temei sunt urm toarele:
a.1. r d cina (radicalul) este grupul de sunete care exprim
sensul lexical al cuvntului si se reg seste la toate cuvintele ce apar in
aceleiasi Iamilii lexicale; este denumit , n lingvistica postbelic , si
semantem.
a.2. sufix(e), elemente Iormative cu valoare dubl : a.2.1. mor-
Iologic (unele au rolul de a preciza tipul Ilexionar si categoria
gramatical ); a.2.2. lexical (altele servesc numai la derivarea unui
cuvnt dintr-altul).
a.3. vocala tematic (vocala temei): acest element, ca si cel
precedent, nu este prezent n mod obligatoriu n structura nominal a
oric rei clase de Ilexiune sau paradigme; mostenite din IE comun ,
aceste vocale, cu care se ncheie tema (dac exist , evident), sunt e si
o n alternan , vocale transIormate n mod speciIic latinei, n contexte
Ionetice date, la i si u.
a.4. prefix(e): sunt elemente cu valoare pur lexical , derivativ ,
avnd ca scop l rgirea temelor nominale prin alipirea la tem a unui
Iost cuvnt independent (de obicei, prepozi ii); sunt denumite si
preverbe.
a.5. infix: reprezint si el o unealt gramatical , de data aceasta
cu valoare morIologic si ap rnd ntotdeauna reprezentat de un
singur element (sunet), niciodat n asociere cu alte inIixe. Foarte
Irecvent se ntlneste, n latin , inIixul nazal (n).

Asa cum am notat deja, n aIara r d cinii, niciunul dintre ele-
mentele componente ale temei nominale nu apare n mod obligatoriu.
n cazul n care lipseste vocala tematic , Iormele nominale respective
se numesc atematice, n opozi ie cu cele tematice, Iorme care,
desigur, o con in: de exemplu, orator este un substantiv cu Iorm
atematic (e sau o, vocalele tematice, lipsind att la N sg, ct si n
cursul Ilexiunii), pe cnd amicus are tema terminat n -u- ( IE
*
-o-,
prin ,nchidere Ionetic ). Ia rndul ei, desinen a este constituit
dintr-un sunet sau din mai multe, care se adaug ultimului element al
temei, si anume vocalei ei. Ca urmare a acestei ntlniri Ionetice, au
34
loc, ns , alte modiIic ri de sunete, mai ales dac desinen a este
reprezentat de o vocal sau ncepe cu o vocal . Desinen a cazual
poate lipsi, si n acest caz se vorbeste de desinen a ,zero (O), adic
de absen a unei desinen e reprezentate de un sunet oarecare. Atunci
cnd desinen a cazual nu este O si este reprezentat de o vocal sau
ncepe cu o vocal , contopirea desinen ei vocalice cu vocala temei are
drept rezultat apari ia unui grup de sunete (sau numai a unui singur
sunet) care nu mai este nici desinen , nici vocal a temei: se vorbeste,
n atare situa ie, de asa-numita termina ie (sau de o asa-numit Iorm
opac ). Iat cteva exemple, reIeritoare la diversele analize si
segment ri avute n vedere mai sus:


R S D
N sg pic- -t r O
G sg pic- -t r- - s
AC sg pic- -t r- - m
N sg pic- -t r O

T

D
N sg amic - -s
R VT

T

R TERM
G sg amic -
amic
-
R VT

T

D
D sg amic O
amic
R VT

T

D
AC sg amic - -m
amic m
R VT

LEGENDA
T tema nominal
R r d cin (radical)
S suIix morIologic /
lexical
D desinen cazual
VT vocala tematic
(a temei)
TERM termina ie
PR preIix
I inIix
35
T

D
V sg amic O
R VT

PR R S D
N sg con- -tus- -io


I S D
N sg iunc- -tio-



36
CAPITOLUL IV

DECLIN RILE
(I -V)


DECIINAREA I. ClasiIicarea sistemelor de Ilexiune nominal a
substantivului n Iunc ie de Iormele acestuia la N si G sg a Iost opera
gramaticilor latini. Descrierea oIerit de acestia a servit drept baz
pentru analiza numelui latin eIectuat ncepnd cu epoca modern .
Criteriul de clasiIicare s-a schimbat, lundu-se ast zi n calcul, drept
reper Iundamental, sunetul Iinal al temei (vocal , respectiv consoan ).
Vocala Iinal a temei substantivelor apar innd primei clase de
Ilexiune este -a-. De aceea, declinarea I este numit si aceea a temelor
n -a-. Dup VT -a- poate urma, n Iunc ie de cazul gramatical, Iie
desinen a O, si atunci cuvntul coincide cu tema lui, Iie o desinen
reprezentat de un sunet ori mai multe. Dac dup VT urmeaz o
vocal (apar innd desinen ei), VT -a- se contract cu vocala desinen ei.
n privin a genului, marea majoritate a substantivelor de decli-
narea I sunt feminine, Iapt ce poate reIlecta o realitate de sorginte IE,
ntruct inexisten a neutrelor la aceast clas de Ilexiune las deschis
posibilitatea unui conIlict ntre cele dou genuri ale animatelor.
Substantivele masculine ale acestei declin ri circumscriu cteva
realit i lexicale precis determinate:
a) ocupa ii considerate speciIic b rb testi n orizontul mental al
romanilor si antic n general: nauta, ,marinar, ,cor bier, agricola,
,cultivator al ogorului, ,agricultor, auriga, ,vizitiu, scriba, ,scrib,
si alte ocupa ii asimilate cu primele (inclusiv mprumuturi din greac :
poeta, ,poet, athleta, ,atlet, pirata, ,pirat etc.);
b) ruri si Iluvii asociate (ca personiIic ri) unor Ior e suprana-
turale, divine masculine: Sequana, Garumna (numele gallo-latin al
viitoarelor Iluvii din spa iul Irancez: Seine, Garonne), Aluta (din spa-
iul carpatic) etc.
c) popula ii identiIicate cu componenta masculin : Geta, ,getul,
Persa, ,persanul, Numiaa, ,numidul etc.
37
d) porecle sau supranume (cognomina) exclusiv masculine:
Catilina, Sulla, Cinna, Seneca etc.
Flexiunea masculinelor declin rii I este absolut identic aceleia
a Iemininelor.

PARADIGMA. Formele nominale oIer urm torul tablou (cu
exempliIicare pe substativul natura):
SINGUIAR PIURAI
NV natur naturae
G naturae natur rum
D naturae natur s
AC natur m natur s
ABI natur natur s

Declinarea I a Iost n latin o clas de Ilexiune important , bine
reprezentat si productiv , n ciuda absen ei genului neutru. n plus, ea
a Iost sus inut si de Iorma Ieminin a celor mai numeroase adjective
(cele de clasa I, cu trei termina ii la N sg) si pronume, deoarece
adjectivele propriu-zise si adjectivele-participii (perIecte) la Ieminin
se declinau identic cu substantivele temelor n -a: terra pulchra,
,p mnt Irumos, puella amata, ,copil iubit etc.
MOSTENIREA DECIIN RII I N IIMBIIE ROMANICE. S-a
realizat prin reducerea Ilexiunii nominale, ca urmare a sincretismului
cazurilor, a tendin ei limbii vorbite de a le suprapune.
nc din secolul I a Chr., limba vorbit monoItongheaz termina ia de
GD sg si de N pl, reprezentat de diItongul -ae, astIel nct inscrip iile atest
n mod curent Iorme n -e n loc de -ae (dar si invers, prin hipercorectitudine).
Fosta termina ie latin -ae, rostit si chiar scris (n mediile inculte sau
semidocte) ca -e, a Iost mostenit n limba romn la aceleasi cazuri ca si n
latin (GD sg si NV pl), cu anumite restric ii suplimentare legate de prezen a
articolului nehot rt (al unei case, unei case, ni,te case lat. casae) ori a unui
context lexico-morIologic (frumoasei case).
n latina trzie a reap rut la N pl Iorma -as, ns I r nicio leg tur cu
desinen a str veche IE* -as. Forma de NV pl n -as s-a datorat extinderii
conIuziei N cu Ac la plural, de la ultimele 3 declin ri (a III-a, a IV-a si a V-a)
la primele dou . AstIel se explic Iormele n -s la NAc pl n limbile romanice
din spa iul occidental (cu prec dere n spaniol ).
38
n declinarea I din latin au intrat, n epoca trzie si numai la nivelul
limbii vorbite, substantive apar innd altor clase de Ilexiune, care, astIel, si-
au schimbat Iorma, prelund desinen ele si termina iile declin rii I. Acest
Ienomen este cunoscut sub denumirea de metaplasm si caracterizeaz spa-
iul carpato-danubian al latinei populare. Au trecut cu prec dere la declinarea
I Ioste substantive de declinarea a V-a si a III-a, precum si, izolat, de decli-
narea a IV-a:

III glans,-nais ~
*
glanaa ~ rom. ghina
frons, -nais ~
*
fronaia ~ rom. frun:
mentio, -onis ~
*
mentiona ~ rom. minciun
niuem (AC nix, niuis) ~
*
niua ~ rom. nea
sec le, -is ~
*
secala ~ rom. secar

IV manus,-us ~
*
mana ~ rom. man
nurus, -us ~ nura,
*
nora ~ rom. nor
(norus)

V facies,-ei ~
*
facia ~ rom. fa
acies, -ei ~ acia ~ rom. a
glacies, -ei ~
*
glacia ~ rom. ghea

DECIINAREA A II-A. Constituie clasa de Ilexiune prin exce-
len tematic , ntruct vocala Iinal a temei, la toate cazurile cu
excep ia G sg este reprezentat de o n alternan cu e (o/e). Si la
aceast declinare se ntlnesc Iormele asa-numite opace, si anume
acelea a c ror termina ie este rezultatul contragerii vocalei tematice
cu vocala desinen ei. Din acest punct de vedere, al desinen elor
cazuale, trebuie speciIicat si Iaptul c declinarea a II-a este singura al
c rei V nu este identic cu N la singular, diIeren a Iiind dat de Iaptul
c V sg are desinen a O, substantivele n cauz ncheindu-se n VT -e.
GENUI. Sunt Ioarte bine reprezentate masculinul si neutrul,
Iemininul de innd o pozi ie periIeric , similar celei a masculinelor
de la declinarea I. Ca si acolo, Ilexiunea Iemininelor de a II-a nu se
deosebeste Iormal de cea a masculinelor. n cursul istoriei limbii la-
tine, masculinul a sporit numeric n mod remarcabil, cstignd mereu
teren asupra neutrului. Substantivele Ieminine, terminate n -us, ex-
prim urm toarele realit i natural-umane:
39
a) arbori IructiIeri (n special), dar si al ii asimila i cu acestia:
malus, ,m r, pirus, ,p r, prunus, ,prun, cerasus, ,cires, pinus,
,pin, fagus, ,Iag, ulmus, ,ulm etc.
b) obiecte casnice si realit i cu un pronun at caracter rustic:
colus, ,Iurc (de tors), uannus, ,vntur toare, ,drmon, humus,
,p mnt, aluus, ,pntece, ,burt .
c) ri sau regiuni, orase si insule, toate de origine str in (gre-
ceasc ), motiva ia de gen Iiind, deci, extern : Aegvptus, Peloponnesus,
Epirus, Chersonesus (Cherronesus); Corinthus, Cvprus, Rhoaus etc.

PARADIGMA. Formele nominale oIer urm torul tablou:
SINGUIAR
N amic s magister puer uir templ m
G amici magistr puer uir templ
D amic magistr puer uir templ
AC amic m magistr m puer m uir m templ m
( N)
V amic magister puer uir templum
( NAC)
ABI amic ( D) magistr ( D) puer ( D) uir ( D) templ ( D)
PIURAI
NV amic magistr puer uir templ
G amicor m magistr rum puer r m uir r m templ r m
D amic s magistr s puer s uir s templ s
AC amic s magistr s puer s uir s templ ( NV)
ABI amic s (D) magistr s (D) puer s(D) uir s(D) templ s (D)

Ca si prima clas de Ilexiune, cea de-a doua a Iost Ioarte
productiv si vie de-a lungul ntregii latinit i, r mnnd productiv si
n limbile romanice. Caracterul extrem de Iunc ional al acestei
paradigme s-a datorat ca si la declinarea I sprijinului venit din
partea adjectivului (inclusiv a participiului), mai exact din partea
acelei clase a adjectivului care prezenta la N sg cele 3 termina ii
uzuale, de altIel si cele mai r spndite, -us, -a, -um (-er, -|r]a, -|r]um).
SITUA II PARTICUIARE sunt reprezentate, n textele pro-
priu-zis literare, ca si n inscrip ii, de anumite substantive cu Iorme de
gen, caz si de num r contrare uzului curent.
40
a) Particularit i de caz
Se ntlnesc, n epoca trzie (probabil dup modelul declin rii I),
prelu ri de desinen e de la declinarea a III-a, la DABI: filibus,
amicibus etc
Substantivul aeus cunoaste doar Ilexiune dup declinarea a II-a,
dar la plural sunt atestate dublete si chiar triplete ale unor cazuri
(inclusiv pentru a dezambiguiza Iormele omonime: G sg Gpl):

Pl NV ae-i (Iorma asteptat )
ai-i (Iorma cu asimilare)
a (Iorma contras )
G ae-um (Iorma arhaico-poetic )
ae-orum (Iorma curent )
DABI ae-is (Iorma asteptat )
ai-is (Iorma cu asimilare)
a s (Iorma contras )
AC aeos
b) Particularit i de num r
Sunt deIective de plural: 1) deja semnalatele neutre n -us (uirus,
pelagus, uolgus/uulgus); 2) substantivul humus, ,p mnt.
Sunt deIective de singular substantivele: arma, -orum, ,arme (de
ap rare), liberi, -orum, ,copii, posteri, -orum, ,urmasi (cu acest
sens nu exist un singular), fasti, -orum, ,Iaste, ,calendar.
si modiIic sensul de la singular la plural substantivele:
auxilium, ,ajutor, auxilia, ,trupe auxiliare; castrum, ,asezare
nt rit , ,Iort, castra, ,tab r militar .

EVOIU IA N IATINA POPUIAR SI TRZIE. MOSTENIREA
N IIMBIIE ROMANICE. Ia nivelul oralit ii si ntr-o epoc mai trzie, cel
mai probabil pe scar larg n ultimele 2-3 secole ale Imperiului, survine n
latin o serie de modiIic ri aIectnd Iie paradigma declin rii a II-a n
ansamblul ei, Iie anumite cazuri.
1. ModiIic ri de paradigm
Majoritatea substantivelor declin rii a IV-a a trecut, prin amintitul
Ienomen al metaplasmei, la declinarea a II-a, cu att mai mult cu ct unele
substantive de a IV-a (precum aomus, de pild ) aveau deja o Ilexiune mixt .
41
Declinarea a II-a s-a mbog it si prin metaplasma ctorva substantive de
declinarea a III-a: bos a devenit *bouus (~ rom. bou), os a devenit neutrul
ossum (sporadic atestat n anumite texte), iar uas, uasum.
Dar cea mai consistent mbog ire a declin rii a II-a s-a realizat prin
substituirea unor substantive apar innd altor declin ri (de regul a III-a),
bogate n mono- si bisilabice, cu derivate diminutivale avnd un corp Ionetic
mai solid si expresiv. Iat cteva exemple interesnd mostenirea n limba
romn : renes, ,rinichi renic( )li ~ rom. rinichi; caulis, ,varz
caul c lus / c l c lus, ,(o) varz mic ~ rom. curechi (regional); genu,
,genunchi *genunc( )lus (cu propagarea nazalit ii si sincop ; Iorm
reconstituit ) ~ rom. genunchi(u).

2. ModiIic ri ale cazurilor
Nsg. Pe cale analogic , multe substantive (si adjectivele corespunz -
toare) terminate n -er (m.sg.), sub presiunea imensei cantit i de substantive
cu Iinala n us, au atasat-o, spre nt rire, Iinalei normale n -er, de unde
Iorme ca: inferus (la Iivius Andronicus), socerus (la Plautus), aprus
(Appendix Probi) etc.
Numeroase inscrip ii atest Iorme de Nsg n -u ( -us sau -um) sau
chiar n -o, explicabile prin nerostirea n latina popular , vorbit , a
consoanelor Iinale -m si -s si, de aici, prin tendin a de uniIicare a cazurilor
(asa-numitul sincretism cazual).
Asa cum se cunoaste pe baza extrem de pre ioaselor m rturii
epigraIice, latina popular din epoca imperial s-a caracterizat printr-o
deosebit de puternic tendin de eliminare a cazurilor oblice sintetice prin
construc ii prepozi ionale. ConIorm unei teorii admise azi cu prioritate,
apar innd lui Wilhelm Meyer-Ibke, latina popular si trzie ar Ii redus
cazurile, bogat reprezentate n latina cult , clasic , la dou serii cu morIeme
distincte: N si AC, cu deosebiri marcate att la singular, ct si la plural,
ulterior si acestea contopindu-se ntr-un singur caz, asem n tor Iie cu N, Iie
cu AC, n Iunc ie de diversele arii ale romani-t ii, mostenirea latin avnd
loc diIeren iat pe aceste arii.
Semnal m n ncheiere mostenirea romanic a unor cazuri gramaticale
izolate.

Nsg: -s mostenit n Irancez (fils filius) si spaniol (Dios
Deus)
G: -i mostenit n romn (Mercuri |aies] ~ rom. miercuri,
Ir. mercreai, it. mercoleai)
V: -e mostenit exclusiv n romn (aomine ~ Doamne;
aomine Deus ~ Dumne:eu, lupe ~ lup[ul{e
42
Npl: -i (m) mostenit de o parte din limbile romanice (n spe ,
italiana: nemico nemici inimicus inimici si
romna: aomn aominum; aomni aomini)
Gpl: -orum desinen pierdut n limbile romanice, mostenit cu
totul accidental n unele extrem de rare
substantive din Irancez si provensal (de ex.:
topon. Ir. Francourville lat. Francorum uilla)
ABI/I: - s, p strat de asemenea izolat, neIunc ional, n
toponime ca Ir. Reims lat. R m s.
DECIINAREA A III-A. Constituie, indiscutabil, cea mai
complex clas de Ilexiune nominal latin , ntruct este si cea
mai veche, reprezentnd un ,model arhaic.
Din punct de vedere istoric, n aceast clas de Ilexiune au Iost
integrate si, astIel, au Iuzionat dou alte clase (,declin ri) indepen-
dente, desi interIerente ca desinen e, si anume declinarea n consoan
si declinarea n vocal (n spe , -i-, -e-, -u-), devenite ulterior sub-
clase: asa-numitele teme consonantice si, respectiv, teme vocalice.
TIPURIIE DE TEME. Prin urmare, criteriul de diIeren iere
Ilexionar n subclase si, de aici, n paradigme (tipuri, ,modele) parti-
culare r mne acela al ultimului sunet al temei. De unde, existen a
unei variet i tipologice remarcabile, Iiindc acest ultim sunet (sau
sunete, n cazul diItongului) al(e) temei putea(u) Ii:

A. o vocal , lung sau scurt
T D T D T D
- -, n host - s,
*
mar O ~ mar , c u -s
D
- -, n u - s ~ u s
D T D T D
- -, n m - s gr -s s -s ~m s, gr s

B. un diItong
T D T D T T D
-ou, n bou -s b -s Iou -is IE aieu / *aiou -es

43
C. o consoan
C.1. oclusiv
T D T D
- velar : *reg -s ~ rex; noc -s ~ nox
T D T D
- labial : aap -s ~ aaps; op -s ~ ops

- dental : milet -s ~ miles; nepot -s ~ nepos

C.2. sonant
T D T D
- lichid : sol O; honor O
T D T D
- nazal : carmen O; *nation O ~ natio
T D
- bilabial : hiem -s ~hiems

n sIrsit, trebuie atasat clasiIic rii prezente si tema n siIlant ,
productiv n latin mai ales n leg tur cu genul neutru:

T D T D T D
*
temp s O ~ tempus;
*
corpos O ~ corpus; genos O ~ genus etc.

Dac temele si, de aici, N sg ap reau att de variate ca nI isa-
re, putnd crea la o prim impresie convingerea unei totale lipse de
leg tur Iie cu restul cazurilor aceluiasi substantiv, Iie cu alte para-
digme apar innd aceleiasi clase de Ilexiune, elementul comun si
Iactorul de unitate al clasei (declin rii) a III-a l-a reprezentat, de la
originile constituirii ei, desinen a cazului G sg - s n epoca clasic si
pn la sIrsitul latinit ii (cel pu in la nivelul limbii culte, literare).
Recunoasterea temei si eventuala reIacere, pe aceast baz , a cazului
Nsg, se pot eIectua numai dac suntem n posesia Iormei de G sg.
Aceast Iorm , mpreun cu cea de N sg, este ntotdeauna dat de
dic ionare.

GENURIIE. Un alt Iactor de varietate l-a constituit egala repre-
zentare a genurilor pe ntreaga supraIa a declin rii a III-a.

44
SIIABICITATEA. Gramaticii latini si, apoi, savan ii Renasterii
au utilizat un criteriu suplimentar de clasiIicare si sistematizare a
Iormelor nominale apar innd acestei declin ri: criteriul silabicit ii.
De altIel, mostenirea latin n limbile romanice s-a I cut tocmai n
virtutea ac iunii acestui criteriu, prin gruparea si regruparea
substantivelor dup num rul de silabe al celor dou tipuri cazuale de
baz : nominativul n opozi ie cu cazurile oblice (restul cazurilor,
exceptnd vocativul).
Au Iost numite parisilabice ( adj. lat. par, paris, ,egal si
substantivul de origine greac svll ba, derivat svllab cus, -a, -um,
,silabic) acele substantive care la N sg si G sg (iar, de aici, la
toate celelalte cazuri oblice, exceptnd V sg, care e identic cu N sg)
au acelasi num r de silabe (sau un num r ,egal de silabe), de tipul
hostis (N sg) hostis (G sg) hosti (D sg) etc. Se numesc
imparisilabice ( adj. lat. impar, imparis, ,inegal) substantivele
care nu au acelasi num r de silabe la toate cazurile, ci, Ia de N/V
sg, au la cazurile oblice o silab n plus: lex (N/V sg) legis (G sg)
legi (D sg) etc. (au, deci, un num r ,inegal de silabe ntre N/V
sg si restul cazurilor). Una dintre tendin ele de baz ale latinei n
direc ia regulariz rii si, prin aceasta, a simpliIic rii morIologice a
constat din asocierea constant a parisilabismului cu temele voca-
lice si a imparisilabismului cu cele consonantice.

PARADIGME (TIPURI FIEXIONARE).
TEME CONSONANTICE

1. Teme n OCLUSIV

1.1. dental
SG PI
masculin Ieminin neutru masculin Ieminin neutru
NV miles laus caput mil tes laudes cap ta
G mil tis laudis cap tis mil tum laudum cap tum
D mil ti laudi cap ti milit bus laudibus capit bus
AC mil tem laudem N NV NV NV
ABI mil te laude cap te D D D

45
1.2. velar
SG PI
masculin Ieminin masculin Ieminin
NV rex nox reges noctes
G regis noctis regum noctium
D regi nocti regibus noct bus
AC regem noctem NV NV
ABI rege nocte D D

1.3. labial
SG PI
masculin Ieminin masculin Ieminin
NV princeps daps princ pes dapes
G princ pis dapis princ pum dapum
D princ pi dapi princip bus dap bus
AC princ pem dapem NV NV
ABI princ pe dape D D

2. Teme n SONANT

2.1. lichid
SG PI
masculin Ieminin neutru masculin Ieminin neutru
NV sol honor mater pap uer soles
hon res
matres pap u ra
G solis
hon ris
matris pap u ris solum
hon rum
matrum pap u rum
D soli
hon ri
matri pap u ri sol bus
honor bus
matr bus pap u r bus
AC solem
hon rem
matrem NV NV NV NV
ABI sole
hon re
matre pap u re D D D

46
2.2. nazal
SG PI
masculin Ieminin neutru masculin Ieminin neutru
NV leo optio carmen le nes opti nes carmina
G le nis opti nis carminis leonum opti num carminum
D le ni opti ni carmini leon bus opti n bus carmin bus
AC le nem opti nem NV NV NV NV
ABI le ne opti ne carmine D D D

2.3. bilabial
SG PI
NV hiems (Iem.) hiemes
G hiemis hiemum
D hiemi hiem bus
AC hiemem NV pl
ABI hieme D pl

3. Teme n SIFLANT

SG PI
masculin Ieminin neutru masculin Ieminin neutru
NV Ilos cinis os Il res cin res ossa
G Il ris cin ris ossis Il rum cin rum ossum
D Il ri cin ri ossi Il r bus ciner bus oss bus
AC Il rem cin rem NV NV NV NV
ABI Il re cin re osse D D D

TEME VOCAIICE
1. Teme n VOCAL
1.1. scurt
SG PI
masculin Ieminin neutru Masculin Ieminin neutru
NV host s tuss s mar host s tuss s mar a
G host s tuss s mar s host um tuss um mar um
D host tuss mar host bus tuss bus mar bus
AC host m tuss m NV NV NV NV
ABI host tuss mar D D D

47
1.2. lung
SG PI

masculin Ieminin masculin Ieminin
NV
s s uolp s s s uolp s
G
s s uolp s s um uolp um
D
s uolp s bus uolp bus
AC
s m uolp m NV NV
ABI
s uolp D D


2. Teme n DIFTONG

SG PI
masculin masculin
NV b s (* b -s) NV b u s
G bou s G b m (* bouium)
D bou D b bus, b bus (* bou bus)
AC bou m AC NV
ABI bou ABI D

SITUA II PARTICUIARE: 1. TEMEIE MIXTE. O serie ntreag
de substantive de declinarea a III-a si-au modiIicat Iorma originar de
N sg ntr-o epoc relativ ndep rtat , ceea ce a condus, n uzul vorbirii,
ulterior, la rencadrarea lor ntr-o alt categorie Ilexionar-tematic si,
de aici, la crearea unei paradigme noi.
AstIel, mai ales la acele substantive care, n latina preclasic si
clasic , au tema consonantic terminat ntr-o dental , surd sau
sonor , dar sporadic si ntr-o labial , Iorma ini ial de la N sg con inea
vocala - - nainte de desinen a -s, ceea ce ne conduce la presupunerea
c , originar, substantivele respective apar ineau temelor vocalice: N sg
*
art s,
*
aent s,
*
font s,
*
gent s,
*
mont s,
*
mort s,
*
pont s etc. Pierzndu-
l, prin sincopare, pe - - interconsonantic (ca urmare, Ioarte probabil, a
haplologiei), atari substantive au devenit monosilabice la N sg,
vorbitorii resim indu-le ca imparisilabice (de ex., ars G artis) si, n
consecin , reorientndu-le comportamentul morIologic dup tipul
imparisilabicelor, asociate constant temelor consonantice. AstIel,
Iostele teme vocalice (parisilabice) au primit desinen e de consonan-
tice (imparisilabice), drept care la ABI sg s-a generalizat desinen a -e
48
(arte, aente, fonte, fronte, gente etc.), ca si la celelalte cazuri. Excep ie
a I cut G pl, la care s-a conservat desinen a originar a temelor
vocalice, -ium (artium, aentium, fontium, frontium etc.). n aceeasi
situa ie se aIl si urbs, ini ial avnd Nsg
*
urb s ~ urbs prin sincop ,
ABI sg urb , dar G pl urbium.
Gramaticii moderni ncadreaz astIel de situa ii particulare ntr-o
categorie aparte, numit a temelor mixte, care la singular prezint
comportament consonantic, iar la plural (gra ie genitivului) unul
vocalic.
ntlnim, ns , si situa ia invers , cnd substantive cu Iorm
vocalic a temei la singular, precum: Nsg canis, iuuenis,
*
senes
(atestat ca senex, cu inIix velar), uates, mensis se comport la G pl
aidoma celor consonantice (la unele exist , ns , o ezitare, maniIestat
prin coexisten a Iormei consonantice si a celei vocalice, dublet atestat
chiar si n epoca clasic ):
G pl canum, iuuenum, senum, uatum, dar mensum / mensium.
n sIrsit, nume de rudenie Iundamentale, ca pater, mater, frater,
desi au nI isare parisilabic (G sg patris, matris, fratris, D sg patri,
matri, fratri etc.), la G pl posed desinen a imparisilabicelor (patrum,
matrum, fratrum).
2. TEME IZOIATE SI TEME DEFECTIVE. Substantivele bos
(deja semnalat) si Iuppiter au respectiva Iorm de N sg izolat tematic
de restul cazurilor:

SG PI
NV
bos boues Iuppiter
G
bouis boum Iouis
D
boui bobus/bubus Ioui
AC
bouem boues Iouem
ABI
boue bobus/bubus Ioue

2. Se ntrebuin eaz numai la singular, si numai la cazurile:
NACV sg (n.) fas, ,ceea ce e permis de legea divin
nefas, ,ceea ce nu e permis de legea divin
N sg (I.) fors, ,ntmplare Iericit , ,noroc
ABI forte
ABI sg (I.) sponte, ,din ini iativa (mea, tua, sua etc.)
49
EXCIUSIV PIURAIUI (PLURALE TANTJM). A iesit de timpu-
riu din uz singularul urm toarelor substantive, si ele deIective, dar de
num r:
M nes, -nium, ,zeii Mani
Pen tes, -ium, ,zeii Pena i
mai res, -rum, ,naintasii, ,str mosii (adjectiv substantivizat)
moenia, -ium, ,zidul (zidurile) de incint (ale unei cet i),
,metereze
MOSTENIREA N ROMN SI N IIMBIIE ROMANICE.
Opozi ia dintre cazuri si numere, relativ slab la nivelul oralit ii, a cedat
treptat locul, n latina trzie, diIeren ierii bazate pe silabicitate. Imparisila-
bismul a nt rit diIeren ierea cazurilor si, sporind rezisten a substantivelor la
uzur , a permis si Iavorizat mostenirea n romn si n limbile romanice:
Imparisilabismul a permis, n cuvintele latinesti mostenite n romn ,
deosebirea singularului de plural, romna Iiind, n raport cu celelalte limbi
romanice, cea mai conservatoare n aceast privin . Primului exemplu citat
mai sus i al tur m si altele: lat. homo ~ rom. om; pl homines ~ rom. oameni
(cI. si it. uomo uomini); lat. hospes ~ rom. oaspe (Iorma cu -te la NACV sg
este reI cut dup plural); pl hosp tes ~ rom. oaspe i; lat. iuaex ~ rom. /uae;
pl iuaices ~ v. rom. /uaeci (eliminat pe parcurs, deoarece a intrat n
concuren cu v. rom. si rom. mod. /uae lat. iuaicium) etc. Dup cum s-a
ar tat, utilizarea de c tre vorbitori a imparisilabismului n vederea marc rii
deosebirii dintre singular si plural a presupus n mod necesar existen a
prealabil , n latina vorbit , a conIuziei dintre N si AC sg, conIuzie Iavorizat
n latin si n celelalte idiomuri IE antice de categoria neutrelor. Ia acestea
din urm , mostenirea imparisilabismului (acolo unde a avut loc) este cea mai
vizibil : lat. tempus ~ rom. timp; pl tempora ~ rom. timpuri; lat. caput ~ lat.
pop. capus ~ rom. cap; pl capita ~ rom. capete; lat. frigus ~ rom. frig; pl
frigora ~ rom. friguri. Cteva neutre latine, desi imparisilabice (mel, fel, l c),
pentru c la NACV erau monosilabice, au primit un ,sprijin vocalic la aceste
cazuri, l rgindu-si si stabilizndu-si, astIel, corpul Ionetic:
*
mele,
*
fele,
*
lacte
(~ miere, fiere, lapte), dar cu pierderea imparisilabicit ii n mod cert nc din
latina popular si comportndu-se, n consecin , ca Ilexiune, identic cu
parisilabicele de tipul mare maris ~ rom. (subst.) mare.
n sIrsit, si-au pierdut I r urme caracterul imparisilabic urm toarele
substantive mostenite din latin si continund Iorma de N sg (ca homo ~ om):
imperator ~ rom. mp rat; presbvter (de origine greac n latin ) ~ rom.
preot; serpens ~ rom. ,(e)arpe etc.; desi era neutru (N AC V sg), nomen
(~ rom. nume, it nome, Ir. nom) si-a pierdut Ioarte usor caracterul
imparisilabic.
50
n concluzie, romna a mostenit cu prec dere din latina dun rean :
a) imparisilabismul anumitor neutre (cu excep ia monosilabicelor,
trecute la parisilabice);
b) Iorma de AC sg ca unic supravie uitor al cazurilor NAC sg,
conIundate nc din epoca imperial timpurie la nivelul oralit ii (ceea ce nu
a exclus, dup cum am notat, si mostenirea cazului N sg n romn ).
Temele n vocal au Iost, la rndul lor, mostenite pe scar larg n
romn , unde a contat caracterul parisilabic. S-a men inut conIuzia NAC si
aici, sprijinit de plural: desinen a - s ~ rom. -i, cu c derea siIlantei Iinale si
nchiderea timbral a vocalei ajunse n pozi ie Iinal . Exemple: canes ~ rom.
ca(i)ni; uulpes ~ rom. vulpi; hostes ~ rom. o,ti. Evolu ia lat. - s la rom. -i a
putut Ii inIluen at de masculin-Iemininele declin rii a II-a si de adjectivele
aceleiasi declin ri, acordate cu masculinele declin rii a III-a: boni hosp tes ~
rom. (cu inversare topic ) oaspe i buni.
A Iost, de asemenea, mostenit din latin Iorma de D sg, extins n
romn si la G sg: lat can , uulp , host ~ rom. (a, al, ale, ai unui/unei) caine,
vulpi, o,ti (la primul exemplu, termina ia -e explicndu-se prin reorientarea
Ilexiunii dup modelul declin rii a II-a), cu condi ia ca substantivul s Iie, n
context, nearticulat, articulat cu articolul nehot rt sau precedat / urmat de un
adjectiv. Si imparisilabicele atest , n aceleasi condi ii, mostenirea D sg: parti
~ rom. (a, al, ale, ai) (unei) p r i.
Ca si la imparisilabice, desinen ele - bus (DABI pl) si -ium (G pl) nu
s-au mostenit nici n romn , nici n alte limbi romanice.
O men iune aparte se impune n cazul numelor zilelor s pt mnii n
limba romn , si anume mar i, /oi si vineri, care continu vechile Iorme de G
sg latin ale teonimelor Martis (aies), Iouis (aies) si Jeneris (aies), ,(ziua lui)
Marte, ,(ziua lui) Iuppiter, ,(ziua) Venerei (cI. si Ir. marai, /euai,
venareai; it. marteai, gioveai, venerai etc.).

DECIINAREA A IV-A. Reuneste substantivele a c ror VT este
- -, Iapt care le apropie mult de declinarea a II-a, dominat si ea la
anumite cazuri (mai cu seam la cazul ,standard, N sg) de VT -u-:
deosebirea major care intervine n aceast privin se reIer la
originea VT, diIerit la o declinare Ia de cealalt . VT -u- se men ine
distinct n raport cu desinen ele ad ugate ei, dar numai la anumite
cazuri (spre exemplu, la N sg), n vreme ce la altele se reuneste cu
vocala ini ial a desinen ei, rezultnd de aici diverse termina ii si, la
nivelul ntregului cuvnt, forme opace.

51
GENUI. Din punctul de vedere al genului, sunt reprezen-tate cel
mai bine masculinele, al turi de care, identice Iormal-Ilexionar, apar
si o sum de feminine, multe dintre ele apar innd Iondului principal
lexical al limbii, precum: aomus, ,cas , manus, ,mn , nurus,
,nor , socrus, ,soacr , tribus, ,trib, iaus, ,Iiecare a 15-a (sau,
uneori, a 13-a) zi a unei luni, ,mijlocul lunii; de asemenea, ca si la
declinarea a II-a, Ieminine sunt si numele unor arbori (nu neap rat
IructiIeri), cum sunt ficus, ,smochin, quercus, ,stejar, pinus, ,pin
etc. Neutrele apar cel mai slab reprezentate numeric, desi unele
substantive, ca genu, ,genunchi, gelu, ,ger, cornu, ,corn, denu-
meau realit i importante pentru vorbitori, n mod curent, si, de aceea,
nu ocupau o pozi ie periIeric n sistemul lexical.

METAPIASMA. Spre deosebire total de declinarea a II-a, cea
de-a IV-a a Iost, nc de la originile cristaliz rii limbii latine si pn
n epoca trzie (a ultimelor secole imperiale), o clas de Ilexiune
instabil . Asem n rile remarcabile pe care le avea cu declinarea a II-a,
la care se adaug , ca element de nt rire a apropierii ntre cele dou
clase de Ilexiune, situa ia special a substantivului aomus, a c rui
dubl Ilexiune a servit ca veritabil model pentru crearea de noi
dublete, a I cut ca, nc de timpuriu, si anume din epoca arhaic s
apar anumite Iorme cazuale de declinarea a II-a la substantive de a
IV-a. Aceast clas de Ilexiune a Iost n cel mai nalt grad supus
procesului de sincretism Ilexionar (sau interIlexionar, mai exact)
numit metaplasm .
AstIel, izolatele neutre, terminate, dup cum am ar tat prin
exemplele citate mai sus, chiar n VT - -, au tins de-a lungul vorbirii
si scrierii latinei s capete Iorma att de consacrat a neutrelor
declin rii a II-a, care aveau termina ia -um: si Iac, astIel, apari ia
dublete ca gelu/gelum, cornu/cornum (ultimul atestat la Vergilius si
Ovidius), tonitru/tonitrum (si tonitrus, dar de a IV-a), ueru/uerum.

PARADIGMA. Formele nominale prezint , pe genuri, urm torul
tablou:



52
SG
masculin Ieminin neutru
NV magistratus quercus genu
G magistratus quercus genu
D magistratui quercui genui/genu
AC magistratum quercum NV
ABI magistratu quercu genu

PL
NV magistratus quercus genua
G magistratuum quercuum genuum
DABI magistratibus quercubus/
quercibus
genubus/
genibus
AC magistratus
( NV)
quercus
( NV)
NV
FIEXIUNEA IUI DOMJS. Un caz cu totul particular l repre-
zint substantivul aomus, ,cas , Ioarte important prin uzul s u att de
Irecvent n vorbire, ca si n textele scrise. El a mostenit din IE o dubl
declinare, att ca tem n -u-, ct si ca tem n -o-/-e-. n plus, este
singurul substantiv care prezint cazul I Iunc ional n toate epocile
limbii latine. Iat paradigma sa complet :

SG PI
DECI. a IV-a DECI. A II-a DECI. a IV-a DECI. a II-a
NV aom s aom s
G aom s aom aom m aom r m
D aom aom aom b s
AC aom m aom s aom s
ABI aom aom aom bus
I aom

MOSTENIREA N IIMBIIE ROMANICE. Constituind un sistem
Ilexionar instabil, chiar subred, declinarea a IV-a nu a rezistat dect sub
Iorm de relicte n limbile romanice. Fenomenul metaplasmei a direc ionat o
bun parte dintre cele mai uzitate substantive ale declin rii a IV-a nu numai
spre declinarea a II-a cu care prezenta aIinit i organice, de dat IE comun ,
cea mai elocvent dovad n acest sens Iiind Ilexiunea lui aomus , ci si spre
declinarea I, cu care, n aparen cel pu in, nu avea nimic n comun. Vorbirea
53
popular a trecut anumite substantive de a IV-a (n special numele de
rudenie) la mult mai accesibila clas de Ilexiune n -a. Ceea s-a petrecut, cum
vom vedea mai jos, si n cazul unora dintre substantivele declin rii a V-a.
AstIel, n primele secole ale erei imperiale, ndreptarul cunoscut prin tradi ie
sub titlul Appenaix Probi atrage aten ia c se spune nurus non nura, socrus
non socra (169, 170). Romna, spre exemplu, a mostenit prin cuvntul
soacr nu Iorma recomandat socrus, de a IV-a, aparent ira ional datorit
presiunii analogice a sistemului cu masculine de a II-a si de a IV-a (amicus,
meaicus, hortus, exercitus etc.), ci tocmai Iorma recomandat spre evitare,
socra; Iapt ce a ar tat c nici atunci, cum nici ast zi, recomand rile savante
ale gramaticilor sau proIesionistilor limbii nu sunt serios luate n seam
atunci cnd marea mas a vorbitorilor, I r s stea prea mult pe gnduri si
I r s -si Iac probleme, pune n circula ie Iormele comode si, respectiv, le
scoate din uzul curent pe cele incomode, desi corecte.
n schimb, Iorma nor(u)-, utilizat n sintagm cu adjectivul posesiv
(mea, ta, sa), reprezint continuarea n limba romn nu a Iormei populare
n ra sau, mai exact, *n ra (de declinarea I), c ci ar Ii trebuit ca vocala - - (-
-), aIlat sub accent (- -), s se diItongheze, ci a Iormei clasice n rus, cu
vocala penultim deschis (*n rus).
Romna si italiana prezint urme ale supravie uirii unui alt
substantiv de declinarea a IV-a, extrem de uzual: manus. Arhaic si
regional se ntlneste n romn Iorma de plural man ( m n s), cu
c derea global a termina iei de NACV pl - s, Iorma articulat Iiind
manule. n italian se cunoaste Iorma veche de plural le mano ( ille
illae] m n s).
n concluzie, limbile romanice atest c Iuziunea declin rilor a IV-a si
a II-a (cu emergen e si spre declinarea I) a Iost, practic, complet , n romn
(si nu numai) ea mergnd pn la cap t: dovad , ntre multe altele, Ilexiunea
comun , nediIeren iat la singular, a unor neutre mostenite, precum corn
(originar dintr-un substantiv de a IV-a) sau scaun (mostenit din scamnum, de
a II-a).

DECIINAREA A V-A. Constituie clasa de Ilexiune a substantivului
cea mai precar n limba latin , si totodat ,cea mai vulnerabil .
Argument m aceast dubl aIirma ie prin urm toarele constat ri:
a) Declinarea a V-a (dup denumirea tradi ional ) cuprinde cel mai
mic num r de substantive din ntreg sistemul Ilexionar latin al acestei
categorii nominale.
b) SpeciIic substantivelor celei de-a V-a declin ri este predominan a
caracterului incomplet al Ilexiunii lor. Doar dou substantive, ai s,
54
,zi si r s, ,obiect, ,lucru, posed Ilexiune complet la ambele
numere. Celelalte Iie sunt deIective de plural, Iie utilizeaz la plural
numai anumite cazuri, celelalte r mnnd, neIolosite, n Iondul pasiv,
latent, al limbii, Iie au, chiar si la singular, utilizate curent, ,vii,
numai anumite cazuri (N, AC, ABI).
c) Asa-numita declinare a V-a a reunit teme diverse, cu Ilexiune
diIerit la origine, concentrndu-le n jurul unui nucleu restrns de
substantive cu tema terminat n -(i) -.
d) nc de la originile cristaliz rii acestui Iragil tip Ilexionar, si nc de
la nceputurile tradi iei literar-culturale latine, o serie de substantive
terminate la N sg n -i s (desemnnd preponderent abstrac iuni, dar nu
numai) a posedat si dublete (pentru toate cazurile) n -ia la Nsg, de
tipul materies/materia. S-a ajuns chiar s se sus in c declinarea a V-a
a Iost de la origine si a r mas o Ilexiune heteroclit , mixt (NV sg
materies, GD materiae, AC materiem etc.). Existen a dubletelor a
provocat, n latina popular , o migra ie masiv , generalizat , a
substantivelor cu tema n -(i) - spre declinarea I, mult mai stabil si cu
Iorme cazuale nesupuse niciunei discu ii, Iapt ce a condus, practic, la
dispari ia deIinitiv a declin rii a V-a n calitate de clas de Ilexiune.

GENUI. Substantivele cu tema n - - sunt preponderent
feminine, ceea ce apropie n plus ultima clas de Ilexiune de prima.
Numai aies si compusul s u, m r ai s (Iormat din reunirea adjecti-
vului meaius cu substantivul aies), ,mijlocul zilei, ,amiaz , sunt
masculine, si anume dup datele statistice oIerite de texte n Ielul
urm tor: aies este, la plural, exclusiv masculin (aies fasti, de ex.,
,zilele Iaste, n care era permis s se in judec i si, n general, s se
desI soare activit i publice); la singular este ambigen, si anume
Ieminin cnd indic o zi anume Iixat , destinat , consacrat (un
,termen) sau cnd exprim durata: aies constituta, inaicta, ,ziua
hot rt , ,stabilit , ,impus , aies certa, ,o zi anume, aies longa,
,o zi lung etc.; meriaies este ntotdeauna masculin, indiIerent de
gen.

PARADIGMA. Prezent m n continuare singurele substantive
cu Ilexiune integral .

55
SG PI
NV d s r s d s r s
G d r d r m r r m
D d r d b s r b s
AC d m r m d s r s
ABI di r D D

SITUA IA DUBIETEIOR. Prezint Ilexiune complet dup de-
clinarea I urm toarele substantive, care alc tuiesc dublete flexionare:

V I
c niti s, -ei, ,c runte e c nitia,-ae
effigi s,-ei, ,chip, ,Iigur effigia,-ae
luxuri s, -ei, ,exces, ,Iast luxuria, -ae
m teri s,-ei, ,material m teria,-ae

MOSTENIREA N IIMBIIE ROMANICE. Situa ia debil a declin rii
a V-a chiar si n registrul cult si n Iormele scrise a condus, cum am ar tat
deja, la trecerea n latina popular , practic, a tuturor substantivelor acestei
declin ri la declinarea I. AstIel nct, exceptnd cteva substantive extrem de
uzuale, putem spune c , n latina popular a ultimelor secole ale Imperiului,
declinarea a V-a a disp rut. Aceast situa ie este dovedit si prin intermediul
limbilor romanice, care reIlect cu Iidelitate si permit reconstituirea situa iei
existente la nivelul latinei populare si trzii. n limbile romanice, Iostele
substantive de declinarea a V-a apar tratate ca si cele de declinarea I: Iorme
ca
*
facia,
*
glacia, acia (ultima atestat ns literar, la Petronius, IXXVI, 11)
le-au nlocuit pe cele culte si literare corespunz toare (faci s, glaci s, acies):
rom. fa , it. faccia, Ir. face; rom. ghea ; rom. a etc.

Au suprave uit, izolate, cteva ,urme ale ultimei clase de
Ilexiune nominal din latin : aie(m) ~ it. (poetic si nvechit) ai, rom. :i
(singurul substantiv romnesc de origine latin terminat n -i); rem ~
Ir. rien; facies ~ span. ha:; glacies ~ Ir. glace; (ver)glas.

56
CAPITOLUL V

MORFOLOGIA NUMELUI (II). AD1ECTIVUL


GENERAIIT I. Ca n toate limbile IE, si n latin adjectivul,
exprimnd o calitate sau o nsusire a unui obiect, avea un comportament
morIologic strict dependent de numele obiectului, respectiv de
substantivul care exprima lingvistic obiectul n cauz (Iiin sau lucru).
Adjectivul era, n consecin , partea nominal de vorbire care, variabil
Iiind n gen, num r si caz, Iunc iona din punct de vedere sintactic n
primul rnd ca atribut (n terminologie Irancez , ,complement al substan-
tivului). Prin urmare, n plan morIologic, el se acorda cu substantivul
determinat. MorIemele cazuale ale adjectivului aveau, s-a ar tat, o
valoare complet diIerit de aceea pe care o posedau morIemele cores-
punz toare ale substantivului: este vorba de valoarea de a indica
raportul de dependen , de ,solidaritate Ia de substantiv.
Mai mult dect att, autonomia morIologic redus a adjecti-
vului era accentuat n limba latin si de absen a morIemelor proprii.
AltIel spus, adjectivul latin nu avea Iorme speciIice de declinare,
Ilexiunea lui Iiind absolut identic aceleia a substantivului, mai exact a
primelor 3 clase de Ilexiune (,declin ri).
Totusi, adjectivul nu era total dependent morIologic de substan-
tiv. Adjectivul i se putea substitui substantivului (prin asa-numita
,substantivizare), asadar putea evolua morIologic aidoma unui subs-
tantiv (tipul: ,un om viteaz viteazul), cu toate consecin ele decur-
gnd de aici. Pe lng aceasta, adjectivul se deosebea morIologic de
substantiv prin categoria gradelor de compara ie si, de asemenea, prin
capacitatea sa speciIic de a Iorma adverbe.

CIASIFICAREA TIPOIOGIC . Se admite urm toarea tripar-
ti ie morIosemantic a marii mase de adjective latine:

ae in o imens
ma/oritate
cantitativ n
latin
1. adjective calificative sau caracterizante: sunt
adjectivele propriu-zise, care, semantic, determin
un substantiv, precizndu-i tr s tura /-urile caracte-
ristic /-e si Iunc ionnd, stilistic, ca epitete; posed
grade de compara ie si sunt coordonabile ntre ele
cnd determin acelasi substantiv.
57
mai slab
repre:entate
numeric, atestate
mai ales n
registrul cult,
literar (n afara
celor curente n
limba vorbit )
2. adjective referen iale: sunt adjectivele derivate
din substantive (adjective denominative); nu au
grade de compara ie si sunt necoordonabile ntre ele;
nu pot Iunc iona ca epitete tocmai pentru c sunt
comutabile cu substantivul de la care provin, pus la
G sg: Campus Martius, unde Martius Martis,
populus Romanus, unde Romanus Romae; aceste
adjective deIinesc un substantiv prin reIerin la un
alt substantiv.
bogat
repre:entate n
latin , alc tuina
puternice grupuri
nominale
3. adjective pronominale: sunt adjective doar n
planul comportamentului morIologic; originea lor
este strict pronominal ; n consecin , aceast
categorie nu va Ii abordat aici, ci n cadrul aceleia
c reia, de Iapt, i apar ine (pronumele). Nu au grade
de compara ie, nu se pot coordona liber ntre ele, nu
pot Iunc iona ca epitete.

CIASIFICAREA MORFOIOGIC . Se realizeaz exclusiv dup
forma gradului pozitiv a adjectivelor, prin urmare, numai prima
categorie men ionat mai sus este compatibil cu aceast clasiIicare.
Sub aspectul Ilexiunii, adjectivele latine caliIicative alc tuiesc
dou mari clase:
A. adjective apar innd primelor dou declin ri (I, Ieminine, n
-a, si a II-a, masculine si neutre, cu tema n -o-/-e-).
B. adjective apar innd declin rii a III-a (cu tem n -i- si cu
tem consonantic ).

A. CIASA ADJECTIVEIOR DE DECIINAREA I SI
A II-A. Toate aceste adjective posed la N sg 3 termina ii pentru
Iiecare dintre cele 3 genuri:
-us (m), -a (I), -um (n) sau
-er (m), -( r)a (I), -( r)um (n)

Exemple: altus, -a,
-um, ,nalt:
(n dic ionare
si sub Iorma
altus |3])
Ilexiunea este identic celei a substantivelor
aominus (II), templum (II) si respectiv, terra
(I)
58
liber, - ra,
rum, (liber
|3])
,liber: Ilexiunea este identic cu a paradig-
mei puer (II) pentru masculin; pentru neutru,
ca si pentru Ieminin, vocala din interiorul
temei (-e-) si dinaintea lichidei se p streaz .
pulcher,
-chra,
-chrum,
(pulcher |3])
,Irumos: Ilexiunea Iormei de masculin,
pierznd la cazurile oblice vocala dinaintea
lichidei, este identic aceleia pe care o cunoaste
tipul magister (II). Neutrul si Iemininul si
urmeaz Ilexiunea, de asemenea cu pierderea
vocalei dinaintea lichidei (Iapt petrecut si la
N sg).

Clasa adjectivelor cu 3 termina ii la N sg si avnd Ilexiunea
primelor dou declin ri este, din punctul de vedere al Iorm rii temelor
si al modului de Ilexiune, cea mai nou , Iiind, totodat , cea mai regu-
lat si, dup cum am ar tat deja, si cea mai productiv . Ea con ine,
totusi, un nucleu de adjective provenind din vechi r d cini IE, ca
bonus, carus, liber etc. Imensa lor majoritate apar ine unei date mult
mai recente, Iiind denominative si deverbative create n interiorul
latinit ii, de la primele pn la ultimele ei secole de existen ca
idiom vorbit.

B. CIASA ADJECTIVEIOR DE DECIINAREA A III-A.
Con ine 2 subclase principale, diIeren iate, ca si la substantive, dup
natura sunetului cu care se ncheie tema: Iie vocala -i, Iie consoane.
Spre deosebire de substantivele declin rii a III-a, la adjective s-au
impus cele cu tema vocalic (,declinarea n -i), nu att din punct de
vedere numeric-cantitativ, ct din acela al predominan ei morIemelor
cazuale: astIel, la ABI sg se ntlneste desinen a - , la NACV pl
neutru - , la G pl - m, la AC pl masculine si Ieminine - s/ s, chiar si
la o serie de adjective cu tema terminat n consoan . n schimb,
declinarea consonantic a adjectivului s-a impus, I r excep ii (deci,
I r intruziuni de la temele n vocal ), la gradul comparativ.

B.1. SUBCIASA ADJECTIVEIOR CU TEMA N VOCAI
(-i-). Aceste adjective prezint o oarecare varia ie a Iormelor doar la N
sg, n Iunc ie de genurile gramaticale. AstIel, cele mai numeroase sunt
adjectivele care posed una sau dou Iorme la N sg, si anume:
59
a) o singur Iorm (o Iorm comun ) pentru toate genurile, de exem-
plu tipul ingens,,urias; b) dou Iorme, una pentru masculin si
Ieminin, cealalt pentru neutre (deci, dup str vechiul criteriu animat /
inanimat), de exemplu, tipul suauis, suaue (n dic ionare, de regul
sub Iorma suauis, -e sau suauis |2]), ,pl cut.
Mult mai rare, deci neproductive, au Iost adjectivele cu Ilexiune
vocalic avnd la N sg 3 termina ii, pentru Iiecare gen, si anume: -er
(m), -(r)is (I), -(r)e (n), posednd, prin urmare, si ele o consoan
lichid naintea vocalei temei (absente la masculin singular), de
exemplu: cer, cris, cre, ,ascu it (din aceeasi Iamilie cu acus, - s
si acies,- ). Aici, distinc ia dintre Iorma de masculin si cea de
Ieminin, realizat doar la N sg, este de dat recent , secundar , dovad
Iiind identitatea Ilexiunii la celelalte cazuri cu Ilexiunea adjectivelor n
-is, -e sau a adjectivelor cu o singur Iorm la N sg.
Revenind la acestea din urm , se impune precizarea c ele
prezint o pluralitate de Iorme la N sg, spre deosebire de cele n -is, -e.
Pe de o parte, sunt adjectivele de tipul ingens ( *ingent -s), care atrag
dup ele Ilexiunea participiilor prezente (- ns si - ns/- -ens). Pe de alt
parte, se includ n aceeasi categorie si adjectivele n -x la N sg, de tipul
aua x, ,ndr zne , f l x, ,Iericit, fer x, ,s lbatic, u l x, ,iute etc.,
ale c ror Iorme de N sg au pierdut VT - -: *auaac -s
*
auaac-s
aua x,
*
f lic -s * f lic-s f l x etc.
FORMEIE CAZUAIE.
SG ABI: se termin n VT - la toate genurile (su u , ingent , acr ,
aua c etc.).
PI NACV
neutre:
termina ia unic este - (su u , ingent , acr , aua c
etc.).

G: la toate genurile, termina ia este - m (su u m, ingent m,
acr m, aua cium etc.).

B.2. SUBCIASA ADJECTIVEIOR CU TEMA N CON-
SOAN . Mai slab reprezentate numeric, adjectivele acestei subclase
au Iost sus inute n sistem n primul rnd datorit Ilexiunii la gradul
comparativ. Altminteri, adjectivele cu tema consonantic alc tuiesc o
grupare Ioarte heterogen , cel pu in la Iorma de Nsg, dar si la cazurile
60
(s le numim asa) sensibile (ABI sg, G pl), unde coexist si Iorme
apar innd temelor n vocal , aIlate, n spa iul adjectivului, n irezis-
tibil expansiune. Gramaticii latini nsisi recomandau cu v dit ezitare
anumite Iorme (la cazurile sensibile n primul rnd), n detrimentul
altora. Iat cteva dintre cele mai utilizate adjective cu tema conso-
nantic , la cazurile care ridicau diIicult i:

N sg / G sg ABI sg NACV pl neutre G pl
m m r, - ris, ,care si aduce
aminte
m m r m m r m
paup r,- ris, ,s rac paup r paup r m
pl r s, ,mai mul i
(Iorm cu sens
de comparativ)
pl r
pl r (rar)
pl r m
pr nceps,
- pis
,cel dinti,
,Iruntasul
pr nc p pr nc p pr nc p m
uetus, - ris, ,vechi,
,b trn
uet r uet r uet r m

n principiu, la adjectivele acestei teme:

ABI sg se termin n -
NACV pl neutru n -
AC pl masc / Iem n - s
G pl n -um

ceea ce se poate veriIica, practic I r excep ie, la comparativele obis-
nuite (Ilexiunea nomal ) a(le) oric rui adjectiv.
n ansamblu, clasa adjectivelor cu Ilexiunea dup declinarea a
III-a este evident mai veche dect cealalt . ntre alte dovezi se num r
si stadiul embrionar, nedezvoltat, al distinc iei dintre masculine si
Ieminine la marea majoritate a adjectivelor acestei clase (cele termi-
nate n -is, -e la N sg), n conIormitate cu importan a Iundamental a
distinc iei dintre animat si inanimat la nivelul IE comune.

61
EVOIU IA FIEXIUNII ADJECTIVAIE SI MOSTENIREA N
IIMBIIE ROMANICE. De-a lungul ntregii istorii a limbii latine culte, se
poate constata o permanent oscila ie n utilizarea celor dou mari clase de
adjective, Iapt care atest o subteran tendin de uniIicare tipologic a
Ilexiunii adjectivale.
Epoca imperial a cunoscut o ampliIicare a num rului de dublete
adjectivale, preponderent Iiind, n limba vorbit , trecerea adjectivelor de
declinarea a III-a la cealalt clas , mai simpl si mai eIicient pentru
vorbitorul comun.
Iimbile romanice atest n mod evident tendin a de simpliIicare a
Ilexiunii adjectivale maniIestat progresiv si generalizat la nivelul vorbirii.
S-a ar tat c Iorme provensale precum comuna, aoussa, catalane, precum
comuna, aolca, presupun etimonuri latine populare
*
communa (n loc de
comm nis,-e),
*
aulca (n loc de aulcis, -e); la Iel si n cazul rom. lin, it. leno
lat. pop.
*
lenus (n loc de l nis, -e), rom. ager lat. pop.
*
agilus (n loc de
ag lis, -e). Ia rndul ei, Iranceza, prin Iorme ca mou (mol), Iem. molle; fou
(fol), Iem. folle, presupune etimonuri latine populare
*
mollus (n loc de
mollis,-e),
*
follus (n loc de follis, cu schimbarea clasei gramaticale:
substantiv adjectiv si a semantismului) etc.
n cadrul aceluiasi proces de simpliIicare prin regularizare, destul de
numeroasele adjective cu 3 termina ii, care la N sg masculin se termin n -er
(avnd desinen a O), primesc pe cale analogic termina ia de masculin
singular -us, completnd astIel o paradigm care p rea vorbitorilor descom-
pletat . Acest tip de regularizare s-a petrecut tot n latina trzie si vorbit ,
p trunznd, ns , sub presiunea uzului oralit ii, si n texte: asperus (chiar
asprus, cu sincop ), miserus, sacrus, macerus etc., n loc de Iormele clasice,
culte, asper, m ser, s cer, m cer etc.
Romna a mostenit simpliIic rile si regulariz rile pe care le-a cunoscut
latina vorbit n spa iul carpato-danubiano-pontic (,latina dun rean ). n
privin a adjectivului, pe baza sincretismului cazurilor, evolu ia Iormal a
cunoscut, n esen , dou etape:
1) reducerea adjectivelor cu 3 termina ii la N sg la 2 termina ii, prin
identiIicarea neutrului la SG n Ilexiune cu masculinul si la PI cu Iemininul,
ceea ce a condus, practic, la dispari ia total a neutrului la adjective n
romn .
2) dispari ia opozi iei Iormale ntre masculine / Ieminine si neutre la
adjectivele cu Ilexiunea dup declinarea a III-a, ceea ce a avut drept urmare
uniIicarea adjectivelor de declinarea a III-a ntr-o clas unic , I r genuri, cu
o singur termina ie.

62
Ex.: lat. bonu(s) bona bonu(m)
rom. bun( ) bun bun( )
rom. bun - bun
it. buono - buona
Ir. bon - bonne
prov. bons - bona

lat. u r dis (mI) u r de (n)
lat. pop. *u r ae(m)
rom. verae
it. verae

Num rul adjectivelor romnesti de origine latin cu o singur
termina ie la NAC sg (tipul aulce) este n mod semniIicativ redus n
compara ie cu acela al adjectivelor mostenite, cu Iorme distincte la masculin
Ia de Ieminin (tipul alb alb ).

GRADEIE DE COMPARA IE. ORIGINE. GENERAIIT I.
Si n latin s-a elaborat un sistem gradual ternar, mostenit ulte-
rior n toate limbile romanice. Denumirile tradi ionale ale gradelor de
compara ie sunt, si pentru latin : pozitivul, prin care adjectivul expri-
m calitatea sau nsusirea respectiv I r nicio idee de compara ie, n
sine, ca atare coincide cu asa-numita ,Iorm de dic ionar a adjec-
tivului; comparativul, care exprim nsusirea a dou obiecte sau
grupuri de obiecte (ultimul termen n sens gramatical) comparate ntre
ele; superlativul, exprimnd calitatea, nsusirea, speciIicul obiectului
respectiv n cel mai nalt grad posibil, Iie n sine, Iie prin raportare la
alte obiecte.
Iatina poseda Iorme speciale si sistematizate morIologic numai
pentru comparativul de superioritate si pentru superlativ. Pentru expri-
marea egalit ii, respectiv a inIeriorit ii n compara ie, latina utiliza
Iormule analitice, periIrastice, negative si pozitive, de tipul: minus
longus quam, ,mai pu in lung dect, non tam longus quam, ,nu att
de lung ca, tam longus quam, ,tot att (la Iel) de lung ca. n ceea ce
priveste superlativul, ideea de absolut si de relativ nu a avut n latin o
exprimare morIologic diIeren iatoare, practic doar contextul putnd
indica valoarea semantic a superlativului n cauz , mai exact prezen a
sau absen a unui complement al superlativului. Acestei deosebiri de
ordin sintactic i se ad uga, totusi, si una de natur morIologic ,
63
deoarece superlativul analitic, spre deosebire de cel sintetic, Iormat cu
ajutorul suIixelor, era ntotdeauna absolut.

COMPARATIVUI. I snd la o parte Iormele analitice ale
comparativului latin de egalitate si de inIerioritate, vom eviden ia n
comparativul latin ntotdeauna si exclusiv valoarea sa de superioritate.
Comparativul se identiIic , n latin , cu un adjectiv cu tema
consonantic , asadar Ilexiunea lui o urmeaz pe aceea a declin rii
a III-a.
Prin urmare, Iormarea curent a comparativului latin se realizea-
z , prin suIixare, ad ugnd morIemele - r / - s la tema consonantic
a adjectivului, iar dac tema e vocalic , se suprim VT, ajungndu-se
astIel la r d cina adjectivului respectiv.

Ex: altus, -a, -um
R alt-
comparativ alt-ior (mI), alt-ius (n)
aulcis, -e
R aulc-
comparativ dulc-ior, dulc-ius
auaax
R auaac-
comparativ audac-ior, audac-ius

Comparativul se declin ca un adjectiv cu tema consonantic
(G sg - r-is, D sg - r- etc).

SUPERIATIVUI. Se Iormeaz , ca si gradul precedent, tot prin
suIixare, si anume ad ugnd la tema consonantic a adjectivului (prin
eliminarea vocalei Iinale a temei, unde este cazul) suIixul cel mai
curent Iolosit, n toate epocile, -issim-. Ca si n cazul comparativului,
si n cel al superlativului se poate aIirma c punctul de pornire n
Iormarea adjectivelor obisnuite, cu Ilexiune si trepte comparative
normale, l reprezint r d cina lor:
64
Ex.:
altus, -a, -um
R alt-
superlativ alt-issim-us (m) alt-issim-a (I) alt-issim-um (n)
aulcis, -e
R aulc-
superlativ dulc-issim-us (m) dulc-issim-a (I) dulc-issim-um (n)
auaax
R auaac-
superlativ audac-issim-us (m) audac-issim-a (I) audac-issim-um (n)
Se observ , prin nsusi modul s u de Iormare, c superlativul se
declin ca un adjectiv cu Ilexiunea dup declinarea a II-a (masculinele
si neutrele, tema n -o-/-e-), respectiv declinarea I (Iemininele, tema n -a).

SITUA II PARTICUIARE

1. Supletivismul
A constituit cel mai vechi procedeu de realizare a treptelor
comparative. Acestea s-au Iormat nu de la acelasi radical (tem ), ci de
la radicale (teme) diIerite, prin ,completare lexical . Formele suple-
tive au Iost Iolosite la cteva adjective apar innd nucleului Iondului
principal lexical, constituind sistemul asa-numitelor adjective cu
compara ie neregulat (anomal ). Este vorba de urm toarele 5
adjective, dou perechi alc tuind cupluri antonimice:

Pozitiv comparativ superlativ
bonus, -a, -um, ,bun melior,-ius optimus,-a, -um
malus, -a, -um, ,r u p ior,-ius pessimus,-a, -um
magnus, -a, -um ,mare m ior,-ius m ximus, -a, um
paruus, -a, -um, ,mic minor,-us minimus,-a, -um
multus,-a,um, ,mult pl r s,-
(G pl pl r um)
pl r mus, -a,-um
(Iolosit mai ales la plural)

Dup cum se observ , la unele dintre aceste adjective supletive,
comparativul si superlativul pornesc de la aceeasi r d cin , diIerit de
cea de la pozitiv.
65
2. Superlativul n lichid
2.1. Adjectivele care se ncheie la N sg masculin n -er si
Iormeaz superlativul pornind chiar de la Iorma respectiv , la care se
adaug suIlixul -rim (-us,a, -um):
pozitiv N sg asper superlativ asper-rim-us,-a,-um
celer celer-rim-us, -a, -um
niger niger-rim-us, -a, -um
2.2. Adjectivele care con in n r d cin cealalt sonant lichid ,
-l-, de tipul facil(is,-e), aifficil(is,-e), simil(is,-e), aissimil(is,-e),
humil(is,-e), adaug la r d cina terminat n lichid suIixul asem -
n tor celui precedent, -lim(us, -a, -um).

pozitiv facilis,-e R facil- superlativ facil-lim-us,-a,-um
similis,-e R simil- simil-lim-us,-a,-um
humilis,-e R humil- humil-lim-us,-a,-um

3. Compara ia analitic

Iatina cult a cunoscut si ea Iorme de exprimare analitic a
treptelor comparative, Iorme generate de existen a unor diIicult i de
natur Ionetic n cazul n care s-ar Ii Iolosit, cum era de asteptat,
compara ia prin suIixare.
AstIel, adjectivele a c ror vocal Iinal a temei era precedat de
o alt vocal (- -, - -, - -), rezultnd de aici termina iile -eus, -ius,
-uus, nu puteau utiliza suIixele curente (n special -ior si -ius), datorit
aglomer rii cacoIonice de vocale. Pentru evitarea unei astIel de situa-
ii, latina literar a creat primele Iorme analitice de comparativ si de
superlativ, cu ajutorul a dou adverbe Ioarte productive: magis, ,mai
mult, pentru comparativ, si maxime, ,n cel mai nalt grad, ,Ioarte,
pentru superlativ, adverbe urmate de adjectivele n cauz la gradul
pozitiv.
Compara ia analitic sau periIrastic a venit n ntmpinarea
tendin elor spre analitism, att de puternic maniIestate n permanen
la nivelul vorbirii limbii latine.
66
Ex.:
P C S
ia neus, -a, -um
,potrivit
magis ia neus, -a, -um maxime ia neus, -a, -um
gregius, -a, -um magis gregius, -a, -um maxime gregius, -a, -um
,distins
conspicuus, -a, -um magis conspicuus, -a, -um maxime
,remarcabil conspicuus, -a,-um

4. Superlativul intensiv cu valoare absolut

Iimba vorbit , ini ial, apoi, pe scar larg , scriitorii au utilizat si
alte modalit i, mai variate si mai expresive, pentru a marca apogeul
sau intensitatea maxim , culminant si absolut , de maniIestare a unei
nsusiri, calit i, tr s turi desemnate printr-un adjectiv sau altul.
Vechi si r spndit de-a lungul ntregii latinit i, din epoca arhai-
c pn la sIrsitul erei crestine antice, a Iost procedeul intensiIic rii
superlativului prin compunerea cu preIixele per- si prae- (la origine,
prepozi ii): permagnus, ,Ioarte mare, perangustus, ,Ioarte strmt,
pergratus, ,Ioarte pl cut, peraifficilis, ,Ioarte greu; praealtus,
,Ioarte nalt, praecaluus, ,Ioarte chel, praecelsus, ,Ioarte nalt,
praeclarus, ,Ioarte str lucit(or) etc.

5. Serii defective

5.1. Multe adjective nu pot avea grade de compara ie, datorit
semantismului pe care l con in: aureus, ,de aur (si celelalte adjective
derivate de la nume de metale pre ioase: argenteus, ,de argint,
a[h{ neus, ,de bronz etc.), hesternus, ,de ieri, ligneus, ,de lemn,
peaester, ,n picioare, u uus, ,viu; acestora li se adaug toate
adjectivele derivate de la etnonime (Graecus, R m nus, D cicus etc.).
5.2. Anumite adjective utilizeaz ca grade de compara ie sau la
anumite grade de compara ie alte adjective, si anume pe cele cu un
sens echivalent sau Ioarte apropiat:

nouus, ,nou comp. recentior, -ius superlativ recentissimus, -a, -um
(exist , totusi, nouissimus)
uetus, ,vechi comp. uetustior, -ius
67
5.3. Alte adjective posed Iorme numai pentru comparativ sau
numai pentru superlativ:

P C S
aaulescens, ,tn r aaulescentior, -ius -
l cer, ,iute l crior, -ius -
ter, ,negru trior, -ius -
i u nis, ,tn r i nior, -ius -
senex, ,b trn senior, -ius -
sacer, ,sacru - sacerrimus, -a, -um
falsus, ,Ials, ,neadev rat - falsissimus, -a, -um

EVOIU IA COMPARATIVUIUI SI A SUPERIATIVUIUI N
IATIN SI MOSTENIREA IUI N IIMBIIE ROMANICE. nc din cele
mai vechi timpuri ale constituirii ei, limba vorbit a acordat preIerin
formelor analitice n exprimarea treptelor comparative, ca urmare v dit a
tendin ei generale a oralit ii (n latin , ca si n alte limbi IE antice) de a
Iolosi Iorme gramaticale ct mai regularizate, de aici ct mai simple si mai
clare, n conIormitate cu universal umana ,lege lingvistic a ,minimului
eIort. n plus, Iormele sintetice, prin Iixitatea lor, ap reau vorbitorilor ca
stereotipe si lipsite de expresivitate. Norma literar recomanda numai gradele
de compara ie sintetice, exceptnd situa iile n care interveneau, cum am
semnalat deja, diIicult i de pronun are, Iiind atunci ,permise Iormul rile
analitice. Iimba curent a Iolosit, ns , construc iile periIrastice I r restric ie
de-a lungul ntregii latinit i, n paralel cu cele sintetice si pentru imensa
majoritate a adjectivelor.
Sub presiunea limbii uzuale, cotidian Iolosite, p trund n limba literar
construc iile periIrastice cu adverbe (dincolo de situa iile n care erau permise
si recomandate) nc din epoca arhaic si, ulterior, pe o scar mai larg , chiar
n cea clasic . AstIel, pentru exprimarea comparativului, ntietate ncepe s
capete adverbul magis (Ia de un altul, plus). Ia rndul lui, superlativul
sintetic tinde a Ii eliminat la nivelul oralit ii si nlocuit si n limba literar de
cel analitic, prin Iormul ri periIrastice con innd o varietate de adverbe cu
valori echivalente: al turi de preexistentul maxime se impun, pe rnd, nc
din epoca lui Plautus pn n cea a lui Horatius si, n continuare, n literatura
imperial (mai ales n cea crestin , destinat unui public socialmente larg si
cultural heterogen), adverbe precum: multum, bene / optime male, ualae.
n limba vorbit , Iormele analitice s-au mbog it si nt rit continuu,
nc din perioada arhaic , datorit necesit ii resim ite permanent de vorbitori
de a scoate ct mai mult n eviden natura treptei comparative, spre a elimina
68
orice ambiguitate si a accentua ct mai expresiv mesajul. Formele analitice au
Iost, prin urmare, cele care au biruit. O dovedeste, I r excep ie, sistemul
gradelor de compara ie mostenit de limbile romanice. Comparativul analitic
este panromanic. n aria central s-a utilizat adverbul plus (urmat de Iorma de
pozitiv a adjectivului), iar n ariile laterale adverbul magis (n aceleasi
condi ii).

portughez spaniol Irancez italian romn

mais formoso mas hermoso plus beau piu bello mai frumos

lat.
pop.

magis f rm sus

plus bellus

magis form sus

De altIel, chiar n textele latine care con in comparativele analitice,
magis este remarcabil mai des ntlnit dect plus, si acest Iapt este de pus n
leg tur cu preponderen a descenden ilor romanici ai lui magis n sistemul
comparativului.
Formele supletive ale adjectivelor Ioarte Irecvent Iolosite si n
vorbirea cotidian s-au mostenit n toate limbile romanice, cu excep ia
romnei (aspect pentru care nu s-au emis pn acum ipoteze explicative
conving toare):

IATIN ITAIIAN FRANCEZ SPANIOI PORTUGHEZ
melior(em) migliore meilleur me/or melhor
peior(em) peggiore pire peor peor
minor(em) minore moinare menor menor

Asa cum am notat mai sus, superlativul relativ din limbile romanice s-a
Iormat, pe teren latin (sau pornind de la unele tendin e provenind din latina
popular ), pe baza comparativului. n orice caz, superlativul analitic nu si-a
Iixat n latin o construc ie gramaticalizat .
n concluzie, concuren a dintre sintetism si analitism n domeniul
comparatismului adjectival n limba latin a constituit, indiscutabil, una
dintre multiplele Iorme de maniIestare a progresului lingvistic, realizabil,
aici, pe o cale pur si exemplar dialectic , prin excelen dinamic .

69
CAPITOLUL VI

MORFOLOGIA NUMELUI (III). NUMERALUL


GENERAIIT I. Ultimul element morIologic al clasei sau
grupului numelui constituie o categorie de tranzi ie, ntr-o dubl direc-
ie. Pe de o parte, numeralul latin, prin morIemele cazuale ale unuia
dintre reprezentan ii s i, deschide drumul spre Ilexiunea pronominal ,
a c rei inIluen o suIer (Iie si periIeric). Pe de alt parte, avnd n
vedere Iaptul c , n aIara primelor trei ciIre Iundamentale, de altIel,
n orice sistem de num rare , restul lor are drept corespondent
lingvistic numerale invariabile, respectiv indeclinabile, precum si
Iaptul c o ntreag subclas de adverbe, numite multiplicative sau
numerale, s-a Iormat exclusiv pe baza numeralului (n spe , cardinal),
putem aIirma c aceast parte de vorbire alc tuieste n latin un
teritoriu de trecere dinspre cmpul morIologic al Ilexibilelor spre cel
al neIlexibilelor.
Trebuie semnalat , n sIrsit, leg tura solid care uneste nume-
ralul latin de celelalte reprezentante ale numelui: substantivul si
adjectivul. AstIel, cele mai multe subcategorii (subclase) ale numera-
lului latin au comportament Ilexionar identic cu acela al adjectivului,
practic se declin ca el.
n acelasi timp, n planul comportamentului sintactic, orice
numeral latin poate Iunc iona si n calitate de subiect sau de comple-
ment direct (de obiect direct), nu numai ca adjectivele propriu-zise
n calitate de atribut, Iapt care indic valen ele substantivale ale acestei
categorii morIologice.

TIPOIOGIA NUMERAIUIUI IATIN. Numeralul propriu-zis
cunostea n latin 4 tipuri sau variet i tipologice, n Iunc ie de modul
n care se eIectua num rarea elementelor unui grup sau (n termino-
logie matematic ) ale unei mul imi.
Dac se eIectua o evaluare strict cantitativ , o num rare sau o
socotire a elementelor n cauz , prin urmare dac se c uta s se aIle
cte erau obiectele (n sens gramatical) ce alc tuiau mul imea respec-
tiv , numeralul utilizat corespundea unei ciIre si reprezenta numeralul
70
de baz sau Iorma (tipul) de baz a(l) numeralului: numeralul
cardinal (cara n lis, -e < carao,- nis, , n ) acest tip de numerale
este baza pe care se sprijin si se nal ediIiciul ntregii categorii, asa
cum o us se sprijin pe ni si poate servi scopului ei numai dac
acelea exist .
Dac se eIectua un alt tip de evaluare numeric , urm rindu-se
identiIicarea locului sau pozi iei n succesiune ocupat(e) de un element
al mul imii, prin urmare dac se c uta s se aIle al ctelea este
obiectul n mul imea v zut ca sir/serie, numeralul n cauz exprima
ordinea numeric si, de aceea, purta denumirea de ordinal (orain rius
num rus orao, nis, ,ordine, deci ,numeralul care arat asezarea n
ordinea cuvenit ).
Dac o mul ime imprecis numeric era evaluat pe grupe (sau
grupuri) egale n privin a num rului de elemente componente, nume-
ralul respectiv indica distribu ia numeric , gruparea sau, altIel spus,
din c i (cte) elemente era perceput si alc tuit o mul ime general
oarecare. Tot gramaticii romani (Priscianus cu prec dere) au denumit
aceast spe a numeralului prin termenul distributiv (aistrib t uus
numerus, ,numeralul prin care se eIectueaz mp r irea n grupuri
aistribuo, - re, -u , - tum, ,a repartiza, ,a mp r i).
n sIrsit, Ioarte utile pentru necesit ile practice (de ordin
Iinanciar-bancar, dar si n aplica iile tehnice ale matematicii: inginerie,
agrimensur , arhitectur , mecanic etc.) s-au dovedit si acele numerale
care, r spunznd la ntrebarea de cte ori ?, ar tau numeric sporirea
unei ac iuni, repetarea ei periodic ntr-un interval dat de timp. AstIel
de numerale au Iost denumite tot cu un termen de origine latin :
multiplicative ( multiplic re, ,a spori, ,a nmul i).
NUMERAIUI CARDINAI. Dup cum am ar tat, numeralele
cardinale, r spunznd la ntrebarea ,c i?, ,cte? (lat. quotus?
quota? quotum ?), constituiau echivalentul lingvistico-gramatical al
ciIrelor. Cardinalele chiar ntr-o m sur mai mare dect ordinalele
au Iost cele mai utilizate numerale n latin .
Din IE comun , latina a mostenit sistemul de num rare din zece
n zece (decimal), precum si numeralele cardinale Iundamentale, de la
1 la 10.
Vom prezenta n tabelul de mai jos cele mai importante nume-
rale cardinale, sistemul de Iormare a numeralelor intermediare ntre
71
unit i, zeci, sute, mii, zeci de mii si sute de mii, cu men iunea c
indicarea graIic a numerelor, prin celebrele ciIre romane, a constituit,
pn la r spndirea celor arabe, sistemul ciIric cel mai comod si uzitat
n Antichitatea clasic .

CIFRA
ROMAN
NUMERAIUI CARDINAI CIFRA ARAB
I nus, -a, -um 1
II auo, -ae, -o 2
III tr s, tria 3
IV quattuor 4
V qu nque 5
VI sex 6
VII septem 7
VIII oct 8
IX (VIIII) nouem 9
X aecem 10
XI unaecim 11
XII auoaecim 12
XIII tr aecim 13
XIV quattuoraecim 14
XV qu naecim 15
XVI s aecim 16
XVII septemaecim 17
XVIII auoa u gint (aecem et oct ) 18
XIX (XVIIII) una u gint 19
XX u gint 20
XXI u gint nus ( nus et u gint ) 21
XXII u gint auo (auo et u gint ) 22
XXVIII auo a tr gint (auoa tr gint ) 28
XXIX una tr gint 29
XXX tr gint 30
XI quaar gint 40
I
*
quinqu gint 50
IX sex gint 60
IXX septu gint 70
IXXX oct gint 80
XC n n gint 90
C centum 100
CI centum nus (centum et nus) 101
72
CC aucent , -ae, -a 200
CCC tr cent , -ae, -a 300
CCCC (CD) quaaringent , -ae, -a 400
D
*
(I)
qu ngent , -ae, -a 500
DC sexcent (sescent ),-ae, -a 600
DCC septingent , -ae, -a 700
DCCC octingent , -ae, -a 800
DCCCC n ngent , -ae, -a 900
M (c )
*
m lle 1 000
MM ( ) auo m lia 2 000
MM (V) quinque milia 5 000
MM (X) aecem milia 10 000
MM (C) centum milia 100 000
MM (X) aecies centena milia 1 000 000

NUMERAIEIE CARDINAIE DECIINABIIE sunt urm toarele:
a) primele trei ( nus, -a, -um, auo, -ae, -o, tr s, tria),
b) sutele de la 200 la 900 inclusiv,
c) numele miilor (m lia, ,mii),
Restul numeralelor cardinale este indeclinabil.

PRIMEIE TREI NUMERAIE CARDINAIE.
1) Primul numeral, nus, -a, -um, are Ilexiunea urm toarea:

SG PI
masculin Ieminin neutru
N nus na num nu are Iorme
G n us speciIice
D n
AC num nam num ( N)
ABI n n n

2) Al doilea numeral cardinal, auo, -ae, -o, a avut la origine
Iorme de dual, pe care le-a p strat numai la N singular masculin si
neutru (auo).
73
PI
masculin Ieminin neutru
N au auae au
G u rum au rum au rum
D au bus au bus au bus
AC au s au s au (N)
ABI D D D

3) Cel de-al treilea numeral cardinal este si el, n mod Iiresc,
deIectiv de singular El se declin n latin dup modelul temelor n -
i-, de la declinarea a III-a, G si DABI avnd Iorme comune tuturor
genurilor:
PI
masculin Ieminin neutru
NAC tr s tr s tri
G trium
DABI tribus

SUTEIE (DE IA 200 IA 900). Prezint o Iorm adjec-tival ca
Ilexiune (dup primele dou declin ri), indiIerent dac joac sau nu
rolul unui adjectiv. Au, evident, Ilexiune exclusiv de plural (aucenti,
-ae, -a, trecenti,-ae, -a etc.); G are, ns , Iorm de declinarea a III-a,
n -um (aucentum, trecentum etc.)
Ieg tura ntre sute si zeci / unit i se Iace n dou moduri:
a) prin juxtapunere: centum quaar gint qu nque, ,o sut patruzeci
si cinci; sutele stau pe primul loc, ntruct numeralele exprimnd ciIre
superioare le preced pe cele inIerioare; ordinea invers exist , ns
numai n cazul celuilalt tip de leg tur .
b) cu o conjunc ie (et, atque, ac): sex et tr cent , ,trei sute sase;
quattuor et qu ngent , ,cinci sute patru; u gint tr cent que, ,trei sute
dou zeci.

NUMEIE MIIIOR. Ia singular, numele ciIrei 1000 este inva-
riabil (indeclinabil): m lle, si reprezint un substantiv neutru, de decli-
narea a III-a, cu tema n vocal (-i-), ajuns indeclinabil. Paradigma
este urm toarea:
74

PI
neutru
NAG m lia
G m lium
DABI m libus

CEIEIAITE NUMERAIE CARDINAIE. Sunt, I r excep ie,
indeclinabile (au Iorm Iix , indiIerent de num r, de gen sau de caz).
Numele sutei este si el un substantiv cu Iorm neutr (n -um) si
invariabil .
Observa ii:
a) Dup cum am ar tat, la numeralele peste 100 numerele mari le
preced de regul pe cele mici (sutele Ia de zeci si Ia de unit i), si atunci
se Ioloseste juxtapunerea.
b) n cazul miilor, niciodat sutele, zecile sau unit ile nu le pot preceda,
procedeul utilizat Iiind cel al juxtapunerii: 3277 se Iormula obligatoriu tria m lia
aucenta septu gint septem.
c) Numeralele ntre 21 si 99 se Iormeaz ncepnd Iie cu zecile, Iie cu
unit ile (depinznd uneori si de context: numeralul nus nu preced
niciodat un substantiv la plural: ,dou zeci si unu de cet eni se spunea Iie
nus et u gint c u s, Iie c u s u gint nus), prin juxtapunere dac se ncepea
cu zecile, prin conjunc ie copulativ (cI. supra), dac se ncepea cu unit ile.

NUMERAIUI ORDINAI. R spunznd la ntrebarea ,a(l)
ctelea? (lat. quotus) pentru a exprima ordinea obiectelor ntr-o serie,
numeralul ordinal se Iormeaz , cu cteva excep ii, pe baza celui
cardinal si dup modelul oIerit de acesta.
Toate numeralele ordinale se declin dup adjectivele cu tema n -
o-/-e-, asadar dup declinarea a II-a pentru masculine si neutre si dup
declinarea I pentru Ieminine.
OIerim mai jos tabloul numeralelor ordinale de baz , nso it, n
locul traducerii, de ciIra arab corespunz toare:
75

NUMERAIUI ORDINAI CORESPONDENTUI
CIFRIC (NUMERIC)

pr mus, -a, -um 1
secunaus, -a, -um 2
tertius, -a, -um 3
quartus, -a, -um 4
qu ntus, -a, -um 5
sextus, -a, - um 6
septimus, -a, -um 7
oct uus, -a, -um 8
n nus, -a, -um 9
aec mus, -a, -um 10
unaecimus, -a, -um 11
auoaecimus,- a, -um 12
u c simus (u g simus), -a, -um 20
auoa tr c simus, -a, -um 28
una tr c simus, -a, -um 29
tr c simus, -a, -um
(tr g simus, -a, -um)
30
quaar g simus, -a, -um 40
qu nqu g simus, -a, -um 50
sex g simus, -a,-um 60
septu g simus, -a,-um 70
oct g simus,-a, -um 80
n n g simus, -a, -um 90
cent simus, -a, -um 100
millesimus, - a, -um 1000

Dup cum s-a observat din tabelul de mai sus, leg tura zecilor
cu unit ile se poate Iace Iie prin al turare (juxtapunere), Iie prin con-
junc ie, aceasta din urm Iiind preIerat , de obicei, cnd unit ile
preced zecile ( nus et u c simus, alter et u c simus etc.).

UTIIIZAREA NUMERAIUIUI ORDINAI. Iatina utiliza
numeralul ordinal pentru a indica:
1) datele timpului n succesiune:
a) indicarea anului: ann bis m ll sim , ,n anul 2000
76
b) indicarea zilei: quaar g sima ai , ,n a patruzecea zi
c) indicarea unui anumit interval al nop ii (n armat ): quart
uigili , ,a patra veghe (straj )
d) indicarea orei: hor terti , ,a treia or
2) succesiunea dinastic :
Anti chus tertius, ,Antiochus al III-lea
Dionvsius secunaus, ,Dionysius al II-lea
3) durata: Annum iam tertium et u c simum r gnat, ,Domneste
deja de 22 de ani, ,Se aIl n al 23-lea an de domnie.
4) vrsta: Annum agens sextum aecimum, ,n al 16-lea an de
via , ,avnd |mplini i] 15 ani.
5) ordinea (numerotarea) c r ilor si a paginilor care compun un
text (o oper ): libr qu nt , ,n cartea a cincea; pagin aecim , ,(la)
pagina a zecea.

NUMERAIUI DISTRIBUTIV. Avnd un rol morIologic Ioarte
precis n cadrul categoriei numeralului, si anume acela de a ar ta
repartizarea numeric a unei mul imi oarecare n submul imi / grupe
egale de obiecte, numeralul distributiv r spunde la ntrebarea quot ni,
-ae, -a?, ,(n) c i ?, ,(n) cte?, si se comport morIologic identic
cu numeralul ordinal, de care l deosebeste doar suIixul Iormativ.
Se porneste, prin urmare cu excep ia primelor dou Iorme tot
de la baza numeralului cardinal, modelul pe care l urmeaz Iiind,
ns , evident mai aproape situat de cel ordinal. Declinarea numeralului
distributiv este identic aceleia a ordinalului, Iiind vorba tot de un
adjectiv cu Ilexiunea masculinului si a neutrului dup declinarea a II-a,
iar a Iemininului dup declinarea I (n latina clasic , exclusiv la
plural). Uneori, G pl poate avea Iorme dup declinarea a III-a, teme n
consoan (-um).
OIerim, n continuare, ca si mai sus, tabloul Iormelor de baz ale
numeralului distributiv:

NUMERAIUI DISTRIBUTIV TRADUCEREA CORESPONDENT
CIFRIC
singuli, -ae, -a ,cte unul 1
b n , -ae, -a ,cte doi 2
tern , -ae, -a ,cte trei 3
77
quatern , -ae, -a ,cte patru 4
qu n , -ae, -a ,cte cinci 5
s n , -ae, -a ,cte sase 6
sept n , -ae, -a ,cte sapte 7
oct n , -ae, -a ,cte opt 8
nou n , -ae, -a ,cte nou 9
a n , -ae, -a ,cte zece 10
una n , -ae, -a ,cte unsprezece 11
auoa n , -ae, -a ,cte doisprezece 12
u c n , -ae, -a ,cte dou zeci 20
u c n singul , -ae, -a
(singul et u c n , -ae,-a)
,cte dou zeci si unu 21
tr c n , -ae, -a ,cte treizeci 30
quaar g n , -ae, -a ,cte patruzeci 40
qu nqu g n , -ae, -a ,cte cincizeci 50
sex g n , -ae, -a ,cte saizeci 60
septu g n , -ae, -a ,cte saptezeci 70
oct g n , -ae, -a ,cte optzeci 80
n n g n ,-ae, -a ,cte nou zeci 90
cent n , -ae, -a ,cte o sut 100

FORMAREA SI UTIIIZAREA NUMERAIUIUI DISTRIBU-
TIV. Toate numeralele distributive au Iorme exclusiv de plural (desi,
n perioada preclasic si postclasic , a Iost utilizat si Iorma de
singular a lui singuli,-ae, -a) si nso esc substantive la plural (plurale
tantum). n anumite contexte, numeralul distributiv poate ap rea n
locul celui cardinal. Alteori, poate c p ta un sens multiplicativ secundar.
SuIixul caracteristic numeralului distributiv este
*
-no-, ampliIi-
cat pe teren latin cu vocala - -, dup modelul oIerit de s n (-ae, -a),
a n (-ae, -a) etc.

NUMERAIUI MUITIPIICATIV. Reprezint o Iorm relativ
pu in uzitat a numeralului, n primul rnd datorit Iaptului c nu are
corespondent, precum celelalte tipuri de numeral, pentru toate ciIrele /
numerele existente, ci doar pentru cele Iundamentale (dintre primele
zece) si cu semniIica ie major , uneori cu deschidere simbolic .
MorIologic vorbind, multiplicativul este un adjectiv care, r s-
punznd ntreb rii ,n cte Ieluri?, ,de cte ori? (quoti s?, quotiens?)
78
si indicnd repetarea numeric a unei ac iuni, calit i, obiect etc., se
Iormeaz cu ajutorul suIixului plex (G sg -pl c-is) de la urm toarele
baze numerale:

sim-plex, ,simplu, o singur dat de la radicalul
*
sem- (cI. semel, singul )
au-plex, ,dublu, ,de dou ori,
,ndoit
numeralul au-o (-ae, -o)
tri-plex, ,triplu, ,de trei ori,
,ntreit
radicalul
*
ter- /
*
tr-(cI. tr s/tria,
tertius, tern etc.)
quaaruplex, ,de patru ori,
,mp trit, ,cvadruplu
radicalul numeralului quattuor
modiIicat Ionetic prin derivare
qu ntuplex, ,de cinci ori,
,ncincit, (qu ncuplex)
,cvintuplu
tema numeralului ordinal
qu ntus, -a, -um, respectiv cardinal
qu nque
septemplex, ,de sapte ori,
,nseptit
numeralul cardinal septem
aecemplex, ,de zece ori,
,nzecit
numeralul cardinal aecem
cent plex, ,de o sut de ori,
,nsutit
tema numeralului cardinal centum

MOSTENIREA NUMERAIUIUI N IIMBA ROMN SI N
IIMBIIE ROMANICE
Clasele nsesi, altIel spus variet ile tipologice ale numeralului s-au
simpliIicat. AstIel, ultimele dou tipuri, de altIel mai rar utilizate pe ambele
paliere, scris si vorbit, ale limbajului si anume, numeralul distributiv si cel
multiplicativ , au tins s Iie nlocuite de numeralul cardinal sau, mai rar, de
cel ordinal, care cunosteau o Irecven Ioarte ridicat . n epoca imperial , mai
ales n perioada trzie, a ultimelor 2-3 secole, cap t preponderen modali-
t ile periIrastice, analitice, de exprimare, inclusiv n cazul distributivelor si
multiplicativelor.
SIera cardinalelor a Iost cel mai pu in aIectat de proIundele restruc-
tur ri pe care le-a cunoscut numeralul dup dizolvarea unit ii latine.
Numeralele ordinale s-au mostenit numai dialectal, n sudul Italiei, celelalte
limbi crendu-l (de Iapt, recrendu-l) pe baze proprii, interne, inclusiv pe cale
cult .
Vom urm ri n continuare mostenirea numeralului latin n Iunc ie de
variet ile sale morIologice.

79
Numeralul cardinal
Prima decad si numeralele corespunznd ciIrelor 20 si 1000 au Iost
mostenite pe ntregul teritoriu romanic, sunt, cum se spune n lingvistica de
specialitate, panromanice.
Numeralul ordinal
Dup cum am notat mai sus, ncepnd cu secolul al V-lea p.Chr.,
ordinalele sunt Iolosite din ce n ce mai rar, n special n latina din Orient. Si n
cea din Occident, uzul popular nlocuieste numeralele ordinale cu excep ia
primelor cinci Iie cu cele distributive (mai exact, prin Iolosirea suIixului de
distributiv), Iie cu alte mijloace, prin excelen analitice.
Sistemul numeralului ordinal n limba romn este total diIerit de cel
din latin si, respectiv, din limbile romanice. Exceptnd 3 situa ii, prezentate
mai jos, n romn a avut loc o restructurare a sistemului ordinal, eIectuat ,
ns , cu material latin (desigur, cu excep ia lui sut si a derivatelor lui).
Singurele mosteniri directe ale ordinalului latin c ci primul, -a este un
neologism, iar ntaiul, -a nu continu un numeral, desi este un cuvnt tot de
origine latin sunt urm toarele:

a) tertius,-a, -um, mostenit n Iorma compus (la origine) an r , ,acum
doi ani, ,cu doi ani n urm , care provine din
sintagma ann terti , ,dup trecerea a doi ani, ,n al
treilea an, conIorm sistemului latin de num rare a
elementelor unei serii temporale prin includerea am-
belor extreme ale seriei.
b) quaarag sim (masc. pl.), mostenit n Iorma numelui propriu de
s rb toare crestin P resimi, ,a patruzecea zi nainte
de Paste, cu o notabil reducere Ionetic a grupului
consonantic interior, paralel cu un la Iel de notabil
conservatorism semantic.
c) pr mus, -a, -um S-a mostenit, de asemenea (ca si n situa ia prezentat
sub punctul a), numai ntr-o Iorm compus , si anume
n substantivul prim var (alc tuit Iiind etimonul latin
al acestuia din pr ma si substantivul
*
uara, -ae, recreat
n latina dun rean pe baza lui u r, -ris, ,prim -var ,
din latina clasic ).

Numeralul distributiv
n Iorma sa clasic , literar si cult , acest numeral nu s-a p strat n
niciuna dintre limbile romanice. Faptul s-a petrecut datorit utiliz rii pe scar
80
larg , n latina vorbit mai cu seam spre sIrsitul epocii imperiale, a unor
periIraze cu valoare distributiv , mult mai clare ca n eles tocmai din cauza
caracterului lor analitic, Ioarte explicit. Au existat mai multe procedee de
substituire a numeralului distributiv.
Dintre ele ne intereseaz , pentru istoria limbii romne, acela care a
constat din repetarea numeralului ordinal cu intercalarea prepozi iei cata sau
din utilizarea numeralului distributiv propriu-zis precedat de aceeasi prepo-
zi ie preluat direct din greac : unum cata unum, ,unul cte unul.

81
CAPITOLUL VII

MORFOLOGIA PRONUMELUI
TIPOLOGIE $I PARTICULARIT I


GRUPUI PRONOMINAI. ConIorm tradi ionalei concep ii gra-
maticale antice, reIlectate n terminologia latin , pronumele este nlo-
cuitorul de baz al numelui, respectiv al substantivului. Prin urmare,
Iiind si el o parte de vorbire Ilexibil , variabil n gen, num r si caz,
pronumele poate Iunc iona n primul rnd ca subiect al unei propozi ii.
n orice limb IE, antic sau modern , pronumele ndeplineste mai
multe roluri n cadrul unui enun : el se poate reIeri la un substantiv sau
la un echivalent al acestuia anterior amintit n contextul Irazeologic,
poate s indice n sau din realitatea extralingvistic un obiect (n sens
gramatical) oarecare, poate, de asemenea, servi la punerea unei
ntreb ri directe ori indirecte, n sIrsit (dar I r s Ii epuizat rolurile
posibil a Ii ndeplinite de un pronume), el poate Iace, n plan strict
sintactic, leg tura ntre propozi ii, contribuind astIel, asemenea unor
autentice conjunc ii, la structurarea coerent a enun ului Irazeologic
complex.
Putem vorbi, n opinia noastr , cu ndrept ire de un veritabil
grup pronominal datorit , pe de o parte, complexit ii morIologice a
acestei clase sau categorii de cuvinte, pe de alt parte, valen elor sale
sintactice globale, extrem de diversiIicate n limba latin .

COMPIEXITATEA MORFOIOGIC A GRUPUIUI PRO-
NOMINAI. nc din IE comun , pronumele a constituit o clas de
cuvinte relativ neomogen , cu o Ilexiune aparte, dar si asem n toare,
n raport cu aceea att a numelui (substantive, adjective, numerale),
ct si a verbului.
Strict morIologic vorbind, ca si numele, toate pronumele particip
la categoriile ,num r si ,caz; numai cteva tipuri de pronume parti-
cip si la categoria ,gen diIeren iindu-le complet (masculinul Ia de
Ieminin, respectiv de neutru), altele diIeren iind doar animatele de
inanimate sau, n sIrsit, neparticipnd deloc la categoria genului
82
(pronumele personale si reIlexive). Pe de alt parte, unele pronume, spre
deosebire de restul, majoritar numeric, al celorlalte tipuri pronominale,
se comport Ilexionar asemenea verbului, deoarece particip si la
categoria ,persoan .

VAIEN EIE SINTACTICE AIE GRUPUIUI PRONOMI-
NAI. Complexitatea, dar si, cum am subliniat, lipsa de omogenitate a
grupului pronominal rezult si din polivalen a sa sintactic . Iatina
dovedeste n mod peremptoriu c pronumele Iunc iona cel mai
probabil nc din Iaza comunit ii IE att ca substitut al numelui, n
rolul care, de altIel, l-a si consacrat (deci, asemenea unui substantiv),
ct si ca determinativ/determinant al numelui (deci, cu rol de adjectiv,
cnd determin un substantiv). Cele dou valen e sintactice ale
pronumelui n general se tolereaz reciproc (cele mai multe pronume
pot Iunc iona si Iunc ioneaz eIectiv ca adjective pronominale), dar se
si exclud n anumite cazuri (de pild , n cele ale pronumelui personal
si reIlexiv, pronume care nu pot determina niciodat un substantiv).

VARIET IIE TIPOIOGICE AIE PRONUMEIUI. De-a
lungul evolu iei sale istorice, latina si-a cristalizat, n interiorul
grupului pronominal, dou serii a c ror distinc ie se poate stabili pe
baza diIeren elor, respectiv a comunit ii tr s turilor de Ilexiune. Pe
de o parte, distingem:
a) seria pronumelor centrate pe ideea de persoan , reprezentate
de pronumele personal, reflexiv, posesiv si demonstrativ;
b) seria pronumelor f r leg tur cu ideea de persoan , cen-
trate pe ideea de rela ie si definire, si reprezentate de pronumele
relativ, interogativ si nedefinit.

PRONUMEIE DEPENDENTE DE IDEEA DE PERSOAN

1. Pronumele personal

Reprezint una dintre variet ile tipologice cele mai vechi ale
pronumelui latin, deoarece p streaz caracteristici ale Ilexiunii prono-
minale din IE comun . Rolul pronumelui personal este acela de a
nt ri ideea de persoan , exprimat si deja inclus n desinen a
83
verbal . Prin urmare, acest tip de pronume servea n latin desemn rii
protagonistilor enun ului/comunic rii: autorul, respectiv interlocutorul
unui discurs. Tr s turile Iundamentale ale personalului latin sunt
urm toarele:
a
o
diIeren iaz categoria morIologic a persoanei, dar numai
pentru primele dou ; pentru persoana a III-a exist numai pronumele
reIlexiv; ca nlocuitor al persoanei a III-a nereIlexive, latina va Iolosi
n primul rnd pronumele demonstrativ, prin diversele sale specii;
b
o
nu diIeren iaz genurile;
c
o
desinen ele cazuale ale pronumelui personal sunt diIerite de
cele utilizate n Ilexiunea nominal .

PARADIGMA PRONUMEIUIUI PERSONAI

PERSOANA I PERSOANA a II-a
SG PI SG PI
N ego n s t u s
G me nostr / nostrum tu uestr /uestrum
D mih n b s tib u b s
A
C
m n s t u s
V - - t u s
A
B
I
m n b s t u b s

Observa ii:
1. Cazul vocativ este utilizat numai la persoana a II-a, prin excelen
ad- sau interlocutiv .
2. Cnd sunt nso ite de prepozi ia sociativ cum, ,cu, ,mpreun /
laolalt cu, Iormele de ABI sg/pl ale pronumelui personal preced prepo-
zi ia, care devine astIel o post-pozi ie: m cum, t cum, nob scum, uob scum.

EVOIU IA N IATINA TRZIE SI MOSTENIREA ROMANIC .
Spre sIrsitul latinit ii, se produc o serie de modiIic ri de natur Iormal , dar
si gramatical (morIologic ). ntre acestea, cele mai semniIicative sunt
urm toarele, ntruct anun perspectiva romanic :
84
a. Folosirea pronumelor personale aevine ain ce n ce mai intens fa
ae epoca clasic ,i postclasic , ajungnd, n sec. al IV-lea p. Chr., aproape
obligatorie pentru pronumele cu Iunc ia de subiect. Acest Iapt s-a petrecut Iie
sub impulsul deterior rii Ionetice a Iinalului verbelor (-m, -s, -t tind s
dispar n pozi ie Iinal ), de unde conIuzia grav de ordin morIologic (legi-s,
legi-t etc.), diminuat prin utilizarea pronumelui, Iie n condi iile atenu rii
valorii emIatice a pronumelor personale nsesi.
b. Apari ia pronumelui personal pentru persoana a III-a este, cu
certitudine, cea mai important modiIicare de utilizare a altor Iorme
pronominale n beneIiciul celui personal. Dup cum s-a ar tat, deplasarea
demonstrativului ille (sau, n alte regiuni, a pronumelui de nt rire ipse)
n spa iul personalului a reprezentat un proces lent si de durat , aIlat n
plin desI surare n sec. al V-lea p. Chr., dup m rturia gramaticului
Cledonius (GL, ed. Keil, V, 49, 32), astIel nct ille, respectiv ipse ajung
pe acelasi plan cu pronumele de persoana I / II si umplu unul dintre cele
mai importante ,goluri ale morIologiei pronominale la o Iorm de baz ,
cum este aceea a personalului, aducnd n plus si distinc ia suplimentar
pe genuri. Ille / ipse au dobndit, zonal, statut de pronume personal nc
din latina popular , si nu dup dizolvarea unit ii latine, deoarece latina
vorbit trzie a cunoscut diIeren ieri regional-teritoriale multiple si
variate pe un spa iu latinoIon att de vast, din extremitatea atlantic-iberic
pn n orientul carpato-danubiano-pontic. Ille si ipse au Iost pronumele
,selectate pentru a repara deIicien ele sistemului pronominal personal
latin si n mprejur rile n care demonstrativul hic si anaIoricul is au
nceput a Ii, progresiv, eliminate din limba vorbit , al turi de iste (care
avea si o suplimentar nuan peiorativ ) si de iaem (si el, cu valoare
expresiv-emIatic n anumite mprejur ri). Ille / ipse dobndesc, asadar,
un rol ampliIicat tocmai prin diminuarea celui jucat de restul demonstra-
tivelor, ca si prin restrngerea num rului lor.
S urm rim n continuare evolu ia Iormelor latine ale pronumelui
personal n limba romn , cu reIlexe si n alte limbi romanice.

Persoana I

Singular
N ego ~ lat. pop. eo (atest ri: CIL VIII, 13134 etc.) ~ *vo ~ rom. eu, oral, reg.
io; it. io, v.Ir. /o, Ir. /e etc.
D mih , m ~ mi (Iorm aton ), mie (Iorm tonic , cu -e analogic dup
persoana a II-a ( ie)
AC m ~ rom. m , m- (Iorm aton ).
85
m particula enclitic *-n ~ lat. pop.*m n ~ rom. mine; Ienomenul
enclizei pronumelui personal (si reIlexiv) la AC sg s-a petrecut si n sudul
Italiei si n Dalma ia.

Plural
NAC n s~ rom. noi, it. noi, unde -i, ca marc a pluralului, ntr-o anumit
parte a teritoriului romanic, este preluat, n latina popular , zonal, de la
pluralul declin rii nominale (a II-a, masculine); Iorm aton la AC: n(e),
prescurtat , analogic dup singular.
D n b s ~
*
n b s ~
*
n b s, cu - - ~
*
-- ~
*
- - n latina dun rean devenit
romn (prin inIluen a vocalei labiale precedente): rom. nou (Iorma tonic ),
ne-, ni(-): Iorme atone, prescurtate create analogic dup singular.
~ sard. nois, ,id

Persoana a II-a
Singular
NV t ~ rom., it., Ir. etc. tu
D tib ~* t b , cu - - analogic dup m ~ tib (atest ri n CIL I, 10; 5 etc.) ~
rom. ie (Iorma tonic , dup care s-a creat, analogic, mie), - i ( i-), Iorm
aton . Aceste Iorme atone ale pronumelui personal, la I / II sg/pl, exist , n
paralel, si n italian , originea comun a Ienomenului cre rii unei duble serii
tonice si atone Iiind, indiscutabil, latin si popular , la D si AC.
AC t particula enclitic -n ~* tene ~ rom. tine (cI., supra, mine); Iorma
aton o continu pe cea latin I r encliz .
Plural
NAC u s ~ rom., it. voi, cu diIeren de silaba ie, ca si la noi; -i provine, de
asemenea, de la Ilexiunea nominal , ac ionnd simultan cu persoana I pl.
D u b s ~* u b s, procesul continund analogic si paralel cu n b s (cI. supra).
Formele atone v( ) si vi par a Ii Iost create, ca si cele de persoana I pl,
analogic dup singular, n interiorul limbii romne.

2. Pronumele reflexiv

TR S TURI PARTICUIARE. Se caracterizeaz printr-un
accentuat deIectivism, ntruct, n limba latin , el nu poate:
86
a
o
exprima opozi ia de persoan , spre deosebire de limba greac
veche; Iormele existente apar in exclusiv persoanei a III-a; pentru
celelalte dou , latina utiliza pronumele personal la cazurile oblice,
situa ie mostenit ulterior de limba romn ;
b
o
diIeren ia genurile: inexisten a deosebirii de gen apropie n
mare m sur reIlexivul de personal, ,completndu-l ntructva la
cazurile oblice;
c
o
deosebi singularul de plural, conIundndu-le;
d
o
s aib Iorm de N (sg/pl), prin natura lucrurilor; n locul ei,
se Ioloseau diverse demonstrative.

PARADIGMA
SG/PI
N
-
G
su
D
sib
AC
s
ABI
s

Pentru exprimarea ideii de sociativitate se utilizeaz aceeasi postpozi ie
cum, ca si la pronumele personal: s cum, ,cu sine.
MOSTENIREA ROMANIC . Natura simpl din punct de vedere
morIologic si Ionetic a pronumelui reIlexiv a Iavorizat mostenirea lui
panromanic . Pentru spa iul carpato-danubiano-pontic, datorit Ilexiunii
reIlexivului asem n toare cu aceea a pronumelui personal la singular, remar-
c m constituirea a dou serii Ilexionare, n Iunc ie de prezen a, respectiv
absen a accentului:
D sib ~ sib ~ sib (cu atest ri n CIL) ~ v.rom. ,ie (dup modelul tib
~ ie), rom. mod. sie(,i), Iorma tonic .
sib ~ sib ~ *si (cu pierderea silabei Iinale, prin haplologie, sau, ca mai
sus, prin c derea intervocalic a oclusivei labiale sonore) ~ rom. () ,i (Iorma
aton ).
AC s , prin encliza particulei -n ~* s n ~ * s n (cI., supra, AC
pron. pers. mine, tine) ~ sine (Iorma tonic ).
s ~ rom. se, s- (Iorma aton ).

87
3. Pronumele posesiv

GENERAIIT I

Posesivul s-a Iormat prin derivare de la pronumele personal (este
numit si posesivul personal), pentru primele dou persoane, avnd, ca
si acela, Iorme diIerite pentru singular si plural si pentru toate genu-
rile. Ia persoana a III-a, posesivul s-a creat pornind de la pronumele
reIlexiv, de aceea posesivul pentru persoana a III-a are valoare
reIlexiv (este denumit si posesivul reIlexiv), deoarece se reIer la
subiect, si nu diIeren iaz pers. a III-a singular de a III-a plural.
Posesivul cu rol de adjectiv tradi ional denumit adjectivul
pronominal posesiv Iunc ioneaz ca un substantiv la G, Iiind
substituibil cu acesta: glaaius suus, ,sabia sa mil tis glaaius, ,sabia
soldatului. Adjectivul pronominal posesiv nlocuieste numai numele
posesorului. Pronumele posesiv nlocuieste n acelasi timp numele
posesorului si pe cel al obiectului posedat: Nostr u n runt, ,Ai nostri
| solda i, prieteni, colegi etc.] au sosit.

POSESORUI SI/SAU OBIECTUI POSEDAT
DETERMIN PARADIGMA SI FIEXIUNEA
NUM R PERS. I PERS. a II-a PERS. a III-a
Singular meus, -a, -um tuus, -a, -um
Plural noster, -ra, -rum uester, -ra, -rum

suus, -a, -um

Pronumele/adjectivul pronominal posesiv se declin ntocmai ca
un adjectiv care are la N sg 3 termina ii, dup declin rile a II-a
(masculinul si neutrul) si I (Iemininul): -us (m), -a (I), -um (n), pentru
primele 3 persoane, cnd este un singur posesor, si -er (m), -(r)a (I),
-(r)um (n), pentru primele 2 persoane, cnd sunt mai mul i posesori.
Observa ii:
Vsg al lui meus este, de obicei, m (la masculin singular), atunci
cnd nso este substantive de declinarea a II-a, cu V sg distinct de N sg: fil
m , ,Iiule al meu!, ,Iiul meu!, dac nso este un substantiv al c rui V sg
este identic cu N sg, posesivul si p streaz si el Iorma de N sg masculin:
sanguis meus, ,snge al meu!, ,sngele meu!
88
n perioada arhaic si la scriitorii arhaizan i, persoana a II-a plural
uester cunoaste vocalismul -o-. Acelasi vocalism se rentlneste n latina
trzie si popular , reprezentnd Iie continuarea pe cale oral a Iormei vechi,
Iie mai curnd o reIacere analogic , dup modelul lui noster.
n limba literar , posesivul poate exprima si nuan e semantice dep r-
tate de valoarea proprie, cum este aceea de oportunitate, de ,moment Iavora-
bil, ,prielnic: suo tempore, ,la timpul s u (,potrivit, ,prielnic).

MOSTENIREA N IIMBA ROMN

Formele latine care stau la baza posesivului romnesc sunt urm toarele:

I sg lat. meus, mea (la un caz oblic general) ~ rom. m(i)eu, mea
Pl me ~ m(i)ei
II sg tuus ~
*
teus (analogic dup
persoana I)
~ t u
tua ~ ta
Pl tu ~
*
tei (analogic dup mei) ~ t i
III sg suus ~
*
seus (analogic dup
persoanele pre-cedente)
~ s u
Sg sua ~ sa
Pl su ~
*
sei (analogic dup persoanele
precedente)
~ s i
I sg noster (ca si toate persoanele
precedente, la un caz oblic general)
~ nostru
Sg nostra ~ noastr
Pl nostr ~ no,tri (cu trecerea
lui - s la - ,-)
Pl nostrae ~ noastre
II sg uoster ~ vostru
uostra ~ voastr
Pl uostr ~ vo,tri (cI., supra,
no,tri)
uostrae ~ voastre

4. Pronumele demonstrativ

GENERAIIT I. Este cunoscut sub diverse denumiri, ntre care
amintim: pronume ,determinative (Marius Iavency) sau (epi)deictice
89
(diversi autori), denumiri prin care este individualizat acea categorie /
varietate tipologic a pronumelui, cu ajutorul c reia sunt ,ar tate,
,indicate (lat. aemonstrare, ,a indica) obiectele n sens gramatical
despre care vorbim. Gestul (epi)deictic, al ar t rii obiectului n
cauz , este nso it de o aproximare a distan ei dintre locutor si obiect
sau dintre acesta din urm si alte persoane implicate n actul comuni-
c rii. O atare distan , relativ exprimat desigur, este aproximat ca
Iiind mai mic (si atunci pronumele n cauz indic apropierea de
actan ii comunic rii) sau dimpotriv , mai mare (n aceast situa ie,
demonstrativul respectiv indic dep rtarea Ia de aceleasi repere),
ori egal cu zero (situa ie n care avem de a Iace cu identitatea
persoanei gramaticale cu sine ns si, deci cu pronumele demonstrativ
de identitate). O varietate a pronumelui de identitate este asa-numitul
pronume de nt rire (nejustiIicat denumit de M. Iavency de ,opozi-
ie), care indic , n egal m sur , o distan egal cu zero ntre obiect
si actantul comunic rii, punnd ns accentul semantic nu pe ideea de
identitate (c ci de alteritate nu poate Ii vorba), ci pe rolul jucat de
actant (protagonistii enun ului).

ORGANIZAREA PRONUMEIUI DEMONSTRATIV. Rezult ,
asadar, cu claritate c pronumele demonstrativ este organizat dup
categoria persoanei (gramaticale), respectiv a actan ilor comunic rii.
n consecin , demonstrativele de baz sau propriu-zise sunt urm toa-
rele:
1. hic (m), haec (I), hoc (n), ,acesta (de lng mine, de aici);
trimite la persoana I, altIel spus indic obiectele situate n imediata
apropiere sau care apar in persoanei locutoare.
2. iste (m), ista (I), istua (n), ,acesta (de lng tine, din apro-
pierea ta); trimite la persoana a II-a, prin urmare indic obiectele
situate n apropierea sau care apar in persoanei ad / interlocutoare.
3. ille (m), illa (I), illua (n), ,acela (de lng el / ea, de acolo);
trimite la persoana a III-a, indicnd situarea dep rtat a obiectelor
gramaticale, reIerentul obiectiv.
Iatina a cunoscut nc alte 3 pronume cu valoare demonstrativ ,
dar nelegate predominant de categoria persoanei. Acestea au Iost
urm toarele:
4. is (m), ea (I), ia (n), ,acesta / cel (... care)
90
Reprezint antecedentul pronumelui relativ (qui, quae, quoa), cu
care n general Iormeaz un cuplu (is /.../ qui, ,cel /.../ care).
5. aem (m), eaaem (I), aem (n), ,tot el / ea, ,acelasi
Exprim ideea de repetare ntru totul, aidoma, a obiectului
gramatical, deci ideea de identitate a obiectului cu sine nsusi
6. ipse (m), ipsa (I), ipsum (n), ,nsusi, ,ns si
Este strns legat de ideea de persoan gramatical , dar ntr-un
mod deosebit Ia de demonstrativele de baz , ntruct el are rolul
tocmai de a nt ri ideea de persoan .

TR S TURI SPECIFICE SI COMUNE AIE DEMONSTRA-
TIVEIOR. Din punct de vedere sintactic, toate aceste pronume pot
determina, atributival, cte un alt nume substantiv sau nlocuitor al
s u , deci pot Iunc iona si ca adjective pronominale demonstrative.
Din punct de vedere morIologic, demonstrativele posed un
Iascicol de tr s turi speciIice, dintre care men ion m:
Ilexiunea (,declinarea) de tip pronominal: G sg are desinen a
- us, iar D sg desinen a - ;
aceleasi cazuri (GD sg) nu diIeren iaz genurile;
tendin a spre uniIormizare a N sg masculin (desinen a -e la
iste, ille si ipse);
tendin a spre uniIormizare a NACV sg neutru (desinen a -a la
istua, illua si ia).

PARADIGME
a
o
. demonstrativele de baz :
1. apropierea de persoana I
SG PI
m I n m I n
N h i

c
haec hoc h hae haec
G h ius h rum h rum h rum
D huic h s
AC hunc hanc N h s h s N
ABI h c h c h c D

91
2. apropierea de persoana a II-a
SG PI
m I n m I n
N iste ista istua ist istae ista
G ist us ist rum ist rum ist rum
D ist ist s
AC istum istam N ist s ist s N
ABI ist ist ist D

3. dep rtarea (raportarea la persoana a III-a)
SG PI
m I n m I n
N ille illa illua ill illae illa
G ill us ill rum ill rum ill rum
D ill ill s
AC illum illam N ill s ill s N
ABI ill ill ill D

b
o
. celelalte demonstrative:

4. demonstrativul diaIoric
SG PI
m I n m I n
N is ea ia e / i eae ea
G eius e rum e rum e rum
D e e s / i s
AC eum eam N e s e s N
ABI e e e D

5. demonstrativul de identitate
SG PI
m I n m I n
N aem eaaem aem e aem / i aem eaeaem eaaem
G ei saem e r naem e runaem e r naem
D e aem i saem
AC e naem e naem N e saem e saem N
ABI e aem e aem e aem D
92
6. demonstrativul de nt rire (intensiv)
SG PI
m I n m I n
N ipse ipsa ipsum ips ipsae ipsa
G ips us ips rum ips rum ips rum
D ips ips s
AC ipsum ipsam N ips s ips s N
ABI ips ips ips D

EVOIU IA DEMONSTRATIVEIOR DE BAZ SI MOSTENIREA
ROMANIC
1. S-a semnalat de timpuriu l rgirea sensului lui iste n dauna lui hic,
primul sIrsind prin a-l elimina pe cel de-al doilea, p strat n limbile
romanice cu totul sporadic si ntmpl tor, n sintagme mpietrite (cit m
exemplele din ILR, vol. I, ad loc.: apua hoc ~ Ir. avec; ecce hoc ~ it. cio). n
limba romn , hic a disp rut I r urm .
2. n schimb, demonstrativul de persoana a II-a iste a Iost mostenit de
toate limbile romanice: v.it. esto, v.Ir. ist, (v.) rom. (pop.) ast, st etc.,
devenind demonstrativ de apropiere.
Dup cum s-a ar tat, o tendin general n istoria demonstrativului
latin a Iost continua sa nt rire, remarcare, prin intermediul unor morIeme
(,particule, ,suIixe) ante- sau postpuse n raport cu demonstrativul
respectiv. Unul dintre morIemele (,particulele, n terminologia lui I.
Fischer.) cel mai des Iolosite n registrul oralit ii a Iost interjec ia ecce,
,iat , ,uite, care, mpreun cu demonstrativul de a II-a (si a III-a, n egal
m sur ), a Iormat diversi compusi, ce stau la baza pronumelor romanice
corespunz toare: ecce / eccum istu (m), ista (m) ~ rom. acest(a), aceast
|cu variante popular-regionale de tipul: a(i)est(a), aiasta, ai(a)sta, ist(a) etc.],
Ir. ce, cet(t)e, it. questo, questa etc.
3. Demonstrativul de dep rtare sau de raportare la persoana a III-a a
cunoscut cea mai spectaculoas evolu ie n latin si transIormare n perimetru
romanic. C ci din ille s-au n scut att pronumele de persoana a III-a, ct si
articolul n limbile romanice.
Demonstrativul dep rt rii, raportndu-se la obiectele ce apar in unei
ter e persoane (unui ,reIerent) absent(e) n raport cu ,eu si ,tu, deci asa-
numitei persoane a III-a, ajunge n latina vorbit (respectiv, popular ) din
epoca imperial s -si extind mult utilizarea, c p tnd acea valoare care
lipsea sistemului pronominal personal cult si clasic, si anume de persoana a
III-a:
93

masculin Ieminin
AC (COG) sg lat. illu(m) ~ rom. el AC (COG) sg lat. illa(m) ~ rom. ea
D sg lat. pop. illui ~ lui D sg lat. pop. illaei ~ ei
N pl lat. illi ~ rom. Ei N pl lat. illae ~ ele
G pl lat. ill rum ~ rom. lor G pl. lat. ill rum (prin uniIormizare cu
masculinul) ~ lor

n textele trzii, ille ajunge n unele situa ii echivalentul articolului
demonstrativ adjectival cel din romn , Iapt care a constituit primul pas spre
transIormarea pronumelui demonstrativ ntr-o parte de vorbire nou ,
necunoscut ca atare latinei, si anume articolul (hot rt) din viitoarele limbi
romanice: proclitic n Romnia occidental , enclitic n cea oriental , carpato-
danubiano-pontic .

EVOIU IA SI MOSTENIREA AITOR DEMONSTRATIVE
Am l sat mai sus de o parte mostenirea, de asemenea latin , a
demonstrativului de dep rtare din limba romn (acel, acea etc.). Ea trebuie
legat de acelasi procedeu al compunerii (dup al ii, al mbog irii prin
derivare) cu ajutorul lui ecce / eccum asociat sau atasat de data aceasta
demonstrativului de dep rtare ille. Tot la Plautus se ntlneste compusul
(sudat n aceeasi manier ca si eccistam, anterior citat) eccillum, ,uite-l,
,iat -l, Iormat din ecce illum; Iorme similare, care stau la baza celor
romanice, sunt atestate si la Apuleius (ecille, eccilli) si n texte mai trzii. De
aici provin, asadar, pronumele si adjectivele pronominale romanice: rom.
acel(a), acea / aceea; Ir. celle; it. quello / quella etc.
Ipse a Iost mostenit pe dou arii romanice: ca esso n italian (cu
varia ii semantice Ia de latin ), ca ns n romn (articulat, nsul lat.
ipsu[s/m{ ille / illum), Iorm de la care s-au creat, pe de o parte, pronumele
personal aans(ul/a), pe de alta, pronumele si adjectivul pronominal de nt rire
nsu(,i) / ns (,i).

PRONUMEIE INDEPENDENTE DE IDEEA DE PERSOAN

1. Pronumele relativ

Dintre toate variet ile pronominale, cel relativ joac , I r ndo-
ial , rolul sintactic cel mai dezvoltat, din perspectiva raporturilor
dintre propozi ii n cadrul Irazei. ns si denumirea sa eviden iaz acel
94
rol, esen ialmente de leg tur , de strns rela ie, determinativ sau
circumstan ial , ntre subordonat si regenta ei.
PARADIGMA
SG PI
m I n m I n
N qu quae quoa qu quae quae
G c ius qu rum qu rum qu rum
D cui quibus
AC quem quam N qu s qu s N
ABI qu qu qu D

PARTICUIARIT I. Flexiunea relativului este, dup cum se observ ,
una mixt , ntruct urmeaz simultan declin rile a II-a si a III-a ale subs-
tantivului, la care se adaug propriile particularit i.
Prin regularizare cu Iormele predominante ale declin rii a II-a, s-a
creat si utilizat, mai ales n poezie, un DABI pl qu s.

UTIIIZARE SI VAIORI. Relativul si joac rolul Iundamental
de substituent al unui nume, deci rolul s u pur pronominal, atunci
cnd, cum este si Iiresc, nu se aIl n aceeasi propozi ie cu substan-
tivul al c rui loc l ine. Atunci cnd substantivul respectiv, ca antece-
dent apar innd regentei, este ,atras si inserat chiar n propozi ia
deschis de pronumele relativ care i ine locul, se petrece
Ienomenul sintactic denumit n gramaticile latine atrac ia relativului
si constnd din inser ia substantivului antecedent, cu valoare de
apozi ie, n propozi ia relativ ; atunci, valoarea relativului este una
adjectival , ca n urm torul exemplu celebru din Caesar: In f n bus
Carn tum, quae regi Galliae meaia hab tur, Druia s /.../ cons aunt
(BG VI, 13), ,n hotarele carnu ilor, inut ce este considerat mijlocul
Galliei, se stabilesc druizii /.../.
Relativul poate juca si rolul unui demonstrativ de leg tur , dup
cum s-a notat deja, n acest caz topica obligatorie n latina cult Iiind
cu relativul n cap de Iraz . Relativul ,de leg tur se impune a Ii
tradus prin demonstrativ sau personal.
95
n sIrsit, reamintim si rolul de element al cuplului pe care l
Iormeaz mpreun cu diaIoricul is, care reprezint antecedentul sintactic
al cuplului (cI. supra, p. 90).
n concluzie, pronumele relativ amalgameaz valorile unei
conjunc ii multiIunc ionale (de subordonare, dar si de coordonare) si
ale unui pronume anaIoric.

MOSTENIREA N IIMBIIE ROMANICE. Iatina trzie a dat valoare
de relativ si unui pronume / adjectiv pronominal interogativ-nedeIinit qu lis,-
e, ,n Ielul n care, ,ce Iel de, care preciza calitatea determinatului. AstIel
nct n limbile romanice s-au mostenit ambele pronume, si relativul propriu-
zis qu , si relativ-interogativul qu lis cu ambele valori si cu Ilexiune uneori
mixt : Ir. qui, (le) quel, it. qui, chi, (il) quale. Rom. care continu o Iorm
oblic (qu lem) a lui qu lis; o urm a relativului (si interogativului) latin
quem se aIl n rom. cine lat.
*
quemne >
*
que(n)ne, cu -e analogic dup
Iorme pronominale personal-reIlexive similare (*mene, tene, sene).

2. Pronumele interogativ

GENERAIIT I. Servind la punerea unei ntreb ri directe sau
indirecte, interogativul Iunc ioneaz , ca si relativul cu care, de altIel,
se nrudeste prin originea comun att ca pronume, ct si ca adjectiv
pronominal, cu men iunea c , n aceast ultim ipostaz , el si schimb
complet Iorma, identiIicndu-se cu aceea a pronumelui relativ.

PARADIGME
PRONUME INTEROGATIV ADJECTIV PRONOMINAI INTERO-
GATIV
m/I n m I n
N quis quia qu quae quoa
G c ius c ius (re )
D cui cui (re )
AC quem N
ABI qu / qu qu (r )


CI., supra, pronumele relativ

PARTICUIARIT I
1. Flexiunea pronumelui interogativ nu cunoaste, cum este Iiresc, dect
singularul, pentru exprimarea pluralului utilizndu-se adjectivul pronominal
96
interogativ ca determinativ al unui substantiv (prin care se precizeaz natura
obiectului gramatical) sau alte modalit i interogative (prin pronumele inde-
clinabil quot ,ct ? , ,c i ?, ,cte? etc.).
2. Flexiunea adjectivului pronominal interogativ este identic aceleia a
pronumelui relativ.

AITE PRONUME INTEROGATIVE

Pronume si adjective interogative diverse:
1. uter, utra, utrum, ,care din doi?: declinare pronominal , G sg n -
us, D sg n ;
2. qu lis (m/I), qu le (n), ,ce Iel de?: declinare exclusiv
nominal (ca adjectivele cu termina iile -is, -e la N sg pozitiv);
3. quantus, quanta, quantum, ,ct de mare?: declinare exclusiv
nominal ;
4. quantulus, quantula, quantulum, ,ct de mic?: declinare
exclusiv nominal ;
5. quotus, quota, quotum, ,n ce num r? ,al ctelea?: declinare
exclusiv nominal
6. quotusquisque, quotaquaeque, quotumquiaque (pronume) /
quotumquoaque (adjectiv), ,ct de pu ini/e?, ,la c i unul?:
declinare mixt , pronominal (pentru quis, quae, quia/quoa) si
nominal (pentru quotus, -a, -um);
7. quot, ,ct?, ,c i?, ,cte? este indeclinabil;
8. c ius, c ia, c ium, ,al cui |este]?, ,cui i apar ine?. Are o
utilizare arhaic si popular (sesizat de comentatorii lui Vergilius, de
pild ), dar, n virtutea vechimii Iormulelor, si una juridic . Func io-
neaz numai la cazurile si genurile urm toare: SG N c ius, c ia,
c ium (arhaic quoius, quoia, quoium); AC c ium, c iam, c ium; ABI
I c i ; PI N I c iae AC I cui s. Indic ideea de posesie si este, de
aceea, numit si interogativ relativ sau posesiv. De la el s-au Iormat:
9. c i s, G c i tis, ,din ce ar ? si
10. c i tis (arhaic quoi tis), -is, ,din ce ar ?, ,din ce loc?.

MOSTENIREA ROMANIC . Dup cum am ar tat n subcapitolul
dedicat pronumelui relativ, latina trzie a ncercat s diIeren ieze
pronumele relativ de cel interogativ, conIerind valoare de relativ unui
97
interogativ (qualis,-e), mostenit ca relativ n limba romn (care) si
utilizat, n chip Iiresc, si ca interogativ, cum st teau lucrurile si n latin .
Formele mostenite ale interogativului latin n romn sunt:
rom. care lat. quale(m), COG
rom. cine lat.
*
quenne
*
quemne, unde quem poate Ii si relativul sau, mai
exact spus, este interogativ-relativul latin, cu enclizia lui -ne interogativ
(cI. supra).
rom. ce lat. quia, cu apocopa consoanei Iinale
rom. cat lat. quant(um), cu dispari ia nazalit ii, ca si n cazul urm tor
rom. atat, cuvnt compus la origine din eccum tant(um)
Pentru mostenirea romanic a lat. qu lis, cI., supra.

3. Pronumele nedefinit

Denumite tradi ional si nehot rte, aceste pronume si limiteaz
Iunc ionalitatea la rela ia de deIinire n mod nedeterminat, imprecis.
Ia origine, nedeIinutul si interogativul Iormau o unic varietate
tipologic a pronumelui, din care ulterior, prin utiliz ri nuan ate si
specializate, s-au desprins cele dou categorii care au devenit auto-
nome ca sens. Dovada hot rtoare n sprijinul aIirma iei noastre o
constituie Iaptul c una dintre cele trei subcategorii ale pronumelui
nedeIinit este reprezentat de quis si de compusii s i.

REPERTORIUI PRONUMEIUI NEDEFINIT. Este cel mai
bogat din ntreg inventarul pronominal. Ca natur si ca mod de Iorma-
re, se admite urm toarea clasiIicare ternar :
a. quis si compusii s i
b. nedeIinitele cu Iorm si Iunc ie adjectival
c. nedeIinitele negative

Trebuie precizat c si compusii lui quis, asemenea nedeIinitelor
din a doua subcategorie si asemenea interogativelor, pot Iunc iona ca
pronume propriu-zise si ca adjective pronominale.

a. QJIS SI COMPUSII S I

1. Pronumele de baz al primei variet i tipologice a nedeIinitu-
lui nu este altul dect nsusi interogativul quis, care si p streaz
98
Ilexiunea si ca nedeIinit, exceptnd Iorma de N sg I, unde apare indi-
vidualizat o Iorm nou dubl , quae sau qua, pentru prima existnd
corespondent si la interogativ. Exist , de asemenea, seria propriu-zis
pronominal :
quis (m) quae / qua (I), quia (n), ,cineva ,ceva ,un oarecare,
al turi de seria adjectival :
qu , quae / qua, quoa,
cu men iunea c neutrul are, la NAC pl, Iorma qua / quae.

2. Compusii lui quis, n ordine alIabetic , sunt urm torii (inclu-
zndu-i si pe cei ce pornesc de la Iorma adjectival qui):
2.1. aliquis, aliqua, aliquia: pronume, ,vreunul, ,cineva, ,ceva;
aliqu , aliqua aliquoa: adjectiv pronominal, ,vreun, ,oarecare.
2.2. qu cumque, quaecumque, quoacumque: pronume, ,oricine,
,oricare.
Este Ilexionabil numai secven a pronominal .
2.3. qu aam, quaeaam, quiaaam: pronume, ,un oarecare, ,unul;
qu aam, quaeaam, quoaaam: adjectiv, ,un anumit, ,un Iel/soi de.
Se declin , desigur, numai secven a pronominal (dup modelul
qu / quis);
2.4. qu libet, quaelibet, quialibet: pronume, ,oricine /oricare /orice ( i
place);
qu libet, quaelibet, quoalibet: adjectiv ,orice ( i place).
Este compus din secven a pronominal , declinabil , si o secven-
verbal invariabil ca si particulele; libet este indicativul prezent III
sg al verbului impersonal libet, ,mi place, ,mi Iace pl cere.
2.5. quispiam, quaepiam, quiapiam/quippiam: pronume, ,cineva, ,un
oarecare;
quispiam, quaepiam, quoapiam: adjectiv ,vreun.
Particula -piam, a c rei origine r mne obscur , este invariabil .
2.6. quisquam (mI), quiaquam/quicquam: pronume, ,cineva, ,o persoan
oarecare, ,unul.
Nu are Iorm special de Ieminin si este deIectiv de plural.
2.7. quisque, quaeque, quiaque: pronume, ,Iiecare;
quisque, quaeque, quoaque: adjectiv ,Iiecare, ,oricare, ,orice.
Particula -que este indeclinabil .
99
2.8. quisquis (mI) quiaquia/quicquia: pronume si adjectiv, ,oricine,
,orice.
Nu exist Iorm special de Ieminin, iar cea de masculin se utili-
zeaz att pronominal, ct si adjectival.
2.9. qu u s, quaeu s, quiau s: pronume, ,oricine / orice (vrei),
qu u s, quaeu s, quoau s: adjectiv, ,oricare / orice (vrei).
Ca si pronumele de la 2.4., este compus din secven a prono-
minal ini ial , declinabil , si secven a verbal invariabil u s, care
reprezint pers. a II-a indicativ prezent a verbului uol .

b. NEDEFINITEIE CU FORM SI FUNC IE ADJECTIVAI
MorIologic, aceste nedeIinite au comportament adjectival, n
sensul c Ilexiunea lor o urmeaz pe aceea a adjectivelor cu 3 termi-
na ii la N sg (dup declin rile I si a II-a); prin urmare, sunt denumite si
pronume nehot rte adjectivale sau, pe scurt, pronume adjectivale.
Singurele excep ii le Iormeaz cazurile cu termina ie tipic prono-
minal : G sg n - us si D sg n - .

Prezent m mai jos inventarul acestei subcategorii, de asemenea
n ordine alIabetic .
1. alius, alia, aliua, ,altul, -a; ,alt, - .
Func ioneaz ca pronume si adjectiv pronominal. Repetarea n
sintagme la acelasi caz sau la cazuri diIerite este Irecvent n latina
literar : alius /.../ alius, ,unul /.../ altul;
2. alter, altera, alterum, ,cel lalt,h - (dintr-un grup minim,
Iormat din 2 persoane, Iiin e etc.). Si el se Ioloseste n repeti ie
corelativ : alter / alteri /.../ alter / alteri, ,unul /unii /.../ cel lalt /
ceilal i; alter alterum, ,unul pe cel lalt etc.
3. neuter, neutra, neutrum, ,nici unul, -a (dintr-un grup minim,
de 2 obiecte gramaticale), ,nici unul, nici altul. Func ioneaz , ca si
precedentele, att ca pronume, ct si ca adjectiv pronominal. Este
Iormat pe baza lui uter (cI., infra, sub punct 9), prin intermediul
adverbului de nega ie (arhaic) ne ( non), ,nici, ,nu, reg sit si n
urm torul.
4. n llus, n lla, n llum, ,nici unul, -a (dintr-un grup oarecare,
cu mai mult de 2 obiecte gramaticale). S-a Iormat pe baza lui ullus
(cI., infra, sub punct 7), prin acelasi adverb arhaic de nega ie ne
100
( non), ca si precedentul. De la el s-a creat, prin negarea nega iei,
n nn llus, -a, -um, ,unul, -a, ,vreunul, -a, ,oarecare. Ambele
variet i au utilizare pronominal si adjectival .
5. s lus, s la, s lum, ,singur, ,numai el/ea; utilizare pronomi-
nal si adjectival , preponderent n ultima ipostaz .
6. t tus, t ta, t tum, ,tot, ,ntreg, ,n ntregime, ,complet,
,integral. Se utilizeaz mai ales ca adjectiv pronominal, acoperind
sinonimic sensurile lui omnis,-e (inclusiv cel individualizator:
,Iiecare, sens mostenit n romn : tot omul ,Iiecare om n parte).
7. ullus, ulla, ullum, ,vreun(ul), -a, ,vreo, cu dubl utilizare,
pronominal-adjectival ca si precedentele, n special n propozi iile
negative, interogative si condi ional-ipotetice.
8. nus, na, num, ,unul singur, ,o singur , ,unul, ,una,
,un / o oarecare, cu acelasi tip de utilizare. Este identic ca Iorm cu
numeralul cardinal nus si, evident, ca semantism, Iiind vorba, practic,
de o singur r d cin cu o unic evolu ie Iormal , dar cu o dubl
specializare morIologic .
9. uter, utra, utrum, ,unul (dintr-un grup minimal de 2 elemen-
te-obiecte), ,unul sau cel lalt. Avem de a Iace din nou, ca si n cazul
precedent al lui nus, cu un singur cuvnt cu dubl specializare
morIologic n cmpul pronumelui: ca interogativ si ca nedeIinit.

c. NEDEFINITEIE NEGATIVE
Sunt reprezentate n limba latin de 2 pronume, ambele avnd un
sens absolut negativ, prin Iaptul c indic mul imea de elemente-
obiecte egal cu o: n m , ,nimeni si nihil, ,nimic. Dac primul este
declinabil (mai exact, par ial declinabil), cel de-al doilea este inde-
clinabil, n ambele situa ii limba ncercnd s g seasc solu ii de
completare sau de remediere a deIicien elor.
1. N m are o origine nominal , mai precis substantival , pro-
venind din negarea lui hom , ,om, cu ajutorul adverbului arhaic de
nega ie n -, pe care l-am ntlnit si mai sus, la alte nedeIinite compuse
(neuter, n llus): n (h )m ~ n m , prin eliziunea vocalei ini iale a
substantivului, aspira ia necontnd. Posed doar D n min si AC
n minem (dup Ilexiunea lui hom ), pierznd ns G si ABI.
2. Nihil este utilizat, ca atare, numai la NAC sg neutru, contnd,
practic, ca un substantiv nedeclinabil. Formele nihil si nihil nu
101
reprezint G si, respectiv, D sg ale lui nihil (care, subliniem nc o
dat , este indeclinabil), ci ale substantivului Iormat de la pronumele
negativ si cu aceeasi valoare semantic nihilum, - , ,(un) nimic,
utilizat mai ales n poezia si proza secolelor I a si p. Chr. Popular s-a
creat si apoi a p truns si n limbajul literar Iorma contras n l,
rezultat din contopirea ntr-o singur silab a celor doi - -, ca urmare
a dispari iei totale a aspira iei, oricum aproape imperceptibile (n h l ~
* n l ~ n l).

MOSTENIREA N IIMBA ROMN . Fie direct, Iie prin intermediul
unor sintagme sau construc ii cu componen nedeIinit , romna a mostenit o
serie de pronume din bogata zestre a nedeIinitelor latine. Ie vom trece, pe
scurt, n revist , indicnd posibilele etimonuri:
lat. alter(um) ~ rom. alt(ul);
*
alt(e)ra(m) ~ alta
eccum tale(m) ~ atare (cu paralele n aromn si meglenoromn )
eccum tant(um) ~ atat (cu dispari ia nazalit ii n dacoromn , ca si la
pronumele interogativ cat, dar cu p strarea ei n aromn si meglenoromn );
cI. si supra, p. 92.
eccum tale(m) ~ cutare
nescio quantum ~ (arh.) ne,chit (azi disp rut din limb , p strat n cele
dou dialecte men ionate), ,ceva
nescio quem ~ (arh.) ne,tine, ,cineva (de asemenea disp rut treptat
din uz dup sec. al XVI-lea, cnd apare atestat)
n m ne(m) ~ nimeni (panromnesc)
ne(c) m ca(m), ,nicio Iirimitur ~ nemica, nimic (panromnesc)
nec/neque n(um), nec/neque na(m) ~ niciun(ul), niciuna
t t(um), t ta(m) ~ tot, toat
n(um), na(m) ~ un(ul), una
u r n(um), u r na(m) ~ vreun(ul), vreuna (cu paralele n aromn
si meglenoromn ).
Sintagme verbale la originea nedeIinitelor romnesti:
careva
*
quale(m) uolet, elementul verbal avnd, dup AlI Iombard
citat de Al. Rosetti, urm torul traseu: uole(t) ~
*
voare ~ vare ~ -va; dup Al.
Graur (apud Rosetti, ibia.), -va vra vrea, prin disimil ri succesive, pe
teren romnesc.
ceva
*
quia uolet
cineva
*
quemne/quenne uolet
ca iva
*
quant uolet
oare uolet, n urm toarele Iorme compuse:
oarecare
*
uolet qu le(m)
102
oarece
*
uolet quia
oarecine
*
uolet quenne
Formele compuse cu ori- (oricare, orice, oricine) s-au creat cel mai
probabil pe teren romnesc, prin trecerea lui oa- neaccentuat la o- (Rosetti,
ibia.). Tot pe teren romnesc s-au Iormat si pronumele fiecare (fie care) si
fiecine (fie cine).

ORIGINIIE ARTICOIUIUI NEHOT RT. Ca n toate limbile
romanice, si n limba romn articolul nehot rt este proclitic si provine din
acelasi etimon latin: adjectivul pronominal nedeIinit (cu valen e resim ite
nc n romn de numeral cardinal) unu(m) / una(m). Sl birea valorii
adjectiv-pronominale a lui unu(m) / una(m) nu numai c este de dat latin ,
dar apare dovedit chiar de texte apar innd epocii arhaice. Atunci credem c
s-a decis, dac putem spune asa, soarta pronumelui nedeIinit unus pe ntreg
teritoriul latinit ii, el gramaticalizndu-se n procesul transIorm rii latinei n
descendentele sale romanice si n paralel cu gramaticalizarea ca articol
hot rt a lui ille, respectiv ipse.

CONCIUZII
Pronumele a constituit un grup morIologic complex si foarte
dinamic de-a lungul ntregii istorii a limbii latine.
Majoritatea pronumelor latine sunt inova ii create pe baza unui
material indo-european (prin r d cin , aIixe/suIixe, desinen e) sau n
interiorul limbii latine, cu material propriu.
Complexitatea grupului pronominal a Iost generat si de o
relativ lips de omogenitate, att din punct de vedere morIologic
prin existen a unei Ilexiuni neunitare si oscilante, prin Ienomene de
supletivism etc. , ct si din punct de vedere sintactic, diversele spe e
si tipuri pronominale Iunc ionnd att ca subiect / complement, ct si
ca atribut. Sub raport morIologic, latina a tins s apropie ct mai mult
grupul pronominal de cel nominal, n spe de adjectiv, Iapt pe deplin
justiIicat de existen a a numeroase serii duble (pronume adjectiv
pronominal) n cazul aceluiasi tip (excep ie I cnd doar personalul si
reIlexivul).
Caracterul dinamic al grupului pronominal rezult din mani-
Iestarea a dou tendin e complementare care au ac ionat n interiorul
grupului:
1. tenain a spre reorgani:are ,i sistemati:are
103
pronumele personal si completeaz , prin reIunc ionalizare,
paradigma absent ;
pronumele posesiv si creeaz opozi ia complet de persoan
(meus tuus suus, ultimul pierzndu-si valoarea de reIlexiv);
pronumele relativ tinde n latina popular si trzie s Iuzioneze
aproape total cu cel interogativ;
pronumele demonstrativ se reorganizeaz , modiIicndu-si cri-
teriul de diIeren iere,de la cel al persoanei la cel al distan ei obiectului
gramatical Ia de locutor.
2. tenain a spre crearea ae noi forme si chiar categorii pronomi-
nale, ae permanent rennoire, tendin Iavorizat de existen a, de-a
lungul ntregii istorii a limbii latine, a unei concuren e continue ntre
speciile Iormal-categoriale de pronume, ntre Iormele mostenite si cele
create n interiorul latinei; apari ia de noi pronume (prin combina ii,
uneori sudate, alteori nu, prin aglomer ri pronominale de la 2 pn la
4 elemente) se poate constata pn n momentul individualiz rii
limbilor romanice, tr s tur caracteristic de altIel mostenit din latin
de toate aceste limbi, care si-au creat, ele nsele, Iorme si variante
proprii. Evolu ia sensului si utilizarea particular n contexte deter-
minate a unor pronu-me si adjective pronominale a deschis drumul,
chiar din epoca latinei antice, apari iei si Iunc ion rii in nuce, embrio-
nar, pregramaticalizat, a unor noi categorii morIologice: articolul si
pronumele de reveren .
Grupul pronominal a jucat, al turi de cel verbal, un rol Iunda-
mental n dinamica si progresul sistemului limbii latinei, asigurndu-i
capacitatea de autotransIormare si de autoreglare, altIel spus pereni-
tatea.
104
CAPITOLUL VIII

MORFOLOGIA VERBULUI (I). GRUPUL VERBAL.
DEFINI IE. TR S TURI GENERALE


n sine, verbul constituie, indiscutabil, cea mai complex parte
de vorbire latin .
Din punct de vedere istoric, verbul latin s-a conIigurat ca sistem
unic si coerent n cadrul unui proces despre care putem spune c a luat
sIrsit, prin integrarea tuturor Iormelor n categoriile si paradigmele
sistemului, abia la sIrsitul epocii clasice, mai exact n deceniile
ini iale ale primului secol imperial. n linii mari, gramaticii secolului I
p.Chr. vor constata c verbul latin posed Iorme si categorii proprii,
speciIic verbale, dar si Iorme pur nominale, substantive si adjective
create de la r d cini lexicale verbale, ns avnd o Ilexiune non-
verbal . Grupul verbal s-a Iormat, asadar, prin reunirea, ,amestecul,
,punerea laolalt a categoriilor care nu se ntlnesc nicidecum la
grupul nominal sau pronominal (aspect, diatez , mod, timp) cu acelea
prezente si la nume si la nlocuitorul s u (gen, num r, caz si persoan ).
AstIel nct ceea ce numim cu un termen sincronic-descriptiv verbul
latin se dovedeste a Ii, din perspectiv istoric , un conglomerat
morIologic sau, dup cum preIer m s i spunem, un autentic grup
verbal , cel de-al treilea grup morIologic, de altIel ultimul, din clasa
Ilexibilelor.
Verbul latin, ca si cel IE sau cel ntlnit n alte limbi IE antice,
este cuvntul sau grupul de cuvinte variabil dup anumite repere
categoriale speciIice si / sau nespeciIice (aspect, clas de Ilexiune /
,conjugare, diatez , mod, timp, persoan , num r, gen), capabil s
Iunc ioneze, din punct de vedere sintactic, ca predicat al unei
propozi ii, iar din punct de vedere strict morIologic s exprime o
ac iune / activitate (inclusiv psiho-mental ) sau o stare / situare /
existen . Rolul sintactic al verbului poate Ii concurat n latin de
locu iuni sau sintagme verbale, dar si de interjec ii sau onomatopei cu
Iunc ie predicativ , Iapt mostenit de altIel n toate limbile romanice. n
sIrsit, din acelasi punct de vedere sintactic, verbul latin este concurat
105
de propria sa absen (verb O predicat O), situa ie sintactic
denumit ndeobste propozi ie nominal .
Din punct de vedere strict Iormal, verbul latin cunostea nI is ri
simple, monolexicale (tradi ional numitele ,Iorme simple) si, pe de
alt parte, nI is ri mai dezvoltate, plurilexicale, chiar ample (asa-
numitele ,Iorme compuse, ,analitice sau ,periIrastice). n aceast a
doua situa ie, Iorma verbal avea un dublu comportament morIologic:
o parte a ei se conjuga sau putea r mne invariabil (tipul: lauaatus
sum Ia de lauaatum esse), iar cealalt parte se declina, n gen, num r
si caz, sau r mnea invariabil (tipul lauaatus sum Ia de lauaatum iri).

EIEMENTEIE CONSTITUTIVE AIE FORMEI VERBAIE
SIMPIE

Cuvntul n IE, realizat Iie ca nume (substantiv, adjectiv, nume-
ral), Iie ca verb (cu reIerire la Iormele simple ale verbului sau la
Iiecare element n parte al unei Iorme compuse), reprezenta o unitate
opera ional simultan fonetic , morfologic si semantic (sau
lexical ). Cuvntul IE era construit pe baza a 3 elemente Iormative:

1
0
radicalul (r d cina): elementul purt tor de sens lexical si
baz pentru Iormarea altor cuvinte (simbol R);
2
0
sufixul: elementul poliIunc ional cu rol gramatical (pe diverse
trepte / ranguri: primar, secundar, ter iar etc.) si / sau derivativ-lexical
(simbol S);
3
0
desinen a: elementul posednd rol exclusiv gramatical, indi-
cnd categoriile morIologice (simbol D).

I. Radicalul (R) avea acelasi rol, de a purta semantismul Iunda-
mental al verbului, pe de o parte, si de a servi ca baz derivativ-lexica-
l , pe de alta. R putea cunoaste, n cursul Ilexiunii verbale, unele
modiIic ri Iormale destinate scoaterii mai bine n eviden a autono-
miei morIologice a celor dou teme de baz (cI., infra, expunerea
rezervat conceptului de tem ).

II. Sufixul (S) Dup cum s-a ar tat deja, rolul s u esen ial (dar
nu si exclusiv) era unul morIologic, respectiv Ilexionar, n sensul
106
contribu iei sale primordiale la constituirea si realizarea Ilexiunii
verbale. Din punct de vedere istoric, primele care s spunem asa
au intrat n ac iune au Iost suIixele ce s-au atasat radicalului n mod
direct, Iormnd asa-numitele teme (suIixe ,Iormante de tem ): - -, -
-, - -, - -, - -; aceste suIixe se p streaz la toate timpurile ce in de
tema respectiv , chiar dac , accidental, ,local, la anumite persoane si
/ sau numere ale anumitor timpuri, S poate disp rea eIectiv (de ex., la
conjunctiv prezent, pentru verbele primei clase de Ilexiune, Iormate cu
S - -). Atari suIixe pot Ii numite, din perspectiva latinei, suIixe de
rang / grad primar (S
1
). n schimb, suIixe ca -b -, -b-, - sse-, Iormate
n interiorul latinei pe baza unui material suIixal IE, se ataseaz unei
teme deja Iormate (cu S
1
), Iunc ionnd, n consecin , ca m rci ale
unui mod si timp speciIic (suIixe Iormante de mod / timp). Ele pot Ii
numite, din aceeasi perspectiv , suIixe de rang/grad secundar (S
2
).

III. 1ema verbal (1). Reprezint ansamblul morIematic alc tuit
din elementele R S, unde S poate Ii, cum am ar tat mai sus, S
1
sau
S
2
. O t em pri mar este alc tuit din R S
1
, o t em secundar
din R S
1
S
2
. Ansamblul morIematic numit tem reprezint partea
stabil a Iormei verbale n interiorul unei paradigme, ntruct, la
acelasi mod si timp, desinen ele provoac Ilexiunea. De la un mod la
altul si de la un timp la altul, S
2
constituie elementul variabil, iar
secven a R S
1
, adic tema primar , elementul n principiu constant.
Temele primare, create prin intermediul suIixelor primare sau de
grad / rang primar (S
1
), au permis repartizarea verbului latin n 4 mari
clase de flexiune, n Iunc ie de timbrul si cantitatea vocalei care
reprezenta suIixul primar. AstIel, n ordinea indicat chiar de c tre
gramaticii latini,
1
0
conjugarea I cuprindea verbele al c ror R era urmat de S
1
- -:
R S
1


laua- - T
1
laua -, unde T
1
tema primar . Aceast vocal , la
origine un suIix, a Iost resim it de c tre vorbitorii latinei ca Iiind
caracteristica Iundamental a primei clase de Ilexiune, Iiind Ioarte
probabil inIluen a i n aceast privin de analogia cu declinarea n -a-
a numelui. Se poate numi, asadar, aceast vocal prin sintagma vocala
107
caracteristic a conjug rii I sau, dac inem cont nu de originea, ci de
rolul ei de a Iorma o tem , pe care, Ionetic, o ncheie, ea poate Ii (si
este, prin extensie) numit vocala Iinal a temei sau chiar, prin genera-
lizare si pentru simpliIicare, vocala tematic (VT)
.
2
0
conjugarea a II-a con inea verbele al c ror R era urmat de S
1

- -:
R S
1


hab- - T
1
hab -
3
0
conjugarea a III-a cuprindea verbe al c ror R era urmat nu
de un S, ci de o vocal tematic ( ! i; ! u; sau e nainte de r).
Aceast conjugare era, prin urmare, singura tematic , iar VT era
proprie si exclusiv acestei clase de Ilexiune verbal :
R VT

a c T
1
a c -. Gramaticii latini au introdus n aceast
clas de Ilexiune
si acele verbe care, la timpul prezent al indicativului, atest ca vocal
caracteristic vocala - -:
R VT R VT

cap -; fac -, desi, din punct de vedere istoric, atari verbe
apar ineau, ca mod de Iormare, ultimei clase de Ilexiune.

4
0
conjugarea a IV-a con inea verbe al c ror R era urmat de S
1

-:
R S
1


u n T
1
u n -. Originar, acestei clase de Ilexiune i
apar ineau si verbele avnd T
1
Iormat cu (
*
cap -r ,
*
fac -r ,
devenind n interiorul limbii latine).

Repartizarea imensei majorit i a verbelor latine n clase de Ile-
xiune (,conjug ri) s-a eIectuat, asadar (nc din Antichitate), pe baza
temelor primare (T
1
), Iinalizate ntotdeauna prin vocala caracteristic .
108
Temele secundare sunt speciIice numai unui mod / timp dat si
includ suIixele secundare caracteristice respectivului mod / timp:
S
1
S
2

(I): laua b : indicativ imperIect T
2
tema indicativului imperIect
T
1

T
2

(II): hab b : indicativ viitor T
2
tema indicativului viitor
S
1
S
2

T
1

T
2

(III): a c : conjunctiv prezent T
2
tema conjunctivului prezent,
R S
2
unde T
1
s-a redus la R prin dispari ia vocalei tematice
T
2
(VT O, deci T
1
R).

R S
1
S
2

(IV): aua r : conjunctiv imperIect T
2
tema conjunctivului imperIect

T
1

T
2


IV. Jocala tematic (J1)
Rezult , din expunerea de mai sus, c se poate vorbi, n sens
indo-european, de o vocal tematic propriu-zis numai la verbele
conjug rii a III-a, care, neposednd un suIix primar propriu (S
1
), si-au
redus tema primar (T
1
) la radical (R), n consecin , astIel de verbe
putnd Ii numite si verbe radicale, unde R se ncheie ntr-o consoan :
R S
1
VT R S
1
VT
p n O a c O

T
1
T
1


Conjugarea cu tema primar (a ,prezentului) consonantic este,
deci, clasa de Ilexiune tematic , n vreme ce celelalte clase de Ilexiune
sunt, din punct de vedere istoric, atematice, n sensul c le lipseste VT
109
propriu-zis . Prin urmare, verbele conjug rii a III-a (n care au Iost
incluse si cele con innd S
1
, - -, cI., supra, p. 60 sub punctul 4
0
) este
mai exact a Ii denumite radi cal e t emat i ce.

V. Desinen ele personale (DP)
Reprezint elementul simultan mobil, variabil si constant al
Iormei verbale (simple): mobilitatea sa se reIer la varia ia desinen-
elor n Iunc ie de persoana gramatical (de unde si denumirea lor),
constan a la necesitatea prezen ei desinen elor la modurile propriu-zis
verbale (compatibile cu categoria persoanei). Ca ultim element Iorma-
tiv (din punctul de vedere al pozi iei n cadrul Iormei verbale),
desinen a joac , asadar, n primul rnd, rolul de ,indicator morIologic
al persoanei, c ruia i mai adaug nc dou inIorma ii: acelea de
num r si de diatez .
DP indicau si marcau, n latin , speciIicitatea Iunc ional a
verbului, semnaliznd: a) aiate:a; b) moaul (prin opozi ia dintre
desinen ele indicativului si conjunctivului, pe de o parte, si cele ale
imperativului, pe de alta); c) timpul (prin existen a opozi iei dintre
desinen ele timpului prezent, ale altor timpuri Iormate de la tema
prezentului de Iapt, de infectum , si ale timpurilor Iormate de la
tema de perfectum, cu excep ia perIectului indicativ, pe de o parte, si
desinen ele timpului perIect al modului indicativ, pe de alta); d)
persoana si e) num rul.
DP marcheaz , ntotdeauna, din punct de vedere sintactic, Iunc ia
predicativ a verbului.
OIerim, n continuare, tabloul tuturor DP, repartizate pe cele
dou serii de diateze:

MOD / TIMP INDICATIV SI
CONJUNCTIV
INDICATIV
PERFECT
NUM R DIATEZ /
PERSOAN
Activ medio-pasiv Activ
1. - /-m - r -
2. - s - r s / r - ist SG.
3. -t - t r - t
1. - m s - m r - mus
2. - t s - m n - ist s PI.
3. - nt - nt r - runt / - r
110

MOD IMPERATIV
DIATEZ activ medio-pasiv
NUM R
TIMP/
PERSOAN
prezent viitor prezent viitor
2. O - t - r - t r
SG.
3. - - t - - t r
2. - te - t t - m n -
PI.
3. - - nt - - nt r

CATEGORIIIE GRAMATICAIE AIE VERBUIUI IATIN.
1. DIA1EZA
Dup cum se cunoaste, diateza reprezint o categorie verbal
Iundamental nc din epoca IE comun . Ea exprima raportul logico-
gramatical dintre ac iunea /starea Iormulat prin intermediul verbului
si agentul ei, altIel spus cel ce o realiza sau o percepea. Exprimarea
gramatical a acestui raport se eIectua prin intermediul desinen elor
personale.
Care este, deci, situa ia n limba latin ?
Se constat Iaptul c , nc din cele mai vechi texte pn la
sIrsitul latinit ii, nu exist o deosebire Iormal ntre diateza medie si
cea pasiv . Practic, exist doar (Ia de alte limbi IE antice, ca greaca
sau sanscrita) 2 diateze, reprezentate de cele 2 serii de desinen e:
diateza ACTIV , utiliznd seria desinen elor active, si o diatez
mixt , pe care o numim n mod curent MEDIO-PASIV , pentru c ea
cumuleaz att vechile valori semantice medii, mostenite din IE, ct si
valori semantice mai noi, cele pasive; aceast diatez mixt din punct
de vedere semantic este marcat prin cea de-a doua serie de desinen e,
numite de regul de pasiv, mai corect de medio-pasiv.
1.1. DIATEZA ACTIV
A constituit prima dintre cele dou diateze pe care le-a cunoscut,
la originile sale, latina, cea de-a doua Iiind, ini ial, diateza medie,
mostenire a stadiului prelatin, IE comun. Desinen ele proprii diatezei
active aIectau ambele teme, de infectum (de prezent) si de perfectum
(de perIect).
111
Verbele la diateza ACTIV cu utilizare tran:itiv pot primi
desinen e medio-pasive si sunt compatibile cu semantismul pasiv:
amo, lego Ia de amor, legor (,iubesc, ,culeg Ia de ,sunt iubit,
,sunt cules). Verbele la diateza ACTIV cu utilizare intran:itiv nu
pot exprima n niciun Iel ideea (medio-)pasiv : u ni , ,eu vin, dar
niciodat ueni r.
1.2. DIATEZA MEDIO-PASIV
1.2.1. Fosta di at ez medi e din IE comun este reprezentat n
limba latin , sub Iorma unor relicte, r mase Iunc ionale n interiorul
sistemului verbal pn la sIrsitul latinit ii, de acea categorie de verbe
care nu pot primi dect desinen e medio-pasive (la origine, doar
medii), dar care au sens: a) Iie mediu (,reIlexiv, ,participativ); b) Iie
de-a dreptul activ, pierzndu-l (sau ,punndu-l al turi: lat. aeponere)
pe cel pasiv. Este vorba de Iaimoasele verbe ,deponente, pe care le
putem denumi si ,medii sau ,mediale, al c ror sens reIlexiv conti-
nu sau reprezint sensul mediu mostenit din IE. Exemple pentru a):
nasc ,a se naste; sequ , ,a se ine dup cineva; r sc , ,a se nIuria;
reminisc , ,a-si aminti din nou; c n r , ,a se str dui etc.; pentru b):
hort r , ,a ndemna; f r , ,a vorbi, ,a spune; pat , ,a suporta, ,a
suIeri etc.
Deponentele sau mediile au Ilexiune integral medio-pasiv ,
asadar sub raport Iormal; la aceasta se adaug , totusi, si cteva relicte
(sau inIluen e ale paradigmei) active, si anume Iormele nominale
(participiul prezent, gerunziul, participiul viitor si inIinitivul viitor).
Un caz particular este reprezentat de acele verbe care oIer o
Ilexiune activ la tema de infectum (asa-numita tem a prezentului,
TP), n schimb o Ilexiune (medio-)pasiv analitic , Iormat prin
intermediul auxiliarului esse, ,a Ii, la tema de perfectum. Este vorba
de la Iel de cunoscutele verbe semideponente sau semimedii, al c ror
sens este de asemenea participativ-subiectiv, la unele, si preponderent
activ, la celelalte: auae , - re, ausus sum, ,a ndr zni; gauae , - r ,
g u sus sum, ,a se bucura; sole , - re, sol tus sum, ,a avea obiceiul,
,a obisnui; f ao, - re, f sus sum, ,a se ncrede, cu derivatele sale
conf a re si aiff a re, de asemenea semideponente si cu sensuri
antonimice: ,a avea ncredere si ,a nu avea ncredere. nc din
epoca primelor texte latine, desinen ele medio-pasive s-au Iolosit
112
exclusiv pentru Iormarea modurilor si timpurilor de la tema de infectum.
Pentru semantismul de perfectum, altIel spus pentru exprimarea ideii de
ac iune ncheiat , latina a Iolosit, inovnd, numai Iorme verbale
analitice, periIrastice (cu auxiliarul esse).

EVOIU IEI DIATEZEIOR N IATIN SI MOSTENIREA
ROMANIC

1. DIATEZA MEDIE continuat n latin prin Ilexiunea / conjugarea
numit deponent , a cunoscut un progresiv proces de degradare, prin tocirea
sensului mediu, ca si datorit neconcordan ei dintre con inutul semantic
preponderent activ si Iorma medio-pasiv . AstIel, vorbitorii ncep, nc dintr-
o perioad timpurie coinciznd Ioarte probabil cu secolele III-II a.Chr. , s
creeze dublete cu Iorm activ ale verbelor deponente, de tipul hort re Ia
de hort r .
Ambiguitatea si s spunem asa Iluiditatea acestei categorii de verbe, cu
un statut incert, provocnd compens ri si regulariz ri din partea vorbitorilor, au
condus la dispari ia lor n limbile romanice, ntruct din Ilexiunea deponentelor
nu a supravie uit nicio urm romanic .

2. APARI IA SI CONSOIIDAREA FIEXIUNII REFIEXIVE s-au
petrecut, ca Ienomene gramaticale distincte, nc din latina arhaic si
preclasic , desi nu putem vorbi nici chiar pentru epoca trzie, cu att mai
pu in pentru cea arhaic de existen a unei diateze reIlexive propriu-zise.
Pronumele reIlexiv cu Iunc ie de complement de obiect (direct ini ial, ulterior
si indirect) a constituit o alternativ pentru Ilexiunea medie (a deponentelor),
pe care a sIrsit prin a o nlocui, Iie si par ial. Dezvoltarea Ilexiunii reIlexive
s-a produs, Iireste, mai nti n latina vorbit si popular , dup cum o
dovedeste caracterul ei analitic. Flexiunea reIlexiv s-a perpetuat si
ampliIicat n limbile romanice, inclusiv si mai ales n limba romn , care
continu reIlexivele latine att de D, ct si de AC (sib , s ). Flexiunea
reIlexiv este bine, chiar ,spectaculos atestat n textele trzii (Peregrinatio,
Jitae Patrum etc.): fac re s , seru re s , s a c re, s rec pere, s
u aere etc.

3. DIATEZA PASIV mostenit de limbile romanice din latin este pe
de-a-ntregul periIrastic si continu Iormele pasivului analitic latin, ns cu o
remarcabil modiIicare privind timpurile verbului auxiliar.
AstIel, Ilexiunea sintetic a pasivului latin s-a men inut la timpurile si
modurile Iormate de la tema de infectum (,tema prezentului), n limba
113
literar , pn spre sIrsitul epocii imperiale. Totusi, n paralel, mult mai pu in
n textele postclasice si n mod curent n latina vorbit a epocii imperiale, si
Iace loc pasivul analitic,cu adjectivul (participiul) n -
*
to- si auxiliar,
substituindu-se Iormelor sintetice de la infectum: lauaor, ,eu sunt l udat( )
tinde a Ii nlocuit, n limba vorbit , de laua tus sum sau laua ta sum, cu
acelasi n eles, dar mult mai clare, nesusceptibile de niciun Iel de conIuzie. n
consecin , Iormele analitice de pasiv, existente n mod curent de la nceputul
latinit ii, vor suIeri, ncepnd cu aceeasi perioad postclasic , o muta ie
semniIicativ a timpurilor auxiliarului: pentru exprimarea ideii de perfectum,
prezentul lui esse, acaparat de pasivul analitic, este nlocuit de perIect (fu
etc.), realizndu-se, prin analiza separat a elementelor, o rearanjare logic a
lor: laua tus sum, ,eu am Iost l udat este nlocuit cu laua tus fu , laua tus
eram, ,eu Iusesem l udat cu laua tus fu ram s.a.m.d. Pe m sura extinderii
acestei muta ii, Iormele sintetice de pasiv, de la infectum (lauaor, laua ris,
laua tur etc.; laua bar etc.; laua bor etc.), vor c dea treptat n desuetudine
si vor disp rea din limba vorbit naintea dizolv rii unit ii latinei, nainte,
deci, de Iaza romanic .

2. MODUL

n IE comun , ca si n limbile antice care au continuat-o,
categoria modului exprima, din perspectiva locutorului, atitudinea Ia
de realitatea extra-verbal denumit prin intermediul verbului.
Ac iunea sau starea puteau Ii percepute ca eIective ori reale sau,
dimpotriv , non-reale, inexistente ca atare n realitate. Opo:i ia
moaal funaamental a fost cea aintre realitate ,i non-realitate. Ei i
s-a ad ugat o situa ie modal aparte, aceea n care locutorul nu se mai
ar ta interesat de realitatea /non-realitatea ac iunii / st rii exprimate de
verbul respectiv, ci urm rea s transmit prin verb o adresare direct
de tip iusiv (o porunc , un ordin, o indica ie Ierm etc.). Era, de Iapt, o
alt modalitate de a privi realitatea.
AstIel, s-au cristalizat n IE comun 2 tipuri modale Iundamen-
tale: 1
0
modurile enun i at i v-i nt erogat i ve, centrate pe ideea de
realitate/non-realitate a ac iunii/st rii exprimate prin verb; 2
0
modul
i usi v. n vreme ce al doilea tip modal a cunoscut realizarea
morIologic printr-un singur mod imperativul , primul tip a evoluat
gramatical sub Iorma unei serii duble de opozi ii, ilustrate de schema
urm toare:
114

REAIITATE: CONSTATARE
OBIECTIV SI
CERT
NON-REAIITATE:

CONSTATARE
SUBIECTIV ,
INCERT
POSIBIIITATE,
POTEN IAIITATE
conjunctiv

IREAIITATE,
DESIDERATIV
indicativ optativ

Imperativul se aIl , dup cum s-a aIirmat cu ndrept ire, pe o
pozi ie la Iel de izolat (,stingher ) n interiorul sistemului modal de
tip IE, ca si vocativul n interiorul sistemului cazurilor, ambelor
categorii Iiindu-le comun , n plus, Iunc ia de interpelare.
A. MODURIIE PERSONAIE
1) Indicativul

Continu , si n latin , indicativul IE.
n plus, indicativul era capabil s exprime si unele nuan e nespe-
ciIice lui ca mod al realit ii certe, respectiv nuan e ale non-realit ii:
a) posibilitatea si eventualitatea:
prin timpul viitor;
prin con inutul semantic al unor verbe modale ca posse sau
aec re, ,a (se) putea, ,a se cuveni;
b) necesitatea:
prin con inutul semantic al altor verbe modale, ca aeb re,
oport re, lic re, lib re etc., ,a trebui, ,a Ii necesar, ,a se c dea, ,a Ii
ng duit, ,a Iace pl cere etc.
c) irealitatea:
(prin prezent si / sau perIect), cnd verbul este nso it de anumite
adverbe de precizare a sensului ireal (paene, ,aproape, ,ct pe ce, n
latina preclasic si clasic ; prope, ,id., n latina postclasic ).

EVOIU IA N IATINA TRZIE SI MOSTENIREA N IIMBIIE
ROMANICE. Utilizarea indicativului n epoca trzie cunoaste o semniIi-
cativ expansiune, pe care o vor prelua limbile romanice n dauna conjunc-
tivului (n propozi iile subordonate cu regim conjunctival, n primul rnd
interogativa indirect ), dar si a inIinitivului (obligatoriu, n latina clasic , n
contexte sintactice determinate, n cazul propozi iilor inIinitivale).
115
2) Conjunctivul
Originea valorilor si Iormelor acestui mod este si ea IE.

Valorile semantice proprii modului conjunctiv au Iost urm toa-
rele:
a) valoarea pot en i al , prin care se exprima non-realitatea n
treapta ei posibil
Quis cr aat?, ,Cine ar putea crede?, ,Poate crede cineva?
Cr aeres, ,Puteai crede.
b) valoarea event ual
Qui d hoc s t hom ni s?, ,Cam ce Iel de om e sta?
c) valoarea vol i t i v (pozitiv : ndemn conjunctiv ,hortativ;
ordin / porunc atenuat conjunctiv ,iusiv; negativ : interzicere
conjunctiv ,prohibitiv).
Aa m uenias., ,S vii la mine.
Ne hoc facias / f c ris., ,Asta s nu Iaci.
d) valoarea desi derat i v (pozitiv : ,dorin a; negativ :
,regretul), din care a ap rut, ca o dezvoltare secundar , irealitatea.
Jale s, ,S Iii s n tos.
Utinam hoai m lit s nostr uincant' ,O, dac ast zi solda ii
nostri ar birui!
Utinam non coegisset m sibi rasc '
,Ce bine-ar Ii Iost / era dac nu m-ar Ii silit s m mnii pe
el!.

e) valoarea del i berat i v-dubi t at i v , nso it uneori de nuan a
de prot est :
Quia agam?, ,Ce s Iac?, ,(M ntreb / Ir mnt) ce s Iac?
Quia gerim?, ,Ce era s Iac?!, ,Ce s Ii I cut?!
I) valoarea concesiv :
Pereat munaus, f at iustitia.
,S piar chiar lumea ( chiar de-ar pieri), s se Iac dreptate.

116
MOSTENIREA N IIMBIIE ROMANICE
Iimbile romanice au mostenit aproape toate valorile semantice ale
conjunctivului din latin , opernd, ns , modiIic ri la nivel Iormal, prin
nlocuirea timpurilor conjunctivului exceptndu-l pe cel mai uzual,
prezentul cu Iorma ii noi, compuse; destul de bine conservat a Iost
m.m.c.p., care a c p tat valoare de imperIect. Iimbile romanice occidentale
au mostenit si, apoi, au recreat o paradigm mai bogat a conjunctivului dect
romna. Totusi, romna a conIerit extindere conjunctivului n dauna, pe de o
parte, a indicativului m.m.c.p. (cel din latina clasic disp rnd n latina
dun rean prin nlocuirea lui cu conjunctivul m.m.c.p.), pe de alt parte, n
dauna inIinitivului.
Inova ia cea mai remarcabil a constat, aici, n crearea unui nou mod,
condi ionalul (care a preluat si valoarea desiderativ-optativ a conjuncti-
vului), pentru exprimarea poten ialit ii / eventualit ii.
3) Imperativul
Ca mod al adres rii directe, actuale sau de prospectiv , modul
ordinului direct a intrat ntr-o concuren par ial cu celelalte dou
moduri personale. n primul rnd, valorile semantice ale conjunc-
tivului au interIerat, pe o anumit raz , cu cele speciIice imperativului:
este vorba de conjunctivul iusiv, hortativ si prohibitiv, tot attea
variante actualizate ale semantismului volitiv al conjunctivului, dar,
ntr-o anumit m sur , si de valoarea desiderativ a aceluiasi conjunc-
tiv; n Iunc ie de context, toate aceste valori particulare ale conjunc-
tivului erau comutabile cu valoarea Iundamental (practic, unic ) a
imperativului, aceea de a exprima o porunc sau o rug minte Ierm .
n al doilea rnd, chiar si indicativul, prin cele dou trepte tem-
porale ale sale, prezentul si viitorul, a constituit o alternativ pentru
utilizarea imperativului, n special n latina popular , Ioarte colocvial .
Situa ia din limbile romanice, care atest nlocuirea, la plural, a
imperativul (prezent) latin cu indicativul prezent, conIirm muta ia
survenit nc din latina vorbit a unei epoci (cel mai probabil)
timpurii.

MOSTENIREA N IIMBIIE ROMANICE. Ia singular, imperativul
latin, n varianta sa temporal de prezent, a Iost mostenit n toate limbile
romanice. nlocuirea cu indicativul (prezent) la plural s-a petrecut n anumite
teritorii ale Romaniei (gallo-roman: Irancez si provensal ; si daco-roman:
romn ).
117
S-au mostenit, de asemenea, n spa iul romanic, dou dintre moda-
lit ile latine de exprimare a interdic iei / prohibi iei (asa-numitul imperativ
negativ). Despre ele, ca si despre mostenirea celorlalte Iorme de imperativ,
vom aduce preciz ri n subcapitolul urm tor (3. 1impul, infra, p. 67, sqq.).
B. MODURIIE FIEXIONABIIE NOMINAI
1) Infinitivul
Dup cum s-a demonstrat pe baza compara iei, n toate limbile
IE antice inIinitivul non-periIrastic, ,simplu sau ,sintetic, constituie,
la origine (ca si gerunziul si supinul), Iorme cazuale (de I, D, AC,
sau, mai rar, de ABI ori de G) r mase izolate ale unor substantive
verbale avnd semantism abstract. Ulterior, n trecerea de la perioada
comunit ii spre aceea a cristaliz rii latinei ca idiom italic, sensul
circumstan ial al substantivelor verbale s-a estompat, ele ajungnd s
exprime ac iunea verbal pur si simpl : ini ial I r niciun reper
temporal, ulterior integrarea n sistemul verbal producndu-se n mod
decisiv, prin introducerea diIeren elor de diatez si de timp. AstIel, au
ap rut treptat si s-au organizat ntr-un sistem bidiatezic si tritemporal
Iormele, simple si periIrastice, care vor alc tui paradigma inIinitivului,
deIinitivat cel mai probabil pe la sIrsitul epocii clasice pe baza celor
mai vechi Iorme (evident, cele simple: prezent activ si pasiv, perIect
activ).

MOSTENIREA ROMANIC . A Iost continuat Iorma cea mai veche
(si cea mai simpl , de altIel) a acestui mod: prezentul activ al inIinitivului.
AstIel, complexa paradigm de inIinitiv a cunoscut la sIrsitul Antichit ii si
la nivelul oralit ii o reduc ie sever . De altIel, dintre toate Iormele de
inIinitiv, unele, trziu create si integrate n sistem, nu s-au bucurat niciodat
de o circula ie larg , nici la nivel cult, nici cu att mai pu in n registrul
vorbirii popular-Iamiliare.

2) Gerunziul
Este, ca si inIinitivul, un substantiv verbal care exprim numele
ac iunii / st rii, mai pu in pentru cazul nominativ, care r mne
rezervat inIinitivului. Se aIirm chiar c gerunziul serveste drept
declinare inIinitivului la cazurile oblice (G ABI, exceptnd,
desigur, V), cu absen a pluralului. Cele dou moduri sunt, asadar,
complementare.
118
Flexiunea gerunziului, deIectiv dup cum am notat, urmeaz
temele nominale n -o-/-e- (declinarea a II-a). Vom da numai un singur
exemplu, de conjugarea I, orn re: inIinitiv prezent activ, ,a mpodobi
N n locul Iormei proprii de gerunziu
G ornana , ,de a mpodobi
D ornana , ,spre a mpodobi
AC aa ornanaum, ,pentru a mpodobi
ABI ornana , ,prin a mpodobi, ,mpodobind.
Observa ii:
1. G este singurul caz al gerunziului care posed o Iunc ie atributiv ,
determinnd un substantiv, n general cu semantism abstract: ars ornana ,
,priceperea / tehnica / arta de a mpodobi.
2. Celelalte cazuri ndeplinesc, I r excep ie, Iunc ia sintactic de
complement circumstan ial.
3. AC este singurul caz al gerunziului nso it n mod obligatoriu si
univoc de prepozi ia aa, ncepnd cu latina secolului I a. Chr.
4. ABI poate Ii tradus si altIel dect prin inIinitivul respectiv precedat
de prepozi ie, si anume prin gerunziul romnesc.

MOSTENIREA ROMANIC . n latina imperial , mai ales n epoca
trzie (ultimele 2-3 secole), gerunziul apare ntr-o serioas concuren mai
ales cu participiul prezent, dar si cu inIinitivul. Gerunziul va elimina treptat
participiul prezent, pierdut de toate limbile romanice, chiar dac sunt atestate
Iorme lexicale izolate (de tipul rom. p rinte part. prez. parente(m),
substantivizat, sau fierbinte part. prez. feruente(m), Iorme iesite din sIera
conjug rii).
3) Supinul
A Iost, n mod evident, la origine si el un substantiv verbal,
resim it, n egal m sur ca si gerunziul, ca Iiind Ioarte apropiat de
inIinitiv. Spre deosebire, ns , de inIinitiv, r mas n latin invariabil la
Iormele sale cele mai vechi si speciIice, supinul si-a p strat mobili-
tatea Ilexionar de-a lungul ntregii latinit i. Practic, el se dovedeste a
Ii asa cum l considerau, de altIel, gramaticii latini nsisi un
substantiv posesor a trei cazuri exclusiv la singular (deci, un substan-
tiv deIectiv), numit n gramatica actual substantivul verbal n -t -.
Iat Ilexiunea sa, limitat la exemplul dat si n subcapitolul precedent
(baza de pornire este, n general, tema de infectum):
119
conjugarea I: D orn t i, ,spre mpodobit
AC orn tum, ,pentru a mpodobi
ABI orn t , ,de mpodobit

1. Dat i vul
Este cel mai rar Iolosit caz al supinului si scoate n eviden
ideea de scop, de Iinalitate imediat sau de perspectiv : este, de altIel,
semantismul Iundamental al cazului D. Apare dependent, dar nu n
mod obligatoriu, de adjectivele care induc ideea de scop si exprim , n
genere, o opinie: fac lis / aiff c lis, lep aus, i cunaus etc., ca n res
lep aa memor tui, ,lucru pl cut spre amintire.
2. Acu:at i vul
Este, n schimb, cel mai Irecvent ntlnit caz al supinului, numit
n unele gramatici si supinul I sau activ. Este considerat (aducndu-se
ca argument si exemple din alte idiomuri IE antice, ca limbile balto-
slave sau ca alte limbi italice) un acuzativ de direc ie, deoarece apare
utilizat dup verbele care indic miscarea ntr-o anumit direc ie: re,
uen re etc.
3. Abl at i vul
Apare aproape la Iel de Irecvent ntlnit ca si cazul precedent. S-
a specializat ntr-o valoare relativ abstract , aceea de rela ie, devenind,
ca si dativul, dependent de anumite lexeme cu semantism special, cu
prec dere, aici, adjective, asa-numitele de opinie (m r b le, ,minu-
nat, horr b le, ,ngrozitor, fac le, ,usor, aiff c le, ,greu etc.):
aiff c le aict , u s , ,greu de zis, ,greu de v zut. Semantismul
ablativului supinului (numit si supinul II) este mult mai apropiat de
pasiv dect semantismul celorlalte dou cazuri, ABI supinului
intrnd, de altIel, n opozi ie diatezic cu AC lui.

EVOIU IA N IATIN SI MOSTENIREA ROMANIC
Supinul I pare a Ii Iost serios concurat, n limba vorbit , pe la nceputul
erei imperiale, de alte moduri de expresie a Iinalit ii (inIinitivul prezent cu
valoare Iinal sau propozi iile Iinale, precum si, n mai mic m sur , PVA).
Supinul II a Iost concura, si el, Iie de inIinitivul prezent pasiv, Iie de
gerunziul n AC. Iatina vorbit , apoi, treptat, proza si poezia postclasic
(sec. I p. Chr. si urm.) au nlocuit supinul II mai ales cu inIinitivul prezent
pasiv, eliminndu-l n cele din urm .
120
Dintre toate limbile romanice, numai romna a mostenit acest mod (n
Iorma de AC / ABI, conIundabil si conIundat eIectiv n pronun ia trzie),
interIerent Iormal cu participiul perIect pasiv (PPP), dar conotat suplimentar
din punct de vedere semantic si l rgit ca sIer de utilizare.
4) Participiul
n ordinea prezent rii noastre, ultimul mod Ilexionabil nominal
are, din punct de vedere morIologic, un caracter mixt, n sensul c el
se comport n anumite situa ii ca un substantiv verbal, n vreme ce n
majoritatea celorlalte reprezint echivalentul unui adjectiv verbal
(desigur, la rndul lui substantivabil).
Participiul si-a conIigurat si si-a autonomizat propria paradigm ,
orientat Ioarte probabil dup modelul inIinitivului, dar incomplet
Ia de acela. A rezultat urm toarea conIigura ie temporal-diatezic :

DIATEZ
TIMP
ACTIV MEDIO-PASIV
PERFECT O orn tus, -a, -um
PREZENT ornans O
VIITOR ornat rus, -a, -um ornanaus, -a, -um
3. 1IMPUL
n sine, categoria timpului are o Iunc ionalitate (si, implicit, o
valoare) pur rela ional , deoarece exprim rela ia ntre ac iunea /
starea denumit prin verb si momentul relat rii ac iunii / st rii de c tre
vorbitor/locutor: altIel spus, rela ia ntre timpul eIectu rii si timpul
relat rii, ntre eIectuare si relatare, ntre obiectiv si subiectiv, ntre
,proces si ,eu.
Rela ia temporal va cunoaste trei trepte, reperul (sau termenul
marcat) al rela iei Iiind relatarea, momentul de realizare a actului
locu ionar:

(A) MOMENTUI VORBIRII ANTERIORITATE

(S) PROCES AC IUNE/STARE SIMUITANEITATE
MOMENTUI VORBIRII
(P) MOMENTUI VORBIRII POSTERIORITATE

121
1. TIMPUL PREZENT
1.1. moaul INDICATIJ

Prezentul modului indicativ se nI iseaz ca un timp prin
excelen primar, deoarece nu posed niciun Iel de suIix morIologic,
modal-temporal (S O).
Din punct de vedere aspectual, se porneste de la tema de
infectum, numit din acest motiv, nu ntmpl tor si pentru simpliIicare
(dup cum vom proceda si noi mai jos), tema pre:entului (TP).
Din punctul de vedere al Iorm rii n timp, prezentul indicativului
s-a creat pornind de la tema primar (T1) n cazul conjug rilor I, a II-
a si a IV-a, si de la R VT (avnd drept rezultat tot o tem primar ,
T1) n cazul singurei conjug ri tematice, a III-a.
Prin urmare, schema Iormativ este urm toarea: T
1
+ DP.
Alipirea desinen elor personale, de activ si/sau de medio-pasiv,
direct la tema primar provoac o serie restrns de modiIic ri
Ionetice locale, survenite n interiorul limbii latine, si anume:
a) la persoana I singular A si M / P dispar naintea desinen ei -o

- S1: - - la conjugarea I:
*
laua - ~ laua

*
laua -or ~ lauaor
- VT: - - la conjugarea a III-a:
*
p n - ~ p n

*
p n -or ~ p nor

b) la persoanele a II-a si a III-a singular, I si a II-a plural A si M / P
- VT: - - la conjugarea a III-a se nchide la - - (cu excep ia
persoanei a II-a sg, diateza M / P)
A M/P
SG 2.
*
p n- -s ~ p n- -s p n- -ris (p n- -re)
3.
*
p n- -t ~ p n- -t
*
p n- -tur ~ p n- -tur
PI 1.
*
p n- -mus ~ p n- -mus
*
p n- -mur ~ p n- -mur
2.
*
p n- -tis ~ p n- -tis
*
p n- -mini ~ p n- -mini

122
c) la persoana a III-a plural, A si M / P
VT utilizat la conjugarea a III-a nu mai este - -, ci cealalt , - -,
cu care alterneaz , iar timbrul vocalei se nchide la - - n contact direct
cu desinen a (-nt, -ntur):
*
p n- -nt ~ p n- -nt (cu vocala - -, scurt n sine, dar cu
silaba -n nt lung )
la conjugarea a IV-a, cu S1 - -, si la conjugarea a III-a (la
origine, a IV-a, cu S1 - -), unde au trecut verbe de tipul cap re, fac re,
cup re etc., ntre T1 si D se intercaleaz , dup modelul conjug rii a
III-a propriu-zise (tipul p n re), deci pe cale analogic , VT - -:

*
aua - nt ~ aua nt, prin extensie analogic
T1 D T1 VT D
faci- nt ~ faci nt, prin extensie analogic

MOSTENIREA ROMANIC . Prezentul modului indicativ s-a moste-
nit, Iiind un timp extrem de uzual, n toate limbile romanice, n primul rnd
datorit utiliz rii lui continue n vorbire. Semnal m cteva aspecte esen iale
ale modiIic rilor survenite n latina popular si repercutate n limbile
continuatoare:
a) crearea de Iorme analogice si / sau simpliIicatoare, inclusiv prin
expansiunea de la o conjugare la alta (exempliIicarea pe material romnesc):
*
fac (dup modelul lui a c rom. :ic|u]) rom. (eu) fac;
*
taco (dup acelasi
model) rom. (eu) tac;
*
facunt (ca a cunt rom. :ic|u]) rom. (ei, ele) fac;
*
habunt (tot dup modelul conjug rii a III-a) rom. (ei, ele) au;
*
cantis,
*
uiais,
*
lauais,
*
(h)abis (dup acelasi model) rom. can i, ve:i, lau:i, ai (cu
c derea, nc din perioada trzie a latinei, a desinen ei personale n vorbire).
b) asocierea tot mai Irecvent a pronumelor personale cu Iormele
verbale propriu-zise, tocmai datorit tocirii Ionetice si, n Iinal, dispari iei
desinen ei (mai ales a celor simple: -s, -t, -m); pronumele personal si-a
pierdut, astIel, valoarea emIatic-expresiv pe care o poseda n latina clasic ,
devenind o veritabil unealt gramatical (de indicare a persoanei grama-
ticale), mai ales n acele limbi romanice, ca Iranceza, unde s-a produs o
uniIicare a corpului Ionetic al primelor 3 persoane gramaticale. Acolo, dar si
n alte limbi romanice (inclusiv romna), a ap rut si o marc nou ,
suplimentar : alternan a vocalic n radical (de tipul rom. |eu] /oc, |el, ea, ei,
ele] /oac , |noi] /uc m etc.).
c) proliIerarea Iormelor verbale dezvoltate prin suIixele -(i)sc- si -i:-
(ultimul, de origine greac ), morIeme care, n timp, pe teren romanic, si pierd
caracterul propriu (de suIix), devenind p r i componente ale desinen elor
personale:
*
infl resc- rom. nfloresc etc.
123
1.2. moaul CONJUNCTIJ
Iatina a preluat, pentru Iormarea timpului prezent al conjunc-
tivului, Iie si n parte, elemente suIixale speciIice modului optativ,
disp rut n procesul complex al autonomiz rii si constituirii latinei ca
idiom italic din marea mas lingvistic a comunit ii IE. Din punctul
de vedere al semantismului modal, prezentul conjunctivului acumu-
leaz , de asemenea, dup cum am ar tat deja, valorile optativului IE,
al turate celor proprii conjunctivului, de aceeasi origine.
Deosebirea esen ial Ia de prezentul indicativului const , deci,
n Iaptul c Iormarea prezentului la conjunctiv se bazeaz pe utilizarea
a dou serii de suIixe. Schema Iormativ este, deci, dubl , n Iunc ie
de natura elementelor morIematice componente repartizate pe clase de
Ilexiune:

CONJUGAREA
I
R + S
2
+ DP
III
II
T
1
+ S
2
+ DP
IV

unde S
2
suIix modal-temporal

Verbele, ncadrate tradi ional la conjugarea a III-a, dar care
adaug la R vocala tematic - -, considerat un ,inIix (tipul cap ,
fac etc.), ataseaz suIixul modal- temporal la Iorma inIixat (care se
descompune si ea n R VT, reprezentnd, n Iond, tot o tem
primar , T
1
).
SuIixele si schimb distribu ia Ia de aceea pe care o remarc m
lund n considerare modul de Iormare a prezentului la conjunctiv.
AstIel, suIixul predominant, care acoper cea mai larg arie
Ilexionar , este - -, utilizat la toate conjug rile, n aIar de prima. Cel
de-al doilea suIix, - -, a Iost si el, Ioarte probabil, speciIic optativului.
Ia verbele de conjugarea I, atasarea suIixului modal-temporal
- - (nu s-ar Ii putut utiliza cel lalt suIix, - -, deoarece ar Ii condus la
apari ia unor Iorme identice cu cele ale prezentului indicativ) a avut
124
loc prin eliminarea lui S
1
(- -), ca urmare a contragerii:
*
orn- -(i) -m
orn- -m.

MOSTENIREA ROMANIC . Dintre toate timpurile conjunctivului,
dup cum era si Iiresc, cel mai bine s-a conservat prezentul. n romn a avut
loc (dac nu cumva chiar n latina dun rean , sau imediat ulterior) o stergere
a opozi iei dintre prezentul celor dou moduri nrudite, conjunctivul si
indicativul, cu excep ia remarcabil (si inexplicabil !) a persoanei a III-a,
singular / plural, singura care mosteneste suIixele latine: laua- -(n)t (s )
lauae (el, ea / ei, ele); auc- -(n)t (s ) auc (el, ea / ei, ele), Ia de laua -
(n)t laua (el, ea / ei, ele); auc- -t auce (el, ea); auc-u-nt auc (ei, ele).

1.3. moaul IMPERATIJ
Iatina a mostenit din IE comun cteva tr s turi speciIice
acestui mod prin excelen deIectiv (din punct de vedere gramatical) si
izolat (ca pozi ie, n raport cu celelalte moduri).
Prezentul imperativului nu este utilizat dect la o singur
persoan (a II-a, singular / plural). Numai la plural apare DP. Schema
Iormativ a imperativului prezent este, asadar, urm toarea (indiIerent
de clasa de Ilexiune):
T
1
DP
unde, la persoana a II-a singular, DP o, iar
la persoana a II-a plural, DP -te.

ExempliIic m printr-un verb apar innd primei clase de Ilexiune:
ACTIV
SG II orn !, ,mpodobeste!
PI II orn te !, ,mpodobi i!

MEDIO-PASIV
SG II orn re !, ,Iii mpodobit!
PI II orn m ni !, ,Ii i mpodobi i!

NB. Ca si la prezentul indicativului, alipirea DP (la plural) direct la
tema pur , nesuIixat (T1), provoac la conjugarea a III-a, la verbele
tematice, n - -, modiIicarea vocalei respective (nchiderea ei timbral ) naintea
desinen ei:
*
p n- -te ~ p n- -te;
*
p n- -m ni ~ p n- -m ni.
125
Trei verbe Ioarte uzuale, apar innd conjug rii a III-a (tematice), si
pierd VT la persoana a II-a singular, altIel spus se apocopeaz : Iormele
apocopate sunt aic ( aicere), auc ( aucere), si fac ( facere).

MOSTENIREA ROMANIC . Imperativul prezent, n poIida destul de
numeroaselor variante modal-temporale concuren iale, att pentru aspectul
aIirmativ, ct si pentru cel negativ, s-a conservat, mai ales la singular, n toate
limbile romanice. Dup cum am semnalat mai sus, cu ocazia prezent rii
generale a modului, la plural unele limbi romanice au nlocuit Iorma de
imperativ prezent cu aceea de indicativ prezent (cazul romnei, al Irancezei si
al provensalei).

1.4. moaul INFINITIJ
Ia ambele diateze, inIinitivul prezent apare integrat temei de
infectum, la care se adaug , pentru Iiecare diatez , suIixul (de Iapt,
suIixele) speciIic(e). Schema Iormativ a prezentului la inIinitiv se
nI iseaz , n consecin , astIel:
T
1
+ S
2
, unde DP o
O discu ie aparte impune doar natura si originea lui S
2
.
a) diateza activ
S
2
-r (la verbele nomale, alc tuind imensa majoritate a
verbului latin): orn -r , unde orn - T
1
si -r S
2

b) diateza medio-pasiv
Sunt utilizate, aici, n Iunc ie de clasa de Ilexiune, dou suIixe
caracteristice:
b.1. suIixul - , la conjugarea tematic (a III-a), inclusiv la cele cu
tema n - -; suIixul se adaug direct la R:
*
p n- ~ p n , ,a Ii pus,
,Iaptul de a Ii pus;
*
a c- ~ a c , ,(Iaptul de) a Ii spus; a c- etc.,
,(Iaptul de) a Ii dus etc.;
*
cup - ~
*
cupii ~ cup , ,(Iaptul de) a Ii
dorit;
b.2. suIixul -r , la celelalte conjug ri, atasat temei de infectum:
orn -r , ,(Iaptul de) a Ii mpodobit, hab -r , ,(Iaptul de) a Ii avut,
aua -r , ,(Iaptul de) a Ii auzit etc.

126
EVOIU IA INFINITIVUIUI PREZENT N IATIN SI MOSTENI-
REA ROMANIC
Iimbile romanice au p strat Ioarte bine inIinitivul prezent activ,
eliminnd-l pe cel medio-pasiv, odat cu ntreaga paradigm medio-pasiv
sintetic .
InIinitivul romnesc apare ntotdeauna, la prezent activ, precedat de
prepozi ia a ( lat. aa, ,la, ,pentru, ,spre): utilizarea din romn trebuie
pus n leg tur cu aceea din latina trzie (aa inIinitivul), r mnnd nc
nesatisI c tor explicat reducerea n romn a inIinitivului latin (dispari ia
suIixului -re conduce la Iormarea n romn a inIinitivului numit ,scurt:
a veaea, a pune, a veni etc.).

1.5. moaul PARTICIPIU
Prezentul participiului, n poIida comportamentului s u nominal
(ca adjectiv si / sau substantiv), a apar inut, de la originile cristaliz rii
limbii latine, sistemului verbal, Iapt dovedit n primul rnd de
semantismul s u.
Schema Iormativ a participiului prezent latin consider m c
este urm toarea:
T
1
+ S
2
+ DC
unde:
T
1
este tema de infectum (asa-numita tem a prezentului, TP)
S
2
este suIixul participial,
*
-ent-
DC sunt reprezentate de desinen ele speciIice declin rii a III-a
cu tem consonantic , respectiv vocalic (desinen ele cazuale).
Ilustr m modul de Iormare prin urm toarele exemple:

conjugarea I : T
1
S
2
:
*
am - +
*
ent- ~ T
2
: amant-, unde T
2

tema modal
(de participiu prezent)
conjugarea
a II-a
: T
1
S
2
:
*
hab -
*
ent ~ T
2
: habent-
conjugarea
a III-a
: T
1
S
2
:
*
p n -
*
ent
cap -
*
ent
~ T
2
:
~
p nent-
capient-
conjugarea
a IV-a
: T
1
S
2
:
*
aua -
*
-ent- ~ T
2
: auaient-


127
Ia N sg, ca urmare a ad ug rii desin ei cauzale -s, grupul
consonantic rezultat se modiIic prin simpliIicare (dispare oclusiva
dental ): *amant-s ~ amans; *habent-s ~ habens etc.

EVOIU IA N IIMBA IATIN SI MOSTENIREA ROMANIC
n poIida unei notabile extensiuni n latina trzie, chiar n dauna altor
moduri, cu care a intrat n concuren nc din epoca clasic , PPA nu s-a
mostenit, ca Iorm integrat paradigmei verbale, n nicio limb romanic .

2. TI MPUL I MPERFECT

n aIar de viitorul II, cantonat exclusiv n sIera modal a indi-
cativului, imperIectul este cel mai slab reprezentat timp n sistemul
paradigmatic verbal din latin .
2.1. moaul INDICATIJ
ImperIectul modului indicativ serveste la exprimarea unei ac i-
uni / st ri durative, aIlate, deci, n curs de desI surare, dar apar innd
temporal ntotdeauna sIerei preteritului.
ImperIectul este, dup cum s-a ar tat, un timp relativ, ntotdea-
una situat n raport cu un alt timp exprimnd o alt ac iune / stare.
Rela ia dintre treapta temporal exprimat de imperIectul indicativului
si cea exprimat printr-un alt verb (verbul-reper), la un timp si mod
anume (inclusiv la acelasi timp si mod) este de si mul t anei t at e:

Cana tu scriai, eu citeam.

S
1

unde rela ia (S
1
) este de simultaneitate perIect .



Modul de Iormare ne indic urm toarea schem :

T
1
+ S
2
+ DP

orn - -b - -m, -s, -t etc.
-r, -ris, -tur etc.
128
Observa ie:
Ia conjugarea a III-a, la verbele cu T
1
terminat n - -, si la conjugarea
a IV-a (cu T
1
terminat n ), naintea suIixului temporal-modal -b - se
intercaleaz vocala - - (capi bam /-r, auai bam /-r etc.), care, dup cea mai
simpl explica ie, reprezint extensia analogic a VT - -, speciIic conjug rii
a III-a propriu-zise, tematice.

MOSTENIREA ROMANIC . Fiind o Iorm ,nc rcat Ionetic, deci
marcat din plin din punct de vedere morIematic, imperIectul indicativului s-a
perpetuat n limbile romanice, mai ales paradigmele n - -b - si - -b -, dar
uneori si aceea n - -b -.
Pentru romn , imperIecte de tipul canta, t cea, au:ea etc. presupun
etimonuri latine care l-au pierdut pe -b- intervocalic: cant -b -t ~
*
canta-a ~
canta (prin asimilarea vocalic Iinal , cu p strarea locului accentului
originar); tac -b -t ~
*
tace-a ~ t cea (cu diItongarea vocalelor Iinale, ajunse
n contact, dar aIlate n hiat; se conserv , de asemenea, Ioarte bine pozi ia
accentului latin); aua - -b -t ~
*
aua -e-a ~ au:ea. Desinen ele persoana I sg,
a II-a sg si a III-a pl sunt create n limba romn (si nu mostenite: -m latin n
pozi ie Iinal era, n vorbirea popular , practic nepronun at) pe cale
analogic , dup cum s-a demonstrat.

2.2. moaul CONJUNCTIJ
Din punctul de vedere al originii si Iorm rii, imperIectul latin
este, la conjunctiv, dup toate probabilit ile, o crea ie survenit n
spa iul si timpul latin, dar cu material morIematic de origine IE. Spe-
cialistii au ar tat c Iorma ia morIologic reprezentat de imperIectul
conjunctivului este de dat recent , mai exact italic , ntruct, n aIara
idiomurilor italice, nu exist paralelisme cu Iorma iile latine de
conjunctiv imperIect.
Modul de Iormare ne indic urm toarea schem :
T
1
+ S
2
+ DP,
unde S
2
-r - ( IE
*
-s -).
DP sunt binecunoscutele desinen e personale active / medio-
pasive, absolut aceleasi ca la imperIectul indicativului.
Exemplu: orn -r -m, orn -r -s, orn -r -t etc.
orn -r -r, orn -r -r s, orn -r -t r etc.

129
MOSTENIREA ROMANIC . Asem narea Iormal cu perIectul
conjunctivului si, prin acesta, cu viitorul II, ca urmare a alter rii Ionetice (la
nivelul silabelor Iinale) survenite n vorbirea popular-vulgar a latinei, a
contribuit, n cele din urm , la ,subrezirea ns , repet m, numai n vorbire
a imperIectului conjunctiv. Dubla concuren paronimic a restrns, la nivelul
oralit ii, uzul acestei Iorme modal-temporale, care, ns , nu a disp rut
complet, dovad Iiind mostenirea ei n sard , cu conservarea valorilor
originare.
Restul limbilor romanice nu a mai p strat imperIectul conjunctivului,
locul lui Iiind luat de mai-mult-ca-perIectul aceluiasi mod.

3. TIMPUL VIITOR (I)
3.1. moaul INDICATIJ
Valoarea Iundamental a viitorului ilustrat n primul rnd de
indicativ r mne aceea prospect i v . Ei i se adaug o palet destul
de larg de valori si nuan e modale, care apropie viitorul cel mai mult
de conjunctiv, ntruct predominant ntre valorile modale ale
viitorului se distinge cea de posi bi l i t at e, speciIic si ea (chiar dac
nu este unica) modului conjunctiv.

A. Schema Iormativ n cazul ultimelor dou conjug ri latine
este urm toarea:
a. conjugarea a III-a
1. R + S
2
+ DP : tipul tematic propriu-zis
2. T
1
+ S
2
+ DP : tipul cu tema n - -
b. conjugarea a IV-a
T
1
+ S
2
+ DP (n cazul primei persoane S
2
este - -, n
timp ce pentru celelalte persoane este - -).

Exemple:
A M/P
a. 1. p n- -m pon-a-r
p n- -s pon- -ris
p n- -t pon- -tur
etc.

130
A
a. 2. faci- -m faci-a-r
faci- -s faci- -ris
faci- -t faci- -tur
etc.

b. A auai- -m (~ auai- -m), auai- -s, auai- -t (~ auai- -t) etc.
M/P auai- -r (~ auai- -r), auai- -ris, auai- -tur etc.

B. Formele de viitor ale primelor dou clase de Ilexiune verbal
au apelat la un mod diIerit de Iormare a viitorului, rezultnd de aici
un cu totul alt S
2
la conjug rile I si a II-a Ia de S
2
la a III-a si a IV-a.

Conjug rile I
T
1
+ S
2
+ DP (suIixul -b- la pers. I sg, -bi- la pers. II,
II III sg, I, II pl, si suIixul -bu- la pers. III pl)

A M/P
Exemple: I orn -b-o orn -b- r
orn -b -s orn -b -r s
orn -b -t orn -b -tur
etc. etc.

II ten -b-o ten -b-or
ten -b -s ten -b -ris
ten -b -t ten -b -tur
etc. etc.

DiIeren a de S
2
ntre primele dou si ultimele dou clase de
Ilexiune verbal s-a impus cu necesitate n condi iile n care atasarea
suIixului vocalic - -/- - la teme terminate n - -, - - nu ar Ii putut
conduce dect la o conIuzie cu prezentul indicativului.

MOSTENIREA ROMANIC . Viitorul I, sintetic, ,cult (ia est,
,literar, ,normat), a disp rut total n limbile romanice. Acestea au continuat
periIrazele echivalente viitorului sintetic, cu o reparti ie relativ uniIorm :
Iranceza, italiana si spaniola au generalizat utilizarea lui hab re (conjugat la
prezentul indicativului) postpus inIinitivului verbului de baz (tipul (cant re
131
habe ~ Ir. chanterai etc.); totusi, sporadic, unele dialecte italiene l-au
Iolosit, ca n spa iul oriental al latinit ii, pe uol n locul lui habe , dar
antepus inIinitivului, exact ca n romn (de exemplu, n dialectul din
Abruzzi); n schimb, romna si dalmata (izolat si provensala si alte dialecte
romanice occidentale) au utilizat periIraza cu uelle ca modalitate mostenit si
de baz pentru exprimarea viitorului (tipul uol aare ~ rom. voi|u] aa).

3.2. moaul IMPERATIJ
Cel mai des, viitorul imperativului se ntlneste n textele juridi-
ce (cu prec dere n cele de legi), n adagiile si senten ele jurispruden-
ilor.
Schema Iormativ este urm toarea:

T
1
+ DP, deci S
2
O

Ca si n cazul timpului prezent, remarc m absen a suIixului
modal-temporal (S
2
). n schimb, viitorul imperativului este mai bogat
cu o persoan , si anume a III-a (sg / pl).
DP sunt urm toarele:
A
SG PI
II - t - t te
III - t - nt

ExempliIic m printr-un verb apar innd primei clase de Ilexiune:

A
SG PI
II orn t ,s mpodobesti! II orn t te! ,s mpodobi i!
III orn t ,s mpodobeasc ! III ornant ! ,ei/ele s mpodobeasc !
Ia M/P, DP sunt urm toarele:
SG PI
II -tor
III -tor III -ntor
II orn tor, ,s Iii mpodobit!
III orn tor, ,(el/ea) s Iie
mpodobit( )!
III ornantor, ,(ei/ele) s Iie mpodobi i/-te!
132
3.3. moaul INFINITIJ
Ia treapta temporal de viitor, inIinitivul se nI iseaz cu dou
Iorme distincte, n Iunc ie de diateze. Ambele Iorme sunt, ns ,
analitice, compuse din cte dou alte elemente, n general Iiecare
obligatorii. n sIrsit, semnal m si Iaptul c ambele Iorme de inIinitiv
viitor nu au autonomie sintactic , n sensul c nu pot ap rea niciodat
n propozi ii principale, ci numai n subordonate dependente de un
anumit verb regent, sau dup verbe si sintagme verbale impersonale.
De aceea, traducerea inIinitivului viitor n limbile moderne (n spe ,
n romn ) nu se poate Iace dect periIrastic si prin utilizarea unei
conjunc ii tipic subordonatoare (,c ...), urmate de indicativul viitor
activ sau pasiv al verbului respectiv (,c va ... sau ,c va Ii ...).
Infinitivul viitor A
Nu poate Ii disociat de adjectivul verbal Iormat cu suIixul
complex -t rus, -t ra, -t rum (pentru cele 3 genuri, desigur), adjectiv
ncadrat de gramatici n categoria participiului viitor activ (PVA,
despre care cI. subcapitolul urm tor, p. 75).
Schema Iormativ a inIinitivului viitor activ este urm toarea:
PVA esse
unde PVA se aIl ntotdeauna la cazul AC (sg / pl), deoarece, n
ansamblul lui, inIinitivul viitor activ intr n componen a unei
subordonate de tip completiv completiva inIinitival , al c rei
subiect se aIl ntotdeauna la AC, iar predicatul la inIinitiv.
ExempliIic m schema Iormativ cu verbul deja Iolosit n acest
scop:
conjugarea I: orn t rum, -t ram, -t rum esse
,c el / ea va mpodobi
orn t r s, -t r s, -t ra esse
,c ei / ele vor mpodobi
Infinitivul viitor M/P
Schema Iormativ reuneste si aici o Iorm pronun at nominal
(supinul n AC) tot cu un inIinitiv prezent, de data aceasta al verbului
re, ,a merge, ,a se duce (devenit n situa ia de Ia un auxiliar cu
aceeasi Iunc ie ca esse), dar la diateza pasiv si cu sens impersonal:
S + r
133
n exemplul orn tum r , ,c va Ii mpodobit / , ,c vor Ii mpo-
dobi i / te.

EVOIU IE SI DISPARI IE
Forma ie cantonat n uzul literar-livresc, inIinitivul viitor (A si M/P) a
r mas, n esen , str in de modalit ile curente de expresie popular-Iamiliar
si, de aceea, nu s-a mostenit n limbile romanice.

3.4. moaul PARTICIPIU
Gramaticalizarea viitorului la acest mod s-a petrecut relativ trziu,
odat cu integrarea celor dou adjective verbale, asociate Iiecare cte
unei diateze, n sistemul conjug rii. Din aceast perspectiv istoric ,
se impune cu att mai mult discutarea separat a Iormelor corespunz -
toare celor dou diateze.
Participiul viitor activ (PJA)
Ini ial, este Ioarte probabil c acest adjectiv verbal nu a avut
sens de viitor, nu indica propriu-zis o treapt temporal , ci avea un
semantism cu nuan durativ , denumind persoana care se ndeletni-
ceste cu o anumit ac iune sau stare, respectiv obiectul gramatical
c ruia i este proprie o ac iune / stare: uent rus, ,cel care este pe cale
de a veni /sosi, fact rus, ,cel care se ocup cu ac iunea de a Iace,
p s t rus, ,cel ce se ndeletniceste cu pusul / plasarea etc.
Valoarea semantic a inten ionalit ii, devenind Iundamental si
deIinitorie pentru adjectivul verbal n -t rus, -t ra, -t rum, a decis
integrarea n mod deIinitiv a adjectivului n paradigma general a
verbului latin. Adjectivul verbal a devenit participiu, inten ionalitatea
Iiind resim it ca treapt temporal de posterioritate n raport cu
momentul locu ionar. S-a creat, astIel, cel de-al treilea timp al parti-
cipiului, viitorul, care s-a integrat perIect n sistemul ternar al tempo-
ralit ii (prezent perIect | preterit] viitor), atasndu-se n chip
Iiresc, datorit semantismului s u, diatezei active.
Schema Iormativ a PVA porneste de la tema supinului (TS),
care include suIixul -t , la care se adaug suIixul -ro- si, n Iinal,
desinen ele cazuale speciIice declin rilor a II-a (pentru Iormele de
masculin / neutru) si I (pentru Ieminin):
134
TS + S
2
+ DC,
unde S
2
-r -,
iar TS, incluznd S
1

*
-teu-/
'
-t -, se ob ine, practic, nl turnd
desinen ele de D si de AC de la supin sau identiIicnd Iorma de ABI
a supinului, cu care TS coincide.
Exemplu:
conjugarea I orn re TP orn - TS orn -t - ( supin ABI)
PVA orn -t -ru -s, orn -t -r -a,
TS S
2
DC TS S
2
DC
orn -t -ru -m
TS S
2
DC

EVOIU IE SI DISPARI IE. Ini ial, n latina arhaic , PVA nu a avut
o existen autonom , el ap rnd n asociere paradigmatic mpreun cu
diverse timpuri si moduri ale auxiliarului esse (orn t rus, -a, -um sum,
orn t rus, -a, -um eram, orn t rus, -a, -um s m etc.), cu care a alc tuit ceea
ce n latina clasic s-a deIinitivat a Ii un mod de exprimare regularizat a
inten ionalit ii si este cunoscut sub denumirea de conj ugar e per i I r ast i c
act i v . Acest tip de sistematizare a inten ionalit ii a colorat modal-
aspectual semantismul ini ial si de baz al adjectivului verbal n - rus, si
anume acela al inten ionalit ii.
Uzul PVA a Iost, n esen , unul cult, livresc prin excelen . De aceea,
limbile romanice nu l-au mostenit, ntruct limba popular nu l-a Iolosit
niciodat n mod curent.

Participiul viitor pasiv (PJP) sau gerunaivul

1. Ca si PVA, PVP este, de la origini, un adjectiv verbal cu Ilexi-
une complet , posednd aceleasi desinen e cazuale care permit
Ilexionarea lui dup declinarea a II-a la masculine si neutre si dup
declinarea I la Ieminine.
2. Ia origine si n decursul epocii arhaice, PVP cunoscut n
terminologie modern si prin denumirea simpliIicatoare de gerundi v
nu a avut sens de viitor si nici nu era integrat sistemului conjug rii ca
mod al necesit ii.
3. Ca si PVA, PVP a intrat ca atare n sistemul conjug rii latine
dup ce adjectivul verbal n -na- a cunoscut o evolu ie semantic
135
precis . n cazul de Ia , el a tins s exprime ideea de necesitate si de
obligativitate, ceea ce a impus treptat un semantism diatezic pasiv si
temporal de posterioritate. Pe aceast cale, adjectivul verbal n -na-,
care a Iunc ionat ca atare timp de secole, s-a transIormat, mai trziu
dect PVA, ntr-un participiu.
4. Pn atunci, PVP a Iunc ionat, din latina primelor texte pn
n cea postclasic , Iie izolat ca adjectiv cu Iunc ie sintactic
atributiv (totusi, el nu a avut niciodat Ilexiunea pe grade de
compara ie a unui adjectiv propriu-zis), Iie, mult mai curent (ca si
PVA, cu care a Iormat un sistem periIrastic dual, antitetic, diatezic), n
asociere cu esse si alc tuind ceea ce n mod curent se numeste
conj ugarea peri Irast i c pasi v .
Schema Iormativ a PVP este urm toarea:
T
1
+ S
2
+ DC
unde: S
2
-na-
Ex.: I orn -na -us (m)) ,bun de mpodobit,
orn -na -a (I.) ,care trebuie mpodobit( )
orn -na -um (n).

ORIGINE, EVOIU IE, DISPARI IE
PVP a Iost utilizat, n latina clasic si anterior, aproape exclusiv n
asociere cu esse, n cadrul conj ug r i i per i I r ast i ce pasi ve, Iie n
construc ii asa-numite personale: hortus colenaus est mihi, (lit.) ,gr dina
trebuie s -mi Iie cultivat , ,eu trebuie s -mi cultiv gr dina, Iie n cele
denumite impersonale, cu neutrul gerundivului (nunc est bibenaum, ,acum
este vremea de b ut, ,acum se cade s bem, Horatius, Carm., I, 37, 1).
PeriIrastica pasiv exprim prin excelen ideea de necesitate.
ncadrat trziu, asa cum am ar tat, n sistemul conjug rii, si utilizat
exclusiv n limbajul literar, n registrul cult, ,nalt, al latinei, PVP nu a iesit
din acest perimetru si, drept urmare, nu a avut cum s supravie uiasc n
limbile romanice.

136
4. TIMPUL PERFECT
4.1. moaul INDICATIJ
4.1.1. di at eza AC1IJ
PerIectul si-a creat, nc de la originile limbii latine, o tem
morIologic proprie, net deosebit de aceea a timpurilor centrate pe
ideea de ac iune / stare nencheiat , aIlat n derulare: o vom numi cu
sintagma, tradi ional si n uz, de t em a perIect ul ui (TPI). Sche-
ma Iormativ a perIectului indicativ cuprinde ca si n cazul prezen-
tului aceluiasi mod, asem narea neIiind deloc ntmpl toare, ntruct
prezentul si perIectul indicativului reprezint cele dou timpuri
Iundamentale ale celor dou teme Iundamentale pe care se ridic
opozi ia de aspect n latin numai dou elemente morIematice:
TPf + DP
n ordinea Iorm rii, vom porni de la primul element, de altIel si
cel mai complex si cel mai variat ca modalit i de creare, respectiv de
organizare n interiorul claselor de Ilexiune verbal .
A. Temel e de perf ect um
Pot Ii sistematizate printr-o clasiIicare ternar , care ia n calcul
elementele Iormative ale temei verbale si modul de constituire. Se
admite, astIel, c exist 3 tipuri majore de TPI:
A.1. t emel e radi cal e
Acest grup apar ine Iondului tematic celui mai vechi existent n
latin si, din acest motiv, nu s-a extins n epoca istoric , dimpotriv , a
r mas neproductiv, ,s rac (deci, slab reprezentat).
Ia rndul lui, tipul tematic radical cunoaste o posibil diviziune
n 3 subtipuri de baz :
A.1.1. Subtipul raaical alternant
1.1.1. TPI se opune lui T
1
(TP, de infectum) prin natura cantita-
tiv diIerit a vocalei din radical (lung la TPI scurt la T
1
).
Ex.: III l g - : T
1
, cu - -, vocala radical scurt
l g- : TPI, cu - -, vocala radical lung si VT o
f g - : T
1
(cI. supra)
f g- : TPI (cI. supra)

137
Observa ie:
DiIeren ei de cantitate dintre cele dou teme Iundamentale i se adaug ,
uneori, si o alta de natur morIematic , prin dispari ia inIixului nazal la TPI:
u -n-c- la T
1
(cu inIix nazal), dar u c- la TPI.
1.1.2. Alternan a de cantitate era, uneori, nso it de una timbra-
l , apoIonic si, ca n cazul precedent, supramarcat de opozi ia de
nazalitate:
Ex.: III g - : T
1
, cu - -, vocala radical scurt , cu timbru neutru
g- : TPI, cu - -, vocala radical lung , pe timbru normal
f c - : T
1
(cI. supra)
f c- : TPI (cI. supra)
fr -n-g- : T
1
(cu - -, vocala radical , scurt , urmat de inIixul
nazal
fr g- : TPI (cu , vocala radical , lung , cu timbru schim-
bat si cu inIix nazal)

A.1.2. Subtipul raaical reauplicat
Procedeul repet rii consoanei sau a grupului consonatic ini ial al
radicalului verbal, ntre acesta din urm si elementul reduplicat,
intercalndu-se o vocal cu timbrul normal (- -), marca n IE comun
aproape n exclusivitate temele de perIect n raport cu cea de prezent
(infectum).
n latin , reduplicarea a cunoscut o utilizare limitat . Exist ,
astIel, un grup de Iorme verbale de perIect reduplicat apar innd
compact conjug rii tematice (a III-a). Ex.: T
1
: can -, TPI: cec- n-;
T
1
: caa -, TPI: cec- a-; T
1
: fall -, TPI: fef-ell-; T
1
: parc -, TPI: pep-erc-.

A.1.3. Subtipul raaical nemarcat
Este cel mai slab reprezentat, deoarece exceptnd VT realiza
o perIect omonimie cu tema de infectum (,de prezent) si, prin
aceasta, putea genera grave conIuzii la anumite persoane (a III-a sg si
I pl), opozi ia perIect-prezent Iiind l sat doar n seama desinen elor,
acolo unde ele se deosebeau:
TPI: b b- T
1
: bib - inIinitiv bib re, ,a bea
accena- accena - accena re, ,a aprinde
incena- incena - incena re, ,id.

138
A.2. t emel e si gmati ce
Continu , n latin , Ioste teme IE de aorist, a c ror caracteristic
a reprezentat-o suIixul -s- (n denumire greac , ,sigma, de unde
terminologia modern ).
Iatina a inovat, atasnd la tema de aorist, asadar la o tem carac-
terizat prin prezen a obligatorie a suIixului -s-, desinen ele de perIect.
n contact direct cu consoana Iinal a radicalului, dup Iormula:
TPf R + S
1
,
unde S
1
suIixul -s-,
acesta din urm a provocat, n epoca preliterar , a stabiliz rii Ionetice
a latinei, o serie de modiIic ri (numite, tocmai de aceea, de contact),
dintre care amintim:
a) transIormarea n surda corespunz toare a oclusivelor guturale
si labiale sonore:
III T
1
: scr b - R: scr b- TPI:
*
scr b-s- scr p-s-
II T
1
: fr g - R: fr g- TPI:
*
fr g-s- fr x-
b) asimilarea dentalei (surde sau sonore) de c tre siIlanta surd :
III T
1
: c a - R: c a- TPI:
*
c a-s- c s-s-
r a - r a-
*
r a-s- r -s-

c) transIormarea labio-velarei sonore ntr-o oclusiv surd sau
asimilarea labio-velarei surde de c tre siIlant :
III T
1
: ungu - R: ung
u
- TPI:
*
ung-s-
*
unk-s- unx-
II torqu - torq
u
-
*
torq
u
- s- tor-s-
d) simpliIicarea grupurilor consonantice:
II T
1
: mulg - R: mulg- TPI:
*
mulg-s- mul-s-
fulg - fulg-
*
fulg-s- ful-s-
e) ampliIicarea grupurilor consonantice:
III T
1
: s m - R: s m- TPI:
*
s m-s-, ampliIicat s m-p-s-
c m - c m-
*
c m-s-, ampliIicat c m-p-s-

139
A.3. t emel e cu sufi x (semi )vocal i c bi l abi al (-u-, -
Au constituit, cantitativ vorbind, majoritatea absolut a Iormelor
de perIect latin, deoarece suIixul bilabial a Iost extrem de productiv
din epoca arhaic pn la sIrsitul latinit ii si a Iost utilizat prepon-
derent de c tre cele mai bine reprezentate numeric clase de Ilexiune,
conjug rile I si a IV.
De-a lungul ntregii sale evolu ii istorice, latina s-a sprijinit, n
Iormarea TPI, la prima si ultima clas de Ilexiune, ca si la o serie mai
restrns a celei de-a II-a conjug ri, pe dou variante ale suIixului
bilabial: varianta bilabial semivocalic (
*
- -) si varianta bilabial
vocalic (
*
- -).
A.3.1. suIi xul bi l abi al semi vocal i c (
*
- -)
Ex.: T
1
+ S
2
TPf
InIinitiv prezent activ
I orn -
*
- - TPI: ornau- orn re
IV f n -
*
- - TPI: f n u- f n re
II a l -
*
- - TPI: a l u- a l re

Ca urmare a productivit ii extrem de ridicate a acestui suIix la
clasele de Ilexiune cu tema primar n - - si - -, unde au existat de la
nceput si s-au creat ulterior n permanen noi denominative, suIixul
bilabial -u- s-a extins si la alte clase de Ilexiune, respectiv la
conjugarea tematic (a III-a propriu-zis ) si la aceea cu tema primar
n S
1
: - - (integrat tot conjug rii a III-a):

III T
1
: pet - S
2
:
*
- - TPI pet -u-
T
1
: cup - S
2
:
*
- - TPI cup -u-

A.3.2. suIi xul bi l abi al vocal i c (
*
- -)
Ini ial, acest suIix s-a asociat, ca si cel semivocalic, n mod
preponderen, unei teme primare terminate ntr-o vocal lung , n cazul
de Ia
*
- - (conjugarea a II-a), la care a devenit extrem de productiv;
si aici se poate nota o schem Iormativ , care porneste, ns , de la
r d cina verbal :

140
R + S
2
TPf
InIinitiv prezent activ
II hab-
*
- - TPI hab - hab re
mon-
*
- - TPI mon - mon re
ten-
*
- - TPI ten - ten re

Dovedindu-se productiv, si suIixul bilabial vocalic s-a extins
analogic la alte clase de Ilexiune, inclusiv la aceea care p rea intangi-
bil datorit Irecven ei extrem de ridicate a perechii semivocalice a
suIixului bilabial: conjugarea I. AstIel, se ntlnesc Iorme de TPI
precum:

I R + S
2
TPf
InIinitiv prezent activ
cub-
*
- - TPI cub - cub re
aom-
*
- - TPI aom - aom re
sec-
*
- - TPI sec - sec re
Concomitent si / sau succesiv, suIixul bilabial vocalic s-a extins
pe cale analogic si la celelalte clase de Ilexiune: n mod notabil la
conjugarea a III-a (propriu-zis si cu tema primar n - -) si sporadic la
ultima clas de Ilexiune.

R + S
2
TPf
Ex.: InIinitiv prezent activ
III al-
*
- - TPI al - al re
consul-
*
- - TPI consul - consul re
ser-
*
- - TPI ser - ser re
rap-
*
- - TPI rap - rap re
IV aper-
*
- - TPI aper - aper re
oper- - TPI oper - oper re


APARI IA PERFECTUIUI ,COMPUS. Iimbile romanice au moste-
nit unicul tip de perIect existent n latin , pe care l-au transIormat n asa-numitul
perIect simplu (respectiv, cu o unic Iorm , I r auxiliar, o Iorm ,sintetic ).
141
PerIectul latin compus, o Iorma ie periIrastic creat ini ial numai la
verbele tranzitive, din Iormele de indicativ prezent activ ale lui hab re si PPP
(la AC, n acord cu obiectul direct al verbului tranzitiv respectiv), este bine
atestat n textele epocii clasice, la Caesar si Cicero. Ulterior, PPP si pierde
calitatea adjectival , nemaiacordndu-se cu obiectul direct al verbului
tranzitiv si r mnnd invariabil la un AC sg neutru. Cit m mai jos cteva
dintre exemplele cele mai ilustrative:

COD ATR

/./ episcopum inuitatum habes (Gregorius Turonensis, JP, III, 1)

,l ai |ca] invitat pe episcop ( l-ai invitat pe /./)

n opinia noastr , gramaticalizarea perIectului periIrastic (,compus) a
nceput nainte de dizolvarea unit ii latinei antice, a Iost, asadar, un Ienomen
preromanic, nu mai devreme, ns , de epoca trzie (sec. IV-V p. Chr.).
Ambele tipuri de periIraz , cu hab re si cu esse, au coexi st at n
latina trzie, regional, generalizarea lui hab re reprezentnd Iaza mai veche,
continuat si perpetuat n ariile laterale ale latinit ii preromanice (apoi n
romn , spaniol si catalan ), inova ia survenit prin introducerea lui esse n
perIectul periIrastic aIectnd, cum se ntmpl ntotdeauna n cazul oric ror
inova ii (si nu doar lingvistice.), centrul latinoIoniei.

B. Desi nen el e personal e
PerIectul indicativului este singurul timp din sIera preteritului
care posed DP proprii, desi unele dintre ele provin din sIera tem-
poral de prezent (respectiv, aspectual , de infectum). Iat tabloul lor:
Sg. I -
II -ist
III - t
Pl. I - m s
II -ist s
III - re/- runt

MOSTENIREA ROMANIC . Dup cum am remarcat mai sus, perIec-
tul latin, prin excelen sintetic, s-a mostenit n limbile neolatine sub Iorma
142
perIectului simplu, care, la singular, a conservat Ioarte bine DP din latin : I
sg. lat. cant (u) / cant Ir. (je) chantai, it. cantai, span. cante, rom. cantai;
II sg. lat. cant (ui)st / cant st Ir. (tu) chantas, it. cantasti, span. cantaste,
rom. canta,i; III sg. lat. cant (ui)t / cantat Ir. (il / ele) chanta, it. canto,
catal. canta, rom. cant ; III pl. lat. cant (u )runt / cant runt Ir. (ils / elles)
chantrent, it. cantarono, rom. cantar .

4.1.2. di at eza MEDIO-PASIJ
PerIectul indicativului este, la aceast diatez , o Iorm compus
din PPP (aIlat n acord gramatical cu subiectul propozi iei) si auxilia-
rul esse, conjugat la prezentul indicativului.
Ex.: I orn tus sum, ,eu am Iost mpodobit
orn ta sum, , eu am Iost mpodobit
nlocuirea prezentului cu perIectul indicativ al auxiliarului s-a
produs n limba vorbit probabil de timpuriu (poate chiar din epoca
preclasic ), dar a p truns Ioarte trziu n latina literar , generalizndu-
se (desigur, cu Iiresti excep ii) n ultimele dou secole ale Imperiului
(paradigma orn tus fu , prin punerea n acord a timpului auxiliarului
cu timpul general al periIrazei pasive). Substitu ia temporal s-a
produs n toat sIera perIectului si explic mostenirea romanic a
perIectului pasiv latin.
4.2. moaul CONJUNCTIJ
Ca si la indicativ, perIectul conjunctivului cunoaste o dubl
Iorm , n Iunc ie de diatez :
4.2.1. AC1IJ
Forma este sintetic si porneste de la TPI, prin ad ugarea unui
suIix speciIic (S
2
) si a DP: acestea, dup cum am remarcat deja, nu
sunt cele de perIect indicativ (unice si exclusive n sistemul verbal
latin), ci desinen ele utilizate n Iormarea timpurilor / modurilor
derivate de la tema de infectum (T
1
). Schema Iormativ este, deci,
urm toarea:
TPf + S
2
+ DP,
unde S
2
- r -

143
Ex.: I orn u- r -m, ,eu s Ii mpodobit etc.
orn u- r -s
orn u- r -t etc.

4.2.2. MEDIO-PASIJ
Forma este analitic , periIrastic , similar ca structur celei pe
care o atest perIectul medio-pasiv al indicativului: PPP auxiliarul
esse, de data aceasta la conjunctiv prezent; desigur, ntre PPP, num rul
si persoana auxiliarului si subiectul gramatical se realizeaz un acord
total.
Ex.: I orn tus, -a, -um sim etc., ,eu s Ii Iost mpodobit etc.
orn t , -ae, -a s mus etc., ,noi s Ii Iost mpodobi i /-te etc.

MOSTENIREA ROMANIC . PerIectul conjunctivului activ s-a p strat,
cu o surprinz toare vitalitate, n limbile romanice, unde a generat un nou
mod: condi ional-optativul prezent. Si romna (cu dialectele ei, aromna n
special) atest , n Iaza primelor texte literare, din secolul al XVI-lea, urme ale
conjunctivului perIect latin cu valoare optativ sau, mai exact, condi ional-
optativ (la timpul prezent): v. rom. ntrare (var. ntraru) lat. intr rim
intr u rim; ntrari intr ris intr u ris; ntrare intr rit intr u rit etc., ,as
intra, ,ai intra, ,ar intra etc.

4.3. moaul INFINITIJ
Ca si timpul viitor, A si M/P, al aceluiasi mod, perIectul
inIinitivului nu are autonomie sintactic , ntruct, exceptnd situa ia
particular a vorbirii indirecte ( r ti obl qua), el nu apare si nu poate
ap rea ntr-o propozi ie principal , ci Iunc ioneaz numai n
subordonate dependente de un anumit tip de verb.
Din punctul de vedere al structurii morIologice, exist o deose-
bire Iundamental ntre Iormele celor dou diateze: cea activ este sim-
pl , sintetic , cea medio-pasiv este compus , analitic , periIrastic .
4.3.1. inIinitivul perIect AC1IJ
Apar ine temei de perIect (TPI), de la care de altIel porneste,
schema Iormativ Iiind urm toarea:
TPf + S
2
,
unde S
2
este un suIix complex, -isse.
144

Ex.: orn u-isse, ,c a mpodobit.
Ca si corespondentul s u medio-pasiv, inIinitivul perIect activ
nu a Iost mostenit de limbile romanice.
4.3.2. inIinitivul perIect MEDIO-PASIJ
Completeaz si ncheie seria treptelor temporale, pe diateze, ale
inIinitivului latin. Utilizat numai n subordonatele de tip completiv
numite, din aceast cauz , ,inIinitivale , perIectul medio-pasiv al
inIinitivului a Iost inclus de gramaticii latini ai epocii imperiale n
paradigma inIinitivului, ca urmare a relativ unitarei coeziuni dintre
PPP si esse,
cu men iunea c , n chip Iiresc, datorit prezen ei sale exclusive n
structura Irazeo-logic amintit (regent completiv inIinitiv ), PPP
se aIl ntotdeauna n cazul AC, sg / pl.
Ex.: orn tum, -am, -um esse, ,c a Iost mpodobit, -
orn t s, - s, -a esse, ,c au Iost mpodobi i, -e

MOSTENIREA ROMANIC . Iatina a transmis limbilor succesoare
tiparul structural al inIinitivului perIect medio-pasiv, prin reunirea ele-
mentelor lui componente: Ir. tre orne(e), it. essere ornato, rom. a fi fost
mpoaobit (verbul n sine este creat pe teren romnesc) etc.
4.4. moaul PARTICIPIU
n epoca istoric , timpul perIect al participiului a Iost atasat si
Iixat n cadrul diatezei medio-pasive, c p tnd valori semantice prin
excelen pasive. n realitate, Iorma care avea s devin n epoca
istoric part i ci pi ul perIect pasi v (PPP) nu a apar inut, la originile
cristaliz rii limbii latine si pn n epoca primelor texte scrise, siste-
mului conjug rii.

n ceea ce priveste Iorma PPP, aspectul Ionetic al acestuia l
apropie att de T
1
(tema de infectum, tema ,prezentului, TP), ct si,
n alte cazuri, de TPI. Se pot identiIica mai multe situa ii morIo-
Ionetice, ca rezultate ale modului diIerit de Iormare a PPP.
145
1. R
*
-t -/
*
-t I r modiIic ri Ionetice:
InIinitiv prezent activ
a c-tu-s, a c-ta, a c-tu-m, ,zis, - a c re
a c-tu-s, a c-ta, a c-tu-m, ,dus, - a c re

2. R
*
-t -/
*
-t cu modiIicarea Ionetic a consoanei Iinale a
radicalului sau / si a suIixului:
asimilarea si simpliIicarea grupului consonantic rezultat din
contact
*
mig-sc-to-s
*
mic-sc-to-s
*
mic-s-to-s mix-tu-s (3)
(inI. prez. act. misc re)
delabializarea labiovelarelor (+ asurzirea consoanei sonore Iinale a
radicalului)
*
ungu-to-s
*
ung-to-s unc-tu-s (3)
epenteza
*
em-to-s
*
em-p-to-s emp-tu-s (3) em re
*
s m-to-s
*
s m-p-to-s s mp-tu-s (3) sum re
Prin urmare, din punct de vedere Iormal, se distinge un grup
considerabil de PPP care, pornind de la R, primesc suIixul participial
direct, nu prin intermediul vreunei vocale (indiIerent de originea ei).
n tradi ia gramatical modern , atari PPP sunt cunoscute sub
denumirea de ,participii tari. Ele se ntlnesc, n majoritate absolut ,
la conjugarea a III-a.
3. T
1

*
-t -/
*
-ta
Reprezint cea de-a doua modalitate de Iormare a PPP, si anume
n rela ie direct cu tema de infectum (TP) si, implicit, indirect, cu
aceea a perIectului (TPI), n seria binecunoscutelor verbe nomale
(,regulate) de conjugarea I, a IV-a si, par ial, a II-a:
T
1
PPP
I orn orn re orn -u- orn - orn -tu-s (3)
cant cant re cant -u- cant - cant -tu-s (3)
II a le a l re a l -u- a l - a l -tu-s (3)
IV auai aua re aua -u- aua - aua -tu-s (3)
f ni f n re f n -u- f n - f n -tu-s (3)

146
Este de la sine n eles Iaptul c Ilexionarea oric rui PPP se reali-
zeaz dup modelul extrem de r spndit al adjectivelor de declinarea a
II-a (pentru masculine si neutre) si declinarea I (pentru Ieminine).

DINAMISMUI CATEGORIEI SI MOSTENIREA ROMANIC
Romna atest o bogat mostenire, Iormal si semantic , a PPP latin,
att n privin a participiilor ,slabe, nomale, ct si n aceea a participiilor
,tari, radicale. Aproape tuturor participiilor din romn le este caracteristic
Iinala (suIixul, de Iapt) -t, precedat, n general, de vocala speciIic Iiec rei
conjug ri: mancat, au:it, hot rat etc. Ia conjugarea a II-a s-a generalizat
vocala presuIixal -u-, ca urmare a modiIic rii Iormei suIixului participial
nc din latina popular a epocii imperiale (- -tus n loc de - -tus):
*
uia- -tus
*
uea- -tus (n loc de clasic u sus) rom. v :ut;
*
hab tus (n loc de clasic
hab tus) rom. avut;
*
plac- -tus (n loc de plac tus) rom. pl cut;
*
ten- -tus (n
loc de tentus) rom. inut etc. Ia conjugarea a III-a coexist , n romn ,
participii cu suIixul speciIic, -t, continuatoare ale participiilor ,tari din
latin : copt ( coctus, inIinitiv prezent activ coqu re, ,a g ti), fript ( frictus,
inIinitiv fr g re, ,a Irige, ,a pr ji), rupt ( ruptus, inIinitiv rump re, ,a
rupe), supt ( suctus, inIinitiv s g re, ,a suge), frant ( fra[n{ctus, inIinitiv
frang re, ,a Irnge, ,a zdrobi) etc. Pe de alt parte, n romn apar, n
num r remarcabil de mare la conjugarea a III-a, dar, sporadic, si la Ioste
verbe de conjugarea a II-a din latina clasic , trecute la a III-a n latina
dun rean (si de aici n romn ), participii n -s, continuatoare ale Iormelor
latine cu -s la PPP:
Iatin Romn
conjugarea a III-a inIinitiv participiu participiu
merg re mersus mers
conjugarea a II-a respona re responsus r spuns
ara re
*
arsus (inuzitat n epoca
clasic )
ars

Dup modelul acestor Iorme participiale mostenite din latin , romna a
creat participii noi n -s, desi participiile latine (care ar Ii trebuit continuate)
nu l con ineau:
Iatin Romn
conjugarea a III-a inIinitiv participiu participiu
incing re incinctus ncins (arom. imtu)
string re strictus strans (arom. strimtu)
a c re a ctus :is
147
5. TIMPUL MAI-MULT-CA-PERFECT
5.1. moaul INDICATIJ
Asemenea imperIectului indicativ, mai-mult-ca-perIectul (pres-
curtat, m.m.c.p.) era n latin un timp relativ, n sensul c valoarea lui
semantic se preciza n raport cu un alt timp, n cazul de Ia perIectul
(n cazul imperIectului, timpul reper era prezentul).
Valoarea originar a m.m.c.p. era aceea de a exprima o ac iune /
stare ncheiat n trecut, mai exact o ac iune / stare anterioar celei
exprimate de perIect.
Schema Iormativ la di at eza acti v este, n cazul m.m.c.p.
indicativ, urm toarea:
TPf + S
2
+ DP,
unde S
2
- r - (scurtat intern la persoana I sg.),
iar DP sunt cele ntlnite (si nu este o coinciden !) la imperIectul
indicativ activ.
Ex.: I orn u- ra-m, ,eu mpodobisem
orn u- r -s, ,tu mpodobisesi etc.
III scrips- ra-m, ,eu scrisesem
scrips- r -s, ,tu scrisesesi etc.

Ia di at eza medi o-pasi v , ca si la perIectul indicativ,
m.m.c.p. prezint o Iorm analitic , periIrastic , tradi ional denumit
,compus , elementele componente Iiind:

PPP + esse
(al verbului (la indicativ
propriu-zis) imperIect)

Ex.: I orn tus (3) eram ,eu Iusesem mpodobit, - etc.
orn tus (3) eras
orn tus (3) erat

MOSTENIREA ROMANIC
n latina dun rean , m.m.c.p. indicativului activ a Iost nlocuit cu
acelasi timp al conjunctivului activ, care posed un corp Ionetic mai expresiv,
prin sonoritatea sa particular . Nu avem niciun motiv si niciun argument
pertinent pentru a admite, cum se sus ine, practic, n unanimitate, c tocmai
(si numai!) persoana a III-a plural a m.m.c.p. indicativ activ (chiar si redus
148
Ionetic, prin desuIixare, la Iormele ,sincopate de tipul cant rant, laua rant
etc.) s-ar Ii mostenit n romn , dar nu ca m.m.c.p., ci ca perIect sintetic
(,simplu: cantar , l uaar etc.): la acelasi rezultat Ionetic se ajungea direct
prin perIectul latin sintetic (mai ales desuIixat), precum laua runt, cant runt,
cl m runt etc., unde - din termina ia -u(nt) a devenit - pe terenul limbii
romne si pe cale analogic (similar prezentului indicativ pentru aceeasi
persoan , la Ioarte Irecventele verbe de conjugarea I: |ei] cant , laua ,
ascult , m nanc etc. cantant, lauaant, a[u{scultant, mana cant etc.).

5.2. moaul CONJUNCTIJ
Exprimnd, asa cum am ar tat mai sus, valorile modale ale irea-
lit ii si regretului, proiectate uneori n trecut, m.m.c.p. conjunctivului
a cunoscut o utilizare relativ rar n latina arhaic , ocuren a sa sporind
ulterior. Schema Iormativ este, asadar, urm toarea, la diateza
acti v :
TPf + S
2
+ DP,
unde: S
2
-iss -.
DP sunt aceleasi cu cele ntlnite la timpurile derivate din sIera
prezentului, ca si de la TPI (cu excep ia perIectului nsusi), la persoana
I sg Iiind preIerat si aici, din motive Ionetice, desinen a consonantic
(-m).
Ex.: I orn u-isse-m, ,eu as Ii mpodobit
orn u-iss -s, ,tu ai Ii mpodobit
orn u-isse-t, ,el / ea ar Ii mpodobit etc.
Ia diateza medi o-pasi v , Iorma este, ca si n cazul celorlalte
timpuri gravitnd n sIera perIectului, analitic , periIrastic , deci
compus din PPP al verbului conjugabil si imperIectul conjunctiv al
auxiliarului:
I orn tus (3) essem, ,eu as Ii Iost mpodobit( ) etc.
orn tus (3) esses
orn tus (3) esset
etc.

EVOIU IA N IATIN SI MOSTENIREA ROMANIC
Iimba romn mosteneste o ,deplasare modal survenit , n opinia
noastr , la nivelul latinei dun rene. M.m.c.p. conjunctivului latin s-a mostenit
n romn ca m.m.c.p. indicativ: lauaa(ui)sset (el /ea) l uaase; aormi(i)sset
(el / ea) aormise etc.
149
6. VIITORUL ANTERIOR
(VIITORUL II)
Este unicul timp ancorat ntr-o singur realitate modal , aceea a
indicativului.
Schema Iormativ este urm toarea la di at eza acti v :
TPf + S
2
+ DP,
unde S
2
- r -,
DP sunt cele cunoscute la toate modurile personale si timpurile
aIerente prezentate pn acum, cu excep ia perIectului indicativ. Ia
persoana a III-a pl, datorit conIuziei care s-ar Ii creat cu Iorma
corespunz toare de perIect indicativ (- r- -nt), s-a men inut gradul
apoIonic - - ( - -).
Ex.: I 1. orn u- r- , ,eu voi Ii mpodobit
sg 2. orn u- r -s
3. orn u- r -t

1. orn u- r -mus
pl 2. orn u- r -tis
3. orn u- r -nt

Dup cum se observ , doar persoana I sg creeaz o opozi ie Ior-
mal Ia de conjunctivul perIect, n rest ea este complet anulat .
Ia di at eza medi o-pasi v , Iorma asteptat este, desigur, una
analitic , periIrastic , alc tuit din PPP al verbului conjugat si viitorul
indicativ al lui esse: orn tus (3) er , ,eu voi Ii Iost mpodobit,
orn tus (3) eris etc.
MOSTENIREA ROMANIC . Aparent surprinz tor, viitorul anterior
nu a disp rut complet din peisajul romanic, dimpotriv , n anumite zone ale
latinoIoniei, el a cunoscut o remarcabil perpetuitate. S-a ar tat c au
conservat Iormal viitorul anterior ariile laterale, iberic , pe de o parte,
dalmato-dun rean , pe de alta, cu modiIic ri legate, ns , de semantismul lui:
cu valoare de viitor simplu n spaniol , portughez si dalmat , cu valoare de
condi ional prezent n romna veche si aromn .
150
4. PERSOAAA 5I AUM RUL
DP alc tuiesc un sistem ternar de rela ii, reprezentabil sub Iorma
urm toarei scheme:
(I)
IOCUTOR



II III
INTERIOCUTOR DEIOCUTOR
(ADIOCUTOR)

Persoana I: numele-subiect desemneaz l ocut orul (autorul
actului vorbirii, comunic rii, al mesajului transmis verbal etc.).
Persoana a II-a: numele-subiect desemneaz i nt erl ocut orul sau
adl ocut orul (destinatarul produsului rezultat din actul vorbirii, deci
inta mesajului verbal).
Persoana a III-a: numele-subiect nu desemneaz nici locutorul,
nici inter-/adlocutorul, si nici vreo alt entitate prezent si activ n actul
comunic rii, ci un obiect gramatical (Iiin , persoan , lucru, Ienomen
natural, proces, stare, calitate, cantitate etc.), la care acest act de
comunicare (sau de vorbire) se reIer . Persoana a III-a desemneaz ,
asadar, reIerent ul , realitatea material sau imaginar despre care se
vorbeste, deci del ocut orul ( lat. a , ,despre si loquor, loqu , loc tus
sum, ,a vorbi).
n ceea ce priveste num rul gramatical, dup cum este cunos-
cut, n raport cu IE comun si cu anumite idiomuri IE antice, latina a
inovat n mod remarcabil, simpliIicnd seria ternar a numerelor
gramaticale (singular-dual-plural) prin reducerea la opozi ia binar
singular-plural.

CLASELE DE FLEXIUNE $I EVOLU IA LOR
1. Conjugarea I
Dup statisticile avizate, totalul verbelor latine posednd ca
vocal Iinal a temei de infectum caracteristica - - se ridic la peste
3600, dintre care aproximativ (cca. 1800) sunt verbe-baz , simple, iar
151
celelalte derivate de la nume (denominative) sau de la diverse Iorme
verbale (deverbative).
Dintre deverbat i ve, cel mai des ntlnite sunt verbele Irec-
vent at i ve, simple sau duble, utiliznd, n primul caz, suIixul
*
-t-, n
al doilea suIixul
*
-it-. Indicnd repetarea altIel spus, Irecven a
ridicat a desI sur rii ac iunii /st rii, Irecventativele au constituit o
categorie morIosemantic Ioarte productiv de-a lungul ntregii latini-
t i, mai ales a celei trzii. Iat cteva exemple:

Verb-baz Frecventativ I Frecventativ II
a cere
,a zice
aic-t- re
,a zice mereu
aict-it- re
,a zice tot timpul
can re
,a cnta
can-t- re
,a cnta mereu
(si continuu)
cant-it- re
,a tot cnta
,a cnta adesea
cap re
,a lua
,a apuca
cap-t- re
,a c uta s prind
,a urm ri
capt-it- re
,a prinde mereu
,a capta

Cele mai numeroase Iorma ii verbale secundare apar innd
conjug rii I au Iost denomi nat i vel e, de tipul c na, ,prnz, ,mas
c n re, ,a lua masa, ,a mnca; cor na, ,coroan cor n re, ,a
mpodobi cu coroan , ,a ncununa; ex(s)ul, ,exilat ex(s)ulare, ,a
tr i n exil etc.

2. Conjugarea a II-a

Este cea mai s rac dintre clasele de Ilexiune verbal , cuprin-
znd sub 600 de verbe, dintre care numai 180 simple, restul Iiind
derivate. Se pot distinge cteva tipuri principale, ca si n cazul
precedentei clase, dintre care amintim:
a) verbe pr i mar e r adi cal e, de tipul: fl- -re, ,a plnge,
*
pl- -
re (p strat doar n derivate precum compl re, , a umple);
b) verbe denomi nat i ve (pornite, deci, de la diverse teme
nominale), derivate cu suIixul IE
*
-ve-/
*
-vo-: cl r- -re, ,a Ii n lumin
vie, ,a str luci ( cl rus, ,luminos), alb- -re, ,a Ii alb ( albus, ,alb)
etc.
152
3. Conjugarea a III-a

Cuprindea aproape de 5 ori mai multe verbe dect precedenta
clas de Ilexiune, si anume aproximativ 2400, dintre care doar 570
verbe simple.
Se pot distinge, si aici, urm toarele subcl ase:
a) verbele radi cal e t emat i ce, simple: radicalului propriu-zis
(R) i se adaug VT (-e-/-o-), I r nicio alt particularitate morIologic .
Ex.: l g- - inIin. prez. act. l g- -re, ,a culege
a c- - a c- -re, ,a duce
a c- - a c- -re, ,a zice
ag- - ag- -re, ,a mnca

b) verbele cu redupl i care
Ex.: a a- - inIin. prez. act. a a- -re, ,a da (de la sine)
(verbul baz : aare, ,a da)
gign- - inIin. prez. act. gign- -re, ,a naste
(radical
*
gen-/
*
gn-)
c) verbele i nIi xat e nazal
Ex.: fi-n-a- - inIin. prez. act. fina- -re, ,a despica
(TPI fia-, cI. perI. indic. act. fia ; TS fia-, cI. supin fissum)
d) verbele suIi xat e i ncoat i v (cu -sc-): acest suIix indic nce-
putul declans rii ac iunii sau al maniIest rii unei st ri:

Ex.: alb -sc- - inIin. prez. act. albe-sc- -re, ,a se Iace alb
frig -sc- - frige-sc- -re, ,a se r ci
e) verbe denomi nat i ve: de cele mai multe ori, ele sunt
derivate de la teme nominale de declinarea a IV-a.
Ex.: acu- -re, ,a ascu i acus, - s, ,ac
metu- -re, ,a avea o temere metus, - s, ,temere
4. Conjugarea a IV-a
A reprezentat cea mai recent , dar si una dintre cele mai
productive si bogate clase de Ilexiune din limba latin . Ca vechime, ea
nu a dep sit perioada comunit ii italice. n ansamblul ei, conjugarea
a IV-a a Iost creat dup modelul primei clase de Ilexiune.
153
n componen a acestei conjug ri intr urm toarele t i puri Ior-
mat i ve:
a) un num r redus de verbe radi cal e: fi r (
*
f- -e-r ), ,a se Iace
sc- -re, ,a sti, ,a aIla
b) verbe denomi nat i ve, create n num r Ioarte mare de la teme no-
minale n -i- (substantive si adjective), n consoan (substantive, pu in
numeroase) sau n - -/- - (adjective):
febris, ,Iebr febr- -re, ,a avea Iebr
f nis, ,hotar f n- -re, ,a m rgini
superbus, ,truIas superb- -re, ,a Ii mndru, ,a se mndri
c) verbe onomat opei ce sau i mi t at i ve, al c ror radical este repre-
zentat de un grup de sunete care, prin limbaj, reproduc sunete emise,
regulat sau nu, de animale ori, mai rar, de obiecte, respectiv oameni
(n acest ultim caz, se poate vorbi de sunete ,Iiziologice): barr- -re,
,a mugi (despre eleIant); bomb- -re, ,a bzi, ,a zumz i (despre
albine); c c r(r)- -re, ,a Iace cucurigu etc.

EVOIU IA CONJUG RIIOR N IATIN SI N IIMBIIE
ROMANICE
Direc iile n care au evoluat cele 4 conjug ri latine n deplasarea
lor spre epoca romanic au Iost, n esen , urm toarele:
1) de la conjugarea a III-a la conjugarea I
Conjugarea a III-a a Iost, dup cum s-a ar tat, una ,neregulat si
neproductiv . Dinspre ea spre celelalte conjug ri s-a petrecut un
continuu proces de migra ie. nc din epoca clasic sunt citate dublete,
precum pins re pins re, ,a m cina, ,a pisa ( rom. |a] pisa).
Conjugarea I s-a dovedit a Ii cea mai productiv n decursul
ntregii latinit i, num rul verbelor sporind permanent. Este Iiresc
Iaptul c limbile romanice au mostenit, I r excep ie, aceast clas de
Ilexiune. n toate limbile romanice, cele mai numeroase verbe latine
mostenite apar in conjug rii I. Si n limba romn desi, ini ial,
majoritatea verbelor latine mostenite apar inea conjug rii a IV-a ,
preponderente au devenit, n epoca modern , verbele de conjugarea I.
2) de la conjug rile a III-a si a II-a la conjugarea a IV-a
Conjugarea a IV-a, cea mai nou , a devenit si ea, ca si conjuga-
rea I, productiv n limba latin , desigur n temeiul caracterului ei
regulat. Ea s-a mbog it, nc din epoca arhaic , ulterior clasic , cu
154
verbele care aveau VT - -, trecute n mod Iiresc la clasa de Ilexiune
avnd S
1
- -: cup re, mor re, par re etc. n loc de cup re, mori, par re
etc.
3) transIeruri reciproce (II III si III II)
Acest tip de migra ie dubl s-a datorat Iaptului c , pentru
vorbitorul obisnuit, ambele clase de Ilexiune posedau aceeasi vocal
speciIic , avnd timbrul -e-, diIeren a Iiind dat doar de cantitate:
hab -(re), Ia de aic -(re). Vorbitorii le-au putut inversa, din neaten-
ie sau din lips de educa ie scolar si cultur . Au ap rut, astIel:
sap re ( it. sapere, Ir. savoir, catal., prov. saber), lat. cult.
sap re
*
caa re ( it. caaere, Ir. choir, rom. c aere), lat. cult. caa re
*
uol re ( Ir. vouloir, rom. vrere), lat. cult. uelle
Dup cum s-a ar tat, latina a atestat cel pu in la nivelul oralit ii
o permanent Iluctua ie ntre cele dou clase de Ilexiune nrudite si
asem n toare, Iapt care a presupus ,un considerabil eIort de uniIicare.
Practic, limbile romanice au tins s contopeasc , s suprapun verbele n
- re si - re (cu prec dere spaniola si romna), dar n mod diIerit: romna
a avut (si are, nc !) tendin a de a trece la conjugarea a III-a aproape toate
verbele de conjugarea a II-a din latin (a r mane, n loc de a r manea;
a ine, n loc de a inea |iesit din uz], a place, n loc de a pl cea etc.), n
vreme ce limbile iberice, spaniola si portugheza n spe , atest tendin a
invers , trecnd la conjugarea n -i- verbe de conjugarea a III-a; totusi, si
n limbile iberice numeroase verbe mostenite din latin trec de la
conjugarea a II-a la a III-a.
155
CAPITOLUL IX

MORFOLOGIA VERBULUI (II)
FLEXIUNEA NOMAL (ACTIV $I MEDIO-PASIV )


A. Flexiunea nomal complet

INDICATIV PREZENT
ACTIV
I II III IV
1. a n
*
su ae
**
uinc
***
cupi
***
auai
****

2. a n s su a s uinc s cup s aua s
3. a n t su a t uinc t cup t aua t
1. a n mus su a mus uinc mus cup mus aua mus
2. a n tis su a tis uinc tis cup tis aua tis
3. a nant su aent uincunt cupiunt auaiunt
*
,d ruiesc
**
,sI tuiesc
***
,nving
***
,doresc
****
,aud

MEDIO-PASIV
I II III IV
1. a nor
*
su aeor
**
uincor
***
cupior
***
auaior
****

2. a n ris su a ris uinc ris cup ris aua ris
3. a n tur su a tur uinc tur cup tur aua tur
1. a n mur su a mur uinc mur cup mur aua mur
2. a n m n su a m n uinc m n cup m n aua m n
3. a nantur su aentur uincuntur cupiuntur auaiuntur
*
,eu sunt
d ruit, -
**
,eu sunt
sI tuit, -
***
,eu sunt
nvins, -
***
,eu sunt
dorit, -
****
,eu sunt
auzit, -

INDICATIV IMPERFECT

ACTIV
I II III IV
1. a n bam
*
su a bam
**
uinc bam
***
cupi bam
***
auai bam
****

2. a n b s su a b s uinc b s cupi b s auai bas
3. a n bat su a bat uinc bat cupi bat auai bat
1. a n b mus su a b mus uinc b mus cupi b mus auai b mus
156
2. a n b tis su a b tis uinc b tis cupi b tis auai b tis
3. a n bant su a bant uinc bant cupi bant auai bant
*
,eu d ruiam
**
,eu
sI tuiam
***
,eu
nvingeam
***
,eu
doream
****
,eu
auzeam

MEDIO-PASIV
I II III IV
1. a n bar
*
su a bar
**
uinc bar
***
cupi bar
***
auai bar
****

2. a n b ris su a b ris uinc b ris cupi b ris auai b ris
3. a n b tur su a b tur uinc b tur cupi b tur auai b tur
1. a n b mur su a b mur uinc b mur cupi b mur auai b mur
2. a n b m n su a b m n uinc b m n cupi b m n auai b m n
3. a n bantur su a bantur uinc bantur cupi bantur auai bantur
*
,eu eram
d ruit, -
**
,eu eram
sI tuit, -
***
,eu eram
nvins, -
***
,eu eram
dorit, -
****
,eu eram
auzit, -

INDICATIV VIITOR I

ACTIV
I II III IV
1. a n b
*
su a b
**
uincam
***
cupiam
***
auaiam
****

2. a n bis su a bis uinc s cupi s auai s
3. a n bit su a bit uincet cupiet auaiet
1. a n b mus su a b mus uinc mus cupi mus auai mus
2. a n b tis su a b tis uinc tis cupi tis auai tis
3. a n bunt su a bunt uincent cupient auaient
*
,eu voi
d rui
**
,eu voi
sI tui
***
,eu voi
nvinge
***
,eu voi
dori
****
,eu voi
auzi

MEDIO-PASIV
I II III IV
1. a n bor
*
su a bor
**
uincar
***
cupiar
***
auaiar
****

2. a n b ris su a b ris uinc ris cupi ris auai ris
3. a n b tur su a b tur uinc tur cupi tur auai tur
1. a n b mur su a b mur uinc mur cupi mur auai mur
2. a n b m n su a b m n uinc m n cupi m n auai m n
3. a n buntur su a buntur uincentur cupientur auaientur
*
,eu voi Ii
d ruit, -
**
,eu voi Ii
sI tuit, -
***
,eu voi Ii
nvins, -
***
,eu voi
Ii dorit, -
****
,eu voi
Ii auzit, -
157
CONJUNCTIV PREZENT

ACTIV
I II III IV
1. a nem
*
su aeam
**
uincam
***
cupiam
***
auaiam
****

2. a n s su ae s uinc s cupi s auai s
3. a net su aeat uincat cupiat auaiat
1. a n mus su ae mus uinc mus cupi mus auai mus
2. a n tis su ae tis uinc tis cupi tis auai tis
3. a nent su aeant uincant cupiant auaiant
*
,eu s
d ruiesc
**
,eu s
sI tuiesc
***
,eu s
nving
***
,eu s
doresc
****
,eu s
aud

MEDIO-PASIV
I II III IV
1. a ner
*
su aear
**
uincar
***
cupiar
***
auaiar
****

2. a n ris su ae ris uinc ris cupi ris auai ris
3. a n tur su ae tur uinc tur cupi tur auai tur
1. a n mur su ae mur uinc mur cupi mur auai mur
2. a n m n su ae m n uinc m n cupi m n auai m n
3. a nentur su aeantur uincantur cupiantur auaiantur
*
,eu s Iiu
d ruit, -
**
,eu s Iiu
sI tuit, -
***
,eu s Iiu
nvins, -
***
,eu s Iiu
dorit, -
****
,eu s
Iiu auzit, -

CONJUNCTIV IMPERFECT

ACTIV
I II III IV
1. a n rem
*
su a rem
**
uinc rem
***
cup rem
***
aua rem
****

2. a n r s su a r s uinc r s cup r s aua r s
3. a n ret su a ret uinc ret cup ret aua ret
1. a n r mus su a r mus uincer mus cuper mus aua r mus
2. a n r tis su a r tis uincer tis cuper tis aua r tis
3. a n rent su a rent uinc rent cup rent aua rent
*
,eu as d rui
**
,eu as
sI tui
***
,eu as
nvinge
***
,eu as
dori
****
,eu as
auzi



158
MEDIO-PASIV
I II III IV
1. a n rer
*
su a rer
**
uinc rer
***
cup rer
***
aua rer
****

2. a n r ris su a r ris uincer ris cuper ris aua r ris
3. a n r tur su a r tur uincer tur cuper tur aua r tur
1. a n r mur su a r mur uincer mur cuper mur aua r mur
2. a n r m n su a r m n uincer m n cuper m n aua r m n
3. a n rentur su a rentur uincerentur cuperentur aua rentur
*
,eu as Ii
rugat, -
**
,eu as Ii
sI tuit, -
***
,eu as Ii
nvins, -
***
,eu as Ii
dorit, -
****
,eu as Ii
auzit, -

IMPERATIV PREZENT

ACTIV
I II III IV
2. a n
*
su a
**
uince
***
cupe
***
aua
****

2. a n te su a te uinc te cup te aua te
*
,d ruieste
**
,sI tuieste
***
,nvinge
***
,doreste
****
,auzi

MEDIO-PASIV
I II III IV
2. a n re
*
su a re
**
uinc re
***
cup re
***
aua re
****

2. a n m n su a m n uinc m n cup m n aua m n
*
,Iii d ruit, -
**
,Iii
sI tuit, -
***
,Iii
nvins, -
***
,Iii
dorit, -
****
,Iii
auzit, -

IMPERATIV VIITOR

ACTIV
I II III IV
2. a n t
*
su a t
**
uinc t
***
cup t
***
aua t
****

3. a n t su a t uinc t cup t aua t
2. a n t te su a t te uinc t te cup t te aua t te
3. a nant su aent uincunt cupiunt auaiunt
*
,s
d ruiesti
**
,s
sI tuiesti
***
,s
nvingi
***
,s
doresti
****
,s
auzi

159
MEDIO-PASIV
I II III IV
2. a n tor
*
su a tor
**
uinc tor
***
cup tor
***
aua tor
****

3. a n tor su a tor uinc tor cup tor aua tor
2. - - - - -
3. a nantor su aentor uincuntor cupiuntor auaiuntor
*
,s Iii
d ruit, -
**
,s Iii
sI tuit, -
***
,s Iii
nvins, -
***
,s Iii
dorit, -
****
,s Iii
auzit, -

INFINITIV PREZENT

ACTIV
I II III IV
a n re
*
su a re
**
uinc re
***
cup re
***
aua re
****

*
,a d rui
**
,a sI tui
***
,a nvinge
***
,a dori
****
,a auzi


MEDIO-PASIV
a n r
*
su a r
**
uinc
***
cup
***
aua r
****

*
,a Ii
d ruit
**
,a Ii sI tuit
***
,a Ii
nvins
***
,a Ii
dorit
****
,a Ii
auzit

PARTICIPIUI PREZENT

ACTIV
I II III IV
N a nans
*
su aens
**
uincens
***
cupiens
***
auaiens
****

G a nantis su aentis uincentis cupientis auaientis
*
,care
d ruieste,
,d ruind
**
,care
sI tuieste,
,sI tuind
***
,care
nvinge,
,nvingnd
***
,care
doreste,
,dorind
****
,care
aude,
,auzind

GERUNZIUI

ACTIV
I II III IV
N - - - - -
G a nana
*
su aena
**
uincena
***
cupiena
***
auaiena
****

D ABI a nana su aena uincena cupiena auaiena
AC aa a nanaum aa su aenaum aa uincenaum aa cupienaum aa auaienaum
*
,de a d rui
**
,de a sI tui
***
,de a nvinge
***
,de a dori
****
,de a auzi
160
GERUNDIVUI
(PARTICIPIUI VIITOR PASIV)
I II III IV
a nanaus,
-a,-um
*

su aenaus,
-a,-um
**

uincenaus,
-a,-um
***

cupienaus,
-a,-um
***

auaienaus,
-a,-um
****

*
,care
trebuie
d ruit, -
**
,care
trebuie
sI tuit, -
***
,care
trebuie
nvins, -
***
,care
trebuie
dorit, -
****
,care
trebuie
auzit, -

SUPINUI
I II III IV
AC a n tum
*
su sum
**
uictum
***
cup tum
***
aua tum
****

ABI a n t su s uict cup t aua t
*
,pentru a
d rui (AC),
,de d ruit
(ABI)
**
,pentru
a sI tui
(AC), ,de
sI tuit
(ABI)
***
,pentru
a nvinge
(AC), ,de
nvins
(ABI)
***
,pentru a
dori (AC),
,de dorit
(ABI)
****
,pentru
a auzi, ,de
auzit
(ABI)

PARTICIPIUI VIITOR

ACTIV
I II III IV
a n t rus,
-a,-um
*

su s rus,
-a,-um
**

uict rus,
-a,-um
***

cup t rus,
-a,-um
***

aua t rus,
-a,-um
****

*
,care va
d rui
**
,care va
sI tui
***
,care va
nvinge
***
,care va
dori
****
,care
va auzi

INFINITIV VIITOR

ACTIV
I II III IV
a n t rum su s rum uict rum cup t rum aua t rum
a n t ram esse
*
su s ram esse
**
uict ram esse
***
cup t ram aua t ram esse
****

a n t rum su s rum uict rum cup t rum aua t rum
*
,c va d rui
**
,c va sI tui
***
,c va nvinge
***
,c va dori
****
,c va auzi


161
MEDIO-PASIV
I II III IV
a n tum r
*
su sum r
**
uictum r
***
cup tum r
***
aua tum r
****

*
,c va Ii
d ruit, -
**
,c va Ii
sI tuit, -
***
,c va Ii
nvins, -
***
,c va Ii
dorit, -
****
,c va Ii
auzit, -

PARTICIPIUI PERFECT

MEDIO-PASIV
I II III IV
a n tus,-a,
-um
*

su sus,-a,
-um
**

uictus, -a,-um
***
cup tus, -a,-um
***
aua tus,
-a,-um
****

*
,d ruit, -
**
,sI tuit, -
***
,nvins, -
***
,dorit, -
****
,auzit, -

INDICATIVUI PERFECT
ACTIV
I II III IV
1. a n u
*
su s
**
u c
***
cup (u)
***
aua u
****

2. a n uist su sist u cist cup (u)ist aua uist
3. a n uit su sit u cit cup (u)it aua uit
1. a n u mus su s mus u c mus cup (u) mus aua u mus
2. a n uistis su sistis u cistis cup (u)istis aua uistis
3. a n u runt
(- re)
su s runt (- re) u c runt (- re) cup (u) runt
(- re)
aua u runt
(- re)
*
,eu am
d ruit
**
,eu am
sI tuit
***
,eu am
nvins
***
,eu am
dorit
****
,eu am
auzit

MEDIO-PASIV

I III IV
a n tus,-a,-um uictus,-a,-um aua tus,-a,-um 1. sum
II III 2. es
su sus,-a,-um cup tus,-a,-um 3. est

,eu am Iost d ruit,- / sI tuit,- / nvins,- / dorit,- / auzit,-
,tu ai Iost /./

162
I III IV
a n t ,-ae,-a uict ,-ae,-a aua t ,-ae,-a 1. sumus
II III 2. estis
su s ,-ae,-a cup t ,-ae,-a 3. sunt

,noi am Iost d rui i,-te / sI tui i,-te / nvinsi,-se / dori i,-te / auzi i,-te
,voi a i Iost /./

INDICATIVUI MAI-MUIT-CA-PERFECT
ACTIV
I II III IV
1. a n u ram
*
su s ram
**
u c ram
***
cup (u) ram
***
aua u ram
****

2. a n u r s su s r s u c r s cup (u) ras aua u r s
3. a n u rat su s rat u c rat cup (u) rat aua u rat
1. a n u r mus su s r mus u c r mus cup (u) r mus aua u r mus
2. a n u r tis su s r tis u c r tis cup (u) r tis aua u r tis
3. a n u rant su s rant u c rant cup (u) rant aua u rant
*
,eu d ruisem
**
,eu
sI tuisem
***
,eu
nvinsesem
***
,eu
dorisem
****
,eu
auzisem

MEDIO-PASIV

I III IV
a n tus,-a,-um uictus,-a,-um aua tus,-a,-um 1.eram
II III 2. er s
su sus,-a,-um cup tus,-a,-um 3. erat

,eu Iusesem d ruit,- / sI tuit,- / nvins,- / dorit,- / auzit,-
,tu Iusesesi /./

I III IV
a n t ,-ae,-a uict ,-ae,-a aua t ,-ae,-a 1. er mus
II III 2. er tis
su s ,-ae,-a cup t ,-ae,-a 3. erant

,noi Iuseser m d rui i,-te / sI tui i,-te / nvinsi,-se / dori i,-te / auzi i,-te
,voi Iuseser i /./
163
INDICATIV VIITOR ANTERIOR (II)
ACTIV
I II III IV
1. a n u ro
*
su s ro
**
u c ro
***
cupi(u) ro
***
aua u ro
****

2. a n u ris su s ris u c ris cupi(u) ris aua u ris
3. a n u rit su s rit u c rit cupi(u) rit aua u rit
1. a n uer mus su ser mus u cer mus cupi(u)er mus aua uer mus
2. a n uer tis su ser tis u cer tis cupi(u)er tis aua uer tis
3. a n u rint su s rint u c rint cupi(u) rint aua u rint
*
,eu voi Ii
d ruit
**
,eu voi Ii
sI tuit
***
,eu voi
Ii nvins
***
,eu voi Ii
dorit
****
,eu voi Ii
auzit

MEDIO-PASIV
I III IV
a n tus,-a,-um uictus,-a,-um aua tus,-a,-um 1. ero
II III 2. eris
su sus,-a,-um cup tus,-a,-um 3. erit

,eu voi Ii Iost d ruit,- / sI tuit,- / nvins,- / dorit,- / auzit,-
,tu vei Ii Iost /./

I III IV
a n t ,-ae,-a uict ,-ae,-a aua t ,-ae,-a 1. er mus
II III 2. er tis
su s ,-ae,-a cup t ,-ae,-a 3. erunt

,noi vom Ii Iost d rui i,-te / sI tui i,-te / nvinsi,-se / dori i,-te / auzi i,-te
,voi ve i Ii Iost /./

CONJUNCTIVUI PERFECT
ACTIV
I II III IV
1. a n u rim
*
su s rim
**
u c rim
***
cupi(u) rim
***
aua u rim
****

2. a n u ris su s ris u c ris cupi(u) ris aua u ris
3. a n u rit su s rit u c rit cupi(u) rit aua u rit
1. a n uer mus su ser mus u cer mus cupi(u)er mus aua uer mus
2. a n uer tis su ser tis u cer tis cupi(u)er tis aua uer tis
3. a n u rint su s rint u c rint cupi(u) rint aua u rint
*
,eu s Ii
d ruit
**
,eu s Ii
sI tuit
***
,eu s Ii
nvins
***
,eu s Ii
dorit
****
,eu s Ii
auzit
164
MEDIO-PASIV

I III IV
a n tus,-a,-um uictus,-a,-um aua tus,-a,-um 1. sim
II III 2. s s
su sus,-a,-um cup tus,-a,-um 3. sit

,eu s Ii Iost d ruit,- / sI tuit,- / nvins,- / dorit,- / auzit,-
,tu s Ii Iost /./
I III IV
a n t ,-ae,-a uict ,-ae,-a aua t ,-ae,-a 1. s mus
II III 2. s tis
su s ,-ae,-a cup t ,-ae,-a 3. sint

,noi s Ii Iost d rui i,-te / sI tui i,-te / nvinsi,-se / dori i,-te / auzi i,-te
,voi s Ii Iost /./

CONJUNCTIVUI MAI-MUIT-CA-PERFECT
ACTIV
I II III IV
1. a n uissem
*
su sissem
**
u cissem
***
cupi(u)issem
***
aua uissem
****

2. a n uiss s su siss s u ciss s cupi(u)iss s aua uiss s
3. a n uisset su sisset u cisset cupi(u)isset aua uisset
1. a n uiss mus su siss mus u ciss mus cupi(u)iss mus aua uiss mus
2. a n uiss tis su siss tis u ciss tis cupi(u)iss tis aua uiss tis
3. a n uissent su sissent u cissent cupi(u)issent aua uissent
*
,eu as Ii d ruit
**
,eu as Ii
sI tuit
***
,eu as Ii
nvins
***
,eu as Ii
dorit
****
,eu as Ii
auzit

MEDIO-PASIV

I III IV
a n tus,-a,-um uictus,-a,-um aua tus,-a,-um 1. essem
II III 2. ess s
su sus,-a,-um cup tus,-a,-um 3. esset

,eu as Ii Iost d ruit,- / sI tuit,- / nvins,- / dorit,- / auzit,-
,tu ai Ii Iost /./

165
I III IV
a n t ,-ae,-a uict ,-ae,-a aua t ,-ae,-a 1. ess mus
II III 2. ess tis
su s ,-ae,-a cup t ,-ae,-a 3. essent

,noi am Ii Iost d rui i,-te / sI tui i,-te / nvinsi,-se / dori i,-te / auzi i,-te
,voi a i Ii Iost /./

INFINITIV PERFECT
ACTIV
I II III IV
a n uisse
*
su sisse
**
u cisse
***
cupi(u)isse
***
aua uisse
****

*
,c a
d ruit
**
,c a
sI tuit
***
,c a
nvins
***
,c a dorit
****
,c a
auzit

MEDIO-PASIV
I I
a n tum,-am,-um
*
a n t s,- s,-a
*

II II
su sum,-am,-um
**
su s s,- s,-a
**

III III
uictum,-am,-um
***
esse uict s,- s,-a
***
esse
III III
cup tum,-am,-um
***
cup t s,- s,-a
***

IV IV
aua tum,-am,-um
****
aua t s,- s,-a
****


*
,c a Iost d ruit,-
*
,c au Iost d rui i,-te
**
,c a Iost sI tuit,-a
**
,c au Iost sI tui i,-te
***
,c a Iost nvins,-
***
,c au Iost nvinsi,-se
***
,c a Iost dorit,-
***
,c au Iost dori i,-te
****
,c a Iost auzit,-
****
,c au Iost auzi i,-te

166
B. Flexiunea nomal deponent (medie)
*

INDICATIV PREZENT
I II III IV
1. u nor
*
uereor
**
fungor
***
patior
***
partior
****

2. u n ris uer ris fung ris pat ris part ris
*
,eu
vnez
**
,eu
respect
***
,eu
ndeplinesc
***
,eu
suI r
****
,eu
mpart

INDICATIV IMPERFECT
I II III IV
1. u n bar
*
uer bar
**
fung bar
***
pati bar
***
parti bar
****

2. u n b ris uer b ris fung b ris pati b ris parti b ris
*
,eu
vnam
**
,eu
respectam
***
,eu
ndeplineam
***
,eu
suIeream
****
,eu mp r-
eam

INDICATIV VIITOR I
I II III IV
1. u n bor
*
uer bor
**
fungar
***
patiar
***
partiar
****

2. u n beris uer beris fung ris pati ris parti ris
*
,eu voi
vna
**
,eu voi
respecta
***
,eu voi
suIeri
***
,eu voi
ndeplini
****
,eu voi
mp r i

INDICATIV PERFECT
I II III IV
1. u n tus,
-a,-um sum
*

ueritus,
-a,-um sum
**

functus,
-a,-um sum
***

passus,
-a,-um sum
***

part tus,
-a,-um sum
****

2. u n tus,
-a,-um es
ueritus,
-a,-um es
functus,
-a,-um es
passus,
-a,-um es
part tus,
-a,-um es
*
,eu am
vnat
**
,eu am
respectat
***
,eu am
ndeplinit
***
,eu am
suIerit
****
,eu am
mp r it



*
Ia modurile personale sunt indicate mai jos numai primele dou persoane
gramaticale de la singular (respectiv, una singur la imperativ).
167


INDICATIV MAI-MUIT-CA-PERFECT
I II III IV
1. u n tus,
-a,-um eram
*

ueritus,
-a,-um eram
**

functus,
-a,-um eram
***

passus,
-a,-um eram
***

part tus,
-a,-um eram
****

2. u n tus,
-a,-um er s
ueritus,
-a,-um er s
functus,
-a,-um er s
passus,
-a,-um er s
part tus,
-a,-um er s
*
,eu
vnasem
**
,eu
respectasem
***
,eu
ndeplinisem
***
,eu
suIerisem
****
,eu
mp r isem

INDICATIV VIITOR ANTERIOR (II)
I II III IV
1. u n tus,
-a,-um ero
*

ueritus,
-a,-um ero
**

functus,
-a,-um ero
***

passus,
-a,-um ero
***

part tus,
-a,-um ero
****

2. u n tus,
-a,-um eris
ueritus,
-a,-um eris
functus,
-a,-um eris
passus,
-a,-um eris
part tus,
-a,-um eris
*
,eu voi Ii
vnat
**
,eu voi Ii
respectat
***
,eu voi Ii
ndeplinit
***
,eu voi Ii
suIerit
****
,eu voi Ii
mp r it
CONJUNCTIV PREZENT
I II III IV
1. u ner
*
uerear
**
fungar
***
patiar
***
partiar
****

2. u n ris uere ris fung ris pati ris parti ris
*
,s
vnez
**
,s
respect
***
,s
ndeplinesc
***
,s
suI r
****
,s
mpart
CONJUNCTIV IMPERFECT
I II III IV
1. u n rer
*
uer rer
**
fung rer
***
pat rer
***
part rer
****

2. u n r ris uer r ris funger ris pater ris part r ris
*
,eu as
vna
**
,eu as
respecta
***
,eu as
ndeplini
***
,eu as
suIeri
****
,eu as
mp r i

168
CONJUNCTIV PERFECT
I II III IV
1. u n tus,
-a,-um sim
*

ueritus,
-a,-um sim
**

functus,
-a,-um sim
***

passus,
-a,-um sim
***

part tus,
-a,-um sim
****

2. u n tus,
-a,-um s s
ueritus,
-a,-um s s
functus,
-a,-um s s
passus,
-a,-um s s
part tus,
-a,-um s s
*
,eu s Ii
vnat
**
,eu s Ii
respectat
***
,eu s Ii
ndeplinit
***
,eu s Ii
suIerit
****
,eu s Ii
mp r it

CONJUNCTIV MAI-MUIT-CA-PERFECT
I II III IV
1. u n tus,
-a,-um essem
*

ueritus,-a,-um
essem
**

functus,
-a,-um essem
***

passus,
-a,-um essem
***

part tus,-a,-
um essem
****

2. u n tus,
-a,-um ess s
ueritus,
-a,-um ess s
functus,
-a,-um ess s
passus,
-a,-um ess s
part tus,
-a,-um ess s
*
,eu as Ii
vnat
**
,eu as Ii
respectat
***
,eu as Ii
ndeplinit
***
,eu as Ii
suIerit
****
,eu as Ii
mp r it

IMPERATIV PREZENT
I II III IV
1. u n re
*
uer re
**
fung re
***
pat re
***
part re
****

*
,vneaz
**
,respect
***
,ndeplineste
***
,suIer
****
,mparte

IMPERATIV VIITOR
I II III IV
1. u n tor
*
uer tor
**
fung tor
***
pat tor
***
part tor
****

*
,s vnezi
**
,s respec i
***
,s ndeplinesti
***
,s suIeri
****
,s mpar i

SUPIN
I II III IV
AC u n tum
*
ueritum
**
functum
***
passum
***
partitum
****

ABI u n t uerit funct pass part t
*
,pentru a
vna
**
,pentru a
respecta
***
,pentru a
ndeplini
***
,pentru
a suIeri
****
,pentru a
mp r i

169
INFINITIV PREZENT
I II III IV
u n r
*
uer r
**
fung
***
pat
***
part r
****

*
,a vna
**
,a respecta
***
,a ndeplini
***
,a suIeri
****
,a mp r i

INFINITIV PERFECT
I II III IV
u n tum,-am,
-um esse
*

ueritum,-am,
-um esse
**

functum,-am,
-um esse
***

passum,-am,
-um esse
***

part tum,-am,
-um esse
****

*
,c a vnat,
,a Ii vnat
**
,c a
respectat, ,a
Ii respectat
***
,c a
ndeplinit, ,a
Ii ndeplinit
***
,c a
suIerit, ,a
Ii suIerit
****
,c a
mp r it, ,a
Ii mp r it

INFINITIV VIITOR
I II III IV
u n t rum,-am,
-um esse
*

uerit rum,-am
-um esse
**

funct rum,-am
-um esse
***

pass rum,-am,
-um esse
***

part t rum,-am,
-um esse
****

*
,c va vna
**
,c va
respecta
***
,c va
ndeplini
***
,c va
suIeri
****
,c va
mp r i

GERUNZIU
I II III IV
G u nana
*
uerena
**
fungena
***
patiena
***
partiena
****

*
,de a
vna
**
,de a
respecta
***
,de a
ndeplini
***
,de a
suIeri
****
,de a
mp r i

GERUNDIV (PARTICIPIU VIITOR PASIV)
I II III IV
u nanaus,
-a,-um
*

uerenaus,
-a,-um
**

fungenaus,
-a,-um
***

patienaus,
-a,-um
***

partienaus,
-a,-um
****

*
,care
trebuie
vnat,-
**
,care
trebuie
respectat,-
***
,care
trebuie
ndeplinit,-
***
,care
trebuie
suIerit,-
****
,care
trebuie
mp r it,-

170
PARTICIPIU PREZENT
I II III IV
N u nans
*
uerens
**
fungens
***
patiens
***
partiens
****

G u nantis uerentis fungentis patientis partientis
*
,care
vneaz
**
,care
respect
***
,care
ndeplineste
***
,care
suIer
****
,care
mparte
PARTICIPIU PERFECT
I II III IV
u n tus,
-a,-um
*

ueritus,
-a,-um
**

functus,
-a,-um
***

passus,
-a,-um
***

part tus,
-a,-um
****

*
,vnnd,
,care a
vnat
**
,respectnd,
,care a respectat
***
,ndeplinind,
,care a ndeplinit
***
,suIerind,
,care a suIerit
****
,mp r ind,
,care a mp r it

PARTICIPIU VIITOR
I II III IV
u n t rus,
-a,-um
*

uerit rus,
-a,-um
**

funct rus,
-a,-um
***

pass rus,
-a,-um
***

part t rus,
-a,-um
****

*
,care va
vna
**
,care va
respecta
***
,care va
ndeplini
***
,care
va suIeri
****
,care va
mp r i

171
CAPITOLUL X

MORFOLOGIA VERBULUI (III).
FLEXIUNEA ANOMAL


Gramaticii latini ai epocii imperiale au denumit prin sintagma
uerba an m la acel grup de verbe a c ror Ilexiune se ndep rta cu
totul de paradigmele ce constituiau structuri relativ Iixe, previzibile,
usor de utilizat la nivelul oralit ii, n sIrsit usor de nv at si de
re inut chiar si de c tre persoane care nu erau nativ latinoIone. Prin
urmare, cauza Iundamental a comportamentului morIologic diIerit al
verbelor anomale n raport cu restul imensei majorit i a verbelor
latine a reprezentat-o vechimea, altIel spus caracterul arhaic, de
sorginte IE, al Iormelor anomale conservate n latin .
n ce a constat acest caracter arhaic al verbelor anomale?
R spunznd pe scurt, am putea s l deIinim ca pe o sum de tr s turi
particulare constnd din conservarea, par ial de la un verb la altul, a
speciIicului Ilexiunii de tip IE n materie verbal . Men ion m, dintre
toate aceste tr s turi generale, urm toarele:
1) mostenirea sistemului IE de Iormare supletiv a temelor (de la
radicale diIerite): es-, s- vs. fu-, fer- vs. tul-.
2) atematismul, respectiv Iormarea unor moduri si timpuri I r
vocala tematic (-o-/-e-), prin atasarea desinen elor direct la radical:
es-t, uul-t, fer-s etc.
3) apoIonia radicalului n cadrul Ilexiunii la acelasi mod si timp:
s-um, s-unt Ia de es, es-t etc.; u l-o Ia de u- -s etc.
4) moduri IE (n spe , optativul) incorporate n alte moduri
(aici, conjunctivul): s-i-m, u l-i-m etc.

n cele ce urmeaz , vom prezenta Ilexiunea complet a verbelor
anomale din limba latin , Ilexiune n cadrele c reia am inclus si un
grup aparte, si el vechi n limb , reprezentat de anomalele cu flexiune
incomplet sau cum sunt mai curnd cunoscute defectiv , ale
c ror caracteristici le vom expune dup prezentarea anomalelor
propriu-zise.
172
A. Anomale propriu-zise

1. SUM, ESSE, FUI
DERIVATEIE SI COMPUSEIE SAIE
Prezentare
1. Ia inaicativ pre:ent se utilizau ambele grade apoIonice ale
radicalului (-e- si O):
*
s-/
'
s-, respectiv gradul normal (sau ,plin)
pentru singular, O pentru plural (cu inversare la persoana a II-a plural:
es-tis, analogic dup es, si la persoana I, s-um n loc de
*
es-mi).
2. Ia con/unctiv imperfect, imperativ pre:ent, imperativ viitor si
infinitiv pre:ent, radicalul
*
s- se conserv nemodiIicat, deoarece Iie
este urmat de o consoan (-s- sau -t-), care i p streaz Iorma, Iie nu
este urmat de niciun alt sunet si, prin urmare, r mne, de asemenea,
nemodiIicat.
3. Auxiliarul latin nu posea : participiu pre:ent, participiu viitor
pasiv (gerunaiv), gerun:iu, supin. De asemenea, este un verb deIectiv
(cu Ilexiune incomplet ) si pentru c nu posea aiate:a meaio-pasiv :
n consecin , nu posea nici participiu perfect pasiv. Totusi, de la R
*
bh -, latina a creat analogic, n poIida absen ei supinului, un
participiu viitor activ, cu suIixul modal-temporal - r-: f -t- r-us (3).
Ia infinitiv viitor activ, futurum esse este substituibil, nc din latina
arhaic , prin Iorma sintetic fore, avnd acelasi n eles.

MODUI PARADIGMA
IUI ESSE INDICATIV CONJUNCTIV IMPERATIV INFINITIV PARTICIPIU
TIMPUI
PREZENT 1. sum
2. es
3. est
1. sumus
2. estis
3. sunt
sim
s s
sit
s mus
s tis
sint

es


este


esse

173

MODUI PARADIGMA
IUI ESSE INDICATIV CONJUNCTIV IMPERATIV INFINITIV PARTICIPIU
TIMPUI
IMPERFECT 1. eram
2. er s
3. erat
1. er mus
2. er tis
3. erant
esssem
ess s
esset
ess mus
ess tis
essent
VIITOR I 1. ero
2. eris
3. erit
1. erimus
2. eritis
3. erunt

est
est

est te
sunt

fut rum
fut ram esse
futurum


fut rus
fut ra
fut rum
PERFECT 1. fu
2. fuist
3. fuit
1. fuimus
2. fuistis
3. fu runt
(fu re)
fu rim
fu ris
fu rit
fuer mus
fuer tis
fu rint


fuisse

M.M.C.P. 1. fu ram
2. fu r s
3. fu rat
1. fuer -
mus
2. fuer tis
3. fu rant
fuissem
fuiss s
fuisset
fuiss mus
fuiss tis
fuissent
VIITOR
ANTERIOR
(II)
1. fu ro
2. fu ris
3. fu rit
1. fuer -
mus
2. fuer tis
3. fu rint


DERIVATEIE SI COMPUSEIE IUI ESSE. Singurul auxiliar
din limba latin posed o serie destul de numeroas de deri vat e, Ior-
mate pornind de la baza esse prin ad ugarea unui preIix (sau preverb),
la origine o prepozi ie. PreIixarea lui esse a condus la apari ia anumitor
modiIic ri semantice ale verbelor derivate n raport cu cel de baz :
174
absum, abesse, fu , ,a Ii departe, ,a lipsi, ,a Ii absent;
aasum, aaesse, aafu (affu ), ,a Ii de Ia , ,a Ii prezent, ,a lua
parte la, ,a asista, ,a ajuta;
a sum, a (e)sse, a fu , ,a lipsi;
insum, inesse, infu (perIect rar uzitat), ,a Ii n / pe , ,a se aIla,
,a exista;
intersum, interesse, interfu , ,a Ii ntre, ,a Ii la mijloc; ,a Ii
deosebire, ,a se deosebi; ,a Ii de Ia / prezent;
obsum, obesse, obfu (offu ), ,a sta n cale; ,a Iace r u, ,a d una;
praesum, praeesse, praefu , ,a Ii n Iruntea, ,a comanda,
,a conduce;
subsum, subesse, subfu (suffu : perIectul este rar utilizat), ,a Ii /
a sta dedesubt, ,a Ii aproape; ,a Ii la baz , ,a Ii ascuns;
supersum, superesse, superfu , ,a mai r mne, ,a mai Ii;
,a supravie ui; ,a Ii din belsug, ,a prisosi;
Derivatele lui esse se conjug precum verbul-baz , Iorma
preIixului r mnnd neschimbat . n plus Ia de esse, abesse si
praeesse sunt singurele derivate care posed participiu prezent:
absens,-entis si praesens,-entis.
Am l sat de o parte un singur derivat cu preIix care prezint
neregularit i, de ordin Ionetic, n conjugare: pr sum, pr aesse,
pr fu , ,a Ii de Iolos, ,a Ii bun la, ,a servi, ,a Iolosi. PreIixul
reprezenta, la origine, prepozi ia proa, Iorma veche a lui pr : -a Iinal a
continuat s se p streze, din motive euIonice, naintea Iormelor lui
esse care ncepeau cu o vocal , dar a disp rut naintea Iormelor
ncepnd cu o consoan . A se compara:
pr aes cu pr sum
pr aest pr s mus
pr aestis pr sunt
pr aeram etc. pr sim etc.
Unicul verb compus al lui esse este possum, posse, potu , ,a
putea, ,a Ii n stare. Verbul-baz a intrat, n epoca Iorm rii limbii
latine, n compunere cu adjectivul potis,-e, ,puternic, ,capabil, ,n
stare, adjectiv care, de altIel, a continuat s Iie uzual n limb si dup
crearea verbului posse. n conjugarea verbului posse (provenit din
Iorma arhaic potesse, atestat nc la Plautus), consoana radical
Iinal -t- a adjectivului (pot-) se men ine naintea Iormelor care ncep
175
cu o vocal , n schimb, naintea Iormelor care ncep cu -s- ale lui esse
se produce asimilarea lui -t- la -s-, ca urmare a contactului Ionetic
direct. Iat paradigma:

TIMPUI

MODUI
INDICATIV CONJUNCTIV INFINITIV
PREZENT
1. possum
2. potes
3. potest
poss mus
potestis
possunt
possim
poss s
possit
poss mus
poss tis
possint

posse
IMPERFECT
1. pot ram
2. pot r s
3. pot rat
poter mus
poter tis
pot rant
possem
poss s
posset
poss mus
poss tis
possent

VIITOR I 1. pot ro 2. poteris etc.
PERFECT
1. potu 2. potuist etc. 1. potu rim
2. potu ris etc.
potuisse
M.M.C.P.
1. potu ram
2. potu r s etc.
1. potuissem
2. potuiss s etc.

VIITOR
ANTERIOR (II)
1. potu ro
2. potueris etc.


MOSTENIREA IUI ESSE N IIMBA ROMN . Formele p strate
ale auxiliarului latin sunt numeroase si particulare pentru limba romn ,
intrnd n discu ie, desigur, si cele atestate de dialecte.
a) INDICATIV PREZENT
sum rom. su, s- (de unde, ulterior, s)
est
*
est -e analogic dup verbele de conjugarea a II-a, a III-a si a IV-a.
s mus (n loc de sumus, Ienomen de substitu ie datnd din latina
popular , nc din secolul I a. Chr.) rom. arh. sem; n romn , aceast Iorm
a Iost, la rndul ei, nlocuit analogic, mai exact reI cut dup modelul
persoanei a III-a plural.
s tis (cu aceeasi substitu ie modal ca la persoana precedent ) setis
(atestat epigraIic) rom. arh. se i, Iorm substituit analogic, ca si sem.
sint (prin aceeasi substitu ie modal ca si la celelalte persoane de la
plural) rom. snt. Aceasta este Iorma mostenit din latin la persoana a III-a
plural pentru indicativul prezent: ,sunt e o Iorm savant , introdus de scoala
latinist n secolul al XIX-lea (Alexandru Rosetti) si reactualizat , n mod
Ior at si arbitrar, I r o dezbatere public , de c tre Academia Romn dup
1990.
176
b) CONJUNCTIV PREZENT
Substituirea lui sim, s s etc. cu fiam, fias, fiat etc. (conjunctivul prezent
al verbului anomal fio, fieri, factus sum) a condus la apari ia Iormelor
romnesti de conjunctiv prezent ale auxiliarului a fi: (s ) fiu, (s ) fii, (s ) fie
etc.
c) INDICATIV PERFECT
fui fuiu (Iorm atestat n sec. al XVI-lea); arom. fu , drom. fui
fuit fu; arom. fu
fuimus fumu; arom. fum; Iorma din dacoromn este atestat si ea n
sec. al XVI-lea
fu runt fur ; arom. fur
n romna ( dacoromna) modern , posterioar secolului al XVI-lea,
regional (si cu extindere limitat ) s-a recreat paradigma perIectului simplu la
plural, pe baza persoanei a III-a: (noi) fur m, (voi) fur i.
d) PARTICIPIU PERFECT
Att aromna, pe de o parte, ct si dacoromna si megleno-romna, pe
de alta, au resim it necesitatea de a-si crea un participiu, pe care latina nu l
cunostea, la timpul perIect al diatezei (medio-)pasive. Aromna l-a creat pe
fut,- (dup modelul lui avui avut, v :ui v :ut, pieraui pieraut), iar
celelalte dou dialecte pe fost,- .

2. FERO, FERRE, TUL , L TUM
SI DERIVATEIE SAIE
PREZENTARE. Verbul are la baz radicalul IE
*
bher-, ,a
purta, ,a duce, care si-a conservat semantismul n latin . Caracterul
vechi, anomal, al Ilexiunii acestui verb este conIerit de dou elemente:
a) supletivismul temelor: cea de perIect, t l-, si tema supinului, l t-,
l tum; b) caracterul atematic al unor moduri si timpuri: indicativul
prezent (cu Iorme, ns , mixte, c ci apar si unele tematice), conjunc-
tivul imperIect, imperativul (de asemenea cu Iorme mixte, la ambele
diateze), inIinitivul prezent. Se numesc ,atematice acele Iorme
modal-temporale, legate sau nu de ideea de persoan , la care se cons-
tat absen a unei vocale curent numite ,tematice: - - sau - -
atasate temei primare sau radicalului si realiznd astIel ,leg tura
dintre tem / radical si DP sau suIix(e): acestea din urm (DP sau
suIixele), ca urmare tocmai a absen ei vocalei tematice, Iac priz direct
la tema primar / radical. Formele tematice posed , n schimb, respec-
tiva vocal .
177

PARADIGMA IUI FERRE
ACTIV
INDICATIV
PREZENT
CONJUNCTIV
IMPERFECT
IMPERATIV
INFINITIV
PREZENT
1. fero
2. fers
3. fert
1. fer mus
2. fertis
3. ferunt
ferrem
ferr s
ferret
ferr mus
ferr tis
ferrent
2. sg. fer prezent
2. pl. ferte
2. sg. fert
3. sg. fert viitor
2. pl. fert t
3. pl. ferunt
ferre
MEDIO-PASIV
INDICATIV
PREZENT
CONJUNCTIV
IMPERFECT
IMPERATIV
INFINITIV
PREZENT
1. feror
2. ferris
3. fertur
1. fer mur
2. fer m n
3. feruntur
ferrer
ferr ris
ferr tur
ferr mur
ferr m n
ferrentur
2. sg. ferre prezent
2. pl. fer m n
2. sg. fertor
3. sg. fertor viitor
2. pl. -
3. pl. feruntor
ferr

Celelalte Iorme derivate de la tema
*
fer- (considerat ca tem a
prezentului) sunt nomale, la ambele diateze: fer bam, - s etc.; feram,
fer s etc.; feram, fer s etc.; ferens etc.; ferena , ferena etc.; fer bar,
ferar etc.; ferenaus etc.
Formele derivate de la temele
*
tul- si l t- prezint o Ilexiune
regulat : t l ram, t l ro, t l rim, t lissem, tulisse; latus,-a,-um sum
etc.; latus,-a,-um eram etc.; lat rus, -a,-um etc.
DERIVATEIE IUI FERRE prezint , n cursul Ilexiunii, ace-
leasi particularit i ca si verbul-baz . n plus, ca urmare a preIix rii, au
loc numeroase Ienomene de asimilare Ionetic :
ab-: auf ro, auferre, abst l , abl tum, ,a lua, ,a ridica;
ad-: aff ro, afferre, att l , all tum, ,a aduce;
cum-/con-: conf ro, conferre, cont l , coll tum, ,a aduna,
,a reuni, ,a duce mpreun ;
d -: d f ro, d ferre, d t l , d l tum, ,a anun a, ,a raporta;
,a denun a;
178
dis-: diff ro, differre, dist l , d l tum, ,a se deosebi;
,a mpr stia; ,a amna;
ex-: eff ro, efferre, ext l , l tum, ,a lua din, ,a scoate;
in-: inf ro, inferre, int l , ill tum, ,a duce n, ,a aduce;
ob-: off ro, offerre, obt l , obl tum, ,a aduce, ,a prezenta,
,a oIeri;
prae-: praef ro, praeferre, praet l , prael tum, ,a duce n Ia ,
,a ar ta; ,a pune mai presus, ,a preIera;
pr -: pr f ro, pr ferre, pr t l , pr l tum, ,a purta nainte,
,a scoate
r -: r f ro, r ferre, rett l , rel tum, ,a aduce napoi; ,a aduce
la cunostin , ,a raporta (rett l
*
ret t l , prin sincopare);
s b-: suff ro, sufferre, sust l , subl tum, ,a pune sub,
,a suporta, ,a r bda, ,a suIeri;
trans-: transf ro, transferre, transt l , transl tum, ,a purta peste,
,a transporta, ,a transIera.

Verbul de baz nu are descenden i romanici. O parte din derivatele lui
existente n limbile romanice reprezint mprumuturi culte din latin , intrate
de altIel n circuit interna ional, ca neologisme.

3. VOLO, VELLE, VOLU
SI COMPUSEIE SAIE

PREZENTARE. Verbul uelle se construieste, la Iormele derivate
de la tema prezentului, prin alternan a vocalei radicalului (apoIonia
vocalic ): - -/- - (u l-/u l-). Ia indicativ prezent, Iormele tematice
alterneaz cu cele atematice: sg. uolo (Iorm tematic ); u s (Iorm
atematic , pornind de la radicalul
*
uei-/
*
u -); uult (Iorm atematic ,
pornind de la radicalul
*
u l-
*
u l-
*
uul- desinen a
*
-t -t);
u l mus (Iorm tematic ); uultis (arh. uoltis: cI. uolt uult) provine
din gradul O al radicalului (
*
uul-tes : uol-tis); uolunt (Iorm tematic ).
Gradul normal (,plin) - - al vocalei radicale se p streaz la:
conjunctiv prezent (unde se utilizeaz suIixul de optativ - -
*
-ei-, ca
la conjunctivul prezent s-i-m al lui esse), conjunctiv imperIect (
*
uel-
s -m : uel-le-m) si inIinitiv prezent (
*
uel-s : uel-le), asadar, nainte de
-l- palatal si de -l- urmat de o consoan asimilabil .
179
Se remarc , n sIrsit, absen a urm toarelor moduri nominale:
gerunziul, participiul viitor pasiv (gerundivul) si supinul. Absen a
celui din urm atrage absen a corespunz toare a timpurilor / modurilor
derivate de la tema supinului. Aceste aspecte caracterizeaz si
comportamentul morIologic al compuselor lui uelle.

PARADIGMA IUI JELLE
MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV INFINITIV
PREZENT
1. u l
2. u s
3. uolt, uult
1. uol mus
2. uoltis, uultis
3. uolunt
uelim
uel s
uelit
uel mus
uel tis
uelint


uelle
IMPERFECT
1. uol bam
2. uol b s etc.
uellem
uell s etc.

MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV INFINITIV
VIITOR I
1. uolam
2. uol s etc.

PERFECT
1. uol
2. uol isti etc.
uol rim
uol ris etc.
uol isse
M.M.C.P.
1. uol ram
2. uol r s etc.
uol issem
uol iss s etc.

VIITOR ANTERIOR (II)
1. uol ro
2. uol ris etc.


COMPUSEIE IUI JELLE. Sunt numai dou :
n l , n lle, n l , ,a nu voi, ,a nu accepta, ,a reIuza;
m l , m lle, m l , ,a voi mai bine, ,a voi mai degrab
(curnd), ,a preIera.
Ambele verbe compuse constituie Iorme contrase: primul provine
din contragerea nega iei n - si Iormele verbului ,a voi (u l , uelle
etc.); al doilea din reunirea si, apoi, contragerea adverbului magis
mpreun cu Iormele aceluiasi verb.
180
PARADIGMA COMPUSEIOR IUI JELLE:
N LO, N LLE, N LU
MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV IMPERATIV INFINITIV
PREZENT
1. n l
2. n u s; n n u s
3. n uolt; n n uolt,
n n uult
1. n l mus
2. n uoltis, n n
uoltis, n n uultis
3. n lunt
n lim
n l s
n lit

n l mus
n l tis

n lint

n l



n l te

n lle
IMPERFECT
1. n l bam
2. n l b s etc.
n llem
n ll s etc.

VIITOR I
1. n lam
2. n l s etc.
2. n l t
3. n l t
2. n l t te
3. n lunt

PERFECT
1. n l
2. n l ist etc.
n l rim
n l ris etc.
n l isse
M.M.C.P.
1. n l ram
2. n l r s etc.
n l issem
n luiss s etc.

VIITOR
ANTERIOR (II)
1. n l ro
2. n l ris etc.


M LO, M LLE, M LU
MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV INFINITIV
PREZENT
1. m lo
2. m u s
3. m uolt, m uult
1. m l mus
2. m uoltis,
m uultis
3. m lunt
m lim
m l s
m lit
m l mus
m l tis
m lint


m lle
IMPERFECT
1. m l bam
2. m l b s etc.
m llem
m ll s etc.

VIITOR I
1. m lam
2. m l s etc.

PERFECT
1. m l
2. m l ist etc.
m l rim
m l ris etc.
m l isse
M.M.C.P.
1. m l ram
2. m l r s etc.
m l issem
m l iss s

VIITOR
ANTERIOR (II)
1. m l ro
2. m l ris etc.

181
Observa ie:
Spre deosebire de verbul-baz si de compusul s u n lle, m lle nu
posed participiu prezent. n privin a celorlalte moduri si timpuri care lipsesc
verbului-baz , si m lle se aliniaz , ca si n lle, seriei deIective.

MOSTENIREA N IIMBA ROMN . Ca si n cazul lui posse, latina
popular din zona carpato-danubian a reI cut paradigma anomal a lui uelle
(compusele sale r mnnd izolate, slaba lor utilizare n vorbire conducnd
inevitabil spre dispari ie), astIel nct a Iost creat o nou paradigm ,
regularizatoare, dup tiparele conjug rii a II-a:
*
u leo, - re, u l . Au Iost
mostenite n romna comun si, de aici, n dialecte urm toarele Iorme:
a) INDICATIV PREZENT

*
u leo drom. voi (rom. mod. voi), uel s drom. vei;
*
u let drom.
*
voare (prin diItongarea lui o sub accent si rotacizare),
vare (prin monoItongare ulterioar va (prin scurtarea corpului Ionetic);
*
u l mus : drom., arom. megl. vrem;

*
u l tis drom. vre i;
u lunt (si nu
*
uolent) a Iost singura Iorm mostenit din paradigma
clasic a indicativului prezent al lui uelle, prin rotacizare si dispari ia ini ial
doar a desinen ei -nt, ulterior si a vocalei scurte -u, ajunse n pozi ie Iinal
(vor ).
b) INDICATIV PERFECT
u l drom. vrui,
c) INFINITIV (PREZENT)
*
u l re drom. vrere.

4. O, RE, (J) , 1UM
DERIVATEIE SI COMPUSEIE SAIE

PREZENTARE. Si acest verb oIerea, n latina clasic , o Ilexiune
mixt , atematic (asa cum va Ii Iost, probabil, integral la origine, n
epoca unit ii IE) si, simultan, tematic . Radicalul IE de la care s-a
alc tuit paradigma acestui verb a Iost
*
ei-; nc din perioada comuni-
t ii IE, el alterna cu Iorma redus
*
.
ImperIectul indicativului adaug suIixul direct la radical, deci
ntr-o manier atematic : -ba-m etc. Ia Iel si viitorul aceluiasi mod,
Iormat analogic dup imperIect: -b-o etc.
182
Prezentul conjunctivului nu provine din optativ, ci este cel
autentic IE (e-a-m etc.). ImperIectul aceluiasi mod este cel asteptat:
*
ei-s -m : -re-m etc.
Ia participiul prezent, pentru prima si ultima oar n limba latin
la acest mod, se poate constata alternan a vocalic - -/- -: -e-ns (
*
ei-
-nt-s) la N sg; - -nt-is (
*
ei- -nt-es) la G sg si pe acelasi grad - - n
continuare, la celelalte cazuri oblice.
Ia seria modurilor si timpurilor derivate de la TPI, suIixul
bilabial se reduce aproape ntotdeauna, mai ales la nivelul oralit ii
(de ex., u : i etc.).
Desi este intranzitiv, re, ,a merge, posed si Iorme pentru
diateza pasiv , dar numai la persoana a III-a singular, ca verb
impersonal: cel mai des Iolosite sunt Iormele tur, ,se merge, tum
est, ,s-a mers, tur, ,s se mearg .

PARADIGMA IUI RE ACTIV
MODUI
TIMPUI
INDICATIV
CONJUNC-
TIV
IMPE-
RATIV
INFINITIV PARTICIPIU
GERUN-
ZIU
SUPIN
PREZENT
1. o
2. s
3. it
1. mus
2. tis
3. eunt
am
s
at
mus
tis
ant




te

re
N sg
i ns
G untis
D unt
etc.
G una
D una
etc.
AC tum
(ABI
neIolosit)
IMPER-
FECT
1. bam
2. b s
3. bat
1. b mus
2. b tis
3. bant
rem
r s
ret
r mus
r tis
rent
VIITOR I
1. bo
2. bis
3. bit
1. b mus
2. b tis
3. bunt
t
t

t te
eunt
t rum
t ram
t rum etc.

esse
t rus (m)
t ra (f)
t rum (n)
etc.
PERFECT
1. (u)
2. (u)ist
3. (u)it
1. (u) mus
2. (u)istis
3. (u) runt
(- re)
(u) rim
(u) ris
(u) rit
(u) r mus
(u) r tis
(u) rint
(u)isse
( sse)
183
VIITOR
ANTE-
RIOR (II)
1. (u) ro
2. (u) ris
3. (u) rit
etc.
M.M.C.P.
1. (u) ram
2. (u) r s
3. (u) rat
etc.
(u)issem
(u)iss s
(u)isset
etc.

DERIVATEIE SI COMPUSEIE IUI RE. MOSTENIREA N IIMBA
ROMN
ab-: ab o, - re, ab (u) , ab tum, ,a pleca (de undeva), ,a se duce,
,a se ndep rta;
aa-: aa o, - re, aa (u) , aa tum, ,a veni (c tre / la), ,a se apropia de,
,a se ndrepta spre; ,a nIrunta;
circum-: circum o / circueo, - re, circum (u) , circum tum, ,a merge de
jur mprejur, ,a Iace nconjurul; ,a ncercui; ,a parcurge;
cum- / co-: c o,- re, co (u) , c tum, ,a se aduna, ,a se ntruni,
,a se uni, ,a se alia; ,a se mperechea;
ex-: ex o, - re, ex (u) , ex tum, ,a iesi, ,a pleca; s-a mostenit n limba
romn (ex re rom. ie,ire, cu ntreaga paradigm : ex o rom. ies; exis ie,i;
exit iese etc.; exi[ {bam ie,eam etc.);
in-: in o,- re, in (u) , in tum, ,a intra n, ,a p trunde, ,a se duce n
/la; ,a ncepe;
inter-: inter o, - re, interi , inter tum, ,a se pierde n, ,a disp rea
(n), ,a se trece; ,a muri;
ob-: ob o, - re, ob (u) , ob tum, ,a merge contra, ,a veni n Ia ,
,a se opune; ,a disp rea, ,a pieri, ,a muri; ,a atinge, ,a nIrunta,
,a lua asupra sa;
per-: per o, - re, per (u) , per tum, ,a se duce de aici ncolo,
,a disp rea, ,a pieri, ,a se distruge, ,a muri; s-a mostenit n limba romn ,
cu ntreaga paradigm uzual , ca si ex re (cI. supra): per re rom. pie(r)ire;
pereo pier; peris pieri etc.; peri[e{bam pieream etc.; per pierii etc.;
praeter-: praeter o, - re, praeter (u) , praeter tum, ,a trece (mai
departe / pe lng ); ,a l sa la o parte, ,a trece sub t cere, ,a omite;
,a dep si, ,a ntrece;
r (a)-: r a o, - re, r a (u) , r a tum, ,a reveni, ,a se ntoarce;
,a ajunge pn la urm ; ,a trece (asupra);
s b-: s b o, - re, sub , sub tum, ,a veni sub, ,a intra pe dedesubt,
,a p trunde; ,a lua asupra sa; ,a se apropia (de jos n sus), ,a nainta
spre, ,a se urca; ,a-si aminti, ,a se gndi. Verbul s-a mostenit, ca si
per re, n romn si n alte limbi romanice, n romn cu unul dintre sensurile
184
bine reprezentate n latin : sub re rom. suire; din punct de vedere Ionetic,
Iormele din romn au pierdut consoana Iinal a preIixului, ajuns n pozi ie
intervocalic : s b o rom. (eu) sui; s bit (el, ea) suie etc.; subi[ {bam (eu)
sui(e)am etc.; s b suii etc.;
trans-: transeo, - re, trans (u) , trans tum, ,a trece (dintr-un loc
ntr-altul), ,a (se) schimba, ,a trece (mai departe); ,a trece peste,
,a traversa, ,a str bate; ,a ntrece; ,a trece (cu vederea); a petrece.

6. F O, FI R , FACTUS SUM

PREZENTARE. Cea mai vizibil particularitate a acestui verb
const din caracterul mixt al paradigmei sale. Ia timpurile derivate de
la tema primar , a prezentului (TP), verbul se conjug asemenea unuia
normal, din clasa a IV-a de Ilexiune activ (de exemplu, f n re),
exceptnd Iorma de inIinitiv (fi r ): la aceste timpuri, sensul este pasiv
(,a Ii I cut). n schimb, la seria perIectului (TPI), verbul posed
Iorma pasiv , avnd o structur compus (PPP al lui fac re esse, la
timpurile si modurile corespunz toare). Datorit caracterului mixt al
paradigmei sale, f o, fi r , factus sum are aparen a unui verb deponent.
El serveste, n latina literar , nc de la originile cristaliz rii acesteia,
drept Iorma pasiv a verbului facio, - re, care posed numai
paradigm activ .

PARADIGMA IUI FI R
TIMPURIIE DERIVATE DE IA TEMA PREZENTULUI
MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV IMPERATIV INFINITIV
PREZENT
1. f o
2. f s
3. fit
1. f mus
2. f tis
3. f unt
f am
f s
f at
f mus
f tis
f ant

f


f te


fi r
IMPERFECT
1. f bam
2. f b s
3. f bat
1. f b mus
2. f b tis
3. f bant
fi rem
fi r s
fi ret
fier mus
fier tis
fi rent

185

VIITOR I
1. f am
2. f s
3. f et
1. f mus
2. f tis
3. f ent

f t
f t

f t te
f unt

fore
(fut rum
fut ram esse)
fut rum

TIMPURIIE DERIVATE DE IA TEMA PERFECTULUI $I A
SUPINULUI

MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV
PARTI-
CIPIU
INFINITIV
PERFECT
1. sum
2. factus,-a,-um es
3. est
1. sumus
2. fact ,-ae,-a estis
3. sunt
sim
factus,-a,-um s s
sit
s mus
fact ,-ae,-a s tis
sint

factus,
-a,-um


fact ,
-ae,-a

factum,
-am,-um
esse


factos,-as,
-a esse

MAI MUIT
CA
PERFECT
1. eram
2.factus,-a,-um er s
3. erat
1. er mus
2. fact ,-ae,-a er tis
3. erant
essem
factus,-a,-um ess s
esset
ess mus
facti,-ae,-a ess tis
essent



VIITOR II
(ANTERIOR)
1. ero
2. factus,-a,-um eris
3. erit
1. er mus
2. fact ,-ae,-a er tis
3. erunt


factum r

MOSTENIREA N IIMBA ROMN . Ca atare, verbul nu s-a
mostenit n romna comun si, de aici, n dialecte, ntruct o paradigm , Iie si
par ial , a lui fi r nu exist n dacoromn sau dialecte.
186
S-a produs, totusi, n romna comun dup toate probabilit ile o
integrare a unor Iorme modal-temporale ale lui fi r n paradigma lui esse:
astIel, conjunctivul prezent f am etc. s-a substituit lui sim etc., poate tocmai
pentru c acesta din urm a servit, n latina vorbit , nc din epoca clasic , ca
substituent al indicativului prezent al aceluiasi verb (sim n loc de sum etc.);
f am, f s, f at etc. ~ drom. |s ] fiu, |s ] fii, |s ] fie etc.; acelasi Ienomen de
transIer morIologic (metaplasm ) apare atestat si n dialecte: ,n aromn si
megl., 1 si 2 pl sunt trecute de la conjunctiv la indicativ (fimus, fitis): ar. him,
hi /.../, megl. im, i /.../ (Al. Rosetti).
Acestor Iorme trebuie s le ad ug m inIinitivul (lung ulterior,
substantivizat) fire (cu corespondentele dialectale sud-dun rene) lat. fi r , cu
semantismul Iundamental p strat.

B. Anomale cu flexiune incomplet (defective)

Verbele cu Ilexiune incomplet alc tuiesc cea de-a doua
categorie destul de bine reprezentat cantitativ si ca uz n limb de
verbe anomale. Tr s tura lor cea mai caracteristic , din punctul de
vedere al comportamentului morIologic, este de ordin negativ, si
anume absen a unui anumit num r de Iorme (moduri si timpuri), cu
alte cuvinte a unei p r i din conjugare. Cum absen a este ntotdeauna
resim it ca o lips , aceste verbe au Iost denumite de gramaticii latini
prin termenul corespunz tor care semniIic ,lipsa: uerba a fect ua (
a fic re, ,a lipsi).
Ia rndul lor, verbele cu Ilexiune incomplet sau deIectiv se
pot grupa dup criteriul speciIicului respectivei absen e Iormal-
semantice. Prin urmare, se pot distinge 3 t i pur i de anomale cu
Ilexiune incomplet :
a) anomale aefective ae seria pre:entului
n num r de 4, aceste verbe se conjug numai la timpul perIect si
la cele derivate de la tema lui. Este vorba de verbele:
a.1. coep , coepisse, coeptus sum, ,a ncepe






187
Paradigma existent este urm toarea:

DIATEZA ACTIV MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV PARTICIPIU INFINITIV



PERFECT
1. coep
*

2. coepist
3. coepit
1. coep mus
2. coepistis
3. coep runt
(coep re)
coep rim
coep ris
coep rit
coeper mus
coeper tis
coeperint



coepisse


M.M.C.P.
1. coep ram
2. coep r s
3. coep rat
1. coeper mus
2. coeper tis
3. coep rant
coepissem
coepiss s
coepisset
coepiss mus
coepiss tis
coepissent


VIITOR
ANTERIOR
(II)
1. coep ro
2. coep ris
3. coep rit
1. coeper mus
2. coeper tis
3. coep rint


coept rus,
-a,-um
coept r ,
-ae,-a

coept rum,-am,
-um esse

coept r s,- s,-a
esse

DIATEZA MEDIO-PASIV MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV PARTICIPIU INFINITIV
PERFECT
coeptus,-a,-um
1. sum
2. es
3. est etc.
coeptus,-a,-um
sim
s s
sit etc.

coeptus,-a,-um
etc.

coeptum,-am,
-um esse
M.M.C.P.
coeptus,-a,-um
1. eram
2. er s
3. erat etc.
coeptus,-a,-um
essem
ess s
esset etc.

VIITOR
ANTERIOR
(II)
coeptus,-a,-um
1. ero
2. eris
3. erit etc.



*
,am nceput etc.
188
a.2. mem n , meminisse, ,a-si aduce aminte, ,a-si aminti

Acest verb si urm toarele dou , desi au Iorme numai din seria
perIectului, se traduc prin prezent si timpurile gravitnd n sIera
prezentului (imperIect, viitor). Paradigma acestui verb este urm toarea:

MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV IMPERATIV INFINITIV
PERFECT
1. mem n
*

2. meminist
3. mem nit
1. memin mus
2. meministis
3. memin runt
(memin re)
memin rim
memin ris
memin rit
meminer mus
meminer tis
memin rint


meminisse

M.M.C.P.
1. memin ram
2. memin r s
3. memin rat
1. meminer mus
2. meminer tis
3. memin rant
meminissem
meminiss s
meminisset
meminiss mus
meminiss tis
meminissent


VIITOR
ANTERIOR
(II)
1. memin ro
2. memin ris
3. memin rit
1. meminer mus
2. meminer tis
3. memin rint

mement
mement

mement te


a.3. n u , n uisse, ,a cunoaste

Paradigma existent este urm toarea:
MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV INFINITIV
PERFECT
1. n u
**

2. n uist
3. n uit
1. n u mus
2. n uistis
3. n u runt/nou re
n u rim
n u ris
n u rit
n uer mus
n uer tis
n u rint


n uisse


*
,mi amintesc etc.
**
,cunosc etc.
189
M.M.C.P.
1. n u ram
2. n u r s
3. n u rat
1. n uer mus
2. n uer tis
3. n u rant
n uissem
n uiss s
n uisset
n uiss mus
n uiss tis
n uissent

VIITOR
ANTERIOR (II)
1. n u ro
2. n u ris
3. n u rit
1. n uer mus
2. n uer tis
3. n u rint


a.4. a , aisse, ,a ur

Prezint urm toarea paradigm :

MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV PARTICIPIU INFINITIV
PERFECT
1. a
*

2. aist
3. ait
1. a mus
2. aistis
3. a runt
a rim
a ris
a rit
aer mus
aer tis
a rint

sus,-a,-um

s ,-ae,-a


aisse
M.M.C.P.
1. a ram
2. a r s
3. a rat
1. aer mus
2. aer tis
3. a rant
aissem
aiss s
aisset
aiss mus
aiss tis
aissent

VIITOR
ANTERIOR (II)
1. a ro
2. a ris
3. a rit
1. aer mus
2. aer tis
3. a rint
s rus,-a,-um

s r ,-ae,-a
s rum,-am,
-um esse

s r s,- s,-a
esse


*
,ur sc etc.
190
b. anomale aefective ae seria perfectului

Verbele din aceast categorie si-au pierdut TPI (ca si pe aceea a
supinului, de altIel), ele conjugndu-se si asa, incomplet doar la
anumite moduri/timpuri derivate de la tema primar , a prezentului.
Toate aceste verbe apar in, din punct de vedere semantic, sIerei
comunic rii orale, exprimnd, cu diverse nuan e, actul locu ionar.

b.1. aio, ,spun, ,zic, ,aIirm
PARADIGMA
MODUI
TIMPUI
INDICATIV CONJUNCTIV IMPERATIV
PREZENT 1. aio
2. ais SG
3. ait aiunt PI

2. ai s SG
3. aiat aiant PI

2. ai
IMPERFECT
1. ai bam
2. ai b s
3. ai bat
1. aieb mus
2. aieb tis
3. ai bant

PERFECT 3. ait
PARTICIPIU PREZENT
N aiens
G aientis etc.

b.2. inquam, ,zic, ,spun
PARADIGMA
MODUI /TIMPUI INDICATIV IMPERATIV
PREZENT
1. inquam
2. inquis
3. inquit
1. inqu mus
2. inqu tis
3. inquiunt

2. inque
IMPERFECT
3. inqui bat
3. inqui bant

VIITOR (I)
2. inqui s
3. inquiet
2.
inqu t
3.
191
PERFECT
1. inquam
(reI cut: inqui )
2. inquist
3. inquit

b.3. (for), f ri, f tus sum, ,a vorbi, ,a spune, ,a gr i
PREZENTARE. Este un verb cu nI isare aparent de depo-
nent; n realitate, indicativul prezent for este ca si inexistent, neIiind
uzitat. R d cina verbului este f - (scurtat ulterior pe cale intern ).
Forma f tur reprezint urma vechii Ilexiuni atematice. Izolat, exist si
Iorme similare celor nomale si tematice (f bor, f b tur). Nu se
Ilexioneaz dect la diateza medio-pasiv .

MODUI
TIMPUI
INDICATIV IMPERATIV GERUNZIU PARTICIPIU SUPIN INFINITIV
PREZENT
3. f tur
*
2. f re N fans
G fantis
etc.
f r
VIITOR
1. f bor
2. f b tur

PERFECT
f tus,-a
-um
1. sum
2. es
3. est
f t ,-ae,-a
1. s mus
2. estis
3. sunt


f tus,-a,
-um
f t ,-ae, -a
M.M.C.P.
f tus,-a,-
um
1. eram
2. er s
3. erat
f t ,-ae,-a
1. er mus
2. er tis
3. erant
G fana
D fana etc.
ABI
f t

*
,(el, ea) vorbeste
192
c) verbe utilizate unipersonal, cu valoare impersonal .

Se pot distinge urm toarele 4 subcl ase:
c.1. uni- si impersonale care exprim Ienomene nat ural e
fulget, perI. fulsit, ,Iulger
fulg rat fulgur uit, ,id.
fulm nat fulmin uit, ,id.; ,tr zneste
gelat gel uit, ,nghea
grana nat granain uit, ,bate/cade grindina
hiemat hiem uit, ,e Irig de iarn , ,d gerul, ,geruieste
(il)l cescit (il)l xit, ,ncepe s (str )luceasc ; ,se lumineaz
de ziu ; ,se Iace ziu
(l ciscit)
ningit/ninguit ninxit, ,ninge, ,cade ninsoare
pluit pl (u)it, ,plou , ,cade ploaia
r rat r r uit, ,cade/se las rou
tonat ton uit ,tun
(aa)uesperascit (aa)uesper uit, ,se Iace sear , ,se nsereaz , ,se
nnopteaz

c.2. uni- si impersonale cu subi ect exprimat prin verb l a
i nIi ni t i v sau pr opozi i e
acc ait perI. acciait ( ut / ne, ,se ntmpl quoa)
constat const tit, ,e cunoscut, ,e clar, ,e evident, ,e sigur,
,e stiut
contingit cont git ( ut), ,este dat, ,se ntmpl , ,ajunge,
,are parte de, ,are norocul s ...
conu nit conu nit (+ ut), ,este lucru convenit, ,este acord
deplin, ,este stabilit, ,se convine
aecet aecuit, ,st bine, ,se potriveste, ,se cuvine, ,se
cade
u nit u nit ( ut), ,are un rezultat (bun/r u), ,iese (bine /
r u)
fit factum est ( ut), ,se ntmpl

193
libet/lubet libuit / lib tum est, ,place, ,Iace pl cere, ,exist
motiv
licet licuit / lic tum est, ,este permis / ng duit, ,este
voie, ,se poate
oportet oportuit, ,se cuvine, ,se cade, ,trebuie
placet
placuit ( D obiectului; ut; prop. inIinitival ) /
placitum est, ,este / sunt de p rere, ,cred(e) de
cuviin , ,socotes-te/-esc (de bine) ,hot r ste/- sc,
,decid(e), ,sus in(e)

c.3. uni- si impersonale de aIect

mis ret miseruit ( AC obiectului si G cauzei), ,este mil , ,are
mil , ,se Iace mil
paen tet paenituit ( AC obiectului si G cauzei; propozi ie
inIinitival ), ,se c ieste, ,i pare r u, ,regret
piget piguit / pig tum est ( AC obiectului si G cauzei;
+ propozi ie inIinitival ), ,(i) este sil ,
,este dezgustat, ,este nemul umit, ,(i) pare r u,
,regret , ,se rusineaz
puaet puauit / pua tum est ( AC obiectului si G cauzei;
+ propozi ie inIinitival ), ,(i) este rusine, ,se rusineaz
taeaet taeauit/ taesum est ( AC obiectului si G cauzei; +
propozi ie inIinitival ), ,(i)este sil /grea ,
,este dezgustat.

c.4. impersonale pasi ve

Valoare impersonal de ine si o serie de verbe aIlate la diateza
pasiv si la persoana a III-a singular, numai atunci cnd nu au un
subiect determinat: auaitur, ,se aude (c ), creaitur, ,se crede (c ),
aic tur, ,se zice, ,se spune, ,circul vorba, fertur, ,se povesteste,
,se spune etc.
Con/ugarea prin perifra:
n aIara paradigmei exprimate prin Iormele verbale diatezice
(activ si medio-pasiv ), latina utiliza si alte Iorme verbale n vederea
red rii anumitor nuan e lingvistice. S-a creat, astIel, un dublu sistem
194
periIrastic, special si distinct, n cadrul c ruia verbului copulativ esse i
s-au asociat, ca nume predicative, participiul viitor activ (PVA) si,
respectiv, (medio-) pasiv (PVP), ultimul cunoscut si sub denumirea de
gerundiv. Aceast dubl construc ie periIrastic a Iost denumit
(pornind de la terminologia gramatical latin antic ), n tratatele
moderne, conj ugare pri n peri Iraz sau peri Irast i c , activ ,
respectiv pasiv (lat. coni g ti periphrastica act ua uel pass ua).

2.1. Conjugarea prin periIraz activ (periIrastica activ )
exprima inten ia, gndul st ruitor sau iminen a realiz rii ac iunii /
st rii exprimate de verbul respectiv: cant t rus,-a,-um sum, ,am
inten ia / de gnd s cnt, ,sunt pe punctul de a cnta. Verbul-
copul se conjug numai la modurile indicativ, conjunctiv si inIinitiv,
numele predicativ (reprezentat de PVA) acordndu-se n chip Iiresc cu
subiectul propozi iei, n gen, num r si caz.
Ia conjunctiv, periIrastica activ exprima ideea de posterioritate,
iar la inIinitiv era utilizat pentru a exprima, simultan, ideea de viitor,
de poten ial si de non-real.

2.2. Conjugarea prin periIraz pasiv (periIrastica pasiv ) d dea
expresie nuan elor complementare de necesitate, obliga ie, datorie:
amanaus,-a,-um sum, ,trebuie s Iiu iubit( ); facienaus,-a,-um est,
,trebuie /se cade / e necesar / e bine s Iie I cut( ). Verbul-copul se
conjug la modurile semnalate mai sus, la timpurile cunoscute n
conjugarea normal . Gerundivul (PVP) se acord , ca si PVA, cu
subiectul propozi iei, la aceleasi repere morIologice.

195
CAPITOLUL XI

MORFOLOGIA NEFLEXIBILELOR


GENERAIIT I. Cea de-a doua mare clas a unit ilor morIo-
logice care alc tuiesc inventarul general al p r ilor discursului
tradi ional numitele p r i de vorbire este reprezentat de neflexibile.
Tr s tura lor Iundamental este dat de caracterul invariabil al acestor
p r i ale discursului, independente de categoriile care alc tuiesc reperele
Ilexibilit ii: genul, num rul, cazul, diateza, modul, timpul etc.
Se grupeaz n aceast clas a p r ilor discursului din ansamblul
limbilor IE (antice si moderne) 4 tipuri de unit i morIologice sau
morIosintactice: adverbul, prepozi ia, conjunc ia si interjec ia.
I. ADVERBUL
DEFINI IE SI ROI MORFOSINTACTIC. Este partea de vor-
bire par ial neIlexibil care, determinnd o alt parte de vorbire n
general si preponderent, un verb, dar si un substantiv, un substitut al
acestuia, un adjectiv sau un alt adverb , i scoate n eviden o tr s tur
caracteristic , de regul prin circumstan ierea n elesului general al p r ii
de vorbire respective. Adverbul ndeplineste, din punct de vedere
sintactic, Iunc ia de compl ement , prin excelen .
CRITERIUI ISTORIC DE CIASIFICARE A ADVERBUIUI
IATIN. Adverbele Iormate pe baza ncet rii Iunc ion rii unuia dintre
cazurile (concrete, dar nu numai) din IE comun au devenit n limba
latin aaverbe pri mare. Pe de alt parte, latina, ca oricare alt
limb IE antic , si-a creat singur adverbe noi si proprii, prin inter-
mediul deriv rii cu suIixe sau prin transIormare morIologic (adver-
bializare). Aceste aaverbe noi , derivate cu suIixe sau provenind din
alte p r i de vorbire, alc tuiesc, prin urmare, cea de-a doua clas de
adverbe latine, din perspectiva Iorm rii lor istorice. Ie vom trece pe
ambele rapid n revist .
ADVERBE PRIMARE. Majoritatea acestor adverbe, vechi si
uzuale n latin , prezint corespondente n alte limbi IE antice: ante,
196
,nainte; c ram, ,n Ia , ,de Ia , ,n persoan ; her / here, ,ieri;
iam, ,acum, ,deja; imm , ,dimpotriv , ,ba chiar, ,mai mult
(Iorma ie, n plus, expresiv ); ita, ,n acest Iel, ,astIel, ,asa etc.
ADVERBE NOI: I. DERIVATE. n epoca istoric , procedeul
cel mai Irecvent utilizat de Iormare de noi adverbe a Iost acela de
aeri vare cu suf i xe, Ioarte productiv datorit comodit ii oIerite
vorbitorilor prin stereotipia aplic rii elementului Iormativ, suIixul.
nc din epoca arhaic s-au creat noi adverbe prin intermediul
suIixului -tus, modelul Iiind oIerit de cteva adverbe vechi, con innd
un suIix (-t-) reperabil n plan IE:
intus, ,n untru, ,din untru (in -tus);
subtus, ,dedesubt (sub -tus);
tim denominativ, n trib tim, ,pe triburi ( tribus,- s);
propr tim, ,conIorm cu tr s turile sale speciIice ( proprius,-a,-um);
fortun tim, ,n chip Iericit (fortunatus, -a, -um);
tim deverbativ, n carptim, ,separat, ,par ial ( carp re);
contemptim, ,dispre uitor ( contemn re); raptim, ,n mare grab ,
,n Iug ( rap re); cert tim, ,pe ntrecute (cert re); n min tim,
,indicnd numele, ,pe nume ( n min re).
Unul dintre cele mai productive suIixe n crearea de adverbe, din
epoca arhaic pn n aceea imperial trzie, a Iost si -( )ter.
Modelul Iormativ este probabil s Ii Iost dat de adverbul modal-
comparativ aliter, ,altIel. Dup modelul lui al ter, prin atrac ie
semantic si paralelism, s-a creat par ter, ,la Iel, ,n mod egal,
,asem n tor; suIixul -ter s-a extins apoi la adjectivele de declinarea a
III-a, care l con ineau pe -i- n tem (acr ter, fort ter, grau ter, l n ter,
turp ter etc.).
ADVERBE NOI: II. CREATE PRIN TRANSFORMARE. Foarte
Irecvent utilizat n epoca istoric a Iost si procedeul t ransf orm ri i
n aaverbe a anumitor Iorme cazuale apar innd unor adjective
(inclusiv participii cu valoare adjectival ) si substantive.
1) i nst rument al ul si ngul ar, desinen a -
Procedeul a Iost curent la temele nominale n -o-/-e-: ben
( bonus,-a,-um), cl r ( cl rus,-a,-um), l ber ( l ber,-a,-um), pulchr
( pulcher,-ra,-rum), ual( )a ( ual aus,-a,-um) etc.
197
2) abl at i vul si ngul ar, desinen a -
Cele mai numeroase adverbe s-au Iormat de la ablativul temelor
n -o-/-e-, respectiv de la adjectivele corespunz toare, ca si de la
participii, numerale, pronume: continu ( continuus,-a, -um), perpetu
( perpetuus,-a,-um), r r ( r rus,-a, -um).
3) acuzat i vul si ngul ar, desinen a -m
De la Iorma de AC sg de genul neutru asa-numitul acuzativ de
rela ie sau de caliIicare al temelor n -o-/-e-, n cea mai mare parte
adjective sau numerale cu Iorm adjectival , s-au creat si au Iunc ionat
de-a lungul ntregii latinit i numeroase adverbe cu valoare modal-
cantitativ , precum: ceterum, ,de altminteri, ,dar, de Iapt, ,dar
totusi ( ceterus,-a,-um, ,cel lalt); multum, ,(prea) mult, ,Ioarte,
,cu mult ( multus,-a,-um, ,mult).
Acuzativul adverbial a Iost productiv si la temele n -i-, ale
adjectivelor de declinarea a III-a, precum: fac le, ,usor (coinciznd
direct cu Iorma de neutru singular), aiffic le, ,greu, aulce, ,pl cut,
,cu Iarmec, subl me, ,n aer, ,n n l ime, ,(pe) sus, su ue,
,pl cut, ,ncnt tor etc.
CRITERIUI SEMANTIC DE CIASIFICARE
A ADVERBUIUI IATIN
Marea majoritate a adverbelor din latin prezint un semantism
legat de ci rcumst an e concret e:
a) adverbe de loc
1. spa iul general
hic, ,aici; ib , ,acolo; ib aem, ,tot acolo, ,n acelasi loc;
istic, ,n acest loc, ,colea; illic, ,n acel loc;
2. punctul / spa iul de pornire
hinc, ,de aici, ,din acest loc; illinc, ,de acolo, ,din partea
aceea; istinc, ,de acolo, ,de-acolea; inae, ,din locul acesta, ,de
aici, ,de acolo (polarizare demonstrativ );
3. direc ia
h c, ,ncoace, ,spre acest loc; ill c, ,ntr-acolo, ,spre acel
loc; istuc / isth c, ,ntr-acolo; e , ,acolo, ,n / la / spre locul
acela; e aem, ,spre acelasi loc, ,tot ntr-acolo;
198
4. traseul ales
h c, ,pe aici; ill c, ,pe acolo, ,de partea aceea; ist c,
,pe acolo, ,prin partea aceea; e , ,pe aici / pe acolo;
b) adverbe de timp
1. timpul general
nunc, ,acum, ,n momentul acesta; hoai , ,azi, ,ast zi,
,n prezent, ,n ziua de azi; cras, ,mine; n per, ,adineaori, ,nu e
mult vreme de cnd, ,de curnd, ,mai nainte;
2. momentul ini ial (pornirea n timp)
a aum, ,de mult vreme; ,de pu in timp (polarizare semantic ),
,de curnd, ,adineaori; iam, ,deja, ,deja de;
3. durata
ai , ,mult timp, ,mult vreme; tam ai / tamai , ,atta timp,
,asa de mult vreme; parumper, ,pentru pu in timp, ,pu in vreme,
,o clip ; ,n scurt timp;
c) adverbe de cantitate
1. cantitatea propriu-zis
multum, ,mult, ,Ioarte; parum, ,pu in; plus, ,mai mult; minus,
,mai pu in; pl r mum, ,Ioarte mult, ,n Ioarte mare cantitate;
min mum, ,Ioarte pu in, ,cel (mai) pu in;
2. m sura
mult , ,cu mult; paru , ,(cu) pu in; nimi , ,peste m sur de
mult, ,extraordinar, ,cu mult prea mult; tant op re / tant p re, ,n asa
m sur , ,pn -ntr-atta, ,att de mult;
3. Irecven a
semel, ,o (singur ) dat ; ,(pentru) prima oar , ,mai nti; bis,
,de dou ori.
199
Numeroase adverbe latinesti oIer si un semantism asociat unor
c i r c u m s t a n e a b s t r a c t e:
A) adverbe generale de mod
Indic circumstan a modal cea mai larg , n cadrul c reia se
desI soar ac iunea / starea exprimat de verb, I r speciIica ii precise:
modale n - : au r , ,cu sete de cstig; apt , ,strns,
,potrivit; ben , ,bine;
modale n - : mer t , ,pe drept, ,pe bun dreptate; s cr t ,
,separat, ,n secret, ,pe ascuns;
modale cu Iinala dubl (- /- ): cert / cert , ,sigur, ,cu
siguran , ,desigur, ,I r ndoial ; r r / r r , ,rar, ,rareori;
,din loc n loc;
modale n -( )ter: alacr ter, ,cu vioiciune; fer c ter, ,cu
s lb ticie;
alte termina ii: -tus (h m n tus, ,dup soarta omului), -tim
(raptim, ,repede; furtim, ,pe Iuris; greg tim, ,n turm , ,n mas
etc.), -sim (uicissim, ,la rndul s u; exim, ,apoi etc.), - s (gr t s, ,pe
degeaba grati s, impr m s, ,mai nti de toate, ,n primul rnd in
pr m s [r bus{,inpr m s etc.) etc.
B) adverbe speciale de mod
1. dubitative
forte, ,din ntmplare, ,ntmpl tor (ABI sg fors,-rtis,
,ntmplare, ,soart ); fortasse, ,poate, ,cumva; ,cam;
2. interogative
-ne, ,oare?, ,oare nu ? (enclitic, n interoga ii directe); ,dac ,
,sau (enclitic si corelativ n interoga ii indirecte)
nonne, ,nu-i asa c ?, ,oare nu?, ,nu-i adev rat? (n interoga ii
directe, cnd se asteapt un r spuns aIirmativ sau o conIirmare); ,dac
nu (n interoga ii indirecte) ( non -ne);
3. de aIirmare / conIirmare / nt rire
ita, ,astIel, ,asa |este], ,da: apare singur sau nso it de
adverbele modale de nt rire u r , ,ntr-adev r, ,desigur; ,da,
desigur ( ABI sg u rus,-a,-um);
200
4. de negare
non, ,nu (poate nega orice parte de vorbire, mai pu in interjec ia);
haua / haut / hau, ,nu, ,nu tocmai, ,deloc.
COMPARA IA ADVERBUIUI. Posed grade de compara ie
n primul rnd adverbele Iormate de la adjective, iar dup modelul
acestora si o serie restrns de adverbe primare.
Gradele / treptele de compara ie ale adverbului sunt aceleasi cu
cele ale adjectivului: pozitivul (sau Iorma de baz , nivelul O al
compara iei), comparativul (numai de superioritate) si superlativul (ca
si la adjectiv, I r distinc ie ntre varianta semantic ,relativ si cea
,absolut ).
Pentru exprimarea comparat i vul ui adverbi al s-a utilizat
suIixul Iormei de neutru a comparativului adjectival (la NACV sg),
-ius, atasat radicalului adverbului respectiv (ob inut prin eliminarea
suIixului adverbial - sau - ):

POZITIV RADICAI COMPARATIV
apt apt- aptius
f cuna f cuna- f cunaius
mis r mis r- miserius
t t t t- t tius

Pentru exprimarea superl at i vul ui adverbi al s-a apelat la
superlativul adjectivului corespunz tor, a c rui termina ie de N sg
(-us,-a,-um) a Iost nlocuit de suIixul speciIic adverbial - ( arhaic -
ea):

SUPERIATIV
ADJECTIVAI ADVERBIAI
altiss mus,-a,-um altiss m
breuiss mus,-a,-um breuiss m
facill mus,-a,-um facill m
celerr mus,-a,-um celerr m / celerr m
f l ciss mus,-a,-um f l ciss m

201
MOSTENIREA ADVERBUIUI N IIMBA ROMN .
Prezent m, n ncheiere, lista principalelor Iorma ii adverbiale mosteni-
te de limba romn (si, uneori, de anumite dialecte sud-dun rene ale acesteia)
din inventarul adverbelor latine unele doar reconstituibile , precum si,
cnd se impune, cteva corespondente romanice occidentale:
abia lat. aauix;
aci eccum hic (varianta aici ecce hic): cI. arom. atsia, istrorom. t i;
it. ci, Ir. ici, ci, prov. aissi;
acolo eccum illoc: cI. arom. akolo, istrorom. kolo (dup Al. Rosetti),
etimonul latin este eccumhoc, n continuarea c ruia s-ar aIla drom. acole,
acolo, si arom. aco;
acum eccum moao: cI. arom. akmu, istrorom. akmo, Iriul. cumo, log.
como;
afar aa foras, aa faras (Iorma faras este atestat epigraIic: CIL VI,
13070): cI. arom. afoar , istrorom. afore; it. affuori, span. afuera;
aiure(a) aliub r ;
altminteri alter mente;
apoi aa post;
aproape aa pr pe;
a,a eccum sic (aa sic, dup Al. Rosetti): cI. arom. asitse, istrorom.
a o; it. cosi, lomb., gen. asi, Ir. ainsi, prov. aissi, span. aici;
atat(a) eccum tantum: cI. arom. aht ntu, ahtantu;
atunci aa tunc(ce): cI. arom. atumtsia, istrorom. atunt ; etimonul latin
apare atestat literar (Peregrin. Aeth. XVI), sub Iorma aa tunc;
a:i h c ai ;
bine ben : cI. it. bene, Ir., sp. bien etc.;
chiar cl rum;
cana quanao: cI. it. quanao, Ir. quana etc.;
cum quomoao: cI. arom., istrorom. kum, it. como, v.Ir., prov. com,
span., port. como;
(o)ainioar a n h r , cu o- probabil analogic (cI. oaat Ia de
aat , o aat );
aup a post / a post (ultima Iorm apare atestat epigraIic, CIL VIII,
9162): cI. arom. aupo, istrorom. aupe; it. aopo, Ir. aepuis, port. aepois, prov.
aepois;
foarte forte;
ieri her : cI. it. ieri, Ir. hier etc.;
nainte inabante: epigraIic apare atestat Iorma inante (CIL III, 961);
cI. it. innan:i, prov. enan(s), v. span. enante;
napoi in aa post;
202
nc unquam (cu o interesant deplasare semantic , de la circum-
stan a temporal , ,vreodat , din latin , la cea modal , din romn );
ncoace in eccum hocce;
ncotro in contr ub ;
na r t a ret , in(ae)ret ;
/os aeorsum;
l untru ill c intr (n untru n l untru);
mai magis (arhaic mage);
ma(i)ne m ne;
nemic(a), nimic(a) ne(c) m ca, ,nicio I rm , ,niciun pic;
nu non;
numai non magis (atestat la glosatori, la care apare si sintagma n
magis): cI. eng. nomma, Iriul., ven. nome, gen., lomb. noma (asadar, n cteva
dialecte italiene);
sus sursus / sursum, printr-o Iorm intermediar , atestat la Cato si
Plautus, s sum; n latina trzie, ea devine curent , Iiind ntlnit Irecvent la
Tertullianus si Augustinus;
unae unae, cu modiIicare semantic (,de unde ,unde).

II. PREPOZI IA
DEFINI IE SI ROI MORFOIOGIC. Dac nu este unicul sau
cel mai important criteriu, absen a Ilexiunii, a variabilit ii Iormale,
morIologice, r mne, cu toate acestea, un reper major n deIinirea
prepozi iei (ca, de altIel, si n aceea a conjunc iei si a interjec iei),
pornind cel pu in de la stadiul limbilor IE antice spre cele moderne.

PERSPECTIVA ISTORIC N CIASIFICAREA PREPOZI-
IIIOR DIN IIMBA IATIN . Se pot distinge dou mari clase de
prepozi ii, surprinse n Iormarea si evolu ia lor:
1
0
prepozi iile de origine IE
Sunt, desigur, Iorma iile prepozi ionale cele mai vechi din limba
latin . Dintre aceste prepozi ii, curent sau Ioarte curent utilizate de-a
lungul ntregii latinit i, Iac parte: ab, aa, ante, cis, cum, a , e(x), in,
inter, ob, per, post, prae, pr , secus, sine, sub, super, trans.
O bun parte dintre aceste prepozi ii sunt, n acelasi timp, si
adverbe. Datorit ambivalen ei unora dintre prepozi iile vechi n
latin , de origine IE, s-a presupus, cu suIicient temei, c utilizarea
prepozi ional deriv din cea adverbial .
203
2
0
prepozi iile create n interiorul limbii latine
Si n cazul lor, pentru o bun parte se constat dubla utilizare,
adverbial si prepozi ional , nc din cele mai vechi texte. Prin
urmare, si pentru prepozi iile create n interiorul limbii latine originea
adverbial este de presupus, n cazul n care sunt ambivalente. Exem-
ple pentru acestea din urm , nu ntmpl tor numite si adverbe-prepo-
zi ii, sunt, ntre altele, urm toarele: aauersus, circ , circum, ins per
(primul exemplu cunoscut din limba latin de prepozi ie compus ),
intr , praeter, procul, secunaum, subter etc.
CIASIFICAREA PREPOZI IIIOR DUP CRITERIUI REC-
IUNII. nc din epoca arhaic , prepozi iile si-au maniIestat solidari-
tatea cu numele sau substituen ii acestuia, solidaritate exprimat prin
selectarea unui caz sau altul ori de cte ori ap rea utilizat prepozi ia
n cauz . Acest Ienomen morIologic, n eles rapid de vorbitori ca o
,impunere cu caracter obligatoriu a cazului de c tre prepozi ie, este
cunoscut sub denumirea generic de rec iune.

I. PREPOZI II MOAOCAZUALE
1. cu regim de ACUZATIV

aa erg p ne
aauersus extr post
ante infr praeter
apua inter prope
circ intr propter
circum iuxt secunaum
cis ob supr
citr penes trans
contr per uersus
ultr

2. cu regim de ABLATIV

a (ab,abs) (ex)
absque prae
c ram pr
cum sine
a
204
3. cu regim de GENITIV
caus
erg
grati

II. PREPOZI II BICAZUALE
1. cu regim de ACUZATIV si de ABLATIV
clam
in
sub
subter
super
2. cu regim de GENITIV si de ABLATIV
tenus

MOSTENIREA N IIMBA ROMN
Prezent m mai jos lista principalelor prepozi ii latinesti mostenite n
limba romn (cu ad ugarea, unde se impune, a unor paralele dialectale sud-
dun rene si a corespondentelor romanice semniIicative):
a aa;
asupra aa supr ; cI. arom. asupra;
c tre (arh. si pop. c tr ) contr ;
cate cata;
cu cum; pozi ia lui -m Iinal a Iost debil n toate epocile latinit ii;
ae a ;
aeasupra ae supr ;
aespre a s per;
(ae)aesubt a subtus: cI. it. (ai) sotto, Ir. aessous, prov. aesot:;
ain aein ( ae in);
aintre aeinter ( a inter);
arept a rectum sau a rect ;
aup a post;
f r for s;
n in: arom. n, meglen. n, istrorom. on; it. in (plus nenum ratele
dialecte italiene), Ir. en, prov. en, span. en, port. en, catal. en etc.;
ntre inter;
ntru intr : arom. ntru, tru, tu; meglen. tru;
205
la ill c, cu schimbarea valorii gramaticale (adverb prepozi ie);
lang long , sau, mai curnd, dup noi,
*
long (
*
lang );
pe per, cu o notabil modiIicare semantic , cI. si arom. pre, pi,
meglen. pri;
pentru per intr , prin compunere si sudare;
peste per extr (dup etimologia propus de Al. Rosetti, ibia.): se
aduc n discu ie si Iormele vechi romnesti (de secol XVI) preste, pestre,
comparabile cu meglen. pristi;
pan paene (aa);
prin per in (apoi, sudat, perin): arom., istrorom. prin;
printre per inter (ulterior sudat);
spre super (care a preluat o parte din valorile lui in; Densusianu,
ibia.);
str - extr ; n romna nord-dun rean s-a transIormat n preIix
(str mo,, str bun, str bunic etc.), sudndu-se complet cu substantivul-baz ; cI.
si arom. str -, meglen. str , stri;
sub sub;
subt, supt (arh.) subtus, ,dedesubt, cu corespondente n aromn :
suptu, suntu, sun, sum (Rosetti, ibia.).

III. CON1UNC IA

DEFINI IE, TR S TURI SI ROI MORFOSINTACTIC. n
raport cu prepozi ia, conjunc ia constituie clasa conectorilor com-
plecsi, ntruct Iunc ioneaz pe un dublu plan: cel al prepozi iei si cel
al Irazei. n ambele situa ii, conjunc ia se prezint ca un cuvnt
i nvari abi l , tr s tur Iundamental care o leag de categoria prepozi-
iei.
n consecin , n raport cu cele dou planuri sau nivele la care
Iunc ioneaz , conjunc ia se prezint ca un conector care: a) la nivelul
propozi iei leag dou p r i ale discursului n sens restrns (deci, dou
p r i de vorbire) si, n acest caz, rolul sintactic al conjunc iei este nul,
iar conjunc ia este un conector exclusiv coordonator; b) la nivelul
frazei, conjunc ia Iunc ioneaz simultan ca un conector coordonator,
dac Iace leg tura ntre dou propozi ii de acelasi tip (independente,
respectiv subordonate), si ca un conector subordonator, dac reali-
zeaz leg tura ntre dou propozi ii de tip diIerit.
206
TIPOIOGIA CONJUNC IIIOR. ORIGINEA SI EVOIU IA
CONJUNC IIIOR N IIMBA IATIN . Unul dintre criteriile ope-
rante n clasiIicarea conjunc iilor din limba latin este cel al st ruct uri i
lor.
Se pot distinge 3 t i puri de Iorma i i conj unc i onal e:
1. conjunc ii simple: at, aut, cum, aum, et, nam, n , ut etc.; ele
pot Ii mono-, bi- sau polisilabice: erg , quana , ig tur, cet rum etc.
2. conjunc ii compuse: elementele lor Iormative (adverbe,
prepozi ii, alte conjunc ii, substantive, pronume etc.) sunt analizabile;
spre exemplu: postquam, qu m nus, qu moao, s cut, uelut etc. Ele-
mentele de compunere ale unor atari conjunc ii erau clar perceptibile,
ele ns erau sesizate si Iunc ionau ca unit i morIolexicale de sine
st t toare.
3. locu iuni conjunc ionale: alc tuiau Iorma iile cele mai com-
plexe, bi- sau plurimembre; de exemplu: ac s , cum / ut pr mum.

ORIGINEA. n ceea ce priveste originea, respectiv provenien a
lor, semnal m 3 direc ii principale:
a. conjunc ii provenite din teme pronominale, de exemplu:
cum tema pronumelui relativ qui (mai exact,
*
quo-m ! quum);
quam pronumele relativ la AC Ieminin sg;
b. conjunc ii provenite din verbe (Iorme verbale pietriIicate), de
exemplu: uel uolo, uelle, uolu : imperativ prezent II sg activ;
licet liceo, - re, licu : indicativ prezent III sg activ;
quamuis qu m u s: combina ie adverbial-verbal , indicativ
prezent activ, II sg uelle;
c. conjunc ii provenite din adverbe, precum:
moao, postea, qualiter, quantum, qu t nus / qu t nus, quoti (n)s,
ub etc.

TABLOUL PRINCIPALELOR UNIT I CON1UNC IONALE

A. COORDOAA1OARE
1. COPULA1IJE
et, ac, -que, n que ( redus la nec).
207
2. ADJERSA1IJE
at singur sau locu ional (at u r , at enim, at etiam), atqu , autem,
c t rum, sea (cea mai Irecvent utilizat conjunc ie, puternic nc rcat
semantic).

3. DIS1UAC1IJE

aut, s ue, seu, -uel
Disjunctive corelative:
aut /.../aut, ,Iie/.../Iie, ,ori/.../ori, ,sau/.../sau; dup nega ii:
,nici/.../nici
s ue /.../ s ue ,Iie (c ) /.../ Iie (c )
seu /.../ seu ,sau (dac ) /.../ sau (dac )

4. CAUZAL - EXPLICA1IJE

nim, n m, namque, nempe

5. COACLUSIJ - COASECU1IJE

ergo, iacirc , iae , g tur, t que

B. SUBORDOAA1OARE

1. COMPLE1IJE
a. con/unctivale: t( ), n , n /.../n n, qu n, qu m nus
b. interogative inairecte: -n , n m, nonn (interogativa simpl );
utrum, -n (I) /.../ an, -ne (II) (interogativa dubl sau disjunctiv );
s (prin transIer)
c. cu inaicativul: qu a

2. CIRCUMS1AA IALE

a. temporale: c m ( INDICATIVUI / CONJUNCTIVUI)
a m, a n c, quoaa, quamaiu/quanaiu
ant quam, priusquam
post(e )quam
b , t ( INDICATIVUI), quana , b / t pr -
mum, c m pr mum, s m l ( c/atque)
208
b. cau:ale: c m ( CONJUNCTIVUI)
qu a, quia, qu niam, quana , quana qu a m,
s qu a m
c. finale: t ( CONJUNCTIVUI)
n , n n n, neue, neu
qu
qu m nus
d. consecutive: t ( CONJUNCTIVUI); qu m t ( CON-
JUNCTIVUI)
t n n
qu n
n a m
e. moaal comparative: t ( INDICATIVUI)
u l t/ u l t
s c t/ s c t
qu maam aum
c
atque
t (de regul , cu elipsa
verbului; uz restrns)
prin transIer de utili-
zare, de la conjunc iile
coordonatoare
qu m
qu
de origine adverbial
t s
u l t s
tam/nquam ( s )
qu s
proinae/perinae / aeque/n n s c s c s
proinae /perinae qu s
I. conai ionale (ipotetice): s (+ forte / autem/moao)
s n (+ autem)
n s (rar, n s s ; + fort /u r )
n
s n n
qu a s /quoas
qu a n s
a m
m a
aumm a /a m m a
a m n
m a n
aumm a n
s qu a m
209
g. concesive: quamquam
c m ( CONJUNCTIVUI)
t ( CONJUNCTIVUI)
quamu s
quaml b t
l c t
de origine verbal (cI., supra,
p. 206)
ets
t mets
t m nets /tamen ets
tiams / tiam s
s (prin transIer sintactico-semantic)

MOSTENIREA N IIMBA ROMN
au: utilizare popular , restrns azi la sintagma conjunc ional-adver-
bial au ba, ,sau nu lat. aut ; cI. arom. a;
ca qu m: cI. sard., sicil. ca;
c qu a: conjunc ia a Iost mostenit cu certitudine n limba romn
si probabil n romanicele occidentale: n italian , Iorma che, n Irancez ,
spaniol si portughez que nu par a proveni, dup unii autori, din quoa, ci din
quam sau quia; corespondentul sard, respectiv sicilian al lui che / que este ca;
ci qu a, prin schimbarea complet a clasei morIologice; Iorma
romneasc veche este ce;
cana quana ; conjunc ia cum cu valoare temporal nu a Iost moste-
nit n nicio limb romanic .
cum qu m a ; cu valoare temporal , este atestat nc din epoca
preromanic , unde l concureaz pe quana , dup cum o dovedesc numeroase
texte crestine (ncepnd chiar cu secolul al II-lea p.Ch.);
e (arhaic, disp rut ulterior) t; este atestat n textele de secol XVI;
n aromn i corespunde aceeasi Iorm (e);
nici n qu ;
s se (atestat n surse de latin vulgar ) s ;
,i s c, prin schimbarea clasei morIologice.

IV. INTER1EC IA
DESCRIERE, TR S TURI SPECIFICE, ROI MORFOSIN-
TACTIC. Din clasa general a unit ilor morIologice neIlexibile sau
invariabile, interjec ia este limpede c ocup si delimiteaz un teritoriu
propriu, mult mai pu in accesibil dect n cazul celorlalte neIlexibile.
210
Fa de acestea din urm , interjec ia constituie, n cel mai nalt grad,
rezultatul unei duble evolu ii:
a) spontane, ca marc lingvistic a aIectivit ii
Prin intermediul ei se pot exprima sentimente oarecare, cu
nc rc tur pozitiv si/sau negativ , uneori aceeasi interjec ie oIerind
expresie unor st ri aIective contrarii; pentru latin , cteva exemple:
, h, ,a!, ,ah!;
heu, ,vai! (redus adesea la heu, ,id.);
h (ampliIicat h a m), ,o(h)!, ,a(h)!, ,vai!;
e /hei, ,vai!, ,o(h)!;
h m, ,a(h)!, ,o(h)!, ,aha!, , ?!, ,hm!;
/pr (h), ,o(h)!, ,a(h)!;
uae, ,vai!, ,ah!.
Interjec iile din categoria celor spontane pot Ii numite si
pri mare, ntruct napoia lor nu se situeaz nicio alt categorie/clas
morIologic . Ele cuprind variante tipologice pe care le putem denumi,
n Iunc ie de nc rc tura semantic pe care o poart , interjec ii
aIective, indictive, apelative, conIirmative, onomatopeice etc.
b) gramati cal -morfol ogi ce
Prin schimbarea clasei morIologice, p r i de vorbire, care au
continuat s evolueze ulterior n conIormitate cu legile proprii catego-
riilor respective, au devenit la un moment dat invariabile, deci neIle-
xibile, ca urmare a unei mpietriri datorate excesului de nc rc tur
semantic respectiv, de aIectivitate acumulat n contexte
particulare. AstIel de interjec ii, indiscutabil mai recente n limb Ia
de celelalte, pot Ii denumite secundare.
Distingem la acest nivel dou tipuri, n Iunc ie de originea lor
morIologic :

1. Iormate n interiorul limbii latine
1.1. de origine nomi nal
simple: herc l s / herc le / hercle, ,pe Hercules!; provine din
transIormarea cazului N, respectiv V, ntr-o interjec ie invocativ ;
compuse prin sudare: meherc l s / meherc l (si n graIie
separat : m herc l /mehercle), ,pe Hercules!, ,z u, ,pe cinstea/le-
gea mea!, Iormul de jur mnt tipic si exclusiv masculin ;
211
1.2. de origine verbal
Dup cum s-a ar tat, leg tura dintre modul imperativ al verbelor
(active, desigur) si interjec ie este evident n toate limbile IE si, prin
urmare, ea trebuie presupus si n limba-surs , IE comun . Urm toa-
rele imperative (II sg, dar si pl) ale timpului prezent au devenit
interjec ii:
m ,iat , uite!, ,na! ( m , ,cump r !, ,cstig !, ,ia!);
g (ampliIicat, g a m: ,hai!, ,curaj!, ,ei bine!, ,ah!; ,Iie;
git (ampliIicat, git a m), ,haide i!, ,ei bine! (si celelalte
sensuri ale lui g );
, ,hai! (propriu-zis, ,car -te!, ,du-te! eo, r );
i b , ,rogu-te ( i beo, - re), n latina trzie, utilizat n expri-
marea rug min ilor sau a cererilor;
u a , ,vezi, ,uite! ( u aeo, - re).

2. mprumuturi din greac
att t (Iorm redus ), att tae / att t , attatatae ` , ,ah!,
,vai, ` , ,id. Este o interjec ie care exprim durerea si
suIerin a (n poezia tragic greac ), uneori parodiate (la Aristophanes).
b bae , ,oh! (de regul repetat: i , ,oh! oh!)
exprima n greac admira ia si uimirea.
REC IUNEA INTERJEC IEI. Dependen a cazual-sintactic a
altor p r i de vorbire Ia de interjec ie este un Iapt izolat.
Singura interjec ie pentru care se poate presupune un regim
cazual (deci, o rec iune) relativ constant( ) a Iost uae, ,vai!, ,oh!,
prin care se exprima nemul umirea, comp timirea, n general reac ia
verbal la o durere, indiIerent de natura ei. De aici, o aparen
rec iune, cu AC (rar) si cu D (cel mai Irecvent). El este nso it de
nuan a comp timirii atunci cnd interjec ia apare urmat de un nume
sau nlocuitor al lui aIlat la cazul D: uae m h (Terentius), ,vai mie!;
uae m s r m h (Plautus), ,vai nenorocitului / nenorocitul de mine!;
uae terg me (Plautus), ,vai de spinarea mea!; uae uict s (Titus
Iivius).
MOSTENIREA N IIMBA ROMN . Produs morIologic al unei
reac ii generalmente spontane prin caracterul ei excep ional aIectiv, interjec-
ia este greu de presupus c a putut rezista n procesul transIorm rii latinei n
limbile si dialectele romanice. Aici, ea s-a reI cut intern, prin mijloacele
212
speciIice Iiec rei limbi si la date diverse. Unele se creeaz si azi, sub ochii
nostri: este vorba, n special, de interjec iile imitatoare de sunete diverse, asa-
numitele onomatopei, cea mai productiv categorie interjec ional . Nu este
exclus, totusi, s descoperim Iie si surprinz tor perpetuarea n romn a
unei str vechi si constant utilizate interjec ii, exact aceea (si unica, de altIel)
ntrebuin at pentru a exprima comp timirea (ironic sau nu) si, respectiv,
amenin area: lat. uae sub Iorma rom. vai.
Alte cazuri similare nu ne sunt cunoscute.

CONCLUZII GENERALE
Evolu ia morIologiei latine a cunoscut, reduse la esen ial, trei
mari direc ii de dezvoltare, proprii aproximativ unui mileniu si
jum tate de existen vie, istoric , a acestui idiom IE antic:
1
0
expansiunea lingvistic
Propor ional cu expansiunea istoric a statului roman, a insti-
tu iilor si administra iei acestuia, limba n ansamblul ei si morIologia
n particular au cunoscut o dezvoltare a tuturor compartimentelor
Iunc ionale, ceea ce a avut drept rezultat punerea la punct, n timp, a
unui mecanism morIosintactic din ce n ce mai perIec ionat, capabil s
r spund , progresiv, n mod superior, tuturor necesit ilor de comuni-
care ale unei societ i aIlate ntr-o constant si complex crestere si
diversiIicare economic , social-politic , institu ional , cultural , de-
mograIic .
2
0
progresul lingvistic
S-a maniIestat prin rezultatele Iinale ale evolu iei istorice a
latinei, att la nivelul cult, ct si la acela al exprim rii vii, orale,
directe. Progresul lingvistic pe care l-a cunoscut idiomul ini ial al
Romei, apoi al ntregii lumii civilizate europene si extraeuropene (un
adev rat commonwelth al romanit ii oIiciale, nglobnd si teritoriile
originar nelatinoIone), poate Ii deIinit prin urm toarele trei tr s turi de
baz , la nivelul n special al morIologiei:
a) si mpl i Ii carea Ilexiunii si, de aici, a exprim rii
b) si st emat i zarea Ilexiunii, pe tipuri si paradigme: tendin a
spre anulare a anomalismelor (Iormele ,neregulate, ,supletive etc.)
c) cl ari Ii carea general a exprim rii, realizat printr-o perma-
nent nnoire a mijloacelor de expresie (morIologic si, n egal
m sur , sintactic )
213
3
0
eficacitatea comunic rii prin intermediul latinei
Greaca vorbit n Antichitate s-a perpetuat ulterior numai pe
teritoriile originar elenoIone ale indo-europenit ii, si anume exclusiv
n Peninsula Helladic si n insulele aIerente. Expansiunea antic a
limbii grecesti n aIara acestui spa iu n Asia Mic , n Egipt, n sudul
Italiei si n Sicilia, n sudul Galliei si al Hispaniei, spre a numi reperele
geograIice cele mai importante s-a dovedit, n mileniul nti al erei
noastre, neviabil . Greaca antic nu s-a perpetuat sub Iorma unei
complexe si unitare Iamilii de limbi neogrecesti. Ea si-a r mas siesi
suIicient . nchis n spa iul ei propriu, devenit rapid acela al unei
religii victorioase crestinismul n aria lui oriental , si aici greaca
(medie) Iiind puternic concurat de idiomul slavilor crestina i spre
sIrsitul aceluiasi mileniu. nchiderea por ilor Academiei de la Atena
(529 p. Chr.) din ordinul mp ratului Iustinianus a nsemnat, mai
devreme sau mai trziu, nchiderea limbii grecesti, intrate deja n Iaza
sa medie de evolu ie, ntre Iruntariile credin ei lui Hristos, de la care a
nceput si pentru noi o lume nou .
Cu totul alta a Iost situa ia limbii latine. Ea s-a deschis tot timpul
tuturor si oric rei Iorme de comunicare, I r s se lase n vreun Iel
dominat de acestea. Nu crestinismul a ,nghi it limba latin , transIor-
mnd-o ntr-o unealt a vorbirii rapide si perIect inteligibile, ci invers,
latina s-a deschis n Ia a crestinismului, i-a permis s se comunice, l-a
,comunicat, cum ,comunicase anterior si attea alte experien e cultu-
ral-literare, IilosoIice, politice, religioase etc. Iatina a nglobat, deci,
Ienomenul crestin, l-a transIormat ntr-unul din sectoarele ei de cel mai
nalt interes. Iatina nu a ncetat s Iie ea ns si, ceea ce Iusese si nainte
de experien a crestin .
Dac tr ieste si azi, n substan a si expresia limbilor neolatine,
toate ngem nate si vii, este pentru c latina s-a multiplicat n oglinzile
Istoriei, r mnnd ns peste tot si pentru totdeauna ea ns si, cu
ntreaga ei structur genetic si Iaptur interioar , repetat n spa ii
geograIice diverse. Iatina este prima si ultima, adev rata pas re
Phoenix a Istoriei.
214


216



217
SINTAXA PROPOZI IEI
$I A P R ILOR DE PROPOZI IE

Capitolul I

GENERALIT I DESPRE PROPOZI IE


Propozi ia este cea mai simpl unitate sintactic , ea reprezint o
comunicare n care exist un singur predicat.
n latin , propozi iile se pot clasiIica utiliznd aceleasi criterii de
tipologizare operante n limba romn .
Criteriul scopului comunic rii clasiIic propozi iile n:
enun i ati ve, i nterogati ve si excl amati ve.
Dup forma sub care se prezint comunicarea, propozi iile pot
Ii a f i r m a t i v e sau n e g a t i v e.
n Iunc ie de elementele din care este alc tuit , propozi ia poate
Ii si mpl sau dezvol tat .
Sensul (n elesul) propozi iilor n cadrul comunic rii (enun u-
lui) le clasiIic n propozi ii pri nci pal e si secundare (subor-
donate).
Ia nivelul propozi iilor principale (independente), cele mai Irec-
vente sunt propozi iile:
1) ENUN IATIVE, redate n general prin modul inaicativ
(modul realit ii), pentru enun area unui Iapt real:
Ille aiscessit.
(Acela a plecat.)
2) INTEROGATIVE, care sunt de dou tipuri:
directe simple:
Quis uenit ?
(Cine a venit ?)
directe duble:
Utrum legis an scribis ?
(Citesti sau scrii ?)
Iiind redate, de asemenea, prin modul inaicativ.
218
3) EXCIAMATIVE: acestea sunt propozi ii prin care se expri-
m mnia, indignarea, dispre ul, admira ia:
Quam multa passus est Ulixes!
(Cte de multe |nenorociri| a p timit Ulise!)
Ele Iolosesc, de asemenea, modul inaicativ, dar si modul infi-
nitiv (cu valoare exclamativ ).
Forma aIirmativ sau negativ a propozi iilor latinesti poate Ii
cel mai bine receptat prin exempliIic ri din categoria propozi iilor
enun iative.
1. Propozi ia AFIRMATIV constat , aIirm sau nt reste o
stare de Iapt:
Romanum imperium a Romulo exoraium habet.
(Statul roman si are nceputul de la Romulus.)
2. Propozi ia NEGATIV t g duieste, neag o situa ie-stare, o
realitate:
Magister pigros aiscipulos non amat.
(ProIesorul nu-i iubeste pe elevii lenesi.)
Spre deosebire de romn si de alte limbi romanice, nega ia n
latin se exprim printr-un singur adverb sau printr-un singur cuvnt
negativ; dac n propozi ia respectiv exist dou nega ii, sensul
propozi iei nu mai este negativ, ci devine unul puternic aIirmativ:
Non possum non loqui.
(Nu pot a nu vorbi pot vorbi.)
n sIrsit, propozi iile Iormate numai din elementele Iundamen-
tale de expresie sintactic , subiectul si predicatul, se numesc PROPO-
ZI II SIMPIE. Atunci cnd n aIara acestor dou p r i principale de
propozi ie se aIl si altele, secundare si numite ca atare atribut,
complement , avem de-a Iace cu PROPOZI II DEZVOITATE.
219
Capitolul II

SINTAXA P R ILOR DE PROPOZI IE


A. SUBIECTUL (SJBIEC1JM)
Asa cum s-a men ionat anterior, este partea principal de pro-
pozi ie care arat CINE s vrseste ac iunea verbal (indicat de verbul
predicativ la diateza activ ), sau CINE o suIer (cnd verbul predica-
tiv este la diateza pasiv ), sau CUI i se atribuie o nsusire sau o
caracteristic (atunci cnd predicatul este nominal).
n latin , subiectul poate Ii exprimat printr-un substantiv sau
printr-o oricare alt parte de vorbire sau grup de cuvinte cu valoare de
substantiv (adjectiv substantivizat, pronume, numeral substantivizat,
verb la modul participiu, la modul inIinitiv, adverb, sau chiar o
propozi ie ntreag ):
substantiv:
Caesar uenit.
(A venit Caesar.)
adjectiv:
Auaaces uincunt.
(Cei ndr zne i nving.)
pronume (personal, posesiv, demonstrativ, interogativ sau nedeIinit):
Nos legimus.
(Noi citim.)
Alii fugiebant.
(Al ii Iugeau.)
numeral:
Quinaecim milia Gallorum occisa sunt.
(Au murit cincisprezece mii de galli.)
verb:
Errare humanum est.
(A gresi este omenesc.)
adverb:
Bene est aauerbium.
(,Bine este adverb.)
o propozi ie:
Optatur ut pater ueniat.
(Se doreste s vin tat l.)
220
Si n latin exist situa ii cnd SUBIECTUI este NEEXPRIMAT:
a) cnd subiectul este nedeterminat, pentru c se exprim o gndire
general . Acest lucru se realizeaz Iie printr-un verb la diateza pasiv
cu valoare impersonal : Sic itur aa astra. (Asa se merge la stele / se
ajunge la glorie); Iie prin Iolosirea persoanei a III-a pl a verbelor:
aicunt (se spune, subn eles homines); Iie prin Iolosirea persoanei a II-a
sg: creaeres (ai crede, subn eles tu), aicas (ai zice, subn eles tu).
b) cnd subiectul ar trebui s Iie un pronume personal, dar el se
subn elege n persoana verbului (indicat prin desinen a personal ):
auaio (aud), subiectul este ,eu; uiaemus (vedem), subiectul este ,noi.
c) cnd subiectul a Iost deja exprimat anterior si se subn elege:
Hostis aauentat, aa arma currit.
(Dusmanul soseste; se repede la arme.)
Subiectul hostis (dusmanul) se subn elege si n a doua propo-
zi ie.
d) cnd predicatul este un verb impersonal, care denumeste un
Ienomen al naturii: pluit (plou ), fulminat (Iulger ), gelat (nghea ),
uesperascit (nsereaz ) etc.

Si latina Iace distinc ie ntre SUBIECTUI GRAMATICAI si
SUBIECTUI IOGIC.
1. SUBIECTUI GRAMATICAI, n mod obisnuit, se aIl la
cazul NOMINATIV, atunci cnd predicatul este exprimat printr-un
verb la diateza activ sau pasiv , la un mod personal:
Pvrrhus Epirum occupauit.
(Pyrrhus a ocupat Epirul.)
Corinthus a Lucio Mummio aeleta est.
(Corintul a Iost distrus de c tre Iucius Mummius.)
2. SUBIECTUI IOGIC poate Ii exprimat prin alte cazuri
dect nominativul:
a) prin cazul ABIATIV (de agent, al autorului) exprimnd persoana
care s vrseste ac iunea unui verb la diateza pasiv :
Corinthus a Lucio Mummio aeleta est.
b) prin cazul ACUZATIV, cnd predicatul este un verb impersonal,
care exprim anumite st ri suIletesti (verbe impersonale, de aIect):
Numquam me paenituit.
(Niciodat nu m-am c it.)
N.B. De v zut SINTAXA cazului ACUZATIV.
221
c) prin cazul DATIV, nso it de Iorme ale verbului esse: mihi somnus
est (mi-e somn) sau prin acelasi caz DATIV (de agent, al autorului), n
situa ia predicatului exprimat prin verb la conjugarea periIrastic
pasiv :
Patria omnibus amanaa est.
(Patria trebuie |s Iie| iubit de to i.)
N.B. Vezi SINTAXA CAZUIUI DATIV.

B. PREDICATUL (PRAEDICA1JM)
Este a doua parte esen ial a propozi iei, care exprim o ac iune,
o stare sau o existen a subiectului din propozi ia respectiv .
n latin (ca si n limba romn ), predicatul este de dou tipuri:
1. PREDICAT VERBAI, exprimat printr-un verb la un mod
personal (INDICATIV, CONJUNCTIV, IMPERATIV), la diateza
activ sau pasiv :
Milites pugnant.
(Ostasii lupt .)
Jirtus lauaatur.
(Virtutea este l udat .)
Verbele care Iormeaz singure predicatul se mai numesc si verbe
predicative, iar cele trei moduri personale enumerate moduri
predicative. Se impune observa ia c , n latin , n povestiri si n scrieri
istorice, se ntrebuin eaz si modul INFINITIV (mod nepersonal), la
timpul prezent, cu valoare predicativ :
Hostes aecurr re, lapiaes conic re.
(Dusmanii alergau, aruncau cu pietre.)
Este un inIinitiv asa-numit i st ori c sau narat i v, cu valoare de
indicativ imperIect (dup cum reiese si din traducere).
2. PREDICAT NOMINAI, alc tuit dintr-un verb auxiliar, ca
VERB COPUIATIV (nepredicativ), nso ind un NUME PREDICATIV.
NUMEIE PREDICATIV poate Ii un substantiv, un adjectiv, un
pronume, un adverb, un verb la modul participiu sau la modul
inIinitiv.
VERBUI COPUIATIV cel mai des ntrebuin at este esse. Dar,
cteodat , chiar si verbul esse, atunci cnd exprim ideea de existen ,
poate Iorma singur predicatul, devenind predicativ:
222
Frater est intus Fratele exist / se aIl n untru.
Mai ntlnim, ns , n latin si alte verbe care, spre a Iorma un
predicat, au nevoie de o ntregire predicativ , exprimat printr-un
nume predicativ: fi ri (a deveni), euaa re (a iesi, a sc pa din), exist re
(a exista), man re (a r mne). De asemenea, unele verbe la diateza
pasiv : aici, appellari, nominari, uocari (a Ii numit, a Ii chemat),
creari, el gi, aesignari (a Ii ales, a Ii proclamat), hab ri (a Ii socotit, a
Ii considerat), uia ri (a p rea), nasci (a se naste).
Sapientia semper mirabilis fuit.
(n elepciunea a Iost totdeauna vrednic de admirat.)
Incolae Italiae Romani appellabantur.
(Iocuitorii Italiei se numeau romani.)
Cicero optimus orator habetur.
(Cicero este socotit cel mai bun orator.)
Augustus imperator factus est.
(Augustus a devenit /s-a I cut comandantul armatei.)

ACORDUI PREDICATUIUI CU SUBIECTUI
Se realizeaz n limba latin dup aceleasi reguli si principii ca
si n romn (exist , ns , mici deosebiri, determinate de anumite
particularit i morIologice latinesti).
1. ACORDUI PREDICATUIUI CU UN SINGUR SUBIECT
a) Predicatul verbal si verbul copulativ se acord cu subiectul n
num r si persoan :
Omnia mutantur.
(Toate |lucrurile| se schimb .)
Leges sunt patronae ciuium.
(Iegile sunt ap r tori ai cet enilor.)
b) Numele predicativ cu valoare adjectival (adjectiv, numeral,
pronume, participiu) se acord cu subiectul n gen, num r si caz:
Haec filia orba matre est.
(Aceast Iiic este lipsit de mam .)
Dar, atunci cnd numele predicativ este un substantiv (I r s Iie
mobil), se acord cu subiectul numai n caz:
Sapientia summum bonum est.
(n elepciunea este cel mai important bun.)
223
2. ACORDUI PREDICATUIUI CU MAI MUITE SUBIECTE
(SUBIECT MUITIPIU)
a) Dac exist mai mul i termeni cu Iunc ie sintactic de SUBIECT,
predicatul st de obicei la plural (acordul logico-gramatical):
Animus, fortituao, aetas me hortantur.
(Curajul, vitejia, vrsta m ndeamn .)
b) Cteodat , acordul predicatului cu subiecte multiple se poate
Iace si cu subiectul cel mai apropiat (acordul prin atrac ie):
Tu et omnes homines ia sciunt.
(Tu si to i oamenii stiu acest lucru.)
c) Dac subiectul este multiplu si se aIl la persoane diIerite,
persoana I are prevalen asupra celorlalte, persoana a II-a asupra
persoanei a III-a, atunci cnd se Iace acordul predicatului verbal sau al
verbului copulativ:
Tu et nos una in forum iuimus.
(Tu si noi am mers mpreun n Ior.)
d) Dac subiectul este multiplu, exprimat prin substantive de gen
diIerit, predicatul nominal va sta la plural, acordul numelui predicativ
I cndu-se cu prevalen a genului masculin asupra Iemininului si
neutrului, si a genului Ieminin asupra neutrului:
Filius et filia parentibus cari sunt.
(Fiul si Iiica sunt dragi p rin ilor.)
e) Dac subiectul este multiplu, exprimat prin nume de lucruri
de gen diIerit, predicatul nominal va sta la plural, acordul numelui
predicativ I cndu-se cu pluralul neutru:
Libertas, aiuitiae, aecus in oculis sita sunt.
(Iibertatea, bog ia, onoarea se aIl sub ochii vostri.)
3. ACORDUI PREDICATUIUI DUP N EIES
(AD INTELLECTJM)
Reprezint o particularitate a acordului sintactic din limba latin ,
Iiind vorba despre un acord logic, realizat dup sensul enun ului, nu
gramatical, realizat dup Iorm .
n aceast situa ie, predicatul se utilizeaz de obicei la num rul
plural (desi subiectul este unic, avnd Iorm de singular):
224
subiectul este exprimat printr-un substantiv colectiv: multituao
(mul ime), turba (gloat ), exercitus (oaste), legio (legiune), uulgus
(norod), plebs (popor de rnd) etc.:
Multituao in uestib lo stant.
(Mul ime de oameni stau la intrare.)
subiectul este exprimat printr-un pronume nedeIinit, ca: uterque
(si unul si altul), quisque (Iiecare) etc.:
Uterque aucum signum pugnae aant.
(Fiecare dintre comandan i /si unul si altul dau semnalul de lupt .)

Asa cum s-a ar tat anterior, distinc ia dintre propozi ia simpl si
cea dezvoltat rezid n Iaptul c cea de-a doua cuprinde, pe lng
p r ile principale SUBIECTUI si PREDICATUI , si p r i
secundare de propozi ie: ATRIBUTUI SI COMPIEMENTUI.

C. ATRIBUTUL (A11RIBJ1JM)
Este partea secundar de propozi ie care determin un substan-
tiv. n Iunc ie de partea de vorbire prin care se exprim , atributul este
n limba latin de dou Ieluri:
1. ATRIBUTUI ADJECTIVAI, exprimat n principal printr-un
adjectiv, dar si prin alte p r i de vorbire care pot avea Iunc ionalitate
de adjectiv: pronume adjectival, numeral, verb la modul participiu.
Bono auci milites parent.
(Solda ii se supun unui comandant bun.)
Hic aiscipulus magistro oboeait.
(Acest scolar ascult de proIesor.)
Quinaecim uiri rempublicam curauerunt.
(Cincisprezece b rba i s-au ngrijit de treburile statului.)
Homines aquam bibentes sani sunt.
(Oamenii care beau ap sunt s n tosi.)
Cea mai important particularitate a atributului adjectival, mos-
tenit si n limba romn , este Iaptul c se acord n caz, num r si gen
cu substantivul determinat (asa cum putem observa n toate exemplele
notate anterior).
De altIel, n latin reg sim aceleasi situa ii de realizare a acor-
dului atributului cu substantivul determinat, pe care le-am mostenit si
225
n limba romn . AstIel, dac atributul adjectival se raporteaz la mai
multe substantive, el se asaz numai pe lng ultimul dintre ele si se
acord cu acesta n caz, num r si gen:
Romanis maria terraeque cunctae patent.
(Romanilor le stau la dispozi ie toate m rile si toate p mnturile.)
2. ATRIBUTUI SUBSTANTIVAI, dup cum se vede din ter-
minologie, este exprimat printr-un substantiv.
Acest tip de atribut cunoaste, la rndul s u, dou subclase:
a) ATRIBUTUI SUBSTANTIVAI n cazul GENITIV, care exprim
mai multe valori sintactice: posesia, originea, dependen a, calitatea,
ntregul din care se extrage o parte:
templum Iouis
(templul lui Iupiter)
homo magnae pruaentiae
(om de mare prevedere)
magna pars ciuium
(o mare parte dintre cet eni)
N.B. Aceste nuan e sintactice ale atributului n cazul GENITIV vor Ii tratate
n capitolul SINTAXA CAZURIIOR.
b) ATRIBUTUI SUBSTANTIVAI, care se aIl n acelasi caz cu
substantivul determinat, APOZI IA. Prin urmare, spre deosebire de
limba romn , unde apozi ia st n cazul nominativ (de regul ),
indiIerent de cazul substantivului determinat, n limba latin ea poate
ap rea la oricare caz gramatical, n acord cu cazul substantivului
determinat:
Persu aet Cicer ni, celeberr mo orat ri /.../
(l convinge pe Cicero, cel mai vestit orator /.../)

D. COMPLEMENTUL (COMPLEMEA1JM)
Este deIinit ca partea secundar de propozi ie care ntregeste,
completeaz ( lat. compleo, - re, compl ui, compl tum, ,a ntregi,
,a umple) n elesul verbului predicativ.
Si n limba latin , aceast parte de propozi ie cunoaste cteva
tipuri de baz :
1) COMPIEMENTUI DIRECT, care indic obiectul gramatical
(Iiin sau lucru) aIectat, atins n mod direct de conceptul verbal.
226
Acest tip de complement era determinat, n general, de verbe
tranzitive cu Iorm activ sau deponente. l ntlnim numai n cazul
ACUZATIV, putnd exprima diverse valori si nuan e sintactice (a se
vedea SINTAXA CAZURIIOR, ACUZATIVUI):
Libros ut les leg mus.
(Citim c r i Iolositoare.)
Imitatur patrem suum.
(l imit pe tat l s u.)
P r ile de vorbire prin care se poate exprima COMPIEMEN-
TUI DIRECT sunt: substantivul, adjectivul (substantivizat), pronume-
le, numeralul, si chiar verbul la modul inIinitiv:
Hostes eruptionem facere conabantur.
(Dusmanii ncercau a Iace o iesire.)
2) COMPIEMENTUI INDIRECT, care indic Iiin a sau lucrul
pentru care se Iace ceva, c ruia i se d (atribuie) ceva (o ac iune, o
stare, o caracteristic ). Acestei Iunc ii sintactice i este speciIic cazul
DATIV, cu toate tipurile de valori sintactice pe care le poate reda:
dativul de atribuire, al Iolosului sau pagubei, dativul Iinal, dativul
posesiv, dativul autorului, n leg tur cu care se va discuta pe larg n
sec iunea ini ial , despre SINTAXA CAZURIIOR (a se vedea
CAZUI DATIV).
n latin , ns , COMPIEMENTE INDIRECTE vom ntlni si n
cazul GENITIV, determinate de anumite categorii verbale, precum:
verbele memoriei, cele care arat pre ul (aprecierea, cnt rirea), verbe-
le judiciare, cele care indic sentimente si aIecte, verbele interesului,
despre care vom Iace o serie de reIeriri n capitolul SINTAXA
CAZURIIOR (vezi CAZUI GENITIV).
Tot complemente indirecte, exprimate prin acelasi caz GENITIV,
ntlnim n limba latin ca Iiind determinate si de anumite categorii de
ADJECTIVE, din sIera celor care indic priceperea, cunoasterea,
ignoran a, dorin a sau aversiunea, amintirea sau uitarea, participarea
sau excluderea. Si acestea sunt discutate n sec iunea SINTAXA
CAZURIIOR (CAZUI GENITIV).
3) COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI, care exprim
Ielurite mprejur ri sau circumstan e de realizare a ac iunii / st rii
227
verbale. n limba latin , complementele circumstan iale sunt, ca si n
limba romn , de mai multe tipuri:
a) COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI DE IOC, exprimat prin
cazul ACUZATIV, dar si ABIATIV, redat att cu prepozi ie, ct si
I r prepozi ie, diIeren iaz variate valori sintactice, precum: locul
(loca ia) n interiorul c ruia / c reia se petrece ac iunea verbal ,
direc ia, punctul de plecare a ac iunii verbale, spa iul str b tut, nuan e
sintactice prezentate pe larg n sec iunea SINTAXA CAZURIIOR
(vezi CAZURIIE ACUZATIV SI ABIATIV).
b) COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI DE TIMP, pentru
exprimarea c ruia se recurge tot la cazurile ACUZATIV si
ABIATIV, precedate sau nu de prepozi ii; sunt prezentate sau redate
mai multe valori sintactice: momentul (surprins) al desI sur rii
ac iunii, durata acesteia, momentul nceperii sau declans rii ac iunii /
st rii verbale, despre care vom vorbi n aceeasi sec iune SINTAXA
CAZURIIOR (a se vedea CAZURIIE ACUZATIV si ABIATIV).
c) COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI DE MOD (MODAI),
bogat exprimat n limba latin , prin aceleasi cazuri ACUZATIV si
ABIATIV, cu men iunea c n cazul ACUZATIV se ntlneste, n
plus, o nuan sintactic datorit c reia complementul modal se
apropie de COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI INSTRUMEN-
TAI; drept care, n sec iunea SINTAXA CAZURIIOR (vezi CAZUI
ACUZATIV), apare redat cu o terminologie speciIic , aceea de
ACUZATIV MODAI-INSTRUMENTAI.
d) COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI INSTRUMENTAI, pe
care l vom ntlni bine reprezentat la cazul ABIATIV (caz la care au
Iost transIerate valorile sintactice ale str vechiului caz indo-european
INSTRUMENTAIUI, disp rut ca atare n limba latin si nemostenit
de ea datorit ac iunii Ienomenului de SINCRETISM CAZUAI), dar
si la cazul ACUZATIV, asa cum am men ionat deja (de v zut
SINTAXA CAZURIIOR, ACUZATIVUI si ABIATIVUI).
e) COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI DE CAUZ , care apare
la aceleasi cazuri, ACUZATIV si ABIATIV, nso ite sau nu de
prepozi ii; pentru explica ii suplimentare, se va consulta capitolul
indicat (CAZUI ACUZATIV si CAZUI ABIATIV).
228
Aceste tipuri de complemente circumstan iale sunt cele mai
reprezentative n limba latin , cu att mai mult cu ct toate s-au moytenit n
limba romn . O men iune special s-ar putea ad uga pentru alte dou valori
sintactice: acuzativul rela iei si ablativul rela iei, care au determinat exprima-
rea si dezvoltarea n limba romn a COMPIEMENTUIUI CIRCUM-
STAN IAI DE REIA IE.
De asemenea, n limba latin mai exist si un ABIATIV SOCIATIV
(dezvoltat din valoarea instrumental ), avnd aceeasi Iunc ionalitate pe care o
de ine COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI SOCIATIV n limba
romn .

229
CAPITOLUL III

SINTAXA
CAZURILOR


I. NOMINATIVUL (NOMINATIJJS CASJS)

Nominativul este cazul care serveste spre a numi ( nominare,
,a spune pe nume); este un casus rectus (,caz drept) n opozi ie cu
celelalte cazuri, casus obliqui (,cazuri oblice, ,aplecate n raport cu
nominativul), cazul ,vertical, deoarece nominativul, ca si vocativul,
nu poate avea, spre deosebire de celelalte cazuri, statut de comple-
ment, deci de parte de propozi ie secundar .
Func iile sintactice ale nominativului, n propozi ie, sunt:
1. SUBIECT al unui predicat verbal sau nominal:
Sol lucet.
(Soarele str luceste.)
C. Gracchus maxime popularis fuit.
(C. Gracchus a Iost Ioarte popular.)
2. NUME PREDICATIV al unui predicat nominal:
Alexanaer fuit filius Philippi.
(Alexandru a Iost Iiul lui Filip.)
Pietas erga parentes maxima uirtus habetur.
(Respectul Ia de p rin i este considerat cea mai aleas calitate.)
Cicero pater patriae appellatus est.
(Cicero a Iost numit p rintele patriei.)
Consules aeclarantur M. Tullius et C. Antonius.
(M. Tullius si C. Antonius sunt declara i consuli.)
Pe lng exemplele citate anterior, n care numele predicative
alc tuiesc predicatul nominal ntrebuin nd si alte verbe copulative n
aIar de verbul esse (de exemplu, pasivul verbelor appellare, aecla-
rare, habere etc.), men ion m existen a n latin a EIEMENTUIUI
230
PREDICATIV SUPIIMENTAR, de Iapt un Iel de COMPIEMENT
DE MOD exprimat n cazul nominativ:
Milites aomum laeti reuerterunt.
(Solda ii s-au ntors veseli acas .)
Amicus epistulam infelix legebat.
(Prietenul citea neIericit scrisoarea.)
3. ATRIBUT ADJECTIVAI AI SUBIECTUIUI:
Discipulus bonus lauaatur.
(Elevul silitor este l udat.)
Haec auo templa altissima sunt.
(Aceste dou temple sunt Ioarte nalte.)
Urbs conaita oppugnatur.
(Cetatea ntemeiat este asediat .)
Rex clarus mortuus est.
(Vestitul rege a murit.)
4. ATRIBUT SUBSTANTIVAI AI SUBIECTUIUI
(APOZI IA SUBIECTUIUI):
Cicero consul senatui imperabat.
(Cicero consulul poruncea senatului.)
Iuppiter, rex aeorum, aeos regit.
(Iuppiter, Iruntasul zeilor, i guverneaz pe zei.)
n limba latin , adeseori n opozi ie cu limba romn , apozi ia se
acord totdeauna n caz cu substantivul pe care l determin (la care se
raporteaz ), exprimndu-se si la genitiv, dativ, acuzativ sau ablativ:
Aamiratio Corneliae, matris Tiberii et Gai, magna erat.
(Admira ia pentru Cornelia, mama lui Tiberius si Gaius, era mare.)
Lauaamus Jergilium poetam Romanorum.
(l l ud m pe Vergilius, poetul romanilor.)
O Iunc ie secundar a cazului nominativ este cea EXCIA-
MATIV . Nominativul, precedat sau nu de interjec ia o, se ntlneste
si n exclama ii, situa ie n care l denumim nominativ(ul) exclamativ:
Inaigna homine aubitatio'
(ndoial nedemn de un om!)
Fabulae' Nugae' O tempora, o mores'
(Povesti! Fleacuri! O, ce timpuri, ce moravuri!)
Acest tip de nominativ exclamativ va determina o deplasare a
cazului spre domeniul interpel rii, speciIic cazului vocativ, Iapt care
231
va determina eliminarea acestui din urm caz, treptat dar constant ,
din cmpul realit ii morIologice a Ilexiunii nominale, ajungnd astIel
s se identiIice cu cazul nominativ.
Func iile si valorile sintactice ale nominativului latin s-au moytenit,
asa cum ne putem da seama din exempliIic rile anterioare, cu mult acurate e
n limba romn .

II. VOCATIVUL (JOCATIJJS CASJS)

Vocativul este cazul chem rii, al strig rii ( lat. uocare, ,a
chema pe cineva, ,a striga), cazul I r Iunc ie sintactic , ntruct nu
poate ndeplini rolul niciunei p r i de propozi ie. Exprim o chemare
adresat cuiva, Iiin sau lucru personiIicat, atrage aten ia asupra unei
comunic ri.
Vocativul latin prezint o topic mai Iix dect cea mostenit n
limba romn .
De obicei apare pe la mijlocul propozi iei, totdeauna dup verb,
dac acesta se aIl la persoana a II-a:
Quousque tanaem abutere, Catilina, patientia nostra?
(Pn cnd vei mai abuza de r bdarea noastr , Catilina?)
Mai rar, se g seste, ns , si la nceputul propozi iei:
Quintili Jare, reaae mihi legiones'
(Quintilius Varus, d -mi napoi legiunile!)
Miser Catulle, aesinas ineptire /./
(NeIericitule Catullus, nceteaz de a mai Ii nebun /./)
Nu rareori apare precedat si de interjec ia o:
O fortunate aaulescens'
(O, tinere norocos!)
O fons Banausiae /./
(O, Intn a Bandusiei /./)
Dac substantivul la vocativ este determinat de un adjectiv
pronominal posesiv, acesta va ap rea antepus, posednd, n special n
scrisori, sensul de ,iubit sau ,drag:
Conficior maerore, mea Terentia.
(M sIrsesc de durere, drag Terentia.)
232
Se cuvine s men ion m, ns , c , att n limba latin , ct si n
romn , vocativul se desparte prin virgul de restul propozi iei din
care Iace parte, si c acest caz are capacitatea de a imprima comuni-
c rii o anumit stare aIectiv (exprimnd dojana, revolta, mnia, bucu-
ria) prin intona ie sau atunci cnd este nso it de interjec ie.

III. GENITIVUL (GENITIJJS CASJS)

Denumirea acestui caz gramatical provine de la verbul latinesc
gign re (supin gen tum), indicnd apartenen a prin nastere sau prin
origine, de unde ideea de posesie.
n plan sintactic, un cuvnt la genitiv poate determina un
substantiv sau un nlocuitor al acestuia, avnd valoare adnominal ,
deci o Iunc ie atributiv , sau poate determina anumite tipuri de verbe
sau adverbe (cteodat adjective), avnd valoare adverbal si ndepli-
nind Iunc ia de complement. Cu toate acestea, Iunc ia sintactic Iun-
damental a cazului genitiv este cea de determinare a unui substantiv,
deci Iunc ia de ATRIBUT, n cadrul c reia pot Ii sesizate diverse
valori (raporturi sintactice) sau tipuri de genitiv.
1. GENITIVUI POSESIV, care arat persoana sau obiectul
c reia / c ruia i apar ine sau la care se reIer ceva:
Hic uersus non est Plauti.
(Acest vers nu este al lui Plautus.)
Jis consuetuainis magna est.
(Puterea obisnuin ei este mare.)
Uneori, genitivul posesiv este nso it de verbul esse, ar tnd o
nsusire, o datorie, o sarcin a unei persoane sau a unui lucru, tradu-
cndu-se prin: ,este o nsusire a ., ,este datoria., ,este sarci-
na. etc. Acest tip de genitiv se numeste al caracteri z ri i :
Est aaulescentis maiores natu uereri.
(Este datoria unui tn r s respecte pe cei mai vrstnici.)
2. GENITIVUI DEPENDEN EI exprim raporturi de Iilia ie si
de rudenie. Uneori, pe lng un genitiv posesiv exprimat printr-un
nume propriu se subn elege unul din substantivele: filius, filia, uxor,
seruus, serua, prin care se stabilesc raporturi de Iilia ie si rudenie cu
substantivul (de asemenea, nume propriu) determinat:
233
Caecilia (filia) Metelli
(Cecilia |Iiica| lui Metellus)
Seruilia (uxor) Clauaii
(Servilia |so ia| lui Claudius)
3. GENITIVUI PARTITIV arat ntregul c ruia i apar ine o
parte. Aceast parte poate Ii desemnat prin:
a) substantive colective: pars, numerus, multituao, copia, legio,
exercitus etc.
Crassus magnum habuit seruorum et uillarum numerum.
(Crassus a avut un mare num r de sclavi si de vile.)
b) gradul superlativ al adjectivelor si adverbelor:
Gallorum omnium fortissimi sunt Belgae.
(Cei mai viteji dintre to i galii sunt belgii.)
Caesar omnium oratorum Latine loquebatur elegantissime.
(Dintre to i oratorii, Caesar vorbea limba latin cu cea mai
mare elegan .)
c) numerale:
Duo milia militum in proelio ceciaerunt.
(Dou mii de solda i au murit n lupt .)
d) pronume substantivate indicnd o persoan , de tipul: quis, aliquis,
solus, nemo, alter, alius, neuter etc.
Quis uestrum hoc ignorat?
(Care dintre voi nu stie acest lucru?)
e) pronume si adjective neutre substantivate, de tipul: ia, hoc, illua,
quoa, quia, aliquia, quiaquia, multum, tantum, quantum, plus, plurimum,
minus, minimum etc.
Quoa auri, quoa argenti in urbibus Siciliae erat, ia Jerres abstulit.
(Verres a luat tot ce era aur, ce era argint n orasele Siciliei.)
I) adverbe cu valoare de substantiv, de tipul: satis, ubi, ubinam,
ubicumque, eo, usquam, nusquam etc.
Ubinam gentium?
(ntre ce neamuri?)
Nusquam loci.
(n niciun loc.)
234
4. GENITIVUI EXPIICATIV (AI DEFINIRII) are Iunc ia de a
deIini sau de a explica un substantiv cu sens general printr-un substan-
tiv cu sens special.
Exemple:
periculum mortis
(primejdie de moarte)
nomen Hannibalis
(numele de Hannibal)
uox uirtutis
(cuvntul virtute)
nomen pacis
(numele p cii)
crimen auaritiae
(p catul l comiei)
5. GENITIVUI CON INUTUIUI sau al MATERIEI poate Ii
considerat un Iel de genitiv din sIera semantic a explicativului,
ntruct precizeaz sau indic materia din care este conIec ionat un
obiect ori con inutul s u.
Exemple:
sebi et picis gleba
(bulg re de seu si smoal )
montes auri
(mun i de aur)
flumina lactis
(Iluvii de lapte)
aula argenti
(oal de argint)
alimenta frugum carnisque
(alimente constnd n gru si carne)
6. GENITIVUI CAIIT II arat o nsusire a unei persoane sau
a unui lucru, constnd dintr-un substantiv n cazul genitiv nso it de un
atribut adjectival. Prin aceast valoare sintactic se pot indica:
a) nsusiri caracteristice:
puer magni ingenii
(copil de mare talent)
235
b) rangul sau clasa social c ruia / c reia i apar ine o persoan :
homo infimi generis
(om din rangul/clasa cel / cea mai de jos)
c) vrsta, durata, m sura, greutatea, num rul:
puer nouem annorum
(copil de nou ani)
Observa i e: Calitatea poate Ii exprimat si prin cazul ablativ.
Genitivul se ntrebuin eaz totdeauna cnd este vorba de greutate, spa iu,
timp, ca unit i de m sur , sau cnd se exprim calit i suIletesti permanente.
7. GENITIVUI SUBIECTIV determin un substantiv de origine
verbal , avnd Iunc ia de subiect al ac iunii con inute n sensul
substantivului:
consulum aauentus
(sosirea consulilor consulii sosesc)
spes imperatoris
(speran a comandantului comandantul sper )
cupiaitas hominis
(poIta omului omul poIteste)
ira Iunonis
(ura Iunonei Iunona ur ste)
consuetuao pueri
(obiceiul copilului copilul obisnuieste)
8. GENITIVUI OBIECTIV, de asemenea, determin un subs-
tantiv de origine verbal , avnd ns Iunc ia de obiect (complement
direct) al ac iunii con inute n sensul substantivului:
spes uictoriae
(speran a victoriei speran a de a nvinge; a spera victoria)
narratio rerum
(povestirea Iaptelor povesteste Iaptele)
laus uirtutis
(lauda virtu ii laud virtutea)
lauaator pacis
(l ud tor al p cii laud pacea)

236
Asa cum am ar tat, cazul genitiv poate ndeplini si Iunc ia
sintactic de COMPIEMENT. Cuvintele n genitiv pot Ii determinate
de verbe, adverbe, adjective (de origine verbal ) al c ror complement
se aIl n latin n cazul genitiv. n astIel de situa ii, complementul n
cazul genitiv poate exprima nuan e si valori sintactice identice cu cele
deja prezentate n cadrul Iunc iei adnominale, de atribut, a acestui caz.
Genitivul obiectiv este valoarea sintactic cea mai Irecvent
ntlnit pe lng verbele latinesti. n Iunc ie de sIera semantic din
care Iac parte aceste verbe, se va conIeri si respectivului genitiv o
anumit terminologie.
Dup verbele care exprim amintirea sau uitarea vom ntlni un
genitiv al memoriei: memini hominum (mi aduc aminte de oameni);
obliuiscor malorum (uit de nenorociri).
Complementul verbelor care exprim pre ul, aprecierea, valoa-
rea este considerat un genitiv al pre ului: oratores magni aestimamus
(i pre uim mult pe oratori); de obicei, pe lng verbele men ionate se
subn elege substantivul pretium (de Iapt, genitivul acestuia, pretii),
asa nct apare exprimat doar genitivul unor adjective ar tnd gradul
pre uirii: magni, tanti, multi, parui. Exemple:
Jillas parui aestimo.
(Socotesc mosiile de mic valoare.)
n latin ntlnim si un genitiv al vinei (al delictului) determinat
de verbe care exprim ideea de acuzare, dare n judecat , condamnare,
dar si achitare:
Miltiaaes proaitionis accusatus est.
(Miltiade a Iost acuzat de tr dare.)
Hunc furti conaemnabat.
(l condamna |pe acesta| pentru Iurt.)
Complemente cu valoare de genitiv obiectiv ntlnim n latin
cerute si de verbe impersonale (cu Iorm unipersonal ) care exprim
un sent i ment . Acest tip de verbe se construieste cu subiectul (logic),
respectiv persoana care are sentimentul, n cazul acuzativ, n timp ce
motivul care provoac sentimentul se aIl n cazul genitiv:
Me paenitet culpae.
(M c iesc de greseal .)
Te exercitus puaet.
(Te rusinezi de armat .)
237
Exist si o categorie de verbe impersonale, asa-numitele verbe
ale i nt eresul ui , care determin la rndul lor complemente n cazul
genitiv, dar valoarea sintactic a acestora este de genitiv subiectiv.
Este vorba de un genitiv subiectiv al persoanei n interesul c reia se
realizeaz ac iunea verbal :
Quia Milonis interest?
(Ce-l intereseaz pe Milo?)
Caesaris refert.
(Pe Caesar l intereseaz .)
Cu Iunc ie sintactic de complement, avnd valoare de genitiv
obiectiv, sunt considerate substantivele aIlate la acest caz, avnd ca
determinante o serie de adjective sau de verbe la modul participiu (cu
valoare adjectival ), precum:
a) cele care exprim dorin a sau aversiunea: au aus, cup aus, stuai sus,
fastiai sus etc.
Exemplu:
au aus imperii
(dornic de putere)
b) cele care arat priceperea, cunoasterea, ignoran a: per tus, imper tus,
gnarus, ignarus, pr aens, impr aens; de exemplu:
per tus rei publicae
(priceput la treburile publice)
c) cele care semniIic amintirea sau uitarea: memor, immemor etc.; de
exemplu:
memor beneficii
(care-si aduce aminte de o bineIacere)
d) cele care au sensul de participare sau de excludere: part ceps,
expers, inops, plenus, proprius, comm nis, compos etc.; de exemplu:
Solus est homo rationis part ceps.
(Numai omul este nzestrat cu ra iune.)

n privin a moytenirii n limba romn a celor dou Iunc ii sintactice
deIinitorii ale cazului genitiv, cea adnominal (de atribut) si cea adverbal
(de complement), dar mai ales a multitudinii de tipuri si valori sintactice
speciIice acestui caz n latin , se impun urm toarele observa ii.
Genitivul si-a p strat Iunc ia sintactic de atribut si, de asemenea, cele
mai reprezentative valori, nuan e sintactice precum: genitivul posesiv (cartea
elevului), genitivul dependen ei (Pan, fiul Pepelei), genitivul deIinirii sau
explicativ (frumuse ea naturii, redat n romn ca un genitiv de caliIicare),
238
genitivul subiectiv (cantecul p s relelor), genitivul obiectiv (stransul recoltei),
dar exist si situa ii cnd limba romn a preIerat exprimarea unor tipuri de
atribute n cazul genitiv prin atribute n cazul acuzativ, I cnd adesea uz de
prepozi ii. S-a continuat, astIel, o tendin a limbii latine populare care,
datorit pierderii desinen elor cazuale, s-a v zut nevoit , pentru a evita
conIuziile, s apeleze masiv la prepozi ii, ca instrumente Ioarte precise n
exprimare, s Iac , asadar, apel n principal la dou cazuri, tradi ional
prepozi ionale, acuzativul si ablativul. Asa se explic de ce o serie de tipuri,
valori speciIice cazului genitiv din latin , se redau n romn prin cazul
acuzativ nso it de prepozi ii ( innd cont si de pierderea cazului ablativ n
toate limbile romanice, ca urmare a procesului de sincretism dintre acesta si
cazul acuzativ).
Se exprim prin atribute n cazul acuzativ nso ite de prepozi ii:
genitivul calit ii (om ae onoare, copil ae nou ani), genitivul materiei (mun i
ae aur, rauri ae lapte), genitivul partitiv (o mul ime ae oameni, aou mii ae
solaa i, cei mai buni aintre ei, ca iva aintre ace,tia). Cteodat , si genitivul
explicativ (desi s-a mostenit n romn ca genitiv de caliIicare) se red de
preIerin prin cazul acuzativ nso it de prepozi ia ae: popor ae vite/i, aaiere
ae vant, ora, ae munte. De asemenea, ntlnim astIel de Iormul ri (acuzativ
nso it de prepozi ia ae) si pentru redarea genitivului obiectiv: aragostea ae
patrie, l comia ae mancare, aorin a ae putere.
Iimba romn a mostenit si cea de-a doua Iunc ie sintactic a cazului
genitiv n limba latin , cea de complement (apreciat de gramaticile moderne
ca Iiind unul INDIRECT). Prin urmare, vom ntlni n romn complemente
indirecte n cazul genitiv pe lng un verb, cerut de anumite prepozi ii si
locu iuni prepozi ionale: lupt m mpotriva minciunii, :bur m n /urul ora,ului,
min im ain cau:a fricii.

IV. LOCATIVUL

Este un caz arhaic n Ilexiunea nominal latin , p strat sporadic,
ntruct Iunc iile sale au Iost preluate de cazul ablativ. Rolul s u este
acela de a indica locul unde se desI soar ac iunea (sau se petrece
starea) exprimat de verb.
Doar cteva nume proprii de orase si insule mici de declinarea
I si a II-a, la singular, sunt considerate vechi locative: Romae,
Florentiae, Tusculi, Brunaisii, Pompeii, Sunii, cu remarca evident c
locativul avea desinen e (termina ii) cazuale Ioarte asem n toare
cazului genitiv.
239
De asemenea, si substantivele comune aomus (cas ), humus
(p mnt), rus ( ar , sat) p streaz vechiul caz locativ: aomi (acas ),
humi (pe p mnt, la p mnt), ruri (la ar ). Sintagmele aomi bellique
si aomi militiaeque (n timp de pace si n timp de r zboi) sunt
considerate exemple tipice de exprimare a cazului locativ, pe care l
reg sim de asemenea si n Iormele substantivale uiciniae (n vecin -
tate), tempori (la timp), heri (ieri), Carthagini (la Cartagina, nume
propriu de declinarea a III-a) etc.
Din exemplele anterioare reiese valoarea sintactic din limba
latin a acestui vechi caz indo-european: este un complement circum-
stan ial de loc care r spunde la ntrebarea ubi? (unde?), Iunc ie
sintactic bine p strat n limba romn , dar nu prin realitatea sintac-
tic a arhaicului caz locativ, disp rut de timpuriu chiar din latin .

V. DATIVUL (DATIJJS CASJS)

Reprezint cazul gramatical al atribuirii, al acord rii (aatiuus <
ao, -are, aeai, aatum, ,a da).
Func ia sintactic de baz a dativului este de complement
indirect, dar poate asuma cel pu in trei tipuri de valori sintactice de
mare importan . Dativul exprim persoana sau lucrul (prin extensie)
c reia / c ruia i se atribuie o ac iune, o nsusire, o caracteristic , poate
ar ta si scopul ac iunii verbale sau poate s indice Iiin a sau lucrul n
Iolosul (interesul) sau n paguba (dauna) c reia / c ruia are loc ac iunea
verbal .
Asadar, cazul dativ prezint cel pu in trei valori sintactice esen-
iale: dativul de atribuire, dativul Iinal (de scop) si dativul interesului
sau al daunei, n cadrul c rora si / sau pe lng care vom men iona si
alte nuan e sintactice de mai mic importan .
1. DATIVUI DE ATRIBUIRE r spunde la ntrebarea cui?,
indic Iiin a sau lucrul c reia / c ruia i se acord (d ) ceva, la care se
reIer indirect ac iunea verbal (mai este denumit si dativul obiectului
indirect). Este determinat de diverse categorii de verbe latinesti:
a) TRANZITIVE: aare (a da), mitt re (a trimite), aic re (a zice),
scrib re (a scrie), ostena re (a ar ta), imperare (a porunci), fac re
(a Iace) etc.
Amico scribis.
(i scrii unui prieten.)
240
b) INTRANZITIVE: resist re (a opune rezisten ), repugnare
(a respinge), cea re (a ceda), par re (a se supune), oboeaire (a da
ascultare) etc.
Jir sapiens cupiaitatibus non seruit.
(n eleptul nu slujeste pasiunilor.)
c) IMPERSONAIE: libet (Iace pl cere), licet (este ng duit), aebet
(trebuie), conu nit (se cuvine), acc ait (se ntmpl ) etc.
Quoa licet Ioui non licet boui.
(Ce-i este ng duit lui Iuppiter nu-i este ng duit boului.)
d) INTRANZITIVE n latin , dar TRANZITIVE n romn : suaa re
(a sI tui), persuaa re (a convinge), stua re (a se str dui, a se ocupa
cu) etc.
Ciuitati persuaaet.
(El convinge cetatea.)
e) DERIVATE (COMPUSE) cu prepozi iile: aa-, ante-, cum- (con-),
inter-, ob-, post-, prae-, sub-, super-, care pot avea un complement
indirect (dativ de atribuire, n varianta asa-numitului dativ de regim),
I r a repeta prepozi ia cu cazul cerut de ea:
Caesar munitioni Labienum praefecit.
(Caesar l-a numit comandant al IortiIica iei pe Iabienus.)
Din sIera sintactico-semantic a dativului de atribuire se poate
accepta c Iace parte DATIVUI CU ESSE sau DATIVUI POSESIV,
care exprim persoana sau lucrul c reia / c ruia i apar ine ceva:
Sunt mihi auae sor res.
(Am |mi sunt| dou surori.)
n exprimarea posesiei se ntrebuin eaz verbul esse (a Ii), justi-
Iicndu-se astIel valoarea dativului care are, de Iapt, rol de subiect
logic, ca n sintagmele romnesti mi-e foame, mi-e lene, mi-e aor etc.
Dativul cu esse este echivalent ca sens cu o propozi ie avnd subiectul
la cazul nominativ si ca predicat verbul hab re (a avea), drept care se
mai numeste si SVM PRO HABEO. Revenind la exemplul anterior, el
s-ar putea reIormula: Habeo (ego) auas sorores.
2. DATIVUI FINAI (DE SCOP) arat Iinalitatea, , inta spre
care se ndreapt ac iunea verbal , r spunznd la ntreb rile: pentru
ce?, la ce?, n ce scop? Acest tip de dativ este totdeauna exprimat
printr-un nume de lucru / substantiv abstract la num rul singular: usui
241
(spre Iolosin ), mun ri, aono (n dar), auxilio (spre ajutor), sal ti
(pentru salvare), colloquio (pentru ntlnire), luaibrio (n b taie de
joc), curae, corai (n grij ), hon ri (spre onoare). Este determinat mai
ales de verbe precum: aare (a da), tribu re (a atribui), auc re (a duce),
hab re (a avea), accip re (a primi), mitt re (a trimite), esse (a Ii),
uert re (a se ntoarce), uen re (a veni). Exemple:
auxilio
solacio esse (a Ii spre ajutor, consolare, salvare)
saluti

aono
muneri accip re, mitt re (a primi /a trimite n dar, drept
usui cadou spre Iolosin )
Exist situa ii cnd dativul Iinal mai este nso it de un alt dativ
(de obicei al Iolosului), Iormnd mpreun un DATIV DUBIU:
Pausanias uenit Atheniensibus auxilio.
(Pausanias le-a venit atenienilor n ajutor.)
3. DATIVUI INTERESUIUI (AI FOIOSUIUI) sau al
DAUNEI (AI PAGUBEI) exprim persoana n Iolosul sau dauna
c reia are loc ac iunea verbal . ntrebarea la care r spunde este: pentru
cine? Acest tip important de dativ este determinat de verbe care
aIecteaz n bine sau n r u persoana n al c rei Iolos sau spre paguba
c reia se realizeaz ac iunea verbal :
a) fau re (a Iavoriza), proaesse (a Ii de Iolos), mea ri (a vindeca), cau re
(a avea grij ), succurr re (a veni n ajutor), ignosc re (a ierta) etc.; prin
sIera semantic din care provin, vor determina dative ale Iolosului:
Dominus seruis fauet.
(St pnul i ocroteste pe sclavi.)
b) obesse, obstare (a se mpotrivi), noc re (a Iace r u, a d una),
minari (a amenin a), irasci (a se nIuria), inuia re (a privi cu ochi r i)
etc. vor determina, datorit sensului, dative ale pagubei:
Magister aiscipulis irascitur.
(ProIesorul se nIurie pe elevi.)
Dependente sintactic de exprimarea Iolosului sau a pagubei pot
Ii considerate si alte dou tipuri de dativ: dativul punctului de vedere
si dativul etic.
242
4. DATIVUI PUNCTUIUI DE VEDERE (DATIVUI DE
REIA IE) indic persoana din al c rei punct de vedere sau dup
judecata c reia are loc ac iunea verbal (respectiv, se Iace o aIirma ie).
Se exprim de obicei printr-un verb la participiu prezent sau printr-un
pronume:
Montes procul intuentibus pares sunt.
(Pentru cei care-i v d de departe, mun ii sunt egali.)
Ille mihi mortuus est.
(Acela este mort pentru mine.)
5. DATIVUI ETIC arat persoana care este (sau se presupune
c este) interesat n mod deosebit de ac iunea verbal , participarea
aIectiv-moral a acesteia la desI surarea relat rii. Se ntlneste mai
Irecvent n poezie, precum si n limbajul popular, colocvial, exprimat
prin Iormele pronominale: mihi, tibi, nobis, uobis. Exemple:
Tu mihi istius auaaciam aefenais?
(Tu mi aperi ndr zneala acestuia?)
Dativul etic prezint valen e mai degrab stilistice dect sintactice si,
de aceea, el poate lipsi din propozi ie.
6. DATIVUI AUTORUIUI (DATIVUI DE AGENT) exprim
persoana care are obliga ia de a ndeplini ac iunea verbal , maniIestndu-se
la nivelul propozi iei cu statut de subiect logic. Apare determinat de verbe:
a) aIlate la conjugarea periIrastic pasiv :
Patria omnibus amanaa est.
(Patria trebuie s Iie iubit de to i.)
b) aIlate la participiu perIect pasiv (n locul unui ablativ de agent):
Accepi epistulam tibi ( a te) scriptam.
(Am primit scrisoarea redactat de tine.)
c) cu verbul quaeri (a se c uta):
Gloria quaeritur multis.
(Gloria este c utat de mul i.)

Cazul dativ mai poate Ii determinat si de adjective, situa ie n
care l consider m DATIV DE REGIM care indic :
a. bun voin a sau dusm nia: amicus (prietenos), fiaus (credincios),
carus (drag, iubit), beneu lus (Iavorabil), gratus (iubitor) etc.; sau,
dimpotriv : inimicus (dusm nos), aauersus (potrivnic), infiaus (inIidel),
inuisus (nesuIerit) etc.:
243
Quam tibi fiaelis fuerim.
(Ct de credincios i-am Iost.)
b. Iolosul sau paguba: ut lis (Iolositor), comm aus (util), opport nus
(binevenit), salut ris (salvator) etc.; sau, dimpotriv : inut lis (inutil),
noxius (d un tor), pernici sus (primejdios) etc.:
Homini cibus utilissimus simplex.
(Mncarea simpl este cea mai Iolositoare omului.)
c. asem narea sau deosebirea: sim lis (asem n tor), par (egal), aequalis
(identic), aissim lis (deosebit), impar (inegal), contr rius (contrar,
deosebit) etc.:
Aristiaes aequalis fere fuit Themistocli.
(Aristides a Iost cam de aceeasi vrst cu Themistocle.)
d. potrivirea sau nepotrivirea: aptus (potrivit), iaoneus (potrivit,
adecvat), congruens (identic) etc. sau ineptus, incongruens (diIerit,
nepotrivit) etc.:
Galli apti bello erant.
(Galii erau potrivi i pentru ac iuni r zboinice.)
e. apropierea sau vecin tatea: uic nus, finit mus (vecin, apropiat),
propinquus (apropiat, rud ), prox mus (cel mai apropiat) etc.:
Belgae proximi sunt Germanis.
(Belgii sunt Ioarte apropia i de germani.)

Func ia sintactic a dativelor determinate n latin de catego-
riile de adjective enumerate mai sus este de complement indirect
(r spunde la ntreb rile cui? pentru cine? pentru ce?).
Cu aceeasi Iunc ie sintactic , gramaticile latinesti consemneaz
situa ii de dativ determinate de interjec ii:
Jae capiti tuo'
(Vai de capul t u!)
Jae uictis '
(Vai celor nvinsi!)
Func ia sintactic deIinitorie a cazului dativ s-a moytenit n limba
romn : complement indirect.
De altIel, n cazul dativ, reg sim n romn si anumite tipuri sau valori
sintactice speciIice limbii latine, precum: dativul de atribuire (sau de adresare):
I-am telefonat mamei, profesorul le explic stuaen ilor.
244
Tot asa, persoana n Iolosul sau paguba c reia se Iace ac iunea verbal
se poate exprima n romn prin cazul dativ: boala face r u (a unea: )
oamenilor, soarele folose,te s n t ii.
Aceeasi tendin a limbii latine populare de a Iolosi elementele prepo-
zi ionale si cazurile gramaticale speciIice acestora, determinat de altIel de
nevoia de claritate si de evitare a conIuziilor (ca urmare a pierderii desinen-
elor cazuale, marcatorii Iunc iei sintactice), va duce n Iinal la exprimarea
acestui tip de dativ prin cazul acuzativ nso it de prepozi ia pentru: munce,ti
pentru mine.
n aceeasi situa ie se aIl si dativul Iinal latinesc care a disp rut n limba
romn sau mai degrab a Iost asimilat (n urma procesului de sincretism al
cazurilor) de cazul acuzativ nso it de prepozi ii sau locu iuni prepozi ionale cu
valoare Iinal (la, pentru, spre, n, n veaerea, n scopul, cu scopul) si avnd
Iunc ia sintactic de complement circumstan ial de scop (n aar, pentru onoare,
n a/utor). Desi n limba romn nu exist dativ de agent, subiectul logic al
verbelor aIlate la diateza pasiv se exprim prin complemente de agent, aIlate
la acelasi caz speciIic prepozi ional latinesc, acuzativul, nso it de prepozi iile
ae sau ae c tre. Tot prin cazul acuzativ nso it de prepozi ii, dar avnd Iunc ia
sintactic de complement circumstan ial de rela ie, se red vechiul dativ al
punctului de vedere. Exemplu: Pentru van tori ( ain punctul ae veaere al
van torilor) contea: praaa.
S-a p strat n limba romn , identic ca valoare (stilistic ) si ca Iorm
de exprimare, dativul etic: Trantinau-mi-l oaat pe :meu /./ mi i-l araea /./
Iimba romn a mostenit, asa cum am ar tat deja, si construc ia latin
a dativului cu esse, reg sit n exprim ri nso ite de verbul a fi, precum: mi-e
aor, i-e mil etc., n care complementul indirect n cazul dativ are valoare de
subiect logic (mi, i), iar substantivele aor si mil sunt subiecte gramaticale.
Putem aduce aici n discu ie si existen a n romn a dativului posesiv,
care ns l continu doar terminologic pe cel men ionat, n acest capitol, n
limba latin ; aceasta, deoarece dativul posesiv din romn are o cu totul alt
valoare sintactic . Este vorba despre un atribut pronominal, legat de
substantive, n sintagme de tipul: fa a-mi, mana- i, chipu-i, n care Iormele
pronominale -mi, - i, -i, nlocuiesc, de Iapt, pronumele posesive mea, ta, lui,
ei, ultimele neIiind, n mod evident, n cazul dativ.
Men ion m, de asemenea, mostenirea n limba romn a complemen-
tului indirect determinat de adjective, nrudite sau Ioarte apropiate ca sens
celor men ionate deja ca avnd acelasi regim n limba latin (prietenos,
prielnic, favorabil, asem n tor, similar, util etc.).
Continund aceeasi situa ie din latin , complementul indirect n cazul
dativ mai poate avea ca termen regent si interjec iile: Bravo frunta,ilor la
nv tur '
245
VI. ACUZATIVUL (ACCUSATIJJS CASJS)

Terminologia acestui caz provine de la verbul latin accusare, ,a
nvinui, ,a acuza, a c rui etimologie trebuie c utat n substantivul
causa, la origine un termen juridic, ,proces. Prin urmare, acuzativul
indic persoana sau lucrul asupra c reia / c ruia se exercit n mod
nemijlocit ac iunea verbal , care este atins , aIectat n mod direct de
conceptul verbal. Func ia sintactic Iundamental si, totodat , cea
mai veche a acestui caz este cea de complement direct (lucru reIlectat
de altIel si de terminologia sa) sau de obiect direct, dac Iacem
reIerire la Iaptul c acuzativul se opune simetric nominativului, cu
care se aIl n corela ie direct n raport cu ac iunea verbului:
acuzativul obiect, nominativul subiect. Dar n jurul acestei Iunc ii
sintactice predominante graviteaz si alte valori sintactice pe care le-am
putea subordona unei a doua Iunc ii sintactice, complementul
circumstan ial.
Asadar, n limba latin ca si n romn , cazului acuzativ i sunt
speciIice dou Iunc ii sintactice principale: compl ement ul di rect si
compl ement ul ci rcumst an i al .

I. COMPIEMENTUI DIRECT, asa cum a Iost deja deIinit, l-am
putea considera un:
1. ACUZATIV OBIECT DIRECT, pentru c asupra lui se
r sIrnge ac iunea verbului, Iiind determinat de urm toarele categorii
verbale:
a) verbe tranzitive ( lat. transire, ,a trece la, ,a transIera), a c ror
ac iune trece direct asupra obiectului (Iiin sau lucru), aIlate la
diateza activ sau I cnd parte din categoria verbelor deponente (cu
n eles activ):
Brutus Urbem liberauit.
(Brutus a eliberat cetatea Roma.)
Caesar milites hortatur.
(Caesar i ndeamn pe solda i.)
Atunci cnd verbul tranzitiv trece la diateza pasiv , complemen-
tul direct devine subiect, iar subiectul trece la cazul ablativ (nso it de
246
prepozi ia a, ab, dac este nume de persoan , si I r prepozi ie, dac
este nume de lucru):
Urbs a Bruto liberata est.
(Cetatea Roma a Iost eliberat de c tre Brutus.)
b) verbe tranzitive n latin , dar intranzitive (sau reIlexive) n romn :
fug re, effug re (a Iugi), cau re (a se p zi), uitare, euitare (a evita),
aefic re (a lipsi), abaicare (a renun a) etc.:
Themistocles inuiaiam suorum non effugit.
(Themistocles n-a sc pat de invidia alor s i.)
Joluntas iuuenes aeficit.
(Voin a le lipseste tinerilor.)
c) verbe care exprim o stare suIleteasc sau o maniIestare a ei, de
obicei tranzitive n latin , dar intranzitive n romn : tim re, metu re,
uer ri (a se teme), mirari (a se mira), ria re (a rde), aol re (a suIeri),
fl re (a plnge), horr re (a se ngrozi), gem re (a geme) etc.:
Metuo insiaias.
(M tem de capcane.)
Omnes nomen Romanorum horrebant.
(To i se ngrozeau de numele de roman.)
d) verbe compuse cu prepozi ii, de Iapt verbe de miscare (sau de stare)
compuse cu prepozi iile: aa, cum, circum, in, per, praeter, trans, care
devin n latin tranzitive: aaire aliquem (a vizita pe cineva), conuenire
aliquem (a se ntlni cu cineva), circumstare aliquia (a nconjura
ceva), ingreai uiam (a ncepe c l toria), peragrare regiones (a str bate
inuturile), transilire murum (a s ri peste zid) etc.:
Caesar oppiaum uallo circumuenire constituit.
(Caesar a hot rt s nconjoare cetatea cu un val de p mnt.)
O categorie sintactic special a complementului direct o repre-
zint n latin :
2. ACUZATIV DUBIU. Se prezint ca un dublu complement
de obiect (direct), pe care l putem analiza n dou moduri:
2.1. un acuzativ obiect direct (exprimnd mai Irecvent persoane)
nso it de un al doilea acuzativ care completeaz n elesul verbului,
asemenea unui nume predicativ. Acest dublu acuzativ poate Ii deter-
minat de variate categorii verbale:
247
verbe copulative tranzitive la diateza activ : nominare (a numi),
aeclarare (a declara), creare (a crea), effic re (a Iace) etc.:
Ciceronem uniuersus populus consulem aeclarauit.
(ntregul popor l-a proclamat pe Cicero consul.)
verbe tranzitive active cu sensul de ,a avea, ,a da, ,a lua,
,a primi, ,a cere, ,a reIuza (hab re, aare, aahib re, sum re,
accip re, pet re, relinqu re etc.):
Filio meo patrimonium relinquam memoriam nominis mei.
(Fiului meu i voi l sa patrimoniu amintirea numelui meu.)
verbe care nseamn ,a se ar ta, ,a se comporta (se praestare, se
ostena re, se praeb re, se offerre etc.):
Praebebo me attentum auaitorem.
(Eu m voi ar ta un ascult tor atent.)
2.2. un acuzativ al persoanei (ca obiect direct) nso it de un al
doilea complement direct, acuzativul lucrului. Si acest tip de acuzativ
dublu este determinat de anumite categorii verbale:
verbe care arat instruc ia si educa ia: aoc re, eaoc re etc.
verbe care arat rug mintea si cererea: orare, rogare (a ruga),
pet re, posc re, flagitare (a cere, a pretinde, a reclama) etc.
verbe Iormate cu prepozi ie-preIix, de exemplu trans: transportare
(a transporta), traic re, traauc re (a trece dincolo) etc.:
Catilina iuuentutem mala facin ra eaocebat.
(Catilina i nv a pe tineri Iapte rele.)
Multa eum rogaui.
(I-am rugat multe lucruri.)
Caesar flumen exercitum traauxit.
(Caesar a trecut armata peste Iluviu.)
3. ACUZATIV AI OBIECTUIUI INTERN (ACUZATIVUI
INTERN)
Este un complement direct care exprim con inutul ac iunii unui
verb (Irecvent intranzitiv), dar cu care se aIl ntr-o Ioarte strns
rela ie, Iie lexical , Iie semantic . Prin urmare, exist dou tipuri de
acuzative interne:
a) cel care Iace parte din aceeasi Iamilie de cuvinte cu verbul care l
determin : cenam cenare (a lua masa), aolorem aol re (a avea
durere), pugnam pugnare (a lupta o lupt ), seruitutem seruire (a sluji
248
ca sclav), somnium somniare (a visa un vis) etc. Acest tip de acuzativ
intern se mai numeste si figura etimologic (cu valen e stilistice n
latin );
b) acuzativul intern care Iace parte din aceeasi sIer de sens cu verbul
al c rui complement direct este: aetatem uiuere (a tr i o perioad a
vie ii), uiam ire (a merge o cale), prlia pugnare (a lupta / a da o
b t lie) etc. Asa cum observ m, acuzativul complement direct este
nrudit doar sinonimic cu verbul, drept care sintagma se mai numeste
si figura sinonimic .
4. ACUZATIV ADVERBIAI. Se numeste astIel, deoarece
anumite Iorme de acuzativ apar n latin avnd utilizare adverbial .
AstIel, neutrul singular al unor pronume si adjective care indic o
anumit cantitate sunt considerate, din punct de vedere sintactic,
acuzative adverbiale: aliquia, paulum, minus, minimum, aliquantum,
multum, plus, plurimum, tantum, quantum etc. De asemenea, adjective
adverbializate care arat succesiunea: primum, posterius, postremum etc.
Eo aie populus nihil uiait.
(n acea zi, poporul n-a v zut nimic.)
Eo aie postremum Caesar uisus erat.
(n acea zi, Caesar Iusese v zut pentru ultima dat .)
Exemple de acuzativ adverbial sunt considerate Iormele de
acuzativ ntlnite n locu iunile adverbiale: partim ... partim, ,n parte
... n parte; magnam (maiorem, maximam) partem, ,n mare (mai
mare, cea mai mare) parte.
Nostra oratio magnam partem ex iambis constat.
(Cuvntarea mea const n mare parte din iambi.)
De asemenea, n sintagmele ia genus, quoa genus (de acest Iel,
tip), ia temporis, ia aetatis (n aceast vreme, epoc ).
5. ACUZATIV DE REIA IE. Este un complement al unor
verbe intranzitive prin care se Iace o reIerire limitativ la ndeplinirea
ac iunii / st rii verbale sau la existen a calit ii unui adjectiv. Ca
modalit i de exprimare este destul de s rac.
Acuzativul singular neutru al pronumelor demonstrative (sau
relativ-interogative cu valoare demonstrativ ) determinat de verbe
intranzitive este Irecvent acuzativ de rela ie: ia (n aceast privin ),
quoa (n ceea ce priveste Iaptul c ) etc.:
249
Legati Romam ia ueniebant.
(Solii veneau la Roma n leg tur cu acest lucru.)
n al doilea rnd, substantive denumind p r i ale corpului omenesc,
determinate n general de adjective sau participii verbale cu rol de
adjective, apar de asemenea cu valoare de acuzativ de rela ie. Se impune
aici precizarea c astIel de sintagme, cu valen e mai degrab stilistice, se
pare c au Iost preluate, prin imita ie, din greaca veche, drept care se mai
numesc si acuzative grecesti: mulieres perculsae coraa (Iemei lovite n
suIlet); nuaata pectus (goal la piept, cu pieptul gol); uelox peaem (iute
de picior); miles fractus membra (soldat lovit la picioare).
6. ACUZATIVUI EXCIAMA IEI este tot un Iel de comple-
ment direct; el arat persoana sau lucrul care reprezint obiectul
exclama iei. Se ntrebuin eaz chiar mai Irecvent dect nominativul si
vocativul, pentru c exclama ia implic si o anumit stare de spirit.
Acuzativul exclamativ poate s se exprime Iie singur:
Me felicem '
(Fericitul de mine !)
Iie, mai des, nso it de o interjec ie (cu rol emIatic):
O uirum magnum aignumque !
(O, b rbat viteaz si demn !)
7. ACUZATIV SUBIECT IOGIC. Exist n latin o categorie
special de verbe impersonale, de aIect (pentru c exprim senti-
mente), al c ror subiect logic se utilizeaz n cazul acuzativ (pentru c
este, de Iapt, un complement direct, de obiect, din punct de vedere
gramatical): me miseret (mi-e mil ), me paenitet (m c iesc), me piget
(mi pare r u), me puaet ( mi-e rusine), me taeaet (mi-e sil ) etc.
Me miseret fratris.
(Mi-e mil de Irate.)
De asemenea, si alte tipuri de verbe impersonale prezint acelasi
regim n privin a exprim rii subiectului n cazul acuzativ: me fallit, me
fugit, me praeterit (mi scap , trec cu vederea), me aecet, me aeaecet etc.
Me fugit rescribere.
(Mi-a sc pat |am uitat| s - i scriu.)
250
II. COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI l ntlnim n
cazul acuzativ ca purt tor al unei singure valori sintactice, asa cum
limba latin mostenise din indo-european : exprimarea extinderii
ac iunii verbale. Ulterior, se va Iace o dubl raportare a acestei
str vechi nuan e sintactice la axa timpului, respectiv la cea a spa iului,
determinnd apari ia Iunc iilor de complement circumstan ial de t i m p
si de complement circumstan ial de l o c, Iunc ii sintactice n cadrul
c rora vom semnala o serie de valori speciIice limbii latine.
COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI DE TIMP are ca
Iunc ionalitate Iundamental indicarea ideii de desI surare (extindere)
n timp a ac iunii verbului; valoarea sintactic speciIic este
ACUZATIVUI DURATEI, care la rndul ei prezint trei nuan e
temporale:
a) exprim perioada de timp ct dureaz ac iunea verbului, r spunznd
la ntrebarea quamaiu? (ct timp?) si Iiind Iormulat nso it de pre-
pozi ia per sau I r prepozi ie:
Decem annos Troia oppugnata est.
(Troia a Iost asediat timp de zece ani.)
Pluit continenter per tres aies.
(Plou I r ncetare de trei zile.)
b) exprim timpul (momentul) de cnd dureaz ac iunea verbal ,
r spunde la ntrebarea ex quo tempore ? de cnd ? si este Iormulat
cu ajutorul adverbului iam (deja) nso it de numerale ordinale:
Pax iam tertium annum aurabat.
(Pacea dura deja de doi ani mplini i.)
c) poate exprima si vrsta (acuzativul vrstei), atunci cnd este
Iormulat cu ajutorul unuia din participiile verbale natus sau agens
nso ite de numerale cardinale sau ordinale:
Alexanaer mortuus est triginta tres annos natus.
(Alexandru a murit la vrsta de treizeci si trei de ani.)
COMPIEMENTUI CIRCUMSTAN IAI DE IOC are ca
principal Iunc ionalitate exprimarea extensiunii n spa iu a ac iunii
verbale, existnd cel pu in dou valori sintactice speciIice:
1. ACUZATIVUI DIREC IEI, care indic punctul ( inta) spre
care se ndreapt ac iunea verbal , determinat de verbe de miscare
sau deplasare (real sau Iigurat ), r spunznd la ntrebarea quo ?
251
(ncotro ?). n Iormularea acestei valori sintactice exist urm toarele
reguli principale:
a) substantivele comune si substantivele proprii, nume de ri si insule
mari, se construiesc cu acuzativul nso it de prepozi iile aa sau in:
aa urbem ire (a merge n oras)
in aeaes intrare (a intra n templu)
proficisci in (aa) Graeciam (a pleca spre Grecia)
b) substantivele proprii nume de orase, insule mici, precum si substan-
tivele comune aomus, humus, rus se construiesc n cazul acuzativ I r
prepozi ie:
peruenire Romam (a ajunge la Roma)
reaire aomum (a se ntoarce acas )
proficisci rus (a pleca la ar )
2. ACUZATIVUI SPA IUIUI STR B TUT red , I r prepo-
zi ie, spa iul parcurs:
Caesar noctu milia passum circiter auoaecim progressus est.
(Caesar a naintat n timpul nop ii circa dou sprezece mii de pasi.)
De asemenea, poate indica si distan a dintre dou puncte (punctul
de plecare si cel de sosire), tot I r prepozi ie:
Hostes aberant a Caesaris castris quinque milia et aucentos passus.
(Dusmanii erau la o dep rtare de cinci mii dou sute de pasi de
tab ra lui Caesar.)
n aIara celor dou valori sintactice men ionate, acuzativul se
poate utiliza si pentru a indica dimensiunile de lungime, l ime,
n l ime, adncime, mai ales nso it de adjectivele: longus, latus, altus
si cu verbul pat re ( a se ntinde):
Fossa lata erat quinquaginta tres peaes.
(San ul era lat de cincizeci si trei de picioare.)
Pe lng cele dou tipuri principale de complemente circumstan-
iale mostenite de latin din indo-european , COMPIEMENTUI
CIRCUMSTAN IAI DE TIMP si COMPIEMENTUI CIRCUM-
STAN IAI DE IOC, n cadrul valorii sintactice originare a exten-
siunii ac iunii verbale, semnal m si alte situa ii si exemple de Iolosire
a cazului acuzativ cu Iunc ii si valori sintactice Ioarte apropiate de alte
Iunc ii sintactice circumstan iale, precum cea Iinal , modal-instrumen-
tal sau cauzal .
252
Precedate de prepozi iile ob sau propter, n exemple ca:
Hostis ob timorem fugit.
(Dusmanul Iuge de team .)
Terra propter frigus gelat.
(P mntul nghea de Irig.)
avem de-a Iace cu acuzative cauzale (complemente circumstan iale de
cauz ).
Precedate de prepozi ia per, acuzativele din propozi iile:
Milites per uim pugnant.
(Solda ii lupt cu Ior .)
Imperatores per hanc artem uincunt.
(Comandan ii nving prin aceast m iestrie.)
pot Ii considerate niste complemente circumstan iale instrumentale si
modale.
Tot astIel, adjectivele care exprim o anumit nclina ie sau
disponibilitate c tre ceva, atunci cnd sunt nso ite de prepozi ia aa,
determin acuzative cu valoare sintactic Iinal :
Homo natus (pronus, propensus) aa malas res.
(Om n scut / nclinat spre lucruri rele.)
Cele dou Iunc ii sintactice principale ale acuzativului s-au moytenit
n mod semniIicativ n limba romn .
Complementul direct, ca si n latin , prezint acelasi regim de deter-
minare al verbelor tranzitive, doar modalitatea de exprimare Iiind diIerit ,
prin utilizarea prepozi iei pe, n situa ia numelor comune sau proprii expri-
mnd persoane.
Acuzativul dublu se reg seste n sintaxa limbii romne: Profesorul i
nva pe copii gramatica, un exemplu care ilustreaz Iolosirea acuzativului
persoanei nso it de acuzativul obiectului.
De asemenea, acuzativul intern s-a mostenit n romn , Iiind un
complement direct intern, determinat de verbe intranzitive, exprimat printr-un
substantiv care are aceeasi r d cin cu verbul respectiv (A i luptat lupt
ae,art .) sau Iace parte din aceeasi sIer semantic cu acesta (Om tr i via
aulce.).
Cu Iunc ie de complement circumstan ial, multe din valorile sintactice
ale cazului acuzativ le reg sim mostenite n romn . Complementul circum-
stan ial de loc exprim n romn nuan e sintactice speciIice acuzativului
direc iei (Apoi iar vine la fereastr .) si acuzativului spa iului str b tut
253
(Umblu ara /um tate.). Complementul circumstan ial de timp, prin valorile
pe care le exprim n limba romn durata, r stimpul (Nu vorbesc cu
nimeni cate o s pt man . Trei ani ae-a ranaul ie,ise premiant. etc.) ,
continu prin mostenire ambele nuan e sintactice ale acuzativului duratei din
limba latin . Tot aici se cuvine s men ion m si acele sintagme prin care se
red vrsta (la ,aispre:ece ani, la nou ani).
Si complementul circumstan ial de cauz , pe care l Iolosim n limba
romn , mosteneste n bun parte valorile sintactice speciIice exprimate de
cazul acuzativ, cu men iunea c , n situa ia acestuia, trebuie s inem seama si
de aportul cazului ablativ (prin valoarea sa de ablativ de cauz ) n conIigu-
rarea anumitor sintagme si construc ii (mai ales n Iolosirea prepozi iilor).
Aceleasi observa ii le putem Iace si cu privire la mostenirea n limba
romn a complementului circumstan ial de mod, a complementului
circumstan ial instrumental si chiar a complementului circumstan ial de
rela ie, deoarece toate continu deopotriv valori si nuan e sintactice pe care
limba latin le exprima att prin cazul acuzativ, ct si prin cazul ablativ.

VII. ABLATIVUL (ABLATIJJS CASJS)

Denumirea acestui casus Latinus, cum l caliIica ilustrul savant
enciclopedist roman Marcus Terentius Varro, provine de la verbul
aufero, auferre, abst li, abl tum (a scoate, a separa, a ndep rta), de la
care, prin derivare (de la modul supin), celebrul proIesor de retoric ,
de la sIrsitul secolului I p.Chr., Marcus Fabius Quintilianus, i-a
atribuit deIinitiv numele de ablatiuus.
Asa cum reIlect si terminologia, ablativul este cazul care indic
locul de pornire a unei ac iuni sau locul din care este ndep rtat( ) sau
separat( ) o Iiin sau un lucru. n cele mai multe situa ii, ablativul
este determinat de verbe, iar Iunc ia sa principal este cea de com-
plement circumstan ial. Trei sunt tipurile de complemente circumstan-
iale care guverneaz structura sintactic a acestui caz: complementul
circumstan ial separativ, Iunc ia sa Iundamental , cu care s-a mostenit
din indo-european si c reia i se datoreaz si terminologia; comple-
mentul circumstan ial instrumental, Iunc ie sintactic preluat de la un
Ioarte vechi caz indo-european, instrumentalul (disp rut, nemostenit n
limba latin , n urma Ienomenului de sincretism al cazurilor); com-
plementul circumstan ial cu Iunc ie local (de plasare a ac iunii
verbale n timp si spa iu), preluat de asemenea de la un alt caz indo-
254
european, locativul, disp rut si el n latin (se p streaz sporadic,
par ial, n epoca istoric , avnd Iorme morIologice proprii doar n
paradigma singularului; cI. supra, } p. 238), ca urmare a ac iunii
aceluiasi proces de sincretism cazual.
Revenind la func ia sintactic originar , Iundamental , a
cazului ablativ (ablativul propriu-zis), aceea care exprim separa ia,
ndep rtarea subiectului sau a obiectului ac iunii verbale dintr-un
anumit loc, ntr-un cuvnt punctul de pornire a ac iunii verbale, vom
deosebi n cadrul ei mai multe valori si nuan e sintactice.
1. ABIATIVUI SEPARA IEI (SEPARATIV) se comport n
principiu asemenea unui complement circumstan ial de loc: este
determinat de verbe de miscare, r spunde la ntrebarea unae ? de
unde ?, indic locul de pornire a ac iunii verbale.
Este redat cu ajutorul prepozi iilor: e, ex, a, ab, ae, atunci cnd
exprim nume de ri, insule mari sau substantive comune:
Ex Africa uenit.
(A venit din AIrica.)
A Sicilia profectus est.
(A plecat din Sicilia.)
A foro regressus est.
(S-a ntors din Ior.)
Atunci cnd indic nume de orase, insule de mici dimensiuni sau
sunt Iolosite substantivele aomus, humus, rus, ablativul nu se cons-
truieste cu prepozi ii:
Roma abiit.
(A plecat de la Roma.)
Rure reaiit.
(S-a ntors de la ar .)
Ablativul separativ poate exprima si sensuri abstracte, I r
leg tur cu complementul circumstan ial de loc, Iiind determinat de o
serie de verbe speciIice din categoriile urm toare:
a) verbe care arat separarea, desp r irea, deosebirea: secern re
(a distinge), separare, segregare (a separa), seiung re, aiuia re
(a desp r i), aiscern re, aistingu re (a deosebi) etc.:
Alpes Italiam a Gallia seiungunt.
(Alpii despart Italia de Galia.)
255
b) verbe care indic eliberarea: liberare, solu re, absolu re (a elibera,
a dezlega, a achita) etc.:
Exsules patriam a hostibus liberauerunt.
(Exila ii si-au eliberat patria de dusmani.)
c) verbe care exprim alungarea, ndep rtarea, retragerea: mou re,
remou re (a alunga), pell re, expell re (a goni), exclua re, aeic re (a
ndep rta):
Hamilcar hostes a muris remouit.
(Hamilcar i-a alungat pe dusmani de pe metereze.)
d) verbe compuse cu prepozi ii speciIice cazului ablativ: ab, a (abire,
absceaere: a pleca, a p r si), ae (aeic re: a ndep rta), ex, e (ex re,
expell re: a iesi, a goni) etc.:
Ciues hostes urbe expellunt.
(Cet enii i gonesc pe dusmani din oras.)
2. ABIATIVUI ORIGINII se subordoneaz aceleiasi valori
separative generice, indicnd p rin ii, Iamilia, neamul, rangul etc., din
care se trage cineva, ntr-un cuvnt originea si provenien a. Este deter-
minat de verbe cu n eles speciIic acestei nuan e sintactice: nasci,
oriri, gigni (a se naste, a ap rea, a proveni), Ioarte Irecvent de parti-
cipii verbale care nseamn ,originar din, ,n scut: gen tus, procre tus,
progn tus, ortus, n tus:
Marius loco humili natus erat.
(Marius se n scuse dintr-o Iamilie umil .)
Familia, neamul, starea social se exprim prin ablativ I r
prepozi ie (dup cum se vede din exemplul de mai sus), n vreme ce
numele tat lui sau al mamei se exprim prin ablativ si prepozi ia ex:
ex Ioue natus
(n scut din Iuppiter)
ex serua natus
(n scut dintr-o sclav )
3. ABIATIVUI CAUZEI arat cauza sau motivul, pretextul
etc., pentru care se produce ac iunea verbal , deci tot un Iel de punct
de pornire, de determinare a acesteia.
Modalitatea cea mai Irecvent de exprimare este aceea care nu
implic nso irea de c tre o prepozi ie:
256
Hostes metu fugiunt.
(Dusmanii Iug de Iric .)
Verbele care exprim anumite sentimente: gaua re, laet ri (a se
bucura), aol re, maer re (a avea p reri de r u, a Ii trist) etc. determin
adesea ablative ale cauzei:
Consul pace gauaet.
(Consulul se bucur de pace.)
Deseori, ablativul cauzei se exprim prin substantive verbale de
tipul: iussu, iniussu (la porunca, I r porunca), rogatu (la cererea),
permissu (cu permisiunea), hortatu (la ndemnul): iussu imperatoris
(la porunca / din ordinul comandantului).
Ablativul cauzei se poate reda si nso it de prepozi ii, de exemplu:
Hostes ex uulner bus perierunt.
(Dusmanii au murit din cauza / de pe urma r nilor.)
n propozi iile cu regim negativ sau atunci cnd cauza este o
piedic n calea desI sur rii ac iunii verbale, ablativul este nso it de
prepozi ia prae:
Scrib re prae lacrimis non possum.
(Nu pot s scriu din cauza lacrimilor.)
4. ABIATIVUI AUTORUIUI (ABIATIVUI DE AGENT)
indic Iiin a sau lucrul de c tre care este ndeplinit ac iunea verbal la
diateza pasiv . Reprezint subiectul logic al propozi iei (cu predicatul,
repet m, exprimat printr-un verb la diateza pasiv ), cel care determin
pornirea sau declansarea ac iunii verbale. Regimul de redare a acestei
valori sintactice n privin a Iolosirii prepozi iilor este diIerit:
a) cnd ac iunea verbal este ndeplinit de o persoan (agentul este o
Iiin ), se utilizeaz prepozi iile ab, a (de, de c tre):
Hannibal a(b) Scipione uictus est.
(Hannibal a Iost nvins de c tre Scipio.)
Discipulus a magistro lauaatur.
(Elevul este l udat de c tre proIesor.)
b) cnd autorul ac iunii verbale este un lucru, o no iune abstract ,
ablativul nu este nso it de prepozi ii:
Omnia sole collustrantur.
(Toate sunt sc ldate n lumin de c tre soare.)
257
5. ABIATIVUI COMPARA IEI exprim Iiin a sau lucrul cu
care se realizeaz compara ia, termenul de reIerin , punctul de
pornire a compara iei, realizat prin intermediul comparativului unui
adjectiv sau adverb. Se mai numeste si al doilea termen al compara iei
si se red ntotdeauna I r prepozi ie:
Pax certa est melior sperata uictoria.
(O pace sigur este mai bun dect o victorie sperat .)
res clarior luce
(un lucru mai limpede ca lumina zilei)
Se Ioloseste aceast modalitate de redare mai ales atunci cnd
primul termen al compara iei se aIl la cazul nominativ sau acuzativ.
ns , atunci cnd primul termen al compara iei se aIl la cazurile
genitiv, dativ, ablativ, se preIer un alt mod de redare a complemen-
tului comparativului, n locul ablativului compara iei:
Noctes aestate sunt breuiores quam hieme.
(n timpul verii, nop ile sunt mai scurte dect n timpul iernii.)
Asadar, n aceast situa ie se utilizeaz adverbul quam (dect,
ca), urmat de cazul primului termen al compara iei (hieme, aestate).
Asa cum s-a men ionat deja, cazul ablativ mai exprim , n aIara
valorilor sintactice enumerate anterior si care decurg din Iunc ia sa
sintactic originar (de separa ie, a ablativului propriu-zis), Iunc iile si
valorile sintactice preluate (prin acumulare) de la str vechiul caz indo-
european instrumentalul. De la acest caz, disp rnd cu totul ca Iorme
si realit i morIologice n limba latin , vom men iona n continuare
cele mai numeroase si interesante valori (tipuri) sintactice:
1) ABIATIVUI INSTRUMENTAI (propriu-zis) indic mijlo-
cul (Iiin a sau lucrul) prin intermediul c ruia/c reia se realizeaz
ac iunea verbal . Categoriile de verbe determinante sunt numeroase si
vizeaz sIere semantice diIerite:
a instrui, a educa, a deprinde (eaoc re, erua re, institu re, exerc re)
a schimba, a transIorma (mutare, commutare, permutare)
a nconjura, a ngr di (cing re, saep re, circumaare)
a acoperi, a nveli (teg re, oper re, uest re)
a hr ni, a alimenta (al re, pasc re, pasci)
Caesar legionem siluis occultat.
(Caesar ascunde o legiune n p dure.)
258
O sum de verbe deponente (si compuse ale lor): uti (a se
Iolosi), frui (a se bucura), fungi (a ndeplini), potiri (a pune st pnire),
uesci (a se hr ni) etc. determin ,de asemenea, complemente circums-
tan iale cu valoare de ablativ instrumental:
Galli Roma potiti sunt.
(Galli au pus st pnire pe Roma.)
S re inem c , atunci cnd instrumentul de realizare a ac iunii
verbale este un lucru (cu valoare concret sau abstract ), exprimarea
se Iace prin ablativ instrumental I r prepozi ie (asa cum se poate
vedea si din exemplele date mai sus).
Dac instrumentul este o persoan , exist posibilitatea red rii
complementului circumstan ial instrumental prin ablativul substan-
tivului opera nso it de genitivul numelui de persoan :
Respublica Ciceronis opera conseruata est.
(Statul a Iost salvat prin meritul lui Cicero.)
2) ABIATIVUI DE MOD (MODAI) arat Ielul, modalitatea
de desI surare a ac iunii verbale, I cnd parte, prin n elesul si
semantica valorii sale sintactice, tot din sIera instrumentalului.
Ca modalitate de redare, mai Irecvent Iolosit este cazul ablativ
I r prepozi ie, ilustrat de dou situa ii:
a) substantive care exprim prin nsusi sensul lor modalitatea: moaus
(mod), ritus (obicei), ratio (ra iune), consilium (hot rre, plan), lex
(lege), fraus (Iraud ), uis (Ior ):
Iniuria fit auobus moais, aut ui aut frauae.
(Nedreptatea se Iace n dou moduri, sau prin violen sau
prin nsel ciune.)
Iuaicamus lege.
Judec m dup lege / n conIormitate cu legea.)
b) substantive nso ite de adjective care se acord cu ele:
Diuiciacus maximis lacrimis obsecrauit.
(Diviciacus l-a rugat cu Ioarte multe lacrimi.)
Dar ablativul modal se poate reda si nso it de prepozi ia cum,
atunci cnd se exprim printr-un substantiv I r nicio determinare
atributiv (nenso it de adjectiv):
Hoc cum periculo, cum labore fecisti.
(Ai I cut acest lucru cu primejdie, cu trud .)
259
3) ABIATIVUI SOCIATIV indic Iiin a sau lucrul care nso-
este subiectul (sau obiectul) la ndeplinirea ac iunii verbale (asemenea
unui instrument care ajut la realizarea acesteia).
Se exprim nso it de prepozi ia sociativ cum (Iorma negativ
Iiind sine: I r , despre care cI. infra, subpunctul 8):
Ciues cum militibus aauen runt.
(Cet enii au sosit mpreun cu solda ii.)
Totusi, ablativul sociativ poate omite prepozi ia cum dac se
exprim prin substantive care arat mul imea, colectivitatea (comitatus
ceat , agmen trup , exercitus armat , multituao mul ime),
determinate de un atribut adjectival:
Consules magno comitatu profecti erant.
(Consulii plecaser cu un mare alai.)
4) ABIATIVUI DE REIA IE (DE IIMITARE) exprim
lucrul (obiectul sau no iunea) la care se reIer ac iunea verbal , mai
precis aspectul sub care trebuie considerat aceasta, de unde provine
cea de-a doua terminologie a respectivei valori sintactice, de limitare
sau limita ie, deoarece Iunc ia sa este de restrngere a sIerei semantice
a unei no iuni. Se subordoneaz aceleiasi Iunc ii sintactice a instru-
mentalului, nu apare niciodat nso it de prepozi ii, r spunde la
ntreb rile sub ce raport ?, n ce privin ? si se traduce n romn prin
sintagmele: ,n ceea ce priveste, ,n privin a, ,n materie de,
,reIeritor la:
Cicero ceteros Romanos eloquentia superauit.
(Cicero i-a ntrecut pe ceilal i romani n ceea ce priveste elocin a.)
Prin sIera semantic pe care o ilustreaz , o serie de substantive,
nso ite Iie de adjective pronominale, Iie de atribute substantivale, sunt
considerate ablative de rela ie: iuaicio, sententia, opinione ciuitatis
(reIeritor la / n ceea ce priveste / dup judecata / p rerea/ opinia cet ii).
5) ABIATIVUI CAIIT II este considerat, de asemenea, o
valoare sintactic derivativ a instrumentalului, desi determinatul nu
este un verb, ci un nume sau un nlocuitor al lui. Se exprim printr-o
sintagm Iormat dintr-un substantiv si un adjectiv acordat, n cazul
ablativ I r prepozi ie; ablativul calit ii arat , asemenea genitivului
calit ii (cu care, de altIel, concureaz ), nsusirile Iizice (sau morale)
260
ale unei Iiin e ori ale unui lucru (exterioare sau materiale). n general,
distinc ia n utilizarea celor dou valori care exprim calitatea este
realizat de caracterul permanent sau trec tor: cazul ablativ exprim
calit i Iizice, ale corpului (deci trec toare):
Capillo et barba promissa erat.
(Era cu p rul si barba lung .)
sau calit i suIletesti trec toare:
Ea mente non semper fuisti.
(Nu ai Iost totdeauna cu acest gnd.)
mulier magna pulchrituaine, magnae mentis
(Iemeie de mare Irumuse e, de o mare inteligen )
6) ABIATIVUI PRE UIUI exprim instrumentul de realizare
a ac iunii acelor verbe care apar in unei sIere semantice speciIice
no iunii de pre : aestimare (a pre ui, a aprecia), em re (a cump ra),
uena re (a vinde), constare (a costa), conauc re, locare (a nchiria).
Nu Ioloseste prepozi ii.
Jiginti talentis orationem Isocrates uena bat.
(Isocrate vindea o cuvntare cu dou zeci de talan i.)
7) ABIATIVUI PROSECUTIV (al locului de trecere) este, de
asemenea, un derivativ al instrumentalului si exprim , ca si acuzativul
spa iului str b tut, locul pe unde se desI soar ac iunea verbal . Intr
si n sIera complementului circumstan ial de loc, r spunznd la
ntrebarea qu ? (pe unde ?). Se exprim prin cazul ablativ nenso it de
prepozi ii, atunci cnd este reprezentat de substantive dintr-o sIer
semantic speciIic , cele care indic o cale de acces: porta (poart ),
ianua (intrare, us ), fenestra (Iereastr ), uaaum (vad), uia (cale,
drum), pons (pod), terra (p mnt), mare (mare).
Catilina Aurelia uia profectus est.
(Catilina a plecat pe via Aurelia.)
8) ABIATIVUI PRIVATIV se consider , n general, ca I cnd
parte din aria sintactic a ABIATIVUIUI SOCIATIV (cI. supra, sub-
punctul 3), Iiind apreciat ca exprimnd sociativul cu aspect negativ,
ntruct realizarea ac iunii verbale are loc I r nicio nso ire, si acest
lucru se speciIic prin valoarea privativ (tot o deriva ie a Iunc iei
instrumentalului). Se red cu ajutorul prepozi iei sine (I r ), antonimul
lui cum (cu), elementul marcator al ablativului sociativ.
261
Sine uirtute amicitia non esse potest.
(Prietenia nu poate exista I r virtute.)
Sine amicis habitat.
(Iocuieste I r prieteni.)
9) ABIATIVUI ABUNDEN EI (BEISUGUIUI) sau al
IIPSEI este o deriva ie mai special de sens din cadrul complemen-
tului circumstan ial instrumental, prin Iaptul c are ca elemente
determinante verbe cu sens speciIic ideii de belsug sau de lips :
a) verbe care semniIic bog ia, abunden a, belsugul: abunaare (a Ii
din abunden ), compl re (a umple), reaunaare (a Ii din plin), afflu re
(a curge spre), circumflu re (a avea din abunden ), locuple-tare
(a mbog i), expl re (a completa, a umple) etc.
Germania riuis et fluminibus abunaat.
(Germania abund n ruri si Iluvii.)
b) verbe care semniIic s r cia, nevoia, lipsurile: car re, eg re (a Ii
lips ), uacare (a goli), orbare (a lipsi), priuare (a priva), spoliare,
frauaare (a deposeda) etc.
Non egeo meaicina.
(N-am nevoie de medicin .)
De la str vechiul caz indo-european locativul, limba latin a
preluat si exprim prin cazul ablativ Iunc ia sintactic de localizare n
timp si n spa iu a ac iunii verbale. Plasarea, respectiv determinarea
spa ial a ac iunii / st rii verbului, se red prin:
1
o
ABIATIVUI IOCUIUI, care indic locul unde se ntmpl
(deci, se ndeplineste) ac iunea verbului sau exist ceva.
R spunde la ntrebarea ubi ? (unde ?) si se exprim :
a) prin cazul ablativ I r prepozi ie, numele de orase (de declinarea I,
a II-a numai cu Iorme de plural , precum si cele de declinarea a III-a);
de asemenea, acele substantive care semniIic ideea de loc: regio
(regiune), litus ( rm), locus (loc), pars (parte) etc.:
Svracusis obiit Dio.
(Dio a murit la Siracuza.)
Alexanaer Babvl ne morte consumptus est.
(Alexandru a murit la Babilon.)
Plano litore naues constituit.
(A oprit cor biile la rm drept.)
262
b) prin cazul ablativ nso it de prepozi iile in (n) sau sub (sub,
dedesubt), substantivele comune, numele de ri, regiuni, continente,
insule mari:
Regulus in Africa captus est.
(Regulus a Iost I cut prizonier n AIrica.)
In uia Appia Cloaius occisus est.
(Clodius a Iost ucis pe calea Appia.)
Sub monte conseait.
(S-a asezat la poalele muntelui.)
c) numele de orase si insule mici, de declinarea I si a II-a (cu Ilexiune
numai la singular), precum si substantivele comune aomus (cas ),
humus (p mnt), rus (sat, ar ) Iolosesc, asa cum s-a ar tat deja la
SINTAXA IOCATIVUIUI, vechile Iorme de locativ:
Domi manere malo.
(PreIer s r mn acas .)
Meus frater ruri hab tat.
(Fratele meu locuieste la ar .)
Determinarea temporal a ac iunii / st rii verbale, plasarea n
timp a acesteia, se exprim n latin prin:
2
o
ABIATIVUI TIMPUIUI, n cadrul c ruia se pot distinge
dou nuan e sintactice:
a) ablativul moment ul ui , care indic , dup cum i arat si
denumirea, momentul desI sur rii ac iunii verbale si r spunde la
ntrebarea quanao ? (cnd ?); n general, nu se red cu prepozi ie, mai
ales n cazul substantivelor care con in n sensul lor ideea de timp:
tempus (timp), annus (an), aetas (vrst ), mensis (lun ), aies (zi), nox
(noapte), hora (or ) etc.
Hoc hieme multum niuis fuit.
(n aceast iarn a Iost mult z pad .)
Meaia nocte peruen runt.
(Au sosit la miezul nop ii.)
Ablativul momentului se poate reda si nso it de prepozi ia in
(n, n timpul, pe timpul), atunci cnd se exprim o anumit perioad a
vie ii (in pueritia, n copil rie; in aaulescentia, n adolescen ; in
senectute, la b trne e) sau Iunc ii publice (in consulatu n timpul
consulatului), cu condi ia s nu Iie nso ite de elemente determinante.
263
b) ablativul durat ei (peri oadei ), care indic n ct timp se desI soar
ac iunea verbal , r spunde la ntrebarea quanto tempore ? (n ct timp?)
si implic oarecum sensul durativ, ntruct precizeaz limitele
temporale ale desI sur rii ac iunii verbului. Se exprim prin cazul
ablativ I r prepozi ie, dar nso it, de obicei, de un numeral:
Bellum nouem annis gessit.
(A purtat r zboiul n nou ani.)
Tribus horis aomum reaibitis.
(Peste trei ore v ve i ntoarce acas .)

Cazul ablativ nu a fost moytenit n limba romn si n nicio alt limb
romanic . Procesul de sincretism cazual semnalat din timpuri str vechi (din
momentul Iorm rii limbii latine, al desprinderii ei din trunchiul comun indo-
european) si materializat prin dispari ia cazurilor instrumental si locativ
(simultan cu transIerarea Iunc iilor si valorilor sintactice speciIice acestor
cazuri c tre cazul ablativ) va continua si n cadrul Iorm rii limbilor romanice.
AstIel, n ciuda numeroaselor Iunc ii si valori sintactice pe care le putea
exprima ablativul, n poIida largii sale ntrebuin ri sintactice, a disp rut ca
realitate morIologic , dup ce si-a transIerat toate sau aproape toate tipurile
de complemente circumstan iale spre cazul acuzativ, exprimndu-le prin
construc ii prepozi ionale n majoritatea situa iilor.

264
CAPITOLUL IV

SINTAXA FRAZEI


I. TIPURI DE FRAZE $I DE PROPOZI II

Fraza este o Iorm complex de exprimare, alc tuit dintr-un
ansamblu de propozi ii ntre care se stabilesc anumite raporturi.
n Iunc ie de modul n care sunt exprimate raporturile stabilite
ntre propozi iile care alc tuiesc Iraza, aceasta poate Ii de trei tipuri:
Iraz Iormat prin juxtapunere, Iraz Iormat prin coordonare, Iraz
Iormat prin subordonare.

A. FRAZA FORMAT PRIN 1UXTAPUNERE
Este acel tip de Iraz ale c rei propozi ii sunt exprimate separat,
prin al turare, asezare una dup cealalt , I r ajutorul vreunui cuvnt
prin care s se stabileasc raporturi ntre ele. n latin , iuxta pon re
nseamn ,a pune lng , ,punere lng , n greac acest tip de
al turare se numeste parat ax (gr. s), sintagma latin Iiind
un calc lingvistic al cuvntului grecesc.
Tipul de alc tuire a Irazei prin juxtapunere este unul dintre cele
mai vechi Iorme de exprimare uman (Iiindc nu avea nevoie de
cuvinte de leg tur ), de aceea se ntlneste mai Irecvent n vorbirea
popular si Iamiliar . Este Iolosit ns si de limba literar (poezie si
oratorie), datorit calit ilor sale stilistice, ntruct prin juxtapunere se
poate realiza:
a) o exprimare vioaie, energic , chiar colorat aIectiv:
Jeni, uiai, uici.
(Am venit, am v zut, am nvins.)
b) o enumerare de ac iuni (Iapte) n sens gradual:
Abiit, excessit, euasit, erupit.
(A plecat, a iesit |din oras|, a luat-o la Iug , a snit.)
c) o opozi ie de idei, o antitez :
Jinc re scis, Hannibal, uictoria uti nescis.
(Stii s nvingi, Hannibal, s te Iolosesti de victorie nu stii.)
265
B. FRAZA FORMAT PRIN COORDONARE
Este Iraza alc tuit din propozi ii de acelasi tip, legate ntre ele
prin conjunc ii care le permit propozi iilor propria independen .
Conjunc iile se numesc coordonatoare si stabilesc raporturi, leag
propozi ii principale (ntre ele), propozi ii secundare (de acelasi tip)
sau p r i de propozi ie de acelasi Iel.
Prin conjunc iile coordonatoare, care unesc tipuri de propozi ii
sau p r i de propozi ii de acelasi Iel, se pot stabili (ntre aceste
elemente pe care le leag ) urm toarele Ieluri de raporturi (de coor-
donare): copulativ, adversativ, disjunctiv, cauzal (de motivare, ex-
plicativ), conclusiv, terminologie care poate Ii aplicat si propozi iilor
la nivelul c rora opereaz (Iunc ioneaz ). Prin urmare, propozi iile
sunt coordonate si, ca si n romn , ele pot Ii copulative, adversative,
disjunctive, cauzal-explicative sau conclusive.
1. Conjunc iile COPUIATIVE leag propozi ii copulative, care
exprim idei ce se completeaz , I r a se exclude, Iiind cam de aceeasi
valoare n plan logico-semantic.
Conjunc iile copulative se clasiIic , la rndul lor, n:
a) copulative aIirmative: et, -que, atque, ac (corespund aproximativ
toate conjunc iei ,i din limba romn )
Is coniurationem nobilitatis fecit et ciuitati persu sit /.../
(Acesta a I cut un complot al nobilimii si i-a convins pe
concet eni /.../)
b) copulative negative: neque, nec, et non (si nu, nici)
Caesar substit t neque hostes lacessiuit.
(Caesar s-a oprit si n-a h r uit pe dusmani.)
c) copulative cu caracter de nt rire, de accentuare: etiam, quoque
(chiar, de asemenea)
Qua ae causa Heluetii quoque rel quos Gallos uirtute praeceaunt.
(Din aceast cauz , chiar si helve ii i ntrec pe ceilal i galli n vitejie.)
2. Conjunc iile DISJUNCTIVE Iac leg tura ntre propozi ii
disjunctive, care exprim idei ce se exclud sau se contrazic. Conjunc-
iile aut si uel (sau, ori) sunt mai puternice; -ue, siue, seu (ori, Iie, Iie
c ) sunt mai pu in energice:
Lege uel tabellas reaae.
(Citeste sau d -mi napoi t bli ele.)
266
Cuncti aut magna pars fiaem mutau rant.
(To i sau o mare parte si schimbaser buna credin .)
Siue habes quia, siue nihil habes.
(Fie c ai ce, Iie c n-ai nimic.)
3. CONJUNC IIIE ADVERSATIVE sunt cele care, stabilind
un raport de coordonare ntre dou propozi ii sau dou p r i de
propozi ie de acelasi Iel, releveaz opozi ia care exist ntre ele. Sunt
numeroase: at, sea, autem, uerum, uero (dar, ns , iar, ci); atqui,
tamen, nihilominus (cu toate acestea); ceterum (dar, de altIel); cea mai
puternic si Irecvent utilizat conjunc ie adversativ este sea.
Alcibiaaes praeclaro erat ingenio praeaitus, sea mira animi
leuitate.
(Alcibiades era nzestrat cu o inteligen Ioarte str lucit , dar
cu o usurin suIleteasc uimitoare).
4. CONJUNC IIIE CAUZAI-EXPIICATIVE (DE MOTIVARE)
se reIer la cele care, I cnd parte din categoria conjunc iilor coordo-
natoare, servesc ca o justiIicare, o explicare sau chiar ca o conIirmare
a ideii expuse anterior.
Ele nu trebuie conIundate cu conjunc iile subordonatoare
circumstan iale cauzale, care introduc propozi iile subordonate
circumstan iale cauzale, propozi ii prin care se exprim propriu-zis
cauza, motivul producerii ac iunii din regent .
Se ntlnesc n num r destul de mare: nam, namque, enim,
et nim, quippe (n adev r, c ci); nimirum, uiael cet, scil cet, nempe
(ntr-adev r, desigur).
Nam propter frigora frumenta in agris matura non erant.
(C ci, ntr-adev r, din cauza Irigului grul nu era copt pe ogoare.)
5. CONJUNC IIIE CONCIUSIVE sunt acelea care leag ntre
ele dou propozi ii, dintre care cea de-a doua reprezint consecin a,
concluzia sau urmarea ideii din cea dinainte.
Enumer m aici conjunc iile: it que, ig tur, ergo (deci, asadar,
prin urmare); eo, ia o, iacirco (de aceea, prin urmare); quamobrem,
quare, quapropter, quocirca, quaaecausa (de aceea, prin urmare);
proinae (deci, prin urmare).
Cogito, ergo sum.
(Cuget, deci exist.)
267
Iaeo aeaificare hoc uult.
(De aceea vrea s cl deasc aceasta.)
Quamobrem aaeste animis, iuaices.
(De aceea, Ii i cu curaj, judec tori.)

C. FRAZA FORMAT PRIN SUBORDONARE (HIPOTAX )
Este tipul de Iraz alc tuit dintr-o propozi ie principal si una
sau mai multe propozi ii subordonate, aIlate n raport de dependen
Ia de ac iunea verbului din propozi ia principal (regent ). Acest tip
de exprimare la nivelul Irazei, prin subordonare, mai poart denu-
mirea, de origine greac , si de hi pot ax (gr. o s), iar originea
lui (din punctul de vedere al sintaxei istorice) trebuie c utat la nivelul
cel mai elementar de alc tuire Irazeologic , juxtapunerea (parataxa).
Pe m sur ce omul a n eles mai bine raporturile stabilite ntre Ieno-
menele lumii nconjur toare, a nceput s disting ntre esen ial si
secundar, a c utat s exprime Iraze n care propozi iile se ierarhizeaz
sau se subordoneaz unele altora. Subordonarea (hipotaxa) si are
originea n juxtapunere (paratax ). Propozi iile Iolosite gramatical
independent una de cealalt au devenit, treptat, subordonate (depen-
dente) una alteia.
Adverbele sau particulele, Iolosite ini ial ca s precizeze sensul
propozi iei, au devenit, la rndul lor, treptat, conjunc ii subordona-
toare, dar procesul de evolu ie de la paratax la hipotax a Iost unul de
lung durat .
Ca aspect general, subordonarea n limba latin se realizeaz
prin multiple elemente: conjunc ii, pronume relative, adverbe de rela-
ie; de asemenea, se poate stabili I r vreun element de leg tur (din
cele enumerate anterior), doar prin modul verbal (n cazul subordona-
telor completive inIinitivale).
ClasiIicarea tradi ional a propozi iilor subordonate din limba
latin este urm toarea:
1. SUBORDONATE REIATIVE, care au rolul de a determina
(asemenea unui atribut) n elesul unui cuvnt din propozi ia regent .
Terminologia acestui tip de propozi ii subordonate provine de la Iaptul
c leg tura lor cu propozi ia regent se realizeaz prin elemente de
rela ie (pronume sau adverbe relative).

268
2. SUBORDONATE COMPIETIVE, sunt cele care completea-
z n mod absolut necesar n elesul verbului din propozi ia regent (de
unde si terminologia acestui tip de subordonate). De Iapt, ele nde-
plinesc la nivelul Irazei rolul pe care l asum complementul direct la
nivelul propozi iei, dar nu numai: pot ndeplini si rolul de propozi ii
subiective sau predicative, n aIara celui de completive propriu-zise.
3. SUBORDONATE CIRCUMSTAN IAIE, propozi ii care
exprim o circumstan de realizare a ac iunii / st rii predicatului din
regent (justiIicndu-se astIel si terminologia); ndeplinesc n Iraz
rolul pe care l au complementele circumstan iale n propozi ie,
indicnd nu mai pu in de sapte circumstan e (mprejur ri) prin care se
expliciteaz ac iunea propozi iei regente: scopul, urmarea, piedica,
timpul, motivul, condi ia, modul prin compara ie.

II. MODURILE N PROPOZI IILE PRINCIPALE
$I INDEPENDENTE

Modul gramatical (termenul provine din lat. moaus, -i Iel, chip)
reprezint Iorma verbal care indic modalitatea de realizare a ac iunii
/ st rii exprimate de verb. n propozi iile principale (independente),
predicatul verbal se poate aIla la modurile indicativ, conjunctiv,
imperativ (moduri personale) sau la inIinitiv (mod nepersonal).
1. MODUI INDICATIV este modul realit ii, al situa iilor
obiective si sigure.
Apare Irecvent n urm toarele tipuri de propozi ii principale:
A. ENUN IATIVE (enun , aIirmnd sau negnd, o situa ie, o
constatare):
a) AFIRMATIVE: Gallia est omnis aiuisa in partes tres.
(Gallia este toat mp r it n trei regiuni.)
b) NEGATIVE: Germani agriculturae non stuaent.
(Germanii nu se ocup cu agricultura.)
B. EXCIAMATIVE: propozi ii care indic anumite sentimente, st ri
aIective de c tre care este st pnit autorul mesajului, precum: dispre-
ul, mnia, bucuria, triste ea, nostalgia etc.
Quae tua est ista uita'
(Ce Iel de via este asta a ta!)
269
C. INTEROGATIVE: prin care se pun ntreb ri precise, reIeritoare la
Iapte reale, n mod direct:
a) SIMPIE: Quis uenit?
(Cine a venit?)
Quanao uenit?
(Cnd a venit?)
Aceste interogative directe simple sunt introduse prin pronume
interogative, adverbe interogative sau particule interogative (-ne, num,
nonne oare?; dac ?).
b) DUBIE: Utrum legis an scribis?
(Oare citesti sau scrii?)
Ele se mai numesc si interogative duble disjunctive, pentru c
exprim o dubl ntrebare indicat clar prin cte o particul interoga-
tiv prezent n Iiecare dintre cele dou segmente de interoga ie
(utrum, -ne, an? oare ... sau?).
Desi mod al realit ii, n anumite contexte INDICATIVUI poate
s exprime si nuan e modale non-reale, apropiindu-se de valoarea
CONJUNCTIVUIUI. Cea mai Irecvent nuan modal , nespeciIic
indicativului, este cea a irealit ii.
Distingem val ori i real e ale INDICATIVUIUI n urm toarele
situa ii:
a) turnuri eliptice: un perIect al indicativului nso it de adverbul paene
(sau prope, postclasic) desemneaz o ac iune aIlat pe punctul de a se
petrece, sau care s-ar Ii petrecut dac n-ar Ii Iost mpiedicat :
Paene aixi.
(Era ct pe ce s zic.)
Est prope circumuentus.
(Era ct pe ce s Iie nconjurat.)
Prope ceciai.
(Era ct pe ce s cad.)
b) verbe cu caracter modal: indicativul verbelor care exprim ideea de
putere, de necesitate, de obliga ie (possum, aebeo, oportet, aecet,
necesse est, bene est etc.) desemneaz n mod curent o ac iune care ar
Ii posibil, necesar sau convenabil s se realizeze, dar care nu se
realizeaz :
Possum persequi permulta oblectamenta rerum rusticarum.
(As putea s enum r Ioarte multe avantaje ale vie ii de la ar .)
270
c) n diverse expresii sau sintagme, precum: aequum est, par est (este
drept, este cinstit), aifficile est (este greu), longum est (este lung),
magnum est (este important), melius est (este mai bine, este
preIerabil); aici, indicativul poate ar ta obliga ia sau necesitatea,
asemenea gerundivului (participiul viitor pasiv):
Cum se ille fugiens in scalarum ten bras abaiaisset, magnum
fuit Miloni conficere illam pestem'
(Dup ce acela, Iugind, s-a ascuns n ntunericul sc rilor, greu
i-ar Ii Iost lui Milo s termine odat cu pacostea aia!)
d) indicativul perIect (sau imperIect) al verbelor ,a gndi, ,a crede,
,a socoti (putare, crea re, sperare, opinari, arbitrari) cap t de
multe ori o valoare modal , n special n cadrul unor exprim ri
(Iormul ri) negative, de tipul: non putaui ( non putauissem), ,n-as Ii
crezut; non sperabam, ,nu tr geam speran (n-as Ii sperat).
Quis L. Philippum /.../ a M. Herennio superari posse
arbitratus est?
(Cine s-ar Ii gndit c I. Philippus putea Ii nvins de c tre
M. Herennius?)
n aceste Iormul ri, indicativul este cerut de Iaptul c ideea sau
gndul exprimat are, din perspectiva celui care l Iormuleaz , o
realitate eIectiv .
2. MODUI CONJUNCTIV s-a dezvoltat n primul rnd n
propozi iile dependente, ca mod al subordon rii, de unde si numele
s u latinesc: subiunctiuus uel coniunctiuus (moaus), mod al rela iei si
subordon rii. ns , nainte de a avea acest rol, el a de inut o valoare
modal proprie, cea poten ial sau/si cea ireal , ca mod al non-
realit ii. Gra ie acestei valori globale, conjunctivul se putea
ntrebuin a, sintactic vorbind, independent de oricare alt Iorm
verbal capabil s organizeze propozi ii.
Acest mod reuneste valorile conjunctivului propriu-zis ca mod
al posibilit ii, opus indicativului, ca mod al realit ii si ale opta-
tivului, p strat ca mod distinct n greaca veche. Conjunctivului
propriu-zis i apar ineau urm toarele valori semantice: voin a, even-
tualitatea, asteptarea, n vreme ce optativului i revenea, practic,
valoarea semantic a dorin ei.
271
Prin urmare, valorile conjunctivului mod gramatical mixt sub
raport semantico-Iunc ional poart urm toarele denumiri: conjunc-
tivul volitiv, conjunctivul de posibilitate / poten ialitate si irealitate,
conjunctivul desiderativ, conjunctivul deliberativ si al protestului.
A) CONJUNCTIVUI VOIITIV marcheaz un act de voin ,
adresat sub Iorma unui ndemn, a unui ordin, de aceea se mai numeste
si CONJUNCTIVUI HORTATIV ( lat. hort ri, ,a ndemna):
Eamus.
(S mergem.)
Jiuamus, mea Lesbia, atque amemus.
(S tr im, Iesbia mea, si s ne iubim.)
Valoarea volitiv apare utilizat mai ales la persoana I plural a
conjunctivului prezent, spre a indica un ndemn adresat persoanei
vorbitorului de c tre vorbitorul nsusi. Se mai poate exprima si prin
modul imperativ.
Conjunctivul volitiv este ns utilizat si pentru a se Iormula o
porunc negativ , ordinul negativ, ceea ce se cunoaste sub termino-
logia de CONJUNCTIV PROHIBITIV (DE INTERDIC IE):
Ne hoc feceris.
(S nu Iaci acest lucru.)
observndu-se aici preIerin a pentru utilizarea conjunctivului perIect
nso it de nega ia ne, desi se poate utiliza si conjunctivul prezent:
Jerba ne facias, soror.
(S nu sco i niciun cuvnt, sor .)
Pentru exprimarea interdic iei (a prohibi iei), limba latin mai
utilizeaz si alte tipuri de sintagme:
1) Imperativul prezent al verbului cau re (a se Ieri), caue, nso it de
conjunctiv prezent:
Caue facias.
(Fereste-te s Iaci Nu Iace!)
Caue neges.
(Fereste-te s negi Nu nega!)
Caue putes.
(Fereste-te s consideri Nu considera!)
272
2) O Iorm elegant pentru marcarea interdic iei este cea care
utilizeaz imperativul noli nolle (a nu dori), nso it de inIinitivul
verbului conjugat:
Noli fac re'
(S nu vrei s Iaci S nu Iaci!)
Noli me tang re'
(S nu m atingi!)
Printr-o dezvoltare de sens, conjunctivul volitiv poate exprima si
concesia (CONJUNCTIVUI CONCESIV), de regul n cursul unei
dezvolt ri oratorice, att prin timpul prezent, ct si prin perIect:
Sint sane superbi: quia ia aa uos attinet?
(S admitem c ar Ii insolen i / Desi sunt insolen i: ce v
priveste acest lucru pe voi?)
B) CONJUNCTIVUI DE POSIBIIITATE SI IREAIITATE
n aceast categorie intr exprimarea posibilit ii propriu-zise, a
poten ialit ii sau a eventualit ii, precum si a irealit ii (printr-o
dezvoltare secundar ).
Exprimarea simplei posibilit i nu implic ideea unei condi ii
anume, Iiind concurat de exprimarea cu verbul modal posse, ,a
putea: quis aubitet? quis aubitare potest? (Cine s-ar ndoi? Cine
ar putea s se ndoiasc ?)
Exprimarea posibilit ii determinat sau legat de o condi ie se
realizeaz prin CONJUNCTIVUI POTEN IAI (att cu timpul pre-
zent, ct si cu timpul perIect), Iiind de multe ori asociat ideii de
eventualitate, cu care se si poate conIunda:
Si amicum habeam, gauaeam.
(n cazul / n eventualitatea n care as putea avea un prieten,
m-as bucura).
n cadrul conjunctivului poten ial se pot distinge dou conota ii
particulare:
a) PRESUPOZI IA: Roges me.
(S presupunem c m rogi m-ai ruga)
b) AFIRMA IA ATENUAT : Aliquis aicat.
(Cineva ar putea zice.)
273
SpeciIic valorii poten iale a conjunctivului este exprimarea prin
timpurile prezent sau perIect:
Risum teneatis, amici?
(A i putea s v ine i rsul, prieteni?)
Hoc sine ulla aubitatione confirmauerim.
(Pot s aIirm acest lucru I r nicio ndoial .)
CONJUNCTIVUI IREAI indic supozi ia contrar realit ii
prezente sau trecute. n latin , acest rol le-a revenit timpurilor
gramaticale imperIect si mai mult ca perIect:
Dicerem. (As putea zice.): exprim o irealitate n prezent.
Dixissem. (As Ii putut zice as Ii zis): exprim o irealitate n
trecut.
Valoarea ireal a modului conjunctiv s-a dezvoltat secundar din
valorile de baz ale acestui mod (posibilitate poten ialitate).
C) CONJUNCTIVUI DESIDERATIV (OPTATIV lat. optare,
,a dori)
A preluat, n latin , valorile modului indo-european al optativu-
lui, disp rut n procesul trecerii de la indo-europeana comun la
limbile indo-europene vechi.
Se poate ntlni n Iorme izolate, singur (nenso it de vreo parti-
cul ):
Ita aii faciant'
(Asa s Iac / s dea zeii!)
Dii te ament'
(S te iubeasc zeii!)
Saluus sis!
(S Iii s n tos!)
Jaleas!
(|S | r mi cu bine!)
De regul , ns , conjunctivul desiderativ apare marcat printr-o
particul , cea mai Irecvent Iiind utinam:
Utinam illum aiem uiaeam'
(O, de-as vedea ziua aceea!)
Pentru conjunctivul desiderativ, prezentul este cel mai utilizat, n
vreme ce perIectul se ntrebuin eaz pu in, deoarece rareori avem
ocazia s ne exprim m o dorin reIeritoare la ac iuni ncheiate deja:
274
Utinam filius meus uicerit'
(O, de-ar Ii nvins Iiul meu!)
Regretul (dorin a nerealizat sau nerealizabil ) c un anumit
lucru nu are loc sau nu a avut loc ori nu poate avea loc se exprim n
latin prin conjunctivul imperIect sau mai- mult-ca-perIect.
AstIel, imperIectul se aplic regretului maniIestat n prezent:
Utinam, Quirites, uiuorum fortium atque innocentium copiam
tantam haberetis, ut /.../ '
(O cet eni, de-a i avea atta mul ime de b rba i destoinici si
I r pat , nct ... !)
Mai-mult-ca-perIectul se aplic regretului maniIestat Ia de
elemente (evenimente) din trecut:
Utinam /.../ istam calliaitatem hominibus ai ne aeaissent'
(Ar Ii Iost de dorit / era bine ca zeii s nu Ii dat aceast iscu-
sin viclean oamenilor!)
D) CONJUNCTIVUI DEIIBERATIV (DUBITATIV lat.
aubitare, ,a se ndoi) exprim o ndoial , o nel murire, o incertitu-
dine n leg tur cu o anumit problem , reIeritoare la care trebuie
luat o anumit hot rre:
Quia igitur faciam? Non eam?
(Atunci ce s Iac? S nu m duc?)
Utrum superbiam prius commemorem an cruaelitatem?
(S amintesc mai nti oare truIia sau cruzimea?)
Eloquar an sileam?
(S vorbesc sau s tac?)
Dup cum se observ , aceast valoare a conjunctivului apare
exclusiv n propozi ii interogative (directe sau, uneori, indirecte).
Transpunerea n trecut a conjunctivului deliberativ se Iace prin
timpurile imperIect, respectiv mai-mult-ca-perIect:
Quia facerem?
(Ce era s Iac?)
Non in eum qui accepisset < pecuniam ~ animaauertisset?
(S nu se Ii ntors mpotriva celui care primise banii?)
Am men ionat tot aici o anumit nuan semantic suplimentar
a conjunctivului, cea exclamativ , care circumscrie CONJUNCTIVUI
275
EXCIAMATIV (AI PROTESTUIUI). Acesta indic o eventualitate
respins , reIuzat , negat :
Tibi ego rationem reaaam?
(Eu s - i dau ie socoteal ?)
Nos /.../ non poetarum uoce moueamur?
(S nu Iim noi impresiona i de glasul poe ilor?)
3. MODUI IMPERATIV cunoaste o arie pu in extins de
utilizare, ntruct el marcheaz ntr-o manier esen ial ordinul la
persoana a II-a (singular sau plural), prin timpurile prezent sau viitor.
Acestei valori Iundamentale, iusive, cu nuan e hortative, i se pot
ad uga altele secundare, de natur modal , ca si n cazul conjuncti-
vului volitiv, cu care, de altIel, alterneaz si concureaz . AstIel, poate
exprima:
permisiunea:
Ubi uoles (eam) accerse.
(Trimite-o oriunde vei dori.)
rug mintea:
Serua, Iuppiter supreme, et me et meum gnatum.
(Iuppiter sl vitule, scap -m pe mine si pe copilul meu / te rog
s ...)
dorin a:
Bene ambula et reaambula.
(Mergi si te ntoarce cu bine.)
presupunerea:
Iracunaus non semper iratus est, lacesse, iam uiaebis furentem.
(Ar gosul nu este ntotdeauna mnios; zgnd reste-l, si atunci
ai s -l vezi iesindu-si din Iire.)
Imperativul viitor indic un ordin cu executare mai ndep rtat ,
nu imediat , n raport cu momentul vorbirii:
Cras petito, aabitur.
(Mine s ceri, i se va da.)
Viitorul modului imperativ convine cel mai bine prescrip iilor de
ordin general, proverbelor, maximelor, dictoanelor, tratatelor tehnice,
textelor de legi.
Prezentul si viitorul modului imperativ pot s exprime si inter-
dic ia (valoarea prohibitiv a acestuia), prin utilizarea nega iei ne:
276
Ne fle'
(Nu plnge!)
Ne time'
(Nu te teme!)
Ne putato'
(S nu stie!)
4. MODUI INFINITIV, desi este un mod nepersonal, se poate
Iolosi ca predicat n propozi iile principale, n urm toarele dou situ-
ii, avnd valoarea de:
A. INFINITIV DESCRIPTIV (NARATIV sau ISTORIC), utilizat n
nara iuni, n locul indicativului imperIect, mai ales cnd se exprim o
nsiruire de Iapte succesive, spre a se da stilului mai mult varia ie si
un ritm alert, evitndu-se astIel monotonia:
Praeterea quotiaie castra mou re, uallo et fossa mun re,
uigilias crebras pon re, et eas ipse cum legatis circumire.
(n plus, zilnic si muta tab ra, o nt rea cu san si parapet,
punea str ji dese si le inspecta el nsusi nso it de locotenen i).
B. INFINITIV EXCIAMATIV, ntrebuin at cu valoare predicativ n
propozi ii exclamative spre a exprima o anumit stare aIectiv ,
precum: mirarea, revolta, mila, indignarea, triste ea. Poate ap rea
singur sau nso it de un subiect n cazul acuzativ (acuzativ
exclamativ), I r ca acest tip de propozi ie exclamativ s depind de
o alt propozi ie (Iiind, deci, o propozi ie principal , independent ):
Me mis rum' Te, ista uirtute, fiae, probitate, in tantas aerumnas
propter me inciaisse'
(Nenorocitul de mine! Tu, cu virtutea, buna credin si onesti-
tatea ta, s cazi ntr-attea nevoi din cauza mea!)
Te, mea Terentia, sic uexari, sic iac re in lacrimis'
(Tu, Terentia mea, s te chinuiesti astIel, s Iii asa de nl cri-
mat !)

III. TIPOLOGIA SUBORDONATELOR
A. PROPOZI IA RELATIV
GENERAIIT I
Utilizarea unui pronume relativ pentru a atasa o propozi ie
dependent , subordonat , de un substantiv sau un pronume din
propozi ia principal constituie un tip de subordonare simplu si vechi.
277
Introdus printr-un element Iormal bine marcat Ionetic, propozi ia
relativ , chemat s suplineasc s r cia n participii a latinei, este
Ioarte bine atestat n toate domeniile, mai ales n vechiul Iond de
limb reprezentat de textele juridice.
Dat Iiind c latina nu a p strat pentru pronumele relativ vechiul
corelativ cu radicalul *to- (care subzist doar n adverbe si adjective
precum tam, tantus, tum), n locul acestui corelativ este Iolosit
pronumele anaIoric is sau un alt demonstrativ:
Quos ferro truciaari oportebat, eos nonaum uoce uulnero.
,Pe cei care ar Ii trebuit s Iie omor i, eu nici m car cu vocea
pe acest i a nu i r nesc.
Chiar cnd corelativul trebuia s Iie la un caz diIerit de cel al
relativului, el este uneori omis:
Xerxes |...| praemium proposuit qui ( ei qui) inuenisset
nouam uoluptatem.
,Xerxes a propus un premiu |pentru cel| care ar Ii descoperit o
nou pl cere.
Absen a corelativului subliniaz indeterminarea raporturilor
dintre regent si subordonat .
ntr-adev r, n ciuda gramaticaliz rii raporturilor dintre aceste
dou propozi ii, cea relativ s-a bucurat ntotdeauna n latin de o
anumit autonomie. De pild , n cazul n care relativa servea drept
parantez n interiorul Irazei:
Sin a uobis, ia quoa non spero, aeserar.
,De nu cumva ceea ce nu sper am s Iiu p r sit de voi.
Cnd dou propozi ii relative se succed , pronumele relativ este
repetat, cu sau I r conjunc ie copulativ :
Leges latronum esse aicuntur, quibus pareant, quas obseruent.
,Se spune c exist legi ale tlharilor, c rora li se supun, pe
care le respect .
Omnia quae uirtus leget quaeque reiciet.
,Tot ceea ce virtutea va alege si ceea ce va respinge.
Atrac ia relativului
Pronumele relativ se aIl situat ntre antecedentul cu care se
acord n gen si n num r si propozi ia pe care o introduce, propozi ie
care i impune cazul necesar.
278
Exist , asadar, n principiu, o corela ie strict ntre antecedent si
pronumele relativ. Cu toate acestea, se maniIest anumite libert i de
acord, Iacilitate de dubla apartenen a relativului, libert i care se
maniIest prin diverse cazuri de atrac ie.
Se pot distinge dou situa ii importante de atrac ie a relativului:
1) atrac ia pronumelui relativ n gen dup un substantiv din propozi ia
relativ :
Alesiam, quoa est oppiaum Manaubiorum, iter facere coepit.
,A nceput s se ndrepte spre Alesia, care este o cetate a
mandubiilor. (quoa pro quae)
Atrac ia are loc chiar dac antecedentul este un nume de
persoan :

Pompeio patre, quoa imperii populi Romani lumen fuit,
exstincto |...|
,Pompeius, tat l, care a Iost lumina imperiului poporului
roman, odat mort, |...|
Aceast atrac ie se aplic , de preIerin , atunci cnd propozi ia
relativ are valoarea unei paranteze explicative, slab legate de
principal .
2) atrac ia antecedentului la cazul pronumelui relativ
Atunci cnd se produce aceast atrac ie, antecedentul apare de
obicei inclus n propozi ia relativ si adeseori reluat n principal prin
anaIoricul is sau printr-un alt demonstrativ:
Quam quisque norit artem, in hac se exerceat.
,n aceast stiin / mestesug s se exerciteze |Iiecare|, pe
care Iiecare o cunoaste.
n concluzie, pronumele relativ latin, prin Iorma sa bine marcat ,
si prezerva, mult mai bine dect relativul grec, autonomia sintactic
Ia de antecedentul din principal .
UTIIIZAREA MODURIIOR
Deoarece propozi ia relativ s-a aIlat, de la origini, ntr-un raport
de dependen slab Ia de principal , modul utilizat era la Iel de liber
ca ntr-o propozi ie independent .
279
AstIel, se ntlnesc relative cu imperativul sau cu conjunctivul
iusiv, turnuri greu de imaginat n limbile romanice:
Quia enim uiaerunt? Hoc quoa nunc, quaeso, perspicite atque
cognoscite.
,C ci ce au v zut? Asta, ceea ce, v rog, privi i acum si aIla i.
A) Relativa cu indicativul
Este cunoscut ndeobste sub denumirea tradi ional de relativ
determinativ sau atributiv . Este vorba de construc ia obisnuit a
propozi iei relative, atunci cnd este introdus de un pronume relativ
nedeterminat: quicumque, quisquis, quotquot, ubicumque, utcumque,
,oricine, oricare, orice, ori de cte ori, orideunde, oricnd etc.
Exemple:
Tibi hercle aeos iratos esse oportet, quisquis es.
,Pe tine trebuie / ar trebui s Iie zeii mnia i, oricine ai Ii.
Ubicumque es /.../, in e aem naui es.
,Oriunde ai Ii, esti n aceeasi corabie |ca si noi| .
n aceste situa ii, realitatea Iaptului nu intr n discu ie. Nedeter-
minarea priveste numai natura subiectului sau a obiectului. Iatina se
limiteaz la a o eviden ia n Iorma relativului prin redublare sau prin
particula generalizatoare -que. Conjunctivul poate ap rea exclusiv n
stilul indirect.
B) Relativa cu conjunctivul
Propozi ia relativ poate exprima adeseori un raport logic, si
anume de o natur circumstan ial sau alta: un raport Iinal, unul
condi ional, unul cauzal sau unul de concesie ori consecutiv. Conjunc-
tivul are menirea tocmai de a sublinia un astIel de raport, de a-l pune
n eviden . Numai c nu n orice raport circumstan ial conjunctivul
are aceeasi valoare.
a) 1. n relativele finale, conjunctivul este utilizat gra ie valorii sale
speciIice volitive. n consecin , indicativul nu va alterna aici nicio-
dat cu conjunctivul:
Fenum conaito /.../ quoa eaint boues.
,Pune i la p strare Inul, pe care s -l m nnce ( ca s -l da i
de mncare) boii.
Mago locum monstrabit quem insiaeatis.
,Mago v va ar ta locul pe care s -l ocupa i.
280
2. Relativele conai ionale prezint reparti ia timpurilor si modu-
rilor speciIic propozi iei condi ionale: astIel, se ntlneste conjunc-
tivul prezent pentru poten ial si conjunctivul imperIect pentru irealul
n prezent.
Exemple:
Haec /.../ qui uiaeat, nonne cogatur confiteri aeos esse? ( si
quis uiaeat)
,Cel care ar vedea acestea, oare n-ar putea Ii constrns s
recunoasc Iaptul c exist zei?
Nemo posset /.../ qui haberet qu pararet alium seruum, hunc
perpeti.
,Nimeni nu ar putea /.../ s -l ndure pe sta, (nimeni) care ar
avea cu ce s -si cumpere un alt sclav.
Qui uiaeret /.../ urbem captam aiceret.
,Cine ar vedea /.../ ar zice c orasul a Iost cucerit.
b) n propozi iile relative circumstan iale cau:ale, concesive si
consecutive, care exprim cel mai adesea Iaptul relatat ca atare,
conjunctivul nu mai are dect incidental valoarea sa proprie. n Iond,
este vorba, n toate aceste situa ii, de un conjunctiv de subordonare,
servind ca simplu substitut al indicativului si utilizat ca atare destul de
recent.
1) Cau:ale
Exemple:
Amant te omnes mulieres, neque iniuria, qui sis tam pulcher.
,Te iubesc toate Iemeile, si pe drept cuvnt, ca unul care esti
asa de Irumos!
Sensul cauzal apare precizat prin particule sau adverbe al turate
pronumelui relativ: quippe qui, ,desigur unul ca el, care, ,ca unul
care, ut qui, ,ca |un om| care, utpote qui, ,precum unul care.
De exemplu:
quippe qui frater siet
,ca unul ce i-e Irate
n relativele cauzale, indicativul se ntlneste nc Irecvent n
latina arhaic , iar ca o reminiscen arhaic la Sallustius, Titus Iivius
si chiar Cicero, dup locu iunea quippe qui / quae:
281
Habeo senectuti magnam gratiam, quippe quae mihi sermonis
auiaitatem auxit, potionis et cibi sustulit.
,Am o mare recunostin Ia de b trne e, ca una care mi-a
sporit dorin a de dialog si mi-a luat-o pe cea de mncare si b utur .
(la Cicero)
2) Concesive sau aaversative.
Si aici, indicativul se ntlneste n latina arhaic si supravie-
uieste n epoca clasic .
Exemple:
Auaes mihi praeaicare ia, aomi te esse nunc, qui hic aaes?
,ndr znesti s -mi spui n Ia asta, c acum tu esti acas , tu
care esti aici? ( cu toate c se vede bine c esti aici)
Egomet qui sero ac leuiter Graecas litteras attigissem, tamen
/.../ complures /..../ ibi aies sum commoratus.
,Eu care (cu toate c ) trziu si ntr-un mod superIicial m-am
apropiat de cultura greac , totusi am z bovit acolo ( la Atena) mai
multe zile.
3) Consecutive
Conjunctivul s-a dezvoltat aici pornind de la valoarea sa origina-
r poten ial , ulterior Iiind aplicat, prin extensie, la simplul enun al
unei / unor Iapte:
Domus est |scil., talis| quae nulli mearum uillarum ceaat.
,Este o cas care n-ar putea Ii mai prejos de niciuna dintre
propriet ile mele. ( astIel, nct ...)
Nunc aicis aliquia quoa aa rem pertineat.
,Acum |abia| zici ceva care priveste problema |noastr | .
Rela ia de consecu ie se precizeaz de cele mai multe ori prin
utilizarea acelorasi corelative ca si n cazul lui ut consecutiv:
nec /.../ quisquamst tam opulentus qui mi obsistat in uia.
,Si nu e nimeni att de puternic, care s -mi stea n cale.
Si quis est talis qui /.../ me accuset.
,Dac cineva este att (astIel) |de capabil|, care |...| s m
acuze.
282
Se Ioloseste de regul anaIoricul (is) qui INDICATIVUI
pentru a marca o constatare de Iapt: ,omul care, ,cel care, si (is) qui
CONJUNCTIVUI ( is /.../ ut) pentru a marca o consecin ; pentru
indicativ, iat urm torul exemplu:
Sine metu is habenaus est /.../, qui omnino metu uacat.
,F r team trebuie socotit acela ( omul) /.../ care e lipsit de
orice team .
pentru conjunctiv:
Neque tu is es qui quia sis nescias.
,Si nu esti tu omul care s nu stii ( nct s nu stii) ceea ce esti.
Relative cu sens neaeterminat sau eventual
Anumite construc ii, apar innd n mod curent relativelor consecu-
tive, reprezint Iorme sl bite de conjunctiv de eventualitate sau de
nedeterminare si nu trebuie altIel considerate dect prin si n ele nsele.
Este vorba de anumite Iorme de expresie care indic , ntr-o manier cu
totul general , c exist sau nu exist o persoan sau un obiect la care s
se poat raporta aIirma ia enun at de propozi ia relativ . Aceste
construc ii sunt Iormate dintr-un verb de constatare urmat de pronumele
relativ: est / sunt / aesunt qui, ,este / sunt / lipsesc |unul / unii| care s ;
reperiuntur / extiterunt qui, ,se ntlnesc / au existat |oameni| care s ;
nemo est qui, ,nu exist nimeni care s , quis est qui, ,cine este cel care;
habeo quoa, ,am de ce; nihil habeo quoa, ,nu am de ce; nihil est quoa,
,nu exist motiv s , est quoa, habeo quoa, ,este motiv de, ,am de ce.
Exemple:
Est quoa gauaeas.
,Ai de ce s te bucuri.
Nihil habeo /.../ quoa accusem senectutem.
,N-am niciun motiv (nimic) pentru care (de ce) s acuz
b trne ea.
n Irazele negative, nullus est qui, nemo est qui, urmate de
nega ia non, pot s piard pronumele relativ, nlocuit uneori de
conjunc ia quin:
Nullust quin sciat. ( qui non ...)
,Nu-i nimeni care s nu stie.
Nemo fuit omnino militum quin ( qui non ...) uulneraretur.
,N-a existat absolut niciun soldat care s nu Ii Iost r nit.
283
Un alt exemplu de conjunctiv de nedeterminare este con inut n
Iraza minimal sunt qui aicant, ,sunt unii care spun, nedeterminarea
constnd n Iaptul c nu este precizat natura sau categoria celor care
aIirm un anume lucru. Atunci cnd aIirma ia este precis , n sensul c
apar persoane sau lucruri determinate, conjunctivul las locul indica-
tivului:
Sunt quos scio esse amicos.
,Exist |oameni| care stiu c |mi| sunt prieteni.
Sunt alii quos /.../ aelectat.
,Sunt al ii /.../ pe care i desIat .
Sunt quiaam qui /.../ faciunt.
,Sunt c iva care |eIectiv| Iac.
Alte construc ii particulare
a
o
relative restrictive
n Iormulele de tipul quoa sciam, ,pe ct stiu (literal, ,n
m sura n care pot sti), quoa meminerim, ,pe ct mi amintesc,
conjunctivul indic propriu-zis posibilitatea, dar limitat , restrns .
Acest sens restrictiv este nt rit n atari Iormule de adverbe ca moao
sau quiaem:
Antiquissimi fere sunt, quorum quiaem scripta constent,
Pericles atque Alcibiaaes.
,Cei mai vechi cel pu in ale c ror lucr ri scrise exist /se
p streaz sunt Pericles si Alcibiades.
Totusi, indicativul coexista:
Ceteri Graeci Latinique auctores, quorum quiaem ego legi
annales /.../.
,Ceilal i autori greci si latini, cel pu in |aceia| ale c ror
lucr ri/relat ri an cu an eu le-am citit /.../.
Indicativul I r s mai alterneze cu conjunctivul s-a p strat
n construc ii incidentale de tipul:
quantum/quoa in me est
,n m sura /att ct mi st n puteri / pot
quoa potes, quoa poteris
,n m sura n care po i, ai putea
Istam, quoa potes, fac consolere.
,Pe |Iemeia| asta, pe ct po i, I n asa Iel nct s-o consolezi.
284
b
o
relative modale (de posibilitate sau de obliga ie)
n turnuri de tipul aignus qui ( CONJUNCTIVUI), ,demn s ,
aptus qui (CONJUNCTIVUI), ,capabil s , iaoneus qui ( CON-
JUNCTIVUI), ,potrivit s etc., unde relativul se pune la cazul recla-
mat de verbul propozi iei relative, conjunctivul este cerut de ideea
modal latent , iar indicativul este complet exclus, spre deosebire de
cazul precedent:
/.../ iaoneus qui impetret
,potrivit / capabil s ob in
Dignus est quem ames, cui conf aas.
,Este |o persoan | demn s o po i iubi ( pe care o po i iubi,
pe care trebuie s o iubesti), ,demn s -i po i ncredin a ( s -i
ncredin ezi, n care po i s te ncrezi).
PRONUMEIE REIATIV N CAP DE FRAZ
De multe ori ntlnim pronumele relativ la nceputul unei Iraze,
deci dup punct. Exceptnd situa ia n care propozi ia relativ este
echivalenta unei propozi ii subiective din limba romn (tipul: Qui
peccauit punitur. ,Cel care a gresit este pedepsit.), n restul cazurilor
pronumele relativ nu mai Iunc ioneaz ca un element prin care se
stabileste un raport de subordonare, ci are valoarea unui pronume
demonstrativ:
Ablativ absolut

Qui bus rebus i mpet rat i s,
1
/ abiit .
2
/
,Dup ce au Iost ob inute aceste lucruri, a plecat.

Qui Miloni ausus est falsa aicere /.../
,Acesta a ndr znit s spun lucruri Ialse lui Milo /.../

Iimbile romanice au conservat relativ bine pronumele qui si, prin
aceasta, propozi ia relativ n ansamblul ei.

285
B. PROPOZI IILE COMPLETIVE
GENERAIIT I. COMPIETIVA N IIMBA IATIN
Spre deosebire de limba romn , n care propozi iile completive
se exprim prin conjunc iile c INDICATIVUI (,stiu c vine) sau
s CONJUNCTIVUI (,vreau s vin ), n limba latin aceast
subordonat se ntlneste numai dup anumite categorii de verbe
regente si are o structur aparte.
Prin urmare, se poate deIini completiva ca acea propozi ie
subordonat care ndeplineste o Iunc ie de ntregire, de ,completare
necesar a n elesului propozi iei principale regente. n latin , comple-
tiva ndeplineste, din punct de vedere sintactic, dou roluri:
a) de complement direct (de obiect) pe lng un verb din
b) de subiect propozi ia regent
Iatina cunoaste 4 tipuri de completive:
1. inIinitival 3. completiva cu quoa si indicativul
2. conjunctival 4. interogativa indirect
1. INFINITIVALA
Se caracterizeaz prin urm toarea structur speciIic :
nu are element introductiv (conjunc ie zero);
subiectul, atributele lui si, cnd exist , numele predicativ stau
n cazul ACUZATIV; numai n anumite situa ii apare NOMINA-
TIVUI (cI. infra);
predicatul este exprimat printr-un verb aIlat exclusiv la modul
INFINITIV.
Pornind de la elementele caracteristice sub raport morIo-sintac-
ticale acestei structuri Irazeologice, completiva inIinitival a Iost
denumit , n mod tradi ional, si ACUZATIV cu INFINITV sau
NOMINATIV cu INFINITIV.
Categoriile de verbe care impun completiva inIinitival cu rol
de compl ement di rect , iar n a doua situa ie de subi ect al propo-
zi iei regente sunt urm toarele:
A. Verbele de exprimare (uerba aicenai uel aeclaranai uel
affirmanai; sigla: VD):
aic re, ,a zice, ,a spune respona re aeclarare traa re
affirmare, ,a sus ine scrib re (ae)monstrare nuntiare
negare, ,a spune (c ) nu fat ri narrare aoc re
ostena re promitt re pollic ri mirari etc.
286
VD S P
Exemplu: Caesar t r a a i t
1
/ Callos fortissime pugnare.
2
/
,Caesar relateaz c galii lupt Ioarte drz.
unde: VD uerbum aicenai

2
AC INF
S subiect
P predicat
B. Verbele de sim ire si de gndire (uerba sentienai; sigla: VS):
sentire, ,a simi, ,a-si da seama accip re cogitare cens re sperare
animaauert re, ,a observa cognosc re arbitrari opinari scire
auaire, uia re, ,a auzi etc. intelleg re iuaicare putare nescire
ignorare, meminisse obliuisci crea re suspicari recoraari
VS S PN S PN
Exemplu: S c i m u s
1
/ uitam breuem esse
2
/, artem longam.
3
/
,Stim c via a este scurt , |iar| stiin a lung .
unde: VS uerbum sentienai
S subiect
PN predicat nominal

2,3
AC INF
C. Verbele de sentiment (uerba affectuum; sigla: VA):
gauaere, ,a se bucura gloriari ,a se I li aamirari, ,id.
laetari, ,id. mirari, ,a se mira qu ri, ,a se plnge
aol re, ,a regreta
VA S P
Exemplu: Canis g a u a e t
1
/ dominum suum uenisse.
2
/
,Cinele se bucur c i-a venit st pnul.
unde: VA uerbum affectuum

2
AC INF.
D. Verbele de voin (uerba uoluntatis; sigla: VV):
uelle cup re stua re sin re uetare plac re
nolle optare pet re iub re imperare
malle aesiaerare postulare pati prohib re

287
VV S P
Exemplu: Dux i u s s i t
1
/legiones procedere.
2
/
,Comandantul a poruncit ca legiunile s nainteze.
unde: VV uerbum uoluntatis

2
ACINF.
E. Cu rol de subi ect , completiva se utilizeaz dup :
a) verbe unipersonale declarative, cu sens impersonal (sigla: VU):
oportet, ,trebuie, ,este bine aecet, ,se cuvine constat, ,se stie
licet, ,este ng duit expeait, ,se impune apparet, ,se vede clar
proaest, ,este bine/Iolositor interest, ,este n interesul
conuenit, ,se stie refert, ,se spune
placet ,nu place
aisplicet
VU S P
Exemplu: Oport et
1
/ poetas egregios in aeternum laudari.
2
/
,E bine ca poe ii eminen i s Iie vesnic l uda i.
unde: VU verb uni - si impersonal
b) locu iuni (expresii) declarative impersonale:
facile/aifficile est, (ne)fas est, scelus/facinus est, bonum, aequum,
turpe, pulchrum (est) etc.
Observa i e:
Dac subiectul echivalent al persoanei a III-a al celor dou
propozi ii, regenta si inIinitivala, este acelasi, el se va exprima n subordonat
prin pronumele reIlexiv se, indiIerent de genul si de num rul s u:
VD S P
Pater nuntiat
1
/(se) uenire.
2
/ ,Tat l anun c (el) vine.

VD S P
Mater nuntiat
1
/(se) uenire.
2
/ ,Mama anun c (ea) vine.
VD S P
Parentes nuntiant
1
/(se) uenire.
2
/ ,P rin ii anun c ei vin.
unde 2 AC INF
NOMINATIVUL CU INFINITIV
Dac verbul din regent este la diateza pasiv si Iolosit cu
valoare impersonal (de tipul: ,se spune, ,se relateaz , ,se crede,
,se socoteste, ,se sus ine etc.), apare de obicei o alt variant a
completivei inIinitivale, si anume N INF (nominativul cu inIinitiv):
288
Exemplu:
VS S PN
Dicitur
1
/ Caesar magnanimus fuisse.
2
/
,Se spune c Caesar a Iost m rinimos. (deci, N Caesar si nu
AC Caesarem)
Prin urmare, atunci cnd n regent se aIl un uerbum sentienai
sau aeclaranai la Iorma medio-pasiv , dar numai la unul dintre
timpurile simple, la pers. a III-a sg, subiectul completivei trece de la
AC la N, iar verbul regentei se transIorm dintr-o realitate imperso-
nal ntr-una personal , adic se acord n num r si persoan cu
subiectul pe care l-a primit de la completiv :
S P VS
Mihi uero
1
/ Cn. Pompeius statuisse
2
/ uiaetur.
1
/
,Mie, ns , mi se pare c Cn. Pompeius a hot rt.
VS S P
Sea uiaentur
1
/ea esse repellenaa.
2
/
,Dar se pare (acele lucruri se pare) c trebuie respinse
(acele lucruri).
unde 2 N INF
Nominativul cu inIinitiv se caracterizeaz , asadar, prin comuni-
tatea de subiect aIlat la nominativ dintre regent si subordonata
completiv .
Utili:area temporal a infinitivului
n completivele inIinitivale, modul verbului subordonatei se
utilizeaz astIel:
a) cnd ac iunea completivei este simultan cu aceea a regentei, se
Ioloseste infinitivul pre:ent:
simultaneitate

Ariouistus responait
1
/ se habere seaes in Gallia.
2
/

,Ariovistus a r spuns c el are locuin e n Gallia.
289
b) cnd ac iunea completivei este anterioar celei exprimate de regen-
t , se utilizeaz infinitivul perfect:
anterioritate

Ariouistus responait
1
/ se transisse Rhenum.
2
/
,Ariovistus a r spuns c el a trecut ( trecuse) Rinul.
c) cnd ac iunea subordonatei este posterioar celei exprimate
n regent , verbul la inIinitiv va Ii utilizat la timpul viitor:
posterioritate

Ariouistus arbitrabatur
1
/se libenter amicitiam populi Romani
recusaturum esse.
2
/
,Ariovistus socotea c el va reIuza de bun voie prietenia
poporului roman.
Acoraul preaicatului nominal cu subiectul
Cnd predicatul este nominal sau verbal la conjugarea periIras-
tic activ ori pasiv , numele predicativ se acord cu subiectul, deci se
pune la AC (sg/pl, m, I sau n), chiar dac subiectul nu este exprimat:
Creao
1
/ te ciuem bonum esse.
2
/

,Cred c tu esti un bun cet ean. (acord n num r, caz si gen)

Ii
1
/facturos (esse)
2
/ pollicentur.
1
/ (facturos: acord cu se,
subiectul subn eles al completivei)
,Acestia I g duiesc c vor Iace


2. CON1UNCTIVALA
Cea de-a doua mare categorie de completive n limba latin se
caracterizeaz prin utilizarea modului conjunctiv al predicatului verbal
sau nominal. n general, aceste completive apar dup aceleasi categorii
de verbe n principala regent ca si completivele inIinitivale, cu men-
iunea c accentul semantic cade, n cazul conjunctivalelor, pe actul de
voin sau inten ie.
290
S urm rim, deci, principalele categorii de verbe predicative care
impun, sintactic vorbind, utilizarea unei completive conjunctivale:
a) verbe care indic o maniIestare a voin ei sau a inten iei (uerba
uoluntatum), deci cnd prin ele se insist pentru ndeplinirea unei
anumite ac iuni, cu urm toarele nuan e:
rug minte si ndemn (rogare, orare, pet re, postulare, precari,
obsecrari, posc re, hortari, aahortari, mon re, aamon re etc.);
determinare, constrngere (suaa re, persuaa re, incitare, |im|pell re,
mou re, cog re, subig re, aaauc re etc.);
voin , dorin (velle, malle, optare, praeferre, exspectare etc.);
ordin, ns rcinare (manaare, eaic re, imperare, iub re etc.);
ng duin (permitt re, concea re, sin re etc.).
Conjunc iile introductive utilizate sunt:
ut, cu varianta uti, pentru conjunctivala aIirmativ ;
ne, pentru conjunctivala negativ .
Exemple:
Illa arma, centuriones, cohortes
1
/ ut magno animo simus
2
/
hortantur.
1
/
,Ei ndeamn ca |noi|, trupele, centurionii, cohortele s Iim
plini de curaj.
Caesar suis imperauit
1
/ ne tela in hostes reicerent.
2
/
,Caesar a dat ordin alor s i s nu azvrle napoi asupra
dusmanilor suli ele.
b) uerba aeclaranai et uerba sentienai, asa-numitele verbe cauzative,
dac exprim un act de voin , nu unul de gndire (a se vedea verbele
respective enumerate n subcapitolul precedent).
Exemple:
Nauem iaoneam ut habeas, /
1
ailigenter uiaebis.
2
/
,Vei avea o mare grij s ai la dispozi ie o corabie potrivit .
Clamauit
1
/ ut ipsius reaitum exspectaremus.
2
/
,A strigat s -i astept m ntoarcerea.
Censebat
1
/ ut Pompeius proficisceretur.
2
/
,Era de p rere ca Pompeius s plece.
Jiaeant consules
1
/ ne quia respublica aetrimenti capiat.
2
/
,S vegheze consulii ca statul s nu suIere vreo v t mare.
291
c) verbe unipersonale cu sens impersonal si sintagme impersonale,
cnd exprim un act de voin : necesse est, oportet, interest, refert,
bene / male / stultum est, eu nit, acc ait etc.
De notat c , dup verbe ca: oportet, rogare, orare, imperare,
hortari, concea re, permitt re, suaa re, persuaa re, man re, manaare
si sintagma necesse est, conjunc ia (ut/ne) poate lipsi, ceea ce apropie
completiva conjunctival de pozi ia si structura completivei inIiniti-
vale n raport cu ansamblul Irazei (rela ia de juxtapunere).
Exemple:
Rogo
1
/ ut uos auxilio mihi quam celerrime ueniatis.
2
/
,V rog s -mi veni i ct mai repede n ajutor.
Me ipsum ames
1
/ oportet
2
/, non mea.
1
/
,Se cade ca pe mine nsumi s m iubesti, nu bunurile mele.
d) verbe care indic starea suIleteasc a temerii sau Iricii, cu diverse
nuan e (uerba timenai): tim re, metu re, uer ri, periculum est, in metu
esse etc.
Dup verbele de temere, completiva se construieste cu modul
conjunctiv si este introdus prin ut sau ne non, dac autorul enun ului
(mesajului) doreste ca obiectul temerii s se realizeze: n acest caz, ut
sau ne non se traduc prin ,c nu.
Exemple:
Jereor
1
/ ut pater conualescat.
2
/
,M tem mi-e c nu se mai Iace bine tata. |dar o doresc
din toat inima|
Timeo
1
/ ne non hoc a te impetrem.
2
/
,M tem mi-e c nu voi ob ine aceasta de la tine. |dar o
doresc Ioarte mult|
Non periculum est
1
/ ne hostium impetum non possimus sustinere.
2
/
,Nu este nici un pericol c nu vom putea sus ine atacul
dusmanilor.
Cnd autorul mesajului doreste ca obiectul temerii s nu se reali-
zeze, deci nu doreste realizarea lui, conjunc ia introductiv este doar
ne si ea se traduce prin ,s nu sau ,c :
Exemple:
Timuit
1
/ ne uiaeretur infirmus.
2
/
,S-a temut s nu par slab. (,c pare slab: si nu doreste acest
lucru)
292
Jereor
1
/ne turpe sit.
2
/
,M tem s nu Iie rusinos. |acest lucru: si nu doresc s se
ntmple|
Improbi semper sunt in metu
1
/ ne aliquanao aperiantur.
2
/
,Cei necinsti i mereu se tem s nu Iie vreodat descoperi i.
(,c pot Ii., ,c sunt.)
e) uerba impeaienai, verbele care exprim o piedic n realizarea
ac iunii sau a st rii. Se utilizeaz , din nou, mai multe conjunc ii:
ne, cnd propozi ia regent este aIirmativ :
Impeaio
1
/ ne ia facias.
2
/
,Te mpiedic s Iaci acest lucru.
Multa me aeterrent
1
/ ne aperte
2
/ quia ae ea re sentiam
3
/ aicam.
2
/
,Multe m ngrozesc si m mpiedic s spun deschis ceea ce
gndesc n leg tur cu acest lucru.
Regulus
1
/ ne sententiam aiceret
2
/ recusauit.
1
/
,Regulus a reIuzat s si spun p rerea.
quin sau quominus, dac regenta este negativ sau are Iorm
interogativ cu sens negativ; de precizat c propozi ia completiv
conjunctival este introdus de preIerin prin quin dac verbul regent
exprim piedica sub Iorma unei ndoieli, deci dac regenta con ine
vreun uerbum aubitanai.
Exemple cu quominus:
Non obsto
1
/ quominus ia facias.
2
/
,Nu te mpiedic/ nu m opun s Iaci acest lucru.
Quia impeaiit
1
/ quominus uenires?
2
/
,Ce te-a mpiedicat s vii?
Non recuso
1
/ quominus omnes
2
/ quae aicturus sim
3
/ auaiant.
2
/
,Nu m opun ca to i s asculte cele ce urmeaz s spun.
Exemple cu quin impus de uerba aubitanai:
Nemo aubitat
1
/ quin aa nos celeriter litteras scripturus sis.
2
/
,Nimeni nu se ndoieste c ne vei scrie grabnic o scrisoare.
Haua aubia res fuit
1
/ quin praerogatiua militaris etiam a
senatu comprobaretur.
2
/
,N-a Iost nicio ndoial c alegerea militar prealabil va Ii
aprobat si de senat.
293
Exemple cu quin impus de uerba impeaienai cu alte nuan e
dect cea de ndoial :
Paulum afuit
1
/ quin Fabius Jarum interficeret.
2
/
,Pu in a lipsit ca Fabius s -l omoare pe Varus.
Facere non possum
1
/ quin cotiaie litteras aa te mittam.
2
/
,Nu pot s - i trimit zilnic scrisoare.
n Iinal, este de precizat, reIeritor la completiva conjunctival n
ansamblul ei, c , n situa ia n care dou completive conjunctivale
depind de aceeasi regent , iar a doua este Iie aIirmativ , Iie negativ ,
aceast completiv secundar va Ii ntotdeauna introdus prin
conjunc iile neue (< ne uel) sau neu.
Exemplu:
Caesar milites cohortatus est
1
/ uti suae pristinae uirtutis
memoriam tenerent
2
/ neu perturbarentur animo.
3
/
,Caesar si-a ndemnat solda ii s -si aminteasc de vechea lor
vitejie si s nu se nelinisteasc n suIlet.
Schema sintactic a Irazei de mai sus este, deci, urm toarea:








MOSTENIREA N IIMBIIE ROMANICE A COMPIETIVEIOR
INFINITIVAI SI CONJUNCTIVAI

1. Completiva infinitival
Nu se poate vorbi de o dispari ie propriu-zis a inIinitivalei n latina
trzie si popular , ea Iiind Iolosit , practic cel pu in, cum o ilustreaz
destule texte literare corect pn la sIrsitul latinit ii (Tertullianus,
Gregorius Turonensis etc.) Pe de alt parte, latina vorbit , asa-numita latin
popular Iamiliar sau vulgar , datorit tendin ei naturale spre analiz si
claritate, a preIerat Iie utilizarea completivei conjunctivale (cu care inIini-
tivala, de altIel, interIera ca dependen de verbul regentei), Iie, mai ales,
utilizarea unei completive mult mai simple, introduse prin quoa si Iolosind
indicativul verbului ei (a se vedea subcapitolul urm tor).
1
2
3
PRINCIPAI REGENT
neu
COMPIETIVE CONJUNCTIVAIE
coordonate copulativ negativ
294
Iimbile romanice aIar de romn au mostenit, deci, completiva
inIinitival (AC INF) de tip popular din latin , si anume dup verbe
cauzative, dup verbele percep iei Iizice, precum si dup cele care arat
voin a, ca n Ir. /e le vois venir. Deosebirea ntre AC INF romanic si cel
latin este c , n limbile romanice, completiva nu Iormeaz , ca n latin , un tot
unitar aproape independent de verbul regent, subiectul inIinitivalei Iiind
ntotdeauna legat, direct sau indirect, de verbul regentei.

2. Completiva conjunctival
Conjunc ia ut a disp rut I r urme n toate limbile romanice, Iiind
neagreat de vorbirea popular . Ea a Iost nlocuit cu conjunc ia quoa ~ Ir.
que, it. che, rom. c etc. Foarte interesant este, ns , Iaptul c nu a avut loc n
latina popular si substitu ia modal : si anume, n limbile romanice occiden-
tale n care lat. ut a Iost nlocuit cu quoa ~ que, che, modul conjunctiv a Iost,
totusi, p strat neschimbat, dup aceleasi categorii de verbe regente ca si
completiva conjunctival cu ut din latin .

3. COMPLETIVA CU QJOD $I MODUL INDICATIV
Este cunoscut si sub denumirea de completiv explicativ ,
datorit Iaptului c elementul introductiv este ntotdeauna conjunc ia
quoa, numit explicatiuum. Aceste completive pot avea rolul de
compl ement de obi ect sau de subi ect . Modul Iolosit este ntot-
deauna inaicativul.
Quoa explicatiuum se utilizeaz :
a) cu rol de apozi ie explicativ pe lng un pronume demonstrativ
neutru (hoc, ia, illua, ex eo etc.) din regent :
Quod quereris ae amicitia uiolata,
1
/ iniusta ista accusatio est.
2
/
,Este nedreapt aceast acuza ie (acuza ia ta), c te plngi de
prietenia c lcat n picioare.
b) dup verbe evenimen iale: accea re, accia re, euenire, fac re,
aaa re, praeterire, ,a se ntmpla, ,a rezulta, ,a (se) Iace, ,a uita,
,a omite, ,a ad uga|Iaptul c |, occurr re, ,a se ntmpla etc.
Bene facis
1
/quod me aaiuuas.
2
/
,Bine Iaci c m aju i.
Illua mihi occurrit
1
/quod uxor a Dolabella aiscessit.
2
/
,Asta mi se ntmpl , c so ia a plecat de la Dolabella.
295
c) dup expresii verbale impersonale: ut le/inut le, bene/male,
fac le/aiffic le, (per)opport ne/inopport ne est etc.
Utile est
1
/ quod nescimus
2
/quanao morituri simus.
3
/
,Este Iolositor Iaptul c nu stim cnd vom muri.
Peropportune fuit
1
/ quod mihi aixisti.
2
/
,A Iost Ioarte binevenit Iaptul c mi-ai spus.
d) dup uerba affectuum, cnd nu au o pronun at valoare cauzal , ci
strict obiectiv : laetari, mirari, gratulari, gratias agere etc.
Laetor
1
/quod uenistis.
2
/
,M bucur Iaptul c a i venit.
Aegre ferebat Catilina
1
/quod in petenao consulatus uictus
erat.
2
/
,Greu suporta Catilina Iaptul c Iusese nvins n ac iunea lui
de a candida la consulat.
MO$TENIREA ROMANIC
n epoca imperial , dup uerba aeclaranai si dup uerba sentienai, n
locul completivei inIinitivale se utilizeaz din ce n ce mai privilegiat
completiva cu quoa. Iatina popular a extins Iolosirea acestei completive,
care era mai simpl si mai bine marcat . AltIel se explic p strarea ei
predilect n limbile romanice, n raport cu inIinitivala.

4. COMPLETIVA INTEROGATIV INDIRECT
Reprezint ultima Iorm sub care se nI iseaz propozi ia com-
pletiv .
Originea cea mai probabil a interogativei indirecte n latin (ca
si n alte idiomuri indo-europene) trebuie s o Ii reprezentat simpla
al turare a interogativei directe la un predicat:
Quia agam? Nescio.
,Ce s Iac? Nu stiu.
Dic: quis emit?
,Zi: cine cump r ?
Aceste interogative directe (quia agam? quis emit?) au devenit
apoi dependente, deci subordonate, prin dispari ia tonului pronun at
interogativ si a pauzei:
Quia agam nescio.
,Nu stiu ce s Iac.
296
Ia Iel s-ar explica si interogativele indirecte duble, provenite din
propozi ii disjunctive de tipul:
Maneam an abeam? Nescio.
,S r mn sau s plec? Nu stiu.
devenite:
Maneam an abeam nescio.
,Nu stiu dac s r mn sau s plec.
Prin urmare, dup cum se observ , orice completiv interogativ
indirect depinde de un verb de natur interogativ din principala
regent , acest verb putnd Ii unul aeclaranai sau sentienai si avnd
urm toarele sensuri: ,a ntreba, ,a sti, ,a spune, ,a aIla etc.
n latina arhaic dovad a juxtapunerii ini iale a verbelor
apar innd unor propozi ii independente la origine , modul utilizat n
subordonat era adeseori INDICATIVUI:
Jiaeamus qui hinc egreaitur.
,S vedem cine iese de aici (din cas ).
Si mai trziu, n limba Iamiliar , s-a men inut n anumite cate-
gorii de interogative indirecte totdeauna INDICATIVUI, mai ales
dup verbe din regent la imperativ, de tipul: aic, uiae, specta, n
ntreb ri inIormative de tipul:
Dic,
1
/ quis emit.
2
/
,Spune, cine cump r . sau
Dic,
1
/ quid est
2
/ quoa habes.
3
/
,Zi, ce este (lucrul, averea, bunul) pe care l ai.
n latina literar ulterioar , conIorm regulilor obisnuite n gra-
matica clasic , se ntlneste CONJUNCTIVUI n toate interogativele
indirecte, chiar si atunci cnd ntrebarea se reIer la un Iapt privit de
vorbitor ca real. Conjunctivul este Iolosit cu stricte e n limba literar :
istorici ca Caesar, Sallustius, Cornelius Nepos, Titus Iivius, Tacitus,
si poe i, ca Vergilius, Catullus, Ovidius, Propertius, utilizau numai
conjunctivul. Exemplu:
Loquere
1
/ quid scribam.
2
/
,Vorbeste ce (s ) scriu.
Totusi, n limba Iamiliar chiar si a epocii clasice (de exemplu,
n Epistulae ciceroniene sau la Varro), pentru a nu mai vorbi de epoca
297
postclasic , la un Vitruvius, Plinius cel B trn, Petronius ,
INDICATIVUI continua s Iie utilizat:
Tantum quoa mihi non aixerat
1
/ quid priaie cenaueram.
2
/
,Doar att nu-mi spusese, ce mncasem n ajun.
Modul indicativ se Iolosea mai ales cnd interogativa indirect
se apropia de o ntrebare independent : cu ct dependen a era mai
pronun at , cu att mai mult se utiliza conjunctivul.
Pentru introducerea interogativelor indirecte, simple sau duble,
prezen a unui element introductiv nu era absolut necesar :
Sit non sit, non eaepol scio.
,Dac e sau nu, pe Pollux, habar n-am.
Juxtapunerea a r mas, ns , rar , izolat , ntlnindu-se Iie n
latina arhaic (la Plautus cel mai adesea), Iie n limba cotidian si
Iamiliar . Iatina literar a dezvoltat urm torul sistem de elemente
introductive:
I. INTEROGATIVA SIMPL (MONOMEMBR )
a) pronume si adverbe interogativ-relative sau nedeIinite:
quis/qui, ,cine, ,care
quia/quoa, ,(de) ce, ,ce; ecquis,-ia, numquis,-ia, ,oare cine,
,oare (de) ce, ,dac
cur, ,de ce
qu , ,cum (ablativul arhaic al pronumelui relativ)
quare, ,din ce cauz , ,de ce
qu , ,pe unde; quo, ,ncotro; quam, ,ct (de); ubi,
,unde, unae, ,de unde
quomoao, ,cum
quot, ,ct ( ), ,c i, cte etc.
b) particule interogative
ne, la nceputul propozi iei (dup verbe de gndire), ,oare
-ne enclitic, ,id.; ,oare
an, num, nonne, ,dac nu (interogativa negativ )
c) conjunc ii:
ut, ,cum (dup uerba sentienai si aeclaranai)
si, ,dac
298
Exemple:
P. Africanus/./ interrogatus est
1
/ quid ae Ti Gracchi morte
sentiret.
2
/
,|.| ce gndea despre.
Aspice
1
/ ut aura/./ fumos e ture coortos /./ ferat.
2
/
,Priveste cum adierea vntului poart Iumul ridicat din t mie.
Epaminonaas quaesiuit
1
/ essentne fusi hostes.
2
/
,Epaminondas a ntrebat dac dusmanii Iuseser mpr stia i.
Quaeritur
1
/num iaem sit pertinacia et perseuerentia.
2
/
,Se ridic ntrebarea dac nc p narea si perseveren a sunt
aceleasi lucruri.
Hostes/./ exspectabant
1
/ si a sociis quia auxilii mitteretur.
2
/
,Dusmanii asteptau ner bd tori, dac li se trimite vreun ajutor
din partea alia ilor.

5. INTEROGATIVA DUBL
(DIS1UNCTIV , BI - SAU PLURIMEMBR )
Este introdus printr-o varietate de elemente de subordonare:
utrum. an: cea mai Irecvent si uzual n latina clasic
utrum. -ne. an: n special n latina arhaic
Quaero
1
/ utrum ia uestrum
2
/an nostrum officium sit.
3
/
,ntreb dac aceasta este ndatorirea voastr sau a noastr .
Dic
1
/ utrum Spemne
2
/an Salutem te salutent.
3
/
,Spune cum te salut ei, ca pe o speran sau ca pe o salvare?

n latina clasic (de la Horatius ncolo) si postclasic :
utrumne.an, -ne.an, ,dac /./ sau
Quaeritur
1
/ mortalisne
2
/ an immortalis sit animus.
3
/
,Se pune ntrebarea dac suIletul este muritor sau nemuritor.
o . an:
Nescio
1
/ hoc uerum
2
/ an falsum sit
3
/ .
,Nu stiu dac acest lucru este adev rat sau Ials.
o . -ne:
Tam incerto Marte pugnatum est
1
/, ut neutri scirent
2
/
uicissent
3
/ uictine essent.
4
/
,S-a dat o lupt cu un rezultat asa de nesigur, nct nici unii,
nici al ii nu stiau dac au nvins sau (dac ) au Iost nvinsi.
299
Alte variante combinatorii (I r exemple):
ne . ne: n poezie, ncepnd cu Vergilius;
o . anne: generalizat n toat latinitatea;
an. an: n poezie, de la Vergilius ncolo, iar n proz , de la Seneca
retorul (sec.I p.Chr.);
an. num: n latina postclasic , mai ales la Tacitus.

APPENDIX
R spunsul la propozi iile interogative directe
1) R spuns aIi rmat i v
1.a.: prin repetarea cuvntului important din ntrebare, singur sau
nso it de un adverb:
Jenis? Jenio. (Certe uenio.)
1.b: prin sintagmele: ita est, ,asa e, ita uero est, ,da, asa e, sau
adverbul simplu ita, ,asa, ,da;
1.c.: prin adverbele si locu iunile adverbiale: sic ( est), uero, etiam,
sane, sane quiaem, ,n adev r, ,asa (e), ,da, desigur, ,desigur,
,I r ndoial :
Jenis?
Sic (est).
Jero.
Etiam (uenio).
Sane (quiaem).
2) R spuns negat i v
2.a.: prin non si repetarea cuvntului accentuat n interoga ie:
Jenis uespere?
Non uenio.
2.b. prin non ita:
Jenis hoaie?
Non ita.
,Vii azi?
,Nu.
2.c. prin adverbele si locu iunile adverbiale minime, minime uero, nihil
minus, ,deloc, ,nici(de)cum:
Num ista omnia creais?
300
Minime uero.
,Crezi oare toate astea?
,Nicidecum.
3) R spuns rect i Ii cat i v (de corect are)
prin adverbul immo, ,nu, din contr sau prin locu iunea
adverbial immo uero, ,ba dimpotriv :
Causa igitur non bona est?
Immo optima.
,Ei bine, chestiunea nu este bun ?
,Ba (din contr ), Ioarte bun .
CONCIUZII. MOSTENIREA N IIMBIIE ROMANICE
Elementele propriu-zis interogative indirecte an, ne (-ne), num, utrum
au disp rut din limba vorbit si, n consecin , nu s-au mostenit n limbile
romanice. Iatina popular Iolosea cu valoare interogativ indirect conjunc-
ia si, singura care a supravie uit celorlalte particule interogative indirecte:
(Ir.) Dis moi si tu es Romain.
(sp.) Di me si Romano eres.
(it.) Dimmi se Romano sei.
(v.rom.) Spune-mi se Rimleanu e,ti. (Codicele Vorone ean 44, 12)

C. PROPOZI IILE CIRCUMSTAN IALE
GENERAIIT I
Alc tuiesc o grupare separat si autonom de subordonate,
reprezentate de urm toarele tipuri: Iinala, consecutiva, cauzala,
concesiva / adversativa, comparativa (modal / comparativa), temporala
si condi ionala. Aceast clasiIicare are avantajul de a grupa diversele
modalit i de exprimare a aceleiasi no iuni n Iunc ie de natura
raportului logic. Vom constata, astIel, c exist o serie de elemente
introductive conjunc iile ut si cum n primul rnd care au diverse
sensuri, deci Iunc ionalit i (temporal, cauzal, concesiv / adversativ),
ap rnd, astIel, ca elemente introductive ale unor propozi ii diIerite,
desi sensurile, respectiv Iunc iile lor sintactice s-au dezvoltat succesiv,
una din cealalt , nu separat.
Vom ncepe acum o succint prezentare a Iiec rei circum-
stan iale.
301
I) PROPOZI IA CIRCUMSTAN IAL FINAL

Indic ntotdeauna scopul vizat de ac iunea sau starea expri-
mat prin regent sau rezul t at ul /eIect ul scontat astIel. Drept
urmare, exprimnd i nt en i a, va avea ntotdeauna verbul la modul
CONJUNCTIV, deoarece, dup cum stim, acesta este modul care
exprim inten ia sau voin a.
Cel mai adesea, Iinala este introdus prin conjunc ia ut ,(ca) s ,
,pentru ca... s :
Esse oportet
1
/ ut uiuas
2
/ non uiuere
3
/ ut eaas.
4
/
,Trebuie s m nnci ca s tr iesti, nu s tr iesti ca s m nnci.
Dac Iinala este negativ , elementul introductiv este conjunc ia
n , speciIic pentru negarea verbelor aIlate la modurile inten ional-
volitive (conjunctivul si imperativul):
Ae quis miretur
1
/ qui sim
2
/, paucis eloquar.
3
/
,Pentru ca s nu se ntrebe cineva cine sunt, am s m prezint
n cteva cuvinte.
Pentru nt rirea sensului Iinal, ut apare nu de pu ine ori ad ugat
lui n si Iormeaz , astIel, locu iunea cu sens pur Iinal ut n : ,(pentru)
ca s nu: ut n esurirem, ,ca s nu Iac Ioame.
Principalele elemente corel at i ve ale m rcilor introductive,
plasate n regent , sunt urm toarele adverbe si locu iuni adverbiale: e ,
iacirc , ob eam rem / causam, e consili , e caus , ,de aceea,
,datorit acestui Iapt, ,din aceast cauz / motiv, ,cu aceast inten ie
etc. ntr-o atare situa ie, Iinala se apropie Ioarte mult de valoarea unei
propozi ii completive explicative, care dezvolt sensul corelativului.
Dac propozi ia Iinal con ine un adjectiv sau un adverb la com-
parativ, uzajul literar impune nlocuirea lui ut cu ablativul adver-
bializat (devenit o veritabil conjunc ie) al pronumelui relativ, qu ,
,pentru ca prin aceasta (s ), de unde sensul ,ca (prin aceasta) s :
Aaiuta me
1
/ quo fiat facilius.
2
/
,Ajut -m , ca s se Iac mai usor.
Se poate, ns , ntmpla ca si ut s Iie utilizat n prezen a unui
comparativ, mai ales n latina arhaic , unde Iolosirea lui quo nu se
302
gramaticalizase nc , dar si n latina clasic , probabil ca urmare a unor
inten ii stilistice:
/.../ ut rem teneatis rectius ,/.../,ca s cunoaste i mai bine subiectul
/ .../ ut ia libentius faciatis ,/ .../,ca s Iace i lucrul acesta cu
mai mult pl cere
Cnd gramaticalizarea lui quo n calitate de conjunc ie se va Ii
consolidat, ntlnim cazuri aparent curioase, n realitate conIirmnd
tendin ele de evolu ie intern a limbii de quo I r comparativ:
/... / ut omnia faciat
1
/quo propositum aasequatur.
2
/
,/ .../ ca s Iac totul pentru a-si atinge scopul.
Dup modelul lui ut n ajunge s se creeze un quo n , sintagm
introductiv atestat numai n textele de latin Iamiliar (de exemplu,
la Horatius n Sermones sau n literatura epistolograIic ).
n latina arhaic s-a utilizat, n paralel cu quo, si o alt Iorm de
ablativ adverbializat a pronumelui relativ: qu , care a servit si ea o
bun vreme n calitate de conjunc ie Iinal :
/.../magis qui creaatis
1
/, aicam.
2
/
,/ .../ca s m crede i mai bine, am s v spun |aceasta|.
n sIrsit, dac apare, adverbul non este utilizat ca nega ie de
cuvnt, nu de propozi ie:
/ ... /ut
1
/ a me non eiectus aa alienos
2
/, sea inuitatus aa tuos
esse
3
/ uiaearis.
1
/
,/ .../ pentru ca tu s pari nu c ai Iost izgonit de c tre mine n
mijlocul unor oameni str ini, ci c ai Iost chemat la ai t i.
Timpurile utilizate n mod constant n propozi ia Iinal sunt
prezent ul si n concordan cu un timp trecut al verbului regentei
i mperIect ul CONJUNCTIVUIUI. PerIectul se ntlneste rar.
Substituirea propo:i iei finale
Are loc prin intermediul urm toarelor modalit i morIo-sintactice:
1
0
PVA (participiul viitor activ), dup verbe de deplasare / miscare:
Reaiit temptaturus.
,S-a ntors ca s ncerce.
2
0
Supinul n AC, dup verbe de miscare / deplasare:
Jeniunt postulatum.
,Vin s cear .
303
3
0
InIinitivul prezent activ, dup verbe de miscare sau asimilate cu ele:
Ibat uidere feras.
,Mergea s vad Iiare.
4
0
Relativa circumstan ial :
Nam neque Druiaes habent
1
/, qui rebus diuinis praesint.
2
/
,C ci nici nu au druizi, care ( ca) s Iie n Iruntea ceremo-
niilor religioase.
5
0
Sintagme gerunziale si gerundivale, n AC si n G (precedate de
causa, ergo, gratia):
Breue tempus aetatis satis longum est ad bene uiuendum.
,Scurtul timp al vie ii este destul de lung pentru a tr i bine.
Numquam existimaui
1
/ spem ullam esse habituros Milonis
inimicos ad eius salutem exstinguendam eiusque ad gloriam per tales
uiros infringendam.
2
/
,Niciodat n-am crezut c dusmanii lui Milo vor avea vreo
speran s -i nimiceasc via a si s -i zdrobeasc gloria prin astIel de
b rba i.

II) PROPOZI IA CIRCUMSTAN IAL CONSECUTIV

Spre deosebire de Iinal , propozi ia consecutiv indic un
rezul t at , o conseci n care nu este n mod necesar c utat sau
voit , si care adeseori reprezint un Iapt realizat, mplinit. Compor-
tarea ei sintactic s-a modelat dup cea a Iinalei, utilizndu-se aceeasi
conjunc ie, ut, cu acelasi mod, CONJUNCTIVUI, generalizat.
Punctul de pornire l-au reprezentat anumite turnuri sintactice n
care subzist ideea de inten ie sau de eventualitate:
Ita paraui copias
1
/ /.../ facile ut uincam.
2
/
,n asa Iel mi-am dispus trupele, /.../ nct ( ca) s nving usor.
Quis tam aemens (est)
1
/ ut sua uoluntate maereat?
2
/
,Cine este att de lipsit de minte, nct de bun voie s se
ntristeze?
n acest Iel, s-a I cut Ioarte usor trecerea de la Iinal la conse-
cutiv , n virtutea Iaptului c aceasta din urm enun un Iapt realizat,
o urmare:
Scripta lex ita ailigenter est
1
/ ut [...{ appareat
2
/ /.../
,Iegea a Iost redactat cu atta scrupulozitate, nct /.../ s se
vad clar /.../
304
Dup cum se observ si din exemplul de mai sus, diIeren a
dintre ideea de Iinalitate si cea de consecu ie r mne Ioarte slab ,
adeseori alegerea ntre ele Iiind l sat n seama lectorului sau a
auditorului.
Cel mai adesea, propozi ia consecutiv exprim eIect ul unei
anumite situa ii sau al unei calit i, eIect care a atins un grad
determinat. Corelativele lui ut sunt, n acest caz, aaeo, tam, talis,
tantus, tantum si, prin adoptare, is, toate avnd sensul de ,astIel,
,att. Cu alte corelative, mai ales ita si sic, ut introducnd o
consecutiv exprima mani era sau modal i t at ea n care se eIectueaz
ac iunea verbului principalei:
Quem
1
/ aisceaentem
2
/ sic uniuersa ciuitas Atheniensium
prosecuta est
1
/ ut

lacrimis aesiaerii futuri aolorem inaicaret.
3
/
,ntregul oras al Atenei n asa Iel l-a nso it pe acesta care
pleca, nct s -si arate prin lacrimi suIerin a pentru viitoarea dorin
|dup el|.
Nega ia utilizat este, de obicei, aceea a realit ii, si anume non:
Aa sese arcessi
1
/ iubent
2
/, ut tuo non liceat aare operam
negotio.
3
/
,|Ele| dau porunc s Iii condus la ele, |n asa Iel| nct nu
mi-e cu putin s m ocup de aIacerea ta.
Se poate utiliza si n , dac se induce ideea unei inten ii anume:
Struere uerba sic
1
/ ut neue asper concursus eorum neue
hiulcus sit.
2
/
,A dispune cuvintele de asa manier , nct s nu existe nici o
ciocnire dur a lor, nici pauz .
Principalele timpuri utilizate sunt, ca si pentru Iinal , prezentul
si imperIectul CONJUNCTIVUIUI. PerIectul se ntlneste mai Irec-
vent dect n cazul Iinalei, att ca perIect propriu-zis, ct si ca perIect
istoric.
Construc ii particulare
1) ita /.../ ut (sau ut singur), cu valoare restrictiv si cu sensul ,cu
condi ia s ...; nega ia este n conjunctivul volitiv:
Ita probanaa est /.../ clementia
1
/ ut aahibeatur, rei publicae
causa, seueritas.
2
/
,Clemen a trebuie acceptat |numai| cu aceast condi ie,
|si anume| s se adauge la ea, n interesul statului, severitatea.
305
Sea ita
1
/ ut ea res aut prosit
2
/ aut certe ne obsit reipublicae.
3
/
,Dar cu condi ia (n asa Iel) ca lucrul respectiv Iie s Iolo-
seasc , Iie cel pu in s nu d uneze statului.
2) quam ut dup un adjectiv sau un adverb la comparativ: ,prea ...
nct s
/.../ signa rigiaiora /.../ quam ut imitentur ueritatem
, /.../ statui prea rigide, nct s Iie n stare s reproduc
adev rul |vie ii|
3) ut non consecutiv cu valoare suplimentar modal : ,I r (ca) s
Cuius ego ingenium ita lauao
1
/ ut non pertimescam.
2
/
,Talentul lui eu l laud n asa m sur , nct nu m tem (I r s
am motive de team ).
Regnare nolo
1
/, liber ut non sim mihi.
2
/
,N-as vrea s domnesc I r s Iiu liber pentru mine (s m
simt liber n asa Iel, nct s nu m simt liber).

CONCIUZII FINAIE
1. Deoarece att Iinala, ct si consecutiva exprim o ac iune posteri-
oar n raport cu regenta, aceste dou circumstan iale nu se pot nlocui printr-o
propozi ie participial absolut (ablativul absolut).
2. n limba romn , consecutiva aIirmativ are modul indicativ de cele
mai multe ori (,nct mi-ai spus, ,nct stie, ,nct veni i etc.), pe cnd cea
negativ , dac regenta e si ea negativ , are modul conjunctiv.
Nullus aolor est
1
/ quem non longinquitas temporis minuat.
2
/
,Nu exist nici o durere |de asa natur |, pe care ( nct) s nu o
mic,ore:e trecerea timpului.

III) PROPOZI IA CIRCUMSTAN IAL CAUZAL

Exprim , asa cum i indic numele, cauza real , presupus
sau probabil care determin desI surarea ac iunii din propozi ia
regent .
n limba latin se Iolosesc urm toarele conjunc ii sau locu iuni
conjunc ionale si moduri pentru redarea circumstan ialei cauzale:
1) quoa, quia, quoniam, quanao, ,Iiindc , ,deoarece
306
Se Ioloseste INDICATIVUI, cnd cauza exprimat este consi-
derat a Ii cea adev rat , cea real si obiectiv , nu un pretext sau o
p rere a cuiva. n aceast situa ie, vorbim de o cauzal real .
Se Ioloseste, n schimb, CONJUNCTIVUI, atunci cnd cauza
expus nu este un Iapt real, obiectiv, ci o presupunere, o opinie
subiectiv (Iie a autorului enun ului, Iie atribuit unei alte persoane).
n acest caz, este vorba de o cauzal i real sau de st i l ul i ndi rect
(oratio obliqua) n sens larg.
Exemple (cu toate conjunc iile si ambele moduri):
T. Manlius Torquatus
1
/ filium suum,
2
/ quod is contra
imperium in hostes pugnauerat
3
/, necari
2
/iussit.
1
/
,T.Manlius Torquatus a poruncit s Iie ucis propriul s u Iiu,
pentru c luptase cu dusmanii mpotriva ordinului s u.
Noctu ambulabat in publico Themistocles
1
,/ quod somnum
capere non posset.
2
/
,Themistocles se plimba pe str zi n timpul nop ii, sub motiv
| zicea el | c nu putea adormi.
Quoniam iam nox est
1
/, in uestra tecta aisceaite.
2
/
,Dat Iiind c este deja noapte, pleca i la casele voastre.
Ob hoc
1
/ quia parum aignitatis in legatione esset
2
/, pacem
negauerunt.
1
/
,Din aceast pricin au reIuzat pacea, pentru c | ziceau ei |
solia nu prea prezenta prestigiu.
Nunc
1
/, quando fortuna licet
2
/, festina
1
/, atque
3
/, ut coepisti
4
/,
perge.
3
/
,Acum, ct vreme (dat Iiind c ) soarta o ng duie, gr beste-te
si continu cum ai nceput.
Cnd subordonata cauzal este negativ , ea se introduce prin
conjunc iile non quoa, non quia, non quo, ,nu pentru c si, de regul ,
se construieste cu modul CONJUNCTIV, deoarece Iaptul, Iie si real,
nu constituie adev rata cauz .
Ingemiscunt
1
/ non quod doleant
2
/, sea quia omne corpus
intenaitur.
3
/
,Ei ncep a geme nu Iiindc ar suIeri, ci Iiindc li se ntinde
ntregul trup.
307
Totusi, dac autorul insist asupra realit ii Iaptului chiar cnd
acesta nu este cauza ac iunii din regent , se Ioloseste uneori si
INDICATIVUI:
Aon quia ades
1
/ aico hoc.
2
/
,Nu Iiindc esti tu de Ia , o spun.
2) cum CONJUNCTIVUI, ,Iiindc , ,ntruct
Cauzala introdus prin cum se construieste obligatoriu cu modul
CONJUNCTIV, indiIerent de natura cauzei exprimate sau de realitatea
Iaptului. Acest lucru este valabil n epoca latinei clasice si reIlect
tendin a general a limbii latine de a Iolosi conjunctivul ca mod al
subordon rii.
Uneori, conjunc ia cum este precedat si nt rit ca valoare
semantic de adverbele praesertim, quippe, utpote, ,mai ales, ,cu
att mai mult.
Cum solituao et uita sine amicis insiaiarum et metus plena
sit,
1
/ ratio ipsa monet amicitias comparare.
2
/
,Fiindc singur tatea si via a I r prieteni este plin de curse
si de team , ra iunea ns si ne sI tuieste s ne c ut m prieteni.
Defenaite sociorum libertatem,
1
/ praesertim cum etiam ae
uestra agatur.
2
/
,Ap ra i libertatea alia ilor, mai ales Iiindc e vorba si de a
voastr .
Substituirea propo:i iei cau:ale
Poate avea loc prin sintagme (construc ii) sau prin alte tipuri de
propozi ii:
a) printr-un singur participiu, acordat n gen, num r si caz cu substan-
tivul la care se raporteaz , si care Iormeaz o veritabil propo:i ie
participial (numit relativ ), c ci are complemente si / sau atribute
proprii, dar si dependen morIo-sintactic de o regent :
Sapientem
1
/, nihil nisi turpituainem timentem
2
/, sequamur.
1
/
,S lu m pilda n eleptului, care ( deoarece) el nu se teme de
nimic altceva n aIar de rusine.
b) printr-un participiu n cazul ablativ, alc tuind propo:i ia partici-
pial absolut , ntruct participiul nu se mai acord n niciun Iel cu
vreun substantiv sau nlocuitor al lui din regent :
308
Hostes
1
/, trucidato duce
2
/, fugati sunt.
1
/
,Dusmanii, pierzndu-si comandantul ( deoarece Iusese
omort comandantul lor), au Iost pusi pe Iug .
c) printr-o propo:i ie relativ circumstan ial
Habeo senectuti magnam gratiam
1
/, quae mihi temperantiam
auxerit.
2
/
,Am o mare recunostin Ia de b trne e, care ( pentru
c ) mi-a sporit cump tarea.

IV) PROPOZI IA CIRCUMSTAN IAL COMPARATIV

Numit si moaal sau moaal-comparativ , aceast subordonat
exprim modul , respectiv modal i t at ea n si prin care se realizeaz
ac iunea regentei n compara i e cu cea din subordonat . Ea Ior-
meaz , astIel, al doilea termen de compara ie n raport cu propozi ia
regent , care este primul.
Ac iunea, Iaptul, starea cu care se compar ac iunea, Iaptul sau
starea exprimate prin / n regent pot Ii reale, si n acest caz modul
comparativei va Ii INDICATIVUI, sau presupuse, nchipuite,
b nuite, si atunci modul comparativei va Ii CONJUNCTIVUI.
Prin urmare, modal-comparativa cunoaste dou tipuri sintactico-
semantice:
A. MODAI-COMPARATIVA REAI construit ntotdeauna cu
INDICATIVUI.
Este introdus prin conjunc iile ut(i), uelut(i), sicut(i), ,cum,
,dup cum, ,precum, ,asa cum, quemaamoaum, ,id., ,astIel
cum, conjunc ii precedate de obicei de adverbe Iunc ionnd n
calitate de corelative: ita, sic, ,asa, ,astIel, item, ,tot asa:
Jenit
1
/, ut(i) aixisti.
2
/
,A venit, (pre)cum ai zis.
Ut(i) sementem feceris
1
/, ita metes.
2
/
,Dup cum vei Ii pus s mn a / sem nat, asa vei secera.
Haec
1
/ sicut(i) exposui
2
/, ita gesta sunt.
1
/
,Acestea asa s-au petrecut, (dup ) cum le-am ar tat / nI isat.
Quemadmodum singuli homines morbis tentantur,
1
/ sic
uniuersae quoque ciuitates in morbos possunt inciaere.
2
/
,Dup cum Iiecare om este ncercat de boli, tot astIel si toate
cet ile pot s cad n boli.
309
Dup cum se observ din primul exemplu dat, de Ioarte multe
ori ut modal-comparativ serveste spre a introduce o simpl ad ugire, o
,parantez , de aceea modal-comparativa de acest tip se nI iseaz
asemenea unei propozi ii incidente.
Uneori, ut modal-comparativ introduce o propozi ie eliptic de
predicat:
Caelius Antipater fuit scriptor
1
/, ut temporibus illis
2
/, luculentus.
1
/
,Caelius Antipater a Iost, ca pentru vremurile acelea, un
scriitor str lucit.
Modal-comparativa real poate Ii introdus si prin pronume
corelative, precum si prin adverbe corelative:

PRONUME COREIATIVE
(n subordonat )
ADJECTIVE SI ADVERBE
COREIATIVE
(n regent )
quantus ,ct (de) |mare| tantus ,att de mare
qualis ,pe ct (de), ,n Ielul
n care
talis ,pe att de,
,astIel de
quot ,ct,- , ,c i,-e tot ,att,- , ,at i,-e

ADVERBE COREIATIVE
(n subordonat )
ADVERBE COREIATIVE
(n regent )
quotiens ,de cte ori totiens ,de attea ori
quam ,precum tam ,asa, ,astIel
quantop re ,ct de mult tantop re ,att de mult
quamaiu ,ct vreme tamaiu ,atta vreme
quanto ,pe ct tanto ,pe att

1antum aaepti sumus
1
/, quantum per uires nostras licuit.
2
/
,Att am reusit s cstig m, ct a Iost ng duit / s-a putut prin
puterile noastre.
1alem reliqui
1
/, qualem inueni.
2
/
,Asa l-am p r sit, (pre)cum l-am g sit.
Quot homines [sunt{
1
/, tot sententiae [sunt{.
2
/
,C i oameni |sunt|, attea p reri |sunt|.
310
B. MODAI-COMPARATIVA IREAI , numit si CONDI IO-
NAI
Exprim o ac iune imaginar , ireal sau o ipotez , care este
comparat cu ac iunea real si determinat din propozi ia regent .
Se construieste ntotdeauna cu modul CONJUNCTIV.
Este introdus de urm toarele conjunc ii si locu iuni conjunc io-
nale: ut si, uelut si, tamquam si (tamquamsi, tamquam), quasi, proinae ac
si, proinae quasi, aeque ac si, perinae ac si, non secus ac si, ,ca si cum,
,ca si cnd, ,nu altIel de / ca si cum; n traducerea conjunctivului latin
se recomand Iolosirea, aici, a condi ional-optativului romnesc.
Sequani Ariouisti
1
/ absentis
2
/ cruaelitatem
1
/, uelut si praesens
esset
3
/, horrebant.
1
/
,Secvanii aveau groaz de cruzimea lui Ariovistus chiar cnd
era departe, ca si cum ar Ii Iost de Ia .
Quia ego his testibus utor
1
/, quasi res aubia aut obscura sit?
2
/
,De ce m Iolosesc eu de martorii acestia, ca si cum chesti-
unea ar Ii nesigur sau neclar ?
De absentibus amicis saepe solliciti sumus
1
/, proinde ac si
quia mali eis acciaerit.
2
/
,Adesea suntem nelinisti i cu privire la prietenii care nu sunt
cu noi, de parc / ca si cum li s-ar Ii ntmplat vreo nenorocire.
Se poate re ine si Iaptul c unele conjunc ii, precum ut, sicut,
tamquam si quasi, pot introduce propozi ii eliptice de predicat, dar cu
valoare ipotetic , nu incidental :
Galli laeti
1
/, ut explorata uictoria |scil. esset|
2
/ aa castra
reuertunt.
1
/
,Galii, victoria |Iiind| ca si cstigat , se ntorc n tab r .
Foarte rar este Iolosit si numai n poezie sau n proza poetic
o conjunc ie comparativ ireal ca ceu, ,ca si cum / cnd:
Hic uero ingentem cernimus pugnam
1
/ceu cetera nusquam
bella essent.
2
/
,Aici ns z rim o lupt urias , de parc celelalte b t lii n-ar
exista nic ieri.

311
V) PROPOZI IA CIRCUMSTAN IAL TEMPORAL

Ca si n limba romn , acest tip de subordonat circumstan ial
indic raport uri t emporal e variate, Iapt care inIluen eaz ntr-o
anumit m sur Iolosirea modurilor. AstIel, INDICATIVUI se
utilizeaz pentru desemnarea realit ii desI sur rii n timp a ac iunii,
pe cnd CONJUNCTIVUI este Iolosit uneori cu valorile lui specifice,
alteori doar ca marc (moa) a(l) suboraon rii.
Nega ia Iolosit este ntotdeauna non.
Vom prezenta n continuare aceast subordonat circumstan ial
n Iunc ie de trei parametri: 1) raportul temporal; 2) elementele
introductive; 3) modurile utilizate.
RAPORTUI TEMPORAI. EIEMENTE INTRODUCTIVE.
MODURI
I. Temporala ae anterioritate
I.1. ant eri ori t at e propri u-zi s
cum (,historicum) CONJUNCTIVUI M.M.C.P.
postquam INDICATIVUI
Jercingetorix
1
/, cum aa suos redisset
2
/, responait
1
/.../
,Vercingetorix, dup ce s-a ntors la ai s i, a r spuns /.../
Eo postquam Caesar peru nit
1
/, obsiaes, arma, seruos poposcit.
2
/
,Dup ce Caesar a ajuns acolo, a cerut ostatici, arme, sclavi.
I.2. ant eri ori t at e i medi at
simul ac, simul atque ,de cum
cum / ubi / ut primum ,ndat ce
Pelopiaas non aubitauit
1
/, simul ac conspexit hostem.
2
/
,Pelopidas nu a mai stat pe gnduri, de ndat ce l-a v zut pe
dusman.
Pompeius
1
/, ut primum
2
/ equitatum suum pulsum
3
/ uidit
2
,/
acie excessit.
1
/
,Pompeius, ndat ce si-a v zut cavaleria pus pe Iug , a iesit
din linia de b taie. ( de pe cmpul de lupt )
Cum primum poteris
1
/, tua consilia aa me scribas.
2
/
,ndat ce vei putea, s -mi scrii sIaturile tale. (,s -mi
trimi i sIaturile tale n scris)
,dup ce
INDICATIVUI
312
II. Temporala ae simultaneitate (ae concomiten )
II.1. moment an sau generi c
cum
'
, ubi, ut INDICATIVUI ,cnd, ,atunci cnd
Caeci sunt oculi [tum{
1
/, cum animus alias res agit.
2
/
,Orbi sunt ochii, atunci cnd suIletul Ir mnt alte lucruri.
Ubi ualemus
1
/, facile omnes recta consilia aegrotis aamus.
2
/
,Cnd suntem s n tosi, usor d m to i sIaturi bune celor bolnavi.
II.2. durat i v
cum (,historicum
,narratiuum)
CONJUNCTIVUI
IMPERFECT
,pe cnd, ,n timp
/vreme ce, ,n
vremea n care
aum, aonec, quoaa
INDICATIVUI
CONJUNCTIVUI
, ct timp
,pn s , ,numai s
(cu o nuan Iinal suplimentar )

Cum pabuli copia esse inciperet
1
/, Caesar aa exercitum uenit.
2
/
,Pe cnd ncepea s Iie belsug de nutre , Caesar a venit la
armat .
Agesilaus
1
/, cum ex Aegvpto reuerteretur
2
/, aecessit.
1
/
,Agesilaus, n vremea cnd se ntorcea din Egipt, a murit.
Donec eris felix
1
/, multos numerabis amicos.
2
/
,Ct timp vei Ii Iericit, mul i prieteni vei num ra.
Haec dum aguntur
1
/, Ariouistus iam peruenerat.
2
/
,Pe cnd se petrec|eau| acestea, Ariovistus deja ajunsese.
Paucos aies moratus est
1
/, dum se copiae ab Corcvra
assequerentur.
2
/
,A z bovit pu ine zile, pn s se adune trupele de la Corcyra.
Nunc animum aauortite
1
/ quoad huius argumentum eloquar
comoeaiae.
2
/
,Acum lua i aminte numai/pn |apuc| s |v | spun subiectul
acestei comedii.

*
,aeterminatiuum sau ,temporale l poate avea corelativ n regent pe tum,
,atunci.
313
III. Temporala ae posterioritate
antequam
priusquam
INDICATIVUI, ,nainte de a..., cnd autorul
consider Iaptul ca sigur
CONJUNCTIVUI, ,nainte ca..., ,nainte s ...,
cnd autorul consider Iaptul incert, posibil sau
probabil, ori este indus si ideea de scop
Antequam aa sententiam redeo
1
/, ae me pauca aico.
2
/
,nainte de a m ntoarce la subiect, nI isez cteva lucruri
despre mine.
Antequam ae praeceptis oratoriis dicamus
1
/, uiaetur
2
/ aicenaum
ae genere ipsius artis.
3
/
,nainte s vorbim despre preceptele oratorice, mi se pare c e
necesar a vorbi / c trebuie s vorbesc despre Ielul artei nsesi.
Membris utimur
1
/priusquam didicimus eorum utilitatem.
2
/
,Ne Iolosim de membre nainte de a Ii nv at Iolosul lor.
Priusquam incipias
1
/, consulto opus est.
2
/
,nainte s ncepi |ceva|, e nevoie de o bun chibzuin .
Jalori particulare ale con/unc iei cum INDICATIVUI (cum
,aeterminatiuum uel temporale)
a) cum ITERATIJJM indic repetarea ac iunii n timp: ,ori de cte
ori INDICATIVUI PF / MMCP; se traduce prin prezentul sau
imperIectul indicativ din limba romn .
Cum aa uillam ueni
1
/, hoc ipsum, nihil agere, me aelectat.
2
/
,Ori de cte ori vin la Ierm , nsusi acest lucru, a nu Iace
nimic, m desIat .
Jerres
1
/, cum rosam uiderat
2
/, uer incipere
3
/arbitrabatur.
1
/
,Verres, ori de cte ori vedea un trandaIir, socotea c ncepe
prim vara.
b) cum INJERSJM exprim o ac iune, un Iapt petrecut imediat dup
mprejurarea enun at n regent , care ncepe de obicei cu unul din
adverbele iam, uix, uixaum, nonaum, aegre, ,abia, ,nc , ,nc nu,
,cu greu; INDICATIVUI: ,cnd.
Aondum lux esse coeperat
1
/, cum signum consul dedit.
2
/
,nc nu ncepuse s Iie lumin , cnd consulul a dat semnalul.
314
Avem de-a Iace cu o inversare de roluri. Aparenta subordonat
este, de Iapt, principala logic (,consulul a dat semnal), iar pseudo-
principala reprezint , n realitate, temporala logic (,cnd nc nu
ncepuse s Iie lumin ). Niciodat o propozi ie introdus prin cum
inuersum nu se ntlneste pe primul loc n Iraz , cel pu in n latina
clasic si cult .
c) cum ADIJNCTIJJM introduce un Iapt considerat de autorul
enun ului de cea mai mare importan , pe care, ns , l adaug la cel
din regent sub Iorma unei circumstan e temporale, n locul unei
principale coordonate copulativ sau adversativ.
Cum aaiunctiuum este urmat de obicei de adverbele interea sau
interim si este construit tot cu INDICATIVUI:
Caeaebatur uirgis ciuis Romanus
1
/, cum interea nullus
gemitus audiebatur.
2
/
,Era b tut cu vergile un cet ean roman, n care timp ( si n
acel timp) niciun geam t nu se auzea.
d) cum EXPLICATIJJM indic elementul sau elementele din care
const ac iunea exprimat de regent . Se construieste, de asemenea,
numai cu INDICATIVUI, prezent sau perIect:
Praeclare facis
1
/cum Luculli memoriam tenes.
2
/
,Faci Ioarte bine, cnd p strezi amintirea lui Iucullus.
Substituirea propo:i iei temporale
Se poate realiza pe urm toarele c i:
1) printr-o propo:i ie participial relativ (cu participiul, prezent sau
perIect, acordat cu un substantiv din propozi ia regent ):

M. Curio
1
/aa focum sedenti
2
/magnum auri ponaus Samnites
attulerunt.
1
/
,Samni ii i-au adus o mare cantitate de aur lui Manius Curius,
pe cnd el sedea lng vatr .

Hannibal
1
/, Carthagine expulsus
2
/, Ephesum aa Antiochum
regem uenit.
1
/
,Hannibal, alungat (Iiind) din Cartagina, a venit la EIes la
regele Antiochus.
315
2) printr-o propo:i ie participial absolut (cu participiul prezent
sau perIect izolat de propozi ia regent si aIlat la cazul ablativ, ca si
substantivul care reprezint subiectul participialei absolute):
Aostris resistentibus
1
/, hostes aa peaes aesiluerunt.
2
/
,Pe cnd ai nostri se men ineau pe pozi ie/rezistau/ nu
d deau napoi/, dusmanii au desc lecat.
Obsidibus traditis
1
/, Caesar ab eo loco in fines Ambianorum
peruenit.
2
/
,Dup ce ostaticii au Iost preda i, de acolo Caesar a ajuns n
hotarele ambianilor.

VI) PROPOZI IA CIRCUMSTAN IAL CONDI IONAL

Este circumstan iala care exprim o ac iune sau o stare de
realizarea c reia depinde, n mod condi i onat , ndeplinirea ac iunii
din propozi ia regent . ntre propozi ia condi ional si regent exist o
strns leg tur , ele Iormnd mpreun o unitate sintactic , asa-numita
peri oad condi i onal sau i pot et i c . n general, modurile din
subordonat sunt identice celor din regent , ca urmare a inIluen ei pe
care o exercit modul predicatului condi ionalei asupra celui al
predicatului regentei.
Cele dou propozi ii care constituie membrele perioadei au o
nomenclatur special : condi ionala, situat de regul naintea princi-
palei, pentru c ea pune condi ia, se numeste protas ( gr. s),
iar regenta, situat de obicei dup ea, se numeste apoaos ( s).
Dup modurile si timpurile din protas se pot deosebi trei t i puri
ale perioadei condi ionale:
1) perioada REAI
Modul INDICATIV n protas si orice mod al propozi iei re-
gente (apodosei) indic o real i t at e obi ect i v , o ac i une real :
Si uenis
1
/, laetus sum.
2
/
Si ueniebas
1
/, laetus eram.
2
/
Si uenies
1
/, laetus ero.
2
/
,Dac vii / veneai/ vei veni, sunt / eram / voi Ii bucuros.
Ne uiuam
1
/, si scio.
2
/
conjunctiv indicativ
n regent n condi ional
,S nu tr iesc, dac stiu.
316
Conjunc iile perioadei reale sunt:
si, ,dac (condi ionala aIirmativ )
ni, nisi, si non, ,dac nu (condi ionala negativ )
sin (<
'
sine), sin minus, sin aliter, ,iar dac nu
2) perioada POTEN IAI
Modul CONJUNCTIV la timpurile prezent sau perIect att n
protas , ct si n apodos indic o real i t at e subi ect i v : astIel, si
condi ia realiz rii ac iunii, si ndeplinirea ei sunt considerate o real i -
t at e posi bi l , deci n principiu posi bi l e:
Si uenias
1
/, laetus sim.
2
/
,Dac ai putea/po i veni, as putea/pot Ii Iericit.
Si ueneris
1
/laetus fuerim.
2
/
,Dac ai Ii putut/puteai veni, as Ii putut/ puteam Ii Iericit.
Me aies, uox, latera deficiant
1
/, si haec omnia numerare uelim.
2
/
,Mi-ar lipsi timpul, glasul, respira ia, dac as vrea s enum r
toate acestea.
Dup cum se observ , perioada condi ional poten ial este
exprimat n romn , ca moduri verbale, Iie prin conjunctivul sau
optativul prezent, Iie prin intermediul unei periIraze construite cu
verbul modalizator ,a putea.
n aIara conjunc iilor amintite la perioada REAI , se mai
utilizeaz , att n perioada POTEN IAI , ct si n cea IREAI ,
conjunc iile (cu valoare pronun at restrictiv , limitativ ): aum, moao si
aummoao, ,numai dac , ,numai s , ,n caz c , ,cu condi ia s :
Oaerint
1
/, dum metuant.
2
/
,S |m | urasc , numai s se team |de mine|.
3) perioada IREAI
Modul CONJUNCTIV la celelalte dou timpuri, imperIectul sau
m.m.c.p., att n protas , ct si n apodos , arat c Iie condi ia, Iie
urmarea ei sunt sau se consider imposibile, respectiv contrare reali-
t ii, deci i real e, ori n prezent, ori n trecut:
Si uenires
1
/, laetus essem.
2
/
,Dac ai veni, as Ii Iericit.
Si uenisses
1
/, laetus fuissem.
2
/
,Dac ai Ii venit / veneai, as Ii Iost / eram Iericit.
317
Nisi Alexanaer essem
1
/, ego uero uellem
2
/me esse Diogenem.
3
/
,Dac n-as Ii Alexandru, as vrea ntr-adev r s Iiu eu Diogenes.
Ni subuenisset coruus
1
/, periissem miser.
2
/
,De nu |mi-|ar Ii venit corbul n ajutor, as Ii pierit nenorocit.
Alte utiliz ri ale conjunc iilor si si nisi:
A. SI cu valoare concesiv CONJUNCTIVUI: ,chiar dac
Non
1
/, si me obsecret,
2
/ reaeam.
1
/
,Nu m-as ntoarce, chiar dac m-ar ruga st ruitor.
SI cu valoare completiv interogativ indirect ( CONJUNCTIVUI):
Hanc paluaem si nostri transirent
1
/hostes exspectabant.
2
/
,Dusmanii asteptau |s vad | dac ai nostri treceau aceast
mlastin .
B. NISI
Dup propozi ii negative, are valoare limitativ si restrictiv : ,n aIar
de, ,dect, ,numai, ,doar:
Amicitia nisi inter bonos esse non potest.
,Prietenia nu poate exista dect ntre oameni de bine.
Miseros illuai
1
/nolunt
2
/, nisi forte se iactant.
3
/
,Ei nu vor ca niste oameni neIerici i s Iie am gi i, aIar de
cazul c ( dac nu cumva) se laud .
Prin urmare, n aIar de introducerea condi ionalelor negative,
unde nseamn ,dac nu, nisi serveste si la exprimarea unei excep ii,
iar propozi ia pe care o deschide poate Ii chiar lipsit de predicat:
Quoa aahuc nemo
1
/ nisi improbissimus
2
/ fecit.
1
/
,Ceea ce pn acum n-a I cut nimeni, dect unul Ioarte
necinstit.
Substituirea propo:i iei conai ionale
1. printr-o propo:i ie participial relativ
Menaaci homini
1
/, ne uerum quiaem dicenti
2
/, creaere solemus.
1
/
,n omul mincinos obisnuim s nu avem ncredere, nici chiar
dac spune adev rul.
Hoc faciens
1
/, uiuam melius.
2
/
,Dac voi Iace aceasta, voi tr i mai bine.
318
2. printr-o propo:i ie participial absolut
Reluctante natura
1
/, irritus labor est.
2
/
,Dac natura se mpotriveste, eIortul / truda |omului| e zadar-
nic( ).
3. printr-o propo:i ie relativ circumstan ial
Sea stulti sumus
1
/, qui Drusum
2
/qui Africanum
3
/, Pompeium
[.{ P. Cloaio conferre audeamus.
4
/
,Dar suntem niste prosti, dac ndr znim s -l compar m pe
Drusus, pe AIricanus, pe Pompeius /./ cu P. Clodius. (qui si)

VII) PROPOZI IA CIRCUMSTAN IAL CONCESIV
(ADVERSATIV )

Acest tip de circumstan ial Iormeaz o categorie de propozi ii
destul de heterogen , datorit Iaptului c elementele introductive sunt
Ioarte diIerite ca natur si construc ie; n plus, unele dintre elementele
introductive au ac ionat, din punct de vedere morIologic si semantic,
n decursul evolu iei latinei, asupra altora, Iapt care a dus la anumite
complica ii de natur sintactic .
n schimb, prezen a constant a adverbului tamen n regent , n
calitate de corelativ, a determinat un spor de precizie n stabilirea
rela iei de subordonare, mai ales dac elementul introductiv era
polivalenta conjunc ie cum.
1. Conjunc ii compuse cu si (,chiar dac )
Indic diversele circumstan e care pot sau ar putea mpiedica
ac iunea exprimat sau pot sta, ca un obstacol, n calea ei, dar n
poIida adversit ii c rora aceast ac iune are, totusi, loc: etsi, etiamsi,
tametsi, tamenetsi, ,chiar dac , ,chiar dac totusi, ,cu toate c . Se
utilizeaz ambele moduri (INDICATIVUI, CONJUNCTIVUI):
Tam sum seruus
1
/ quam tu
2
/, etsi ego aomi liber fui.
3
/
,Sunt la Iel de sclav ca si tine, chiar dac acas am Iost liber.
Etiamsi nolit
1
/, cogam.
2
/
,Chiar de n-ar vrea, l-as sili. ( l pot sili; valoarea poten-
ial a conjunctivului)
Etiamsi propter amicitiam uellet illum ab inferis euocare,
1
/
propter rem publicam non fecisset.
2
/
319
,Chiar dac din cauza prieteniei ar Ii vrut s -l aduc din lu-
mea inIernal , avnd n vedere statul n-ar Ii I cut-o. (valoarea ireal a
conjunctivului)
2. Alte conjunc ii: quamquam, quamuis, licet, ,cu toate c , ,desi
Prima conjunc ie nu este altceva dect adverbul de compara ie
quam dublat. Ea se construieste cu INDICATIVUI, dar, prin analogie
cu cea de-a doua, cu care se si aseam n Iormal, ajunge s utilizeze si
CONJUNCTIVUI:
Quamquam hoc tibi aegre est
1
/, tamen fac
2
/ accures.
3
/
,Desi acest lucru i-e greu, ncearc totusi s -l realizezi.
(,I s -l Iaci)
A doua conjunc ie are o origine marcat verbal (uis uelle) si a
Iost resim it , la origine, ca o locu iune verbal : ,(att) ct vrei,
,(ori)ct ai vrea, valoare perceptibil nc la Plautus: quamuis
riaiculus es, ,orict ai vrea s Iii de glume . Ulterior gramatica-
lizndu-se, quamuis se leag din ce n ce mai strns de modul
CONJUNCTIV, cu valoare poten ial , si se ntlneste de regul pe
lng adjective sau adverbe indicnd o anumit calitate sau un deIect:
Quamuis malam rem quaeras
1
/, illic reperias.
2
/
,Orict de r u ar Ii ceea ce cau i, acolo l-ai putea g si.
n calitate de simplu element introductiv (de subordonare),
quamuis cap t un sens tipic concesiv si se va construi obligatoriu cu
modul CONJUNCTIV:
Illa
1
/ quamuis riaicula essent
2
/./ mihi tamen risum non
mouerunt.
1
/
,Iucrurile acelea, orict de vesele ar Ii putut Ii ( puteau Ii:
sens poten ial n trecut), mie totusi nu mi-au strnit rsul.
ntrebuin area INDICATIVUIUI dup quamuis apare acciden-
tal , si numai datorit inIluen ei lui quamquam, n latina principatului
timpuriu si a imperiului.
Cea de-a treia conjunc ie, licet, nu este altceva dect verbul
impersonal si unipersonal licere, , a Ii posibil (,ng duit), devenit con-
junc ie si nso it, paratactic, de CONJUNCTIVUI unui al doilea verb:
Fremant omnes
1
/ licet
2
/, aicam
3
/ quoa sentio.
4
/
,E posibil /ng duit/ se poate s murmure to i, voi spune
ceea ce simt.( ,orict ar murmura to i /./)
320
n concordan cu aceast valoare verbal persistent , licet n
latina arhaic , respectiv n proza arhaic nu se utilizeaz , conIorm
regulilor concordan ei timpurilor, dect cu pre:entul sau perfectul
CONJUNCTIVUIUI; totusi, iat un exemplu cu mai mult ca perIectul:
Quoa factum licet necopinantibus nostris gestum esset /./
,Chiar dac acest Iapt s-a petrecut I r stirea alor nostri /./
3. Cum CONJUNCTIVUI (de subordonare), ,desi, ,cu toate c :
Graecia
1
/./, cum/./iam aiu excellat in eloquentia
2
/,
tamen
1
/./
,Grecia, cu toate c de mult timp de ine suprema ia n elocin ,
totusi /./
Socrates
1
/, cum facile posset eauci e custoaia
2
/, noluit.
1
/
,Socrate, cu toate c putea Ii usor scos de sub paz , nu a vrut.
Valoarea concesiv a lui cum s-a degajat din utilizarea sa pur
temporal , drept care n latina arhaic se ntlnesc nc exemple de
cum concesiv INDICATIVUI:
Serui
1
/ qui
2
/, quom culp carent
3
/, tamen malum metuunt
2
/./
,Sclavii care, desi sunt lipsi i de vin , totusi se tem de
pedeaps /./
Substituirea propo:i iei concesive
Se realizeaz prin intermediul propo:i iilor participiale (relative
sau absolute), ca si n cazul subordonatelor temporal , cauzal si
condi ional :
Risus interaum ita repente erumpit
1
/, ut eum
2
/ cupientes
3
/
tenere nequeamus.
2
/
,Rsul izbucneste cteodat att de pe neasteptate, nct nu-l
putem st pni, orict am dori-o.
Romani
1
/ non rogati
2
/ Graecis ultro auxilium obtulerunt.
1
/
,Romanii, desi nu li se ceruse / cu toate c nu Iuseser
solicita i, au oIerit din ini iativ proprie ajutor grecilor.
Tot milia latrocinantur
1
/, morte proposita.
2
/
,Attea mii |de oameni| Iac tlh rii, desi pedeapsa cu moar-
tea |le-|a Iost anun at .
Substituirea concesivei se mai poate realiza si printr-o propo:i ie
relativ circumstan ial :
Diues aecessit qui tam felix fuisset.
,A murit bog tasul, care | desi| Iusese att de Iericit.
321
RECAPITULARE

VAIORIIE PRINCIPAIE AIE
CONJUNC IIIOR VT SI CVM

1. CONJUNC IA VT

A. CU MODUI INDICATIV
a) Introduce o propo:i ie temporal , cu valoare de anterioritate
imediat sau de simultaneitate aparent , si se traduce prin: ,cnd,
,ndat ce (Ioarte rar ,ori de cte ori).
Exemple:
Pompeius
1
/, ut
2
/ equitatum suum pulsum
3
/ uidit
2
/, acie excessit.
1
/
,Pompeius, cnd /ndat ce/ de cum a v zut c a Iost respins
cavaleria sa, a iesit din linia de lupt .
Messanam ut quisque nostrum ueniebat
1
/, haec uis re uolebat.
2
/
,Cnd/ atunci cnd/ de cte ori Iiecare dintre noi venea la
Messana, vroia s viziteze aceste |monumente|.
b) Introduce o propo:i ie moaal-comparativ real :
Ut sementem feceris
1
/, ita metes.
2
/
,Dup cum vei |Ii| sem na|t|, asa vei secera.

B. CU MODUI CON1UNCTIV
a) Introduce o propo:i ie completiv con/unctival (ut tradus
prin ,s ):
dup verbe ale regentei care exprim :
un act de voin : uolo, rogo, peto, cogo, ceao ut
,vreau ,rog ,cer ,silesc ,admit ,s
un sentiment de team : timeo, metuo, uereor, sum in metu ut
,m tem, ,mi-e Iric , ,mi-e team ,s (nu)
dup expresii si verbe impersonale: necesse est, utile est, oportet ut
,e necesar, ,e util, ,trebuie ,s
Utile est
1
/ ut uideamus
2
/ quia tu nobis consilii aes.
3
/
,Este Iolositor s vedem ce sIat ne dai.
322
b) Introduce o propo:i ie interogativ inairect simpl (ut echi-
valat prin ,cum):
Jiaes
1
/ ut alta stet niue canaiaum Soracte
2
/ /./
,Vezi cum se nal Soracte, str lucitor ( str lucind) de
z pada cea bogat /./
c) Introduce o propo:i ie final (aIirmativ ), ut tradus prin ,(ca)
s :
Jenio aa uos, senatores
1
/, ut increaibile factum dicam.
2
/
,Vin la voi, o senatori, ca s v relatez un Iapt de necrezut.
d) Introduce o propo:i ie concesiv (ut tradus prin ,desi, ,chiar
dac ):
Ut desint uires,
1
/tamen est lauaanaa uoluntas.
2
/
,Chiar dac lipsesc puterile, totusi inten ia este demn de laud .
e) Introduce o propo:i ie consecutiv (ut este echivalat prin
,nct):
Eos consules habemus,
1
/ ut nullam calamitatem res publica
accipere possit.
2
/
,Pe-acesti ( astIel de) consuli (i) avem, nct statul nu poate
suIeri nicio nenorocire.

2. CONJUNC IA CVM

A. CU MODUI INDICATIV
Introduce o propo:i ie temporal si poart denumirea speciIic
de cum temporale, avnd o valoare semantic extrem de generic :
,cnd, ,pe cnd, ,atunci cnd, sau putnd exprima o ac iune itera-
tiv (cum iteratiuum), deci repetat .
Exemple:
Cum Caesar in Galliam uenit,
1
/principes Haeauorum erant
2
//./
,Cnd / n vremea n care Caesar a venit n Gallia, Iruntasii
heduilor erau /./
Hi,
1
/ cum est usus,
2
/ omnes in bello uersantur.
1
/
,Ei, ori de cte ori este nevoie, se ocup cu to ii de r zboi.
323
B. CU MODUI CON1UNCTIV
a) Introduce o propo:i ie temporal , prin cum historicum uel
narratiuum:
imperIectul conjunctivului: ,pe cnd, , n vreme ce
(rela ia de simultaneitate)
m.m. c. p. conjunctivului: ,dup ce
(rela ia de anterioritate)
Agesilaus
1
/, cum ex Aegvpto reuerteret
2
/ morbo aecessit.
1
/
,Agesilaus, pe cnd/ n vremea cnd se ntorcea din Egipt, a
murit de boal .
Galli
1
/, cum se in oppiaum contulissent
2
/, omnes aa Caesarem
uenire coeperunt.
1
/
,Galii, dup ce s-au adunat n trgul lor, au nceput s vin cu
to ii la Caesar.
b) Introduce o propo:i ie cau:al (cum causale); se traduce prin
,deoarece, ,ntruct etc.:
Quae cum ita sint
1
/, perge
2
/ quo coepisti.
3
/
,Dat Iiind c asa stau lucrurile, continu n direc ia n care ai
nceput.
c) Introduce o propo:i ie concesiv (cum concessiuum) si se
traduce prin ,desi, ,cu toate c :
Nimis abes aiu
1
/ cum sis in propinquis locis.
2
/
,Nu lipsi prea mult vreme, cu toate c te aIli prin apropiere.
TABEI SINOPTIC AI VAIORIIOR CONJUNC IIIOR
VT SI CVM

I. CONJUNC IA VT

modul traducere
a) completiv CONJUNCTIV ,s
b) Iinal CONJUNCTIV ,(ca) s
c) consecutiv CONJUNCTIV ,nct (s )
d) concesiv CONJUNCTIV ,chiar dac (ar)
e) temporal INDICATIV ,ndat / dup ce
I) modal-comparativ INDICATIV ,cum, precum, dup cum
324
II. CONJUNC IA CVM

modul traducere
a) temporal INDICATIV (,atunci, n momentul) cnd;
,ori de cte ori

CONJUNCTIV
imperIect ,pe cnd, ,n vreme ce
m.m.c.p. ,dup ce ( indic. pI. sau
m.m.c.p.)

b) cauzal CONJUNCTIV ,Iiindc , ,ntruct
c) concesiv CONJUNCTIV ,cu toate c , ,desi

D. PROPOZI IILE $I CONSTRUC IILE
SPECIFIC LATINE$TI

1. PROPOZI IILE PARTICIPIALE

Exist dou tipuri de propozi ii participiale, speciIice limbii
latine:
a) propozi ia participial relativ (participiala relativ )
Este vorba, de Iapt, de participii care au devenit atribute pe lng
substantivele din propozi iile pe care le determin . Subiectul care
ndeplineste ac iunea lor exist si n propozi ia regent , si n propozi ia
participial .
Participiile utilizate sunt la timpul:
prezent, cnd ac iunea participialei este si mul t an cu cea a regentei;
perIect, cnd ac iunea participialei este ant eri oar celei din regent ;
Exemple:

Caesarem
1
/ assidentem
2
/ conspirati circumsteterunt.
1
/
,Pe Caesar care ,eaea l-au nconjurat conspiratorii.

Caesar Cascae bracchium
1
/ arreptum
2
/graphio traiecit.
1
/
,Caesar a str puns cu condeiul bra ul pe care l apucase al
lui Casca.
Asadar, cele dou participii (relative, deoarece depind, sunt n
rela ie cu elemente din regent ) echivaleaz cu dou propozi ii subor-
donate circumstan iale (temporale, n cele dou exemple de mai sus).
325
n principiu, n latin participiala relativ poate substitui orice pro-
pozi ie subordonat . n Iapt, ea substituie aceleasi circumstan iale ca si
participiala absolut .
b) propozi ia participial absolut (participiala absolut )
Aceast participial se numeste absolut , deoarece are, spre deo-
sebire de cea precedent , propriul ei subiect, asadar ea nu mai depinde
de o regent , posed o existen autonom , absolut , n interiorul
Irazei.
Subi ect ul participialei absolute este ntotdeauna la cazul
ablativ, iar predi cat ul acestei propozi ii este utilizat la modul
participiu: timpul perIect (dac ac iunea este ant eri oar Ia de cea
din regent ) sau prezent (dac ac iunea este si mul t an n raport cu
regenta). IndiIerent de timpul participiului, acesta se acord cu subiec-
tul n gen, num r si caz.
Propozi ia participial absolut este cunoscut , n mod obisnuit,
sub denumirea de ablativ absolut. El substituie, n esen , patru tipuri
de subordonate: temporal , cauzal , condi ional si concesiv .
Exemple:
Caesar, exploratis regionibus, albente caelo, omnes copias
castris eaucit.
,Caesar, aup ce au fost cercetate regiunile, pe cana se
rev rsa ae :iu , scoate toate trupele din tab r . (raport temporal)
Eclipses non ubique cernuntur, aliquanao propter nubila,
saepius globo terrae obstante.
,Eclipsele nu se v d de peste tot, uneori din pricina norilor,
mai aaesea fiinac se opune globul p mantului. (raport cauzal)
Sublata causa, tollitur effectus.
,Dac este nl turat (se nl tur ) cau:a, se nl tur si
eIectul. (raport condi ional)
Crescente in aies fama belli, tribuni aelectus impeaiebant.
,Desi zvonul de r zboi crestea n Iiecare zi, tribunii mpiedi-
cau recrut rile. (raport concesiv)
Observa i e:
Deoarece verbul esse nu are participiu, ablativul absolut care l va
con ine va Ii Iormat numai din subiectul respectiv n ablativ si numele
predicativ corespunz tor, tot n ablativ, I r par t i ci pi u:
326
Cicerone consule, coniuratio facta est.
( Cum Cicero consul esset /./)
,Pe cnd Cicero era consul, a Iost pus la cale o conspira ie.

2. SINTAGMELE GERUNZIAL $I GERUNDIVAL

Gerunzi ul este urmat, de obicei, de un complement direct
dac verbul respectiv este tranzitiv , exprimat printr-un substantiv
aIlat la un alt caz Ia de cazul gerunziului. De exemplu:
Gerunziu C.D.

scientia colenai agrum stiin a de a cultiva ogorul
Genitiv
Gerunziu C.D.

scientia colenai agros stiin a de a cultiva ogoarele
Genitiv
Iatina preIer , n locul acestei construc ii sintagmatice gerun-
ziale, o construc ie sintagmatic n care locul gerunziului (aIlat la G,
D, AC sau ABI) s Iie luat de gerundi v, acordat n gen, num r si
caz cu substantivul avnd Iunc ia de complement direct:
Gerundiv
scientia colenai agrum (scientia) aa colenaum agrum
Gerundiv
scientia colenai agros (scientia) aa colenaos agros
,pentru cultivarea ogorului / ogoarelor
sau, mai curnd,
aa agrum colenaum
aa agros colenaos
Se poate realiza transIormarea sintagmei gerunziale n sintagm
gerundival si invers, trecnd substantivul n cazul gerunziului, la
singular si / sau plural:
scientia colenai agrum scientia agri colenai
scientia colenai agros scientia agrorum colenaorum
,stiin a de a cultiva ogorul / ogoarele ,stiin a cultiv rii
ogorului / ogoarelor
327
Ia Iel se procedeaz cnd gerunziul se aIl la un alt caz (D, AC,
ABI) si are complement direct. De exemplu:
gerunziu C.D.

colenao agros operam aamus ,ne str duim spre a cultiva
ogoarele
D sg
colenais agris operam aamus ,ne str duim spre cultivarea
ogoarelor
D pl
Prin urmare, ambele sintagme se pot traduce Iie prin inIinitiv
precedat de prepozi ie, Iie printr-un substantiv abstract. Ia toate cazu-
rile, latina preIer construc ia sintagmatic gerundival celei gerunziale.

IV. CONCORDAN A TIMPURILOR
(COASECJ1IO 1EMPORJM)

Cuprinde regulile care stabilesc la ce timp al modului conj unc-
t i v trebuie s stea predi cat ul unei subordonat e strict dependente
de regenta ei.
Ac iunea verbului dintr-o subordonat poate avea loc, n raport
cu verbul regentei, n acelasi timp, nainte sau n urma ei. De aici,
rezult trei raporturi temporale: de simultaneitate, de anterioritate, de
posterioritate.
Regula general a concordan ei timpurilor (lat. consecutio tem-
porum) este urm toarea:
1) unui t i mp pri nci pal din regent (prezent, viitor, viitor anterior) i
corespunde n suboraonat :
a. conj unct i vul prezent , pentru raportul de simultaneitate
Milites naues conscenaunt
1
/ ut prof i ci scant ur.
2
/
,Solda ii urc n cor bii, ca s plece.
b. conj unct i vul perIect , pentru raportul de anterioritate
Sent i o
1
/ quid sceleris aami seri m.
2
/
,mi dau seama ce nelegiuire am comis.
328
c. conjunctivul prezent al conj ug ri i peri Irast i ce act i ve, pentru
raportul de posterioritate
Cras aa te scri bam
1
/ quando reai t urus si m.
2
/
,Mine i voi scrie cnd m voi ntoarce.
2) unui t i mp secundar (imperIect, perIect, m.m.c.p.) din regent i
corespunde n suboraonat
a. conj unct i vul i mperIect , pentru raportul de simultaneitate
Maiores nostri ab aratro abauxerunt Cincinnatum
1
/ ut
aictator esset .
2
/
,Str mosii nostri l-au luat de la plug pe Cincinnatus, ca s
Iie dictator.
b. conj unct i vul m.m.c.p., pentru raportul de anterioritate
Miltiaaes accusat us est
1
/ quod
2
/ a rege corruptus
3
/ infectis
rebus
4
/ di scessi s set .
2
/
,Miltiades a Iost acuzat de Iaptul c , Iiind cump rat de c tre
rege, plecase l snd treburile nencheiate.
c. conj unct i vul i mperIect al conj ug ri i peri Irast i ce act i ve,
pentru raportul de posterioritate
Non erat mihi aubium
1
/ quin te Tarenti ui surum essem.
2
/
,Nu mai era pentru mine nicio ndoial c urma s te v d la
Tarentum.
Particularit i ale concordan ei timpurilor
1. Prezentul dintr-o propozi ie regent este uneori considerat
timp principal ca Iorm , dar secunaar dup sens, de aceea n subordo-
nat timpul utilizat poate Ii si imperIectul:
Orgetorix Castico p e r s u a a e t
1
/ ut regnum o c c u p a r e t.
2
/
,Orgetorix l ndeamn pe Casticus s pun mna pe domnie.
2. Infinitivul istoric are valoarea temporal a unui inaicativ
imperfect:
Tum alii alios hort ari
1
/ ut repet erent pugnam.
2
/
,Atunci se ndemnau unii pe al ii s renceap lupta.
3. Perfectul poate avea, de asemenea, valoare de timp principal,
pe lng aceea de timp secunaar.
4. Cnd o subordonat depinde de o Iorm nominal a verbului
(inIinitiv, participiu, gerunziu, supin), de un adjectiv sau chiar de un
329
substantiv, timpul verbului ei este determinat, n general, de timpul
regentei:
Cato
1
/ mi rari se
2
/ ai ebat
1
/, quod non ri aeret haruspex
3
/
haruspicem cum uiaisset.
4
/
,Cato zicea c el se mir c un haruspex, dup ce a v zut un
(alt) haruspex, nu rde.
Athenienses mi serunt Delphos consul t um
1
/ quidnam
f acerent ae rebus suis.
2
/
,Atenienii au trimis la Dephi s cear / pentru a cere sIatul ce
s Iac n problema lor.
5. Unele subordonate nu se conformea: regulii generale a
concordan ei timpurilor, ele Iiind legate de regent att de liber, nct
au timpul pe care l-ar avea dac ar Ii principale:
propozi iile consecutive:
Araebat Hortensius cupiaitate aicenai sic
1
/, ut in nullo
unquam flagrantius stuaium ui aeri m.
2
/
,Era att de pasionat Hortensius pentru arta vorbirii, nct la
nimeni n-am mai v zut vreodat un zel mai nIl c rat.
propozi iile interogative indirecte:
Nesci o
1
/ quid f acerem.
2
/
,Nu am habar ce s Iac.
perioada condi ional ireal :
Non aubi t o
1
/ quin
2
/, si hoc haberet
3
/ aaret .
2
/
,Nu m ndoiesc c , dac ar avea acest lucru, l-ar da.

V. VORBIREA INDIRECT (STILUL SAU
DISCURSUL INDIRECT, ORA1IO OBLIQJA)

GENERAIIT I
Prin vorbire inairect , denumit si aiscurs sau stil inairect, se
desemneaz actul lingvistic al reproducerii cuvintelor, respectiv a
gndirii unei alte persoane, n aIara celei care relateaz si pe care o
numim, conven ional, prin termenul voce auctorial : este, asadar,
reproducerea vocii non-auctoriale n text, eIectuat prin intermediul
anumitor m rci speciIice, care au rolul de a semnala trecerea din
planul (discursul) eul ui n cel al non-eul ui .
330
Un prim semn sau marc de recunoastere a ,discursului
celuilalt, a discursului ,raportat, care este oratio obliqua n opozi ie
cu discursul ,asumat, care este oratio recta, l reprezint dependen a
ntregului context aIlat n stil indirect de un uerbum din categoria celor
enun iative, asadar de un verb al enun rii, aicenai, sau al percep iei
senzoriale si al enun rii acesteia, deci sentienai. Este Ioarte important
de re inut Iaptul c atari verbe nu sunt obligatoriu prezente n text, ca
marc a trecerii la un nou tip de discurs, ci pot Ii, uneori, subn elese.
Esen ial pentru receptarea adecvat a semniIica iilor grama-
ticale si a sensurilor con inute de textul aIlat n discurs indirect
(,raportat, ,oblic) este utilizarea modurilor verbale. ModiIic rile
produse n ceea ce priveste modurile si, desigur, timpurile verbelor, n
trecerea de la un tip de discurs la cel lalt, sunt determinate de natura
diIeritelor propozi ii.
I. PROPOZI IIIE REGENTE SI PRINCIPAIE
1) Propozi iile de acest tip, care au caracter enun iativ si predi-
catul, prin urmare, la moaul INDICATIJ, devin n discurs indirect
construc ii de tip completiv, si anume propo:i ii infinitivale
(ACUZATIJ INFINITIJ).
DISCURS DIRECT
DISCURS INDIRECT
D.D. Alea iacta est.
,Zarul a Iost aruncat.
D.I. Caesar aixit
1
/aleam iactam esse.
2
/
,Caesar a spus c zarul a Iost aruncat.
D.D. Habitatur in luna.
,Se locuieste n lun .
D.I. Xenophanes ait
1
/ in luna habitari.
2
/
,Xenophanes zice c se locuieste n lun . (subiectul
inIinitivalei nu este exprimat)
2) Propo:i iile exclamative devin, la rndul lor, completive
infinitivale.
D.D. Quas quantasque res C.Canuleius aggressus est'
,Ce Iel de chestiuni si de ct de mare importan a
ridicat C. Canuleius!
331
D.I. Negabant consules iam ultra ferri posse furores
tribunicios: quas quantasque res C. Canuleium aggressum esse'
,Consulii declarau c nu mai pot Ii suportate proiectele
nebu-nesti ale tribunilor: ce Iel de chestiuni si de importan ct de
mare, spuneau ei, a ridicat C. Canuleius!
3) Propo:i iile introduse prin pronume relative aIlate n cap ae
fra: , care, asadar, au valoare de propozi ii principale, devin si ele
completive infinitivale.
D.D. Non omnes perfugae reaaiti sunt, magna enim pars
eorum Carthagini obuersatur: qui comprehenai debent.
,Nu to i dezertorii au Iost preda i, c ci o mare parte
dintre ei se arat la Carthagina: acestia trebuie s Iie prinsi.
D.I. Legati nuntiare Carthaginiensibus iussi sunt non omnes
perfugas reaaitos esse, magnam enim partem eorum Carthagini
obuersari: quos comprehenai debere.
,S-a poruncit solilor/ solii au primit porunc s
comunice cartaginezilor c /./
4) Propozi iile principale imperative, asadar care n discursul
direct au predicatul exprimat printr-un verb la moaul IMPERATIJ sau
CONJUNCTIJ cu valoare hortativ , n discursul indirect au verbul la
moaul CONJUNCTIJ, si anume: propozi iile aIirmative I r conjunc-
ie, cele negative cu conjunc ia ne:
D.D. Hostes aauentant: parati este, milites, aa pugnanaum'
,Dusmanii se apropie: solda i, Ii i gata de lupt !
D.I. Dux nuntiat hostes aauentare, milites parati aa pugnan-
aum sint.
,Comandantul anun c dusmanul se apropie; solda ii s Iie
gata de lupt .
D.D. Ae timueris, statimque aa me ueni.
,S nu te temi, si vino ndat la mine!
D.I. Antonius Attico scripsit ne timeret statimque aa se
ueniret.
,Antonius a scris lui Atticus s nu se team si s vin ndat la
el.
5) Propozi iile principale interogative cunosc un dublu regim, n
Iunc ie de natura lor modal-aspectual .
332
a) Cele care n discurs direct au ca predicat un verb la moaul
CONJUNCTIJ aubitativ sau poten ial l p strea: si n discurs
indirect (timpul conjunctivului utilizndu-se n Iunc ie de concordan a
timpurilor):
D.D. Quia faciam?
,Ce s Iac?
D.I. Quaero quia faciam.
,(M ) ntreb ce s Iac.
D.D. Quis hoc mihi persuadeat?
,Cine m-ar putea convinge despre acest lucru?
D.I. Ille clamitabat quis hoc sibi persuaderet.
,Acela striga mereu, cine l-ar putea convinge despre
acest lucru.
b) Propozi iile interogative care, n discurs direct, au verbul la
moaul CONJUNCTIJ cu caloarea poten ial , dar n trecut, sau cu
valoare optativ ireal , n discurs indirect l trec la INFINITIV, cu
subiectul n acu:ativ, asadar devin completive infinitivale (AC INF):
D.D. Quia ille fecisset, si aauersa pugna euenisset?
,Ce ar Ii I cut (ar Ii putut Iace) el, dac lupta ar Ii Iost
nenorocoas ?
D.I. Fabius aictatoris superbiam accusabat: quia illum
facturum fuisse, si aauersa pugna euenisset?
,Fabius acuza truIia dictatorului: ce ar Ii I cut el |se ntreba|
dac lupta ar Ii Iost nenorocoas ?
II. PROPOZI IIIE SUBORDONATE
a. n marea majoritate a cazurilor, propozi iile subordonate care
au verbul la moaul INDICATIV, n discurs direct, l trec, n discurs
indirect, la moaul CONJUNCTIV.
D.D. Apua Hvpanium fluuium bestiolae quaeaam nascuntur,
quae unum aiem uiuunt.
,n apropierea rului Hypanius se nasc anumite insecte
care tr iesc o singur zi.
D.I. Apua Hvpanium fluuium Aristoteles ait bestiolas quasaam
nasci, quae unum aiem uiuant.
,Aristotel spune c /./
333
b. Propozi iile subordonate care exprim o observa ie sau o
explica ie incidental , cu care se ntrerupe pentru moment discursul,
p streaz moaul INDICATIV si n discursul indirect; iat un exemplu
preluat ca atare din Caesar:
Exploratores referunt Suebos omnes cum omnibus suis
sociorumque copiis aa extremos fines se recepisse, siluam esse ibi
infinita magnituaine, quae appellatur Bacenis: aa eius initium siluae
Suebos aauentum Romanorum exspectare constituisse.
,Iscoadele raporteaz c to i suebii, dimpreun cu toate
trupele lor si ale alia ilor lor, s-au retras n inuturile cele mai ndep r-
tate |ale rii lor|: acolo este o p dure de ntindere nesIrsit , care se
numeste Bacenis; la marginea acestei p duri au hot rt suebii s
astepte sosirea romanilor.
c. Toate propozi iile subordonate care au verbul la moaul CON-
JUNCTIV l p strea: , n conIormitate, ns , cu regulile concordan ei
timpurilor:
D.D. Labienus exspectat aum Caesar ueniat.
,Iabienus asteapt pn s vin Caesar. ( pn vine)
D.I. Labienus iussus est exspectare aum Caesar ueniret.
,Iabienus a primit ordinul s astepte pn s vin
Caesar. ( pn la venirea)

III. UTIIIZAREA PRONUMEIOR N DISCURSUI INDIRECT
1. Pronumele personale de persoana I (ego, nos) si cele posesive
corespunz toare (meus, noster) din discursul direct sunt nlocuite cu
pronumele reflexiv (sui, sibi, se) n discursul indirect:
D.D. Si praemium mihi proposueris, ego Pvrrhum ueneno
necabo.
,Dac -mi vei Ii dat ( dac o s -mi dai) o r splat , eu l
voi otr vi pe Pyrrhus.
D.I.. Perfuga Fabricio pollicitus est, si praemium sibi
proposuisset, se Pvrrhum ueneno necaturum esse.
,Dezertorul a promis lui Fabricius c , dac i va da o
r splat , el l va otr vi pe Pyrrhus.
Observa i e:
Uneori, n locul reIlexivului, care nu are Iorm de nominativ n latin ,
se poate utiliza pronumele de identitate ipse:
334
D.D. Si ego populo Romano non praescribo quemaamoaum suo
iure utatur, non oportet me a populo Romano in meo iure impeairi.
,Dac eu nu voi recomanda poporului roman cum s se
Ioloseasc de dreptul s u, nu trebuie ca eu s Iiu mpiedicat n dreptul meu de
poporul roman.
D.I. Rex affirmat, si ipse populo Romano non praescribat
quemaamoaum suo iure utatur, non oportere ipsum a populo Romano in suo
iure impeairi.
,Regele declar c , n cazul n care el nu recomand poporului
roman cum s se Ioloseasc de dreptul s u, nu trebuie ca el s Iie mpiedicat
n dreptul lui de c tre poporul roman.
2. Pronumele personale de persoana a II-a (tu, uos), precum si
pronumele posesiv corespunz tor (tuus, uester) din discursul direct
sunt nlocuite n discursul indirect cu pronumele aemonstrative ae
aep rtare sau cu altele echivalate cu acesta (ille, is).
D.D. Te ob tuam pruaentiam lauao.
,Te laud pentru chibzuin a ta.
D.I. Scripsit Tullius amico se eum ob eius pruaentiam lauaare.
,Tullius a scris prietenului s u c el l laud pentru chib-
zuin a lui.
3. Pronumele demonstrative de apropiere hic si iste din discursul
direct sunt nlocuite cu demonstrativul de dep rtare ille sau cu cel
echivalat cu acesta, is:
D.D. Hic aies omnes labores et uictorias confirmabit.
,Aceast zi va r spl ti toate ostenelile si victoriile.
D.I. Dux milites monuit ut parati essent hostes inuaaere:
illum aiem omnes labores et uictorias confirmaturum esse.
,Comandantul i-a ndemnat pe solda i s Iie gata s -i atace
pe dusmani, |spunnd| c acea zi va r spl ti toate ostenelile si
victoriile.
Observa i e:
Adverbele de timp cu localizare strict n prezentul si n spa iul nara-
iunii, de tipul hoaie, cras, nunc, aahuc, ,azi, ,mine, ,acum, ,n acest
moment etc. din discursul direct sunt nlocuite n cel indirect prin adverbe
indicnd deplasarea si ndep rtarea n spa iu si timp: illo (eo) aie, postero aie,
tum, aa ia tempus etc., ,n acea zi, ,(n) ziua urm toare, ,apoi, ,(cam) n
acea vreme etc.
335
BIBLIOGRAFIE SELECTIV



F. ANTOINE, Svntaxe ae la langue latine. Paris, Vieweg, 1885.
N.I. BARBU, Sintaxa limbii latine aup metoaa istorico-
stilistic /.../. Edi ia a II-a, rev zut si ad ogit .
Bucuresti, TipograIia c r ilor bisericesti, 1947.
N.I. BARBU,
T. VASIIESCU,
Gramatica latin . Fonetica-Morfologia-Sintaxa,
urmate ae un appenaix. Bucuresti, Editura Didactic
si Pedagogic , 1961; ed. a II-a, 1969.
M. BASSOIS DE
CIIMENT,
Sintaxis latina. I-II. Ed. a II-a, Madrid, 1967.
C.E. BENNETT, Svntax of earlv Latin I. The Jerb. Boston, 1910; II.
The Cases, ibia., 1914; reeditare, Hildesheim,
Olms, 1969.
A. BIAISE, Manuel au latin chretien. Strasbourg, 1955.
Th. BOGEI, Lehrbuch aes klassischen Lateins. Halle, 1955.
Michel BREAI,
Ionce PERSON,
Grammaire latine elementaire. Paris, 1890.
I.I. BUJOR,
Fr. CHIRIAC,
Gramatica limbii latine. Edi ia a II-a, cu ntregiri
substan iale. Bucuresti, Editura Stiin iIic , 1971.
Jean COIIART, Grammaire au latin. Edi ia a II-a. Paris, 1969.
Jean COUSIN, Bibliographie ae la langue latine. Paris, Ies Belles
Iettres, 1951.
Paul CROUZET, Grammaire latine simple et complte. Paris, 1936.
W. DEECKE, Erluterungen :ur lateinischen Schulgrammatik.
Berlin, 1893.
A. DRAEGER, Historische Svntax aer lateinischen Sprache. I-II.
Ieipzig, 1881.
AlIred ERNOUT,
F. THOMAS,
Svntaxe latine. Edi ia a II-a. Paris, Klincksieck,
1953; edi ia a III-a, ibia., 1964.
W.G. HAIE,
C.D. BUCK,
A Latin Grammar. Boston, 1901.

W. HAVERS, Hanabuch aer erklrenaen Svntax. Heidelberg,
1931.
Iouis HAVET, Abrege ae grammaire latine. Paris, 1886.
J.B. HOFMANN, Lateinische Umgangssprache. Heidelberg, 1937.
J.B. HOFMANN,
A. SZANTYR,
Lateinische Svntax una Stilistik. Mnchen, Beck,
1965.
Roxana IORDACHE, Exprimarea iaeii ae concesie n limba latin .
Bucuresti, Editura Paideia, 2002.
336
ia. Exprimarea iaeii ae conai ie n limba latin .
Bucuresti. Editura Bren, 2003.
* * * Istoria limbii romane. Vol. I, Limba latin . Bucuresti,
Editura Academiei, 1965 (volum colectiv).
S. KISS, Tenaances evolutives ae la svntaxe verbale en latin
taraif. Debrecen, University Press, 1982.
R. KHNER,
C. STEGMANN,
Ausfhrliche Grammatik aer lateinischen Sprache.
Hannover-Iepzig. Bd. I (ed. a II-a), 1914; Bd. II, 1
(ed. a II-a), 1912; Bd. II, 2 (ed. a II-a), 1914;
reeditare ngrijit de A. THIERFEIDER, ibia., I-II
(1-2), 1971.
R.T. IAKOFF, Abstract Svntax ana Latin Complementation.
Cambridge, Massachussets, 1968.
Albert IAFARGUE, Grammaire latine elementaire. Paris, 1904.
Gustav IANDGRAF, Lateinische Schulgrammatik. Bamberg, 1924.
Nicolae IASCU, Manual ae limba latin pentru nv mantul superior.
Bucuresti, TipograIia Ministerului nv mntului,
1958.
Marius IAVENCY,

VSVS. Description au latin classique en vue ae la
lecture aes auteurs. Paris-Gembloux, Duculot,
1985.
Manu IEUMANN, Lateinische Laut- una Formenlehre. Mnchen,
Beck, 1960; Ed. a II-a, 1977.
Manu IEUMANN,
J.B. HOFMANN,
A. SZANTYR,
Lateinische Grammatik. Bd. I-II. Mnchen, 1972.
Ejnar IFSTEDT, Svntactica I. Ed. a II-a. Iund, 1942; II, ibia., 1933
(ed. a II-a, 1943); reimprimare, ibia., I-II, 1956.
ia., Late Latin. Oslo, 1959.
Antoine MEIIIET,
Jules VENDRYES,
Traite ae grammaire comparee aes langues classiques.
II
e
dition. Paris, Champion, 1948; ed. a III-a,
ibia., 1960 (ed. I, Paris, 1924).
Antoine MEIIIET, Introauction a letuae ae la grammaire comparee
aes langues inao-europeennes. VII
e
dition. Paris,
1934.
Jacques-Henri
MCHEI,
Grammaire ae base au latin. II
e
dition. Paris,
1964; VII
e
dition, Bruxelles, 1978.
Christine
MOHRMANN,
Etuaes sur le latin aes chretiens. I-III. Roma, 1958-
1965.
Floyd I.
MOREIAND,
Rita M. FIEISCHER,
Latin: An Intensive Course. 9
th
Printing, with
corrections. Berkeley-Ios Angeles-Iondon, University
oI CaliIornia Press, 1990 (ed. I, 1977).
337
Dag NORBERG, Svntaktische Forschungen auf aem Gebiete aes
Sptlateins una aes frhen Mittellateins. Uppsala,
1943.
ia., Beitrge :ur sptlateinischen Svntax. Uppsala,
1944.
Abb J. OUDOT, Svntaxe latine. Paris, 1964.
Ieonard R. PAIMER, The Latin Language. Iondon, 1964 (ed. a VI-a,
ibia. 1968).
Maria PRIOG, Gramatica limbii latine. Timisoara, Editura Facla,
1974; edi ia a II-a, rev zut si ad ugit de Gabriela
CRE IA, Bucuresti, Editura AII, 1996 (si reim-
prim rile ulterioare).
Vitorio PISANI, Grammatica latina storica e comparativa. Ed. a II-
a, vol. I-IV. Torino, 1952.
Salomon REINACH, Grammaire latine. Paris, 1886.
Othon RIEMANN, Svntaxe latine, aaprs les principes ae la grammaire
historique. VII
e
dition, revue par AlIred ERNOUT.
Paris, 1925.
Othon RIEMANN,
Henri GOEIZER,
Grammaire comparee au Grec et au Latin. Paris,
1897.
ia., Grammaire latine complte. XXI
e
dition. Paris,
1923.
ia., La aeuxime grammaire latine. Paris, 1924.
I. RUBIO, Introauccion a la sintaxis estructural ael latin. I-II.
Barcelona-Caracas-Mexico, Ariel, 1976.
A. SCHERER, Hanabuch aer lateinischen Svntax. Heidelberg,
Carl Winter, 1975.
Salvatore SCIUTO, Grammatica aella lingua latina. Manuale ai
consulta:ione per stuaenti ea insegnanti. Torino, 1967.
Guy SERBAT, Les structures au latin. Le svstme ae la langue
classique: son evolution /usquaux langues
romanes. Paris, Picard, 1975.
TheoIil SIMENSCHI, Sintaxa ,i stilistica limbii latine. Chisin u, 1924.
Dan SIUSANSCHI, Sintaxa propo:i iei latine. Bucuresti, T.U.B., 1984;
edi ia a II-a, rev zut si ad ugit , sub titlul: Sintaxa
limbii latine. Vol. I. Sintaxa propo:i iei. Vol. II.
Sintaxa fra:ei. Bucuresti, Editura Universit ii din
Bucuresti, 1994.
E. SOMMER, Cours complet ae grammaire latine. Paris, 1876.
F. SOMMER, Jergleichenae Grammatik aer Schulsprachen.
II. AuIl. Ieipzig-Berlin, 1925.

338
Friedrich STOIZ,
J.H. SCHMAIZ,
Lateinische Grammatik. V. AuIl. Bd. I-II. Mnchen,
1925.
OnoIrio TESCARI, Sintassi latina. Torino-Genova-Milano-Padova, 1957.
I. TESNIERE, Elements ae svntaxe structurale. Paris, Klincksieck,
1959.
Christian
TOURATIER,
Linguistique et latin. Paris, 1978.
ia., La relative. Essai ae theorie svntaxique. Paris, 1980.
AlIonso TRAINA,
Tullio BERTOTTI,
Sintassi normativa aella lingua latina. I-II. Bologna,
1969.
Eugenio TURAZZA, Grammatica latina. Morfologia e sintassi. Geneva,
1941.
Veikko VNNEN, Introauction au latin vulgaire. II
e
dition. Paris,
Klincksieck, 1967; III
e
dition, ibia., 1981.
Toma VASIIESCU, Curs ae sintax istoric a limbii latine. Bucuresti,
1962.
E.C. WOODCOCK, A new Latin Svntax. Iondon, Methuen, 1959.



339





























Redactor: Elena-Adriana ZAMFIR
Tehnoredactor: Marian BOIINTIS
Coperta: Cornelia PRODAN

Bun de tipar: 04.10.2007; Coli tipar: 21,25
Format: 16/61u86

Editura Funda iei Romania ae Maine
Bulevardul Timisoara, Nr. 58, Bucuresti, Sector 6,
Tel./Fax.: 021 / 444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail : contactedituraromaniademaine.ro
340