Sunteți pe pagina 1din 11

Este o lucrare muzical scris pentru un instrument solist si orchestr, n care solistul i demonstreaza virtuozitatea interpretativ.

Structura concertului clasic este tripartit:

Partea I Allegro Partea II Adagio (Andante) Partea III Allegro (Presto) Forma de Rondo Sonata Variatiuni (uneori cu o Cadenta)

Forma de Sonata Forma de Lied cu Cadenta inainte de Coda

Cei trei mari compozitori clasici vienezi, Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart si Ludwig van Beethoven au dezvoltat si perfectionat forma concertului instrumental. Mozart, in special, a compus un numar de 24 de concerte pentru pian si orchestra si sapte concerte pentru vioara si orchestra, in care a stabilit si notat in partitura locul si continutul Cadentelor. Pana la el, cadentele erau momente de desfasurare solista in care interpretul improviza pentru a-si arata tehnica instrumentala. Mozart fixeaza cadentele legandu-le de continutul tematic si expresiv al tematicii concertului.

Wolfgang Amadeus Mozart

Joseph Haydn

Ludwig van Beethoven

Wolfgang Amadeus Mozart (27 ianuarie 1756 5 decembrie 1791), fiul lui Leopold i al Annei Maria Pertl Mozart, s-a nscut la Salzburg, capitala principatului-arhiepiscopat de Salzburg- teritoriu din actuala Austrie , dar care, la acel moment, fcea parte din Sfntul Imperiu Roman de Naiune German. Dintre toi ceilali frai ai lui Mozart, singura supravietuitoare a fost o sora mai mare cu cinci ani, Maria Anna(1751-1829). Wolfgang a fost botezat a doua zi dupa venirea pe lume, la catedrala Sf. Rubert. Tatl su, Leopold Mozart (1719-1787), capelmaistru adjunct al orchestrei curtii arhiepiscopului de Salzburg, a fost un bun violonist si un profesor apreciat. Cand sora mai mare, Maria Anna a implinit sapte ani , a inceput lectiile de clavecin cu tatal ei, in timp ce fratele de trei ani privea fascinat aceste exercitii. Multi ani mai tarziu, dupa moartea compozitorului, ea isi amintea : Petrecea mult timp in fata claviaturii, alegea tere , pe care le canta si se citea placerea pe fata lui, ceea ce insemna ca sunau bine. ()La varsta de patru ani, tatal sau a inceput , mai mult in joaca, sa-l invete cateva menuete si piese pentru clavecin.()Le putea interpreta ireprosabil si cu cea mai mare delicatete, pastrand exact timpii. (). La cinci ani, compunea deja mici piese, pe care le canta tatalui sau si pe care le transcria in partitur.

In copilaria lui Mozart, familia sa a facut mai multe calatorii prin Europa , el si sora sa mai mare fiind prezentati drept copiiminune. Primele spectacole au inceput in 1762, la curtea din Munchen, a principelui elector Maximilian al Bavariei, si la curtile imperiale din Viena si din Praga. Principele elector al Bavariei a fost uimit de talentul celor doi copii, vestea raspandindu-se rapid la curtile regale europene. Copiii au fost prezentati si la palatul Schonbrunn din Viena, unde curtea imperiala a fost incantata de farmecul familiei Mozart. A urmat un lung turneu de concerte, care a durat trei ani si jumatate. Familia a avut reprezentatii la curtile din Munchen, Paris, Londra si Haga. In tot acest timp, Leopold nu a incetat sa-l instruiasca pe Wolfgang, chiar si in timpul sederii lor la Paris, cand au fost publicate primele sonate pentru vioara ale fiului sau. Johann Christian Bach, supranumit Londonezul, a exercitat o influenta deosebit de importanta asupra lui Mozart, care l-a vizitat la Londra, intre 1764 si 1765. Bach il simpatiza pe copil si a petrecut mult timp cu el, interpretandu-i sonetele la un instrument nou, ce incepuse sa faca senzatie la Londra si care urma sa schimbe intreaga fata a muzicii: pianul. Calatoriile micului Wolfgang nu ar trebui sa fie intelese ca niste excursii incununate de succes si pline de stralucire pe la luxoasele curti ale Europei. Dimpotriva , acestea erau adesea de-a dreptul istovitoare .

Infatisarea fizica a lui Mozart a fost descrisa de catre tenorul Michael Kelly, in lucrarea sa: un barbat foarte scund, foarte subtire si palid, cu par des si blond, de care era destul de mandru. Sau, dupa cum spunea primul sau biograf, Niemetschek, nu avea nimic special ca fizic (). Era scund si chipul sau , cu ochi mari si privire plina de viata, lasa sa i se ghiceasca geniul. Referitor la vocea sa, Constanze relata mai tarziu ca era tenor, vorbea destul de incet si canta delicat; dar , in momentul in care il fascina sau il irita ceva, vocea ii devenea puternica si energica. De obicei, Mozart lucra mult si din greu , finalizandu-si compozitiile intr-un ritm sustinut, pentru a preda lucrarile la timp. Mozart a trait in centrul lumii muzicale vieneze , cunoscand un mare numar de persoane din cele mai diverse categorii.

Mozart a fost un compozitor prolific si influent al epocii clasice. A compus peste 600 de lucrari, multe recunoscute ca adevarate capodopere ale muzicii simfonice, de concert, de pian, de opera si corale. Este, totodata, unul dintre compozitorii care s-au bucurat neincetat de popularitate. A invatat cu ardoare de la altii si si-a dezvoltat o stralucire si o maturitate a stilului care au cuprins atat lumina si gratia, cat si intunericul si pasiunea. Influenta pe care a exercitat-o asupra muzicii europene este profunda. Muzica lui Mozart, ca si a lui Haydn, reprezinta un arhetip al stilului clasic. La vremea cand a inceput sa compuna, muzica europeana era dominata de asa-numitul stil galante , o reactie impotriva infloriturilor excesive ale barocului. Treptat si, in mare parte, datorita lui Mozart insusi, complexitatea contrapunctului barocului tarziu a inceput sa fie refolosita, insa mult mai moderat si mai disciplinat de noile forme si adaptata noului milieu estetic-social. Mozart a fost un compozitor care s-a adaptat usor , capabil de a absorbi o multime de influente diverse, care a abordat compozitia in toate genurile sale majoresimfonie, opera , concert cu solist si muzica de camera incluzand cvartetul, respectiv cvintetul de coarde si de pian si sonata. Aceste forme muzicale nu erau noi, dar Mozart a contribuit semnificativ la evolutia lor, prin complexitatea tehnica emotionala.A dezvoltat si a popularizat forma clasica a concertului de pian, acolo unde Haydn nu a reusit sa o faca.

Trasaturile de baza ale stilului clasic se regasesc integral in muzica lui Mozart. Claritatea, echilibrul, transparenta si simtul acut al tonalitatii sunt amprentele creatiei sala , dar notiunile aparent simpliste si delicatetea acestuia ascund puterea sa exceptionala. Putem intelege structura operei sale si adevarata sa maretie doar descoperind si intelegand gingasia si profunzimea din centrul creatiei mozartiene. Puntea de legatura intre echilibratul stil clasic si stilul romantic furtunos poate fi adesea intrezarita in ultimele lucrari ale sale.