In valea dintre doi munti se gasea o carare care ducea undeva unde nimeni nu avea habar .

Era un drum catre nicaieri , un drum unde nimeni in ziua de astazi nu se aventura datorita mitului care se crease in spatele acestui drum . Nimeni nu stia ce e dincolo , nimeni nu dorea sa stie . Muntii pentru ei erau ultimul hotar . Ce era dincolo de ei nu putea sa constituie decat sfarsitul , locul de unde nimeni nu se mai intorcea . De fapt asa si-a si capatat reputatia acest drum . Lumea stia de el din mosi stramosi ca au fost tineri care au dorit sa afle ce e dincolo si se aventurau pe acest drum pentru a-si dovedi barbatia . Era ultima data cand cineva din acest sat ii vedea . Ce se intampla cu ei nimeni nu stia , insa mintea celor din aceasta asezare nu putea decat sa se gandeasca la ce e mai rau . Comunitatea avea si alte drumuri , accesibile oricui , drumuri catre alte sate , drumuri care duceau undeva . Drumuri de unde lumea se intorcea . Dar sa vorbim putin despre aceasta asezare , originea si obiceiurile ei ... Acest sat se afla pe raul cel mai mare al tinutului . Un rau atat de mare incat atunci cand se umfla toti satenii se temeau sa nu le strice casele . Era unul dinte cele mai vechi sate din tinut , insa ca marime nu era cine stie ce . Asta poate si datorita reputatiei pe care a capatat-o in timp , prin oamenii pe care i-a pierdut . In fond ... cine dorea sa fie la capatul Pamantului ? Cine dorea sa traiasca intr-un sat blestemat , asa cum era vazut de ochii unora .