Sunteți pe pagina 1din 2

Celebrii ...

nespalati Articol de: Emil Goga la data: 03/09/2012 14:15:00 Orasele si palatele nobililor, cele mai murdare In secolul XVIII, macelarii, de exemplu, isi transau animalele chiar pe strada, iar cainii trageau de intestinele animalelor sacrificate, sangele curgand in voie pe trotuar. Resturile care nu puteau fi prelucrate si refolosite continuau sa zaca pe strazi, iar mirosul pestilential trecea dincolo de orase. Doar ploaia mai reusea sa spele strazile, iar atunci resturile se scurgeau in adevarate suvoaie si torente de gunoi. La acea vreme, satele erau mult mai curate decat orasele, palatele si castelele nobililor, pentru ca taranii si-au sapat gropi pentru nevoile fiziologice. Orasenii, in schimb, se usurau pe unde apucau, pe strada, pe scarile cladirilor sau direct de la balcon. In palatul francez Luvru, nu exista nicio toaleta. Daca era nevoie, oaspetii, curteni si regi, fie se aliniau pe pervazul lung de la fereastra, fie li se aduceau olite de noapte, al caror continut se elibera in spatele palatului. Asa era si la Versailles. Doamnele de la palat, imbracate stralucitor, aveau obiceiul ca in timpul discutiilor si uneori chiar in timpul slujbelor religioase sa se ridice si, extrem de relaxate, sa se usureze intr-unul dintre colturile camerei. Umbra arbustilor frumos crescuti din parcurile regale erau un loc preferat al curtenilor si al slujitorilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. Oamenii nu faceau nota distincta. Dar asta nu este tot. Oamenii nu erau nici ei mai curati decat orasele lor. Se credea ca baile slabesc organismul si deschid porii din piele, ceea ce ar fi condus la contractarea unor boli grave si mortale. Baile publice se inchideau, una cate una, prin decret regal. Daca in secolele XV-XVI nobilii isi faceau baie o data la 6 luni, in urmatorii doua sute de ani ei, pur si simplu, uitau definitiv unde se afla cada. Toata igiena intima in acele vremuri consta in spalarea fugitiva a mainilor si a gurii, dar nu si a dintilor. Conform medicilor vremii, fata nu trebuia spalata cu niciun chip, deoarece acest lucru ar fi adus riscul deteriorarii definitive a vederii. Dintii albi si sanatosi erau un semn de pauperitate, iar cei cariati si negri, un semn al bogatiei. Daca ne referim la igiena corporala, oamenii mai instariti foloseau cateva servetele parfumate cu care isi stergeau zonele intime, barbatii purtau intre cravata si camasa, mici saculeti cu ierburi aromatice, iar femeile foloseau o pudra puternic aromatizata. Celebrele parfumuri frantuzesti apar ca o nevoie de a acoperi cu ceva aceste mirosuri, care erau emanate din cauza igienei intime inexistente. Cu toate acestea, oamenii isi schimbau lenjeria de corp destul de des, deoarece se credea ca acestea aduna toata mizeria corporala. Preotii catolici ii indemnau pe enoriasi sa nu se spele, pentru a nu indeparta de pe corp apa sfintita de la botez. Nuntile la englezi aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de miresmele transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori, de unde obiceiul buchetului purtat de mireasa! Regina spaniola Isabella Castillo a recunoscut ca in toata viata ei s-a spalat de doar doua ori, la nastere si la nunta sa. Maria Stuart primeste urmatoarele sfaturi de la mama ei: Din totdeauna ai fost lenesa si nu-ti scoteai jegul de pe cap. Fiica unui rege francez a murit plina de paduchi. Regina Elisabeta I-a a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni tot ma spal! .Din cauza mizeriei in care traia, papa Clement al V-lea se imbolnaveste de dizenterie, boala din cauza careia va si muri. Exemplele de acest fel sunt extrem de multe si se intind si de-a lungul secolelor urmatoare. Henric al IV-lea Regele care a pus interesele regatului mai presus de credinta personala, cand i-a dat Parisului o liturghie, era si el un dusman al apei si sapunului. Chiar daca de o eleganta deosebita isi schimba camasile in fiecare zi acest rege cu pasiuni sexuale cel putin dubioase nu s-a spalat niciodata. Pasionat vanator, el calarea ore in sir, urmarind prada prin padurile Frantei, dupa care, spre a-si masca damful de transpiratie, se stropea din belsug cu parfum. O amanta mai indrazneata, Gabrielle dEstrees, i-a spus candva ca miroase ca un starv, ceea ce probabil era perfect adevarat, iar a doua sa sotie, Maria de Medicis, a lesinat atunci cand l-a intalnit prima data si s-a spalat, efectiv, cu parfum, pentru a putea rezista alaturi de rege, in noaptea nuntii. Ludovic al XIV-lea Nici nepotul lui Henric, Ludovic al XIV-lea, maretul Rege Soare, nu era atras de igiena. Se stie clar ca el nu a facut in toata viata lui decat doua bai, si acelea la insistentele medicilor, care le considerau un mijloc terapeutic. El prefera ca, in loc sa se spele, sa-i fie curatata pielea cu o piele imbibata in alcool si apoi sa fie pomadat cu o pulbere parfumata. Speriat de tot ce insemna medicina e drept ca, la acea vreme, chirurgia era inca la stadiul de macelarie Ludovic a refuzat o interventie la un picior cangrenat, interventie care i-ar fi putut salva viata, si a murit. Frederic cel Mare

Frederic a transformat Prusia dintr-o putere de mana a doua, intr-o forta militara de prim rang. Dar Frederic nu iubea doar glasul tunurilor muzica placuta urechilor sale ci si arta. El a fost un mare patron al artistilor, coresponda cu iluministii francezi, se voia despot si canta, cu placere, la flaut. A construit, la Sanssouci, un palat cum putine sunt in Europa dar, pe de alta parte, era extrem de deficitar la capitolul curatenie. De pilda, in splendidele sali ale palatului sau, umblau nestingheriti uriasi ogari de vanatoare, care-si faceau nevoile pe unde nimereau, iar regele facea crize de isterie daca indraznea cineva sa curete dupa ei. Spre sfarsitul vietii, probabil avand mintea afectata de o maladie psihica, Frederic a devenit tot mai reclusiv. Nu-si schimba hainele cu lunile, nu se spala si, cand a murit, in 1786, camasa lui era atat de murdara si de rupta, incat valetul a trebuit sa-i ofere una dintre camasile sale, pentru a fi ingropat. Charles Howard, duce de Norfolk Mare om politic britanic, ferm inamic al lui George al III-lea si lider al opozitiei fata de acesta, in Regatul Unit, Charles Howard, duce de Norfolk, ar fi fost un personaj admirabil, daca ar fi acceptat, de buna voie, sa se imbaieze. Nu a facut-o insa niciodata si nu-i de mirare ca a ramas in istorie drept Dirty Duke[ducele cel murdar]. Valetul sau obisnuia sa-l imbete zdravan si doar asa reusea sa-l bage in baie si sa-l sapuneasca, intr-o epoca in care nasurile domnisoarelor de la curtea regala deja nu mai suportau mirosul de sudoare... Harald I al Norvegiei La 20 ani, Harald a mostenit de la tatal sau conducerea catorva statulete nordice, slabe si risipite. El a facut atunci juramant ca nu-si va mai tunde parul, pana ce nu va unifica intreaga Norvegie sub sceptrul sau. A reusit acest lucru, dar abia peste zece ani, timp in care paduchii si-au format adevarate comunitati in pletele sale, de unde i-a ramas si supranumele de Harald cel Paduchios. Ludwig van Beethoven Probabil ca veti fi uimiti, poate chiar oripilati, sa-l regasiti pe lista nespalatilor celebri si pe cel mai mare compozitor din toate timpurile. Dar acesta este adevarul: Beethoven nutrea o aversiune teribila fata de baie, aversiune data de durerile pe care apa i le provoca, din cauza intoxicarii cronice cu plumb. Bolnav, ursuz, neinteles nu doar la figurat, ci si la propriu, fiindca avea un defect de vorbire care-i facea pe ceilalti sa nu inteleaga adesea sensul cuvintelor sale Beethoven s-a retras in sine si a devenit un mizantrop, dar si un adversar al curateniei. Putinii prieteni pe care-i mai avea erau nevoiti sa-i fure, efectiv, hainele, in timp ce dormea, si sa i le dea la spalat. Karl Marx Filosoful, de numele caruia se leaga una dintre cele mai intunecate perioade din istoria omenirii, nu suporta apa, deoarece ii provoca dureri atroce: ganditorul german suferea de o dermatoza extrem de grava, manifestata prin aparitia de furuncule dureroase. El considera ca igiena personala constituie un exces burghez, in schimb n-avea habar ca durerile erau accentuate de fumatul excesiv si de abuzul cronic de alcool. Marx se mandrea ca paginile manuscrisului original de la Das Kapital erau patate de propriul lui sange, pretinzand ca, prin durerile sale, simtea pe deplin suferintele proletariatului. Mao Zedong Programele social-politice ale lui Mao au dus la uciderea a milioane de chinezi, dar au ajutat la transformarea tarii sale dintr-un stat inapoiat, aproape feudal, intr-una dintre cele mai mari puteri ale planetei. Atitudinea sobra, aproape cazona, pe care liderul chinez o afisa in public nu era de complezenta. Toata viata el a trait foarte cumpatat, fara excese si privea cu reticenta confortul. Chiar si baia sau spalatul pe dinti ii provocau repulsie. De altfel, nu s-a spalat niciodata pe dinti, ci prefera sa mestece frunze de ceai, in vreme ce concubinele sale ii frecau trupul cu prosoape umede. Cand un medic a avut indrazneala sa-i ofere o periuta de dinti, Mao l-a privit cu dispret, argumentand ca n-a vazut pana atunci ca un tigru sa-si spele coltii. Che Guevara Revolutionarul cel mai celebru al epocii moderne, care l-a ajutat pe Fidel Castro sa ajunga la putere, iubea rugbyul, vinul, friptura argentiniana de vita, ii placea sa fumeze trabuc si sa poarte ceas Rolex, dar ura sa faca baie. In copilarie, i se spunea Chanco (Purcelusul) din cauza acestei aversiuni si se mandrea sa poarte acelasi tricou, timp de o saptamana. Cand a fost capturat in Bolivia, nu se mai spalase de luni de zile si avea, in loc de pantofi, cinci perechi de ciorapi, groaznic de murdari.