P. 1
Cristian Vasile - Consiliere Psihologica

Cristian Vasile - Consiliere Psihologica

|Views: 53|Likes:
Published by isiswarrior
Curs f bun
Curs f bun

More info:

Published by: isiswarrior on Nov 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/30/2014

pdf

text

original

Sections

  • Delimitari conceptuale
  • Tabel 1.1. Tipuri de consiliere
  • Caracteristicile consilierii
  • Obiectivele consilierii
  • Ce este consilierea psihologica ?
  • Cum poate ajuta consilierea psihologica?
  • Cui foloseste consilierea psihologica?
  • Consilierea
  • Repere semnificative in consilierea psihologica
  • Relatia dintre consiliere si psihoterapie
  • Caracteristici ale interventiei in consiliere
  • A.Explorarea
  • B. Evaluarea
  • Relatia terapeutica
  • Empatia
  • ELEMENTE SI PUNCTE DE REPER PE PARCURSUL PROCESULUI DE CONSILIERE PSIHOLOGICA
  • Orientarea clientului catre consilierea psihologica
  • Evaluarea clientului si a grijilor acestuia
  • Faza de initiere – initierea schimbarii
  • Incurajarea schimbarii prin teme pentru acasa
  • Faza de mijloc
  • Faza de incheiere
  • ORIENTARI IN CONSILIEREA PSIHOLOGICA. PRINCIPALELE SCOLI
  • ORIENTAREA DINAMICA: PSIHANALIZA
  • Psihanaliza
  • Mecanisme de aparare
  • ORIENTAREA COGNITIV-COMPORTAMENTALA
  • Deformari de rationament (distorsiuni cognitive)
  • ORIENTAREA COMPORTAMENTALA
  • Tehnici ale interventiei comportamentale
  • Etapele procesului de consiliere
  • 1. Clientul cere ajutor
  • 2. Exprimarea unor sentimente pozitive fata de sine si fata de ceilalti
  • 3. Cunoasterea de sine si întelegerea propriului Eu
  • Relatia de consiliere
  • Tehnici de consiliere
  • B. Tehnici de reflectare: a.Repetitia ecou
  • C. Tehnici de reformulare
  • ANALIZA TRANZACTIONALA ÎN CONSILIERE
  • 2. Etapele procesului de consiliere
  • CONSILIERE PSIHOLOGICA - SUBIECTE

CONSILIERE PSIHOLOGICA

2 Delimitari conceptuale Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte larga de interventii care impun o pregatire profesionala de specialitate. Mai specific, termenul de consiliere descrie relatia interumana de ajutor dintre o persoana specializata, consilierul, si o alta persoana care solicita asistenta de specialitate, clientul (Egan, 1990). Relatia dintre consilier si persoana consiliata este una de alianta, de participare si colaborare reciproca (Ivey, 1994). Exista mai multe tipuri de consiliere, desi formele prezentate în tabelul 1.1. nu se exclud una pe alta. De exemplu, consilierea educationala presupune elemente de consiliere vocationala, suportiva, de dezvoltare personala sau informationala. Ce este important de retinut în acest context este faptul ca profesorul de scoala, ce poate fi abilitat pentru consiliere educationala nu are competente în ceea ce numim consiliere de criza si consiliere pastorala. Cel din urma tip de consiliere este procesul de asistare psihologica realizat de catre preot în comunitatea sa religioasa. Consilierea de criza reprezinta un domeniu de interventie ce tine strict de competenta psihologului. Acest domeniu implica cunostinte, metode si tehnici de interventie de specialitate. Un pedagog, un psihopedagog, un asistent social sau sociolog, cu atat mai putin un profesor, nu poseda competentele si expertiza necesara unor astfel de interventii. Încecarea de asistare din partea profesorului-consilier în scopul remedierii unor posibile situatii de criza psihologica ale unor elevi (ex. stari depresive sau de anxietate, ideatie suicidara, reactii de doliu, comportamente compulsive sau obsesive, consum de droguri sau dependenta de alcool) este deosebit de riscant. În felul acesta, persoana în cauza poate fi privata de dreptul si sansa de a beneficia de un tratament psihologic si medical de specialitate. De asemenea, profesorul-consilier nu are ca obiectiv si competenta evaluarea psihologica a elevului. Utilizarea testelor psihologice (cum sunt cele pentru evaluarea nivelului de inteligenta, a formelor de inteligenta, testele proiective, alte teste de personalitate), desi poate aparea ca o activitate usor de realizat, presupune vaste cunostinte de psihodiagnostic. Rezultatul în sine la un test, exprimat numeric, poate sa nu aiba absolut nici o relevanta daca este rupt de un context anume. Interpretarea calitativa a multiplelor valente si relatii pe care le implica orice rezultat la un test poate fi realizata doar de catre psiholog. În caz contrar, evaluarea psihologica poate avea efecte negative asupra persoanei evaluate. Tabel 1.1. Tipuri de consiliere
informationala: oferirea de informatii pe domenii / teme specifice educationala: repere psihoeducationale pentru sanatatea mentala, emotionala, fizica, sociala si spirituala a copiilor si adolescentilor de dezvoltare personala: formarea de abilitati si atitudini care permit o functionare personala si sociala flexibila si eficienta în scopul atingerii starii de bine suportiva: oferirea de suport emotional, apreciativ si material vocationala: dezvoltarea capacitatii de planificare a carierei de criza : asistarea psihologica a persoanelor în dificultate pastorala: consiliere din perspectiva religioasa

3 Caracteristicile consilierii Consilierea psihologica si educationala integreaza perspectiva umanista dezvoltata de Carl Rogers (1961) unde problemele psihice nu mai sunt vazute în mod obligatoriu în termenii de tulburare si deficienta, ci în parametrii nevoii de autocunoastere, de întarire a Eului, de dezvoltare personala si de adaptare. În acest sens, rolul principal nu îi mai revine doar psihologului vazut ca un superexpert. Succesul consilierii este asigurat de implicarea activa si responsabila a ambelor parti (consilierul si persoanele consiliate) în realizarea unei aliante autentice, bazata pe respect si încredere reciproca. A ajuta si a credita persoana ca fiind capabila sa îsi asume propria dezvoltare personala, sa previna diverse tulburari si disfunctii, sa gaseasca solutii la problemele cu care se confrunta, sa se simta bine cu sine, cu ceilalti si în lumea în care traieste, reprezinta valorile umaniste ale consilierii psihologice. Definirea consilierii impune accentuarea anumitor caracteristici ce o disting de alte arii de specializare ce implica asistenta psihologica: o prima caracteristica este data de tipul de persoane carora li se adreseaza. Consilierea vizeaza persoane normale, ce nu prezinta tulburari psihice sau de personalitate, deficite intelectuale sau de alta natura. Consilierea faciliteaza, prin demersurile pe care le presupune, ca persoana sa faca fata mai eficient stresorilor si sarcinilor vietii cotidiene si astfel sa îmbunatateasca calitatea vietii; o a doua caracteristica definitorie pentru consiliere este data de faptul ca asistenta pe care o ofera utilizeaza un model educational si un model al dezvoltarii si nu unul clinic si curativ. Sarcina consilierului este de a învata persoana/grupul, strategii noi comportamentale, sa îsi valorizeze potentialul existent, sa îsi dezvolte noi resurse adaptative. Consilierea faciliteaza si catalizeaza atingerea unui nivel optim de functionare în lume; o a treia caracteristica a consilierii este preocuparea pentru preventia problemelor ce pot împieta dezvoltarea si functionarea armonioasa a persoanei. Strategia de preventie consta în identificarea situatiilor si grupurilor de risc si în actiunea asupra lor înainte ca acestea sa aiba un impact negativ si sa declanseze “crize” personale sau de grup. Sumarizand caracteristicile prezentate în paragrafele anterioare putem spune ca procesul de consiliere pune accentul pe dimensiunea de preventie a tulburarilor emotionale si comportamentale, pe cea a dezvoltarii personale si a rezolvarii de probleme. Obiectivele consilierii Scopul fundamental al consilierii este functionarea psihosociala optima a persoanei/grupului. Acest scop ultim poate fi atins prin urmarirea realizarii obiectivelor procesului de consiliere; acestea sunt în numar de trei, si anume: (1) PROMOVAREA SANATATII SI A STARII DE BINE: functionare optima din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emotional, social si spiritual. (2) DEZVOLTARE PERSONALA: cunoastere de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie responsabila, relationare interpersonala armonioasa, controlul stresului, tehnici de învatare eficiente, atitudini creative, optiuni vocationale realiste.

4 (3) PREVENTIE: a dispozitiei afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultatilor de învatare, a dezadaptarii sociale, a disfunctiilor psihosomatice, a situatiilor de criza. Consilierea este mai interesata de starea de bine decat de starea de boala. Ce reprezinta starea de bine? Asa cum o defineste Organizatia Mondiala a Sanatatii, sanatatea nu este conditionata doar de absenta bolii si disfunctiei ci se refera la un proces complex si multidimensional, în care starea subiectiva de bine este un element fundamental. Componentele starii de bine: ACCEPTAREA DE SINE: atitudine pozitiva fata de propria persoana, acceptarea calitatilor si defectelor personale, perceptia pozitiva a experientelor trecute si a viitorului. RELATII POZITIVE CU CEILALTI: încredere în oamenii, sociabil, intim, nevoia de a primi si a da afectiune, atitudine empatica, deschisa si calda. AUTONOMIE: independent, hotarat, rezista presiunilor de grup, se evalueaza pe sine dupa standarde personale, nu este excesiv preocupat de expectantele si evaluarile celorlalti. CONTROL: sentiment de competenta si control personal asupra sarcinilor, îsi creaza oportunitati pentru valorizarea nevoilor personale, face optiuni conforme cu valorile proprii. SENS SI SCOP ÎN VIATA: directionat de scopuri de durata medie si lunga, experienta pozitiva a trecutului, bucuria prezentului si relevanta viitorului, convingerea ca merita sa te implici, curiozitate. DEZVOLTARE PERSONALA: deschidere spre experiente noi, sentimentul de valorizare a potentialului propriu, capacitate de auto-reflexie, perceptia schimbarilor de sine pozitive, eficienta, flexibilitate, creativitate, nevoia de provocari, respingerea rutinei. Ar fi total eronat sa consideram ca starea de bine este conditionata de parcurgerea unui proces psihoterapeutic complex. Înainte de toate, pentru elev, familia si scoala au un rol esential în dezvoltarea si mentinerea starii de bine. În acelasi timp se constata ca, nu de putine ori din pacate, tocmai familia si scoala sunt institutiile care genereaza conditii ce submineaza încrederea în sine a copiilor si elevilor, îngradesc autonomia si independenta lor, sabloneaza individualitatile, implica competitii neproductive în detrimentul cooperarii si colaborarii, cenzureaza bucuriile si placerile cotidiene, induc perceptii amenintatoare asupra lumii si vietii, desfoliindu-le de orice element ludic si hedonist. Focalizarea exclusiva a scolii pe latura intelectuala a elevilor si pe performantele lor scolare, ignorand nevoile lor emotionale si sociale, sunt cai sigure de diminuare a starii de bine si de crestere a riscului pentru disfunctii si boli fizice si psihice. Înainte de a fi o institutie care confera diplome, scoala trebuie sa fie locul în care se formeaza persoane armonioase cu sine, cu ceilalti, cu lumea, capabile astfel sa transpuna în instrumente continutul diplomei, sa opereze eficient cu ele, sa se bucure de procesul si produsul activitatii lor.

se axeaza pe dezvoltarea unor abilitati practice sau personale. insa diferenta esentiala consta in faptul ca in consilierea psihologica se vizeaza preventia aparitiei tulburarilor. prin consiliere psihologica se urmareste (a) autocunoasterea. Caracteristici ale consilierii psihologice Consiliere psihologica CINE ? UNDE ? GRUP TINTA Psihologul sau consilierul scolar În cabinetul de consiliere Persoana (elev. in scopul de a optimiza. a preveni anumite probleme emotionale. anxietate. atacuri de panica. s. compulsii. depresie) .comportamentale (agresivitate. Consilierea psihologica (CP) presupune un numar mai redus de sedinte fata de psihoterapie utilizand metode si tehnici similare acesteia. standardizate si etalonate OBIECTIVE TEMATICA Ce este consilierea psihologica ? Consilierea psihologica este o forma de interventie psihologica care se adreseaza persoanelor sanatoase aflate intr-o situatie de impas cu privire la rezolvarea unor situatii de criza. frici. parinti si profesori Formeaza elevii-consilieri pentru programele de “peer counseling” Interventie în situatii de criza (divort. Consilierul il ajuta pe client sa controleze o situatie de criza si il asista in gasirea unei solutii la problema cu care se confrunta.emotionale (anxietate.). profesor) sau grup Dezvoltare personala Promovarea sanatatii si starii de bine Preventie Remediere Evaluare psihologica Consilierea în probleme: . (b) optimizarea si dezvoltarea personala. Consilierea are un caracter formativ. cognitive si de comportament. profesionale sau familiale. respectiv (c) adaptarea cat mai eficienta la mediul extern. respectiv CP se adreseaza persoanelor sanatoase din punct de vedere psihologic. Realizeaza materiale informative pentru elevi.a. sociale. Astfel.2. boala. stimula autocunoasterea si dezvoltarea personala. in timp ce psihoterapia se concentreaza pe suferinta interioara (tristete. doliu sau separare. . parinte.5 Tabel 2. durere. hiperactivitate) . a clientului de consiliere. Consilierul psihologic intervine cu mijloace specifice psihologice. abandon scolar) Consiliere vocationala Dezvolta proiecte de preventie (preventia suicidului) Terapie individuala si de grup Realizeaza cursuri de informare si formare pentru profesori si parinti pe teme de psihologie educationala si promovarea sanatatii. decesul parintelui) Materiale informative pentru mass-media Cercetare în domeniul consilierii Elaboreaza metode de evaluare valide.de învatare (esec scolar.

consilierea psihologica a persoanelor in dificultate psihologica este unul dintre cele mai utile instrumente pentru depasirea unor probleme stresante de viata.(de ex.(de ex. consilierea este cea care pune la dispozitia persoanei o serie de instrumente pentru a depasi dificultatea.Consiliere in mediul organizational .(de ex. bolnavi terminali) (2) Consiliere psihologica din punct de vedere al participantiilor : . identificarea problemelor de identitate. fiind un proces de scurta durata.a. consultanta) .a.Consiliere individuala .(cu persoane religioase) . grupuri de angajati) . consilierea psihologica este efectuata de o persoana cu competente in acest sens si are ca scop principal sprijinirea clientului in a-si clarifica situatia de viata si in a-si atinge scopurile prin luarea de decizii informate si cu sens. dezvolta capacitatea de a face schimbari in plan psihologic si. Ca urmare.(de ex. s. Este orientata pe prezent si viitor. implicit. In general. in viata clientului. Principalul scop al consilierii psihologice este rezolvarea de probleme de natura emotionala sau interpersonala.Consiliere pastorala .a.(de ex. ajuta in explorarea si inlaturarea cauzelor problemelor clientului.Consiliere vocationala . are scopuri bine delimitate. profesionala.(de ex. orientare profesionala) . de a face schimbari.(de ex. Pentru a rezuma. imbunatateste capacitatea de a lua decizii.Consiliere de grup . sociala.Consiliere psihologica-optimizare . situatie de divort cu copii) . identificarea conflictelor familiale. coaching. se poate vorbi de diferite tipuri : (1) Consiliere psihologica din punct de vedere al ariei de actiune : . s. dezvolta abilitatea de a-ti valorifica potentialul si resursele personale. grupul alcoolicilor anonimi) CP ajuta in identificarea: identificarea problemelor de adaptare scolara. optimizare personala) . resursele personale.Consiliere in grup . relationala. problemelor comportamentale si/sau emotionale. .6 Cum poate ajuta consilierea psihologica? In functie de (1) tipul problemelor si (2) numarul de persoane implicate. identificarea conflictelor personale. familie.Consiliere suportiva .Consiliere de cuplu si familie . s.

Repere semnificative in consilierea psihologica Consilierea psihologica presupune explorarea si evaluarea simptomelor ca si sustinerea clientului in demersul sau recuperativ. luare de decizii. parintilor care se confrunta cu greutati in relationarea cu adolescentul sau copilul lor. sa isi amelioreze emotiile negative cat si consecintele determinate de diferite traume. divort. Altfel spus trairile negative se origineaza in constientizarea diferentei dintre ceea ce exista ca traire psihica sau ca sentimente sau ca manifestari in social (comportamente) sau ceea ce exista ca repere de evaluare la nivel social si. conflictele. • nu este doar o interventie asupra problemelor de moment. stres). Clientul poate sa spuna: “ma simt stresat”. • este suportiva creand un cadru in care clientul isi poate exprima emotiile. respectiv imaginea ideala construita la care se raporteaza acesta. sa previna aparitia unor probleme si sa isi mentina starea de sanatate mentala. simptomul sau problema este cauzata de distanta dintre “ceea ce este”. .. ci si o preventie a unor comportamente neadaptative si invatarea unor strategii care vor facilita o adaptare mai eficienta situatiilor de viata. am datorii”. Consilierul va ajuta clientul sa dobandeasca o mai buna autocunoastere. • este o interventie de durata scurta sau medie. • se orienteaza catre comportamentele problematice ale clientului. adica perceptia situatiilor prezente si “ceea ce ar trebui sa fie”. • integreaza si aplica principii si strategii specifice mai multor orientari teoretice in functie de client. etc. adultilor care trec prin perioade dificile (presiuni profesionale sau sociale. Consilierea • este o relatie de colaborare intre consilier si cel consiliat. • este focalizata pe problema. La modul general. sa isi insuseasca anumite strategii de adaptare.7 Cui foloseste consilierea psihologica? copiilor care pot avea diferite probleme de adaptare scolara sau de relationare. adolescentilor care se simt dezorientati profesional ori au dificultati relationale. capacitati de comunicare mai eficiente . membrilor unei familii cu tensiuni in relationare tuturor persoanelor (indiferent de varsta) care au nevoie de sustinere ori care doresc sa faca schimbari importante in viata lor. “am dificultati financiare. sa isi modifice unele comportamente problematice sau modele dezadaptative de gandire. acestea sunt doar o problema deoarece exista o distanta intre “ceea ce este” si “ceea ce ar trebui sa fie” o stare de exhilibru financiar. • se centreaza pe situatiile prezentului si nu pe trecut. dar si catre optimizarea capacitatilor sale de comunicare. pe de alta parte ce ar dori sa fie (imaginea ideala optima) care poate sa fie o stare de bine afectiv sau un optim comportamental sau sentimente de securitate in relatiile sociale.

el apeleaza la o formula prin care se indeparteaza de . agresivitati. Aceste mentalitati cu valoare de comanda. de altfel este interzis”). iubesc totusi aceasta femeie) sau agresivitate (sa mi-o spuna mie direct). dificultatea de a accepta aceasta situatie si de a reactiona in consecinta. fara ca sa se simta angoasat. astfel clientul nu poate integra realitatea.” “parintii mei s-au sacrificat pentru mine si eu nu pot sa le fac asa ceva. are o profesie si nu poate renunta la ea. si sunt in fapt etichete cognitivafective induse de modelele partentale si sociale. frustrarilor. intr-un fel idei preconcepute. culpabilizari. ca urmare dezvolta o serie de simptome disfunctionale. Aceasta constientizare are ca efect imediat sau provoaca trairi de tipul: angoase. pe de alta parte. Operationalizand. clientul are o problema reala atunci cand apare aceasta distanta intre “ceea ce este” si “ceea ce ar trebui sa fie”. Ex: clientul poate sa spuna: “ma simt foarte bine cu aceasta femeie. Silogistic. caracteristici ale modelului familial si cultural (ex a avea o relatie cu o femeie mai in varsta este contrar convenientelor: “nu o sa mearga relatia voastra”. “nu este de dorit sa iubesti un barbat de o alta religie. In momenul in care clientul ar spune “o iubesc pe aceasta femeie asa cum este si vom ramane impreuna”. in aceeasi situatie. sa reactioneze in consecinta ceea ce ar face ca simptomele disfunctionale sa nu existe. si uneori blocaje. Cauzele acestei separari pot fi multiple.8 Problematica in consiliere este reprezentata de distanta intre “ceea ce este” si “ceea ce ar trebui sa fie” si distantele pot fi diferite. mentalitatile cu valoare de comanda. In fapt. presupune constientizarea elementelor prezente la nivel subconstient si inconstient. somatizari. sa o constientizeze. Clientul ar trebui sa fie apt sa integreze realitatea in totalitatea sa. ca si a unei imagini asupra a “ceea ce ar fi trebuit sa fie” concomitent cu experienta care declanseaza aceste trairi si proiectii. afectiv o situatie contextuala. O strategie utilizata in consiliere pentru a aborda o problema de nonintegrare. acel “ceea ce ar trebui sa fie”. dar este mai in varsta. toate acestea se reflecta in plan comportamental prin nehotarare. fara a fi agresiv si fara sa somatizeze. includ elemente punitive sau autopunitive. clientul ar trebui sa fie apt sa integreze toate datele realitatii. dar in acelasi timp si mecanisme de aparare. Ceea ce este intr-o situatie precizata reprezinta constientizarea sentimentelor. de modul in care se reflecta la nivel subiectiv. acel “ceea ce este” care reprezinta datul unei experiente subiective. Aceasta incapacitate genereaza simptome disfunctionale: angoasa (sunt speriat si nu le pota face parintilor asa ceva). dorintelor. imobilism sau incapacitatea de rectie (nu stiu ce sa fac. o situatie care poate fi abordata prin consiliere presupune.” Aceste exemple arata incapacitatea de a integra elementele situatiei la nivel subiectiv. elemente fataliste. elemente care nu permit integrarea experientelor sociale si a comportamentelor corespunzatoare. sa si-o asume si sa reactioneze in consecinta. dificultati de constientizare a situatiei in totalitate. O experienta poate fi atemporala si este subiectiva pentru ca discutam de trairile unei persoane. ezitare. pe de o parte. cum ar fi: sistemul de valori si credinte. La nivel subiectiv discutam despre experienta subiectiva si nu de o situatie subiectiva. nu poate reactiona adecvat si. refulari. desi ii pot oferi o viata comoda si nu vrea nici copii. semnifica incapacitatea de integrare a experientei subiective.

a conflictului si a simptomelor implicit. Patterson discuta asemanarile si deosebirile prin prisma a 4 criterii : A. dar totodata ii asigura o stare de bine. deoarece reduce efectele negative ale simptomelor disfunctionale. echilibrat. trebuinte.multi autori considera consilierea o activitate care îi ajuta pe indivizii normali sa depaseasca obstacolele aparute în calea dezvoltarii personalitatii lor iar psihoterapia este o activitate de sprijin pentru persoane cu probleme mult mai grave. Prin urmare. iar psihoterapia pe cei care deviaza de la normalitate. nu poate exista traire negativa fara sa existe o problema la nivel subiectiv. iar disconfortul este efectul imediat al problemei existente. În schimb. Intr-un sens. adaptat. ceea ce va favoriza distorsionarea realitatii prin apel la mecanisme de aparare. din aceasta perspectiva consilierea se ocupa în principal de probleme orientate spre realitate. Clientul asa cum stie apeleaza inconstient sau involuntar la aceste mecanisme de aparare care ii permit sa deformeze propriile trairi.9 impunerile si prescriptiile existente la nivel subconstient sau inconstient si integreaza totalitatea experientelor subiective ceea ce-i va permite sa reactioneze in consecinta. in limitele unei personalitati accentuate. Natura problemei acestuia – natura problemei poate sa ne spuna daca ceea ce se face în mod practic este consiliere sau psihoterapie. Este important sa retinem ca o simptomatologie sau o problematica analoga poate avea la baza probleme diferite. Rogers spune ca termenii de consiliere si psihoterapie sunt echivalenti sau aproape echivalenti. In cazul in care distanta dintre cele doua formule de traire a experientei subiective nu se reduce.H. iar psihoterapia este centrata pe probleme afective ale . Relatia dintre consiliere si psihoterapie Anumiti autori printre care si C. mecanisme de aparare. toate fiind incompatibile cu imaginea ideala. Comportamentele neadecvate prezente la o persoana constituie fenotipul unei dinamici interne. în timp ce psihopterapia are ca obiect sentimentele si diversele stari emotionale ale persoanei. sentimente. de natura situationala. B. adica a tot ceea ce reprezinta experienta persoanei. problema este cauza eficienta a unui disconfort psihic sau tulburare. deci. consilierea este centrata pe probleme cognitive. comportamente. Asadar. Dintr-o astfel de perspectiva C. Dupa opinia celor doi autori consilierea vizeaza oamenii normali. Hahn si acceptata în 1956 de catre Asociatia Psihologilor Americani. asistam la o consolidare a problemei. Rogers sustin ca termenii de consiliere si psihoterapie sunt mai mult sau mai putin sinonimi deoarece se refera la aceiasi metoda fundamentala : o serie de contacte indirecte cu individul care încearca sa îl ajute sa îsi modifice atitudinile si conduita. Severitatea problemei . O astfel de distinctie a fost sustinuta teoretic de M. Problema sau simptomul in consiliere este cauza genereaza distanta dintre comportamentul dezvoltat si comportamentul adecvat. alti autori încearca sa diferentieze consilierea de psihoterapie prin compararea definitiilor. Problema reprezinta genotipul aceleiasi dinamici interne in sensul in care ea este cauza sa generatoare a unei problematici. simptome fizice. persoane a caror dezvoltare emotinala a fosta grav afectata. Analizand definitiile C. de probleme ale mediului si.E. atitudinile acesteia.

În realitate.E. Scopurile urmarite în cadrul celor doua activitati – unii autori considera ca problematica scopurilor celor doua activitati este relativ confuza. precum si majoritatea tehnicilor specifice celor trei abordari generale ale consilierii si psihoterapiei: psihodinamica. De obicei consilierea urmareste rezolvarea unor probleme specifice care nu pot fi încadrate într-o unitate nosologica anume.Cand problema este de dificultate mare accentul se pune pe psihoterapie. întarirea constiintei prin dezvoltare sentimentului de bine în caz de boala. Totusi în unele cazuri psihoterapia are coordinate metodologice mai riguroase spre deosebire de consiliere care are un caracter mai liber deoarece este de cele mai multe ori situationala. terapeutul se afla in situata de a “orienta” demersul de vindecare. Din punct de vedere al adresabilitatii si consilierea si psihoterapia se adreseaza niveluilui constient al organizarii psihice si se preocupa de problemele actuale ale persoanei. cum ar fi înlaturarea unor atitudini si sentimente negative. angoasati si hipersesnibili. Tyler încearca sa demonstreze ca psihoterapia este directionata spre o schimbare de personalitate iar consilierea urmareste sa îl faca pe individ sa foloseasca sansele pe care le are pentru a face fata problemelor vietii. Metodele si tehnicile utilizate – majoritatea specialistilor sustin ca nu exista tehnici utilizate numai de consilieri sau numai de psihoterapeuti ci ambele apeleaza la metode si tehnici similare. în timp ce L. Psihoterapia intervine în rezolvarea unor probleme de mai mare profunzime si amploare. persuasiunea si convingerea. demers care are o evolutie procesuala si presupune trei faze distincte: . D. Totusi unele modele psihotarapeutice cum ar fi cele de tip psihanalitic merg mai în adancime efectuand sondaje în trecutul si inconstientul individului. Sub aspectul finalitatii cele doua activitati urmaresc sa ajute prin mijloace psihologice si pedagogie o persoana în rezolvarea unor probleme critice. Caracteristici ale interventiei in consiliere Pentru a reduce sau anula disconfortul cu care se confrunta clientul. dezvoltarea sferei afective în nevroze si bolile somatice. Însa ambele activitati au la baza stailirea unei relatii interpersonale între cel care solicita asistenta psihologica si cel care o ofera. cum ar fi: întarirea personalitatii la indivizii anxiosi. Consilierea este un proces diferit si nu un caz limitat al psihoterapiei. În concluzie. cei care sustin acest lucru reduc consilierea la dimensiunea sa pur psihologica. comportamentala si umanista. Din punct de vedere al metodologiei utilizeaza modalitati asemanatoare uneori chiar identice cum ar fi comunicarea verbala.evaluare .explorare .terapie . consilierea si psihoterapia au atat asemanari cat si deosebiri dupa : finalitate. adresabilitate si metodologie. dar aceasta distinctie nu este solida deoarece nu toate problemele orientate spre realitate sunt de natura cognitiva.10 persoanei. cooperarea. C. desi exista numeroase asemanari între consiliere si psihoterapie cele doua activitati nu pot fi confundate. iar cand problema este de dificultate mai redusa se va apela la consiliere.

“tot ce fac in acest moment este un esec. comportamente.” In continuare se mentioneaza de catre terapeut ca va trebui sa raspunda la intrebari care aparent nu au o succesiune logica. “sunt incapabil”). totdeauna ma indragostesc de persoane incaccesibile. “este ingrozitor”) si tendinta de a se descrie neajutorat (“nu stiu ce sa fac”. “in acest scop iti voi pune o serie de intrebari care ne vor permite sa precizam problemele cu care vom lucra. . Se realizeaza in primele sedinte. .11 A. este ingrozitor”. consecinte. descrierea consecintelor comportamentelor actuale asociate si determinate de problematica 1. “ma blochez”. tendinta de a exagera (“nu stiu cum sa reactionez”.”. . descrierea antecedentelor comportamentelor actuale asociate problematicii tinta selectionate 5. terapeutul trebuie sa asigure clientului atmosfera propice pentru a-si descrie si defini prin operationalizare problematica. obliga la un demers terapeutic care se desfasoara in 5 etape: 1. “nu pot”. Explorarea problematicii prin prisma antecedente. Astfel. iar atunci cand sunt intr-un examen sau o situatie care seamana cu un examen sunt incapabil sa fac ceva. descrierea comportamentului actual asociat problematicii selectionate 4. terapeutul poate utiliza o tehnica care presupune raportarea la trei instante: antecedente. Se intampla frecvent ca pacientul sa astepte solutii de la terapeut. Exemple: . “niciodata”. consecinte. iar daca sunt la distanta mare parca reprezinta un al doilea atu”. sedinte in care terapeutul explica clientului importanta indentificarii problematicii si faptul ca in acest demers el nu este singur si ca va fi insotit fara a i se oferi insa solutii la problemele sale. Cand clientul expune dificultatile cu care se confrunta apare tendinta de a generaliza (“tot ce fac”. ma simt panicat. Explorarea Clientul se prezinta pentru consiliere si isi va expune cel mai frecvent problemele intr-un mod vag-imprecis sau foarte tintit pe ultima situatie care ii provoaca disconfort (element hotarator de a se prezenta la terapie). Terapeutul va folosi ca discurs propozitii de tipul: “astazi vom incerca sa stabilim”/ “voi incerca sa stabilesc impreuna cu tine ceea ce te preocupa in prezent si este/ reprezinta cauza nemultumirilor. Precizarea problematicii. temator”. “totdeauna”). identificarea si stabilirea (prin selectie) problematicii tinta pe care se va lucra 3. Ca urmare. in aceasta faza de explorare. de aceea terapeutul trebuie sa-i explice ca solutiile problemelor sale se afla la el (client). etapa de precizare a problematicii (generale) 2.“nu stiu ce-i cu mine. comportamente. necazurilor tale.“imi este constant frica. Este recomandabil sa se utilizeze in discurs termeni de tipul “nemultumiri” in loc de “dificultati” pentru a reduce anxietatile clientului si rezistentele la actul terapeutic. nu stiu cum sa reactionez.

In acest moment. 3. Descrierea comportamentului actual asociat problematicii selectionate.). perceptibile de catre ceilalti (acte ratate. segment care devine tinta in demersul terapeutic. Pentru determinarea frecventei. Terapeutul pentru a le identifica va pune intrebari de tipul: “ce faci cand. Terapeutul se asigua ca va realiza acest scop respectand un demers care presupune identificarea problematicii. scopul este de a sustine clientul in precizarea clara a comportamentelor concrete care se asociaza cu trairile negative (anxietate. precizarea antecedentelor determinate si a celor corelate. blocaje motrice. a. Comportamentele extrinseci sunt vizibile. Identificarea si stabilirea problematicii tinta pe care se va lucra. Terapeutul va utiliza in acest demers tehnicile unei ascultari active (reformularea raspunsurilor si clarificarea). Identificarea problematicii obliga la o serie de intrebari de tipul: “ce te face in prezent sa te simti tensionat?”. etc. Aceste comportamente disfunctionale pot fi de doua tipuri: extrinseci si intrinseci. Scopul acestei etape este de a permite clientului sa-si identifice problematica si sa opteze pentru un segment al acesteia. cel mai speriat esti seara cand ajungi acasa?”. sa sustina clientul pentru a-si preciza clar situatia care a generat sau sta la baza trairii negative (angoasa post divort. etc. Precizarea antecedentelor determinate si a celor corelate segmentului problematic decupat. apar frecvent”. sunt mai pregnante in anumite momente sau apar si in momente de relaxare?”. “am si momente de relaxare”. angoasa). Selectarea segmentului. “aveti si momente de relaxare?”. “sunt constante. inrosiri. Un raspuns posibil ar fi: “am acelasi sentiment de singuratate cand sunt la slujba. in alte momente ale zilei?”. b.12 2. terapeutul va folosi intrebari de tipul: “mi-ai spus ca resimti absenta sotiei/ sotului. Clientul si terapeutul incearca sa “ordoneze” problemele cu care se confrunta si sa stabileasca de comun acord de ce anume se vor ocupa pe parcursul terapiei. de 2-3 ori pe zi/ saptamana”..). terapeutul va pune intrebari de genul: “aceste trairi. etc.?”. in masina” “cand sunt cu prietenii nu ma simt bine si am senzatia ca gresesc”. “care sunt situatiile in care apare o tensiune?”. de a avea o imagine generala asupra problemelor sale. terapeutul urmareste sa “dirijeze”. Pentru descrierea situatiei inductoare. “ce te preocupa in prezent?”. selectarea segmentului. c. sentimente sunt frecvente. Terapeutul in scopul selectionarii problematicii va pune intrebari de genul: “dintre nemultumirile cu care te confrunti. “cum reactionezi atunci cand te simti speriat?” . “sa conduca”. “aceeasi senzatie de disconfort mai apare si in alte situatii. balbaieli. angoasa a unui posibil divort. In continuare se va preciza problema cu care se va lucra si faptul ca rezolvarea acesteia s-ar putea sa reprezinte o solutie partiala pentru celelalte trairi negative. Acest tip de intrebari ii ofera clientului posibilitatea de a vizualiza. Apare un raspuns de tipul: “apar ca din senin. In aceasta etapa a demersului terapeutic. care pare a fi cea mai urgenta si cu care ai vrea sa lucram impreuna pentru inceput?”. Se urmareste atat descrierea situatiilor inductoare cat si a frecventei cu care apar aceste situatii.

greu de explicat”. In fata acestor raspunsuri este necesar sa avem o descriere mai nuantata a trairilor: “ce vrei sa spui atunci cand spui ca te simti vinovat?”. De asemenea. “alteori ma simt vinovat sau imi inchipui ca sotia/ sotul este plecat/a intr-o excursie mai lunga”. Descrierea consecintelor comportamentelor actuale asociate si determinate de problematica. “ce gandesti?”. raspunsurile sunt majoritatea descrieri complexe. “ai ameteli?”. In mod obisnuit in aceasta faza nu se ajunge la identificarea problemei generatoare de disconfort. poate avea o evolutie diferita in functie de teoria la care adera terapeutul. relativ neprecizate de tipul: “uneori sunt disperat si apatic. se pun intrebari de tipul: “cum te simti in aceste situatii?”. altfel spus. Pentru a-l sustine se poate cere si descrierea reactiilor fiziologice: “ce simti atunci cand te simti vinovat?”. Se stabileste. Aceasta aderare tine de o optiune subiectiva in functie de structura psihica a terapeutului. 4. activitate care se asociaza cu declansarea sentimentelor de vinovatie?”. obliga la un monolog interior care trebuie sustinut fie apeland la o situatie: “cand te-ai simtit vinovat?”. se incearca a se preciza existenta factorilor declansatori care pot fi extrinseci sau intrinseci. Faza de explorare permite clientului sa descopere diferite fatete ale problematicii cu care se confrunta. “se poate vedea de ceilalti?”. Pentru a investiga comportamentele intrinseci. se defineste problema cu care se confrunta clientul si cu care se va lucra in faza de terapie. Evaluarea Evaluarea reprezinta stabilirea distantei dintre functional sau comportamente adaptate sau “ceea ce ar trebui sa fie” si disfunctional sau comportamente dezadaptate sau “ceea ce este”.13 Comportamentele intrinseci reprezinta totalitatea trairilor. “in acel moment ce-ti venea in minte?”. “totul este amestecat. B. se pun intrebari de tipul: “ce simti?”. o anumita persoana. In aceasta etapa scopul este explorarea evenimentelor care preced trairile negative. Pentru constientizarea consecintelor intrinseci. . “Ma simt vinovat”. “ce te gandeai in momentul acela?”. Descrierea antecedentelor comportamentelor actuale asociate problematicii tinta selectionate. pot exista si factori declansatori intrinseci si pentru a preciza originea sau existenta unor trairi similare se pun intrebari de genul: “au mai existat/ ai mai trait altadata in alta situatie. cel mai frecvent se lucreaza intr-o abordare heteroclita (combinare de tehnici). Daca vizam factori extrinseci: “imi poti spune daca exista o situatie. Pentru identificarea urmarilor extrinseci se pun intrebari de tipul: “ce au perceput ceilalti?”. alteori sunt furios”. aceleasi sentimente?” 5. “te doare capul?”. a interioritatii invizibile pentru ceilalti si care pot sa fie/ sa nu fie intr-o relatie de determinare cu cele extrinseci (ex: nodus histericus). Demersul terapeutic ulterior acestei faze de evaluare. Pe parcursul acestei etape vom incerca sa identifica impreuna cu clientul urmarile intrinseci/ extrinseci asociate problematicii.

iar disfunctionalul consta in prezenta acestor mecanisme de aparare. Conceptualizarea functional-disfunctional din perspectiva existentiala Din aceasta perspectiva. Comportamentul disfunctional se defineste ca generand o serie de rationari ilogice: “nimeni nu ma iubeste”. ca omul poseda în el însusi impulsul interior spre sanatate fizica si mentala face ca psihoterapia si consilierea psihologica sa devina posibile. dintre care unul solicita iar celalalt acorda ajutorul psihologic. 5. actiuni si atitudini care ca urmare nu au consecinte antisociale sau amorale. 4. Conceptualizarea functional–disfunctional din perspectiva experential nonintegrativa Functionalul se defineste prin absenta experientelor neintegrate la nivelul personalitatii ceea ce permite o reprezentare de sine structurata. etc). atitudinal si comportamental. “toata lumea are ceva cu mine”. “sunt un ratat”. voi vedea ce o sa fac. pe de alta parte. dar ma face sa ma simt si vinovat”). etc). Conceptualizarea functional – disfunctional din perspectiva rationala Comportamentul functional se defineste in aceasta perspectiva prin absenta ideilor irationale care ar putea determina modificari la nivel cognitiv. Neintegrarea experientei “este un esec” consta in tendinta de negare si proiectie (mecanisme de aparare). “o sa bat”. de absurditate a propriei existente pe de o parte si. functionalul presupune absenta sentimentelor de vid. Relatia terapeutica Relatia terapeutica este o relatie dintre doi parteneri. “ma enerveaza si ma face sa fiu violent. majoritatea . Aceasta relatie contine în sine elementele pe care le aduce atat cel care are nevoie de ajutor cat si cel care îl ofera.14 1. motivational. 3. Conceptualizarea functional – disfunctional din perspectiva psihanalitica Functionalul consta in absenta mecanismelor de aparare. 2. Asa cum rezulta din aceasta perspectiva. “o sa fac rau”). afectiv. gesturilor sau atitudinilor divergente sau neacceptabile din punct de vedere al regulilor si cutumelor comunitatii sociale. comportamentele disfunctionale sunt generate de o intentionalitate contrara prescriptiilor sociale si au consecinte asociale (“nu vreau sa vad pe nimeni”) si/ sau antisociale (“o sa fur”. “nu este vina mea”. Conceptualizarea functional – disfunctional din perspectiva adecvarii la realitate Comportamentul functional se defineste prin absenta actiunilor. Contributia majora a clientului consta mai ales în motivatia acestuia. in context disfunctional inseamna prezenta acestor trairi (“viata mea nu are sens”. Disfunctionalul presupune experiente neintegrate. Afirmatia psihologiei umaniste. unitara. Desi aceasta nevoie este uneori greu de identificat la clienti foarte sever tulburati. Comportamentul disfunctional indica prezenta unor actiuni cu incarcatura posibil psihopata (ex: “nu vreau sa mai vad pe nimeni. daca este nevoie o sa fur asa cum au facut cei care acum sunt bogati”. neinteriorizate (“eu nu pot accepta acest esec”. etc.

Nevoia afectiva a clientului. Aceste tehnici îi fac pe clienti sa se cunoasca mai bine. 2. Importante sunt si expectatiile clientului de a obtine ajutor. tot asa. 1. rationala si non-regresiva. Acest mediu îl ajuta pe client sa mentina contactul cu realitatea înconjuratoare urmarind în acelasi timp obiectivele consilierii. pe care îl trateaza ca pe un partener.15 oamenilor derutati sau anxiosi sunt suficient de descurajati pentru a fi dornici de o cooperare care le permite o ameliorare. Multi specialisti in interventii psihologice moderne. care se straduieste sa-i creeze clientului un mediu bazat pe caldura si întelegere. empatica din partea consilierului. 2. non-analisti. pe care te poti baza. Ea implica fixatia afectiva a clientului asupra persoanei terapeutului/consilierului pe modelul relatiei parinte-copil. este deliberat frustrata de consilier prin interpretarea transferului. Alianta terapeutica este bazata pe acordul de implicit sau explicit al celor doi parteneri de a lucra împreuna în situatia terapeutica. 3. care cred acest lucru. capacitatea sa de a diferentia realitatea de fantezie. Oricum. sunt de parere ca numai în anumite situatii specialistul trebuie sa încurajeze relatia de tip transferential si anume cand intuieste ca o asemenea relatie cu aspect regresiv nu va împiedica testarea realitatii de catre client. Este mult accentuata ca instrument terapeutic de psihanaliza. persoanele care se asteapta sa fie ajutate. previzibil. cat si modul de manevrare a acestei relatii. relatia centrata pe realitate si obiect. Aceste asteptari sunt adesea prin ele însele suficiente pentru a produce unele ameliorari. sa-si priveasca problemele mai obiectiv. Un anumit nivel de colaborare din partea clientului este absolut necesar pentru succesul consilierii. mediu care îl va ajuta pe acesta din urma sa atinga obiectivele pe care si le propune interventia psihologica. interventia nu . vor fi ajutate. Sarcina principala în cadrul acestui tip de relatie este castigarea încrederii clientului. Atunci cand relatia centrata pe realitate interfereaza cu alianta terapeutica. Relatia centrata pe realitate si obiect implica o atitudine calma. specialistul poate oscila între cele doua tipuri de relatie. Asa cum un preparat placebo înlatura durerea la subiectii sugestibili. Trebuie precizat însa faptul ca anumite particularitati ale relatiei consilier . Acest tip de relatie este de natura constienta. uneori chiar indiferent de metoda aplicata de consilier. atenta. satisfacuta prin intermediul relatiei centrate pe realitate. în care consilierul face apel la ego-ul de adult al clientului. 3. In literatura de specialitate sunt descrise trei tipuri de relatii terapeutice: 1. ajutandu-1 pe acesta sa vada în consilier o persoana cu un comportament constant. difera de la o scoala la alta. contractul sau alianta terapeutica. Acestea au în comun mai ales menirea lor de a contribui la ajutorul psihologic dat oamenilor aflati în suferinta. clientul fiind confruntat cu relatia sa infantila.client. relatia de tip transferential. În cadrul relatiei terapeutice consilierul vine cu o serie de metode si tehnici foarte precise. dintr-o noua perspectiva. Relatia de tip transferential. interesata. Contractul sau alianta terapeutica ia in considerare faptul ca succesul oricarei terapii implica o colaborare a doua persoane.

• vehicularea unor informatii noi care sunt transmise clientului sub forma unor precepte. . În general. exemple de viata. • întarirea expectatiilor clientului ca va obtine suport afectiv si ajutor din partea consilierului/terapeutului. S. In plus. De pilda. Ulterior. cu privire la viata mintala a altuia”. Terapeutul nu trebuie sa încerce sa-l modifice pe client. Empatia Cele mai atente si profunde discutii si analize despre conceptul de empatie sau derulat si se deruleaza in contextul psihoterapiei. Freud afirma ca „empatia este mecansimul care face posibil ca un individ sa preia unele atitudini în toate directiile. Psihoterapia psihanalitica defineste empatia într-un mod similar. Intr-o interventie psihologica de orientare eclectica. cele trei tipuri de relatii terapeutice trebuie sa fie bine conduse de catre consilier/terapeut si echilibrate ca pondere. ci sa-i ofere un mediu plin de caldura si de întelegere în care acesta poate sa îsi actualizeze posibilitatile latente. consilierea psihologica fiind integrata aici in analiza empatiei. cu o fantezie constienta sau neconstienta. mai mult decat oricare alta scoala terapeutica.16 se încheie pana cand specialistul nu-1 ajuta pe client sa lichideze dependenta de tip transferential. Stark (1966) defineste empatia ca un proces al unei identificari scurte prin care. indiferent de orientarea teoretica. Acesta evita orice încercare de a emite judecati cu privire la clientul/pacientul sau. S. Definitia existentialista a empatiei pune accent pe capacitatea terapeutului de a simti. cineva s-ar contopi pe sine cu o alta persoana pentru ca sa înteleaga si sa împartaseasca sentimentele si atitudinile altuia. psihoterapia existentialista. • facilitarea deblocarilor emotionale. Obiectivul major al psihoterapiei este acela ca terapeutul sa se proiecteze pe sine în interiorul lumii sentimentelor clientului sau. sustine ca empatia reprezinta o deprindere centrala a psihoterapeutului/consilierului. amintim ca diversele abordari din consilierea psihologica (si chiar din consiliere in general) sunt preluate din scolile de psihoterapie. dar difera modul în care diversele scoli terapeutice definesc acest termen. • întarirea experientelor încununate cu succes. • existenta rationalizarilor în cadrul interactiunii client-specialist. exista un consens al cercetatorilor cu privire la faptul ca empatia reprezinta un factor important în psihoterapie. unele elemente comune care stau la baza lor: • prezenta unei descarcari de natura emotionala. In litaeratura de specialitate se considera ca toate sistemele terapeutice au. Capacitatea psihanalistului de a simti ceea ce pacientul simte este descrisa ca o regresie a Egoului în slujba procesului psihoterapeutic. Din acest motiv vom face referiri in cadrul acestui capitol in special la psihoterapie. sau pe care le descopera clientul însusi prin intermediul unei întelegeri de natura intuitiva („ insight") . reguli de conduita.

Davis (1983) considera ca empatia este o combinatie între asumarea cognitiva a rolului celuilalt si activarea preluarii experientei de substituire emotionala în starile altuia. cu privire la rolul empatiei în psihoterapie se refera atat la capacitatea terapeutului de a percepe în mod acurat ceea ce simte clientul. Perceperea acestui cadru intern de referinta al altuia presupune un amplu proces cognitiv.17 Dupa J. emotional. M. Lewis (1978). empatia reprezinta o caracteristica importanta a comunicarii psihoterapeut-pacient. Cu cat terapeutul manifesta o consideratie pozitiva neconditionata fata de client. dar fara a pierde conditia de “ca si cum”. C. Definitia lui C. nu emite judecati de valoare. atunci conditia va fi îndeplinita. considera ca “a fi empatic înseamna a percepe cu acuratete cadrul intern de referinta al altuia. cu atat terapia are sanse mai mari de reusita. Rogers (1959). “empatia reprezinta un atare mod de adaptare. cu atat modificarea personalitatii clientului va avea sanse sa se produca. Truax si Carkhuff (1967) pun un accent mai mare pe capacitatea terapeutului de a percepe cadrul intern de referinta al pacientului (“empatia cognitiva”). pus pe dimensiunea cognitiva a empatiei. Tipul de empatie definit atat de psihoterapia existentialista. asa cum îi apar clientului si daca reuseste sa îi comunice aceasta întelegere. decat pe propriile sentimente ale terapeutului. Accentul este. propriu oricarui individ în relatia cu ceilalti si diferita de la o persoana la alta. Ar fi greu de presupus o persoana adaptata la împrejurarile de viata care sa evite un comportament empatic fata de parteneri. exceptandu-se formele de neadaptare sociala care frizeaza patologicul. Rogers. Acest punct de vedere sintetic ofera o interpretare multidimensionala a fenomenului empatic. În opinia cercetatorului roman S. putand tinde spre valente înalt performantiale”. a-i cere. Din punctul de vedere al psihoterapiei cognitive . cat si la comunicarea partenerului sau de relatie a acestei întelegeri. îl apreciaza în totalitate. 2. 3. considerat cel mai influent teoretician al empatiei în domeniul psihoterapiei. H. Mai recent. diferenta dintre conceptul psihanalitic si cel existentialist cu privire la empatie se refera mai degraba la scopurile empatiei decat la procesul însusi. cat si de cea psihanalitica vizeaza „empatia afectiva”. are sentimente pozitive fata de client pe care le exteriorizeaza fara rezerve. cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile care-i apartin “ca si cum” ai fi cealalta persona. informatii în plus sau o confirmare. Realizand o sinteza a studiilor care vizeaza modelele tipologice ale empatiei aflate în relatie cu unele variabile de personalitate. Cele trei functii de baza ale empatiei sunt: a-l asculta pe celalalt cu atentie. ca si profunde reactii vegetative. în vederea obtinerii unei analize cat mai obiective cu privire la pacient. Cu cat terapeutul va fi mai congruent în relatiile sale. Rogers considera ca sunt necesare trei conditii de întelegere empatica: 1. Psihanalistii pun accent pe abilitatea psihoterapeutului „de a gravita în jurul empatiei”. eventual. prin combinarea directiei cognitive si a celei emotionale. Daca terapeutul “ghiceste” sentimentele si reactiile personale încercate de client în fiecare clipa. de asemenea. motivational. se constata urmatoarele aspecte: . precizari. M. a-i repeta ceea ce întelegem (a reformula ). Marcus (1997). autorul psihoterapiei centrate pe client. daca stie sa le perceapa “din interior ”. îl îndreptateste pe autorul mai sus mentionat sa considere empatia drept trasatura comuna de personalitate. Faptul ca se vorbeste în sfera normalului de gradiente empatice si nu de tipuri neempatice.

În contextul actual. faza de initiere – in care clientul intra in mediul de consiliere. Aceasta tendinta de a patologiza reprezinta o încercare a terapeutului de a mari distanta fata de pacient. singuratice. Prin urmare. cu accente puse pe obiectivitate si pe evitarea pe cat posibil a introspectiei. altruism. în scopul prevenirii unei cresteri semnificative a propriei sale anxietati (în cazul în terapeutul ar raspunde în mod empatic pacientului sau). Le enuntam rand pe rand in continuare: . caldura. centrate pe sine.“patologizanta”. Toate aceste faze sau etape ale procesului de consiliere psihologica sunt caracterizate de cateva puncte de reper. 2.persoanele empatice sunt caracterizate prin prezenta unei atitudini optimiste. Pentru o abordare cat mai eficienta a procesului de consiliere cele trei faze amintite trebuie continuate de ceea ce multi specialisti considera a fi a patra faza si anume faza de urmarirea a progreselor si schimbarii clientului (follow-up phase). dar incepe sa si constientizeze ca poate identifica metode practice pentru rezolvarea problemei (initiation phase). extraversiune.18 . ELEMENTE SI PUNCTE DE REPER PE PARCURSUL PROCESULUI DE CONSILIERE PSIHOLOGICA Din punct de vedere al etapelor procesului de consiliere. “Normalizarea” reflecta dorinta terapeutului de a nega patologia de baza. Rezistente fata de empatie În literatura de specialitate sunt descrise doua modalitati distorsionate de relationare a psihoterapeutilor cu pacientii lor: . retrase. emotionalitate. 3. manifesta ratiuni umaniste pentru alegerea profesiunii medicale. bazata pe modelul medical. abilitate interpersonala. afla despre “regulile jocului”. faza de mijloc – in care clientul si consilierul lucreaza asupra problemei identificate (middle phase). generozitate. se poate discuta despre cateva faze de baza: 1. exista numeroase programe de training a acestui fenomen psihic considerat drept o conditie necesara optimizarii relatiilor interpersonale. flexibilitate. introverte. tendinta ascendent afiliativa si sociala. . comportament prosocial bine dezvoltat. . In unele abordari se considera ca exista si o faza introductiva inainte de faza de initiere. care sunt extrem de importante pentru o abordare profesionista.“normalizanta”. empatia apare drept un fenomen perfectibil care poate fi supus unor antrenamente dirijate. bazata pe încercarea terapeutului de a minimaliza aspectele patologice evidente ale pacientului. nu acorda atentie sentimentelor altora. revendicative. Acesta este tratat ca si cum ar fi o persoana normala. prin accentuarea diferentelor dintre pacientul „bolnav” si terapeutul “sanatos” . adopta valori egocentrice. intolerante. faza de incheiere – care presupune pregatirea clientului pentru incheierea demersului si actiunile specifice incheierii (ending phase).persoanele slab empatice apar ca fiind mai rigide. supus însa unor „împrejurari sociale” care l-au transformat în victima.

. fii sensibil la diferentele importante pentru client. explica-i clientului abordarea pe care intentionezi sa o folosesti in consilierea lui psihologica. 12. identifica incercarile reusite ale clientului in gestionarea problemei. Evaluarea clientului si a grijilor acestuia 1. nu incarca clientul prea mult.19 Orientarea clientului catre consilierea psihologica 1. 7. 3. 4. 8. permite-i clientului sa vorbeasca. identifica stadiile schimbarii clientului. utilizeaza limbajul si abordarea adecvate. 5. fii atent la problemele speciale legate de depresie si demoralizare.). utilizeaza capacitatea de influenta personala in mod adecvat. incurajeaza implicarea clientului in procesul schimbarii. 19. asculta si raspunde problemei. solicita orice informatie cruciala sau de care ai nevoie. evalueaza daca cel mai potrivit spijin pe care il poate primi clientul in acest moment este consilierea psihologica. 13. 6. 3. respecta confidentialitatea consilierii si spune-i clientului despre aceasta. identifica obstacolele din calea schimbarii. identifica incercarile nereusite ale clientului de a gestiona problema. afla de ce clientul cauta consiliere acum. prioritizeaza nelinistile clientului si selecteaza nelinistea/problema tinta. 11. 9. fixeaza-ti scopuri specifice pentru problema tinta. 15. 4. exploreaza temerile clientului referitoare la consilierea psihologica. stabileste un proces de reflectare. ia in considerare varietatea tehnicilor de consiliere psihologica si construieste-ti demersul pe acestea. 2. 10. 16. 8. afla ce date detin cei care ti-au trimis clientul (daca exista). ajusteaza-ti abordarea la profilul/caracteristicile clientului. variaza nivelul de suport si directia acestuia. utilizeaza un grad adecvat de structurare a problemei. 18. afla care este parerea clientului despre consilierea psihologica (cat crede el ca dureaza etc. 17. 4. 3. exploreaza istoricul clientului referitor la sprijinul primit de acesta de la alte persoane. constientizeaza scopul evaluarii clientului si care sunt punctele tale de vedere asupra scopului. 5. Faza de initiere – initierea schimbarii 1. continua cu abordarea initiala (sau ajusteaz-o) pana cand clientul si-a atins scopul sau este increzator ca isi va atinge scopul de unul singur. nu povestii. 2. 7. 14. 6. 2. ia in considerare interventiile specifice pentru probleme specifice.

fii alert cu privire la orice deteriorare in starea clientului si raspunde prompt oricarui dezechilibru. 12. atunci cand este cazul. 14. incurajeaza clientul. explica-i clientului motivul pentru care ii dai teme de rezolvat intre sedintele de consiliere psihologica. 6. 8. rezerva-ti timp pentru negocierea temei in cadrul sedintei de consiliere. 15. nu o impune. evalueaza progresul si gestioneaza dezamagirea clientului cu privire la nivelul progresului sau. verifica daca clientul a inteles in ce consta sarcina si care este scopul acesteia. Faza de mijloc 1. echilibreaza aspectele rationale ale consilierii cu cele emotionale. incurajeaza clientul sa fie din ce in ce mai responsabil in stabilirea sarcinilor pentru acasa. 11. 13. 7.20 5. 11. 16. descopera motivele pentru care clientul nu si-a indeplinit sarcina. raspunde adecvat posibilelor amenintari la adresa aliantei terapeutice datorate sedintelor de consiliere anulate sau de la care clientul a absentat. fii alert cu privire la dependenta clientului de consiliere si de consilier. 4. 8. identifica potentialele obstacole in indeplinirea sarcinii. stilul acestuia de a invata din experienta. 7. 3. solicita sprijinul supervizorului. sprijina clientul sa se orienteze catre incredere in el insusi si catre dezvoltare personala (autonoma). fii pregatit sa renegociezi obiectivul initial cand apar schimbari. daca este cazul. 10. explica-i clientului ca nu are nimic de pierdut daca isi indeplineste tema acasa. 5. negociaza tema. gandeste-te la o arie larga de potentiale sarcini. 9. 10. fa distinctie intre “incerc” si “fac”. unde si cand isi va indeplini sarcina/tema. 12. asigura-te ca tema apare ca o continuare a sedintei de consiliere. 4. verifica tema si daca a fost indeplinita sau nu cu succes. 6. stabileste criteriile pentru succes (cand se considera ca sarcina a fost indeplinita cu succes). impreuna cu clientul. 3. fii atent si. istoricul clientului in indeplinirea sarcinilor. Incurajarea schimbarii prin teme pentru acasa 1. sa se vada ca si cum i-ar vedea altii. continutul temei trebuie sa tina seama de abilitatile/aptitudinile clientului. stabileste. echilibreaza victoriile rezultate din focalizarea pe sarcina cu victoriile rezultate in zona relationarii clientului cu ceilalti. urmareste si consolideaza “victoriile” obtinute de client in demersul consilierii. explica-i clientului motivatia alegerii unei teme specifice. 2. exploreaza posibilele zone de necunoastere mutuala. 2. ramai deschis la posibilitatea unei munci terapeutice de profunzime (psihoterapie). gestioneaza corect orice criza care poate aparea. . 9. 5. ajuta clientul sa inteleaga natura non-lineara a schimbarii.

8. exemplul cel mai ilustrativ reprezentandu-l psihanaliza lui Freud. Interventiile psihodinamice pun accent pe descoperirea de catre client a variatelor procese psihologice de natura inconstienta. initiaza pregatirea pentru finalizarea demersului de consiliere psihologica. 9. ca de pilda. fiinta umana este o structura complexa. De asemenea. ajuta clientul sa foloseasca ceea ce a invatat pentru a privi pozitiv catre viitor. Unul dintre principalele aspecte comune consta in originea consilierii psihologice si a psihoterapiei: istoricul consilierii psihologice se confunda cu cel al psihoterapiei in privinta abordarilor teoretice si integrarii in marile curente din psihologie. 5. 7. 4. 2. respecta dorinta clientului. determinata de jocul agitatiei turbulente a unor forte intrapsihice aflate in conflict. In continuare vom prezenta cateva mari abordari ale consilierii psihologice si psihoterapiei. PRINCIPALELE SCOLI Asa cum am vazut. strans legate de mari curente ale psihologiei: introspectionismul. Consilierea si terapia dinamica reprezinta o forma de interventie psihologica ce abordeaza personalitatea din perspectiva psihodinamica. incurajeaza feedbackul final al clientului. Conform acestei conceptii. daca acesta doreste sa termine brusc consilierea. cele de orientare existentiala. 6. behaviorismul si psihologia umanista. 3. pe parcursul demersului anunta si reitereaza ideea ca procesul de consiliere psihologica se va finaliza cu siguranta. exista aspecte comune si diferente intre demersul psihoterapeutic si cel al consilierii psihologice. ORIENTARI IN CONSILIEREA PSIHOLOGICA. comunica-i clientului ca finalizarea consilierii psihologice este acompaniata cateodata (dar nu inevitabil) de sentimentul unei pierderi. ORIENTAREA DINAMICA: PSIHANALIZA Punctul de vedere dinamic in psihologie isi are originea in fizica si pomeste de la ideea ca orice fenomen psihic este rezultatul interactiunii unor forte.21 Faza de incheiere 1. exista diferente mari in ceea ce priveste cazuistica. ia in considerare avantajele si dezavantajele diverselor moduri de finalizare a demersului de consiliere. promoveaza schimbarea autonoma a clientului. Lazarus a numit aceste interventii terapii dinamice sau terapii bazate pe insight. procese ce stau la baza structurii personalitatii sale si a formarii mecanismelor sale adaptative. dar nu si in privinta toturor tehnicilor si metodelor utilizate sau/si a profunzimii/amplitudinii interventiei. Aceste descoperiri bruste si intuitive ale . ci si alte sisteme de interventie psihologica. Exista unii autori care includ in cadrul consilierii si psihoterapiilor de orientare dinamica nu numai psihanaliza si terapiile derivate din aceasta. evalueaza progresul clientului la finalul procesului de consiliere si retine ceea ce ai invatat in fiecare demers in parte.

care nu mai exista. . dar majoritatea interventiilor bazate pe insight rninimalizeaza rolul consilierului punand clientul in centrul procesului. cat si un set de motivatii si conflicte inconstiente care isi au originea in relatiile si experientele din copilaria sa. Sarcina principala a consilierii dinamice este sa-l ajute pe pacient sa descopere ce se intampla cu el. 2."cunoaste-te pe tine insuti". Cu alte cuvinte aceste relatii sunt caracterizate prin imaturitate si egocentrism. Interventiile psihologice de orientare psihodinamica plaseaza deci responsabilitatea continutului despre care se va vorbi in cursul consilierii pe umerii subiectului. specialistul tinde sa adopte mai curand o atitudine profesionala decat una cu caracter personal. dar a fost modificata si structurata si in diverse alte sisteme de interventie psihologica. Consilierul/terapeutul poate influenta deciziile sale in mod direct sau indirect. Exista numeroase diferente in ceea ce priveste strategia sau tactica abordarii interventiei. Aceste scoli au cel putin doua trasaturi comune: 1. sedinte ce se intind pe mai multi ani. cum ar fi. doar cu o singura sedinta saptamanal. In teoria freudiana se presupune ca aceste elemente s-au structurat in copilarie. Astfel. Toate aceste interventii iau in considerare incapacitatea clientului de a urma preceptul lui Socrate . in majoritatea interventiilor traditionale de tip psihodinamic. consilierul intervenind cu rezerva in cadrul acestui proces si numai pentru a ghida continutul comunicarii. Neo-freudienii considera ca este necesara o perioada mai scurta de tratament. fara a se comporta ca un prieten sau ca o cunostinta apropiata.22 clientului sunt cunoscute sub denumirea de "insight" sau iluminare. psihanaliza ortodoxa impune pacientului intre 3 si 5 sedinte pe saptamana. Clientul poseda o serie de scopuri de viata. Prezenta acestor continuturi de natura inconstienta in perioada adulta poate fi nociva pentru client din cel putin doua motive. Prin intermediul insight-ului clientul descopera de fapt surse1e si motivele ascunse care stau la baza comportamentelor si problemelor sale. atitudini. opinii in legatura cu sine insusi de care este constient si pe care se straduieste sa le urmeze. In ciuda diferentelor. motive. Carl Jung sau Erich Fromm. aceste sisteme diverse de interventie psihologica se asemanau prin aceea ca sunt de parere ca interventia/asistenta trebuie sa re1eve pacientului ce nu este in regula cu viata sa psihica si pomind de la aceasta. sa obtina insight-ul propriilor sale probleme si sa utilizeze intelegerea obtinuta pentru a-si modifica stilul perturbat de a reactiona si de a se comporta. fiecare din acestea avand o anumita conceptie despre natura umana si apartinand unui anumit intemeietor de scoala (cum ar fi. care au considerat sistemul lui Freud inadecvat sau incomplet). Desi exista si exceptii. psihanaliza. • ele sunt specifice relatiilor din copilarie. de pilda. de pilda. trebuie sa-l ajute sa elaboreze noi modele comportamentale mai eficiente. de pilda. ajungandu-se uneori la cateva saptamani sau luni. Aceasta abordare isi are originea in teoriile si practica psihanalizei freudiene. Principiile de baza ale interventiilor psihologice psihodinamice Principiul de baza al acestor interventii il reprezinta notiunea de "insight". sunt de natura inconstienta si relativ inaccesibile persoanei. Toate utilizeaza discutia cu pacientul ca instrument de baza in cadrul interventiei psihologice si pacientul este cel care decide in general despre ce anume se va vorbi. solicitand de la client date cu privire la viata sa personala.

astfel incat acesta sa gaseasca solutii mai rationale de viata si sa adopte decizii mai corecte. Deci. fara a fi capabil sa si-o marturiseasca deschis. Conform principiilor psihanalitice interventia psihologica are in fata doua obiective ambitioase: a) sa modifice viziunea clientului asupra propriei sale probleme si de fapt intregul sau mod de viata. cum ar fi nefericirea. dar daca nu se ataca radacinile lor. anxietatea nu pot fi eliminate cu adevarat decat prin insight. discipolii acestora autonumindu-se tot psihanalisti. ineficienta. Rank sau Sullivan. manifestari de suprafata ale unor procese nevrotice mai profunde. Interventiile psihologice bazate pe insight considera ca in cadrul tulburarilor nevrotice simptomele ca atare sunt mai putin importante decat forte1e care le genereaza. impiedicand clientul sa duca o existenta la nivelul posibilitatilor sale reale. grupati in institute si asociatii care utilizeaza aceasta metoda. depresia. Psihanaliza Psihiatria modema si psihologia c1inica au fost in mare masura influentate de teoria si practica psihanalizei. clientul nu mai poate sa fie acea persoana care ar dori sa fie. comportamentul simptomatic. In sensul strict. el de fapt doreste sa faca in acelasi timp lucruri incompatibile. se afla in permanent conflict cu sine insusi si din acest motiv se simte mereu amenintat si frustrat. ele opereaza din umbra. In aceasta situatie apare un paradox. clientul se prezinta la specialist (consilier) pentru a se debarasa de simptomele sale dezagreabile. pentru ca. Este deci necesar un procedeu care sa-i permita clientului intelegerea acestor mecanisme. Doar dupa ce acesta a avut loc se pot intreprinde masuri eficiente de corectare a comportamentului. iar acesta din urma le considera ca fiind secundare. In viziunea clientului acestea sunt tulburarile pentru care el considera ca are nevoie de tratament. Aceste tulburari se pot exprima sub forma unor tulburari de natura emotional a cum ar fi anxietatea. ele pot rabufni din nou sub alta forma.23 • in al doilea rand. nefiind constientizate. scapand controlului rational al acestuia. functionarea neadecvata sau acuzele somatoforme. cele mai frecvente dificultati ale oamenilor. psihanaliza se refera la sistemul conceptual si psihoterapia inspirate direct din lucrarile si tehnica terapeutica ale lui Sigmund Freud si ale urmasilor sai. Aceste simptome il aduc la consilier sau psihoterapeut caruia ii solicita ajutorul. Astfel. Adler. Simptomele pot fi reduse si prin intermediul altor procedee. Psihoterapia psihanalitica nu poate fi inteleasa daca nu este inteleasa conceptia teoretica asupra dinamicii naturii umane care sta la baza ei. Homey. . dar eficient asupra clientului aflat in perioada prezenta. Datorita acestei situatii a fost delimitat conceptul de psihanaliza freudiana. conform acestei abordari. comportamentul defensiv. Psihanaliza poate fi considerata in ace1asi timp o teorie psihologica asupra dinamicii naturii umane si o metoda de cercetare si abordare psihoterapeutica. Multi autori considera ca acest sens este prea restrictiv tinand seama mai ales de faptul ca au aparut o serie de variante inspirate din lucrarile unor psihologi de prestigiu cum ar fi Jung. generatoare de tulburari. Insight-ul se refera la descoperirea acestor forte inconstiente care opereaza din umbra. b) sa-i formeze acestuia un nou mod de inte1egere a propriei sale persoane. Solutiile pe care le gaseste clientul la aceasta situatie sunt ineficiente pentru ca ele pun in actiune mecanisme defensive care reprezinta moduri nerealiste de adaptare.

care ar cuprinde nu numai experiente legate de sfera genitala ci o larga varietate de experiente agreabile din copilarie. Privit din alta perspectiva. Ego-ul (sau eul) are drept functii perceperea evenimentelor interne sau externe. subiectul psihanalizat reusind sa-si rezolve mai bine propriile conflicte intrapsihice si sa faca fata dificultatilor existentei intr-un mod mai matur si mai realist. Tehnica terapeutica a psihanalizei clasice isi propune sa aduca la nivelul constiintei emotiile. La adultul normal Ego-ul are de regula suficienta forta pentru a face fata tendintelor inconstiente ale Id-ului prin transformarea si sublimarea acestora. Id-ul se refera la impulsuri inconstiente. impulsuri pe care ego-ul le poate restructura conform datelor realitatii. pot predispune adultul la dificultati de . cat si o functie executiva. Conform teoriei psihanalitice fortele inconstiente influenteaza in fiecare clipa comportamentul uman. principii morale si elemente de autocritica in raport cu primele. Mai mult. Pentru psihanalisti sanatatea mintala depinde (macar partial) de gradul in care viata psihica este condusa de forte de natura constienta si de constientizarea efectului unor forte inconstiente. motivele si experientele de care subiectul nu este constient. De pilda. idealuri. In felul acesta dinamica fortelor psihice este modificata. Conform psihanalizei. Datorita acestui fapt.24 Bazele teoretice ale psihanalizei Pentru teoria psihanalitica este centrala distinctia intre motivele inconstiente si cele constiente care stau la baza conduitei umane. persistente de cautare a placerii si de ostilitate. individul isi extinde controlul constient asupra lor sau se elibereaza de energia psihica pe care aceste continuturi psihice o contin. La nevrotic. structura personalitatii cuprinde trei instante psihice. O opinie acceptata intr-o masura ceva mai redusa este afirmatia referitoare la conceptul de sexualitate. care stimuleaza ego-ul in actiunea sa de combatere a fortelor Id-ului. Sunt cunoscute in psihologie experimentele care se refera la studiul influentei sugestiilor post-hipnotice in cadrul carora subiectul executa comenzi de a caror sursa acesta nu este constient. ele interferand cu elementele constiente ale psihismului. Ego-ul. Id si Superego. Desi psihologii s-au ocupat mai ales de studiul fenomenului constient. Psihanaliza pune accent pe influenta unor forte inconstiente in dezvoltarea si mentinerea unor tulburari psihice sau a unor perturbari in afara personalitatii. acest obiectiv poate sa insemne de fapt intarirea eului. in decursul consilierii. cat si faptul ca aceasta ar pune o amprenta de nesters asupra personalitatii adulte. Un alt aspect important al psihanalizei este postulatul conform caruia experientele din copilarie joaca un rol deosebit de important in formarea personalitatii adulte. punand in aectiune diferite mecanisme de aparare. atunci cand nu sunt bine integrate. clinicienii nu pot nega prezenta la pacientii lor a unor motivatii de care acestia nu-si dau seama. Superego-ul (sau supraeul) se compune din continuturi psihice de natura social-valorica. O data ce acestea au atins nivelul constiintei. ego-ul se opune aducerii lor in constiinta. Aceasta afirmatie de natura ontogenetica are o importanta deosebita in modul cum este manevrata relatia client – specialst. aceste tendinte sunt reprimate (refulate) deci nu sunt accesibile constiintei. se afla in contact permanent cu mediul inconjurator si este capabil de judecata independenta. comportamentul fiind adus sub controlul ego-ului. Ego. de regula. complexul lui Oedip sau complexul de castrare care ar reprezenta fenomene normale in cursul dezvoltarii copilului. consilierul si clientul au de luptat nu numai cu tendinte inconstiente ci si cu mecanismele de aparare ale eului. entitate psihica de natura constienta. integrarea diferitelor continuturi psihice.

2. idei. Ego si Superego) sau pentru mentinerea tensiunii interne la un nivel acceptabil. rezistente care tind sa se opuna acestui demers. ca perspectiva psihanalitica are la baza urmatoarele principii fundamentale: I. 3. in sistemul psihic uman isi fac simtita prezenta mecanismele de aparare. Trebuie subliniat faptul ca Freud a avut o conceptie determinista asupra psihicului uman. accentuand mult asupra cauzalitatii unor tulburari psihice. instinctelor si pulsiunilor de natura sexuala cautand sa inlature rezistentele naturale ale pacientului. 1. sarcina principala este sa aduca in constiinta inconstientul.25 adaptare. in concluzie. dupa care fenomenele psihice si comportamentele umane nu apar intamplator. reactii. care in forma sa clasica se manifesta in dorinta sexuala fata de parintele de sex opus. mecanismele primare de aparare ale ego-ului care incearca o mediere cu realitatea externa (ego) in acord cu standarde1e si principiile morale elaborate de societate (superego). adica sa-l ajute pe client sa constientizeze si sa inteleaga continutul pulsional din zonele profunde ale psihismului. substitutele acestora. Pornind de la aceste principii. Convingerea ca refularea are la baza in principal tendintele sexuale si ca tulburarile psihice au la origine o dezvoltare libidinala (psihosexuala) defectuoasa. sentimente. Refularea se produce pentru a nu permite gandurilor. 5. comportamente. Psihanalistii sunt partizanii determinismului sau cauzalitatii psihice. care daca nu sunt constientizate determina subiectul sa repete mereu aceleasi tipuri de comportamente. dorintelor si afectelor penibile sa atinga pragul constientului. pentru evitarea tensiunilor provocate de contradictia dintre cele trei instante psihice (Id. autoexplicatii reduc distanta . a asociatiilor libere si a analizei viselor in descoperirea unor continuturi ascunse ale psihicului uman. care sunt incompatibile cu experienta posibila (adaptata) a aceleiasi situatii. ci sunt determinate strict de evenimente anterioare. Ideea ca omul poseda o serie de impulsuri si tendinte instinctive . oricat de neinsemnate ar parea aceste fenomene la prima vedere. care ramane activ si neconstientizat. Aceste explicatii. mai ales in complexul lui Oedip (Electra). Ideea ca omul se confrunta cu conflictele dintre pulsiunile biologice instinctive (Id). 6. fantasme ce apartin propriei experiente subiective. Astfel specialistul analizeaza continuturile refularilor. 2. El sublinia insemnatatea unor fenomene ca actele ratate si lapsusurile. Mecanisme de aparare Asa cum am aratat mai sus. Putem spune. trebuinte. Rationalizarea Rationalizarea reprezinta atribuirea inconstienta a unor autojustificari logice dar ireale unor situatii. Convingerea in caracterul universal si persistent al complexului Oedip.pulsiuni de natura inconstienta si preocuparea pentru modul in care aceste impulsuri sunt exprimate/transformate sau refulate. considerate fundamentale. Ideea ca dezvoltarea psihosexuala defectuoasa isi are originea in conflictele si psihotraumele din copilaria timpurie. Descriem in continuare cateva dintre acestea. 4. pentru consilierea de factura psihanalitica. Proiectia Proiectia reprezinta atribuirea inconstienta a altor persoane.

etc. Conversia Conversia consta in dezvoltarea inconstienta a unor simptome psihosomatice atunci cand comportamentul. trairea subiectiva existenta este absolut incompatibila cu cea adaptata. fantasmelor “periculoase” prin atitudini si comportamente opuse celor resimtite si refulate la nivel inconstient si utilizarea acestora ca bariere. 8. Aceste simpatii permit dezvoltarea unor relatii. 3. experienta. plans. comportamentul se justifica prin efecte.pozitiva Rationalizarea negativa este asocierea unei explicatii negative cauzelor care determina un comportament pentru a justifica neadecvarea acestuia. sunt comportamente primare. aceste comportamente au ca efect focalizarea asupra persoanei respective a atentiei celorlalti si un grad de simpatie. dintre comportamentul real si comportamentul adaptat. Regresia Regresia consta in adoptarea inconstienta a unor comportamente si atitudini asociate sau adaptate unor stari anterioare de dezvoltare. imprevizibile. . sentimentelor. nonresponsabile. Formatia reactionala este un mecanism de inlaturare a trebuintelor. Sublimarea Sublimarea consta in deplasarea comportamentelor neadaptate unor situatii catre alte situatii. realitatea este reationalizata. Exista doua tipuri de rationalizari: . cu “ceea ce ar trebui sa fie”. a gandurilor care se asociaza experientelor subiective. 6. sau alungarea in inconstient a trairilor negative constiente. reprezentata negativ. reprezentarea sinelui este pozitiva. neanticipate si neanticipabile. de ajutor. realitatea este rationalizata. repreprezentata negativ. 5. a sentimentelor. 7. comportamentul se justifica prin cauze. Refularea si formatia reactionala Refularea consta in inlaturarea de la nivel constient a trairilor negative. experienta subiectiva este incompatibil/a cu cel/cea adaptat/a.negativa . a unor tranzactii de tip victima-tiran ceea ce ii permite victimei sa ii manipuleze pe ceilalti culpabilizandu-i. Simpatismul Simpatismul reprezinta adoptarea inconstienta a unor comportamente confuze. Negarea Negarea consta in refuzul realitatii intr-un mod radical si primar. Rationalizarea pozitiva este asocierea unei explicatii pozitive efectelor comportamentului.26 dintre “ceea ce este” si “ceea ce ar trebui sa fie”. reprezentarea sinelui este pozitiva. violente extreme. astfel se impiedica constientizare trebuintelor. cum ar fi: reactii verbale. 4.

c. 1978. ci sa culeaga informatii despre propria persoana in urma unor experiente directe. Disocierea sau izolarea Disocierea sau izolarea consta in separarea. punerea in functiune a unor moduri de gandire absolutiste de tipul „totul sau nimic" (de pilda. b. pacientii nu sunt solicitati sa-si schimbe ideile. informatii menite sa infirme conceptiile lor gresite despre ei insisi. Terapeutul impreuna cu pacientul identifica parerile. comentariul rautacios al unei persoane este o dovada a lipsei noastre de valoare). ORIENTAREA COGNITIV-COMPORTAMENTALA Termenul de terapie cognitiv-comportamentala isi are originile atat in domeniul psihologiei cognitive. Pentru exemplificare prezentam cateva date in legatura cu psihoterapia cognitivcomportamentala in depresii. credintele si expectatitle gresite ale acestuia din urma si le formuleaza sub forma unor ipoteze ce trebuie verificate. cat si al psihologiei comportamentaliste.27 9. convingerea conform careia procesele cognitive influenteaza atat motivatia cat si comportamentul. cu orientarea sa riguros centrata pe obtinerea unor performante. provoaca o ruptura totala sau partiala cu realitatea. menite sa infirme opiniile eronate si autoblocante. amplificarea semnificatiei unor evenimente negative (am fost dat afara din serviciu aceasta inseamna sfarsitul vietii mele). In cursul sedintelor de psihoterapie terapeutul si pacientul recurg la principiile invataturii pentru a obtine modificarea structurilor cognitive ale pacientului. d. prin care o experienta limitata este generalizata asupra tuturor sectoarelor vietii si activitatii (m-a respins o fata. utilizarea tehnicilor de modificare a comportamentului intr-o maniera pragmatica. distantarea mintala si afectiva dintre “ceea ce este” al unei situatii si “ceea ce ar trebui sa fie”. inseamna ca nu sunt bun de nimic). Aceste experimente. Adesea pacientul si terapeutul noteaza si analizeaza activitatile . b. despre lumea exterioara si despre viitor. mecanismul suprageneralizarii. apartinand lui Beck. evaluand permanent efectele pe care le au aceste modificari in comportament si in stilul de gandire. Principiul de baza al acestui demers psihoterapeutic consta in aceea ca starea depresiva rezulta din modul lipsit de logica in care pacientii gandesc despre ei insisi. Aceste idei lipsite de logica au tendinta de a se mentine chiar si in contradictie cu realitatea. Se desemneaza apoi modalitatile concrete de verificare a lor in viata cotidiana. astfel incat sarcinile mai usoare vor fi duse la bun sfarsit inainte de abordarea unora mai dificile. deoarece indivizii se angajeaza in comportamente autoblocante si autodestructive prin intermediul urmatoarelor mecanisme: a. sunt astfel planificate incat sa fie incununate de succes. ignorand situatiile contrarii. Sarcinile sunt ierarhizate in functie de gradul de dificultate. perceperea selectiva a lumii ca fiind amenintatoare. In cursul psihoterapiei cognitiv-comportamentale a lui Beck. care pune accent pe rolul ideilor asupra comportamentului. Exista o multitudine de demersuri cognitiv-comportamentaliste pare au in comun mai ales doua aspecte: a.

de asemenea. Ei sunt instruiti sa-si monitorizeze continutul ideativ si apoi sa verifice permanent validitatea acestuia. sa descopere afirmatiile implicite si gandurile automate care contribuie la formarea atitudinilor autodestructive. • inferenta: subiectul crede ca stie gandurile altora. Un loc important il ocupa notarea evenimentelor pozitive pentru ca multi depresivi si-au pierdut capacitatea de a se bucura de ceea ce fac. • deformarea selectiva: subiectul nu retine decat partea negativa a lucrurilor sau minimalizeaza ceea ce este pozitiv. fn formele sale extreme. în toata complexitatea ei. face deductii pripite. de natura inconstienta ale psihicului uman. Baza teoretica a terapiilor comportamentale isi are originea in teoriile invatarii. orientarea comportamentala neaga total existenta factorilor psihologici de natura interioara. dintre care amintim aici cateva: • radicalizarea: subiectul vede totul. Pacientii sunt incurajati. . • prezenta lui "ar trebui": subiectul considera ca viata si lumea trebuie totdeauna sa raspunda unor norme foarte precise • etichetarea: subiectul identifica persoanele cu actiunile si comportamentele lor • personalizarea: subiectul pune intreaga raspundere pentru o problema in sarcina uneia si aceleasi persoane ORIENTAREA COMPORTAMENTALA Orientarea comportamentala a aparut ca o reactie fata de psihoterapiile bazate pe „insight" (iluminare) care puneau un accent deosebit pe fortele ascunse. generalizand-o in mod excesiv. care considerau ca personalitatea umana se structureaza si functioneaza in raport de stimulii exteriori. fie in negru. rolurile si interactiunile sociale si nu de fortele psihice interne. • suprageneralizarea: subiectul dramatizeaza o dificultate obisnuita. fie in alb.28 cotidiene ale pacientului. • autodeprecierea: subiectul crede ca toate calitatile si succesele lui n-au nici o valoare si nu servesc la nimic. de situatiile. Deformari de rationament (distorsiuni cognitive) Gandurile noastre sunt în aceeasi masura influentate de propriile sentimente. • emotivitatea: subiectul isi proiecteaza starile sufletesti asupra realitatii. amplificand ceea ce este negativ. abisale. ghiceste viitorul. Tulburarile de dispozitie sunt provocate de un limbaj interior descurajant. Exista stereotipuri de distorsiuni ale rationamentului. Notarea activitatilor este deosebit de utila pentru depresivi pentru ca reduce tendinta la inactivitate a acestor pacienti cat si tendinta lor de a rumina ganduri in legatura cu ei insisi. de a obtine placere in urma propriilor activitati. 1955). Cognitia si emotia sunt privite ca doua fete ale aceleiasi monede (Ellis. asa dupa cum sentimentele sunt influentate de propriile noastre ganduri. Atat notarea evenimentelor pozitive cat si administrarea unor recompense tind sa sporeasca gradul de satisfactie si buna dispozitie a subiectilor. Terapeutii comportamentalisti se ocupa de comportamentul observabil si de conditiile de mediu care il modeleaza. Cognitia. nu este decat o veriga a unui întreg lant cauzal.

teama ar putea fi eliminata. reactia de evitare avand un caracter nevrotic. Orientarea dinamica este de parere ca simptomul nu este important prin el insusi. Conform acestei orientari nevroza este considerata ca un fenomen invatat si prin aceasta isi pierde caracterul misterios. prin asocierea prezentarii animalului cu un zgomot foarte puternic. Psihoterapia devine astfel un proces logic de control al comportamentului bazat pe cunoasterea conditiilor care permit modificarea acestuia. Aceasta tehnica solicita pacientul sa practice in mod deliberat deprinderea gresita astfel incat aceasta sa se supuna controlului vointei. Aceste procedee sunt cunoscute sub denumirea de deconditionare. ci doar reducerea si eliminarea simptomelor. Aceste reactii nedorite fac obiectul psiho-terapiei care isi propune sa le elimine. desensibilizare sau reeducare.29 psihoterapia fiind inteleasa ca un proces de invatare. Astfel. Terapeutii de orientare comportamentalista citeaza adesea unul din celebrele experimente ale lui Watson si Rayner (1920) in cursul carora un copil de 11 luni a fost conditionat sa dezvolte o reactie de frica in prezenta unui sobolan alb. Aceasta interpretarea pune accentul pe intelegerea semnificatiei stimulilor de catre pacient ea depasind limitele stricte ale conceptului de conditionare. Ele tind sa fie repetate nu numai in prezenta stimulilor aversivi care le-au generat ci si intr-o serie de situatii cu caracter similar. el fiind un simbol al unui proces nevrotic cu . Din acest motiv multi psihoterapeuti contemporani tind sa interpreteze in felul acesta conditionarea. Deconditionarea ca principiu terapeutic nu reprezinta o noutate in terapie. Deci. Conceptele de baza ale psihoterapiei comportamentale sunt cele de intarire sociala si de control al comportamentului. astfel incat la ora actuala orientarea comportamentalista a devenit una din directiile prioritare in psihoterapia contemporana. emotiile si deprinderile dezadaptative au fost achizitionate in cursul vietii individului si ele s-au fixat deoarece au permis candva subiectului sa evite anumite experiente traumatizante. a fost utilizata asa-numita tehnica a „practicii negative" in tratamentul logonevrozelor si nevrozelor motorii (mai ales in terapia ticurilor). Watson si Rayner au anticipat principiile psihoterapiei comportamentale afirmand ca daca stimulul generator de teama ar fi asociat cu un stimul agreabil. Dupa anul 1950 aceste practici psihoterapeutice au luat amploare. Principiul intaririi se refera la utilizarea si manipularea stimulilor ambiantei astfel incat anumite categorii de comportamente sa fie recompensate si in felul acesta sa creasca probabilitatea lor de manifestare. Aceasta abordare reduce discrepanta dintre orientarile dinamice si cele comportamentale. in conceptia comportamentalistilor psihoterapia nu mai vizeaza o restructurare si reconstructie a personalitatii. daca pacientul este instruit sa-si imagineze o experienta anxiogena intr-o situatie terapeutica relaxanta si securizanta el va constata curand ca experienta respectiva nu este urmata de consecintele negative asteptate. Prin intermediul unor procedee de acest tip pacientul invata sa discrimineze intre pericolele reale si fricile sale irationale. Reactiile. Treptat teama s-a generalizat. ei generand orientare denumita „psihoterapie cognitiv-comportamentala". ea aparand si la alte animale sau obiecte fabricate din blana sau plus. Diferenta esentiala intre cele doua orientari terapeutice mentionate consta in modalitatea lor diferita de abordare a simptomelor. fnca inainte ca teoriile invatarii sa capete in psihologie o amploare atat de mare.

ci reprezinta el insusi o problema care trebuie eliminata fara pretentia de a modifica altceva din structura personalitatii pacientului. Terapeutii comportamentalisti nu-si pun astfel de probleme. parintii au fost ajutati sa discrimineze intre comportamentele reale si cele cu caracter demonstrativ ale copilului. ceea ce a constituit o noua intarire a modelelor dorite de comportament si a modificat atitudinea sa negativa fata de scoala. Tehnica stingerii comportamentelor nedorite Modelele de comportament invatate au tendinta de a slabi si de a disparea in timp daca nu sunt intarite corespunzator. Ei trebuiau. Acest fenomen este evident mai ales in situatiile in care comportamentul nedorit a fost intarit fara voie de alte persoane. comportamentul sau in clasa avand un caracter agresiv care deranja lectiile si facea ca Billy sa fie respins de colegii sai. ale copilului. Daca simptomul a fost achizitionat prin invatare. Programul de psihoterapie propus a cuprins urmatoarele etape: a. la randul ei. b. cu caracter demonstrativ. Tehnici ale interventiei comportamentale 1. ele reducandu-se apoi din ce in ce mai mult. Mai mult. Astfel. O data cu diminuarea acestor comportamente copilul a inceput sa fie tot mai mult acceptat de colegi. Pentru terapeutii comportamentalisti aceasta orientare este un non-sens. nemaifiind intarite de parinti si invatatoare. Acest proces psihopatologic trebuie. sa manifeste aprobare pentru comportamentele dezirabile. Observand cu atentie comportamentul parintilor in timpul interviului clinic psihoterapeutul a constatat ca ambii parinti erau foarte permisivi si aprobau tot ce facea sau spunea copilul. Exista doua tehnici psihoterapeutice mai cunoscute care se bazeaza pe principiul stingerii comportamentelor nedorite: . invatatoarea a fost. dimpotriva. efortul terapeutic trebuie orientat in directia inversarii procesului de invatare. care poate genera noi simptome adesea mai severe decat cel abordat. copilul Billy.30 caracter mai profund. In conceptia terapeutilor de orientare dinamica inlaturarea simptomului nu este considerata vindecare. Simptomul nu simbolizeaza nici o problema mai profunda. aceasta eliminare fara atacarea procesului nevrotic de baza este considerata periculoasa pentru ca simptomul este doar expresia superficiala a unui proces psihopatologic profund. s-au accentuat in clasa in primele zile. a fost adus la clinica de neuropsihiatrie infantila pentru ca detesta scoala. parintii au fost invatati sa ignore copilul.scos la lumina si numai in felul acesta pacientul va deveni mai adaptat la existenta. In perspectiva behaviorista persoana dezadaptata este diferita de cea normala prin aceea ca a esuat in dobandirea unor abilitati de a face fata evenimentelor cotidiene si in acelasi timp a achizitionat modele de comportament gresite. instruita sa-l ignore pe Billy cand acesta se comporta necorespunzator si sa-i acorde atentie cand se comporta bine. scopul psihoterapiei constand in deconditionarea subiectului de comportamente nedorite si in inlocuirea lor cu comportamente dezirabile. ne-acordandu-i interes si atentie atunci cand punea in functiune comportamente demonstrative. c. de 6 ani. Comportamentele nedorite.

Se citeaza si cazul unui pacient agorafobie. meditatie si chiar la medicamente. ci unei game mult mai largi de situatii. exista si subiecti pentru care expunerea reala la stimuli anxiogeni este prea dura. 2.31 . prin punerea in actiune a altor modele comportamentale antagoniste. Metodele sunt asemanatoare in esenta. Termenul de „desensibilizare sistematica" ii apartine lui Wolpe. Cu toate acestea. terapeutul. iar la un numar foarte mic se poate produce chiar o exacerbare a simptomatologiei. In unele situatiii se poate apela si la alte tehnici de relaxare. in loc sa-l linisteasca. Hipnoza si medicamentele psihotrope pot fi utilizate pentru a creste sugestibilitatea subiectului si a facilita demersul psihoterapeutic. Prin tehnica desensibilizarii subiectul este invatat sa se relaxeze sau sa se comporte intr-un mod care este incompatibil cu aparitia anxietatii in prezenta unor stimuli anxiogeni reali sau imaginari. hipnoza. Datele clinice au demonstrat ca desi marea majoritate a pacientilor raspund favorabil la aceste tehnici. . un pacient cu fobie de locuri inalte poate fi dus de terapeut in astfel de locuri (pe acoperisul unor blocuri. pe poduri etc). incat sa se produca o crestere masiva a anxietatii. Tehnica desensibilizarii sistematice Aceasta tehnica s-a dovedit utila in reducerea unor modele de comportament nedorite.terapia imploziva. unii subiecti nu obtin rezultate. Ambele tehnici utilizeaza principiul stingerii reactiilor conditionate de evitare a stimulilor anxiogeni si din acest motiv sunt indicate in tratamentul tulburarilor anxioase. autorul a elaborat o metoda prin care pacientul este invatat sa ramana calm si relaxat in situatii anxiogene. Prin expuneri repetate la situatii anxiogene in conditii de securitate afectiva stimulii anxiogeni isi pierd forta si comportamentul de evitare a respectivelor situatii are tendinta sa se stinga. dupa metoda relaxarii musculare progresive a lui Jacobson (1938). s-a demonstrat experimental ca expunerea prelungita la stimuli anxiogeni in vivo s-a dovedit superioara celei imaginative. Intrun studiu pe pacienti cu agorafobie (teama de spatii deschise).tehnica expunerii (flooding). in cursul terapiei implozive pacientului i se cere sa-si imagineze situatii care ii produc anxietate. pentru a facilita destinderea subiectului. diferenta constand in aceea ca in cursul terapiei implozive pacientul se confrunta cu situatia anxiogena in plan imaginar. Astfel. care s-a ascuns in pivnita de teama de a nu fi obligat sa se plimbe pe strada impreuna cu terapeutul. Confruntarea reala cu situatiile anxiogene (flooding) se utilizeaza cu succes mai ales la subiectii cu capacitati imaginative limitate. in timp ce in cursul celei de-a doua tehnici confruntarea cu stimulul anxiogen are loc chiar in realitate. manevreaza astfel situatia. • Stabilirea ierarhiilor . Metoda cuprinde urmatoarele etape: • Invatarea relaxarii Aceasta se realizeaza in primele sase sedinte de psihoterapie. Tehnica desensibilizarii nu se adreseaza in exclusivitate comportamentelor fixate prin intarirea negativa. Pornind de la principiul ca modelele de comportament bazate pe anxietate nu sunt altceva decat raspunsuri conditionate.

atat datorita aspectelor etice implicate. metoda intaririi diferentiate in cadrul careia sunt intarite comportamentele incompatibile cu cele indezirabile. contactul direct cu animale mari poate reprezenta stimulul cel mai anxiogen. Pacientul. cat si in unele cazuri de impotenta si frigiditate. Tehnica aversiva reprezinta o modalitate de a stopa raspunsurile dezadaptative pentru o perioada de timp in care ar exista posibilitatea de a produce modificari in stilul de viata al subiectului prin incurajarea modelelor de comportament adaptative care au tendinta de a se autointari. 3. Prima utilizare sistematica a tehnicii aversive apartine lui Kantorovich (1930) care a tratat alcoolici prin administrarea unor socuri electrice asociate cu prezentarea vizuala. altfel. Tehnica desensibilizarii s-a dovedit utila intr-o serie de situatii cum ar fi: reducerea tracului de examen. pedepsele sunt rareori utilizate ca unica metoda de tratament.in cazul in care ierarhiile de stimuli anxiogeni sunt irelevante sau pot ghida gresit subiectul.in cazul existentei unei inabilitati imaginative a subiectului.32 Tot in cursul primelor sedinte de psihoterapie se stabileste o ierarhie a situatiilor generatoare de anxietate pentru subiect. este solicitat sa-si imagineze fiecare situatie descrisa de terapeut. sedintele avand loc de 2-3 ori pe saptamana. mancatul excesiv. Tratamentul continua pana cand pacientul devine capabil sa ramana relaxat in timp ce isi reprezinta scene care inainte ii trezeau o reactie anxioasa de amploare. consumul de bauturi alcoolice. fn momentul in care pacientul afirma ca simte anxietatea. sedinta se incheie. in ordine descrescatoare de la situatia cea mai anxiogena pana la cea mai putin anxiogena. Cei mai des utilizati stimuli aversivi sunt socurile electrice. La ora actuala utilizarea socurilor electrice ca stimuli aversivi a scazut mult. • Procedeul desensibilizarii Dupa ce subiectul stapaneste bine tehnica de relaxare i se cere sa se relaxeze cu ochii inchisi.la pacienti cu dificultati in invatarea relaxarii. . cum ar fi. Tehnica aversiva Aceasta metoda presupune inlaturarea modelelor nedorite de comportament prin metoda clasica a sanctiunilor. aflat in relaxare. in cazul unui copil cu fobie de caini. de pilda. Durata medie a unei sedinte de desensibilizare este de 30 minute. Desi utile. deviatii sexuale si chiar in cazul unor comportamente psihotice bizare. incepand cu unele neutre si inaintand progresiv pe linia ierarhiei stimulilor generatori de anxietate. . in timp ce terapeutul ii descrie tot felul de scene. iar prezenta altor animale mici cu blana – un stimul si mai putin anxiogen. dependenta de droguri. pozele cu caini un stimul mai putin anxiogen. a tulburarilor anxioase. Au fost subliniate urmatoarele situatii in care tehnica desensibilizarii s-a dovedit ineficienta: . Au fost puse la punct procedee mai putin periculoase si mai eficiente. terapia fobiilor. mirosul si gustul unor bauturi alcoolice. De pilda. Acest element prezinta o importanta deosebita deoarece. cat si datorita faptului ca noile comportamente dezirabile induse prin aceasta metoda nu au tendinta de a se generaliza si la alte situatii decat strict la cele asupra carora s-a actionat direct. Sanctiunea presupune atat inlaturarea intaririlor pozitive cat si utilizarea unor stimuli aversivi. Ulterior tehnica aversiva a fost aplicata la o gama larga de tulburari sau deprinderi gresite cum ar fi: fumatul. .

ca a treia forta in psihologie. cum ar fi: Anglia (J.Astfel. ca fenomen primar in studiul omului. . A. ORIENTAREA UMANISTA IN CONSILIERE Sustinut de unul dintre initiatorii sai. Se acorda o atentie sporita dezvoltarii unor deprinderi si abilitati de relationare interpersonala. 4. modelul umanist este azi un model foarte cunoscut. Asociatia Americana de Psihologie Umanista a formulat patru caracteristici ale celor ce adera la noua orientare. astfel. Germania (A. De asemenea. de fapt. valorizarea si autoactualizarea. modelarea s-a dovedit eficienta in acumularea unor deprinderi de alimetare independenta la copiii deficienti mental. • accent pe unele calitati umane cum ar fi: alegerea. Wellek). Psihoterapia asertiva este indicata si in cazul subiectilor care in mod constant ii lasa pe ceilalti sa-i manipuleze sau sa profite de pe urma lor. fara ca in spatele lor sa se afle sentimente de ostilitate sau agresivitate (de pilda. In literatura de specialitate se considera ca psihoterapia asertiva nu este eficienta in cazul fobiilor care se refera la stimuli cu caracter impersonal. Bugental) sau din alte tari europene. creativitatea. J. Alaturi de Maslow apartin acestei orientari si alti psihologi americani (Carl Rogers. Charlotte Buhler. Pacientii timizi sunt invatati sa adreseze altor persoane remarci directe si mai putin confortabile. Cohen). unde se simte in siguranta. comportamentul asertiv fiind practicat initial in cabinetul de psihoterapie si abia ulterior in viata reala. scopurile ei: • centrarea atentiei pe experienta persoanei. Maslow. de pilda. Acest antrenament se desfasoara in etape. de pilda. el continuand insa sa le manifeste in situatiile reale. 5. Franta (Max Pages.33 pacientul se va abtine de la comportamentul nedorit in situatia psihoterapeutica in care este sanctionat. Aceasta tehnica s-a dovedit eficienta mai ales in cazul persoanelor care au dificultati in stabilirea unor contacte interpersonale datorita anxietatii accentuate care ii impiedica sa se exprime liber si chiar sa-si manifeste sentimentele de afectiune. psihoterapia asertiva mai mult tinde sa agraveze situatia decat sa o rezolve.FT. in cazul unei persoane respinse de altcineva. Metoda asertiva Antrenamentul asertiv a fost utilizat atat ca metoda de sensibilizare cat si de formare a unor abilitati de a face fata diverselor situatii de viata. Pacientul este confruntat cu anumite tipuri de comportament realizate de catre terapeut si incurajat sa le imite. de Peretti). A. tehnica nu este indicata nici in cazul anumitor tipuri de situatii interpersonale. Metoda modelarii Aceasta metoda presupune insusirea unor modele dezirabile de comportament prin imitarea altor persoane cum ar fi terapeutul sau parintele. se pot adresa partenerului remarci de tipul: „nu-mi place cum te-ai pieptanat" sau „aceasta rochie nu-ti sta bine" etc). caracteristici care exprima. Antrenamentul asertiv are menirea de a-l invata pe subiect sa-si exprime deschis si adecvat gandurile si sentimentele.

Etapele procesului de consiliere 1. comportamentul clientului arata atingerea unui anumit nivel de maturitate. accent pe persoana care are o pozitie centrala. Aceasta libertate exista cand subiectul isi da seama de ceea ce-i este permis sa exprime (cel putin verbal): emotiile si dorintele sale asa cum le simte si independent de conformitatea lor la normele sociale si morale. 9. • preocuparea pentru valorizarea demnitatii si calitatii umane. Consilierea centrata pe client In centrul acestei conceptii teoretice se afla. sa se simta liber. clientul cere ajutor. Intrucat fiecare are nevoie de o imagine pozitiva in tranzactiile cu ceilalti. pe incarcatura de semnificatii. 11. Exercitarea acestei capacitati reclama un context de relatii umane pozitive. capacitatea individului de a se intelege pe el insusi si de a-si rezolva problemele suficient pentru a functiona adecvat. pentru dezvoltarea potentialului inerent oricarei persoane. sunt clarificate principalele directii posibile de actiune ale clientului. emotiile. Rogers numeste o imagine pozitiva conditionata: ea se simte demna de respect numai in anumite conditii. sentimentele clientului sunt acceptate de consilier. 8. 6. 5. actiunile pozitive sunt incurajate si sprijinite de consilier. sa-si exprime sentimentele. 1. aceasta fiind vazuta in procesul descoperirii propriei sale existente si in relatiile sale cu alte persoane si cu grupurile sociale. clientul isi accepta propriul Eu . 10. Scopul consilierii/terapiei centrate pe client este acela de a ajuta omul sa se autoevalueze realist. relatia de consiliere este perceputa ca o experienta evolutiva. consilierul incurajeaza exprimarea acestor sentimente . 2. C. sa nu fie obligat sa-si nege sau sa-si deformeze opiniile si atitudinile intime pentru a mentine aprecierea persoanelor importante pentru el. dintre care vom descrie : • teoria nondirectiva/consilierea centrata pe client/persoana. asadar. persoana dezvolta ceea ce C. Clientul cere ajutor Pe baza cercetarilor sale. se creeaza o atmosfera permisiva: clientul este incurajat sa vorbeasca despre problemele sale. Rogers descompune cele 3 etape ale procesului de consiliere in 12 pasi: 1. apar primele sentimente positive ale relatiei de consiliere. . clientul actioneaza in directia pozitiva. in functie de valorile impuse din exterior. 4. consilierul explica relatia sa cu clientul. lipsite de amenintare sau de sfidare (provocare). trairile. 12. 7. Modelul umanist prezinta mai multe directii teoretice. Este ceea ce reprezentantii acestei orientari terapeutice numesc libertate experientiala. autentic. 3. valorificare ce nu are nici o legatura cu ceea ce simte persoana cu adevarat. • analiza tranzactionala.34 • accent pe selectarea problemelor si procedeelor de cercetare.

clientul devine o persoana care isi exprima mai plenar scopurile si valorile proprii. • consilierul trebuie sa se abtina de la orice exprimare sau actiune contrara principiilor anterior formulate: trebuie sa se abtina de a întreba. a sfatui. facilitarea dezvoltarii si maturizarii. a convinge. se percepe ca fiind mai apt sa-si controleze si sa-si dirijeze comportamentul. Consilierul nu trebuie sa faca nici o incercare de a-1 critica pe client sau de a-1 opri in timp ce acesta isi prezinta problemele. clientul este incurajat sasi exprime sentimentele in legatura cu problema sa . intrucat ele alcatuiesc persoana unica pe care o are in fata sa. cu atat mai mult cu cat si ceilalti il percep ca fiind mai matur si mai adaptat social. Relatia de consiliere Mai mult decat tehnicile terapeutice utilizate. Aceasta implica cateva conditii: • consilierul nu trebuie sa impuna clientului conditii in ceea ce priveste atitudinile. a dovedi. creste consideratia pozitiva fata de sine . caldura. ci numai in ceea ce priveste comportamentul. a asigura. experientele si rolul acestora in destinul sau. Cunoasterea de sine si întelegerea propriului Eu Clientul este acum mult mai deschis spre experienta sa si mai putin defensiv (stadiul acordului intern mai complet). Se porneste de la premisa ca relatiile interpersonale reprezinta cheia dezvoltarii individului. toleranta. vulnerabil si anxios.35 Inca de la inceput consilierul precizeaza ca nu el este cel care dispune de raspunsuri la problemele pe care le reclama clientul. intelegere empatica. clientul se afla intr-o stare de incongruenta. Exprimarea unor sentimente pozitive fata de sine si fata de ceilalti Este etapa in care clientul constientizeaza din ce in ce mai mult valoarea propriei sale persoane. a interpreta. libertatea de a-si explora cele mai ascunse si mai urate sentimente ale propriului Eu. cel putin in principiu. Clientul are disponibilitatea de a accepta. a sugera. 3. Consilieul retraieste universul interior al clientului intr-o maniera empatica si incearca sa returneze catre acesta experientele astfel receptate. In acest sens. acceptand toate experientele clientului. de ostilitate si de neliniste. consilierul trebuie sa acorde încredere clientului. considerand ca acesta este cel mai în masura a-si rezolva problemele si de a lua decizii . 2. respect. dar ca situatia de consiliere in care a intrat il poate ajuta sa gaseasca singur solutii la problemele sale. relatia de consiliere este deosebit de importanta in consilierea/terapia centrata pe client. clientul incearca acum o toleranta si o acceptare crescuta a celorlalti. devine din ce in ce mai capabil de a-si rezolva singur problemele.sentimente preponderent negative. mesajul consilierului in legatura cu atitudinea pozitiva neconditionata a acestuia fata de el. el trebuie sa manifeste o atentie pozitiva neconditionata. in care clientul sa simta securitate. consilierea ofera o relatie care este astfel structurata incat va permite actualizarea resurselor. traieste sentimentul ca nu corespunde imaginii pe care o are despre sine. functionarea sa psihica se amelioreaza si se dezvolta in sens optimal. Clientul va intelege ca ambivalenta este parte a conditiei umane si el va fi capabil sa-si accepte propria personalitate. Este deosebit de importanta crearea unui climat afectiv protector.

ci pentru a le ascunde. Repetitia ecou Consilierul reia o secventa din relatarea clientului. considerati ca echivalenti. b. acordul clientului reprezinta criteriul principal al validitatii reformularii. Reformularea-reflectare . consilierul trebuie sa fie preocupat in permanenta de intrebari precum.cheie. consilierul trebuie sa se concentreze mai ales pe ceea ce simte clientul. simte ca nu este singur. Ascultarea activa Pe parcursul relatarilor clientului. accentuand cuvintele si expresiile . . semnata de I. Rogers sugereaza ca eficienta terapeutica nu consta in construirea unei relatii terapeutice eficiente.. Tehnica ascultarii include. consilierul arata ca manifesta un interes sporit fata de ceea exprima clientul. In felul acesta. • acceptarea neconditionata (atitudine empatica autentica): acceptarea pozitiva verbala si nonverbala. Dafinoiu (op. Astfel. . C. B. Repetitia pe alt ton. Dafinoiu. atentia acordata unor semne nonverbale: folosite nu pentru a exprima sentimente. Tehnici de ascultare. ci in efortul continuu al consilierului de a mentine aceasta relatie bazata pe empatie. utilizand alti termeni. tocmai pentru a schimba viziunea sa asupra unor evenimente considerate negative. Tehnici de reflectare: a. meditatia. cea mai informata persoana in legatura cu situatia pe care o traieste. 2000. congruenta si imagine pozitiva neconditionata.. 126-127): 1. Tehnici de reformulare A reformula inseamna a spune cu alti termeni intr-o maniera mai concisa sau mai explicita ceea ce clientul tocmai a exprimat. cit. Care sunt mesajele reale ale acestuia ?. Aceasta preocupare poate fi verbalizata prin afirmatii de tipul: Se pare ca suferiti mult din cauza faptului ca.. afirmatii cu accent pe sentimentele prezente.36 in mod independent. Ce spune de fapt clientul ? . In prezent se folosesc urmatoarele tehnici de consiliere nondirectiva: A. cu deosebire. p. clientul este incurajat sa comunice si. Consilierul reia o parte din relatarea clientului dar pe alt ton si cu o nuanta de umor. Trei procedee principale ale reformularii: Exemplele care insotesc descrierea acestor procedee sunt preluate din lucrarea Elemente de psihoterapie integrativa. acesta simte ca este inteles. clientul este considerat expert in problema sa. 125). • reformularea continutului relatat de client. mai mult. este superioara in masura in care evidentiaza un efort real de intelegere. Pentru Rogers. acceptat. Reformularea mesajului clientului. pastrand insa cadrul de referinta propus de client. Rogers propune urmatoarele tehnici de consiliere/ terapie: • reflectia. pp. printr-o atitudine plina de atentie si solicitudine. O reformulare este corect efectuata si devine eficienta doar in masura in care intruneste acordul celui caruia ii este destinata (I. Tehnici de consiliere C.consilierul subliniaza aspectele esentiale din relatarea clientului.

Eul de Parinte . va deranjeaza. starea Eu-lui de Copil cu nivelul afectiv. starea Eu-lui de Adult cu nivelul cognitiv.Dupa parerea dumneavoastra toti ceilalti reusesc mai bine decat dumneavoastra ? 3. ajung sa va elimine. orice fiinta omeneasca ce vine pe lume. Pot sa urez buna seara la toata lumea si sa plec.. Pentru ilustrarea aceastei idei. Dupa el. voi recadea in starea de depresie.Sunt singurul din clasa care nu face nimic niciodata bine! Consilierul: .sa ajunga la cea mai inalta constiinta de(spre) sine. 2. 1962). dupa aceste extraordinare momente de improspatare a forte lor. Exemplu : Clientul: Cumnatul meu este un tip literalmente plin de pretentii. ANALIZA TRANZACTIONALA ÎN CONSILIERE Acest instrument de terapie/consiliere are la baza sistemul teoretic elaborat de catre psihologul canadian (naturalizat mai apoi american) Eric Berne (Analiza tranzactionala si psihoterapie. conversatia este monopolizata de el. relatie. emotionale si comportamentale interactioneaza in structura de personalitate. Nascuta in Statele Unite.Eul de Copil Se poate asocia mai mult sau mai putin exact. ea permite sa se obtina o noua viziune asupra ansamblului. starea Eu-lui de Parinte cu nivelul comportamental. Acest procedeu isi are originea in teoria gestaltista si exprima foarte bine conceptia rogersiana privind restructurarea campului. indiferent de rasa sau de apartenenta sociala. Berne sustine ca aspectele cognitive. 1961. nu numai ca instrument de evolutie (dezvoltare) personala dar si ca instrument de evolutie a grupurilor. Exemplu : Clientul: .si trebuie . Consilierul: Nodul problemei nu este dat atat de aceste maniere. Berne descrie structurarea personalitatii ca fiind constituita din trei Stari ale Eu-lui: .T. prin faptele ei. Fiinta omeneasca poate . Consilierul: Daca inteleg bine. Berne porneste de la premisa conform careia. dar nu poate exprima. care merita un respect deplin.T. si Jocuri pentru adulti. numai persoana lui conteaza. atunci cand clientul este nemultumit de modul in care a reactionat intr-o anumita situatie ... Reformularea ca inversare a raportului figura-fond . cat faptul ca ele.) (tranzactie -comunicare. va spuneti ca aceste reactii tonice sunt pasagere si acest fapt va interzice orice satisfactie.este un procedeu care se foloseste. fizice si spirituale) in raporturile ei cu ceilalti si cu lumea.. cu deosebire.. Imediat ce apare.este un procedeu complex prin care consilierul formuleaza ceea ce clientul a simtit. Analiza Tranzactionala (A. într-un fel sau altul. fara complicatii genetice sau accidente. contact intre persoane/grupuri) a cunoscut rapid un succes considerabil.Eul de Adult . Pentru elaborarea A. Numai el are ceva de spus. Reformularea-clarificare . fara a se adauga sau omite ceva din relatarea clientului.Problema cu acest gen de sentimente placute este ca ma simt nefericit pentru ca stiu ca.. prin modul in care isi foloseste energiile (intelectuale. . este o fiinta cu imense potentiale.37 Exemplu: Clientul: ..

de incurajare si de ajutor (Parinte Binevoitor.devalorizare (ne victimizam. Nu-fi fie teama. asa trebuie sa te comporti!. . analizeaza. emotiile. Cele 3 Stari ale Eu-lui se dezvolta in fiecare persoana (continand: ganduri. Este vina ta !. Doresc. satisfactiile. intelege. analiza unui contract) cu Adultul. liber trebuintele si dorintele noastre. evalueaza. fantezia. Astfel. . mania si furia. . are nelinisti. in acest caz devenind copil rebel). norme si comportamente). faciliteaza eficienta si reusita in atingerea scopurilor propuse.. Eul de Adult caracterizeaza comportamentul realist. El este cel care se bucura. Critic) incearca sa se impuna in permanenta in fata celorlalti. soldatilor. sa domine. Din contra. cum.38 Eul de Parinte cuprinde cerintele. anxietatile si temerile. regretele. cand. Pot sa te ajut cu ceva ? Un mare pericol rezida in subdimensionarea Eului de Parinte ceea ce poate sa conduca la comportamente dezadaptative prin ignorarea si incalcarea oricarei reguli si norme. cei care practica A. O persoana cu un Eu de Parinte dominant (Parinte Normativ. este cel care pune intrebari.isi asculta Eul de Parinte si isi reprima Eul de Copil . Nu esti capabil sa.revolta (sustinem in mod sistematic contrariul.sa desfasori o munca intelectuala (teme scolare. spontaneitatea si placerea micilor bucurii ale vietii nu ii sunt caracteristice (inteligenta rece). placeri (Eul de Copil) si norme si valori (Eul de Parinte). Copilul Adaptat defineste o persoana care isi regleaza trebuintele. .sa dai directive (unor copii. emotii si sentimente. dorintele in functie de expectantele celorlalti.supunere (teama in fata reactiilor celuilalt). reflecteaza.etc. rationamente. persoana care cu un Eu de Adult bine conturat . ia decizii. ce ? Eul de Adult (Calculatorul) permite realizarea unui echilibru intre dorinte. Poate fi definit sintetic prin cuvantul trebuie. In anumite situatii insa. spontaneitate. El reprezinta totodata si resursa de creativitate. Grijuliu): Nu este grav. Eul de Copil insumeaza emotiile. se intristeaza.devine o persoana exagerat de rationala. calculata. ..T. vor considera ca este de dorit: . opiniile. are preferinte. Bravo ! Ai gasit o solutie excelenta !. ne declaram incapabili). se întampla oricui!. Eul de Parinte se manifesta preponderent prin comportamente de protectie. si interogare asupra lumii. noi tinem cont de ea si ne modificam propriile trebuinte) sau la regulile pe care le acceptam (de exemplu. sa condamne. intuitie. Poate fi definit sintetic prin cuvintele: cine. sa judece sau sa ii devalorizeze pe ceilalti: Asa trebuie sa faci. unor persoane aflate intr-o situatie critica) cu Parintele Normativ. plange.adaptare sociala la cereri (celalalt emite o cerere. Acest comportament adaptativ se manifesta la niveluri diferite: . rade. invata. îmi place sunt cuvinte care definesc Copilul Liber. valorile. sentimentele si creativitatea. compara. normele. comunica. acceptarea regulilor de politete). negociaza. rezolv eu problema !. Este starea prin care se exprima spontan. Asa este bine sau Asa nu este bine. respinge. Alteori. Nici una dintre acestea nu este mai importanta decat celelalte. placerile si neplacerile. judecatile pe care o persoana le-a interiorizat. rezolva probleme. lectura unui dosar. are fantezii. pragmatica. logic si rational.

ca o persoana sa nu ia niciodata vreo initiativa si sa astepte intotdeauna sa o faca ceilalti (Copil Adaptat). sa-i intretii. .ca o persoana sa nu indrazneasca sa-si exprime spontan sentimentele. comunicarea se blocheaza. 5. sa-i sustii pe ceilalti cu Parintele Binevoitor . Copil Liber. Adult. a acelei parti creative. In acelasi timp. Realizarea acestui obiectiv presupune parcurgerea mai multor faze. In situatii nepotrivite.39 . Comunicarea pozitiva intre doua sau mai multe persoane necesita o comunicare (tranzactie) paralela intre structuri. • Clientul este responsabil pentru propria sa evolutie si dezvoltare. Parinte Binevoitor. Intocmirea unui contract scris in care se specifica obiectivele (asteptarile) clientului. Se impune ca educatorii/parintii sa ofere modele comportamentale care sa demonstreze copilului echilibrul celor trei structuri. in cadrul unor atitudini de profund respect fata de ceilalti.ca o persoana sa emita aproape intotdeauna pareri despre viata pornind numai de la Parintele sau Normativ sau numai de la Adultul sau. Consilierea propriu-zisa in functie de obiectivele clientului si egograma acestuia realizata prin inventarierea Starilor Eu-lui: Parinte Normativ. . sa-i ajuti. . aplicabile. de integrare etc. sa-i incurajezi. Clientul prezinta anumite probleme . 3. Analiza situatiilor care au determinat aparitia problemei clientului. in esenta. sa se planga deseori cu Copilul Adaptat. o relatie permisiva . 1. Etapele procesului de consiliere 1. ca urmare.de relationare. . • Consilierea sustine clientul in procesul rezolutiv dar nu ofera solutii.ca o persoana sa-si asume prea mult din obligatiile celorlalti cu Parintele Binevoitor.sa ai grija de copii.drept pentru care se prezinta la consilier. Copil Adaptat. reguli de politete) cu Copilul Adaptat. o educatie rigida. o educatie excesiv de libera/protectoare conduce la supradezvoltarea Eului de Copil.ca o persoana sa se supuna. de adaptare. . un rol important se acorda dezvoltarii Starii de Copil. In cadrul procesului de consiliere tranzactionala. sa te supui normelor sociale (regulamente. Definirea obiectivului de schimbare dorit de catre client. . dorinte cu o regula sau restrictie. tuturor tipurilor de consiliere : • Consilierea este. ei vor recunoaste in unanimitate ca nu este de dorit: . de comunicare. 2. plina de constrangeri conduce la exacerbarea Eului de Parinte.sa-ti exprimi in mod spontan sentimentele adevarate cu Copilul Liber. Cand de exemplu. am raspuns unei emotii. originale si unice din noi insine. raspund cu Eul parental unei persoane care mi s-a adresat cu Eul de copil. Incheierea procesului de consiliere in momentul in care clientul a indeplinit scopurile si obiectivele prevazute in contractul terapeutic. . 4. 6. clientui este incurajat sa identifice si sa exprime tot mai mult ceea ce este unic si irepetabil în el. Consilierea ce are la baza Analiza Tranzactionala este guvernata de anumite principii generale . Consilierul explica clientului ca recunoasterea Starii de Copil reprezinta punctul esential al dezvoltarii sale si. . de altfel.sa te revolti impotriva tuturor formelor de nedreptate cu Copilul Rebel. 2.

e. ceea ce vrea sa schimbe. d. d. c. pentru a le putea folosi in evaluarea propriului comportament. Relatia de consiliere Relatia de consiliere este definita ca un parteneriat între cei doi protagonisti. sa evite jucarea rolurilor de victima.40 2. 5.sa ajute clientul la învatarea conceptelor A. practician tranzactionalist . sa asiste clientul la realizarea contractului cu el insusi. 4. . Copilul este consultat. Consilierul ajuta clientul sa constientizeze faptul ca. e. Responsabilitatile consilierului.client. la analiza tranzactionala. sa considere consilierul drept aliat al schimbarii si nu magician. in mai toate deciziile luate. sa conduca si sa dirijeze procesul de consiliere in vederea realizarii obiectivelor clientului. sa identifice potentele interioare ce ar putea fi antrenate în obtinerea schimbarii. impreuna cu clientul. sa tina la curent clientul cu directia si rezultatele consilierii. Clientul este incurajat sa aiba incredere in intuitie. expectante si scopuri diferite. analiza jocurilor psihologice si analiza scenariilor de viata. sa contribuie la stabilirea unei relatii terapeutice de siguranta si încredere. In aceasta directie foarte utile se dovedesc a fi temele/sarcinile de lucru. b. Exemplu: sa gaseasca un numar cat mai mare de completari ale frazei: „hotarasc sa-mi permit sa…” 3. sa asculte etc). c. Consilierul ajuta clientul sa-si exprime liber si spontan sentimentele. sa considere obiectivele clientului mai importante decat cele proprii. sa stabileasca. sa se mire. b. precum si responsabilitatile clientului sunt prevazute în contractul initial: • Responsabilitatile consilierului: a. prin contract. f. rolul consilierului fiind cei de martor sau facilitator. sa participe activ. 3. Clientul este sprijinit sa-si însuseasca noi libertati. salvator sau persecutor . sa-si asume responsabilitatea pentru propriile decizii si actiuni si sa îndeplineasca sarcinile date de consilier. g.T. fiecare dintre ei cu viziuni. • Responsabilitatile clientului: a. sa experimenteze senzorialitatea sa (sa priveasca.

17. Empatia. Principii de baza ale interventiei psihodinamice. Relatia dintre CP si psihoterapie. Elemente si puncte de reper in demersul CP 14. Problematica in CP. Tipuri de consiliere psihologica. 21. 9. Evaluarea in procesul de CP. Caracteristici ale interventiei in CP. 10. Tehnici ale interventiei comportamentale. 18. 16. tehnica desensibilizarii sistematice. Selectarea segmentului pe care se va lucra (segmentarea problemei). 2. Etapele procesului de consiliere conform AT.SUBIECTE 1. 24. 23. 6. Relatia terapeutica.) . Tehnici de consiliere in orientarea umanista. Relatia de consiliere in abordarea umanista. 4. Caracteristici ale consilierii psihologice ca si concept. Obiectivele consilierii psihologice (CP). 3. Orientarea cognitiv-comportamentala: caracterizare. Definiti consilierea psihologica. Orientarea umanista: caracterizare 22.: subiectul “Tehnici ale interventiei comportamentale” se poate segmenta in: tehnica stingerii. 27. 19. Orientarea comportamentala: caracterizare 20. Analiza tranzactionala (AT): caracteristici. 8. 11. 7. 5. Rezistenta fata de empatie. Etapele procesului de consiliere (Rogers). Distorsiunile de rationament. 26. Relatia de consiliere in AT. OBSERVATIE: Subiectele mai mari vor fi segmentate in subiecte mai mici in examen (ex. 25. 13. 12. Fazele CP.41 CONSILIERE PSIHOLOGICA . Mecanismele de aparare. tehnica aversiva etc. 15.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->