Sunteți pe pagina 1din 3

Flori de mucigai de Tudor Arghezi Poezia apartine modernismului si nu apar deloc elemente traditionaliste.

Poezia este cea care deschide volumul de versuri cu acelasi nume. Manolescu spunea ca volumul este " cartea cea mai originala a lui Arghezi". E inspirat de perioada pe care o petrece in inchisoare ( a fost inchis la Vacaresti, in timpul Primului Razboi Mondial fiind acuzat de colaborationism. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, a facut iar inchisoare din cauza pamfletului "Baroane" considerat a leza autoritatile hitleriste ). Volumul are ca tema reprezentarea unei lumi aflate la marginea societatii. Poeziile au in mare parte un caracter epic si se definesc prin coexistenta elementelor de argou, a trivialitatii, a grotescului considerata de Hugo Friedric "categorii negative" definitorii pentru sensibilitatea modernista. Cartea este expresia unei viziuni asupra lumii diferite de cea din primul volum intitulat "Cuvinte potrivite", astfel Nicolae Balota spunea: "Flori de mucigai este opera antipsalmistului, a unui batjocoritor genial al Cuvintelor potrivite". Reprezentativa pentru volum este poezia cu care se deschide cartea "Flori de mucigai", arta poetica in care se exprima conceptia despre lume, despre poezie si despre rolul poetului. (Tema poeziei este creatia) Tema poeziei exprima efortul creator al artistului pentru un produs spiritual si consecintele pe care le are acesta asupra starilor interioare ale eului poetic, chinuit de framantari si de tulburari interioare. Versurile nu mai sunt produsul unei revelatii, al harului divin, ci al unei nelinisti artistice si al setei creatoare. Titlul poeziei este, de asemenea, si titlul volumului din care face parte. Este un oximoron, pentru ca primul termen "flori" este o sugestie a frumosului, cel de-al doilea "mucigai" are valoare subversiva, sugerand uratul sau descompunerea. Contradictia din structura oximoronului contureaza o lume a valorilor alterate. E un element de intertextualitate pentru ca e o aluzie culturala la titlul unui volum deal lui Baudelaire: "Florile raului". In acest volum este introdusa in literatura notiunea de estetica a uratului. Conceptul corespunde relativizarii notiunii de frumos, uratul fiind prezentat ca valoare estetica. Contravine esteticii transfigurarii din volumul "Cuvinte potrivite" La nivelul textului se creeaza o analogie "flori de mucigai" "le" "stihuri", de aceea titlul poate fi interpretat ca metafora pentru versurile care devin expresie a uratului.

Ideea poetica din prima secventa este detasarea de scrisul inspirat al evanghelistilor. Poezia nu e expresia harului divin si nici nu mai sta sub semnul animalelor emblematice: "Cu puterile neajutorate/ Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul/ Care au lucrat imprejurul/ Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan". Animalele simbolice sunt, potrivit doctrinei religioase, purtatoare ale unor semnificatii esentiale: leul infatiseaza taria si puterea imparateasca, taurul reprezinta virtutea preoteasca si jertfa, iar vulturul e asociat pogorarii Sfantului Duh. Actul creatiei este asociat de poet insingurarii si intunericului reprezentand pentru poetul modernist o experienta similara coborarii in infern, mai precis in infernul fiintei umane: "Le-am scris cu unghia pe tencuiala/ Pe un perete de firida goala/ Pe intuneric in singuratate". Se remarca ambiguitatea primului vers ambiguitatea fiind o caracteristica a poeziei moderniste generata de pronumele "le", care poate fi asociat referintei din titlu, dar si cuvantului "stihuri". Scrisul corespunde scrisului calugarilor sau celui din inchisoare, avand in vedere experienta autobiografica aflata la baza poeziei. Poezia este un monolog liric, o confesiune a eului poetic care isi asuma conditia unui artist fascinat de zonele de umbra din fiinta omului. ( in prima secventa exprimarea conceptiei despre rolul poetului). Ideea poetica din cea de-a doua secventa este definirea versurilor. Cuvantul "stihuri" este inclus in cinci contexte diferite si capata conotatii diferite: "Sunt stihuri fara an/ stihuri de groapa/ de ste de apa/ si de foame de scrum/ stihuri de acum". Poezia se naste dintr-o nedeterminare temporala sugestia timpului incremenit este o constanta a poeziei argheziene. "Groapa" devine metafora a conditiei umane, asociata unui spatiu degradat, iar referintele la sfera senzoriala "foame" si "sete" accentueaza limitele omului. Ultimele versuri ale secventei creeaza ambiguitate: inspiratia divina ii este refuzata sau poetul e cel acare o refuza: "Cand mi s-a tocit unghia ingereasca/ Am lasat-o sa creasca/ Si nu a mai crescut/ Sau nu o am mai cunoscut". Neobisnuita in raport cu banalul condei este combinatia de cuvinte: "unghia ingereasca" fiind o expresie a uratului. Ultima secventa cuprinde ultimele patru versuri ale poeziei. Este delimitata de restul textului, avand o valoare conclusiva, intrucat este reafirmata afinitatea fata de poezia modernista. Primul vers: "Era intuneric. Ploaia batea departe afara" este o imagine stilizata a unui univers ostil; in aceasta lume agresiva, singura alegere estetica adecvata este cea modernista, poezia fiind un produs al efortului creator sau un produs al mestesugarului: "Sima durea mana ca o gheara/ Neputincioasa sa se stranga/ Si m-a silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga". Se

contureaza o antiteza intre: "unghia ingereasca" si unghiile de la mana stanga" sugestie a scrisului demonic. Ideea e evidentiatasi de afirmatia lui Mircea Scarlat: "Arghezi este preocupat in poezia "Flori de mucigai" de frumusete, nu de uratenie. Frumusetea nu a disparut, dar a mucegait, tragedia fiind mai mare decat in cazul anularii". Elementele de versificatie prezente in poezie sunt rima imperecheata si masura variabila. In concluzie, eu consider ca poezia se incadreaza directiei moderniste prin estetica uratului, combinatiile inedite intre cuvinte, prin cuvintele apartinand unor arii lexicale considerate apoetice prin ambiguitate si prin actul poetic definit ca produs al efotului creator. Publicarea acestui volum corespunde unui gest de sfidare a canoanelor, a conventiilor sau tiparelor creatiei lirice. .