Ah, razboiul blestemat Cte vaduve-a lasat n durere - si cti prunci Au ramas orfani de-atunci!

Dar cnd stai sa te gndesti, Toate cele pamntesti Sunt ca umbra norilor, Ca mireasma florilor. Nu-i mirare ca, de-atunci, Au crescut sarmanii prunci Si vad nca soarele Toate vaduvioarele... Doar pe mortii din razboi Putreziti n vnt si-n ploi N-are cine-i ntreba Daca-s fericiti ori ba. George Toparceanu