P. 1
TRATAMENTE TUIA

TRATAMENTE TUIA

|Views: 2,115|Likes:
Published by gheorghiud
Diverse tratamente plante ornamentale
Diverse tratamente plante ornamentale

More info:

Published by: gheorghiud on Nov 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/18/2014

pdf

text

original

TRATAMENTE DE TOAMNĂ PENTRU ABUŞTII DE TUIA

1. Necrozarea ramurilor – Berckmann's Blight

Poza 1 – Necrozarea ramurilor Simptome Infecţia porneşte de la ramurile tinere şi coboară spre ramurile mai bătrâne (de la ramurile mici la cele mari). Culoarea ramurilor se schimbă, de la verde, la maro -roşcat. Tratamente de toamnă La sfârşitul lunii septembrie sau început de octombrie, în zile senine şi fără vânt, se curăţă ramurile necrozate şi se execută primul tratament. Al doilea tratament se execută la începutul lunii noiembrie. În literatura de specialitate se recomandă produse pe bază de: cupru, mancozeb, azoxistrobin. 2. Uscarea ramurilor – Cercospora Needle Blight

Poza 2 – Uscarea ramurilor

Simptome Boala se instalează pe ramurile mai bătrâne şi urcă spre ramurile mai tinere ( de jos în sus; de la trunchi spre vârful ramurilor). Rămurelele se îngălbenesc, devin maronii, apoi se brunifică şi în final cad pe sol. Plantele se debilitează, prin uscarea ramurilor. Tratamente toamna: La începutul lunii octombrie, în zile calde şi fără vânt, se recomandă 1 -3 tratamente, la interval de 10 - 12 zile. Se scutură plantele pentru a aduna toate ramurile uscate. Infecţia fiind mai puternică în interiorul coroanei, curăţarea lor este mai dificilă dar foarte necesară pentru a stopa reinfectarea din fructificaţiile patogenului. După curăţarea ramurilor uscate se face primul tratament. Tratamentele se fac prin îmbăierea plantelor, pentru ca soluţia să ajungă la tulpină şi la ramurile bazale. Rămurelele căzute pe sol, se adună şi se ard. Sunt recomandate produse pe bază de: cupru, mancozeb, azoxistrobin. 3. Uscarea de tip Kabatina – Kabatina Tip Blight

Poza 3 – Uscarea de tip Kabatina Simptome Simptomele apar primăvara, pe creşterile din anul precedent, care se îngălbenesc şi devin maro roşcat, apoi se brunifică. Sunt afectate câte 3 – 6 rămurele. Fructificaţiile patogenului apar ca nişte puncte negre, pe rămurelele uscate. Rămurelele uscate şi infectate, pot rămâne pe plantă sau cad prematur, reprezentând o sursă de infecţie secundară. Tratamente toamna: La sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie, se recomandă 2 tratamente, la interval de 21 de zile. Se vor efectua lucrări de igienizare, prin adunarea ramurilor uscate, căzute pe sol şi arderea lor. În literatura de specialitate se recomandă tratamente cu produse pe bază de: cupru, mancozeb, tiofanat metil.  AZOXISTROBIN grupa: STROBILURINE

Mod de acţiune: Substanţă activă fungicidă cu acţiune sistemică locală, cu translocare translaminară la nivelul frunzei. Se distribuie uniform numai în interiorul frunzei, prin intermediul vaselor conducătoare lemnoase (xilem) de la nivelul acestora. Acţionează preventiv asupra ciupercii inhibând procesul de respiraţie la nivel celular, blocând totodată procesele de sporulare şi de germinare a sporilor. Are efect vitalizant asupra plantei provocând aşa numitul "green effect" (frunze tinere). Conferă plantei rezistenţă la stress climatic şi la boli, cu influenţă pozitivă asupra producţiei (spor de producţie ~ 10%) şi a calităţii acesteia (fructe uniforme, de calitate superioară). Utilizare: Azoxistrobinul este folosit pentru formularea de fungicide simple şi compuse, utilizate în activitatea de protecţie a culturilor de: grâu; orz; floarea soarelui; rapiţă; cartof; morcov; tomate; ardei; ceapă; viţă de vie.  CUPRU grupa: ANORGANICE Mod de acţiune: Substanţă activă fungicidă şi bactericidă cu aţiune preventivă, de contact. Ionii de cupru sunt absorbiţi în mod pasiv de sporii ciupercilor şi bacteriilor cu care vin în contact. Odată absorbit, cuprul distruge în totalitate sistemul enzimatic al patogenilor. Din acest motiv este necesar ca ionii de cupru să fie prezenţi pe suprafaţa organelor plantelor înaite ca sporii să înceapă să germineze. Nu are acţiune curativă după producerea infecţiei şi pătrunderea patogenilor în ţesuturile plantei. Ca substanţă activă fungicidă şi bactericidă cuprul se prezintă sub forma mai multor compuşi şi anume: hidroxid de cupru, oxiclorura de cupru, sulfat de cupru, sulfat de cupru tribazic şi amestec Bordeaux, fiecare dintre aceştia având particularităţi şi moduri de acţiune specifice. Utilizare: Cuprul ca substanţă activă este folosit pentru formularea de fungicide, utilizate în activitatea de protecţie a culturilor de: fasole; cartof; sfeclă de zahăr; hamei; tomate; ardei; castraveţi; ceapă; măr; păr; gutui; prun; cais; piersic; cireş; vişin; viţă de vie.  MANCOZEB grupa: DITIOCARBAMAŢI Mod de acţiune: Substanţă activă fungicidă cu acţiune preventivă, de contact, cu un spectru foarte larg de combatere a patogenilor, inclusiv a celor localizaţi pe sămânţă. Acţionează asupra patogenilor, în primul rând prin inhibarea germinaţiei sporilor. Caracteristic este modul de acţiune multi-site (întreruperea activităţii enzimatice a patogenilor în 6 puncte diferite), ceea ce împiedică apariţia fenomenului de rezistenţă la patogenii susceptibili. Utilizare: Mancozebul este folosit pentru formularea de fungicide simple şi compuse, utilizate în activitatea de protecţie a culturilor de: grâu; floarea soarelui; soia; cartof; tutun; hamei; tomate; ardei; vinete; castraveţi; ceapă; măr; păr; gutui; prun; cais; piersic; cireş; vişin; viţă de vie; plante ornamentale (crizanteme); silvicultură.  TIOFANAT METIL grupa: TIOFANAŢI Mod de acţiune: Substanţă activă fungicidă cu acţiune de contact şi sistemică, fiind absorbit de plante prin frunze şi rădăcini. Are un foarte bun efect preventiv şi curativ faţă de un spectru larg de agenţi fitopatogeni, care provoacă boli ale plantelor cu infecţie de suprafaţă şi sistemică. Utilizare: Tiofanat metilul este folosit pentru formularea de fungicidesimple şi compuse, utilizate în act ivitatea de protecţie a culturilor de: grâu; orz; floarea soarelui; rapiţă; sfecla de zahăr; tomate; ardei; vinete; castraveţi; pepeni verzi; pepeni galbeni; măr; păr; prun; piersic; cireş; vişin; căpşun; viţă de vie.

BOLILE RODODENDRONULUI ŞI AZALEEI (AZALEEA JAPONEZĂ)
1. PUTREZIREA RĂDĂCINILOR – Phytophtora Root Rot şi PUTREGAIUL BAZEI TULPINII - Phytophtora Crown Rot

Putrezirea rădăcinilor Putrezirea bazei tulpinii Sunt boli vasculare, frecvente la rododendron şi azalee, cauzate de ciuperci din genul Phytophtora (cele mai frecvente: Phytophtora cinnamonia; Phytophtora cactorum). Simptomele produse de ciuperci sunt similare. Primele simptome apar sub forma unor ofiliri ale ramurilor mai tinere sau debile, în timp ce ramurile mai bătrâne nu prezintă nici un simptom. Plantele sensibile mor în câteva săptămâni după apariţia primelor ofiliri. Soiurile mai rezistente la Phytophtora cresc încet, au frunzele de un verde mai deschis şi pot muri în câţiva ani. Ciupercile din genul Phytophtora sunt prezente în soluri grele, fără drenaj, în care stagnează apa şi evoluează mai rapid la temperaturi ridicate (verile călduroase de la noi). Putregaiul bazei tulpinii este favorizat tot de soluri grele dar în plus este cauzat de plantarea prea adâncă a rododendronului. La baza tulpinii, aproape de linia solului, apare o colorare maronie a lemnului. Simptomele apar după instalarea bolii, la un stres provocat de umiditate prea mare sau de secetă. Tratarea plantelor cu produse de protecţie a plantelor nu ajută la eradicarea bolilor deoarece în momentul apariţiei simptomelor rădăcinile sunt deja distruse sau coletul plantei este afectat de boală. Pentru prevenirea apariţiei putregaiului rădăcinilor şi a bazei tulpinii, se vor lua măsuri chiar de la cumpărarea plantelor: 1. Se vor cumpăra plante cu frunze de un verde intens, bine dezvoltate şi care nu prezintă simptome de ofilire; 2. Dacă se vor planta în grădină, se va ţine cont de locul în care le plantăm. Să nu avem expunere la soare puternic iar solul să fie bine drenat şi aerisit. Nu vom planta rododendroni sau azalee în zone în care se acumulează apa din ploi. Dacă le vom lăsa în ghivece, expunerea să fie în zona cu soare de dimineaţă; 3. Adâncimea de plantare să fie la nivelul solului din ghiveci; 4. Nu se plantează în locul plantelor care au murit datorită putregaiului rădăcinilor (ofiliri);

5. Dacă avem posibilitatea, cumpărăm soiuri rezistente la Phytophtora (pe eticheta plantei se specifică uneori, acest lucru); 6. Se vor face tratamente chimice, preventiv. Se recomandă tratamente cu produse pe bază de matalaxil, fosetil de aluminiu sau mefenoxam. Din aprilie şi până în noiembrie se vor face 2 - 3 tratamente prin pulverizarea soluţiei pe plante dar şi prin udare la baza tulpinii. Ciupercile sunt active în condiţii de umiditate mare şi căldură excesivă, condiţii întâlnite la noi. Se vor elimina resturile vegetale de sub tufe şi se va pune scoarţă proaspătă pentru a păstra răcoare la rădăcini. Plantele din ghivece trebuie să aibă un drenaj bun şi tăviţă pentru scurgerea excesului de apă. Plantele ofilite se elimină din grădină şi se distrug prin ardere. 2. BRUNIFICAREA MUGURILOR FLORIFERI –Bud blast

Mugur brunificat

Cicadă

Simptome Mugurii floriferi se brunifică şi se usucă. Pe suprafaţa lor se observă puncte negre, sporii ciupercii Pycnostysanus azaleae. Prezenţa sporilor ciupercii este singura diferenţă între mugurii uscaţi datorită ciupercii şi mugurii uscaţi datorită altor cauze (secetă, îngheţ). Cauze Cauza acestei brunificări este ciuperca Pycnostysanus azaleae răspândită de cicadele care îşi depun ouăle în solzii mugurilor florifer i. Controlul bolii Pentru evitarea transmiterii ciupercii, se vor efectua tratamente cu produse de protecţie a plantelor pentru distrugerea cicadelor. Dar acest lucru este mai dificil deoarece cicadele zboară de la mijlocul verii până în toamnă şi este posibil să nu se efectueze tratamente la momentul potrivit. Se vor îndepărta mugurii brunificaţi imediat ce s-au uscat pentru a nu permite apariţia sporilor ciupercii.

BRUNIFICAREA ŞI USCAREA MUGURILOR FLORIFERI – Bud Drop şi Bud Dry Simptome Mugurii floriferi, aparent sănătoşi, se brunifică în primăvară şi se usucă. Planta nu are alte simptome de îmbolnăvire. Cauze Uscarea mugurilor floriferi are legătură cu zile de secetă din perioada formării lor (august – septembrie). La plantele crescute în ghivece dar şi la cele din grădină, se va ţine cont ca umiditatea solului să fie cât mai uniformă. Aplicarea îngrăşămintelor în a doua jumătatea a verii, poate fi o cauză a uscării mugurilor floriferi în primăvara următoare. Controlul uscării mugurilor Pentru a preveni uscarea mugurilor floriferi, plantele vor fi udate în mod regulat, cu o cantitate suficientă de apă astfel ca solul să nu fie niciodată uscat. Aplicare îngrăşămintelor se va face primăvara, după intrarea în vegetaţie a plantelor sau cel mai târziu la începutul verii.

MUCEGAIUL DE ZĂPADĂ (Microdochium nivale) O BOALĂ CARE AFECTEAZĂ GAZONUL
MUCEGAIUL DE ZĂPADĂ (Microdochium nivale) O BOALĂ CARE AFECTEAZĂ GAZONUL

1. Simptome: - Boala apare asociată cu topirea zăpezii primăvara, când se observă pete rotunde (Ø 1 – 3 cm) de culoare galbenă. Pe măsură ce boala evoluează frunzele de iarbă devin maronii iar diametrul petelor ajunge la 50 – 60 cm;

- În condiţii de umiditate, marginile petelor devin rozalii datorită sporilor ciupercii; - Iarba din aceste zone poate fi distrusă parţial sau total; - Atacul ciupercii se produce în vetre. 2. Cauze: - Mucegaiul de zăpadă este produs de ciuperca Microdochium nivale. Ciuperca se transmite prin seminţe dar şi prin sol şi resturi vegetale; - Vremea umedă şi temperaturile scăzute ( 5 – 15 °C) favorizează dezvoltarea ciupercii. Sub stratul de zăpadă se dezvoltă foarte bine iar odată cu topirea ei sporii sunt răspândiţi în zonele învecinate prin picăturile de apă, unelte, animale sau pe tălpile celor care calcă gazonul; - Mucegaiul de zăpadă este foarte comun în straturile de gazon acoperite sau nu, de zăpadă, de un strat gros de frunze sau în gazonul netuns, cu o aeraţie slabă. 3. Recomandări: - Iarba trebuie cosită la înălţimea potrivită. Dacă toamna este lungă şi iarba vegetează (vegetează la temperaturi de 6 – 7 °C) se va tunde la 3 – 4 cm; - Se va evita fertilizarea după luna septembrie. Fertilizările vor fi echilibrate, cu îngrăşăminte complexe nu cu azot simplu. În cazul în care gazonul a suferit în anul respectiv toamna se poate aplica potasiu; - Gazonul va fi greblat şi curăţat de resturi vegetale înainte de venirea iernii; - În zonele cu multă zăpadă se va sparge crusta pentru ca topirea să fie mai rapidă; - Dacă apar zone în care bălteşte apa se va îmbunătăţii drenajul; - Se vor aplica tratamente cu produse de protecţie a plantelor. În literatura de specialitate se recomandă tratamente cu produse pe bază de: - clorotalonil – cu acţiune de contact (Bravo 500 SC, etc); - iprodione – cu acţiune de contact (Rovral 500 SC, etc); - propiconazol – cu acţiune sistemică ( Bumper 250 EC; Tilt 250 EC, etc); - tiofanat-metil – cu acţiune de contact şi sistemică (Topsin 500 SC; Topsin Al 70 PU, etc). - tebuconazol – cu acţiune sistemică şi translocare acropetală, prin xilem, în toate organele plantei (Folicur Solo 250 EW; Gat Tessla 25 WG; Orius 25 EW; Riza 250 EW, etc.) - Tratamentele se vor face primăvara după încălzirea vremii şi se vor face 2 tratamente: cu un produs de contact iar după 5 zile cu un produs sistemic. Înainte de tratament se va grebla iarba şi se vor aduna şi distruge prin ardere, toate resturile vegetale; - Se pot elimina vetrele afectate de boală, imediat ce apar, prin scoaterea plantelor bolnave şi a solului (cam 2 cm în adâncime). În zona respectivă se pune pământ proaspăt, amestecat cu nisip şi seminţe de iarbă. Se bătătoreşte locul. Rezultatele sunt spectaculoase dar necesită mai multă muncă.

PĂDUCHII ŢESTOŞI ŞI PĂDUCHII LÂNOŞI DĂUNĂTORI AI PLANTELOR DE APARTAMENT

Plantele ornamentale din apartamente care au fost infestate cu păduchi sau care au fost puse lângă plante infestate cu păduchi ţestoşi sau lânoşi, trebuie urmărite pe toată perioada iernii. 1. Simptome: - Adulţi şi larve ale păduchilor ţestoşi se observă de-a lungul nervurilor frunzelor, pe lastari şi ramuri. Femela adultă are corpul oval-piriform, plat, de culoare galbenă-portocalie. Larva este eliptică, gălbuie (Fig. 1); - Adulţi şi larve ale păduchilor lânoşi apar pe frunze, pe lăstari şi în crăpăturile ramurilor. F emela are corpul oval-alungit, roz-gălbui, acoperit cu o secreţie pulverulentă albă. Larva este plată, galben-roşiatică (Fig. 2). - Frunzele se deformează datorită înţepăturilor larvelor care se hrănesc cu sevă; - Pe măsură ce numărul de larve este tot mai mare se instalează fumagina, cad frunzele iar florile rămân mici sau nu mai apar. - Odată cu înmulţirea dăunătorilor încep să se usuce ramurile tinere apoi se poate usca întreaga plantă.

Fig. 1 Fig. 2 1. Cauze: - Păduchele ţestos al lămâiului – Coccus hesperidum; - Păduchele lânos al lămâiului – Planococcus citri; - Păduchele alb al leandrului – Aspidiotus nerii;

Aceştia sunt păduchii cel mai des întâlniţi, sunt polifagi şi atacă plante din numeroase familii: Citrus; Ficus; Cactus; Cycas; Asparagus; Nerium – Leandrum; etc. La plantele ornamentale păstrate peste iarnă la temperaturi de peste 18 ° C şi care au fost infestate cu păduchi în toamnă, pot să apară larve care migrează în masă, pe frunze, lăstari, ramuri dar şi pe plantele sănătoase amplasate lângă cele infestate. 1. Controlul dăunătorilor: - Monitorizarea precoce – se controlează frunzele şi ramurile pentru a determina prezenţa adulţilor şi apariţia secreţiei lipicoase pe frunze. „Roua de miere” indică apariţia larvelor şi este momentul optim de aplicare a tratamentelor. - Controlul cultural – plantele grav infestate, care nu au fost tratate timp îndelungat, mai ales plantele mici, cu frunziş bogat sau greu de tratat se vor distruge. - Controlul chimic – tratamentul cu produse de ptotecţie a plantelor se face în momentul apariţiei larvelor deoarece acestea pot fi distruse. Stadiul larvar durează între 25 – 70 de zile în funcţie de dăunător şi de condiţiile de păstrare a plantelor. Adulţii au o carapace ca un scut împotriva substanţelor chimice. Pentru a distruge dăunătorii trebuie să ţinem cont de câteva reguli: 1.Începutul aplicării tratamentelor să fie la apriţia larvelor; 2. Concentraţia produselor utilizate nu trebuie să depăşească doza recomandată. Prin mărirea concentraţiei nu distrugem toate larvele dar vom avea forme rezistente iar următoarele generaţii vor fi tot mai greu de distrus. 3. Alternarea substanţelor active utilizate la tratamente. Aceşti dăunători dezvoltă uşor rezistenţă la produsele de protecţie a plantelor. Produsele cele mai eficiente şi recomandate pentru aceşti dăunători sunt pe bază de: - acetamiprid (MOSPILAN 20 SG sau SP – 0,02 %); - tiacloprid (CALYPSO 480 SC – 0,02%); - tiametoxam (ACTARA 25 WG – 0,01%). Tratamentul se repetă la 7 – 8 zile cu altă substanţă activă. În cazul unui atac puternic se efectuează 3 tratamente având în vedere că stadiul larvar durează de la 25 de zile în sus. Cu o serie de tratamente nu se pot distruge toţi dăunătorii şi vom repeta seria de 2 sau 3 tratamente atunci când apar noile larve. La aplicarea tratamentelor trebuie să se ţină cont şi de prezenţa sau absenţa florilor (citrice, leandru). În perioada apariţiei florilor şi deschiderii lor este bine să evităm aplicarea de tratamente pentru a nu distruge florile şi fructele abea legate. Vom controla plantele să nu apară fitotoxicitate.

BOLI ALE FOLIAJULUI PLANTELOR DE APARTAMENT PRODUSE DE BACTERII

În lunile de iarnă, cu luminozitate redusă, multe plante de apartament au de suferit din cauza bolilor produse de bacterii.

1. Simptome: - Marginile frunzelor se îngălbenesc de la vârf spre mijloc, se brunifică şi se usucă; - Leziuni brune, înconjurate de un halou galben, pe diferite zone ale frunzei; - Leziuni translucide pe limbul frunzei, care se extind, se îngălbenesc şi devin brune; - Ofiliri ale plantei urmate de putrezirea rădăcinilor şi moartea plantei. Simptomele diferă în funcţie de bacteria care produce boala, de planta afectată dar şi de condiţiile în care trăiesc plantele. Ele pot să apară treptat, cu o evoluţie lentă (14 - 20 zile) sau, pot să apară şi să evolueze rapid (2 – 14 zile). În cazul în care sunt afectate vasele conducătoare, plantele se ofilesc (evoluţia bolii este ireversibilă) iar planta moare. 2. Cauze: Mai multe bacterii sunt responsabile de apariţia bolilor foliare la plantele de apartament. Dintre acestea enumerăm: Xanthomonas campestris pv. diffenbachiae, Xanthomonas campestris pv. syngonii; Xanthomonas campestris pv. hederae; Pseudomonas cichorii, Erwinia carotovora pv. carotovora; Erwinia chrysanthemi; Pactobacterium carotovora. Aceste bacterii pot distruge porţiuni de frunze, frunze întregi, peţiolul frunzei sau pot pătrunde în vasele conducătoare pe care le distrug şi apar ofiliri. De cele mai multe ori bacteriile sunt prezente pe suprafaţa frunzelor plantelor de apartament dar nu produc pagube. În cazul în care apar condiţiile propice dezvoltării lor, ele se multiplică rapid şi apar simptomele de boală. 3. Condiţiile necesare dezvoltării bacteriilor: - Umiditate ridicată în aer şi sol; - O aerisire necorespunzătoare a încăperii sau o aglomerare a plantelor; - Udarea neregulată a plantelor; - Luminozitate redusă; - Temperaturi ridicate (22 – 34 º C) sau temperaturi fluctuante; - Sol greu; - Ghivece prea mari sau prea mici; - Lipsă sau exces de îngrăşăminte; - Dăunători (păduchi lânoşi, păduchi ţestoşi, acarieni) care înţeapă frunzele şi permit pătrunderea bacteriilor în ţesuturi sau transmit boala de la o plantă la alta. 4. Controlul plantelor infectate cu bacterii: - Se vor cumpăra, pe cât posibil, plante sănătoase, fără simptome de boală; - Plantele vor fi udate în mod regulat şi se va evita excesul de apă. Este de preferat să fie un sol mai uscat pentru a evita îmbolnăvirea plantelor; - Se va sigura o aerisire corespunzătoare a încăperii şi se va evita aglomerarea plantelor pentru a permite circulaţia aerului printre ele; - Solul din ghivece trebuie să fie permeabil; - În perioada de iarnă îngrăşămintele se aplică la două săptămâni la plantele cu flori, iar la cele cu frunze odată pe lună. În cazul în care temperatura din încăpere este mai mică de 21 °C, nu se vor aplica îngrăşăminte.

- Temperatura optimă din încăpere este de 21 ºC şi trebuie evitate fluctuaţiile mari de temperatură; - Plantele cu simptome de boală se izolează iar porţiunile de frunze bolnave se îndepărtează cu ajutorul unei foarfeci care va fi sterilizată cu alcool după fiecare tăiere. Bacteriozele se transmit prin picăturile de apă, prin uneltele de lucru şi mâinile celui care lucrează. Dacă sunt afectate mai mult de 1/3 din frunze, acestea se îndepărtează treptat pentru a nu dezechilibra procesul de fotosinteză; - Se vor controla plantele pentru a depista din timp apariţia primelor simptome de boală sau eventuali dăunători; - Plantele trebuie menţinute într-o stare cât mai bună de dezvoltare deoarece bacteriozele afectează mai repede plantele slab dezvoltate, bolnave sau cu dăunători; - În cazul apariţiei unor simptome specifice bacteriozelor, se pot efectua tratamente cu produse de protecţie a plantelor dar, de cele mai multe ori, efectele nu sunt cele scontate. Cel mai eficient tratament în cazul bacteriozelor este prevenţia (asigurarea condiţiilor optime dezvoltării plantelor). Dintre produsele de protecţie a plantelor utilizate în tratarea bacteriozelor, în stadii incipiente, amintim produse pe bază de: cupru, mancozeb, miclobutanil. În unităţile specializate cu produse de grădinărit se pot găsi sprayuri cu amestec de produse recomandate şi pentru bacterioze. Aplicarea tratamentelor se va face cu atenţie pentru a nu se produce accidente nedorite iar produsele vor fi păstrate în spaţii închise, separat de produsele alimentare.

TOAMNA, O GRADINA INGRIJITA SI SANATOASA

Un prim pas este curăţenia de toamnă care presupune înlăturarea tuturor buruienilor, resturilor vegetale, a lăstarilor uscați ai plantelor perene. Resturile vegetale afectate de boli sau dăunători se ard pentru a distruge sursa pentru anul următor. Se pot vărui trunchiurile copacilor pentru a-i feri de dăunători.

Resturile vegetale precum frunzele și fructele căzute nu se ard, ci sunt destinate compostării, o metodă prin care sunt transformate într-un îngrășământ organic valoros. Plantele ierboase anuale se smulg cu rădăcină cu tot și pot fi adăugate în amestecul destinat compostării. Alegeţi-vă cu grijă locul în care veti amenaja spaţiul pentru crearea compostului, astfel încat să îmbinaţi funcţionalul cu esteticul şi să nu vă deranjati vecinii cu eventuale le mirosuri. Când nu aveți suficientă materie primă, îngropați pur și simplu resturile vegetale în sol, de fiecare dată în alt loc, iar Mama Natură își va face treaba. După ce se curăţă brazdele de resturi vegetale, se sapă pământul, fără mărunţire, la o adâncime de 20-25 cm, asigurând expunerea la ger şi implicit distrugerea eventualelor larve de dăunători care iernează în sol. Cu această ocazie se pot îngloba în sol şi îngrăşămintele organice semidescompuse sau cele chimice greu solubile. În această perioadă nu se mai fac fertilizări la plante, singura excepție o fac plantele care înfloresc toamna târziu sau iarna. Excesul de fertilizant în perioada rece, duce la scăderea rez

istenței la frig a plantelor. Spre sfârșitul toamnei și până la venirea zăpezii, se tunde gazonul. Se poate aplica un fungicid împotriva bolilor specifice perioadei reci. Fertilizarea gazonului toamna se poate face cu un îngrășământ granulat cu descompunere treptata, tip "Winter", cu perioada de actiune de 4-5 luni, care mărește rezistența gazonului la îngheț. În lunile octombrie-noiembrie, se plantează butașii de tradafir în pământul pregătit încă din puna septembrie cu îngrașământ organic. Pentru a-i feri de îngheț, se face mușuroirea trandafirilor prin adăugarea de pământ bine mărunțit în jurul tulpinii până la 10-30 cm înălțime. Tulpinile mai înalte pot fi înfășurate în saci de pânză sub care se adaugă paie. Același lucru se poate face și la pomii tineri sau sensibili ca migdalul sau smochinul. Se plantează pomii fructiferi începând cu luna octombrie şi până la primul îngheţ, nu înainte de a se face mocirlirea rădăcinilor prin scufundarea repetată a acestora într-un amestec de balegă de vacă, pământ de ţelină şi apă. Tot acum se plantează arbuştii fructiferi: afin, coacăz, zmeur. Se taie rădăcinile rănite sau uscate, se scurteză tulpinile, se mocirlesc rădăcinile.

BOLILE RODODENDRONULUI ŞI AZALEEI (AZALEEA JAPONEZĂ) part AZALEEA JAPONEZĂ ( RODODENDRONUL)
AZALEEA JAPONEZĂ ( RODODENDRONUL)

Azaleea japoneză, cu frunze veșnic verzi, este un arbust peren tot mai des întâlnit în grădinile noastre. Florile sunt de obicei roșii, roz sau albe. Se dezvoltă cel mai bine în zona grădinii cu 3 - 4 ore de soare pe zi, dar nu soarele torid de amiază. În umbră totală azaleele fac puține flori iar în locurile foarte însorite florile trec foarte repede iar plantele suferă. Azaleea poate fi păstrată și în ghivece dar tot în zonele cu penumbră. Una din cauzele îmbolnăvirii arbuștilor de azalee este solul calcaros. Azaleea nu rezistă pe soluri calcaroase, ea avînd nevoie de un sol acid (pH = 4,5 – 5,8). Deoarece apa de la robinet conține mult calcar pot apărea probleme în dezvoltarea arbuștilor care pot duce la declinul lor după 2 -3 ani. Dacă solul grădinii este alcalin sau apa folosită la udare este calcaroasă (specific apei din țara noastră), se poate acidifia solul prin acoperirea acestuia, în jurul azaleei, cu ace de conifere sau frunze de stejar. În magazinele de specialitate se găsește sol pentru rododendron (azalee), un amestec cu turbă roșie, pentru a scădea alcalinitatea solului. Se poate interveni și cu îngrășăminte pe bază de fier și magneziu. Acidifierea solului este foarte importantă dar trebuie făcută preventiv, pentru a nu apărea fenomenele de îmbolnăvire. În cazul în care plantele sunt în ghivece, se va urmări și modul în care se face udarea. Apa în exces duce la asfixierea rădăcinilor și la apariția putregaiurilor, cauze ale ofilirilor și căderii frunzelor. În final plantele pot muri. Tot așa, neudarea suficientă în perioadele secetoase duce la veștejirea vîrfurilor de creștere și a mugurilor floriferi. Florile veștejite se vor îndepărta prin tăierea lăstarului sub inflorescență. Astfel se stimulează lăstărirea ramurilor. Se vor îndepărta lăstarii uscați sau firavi și se vor scurta lăstarii prea lungi. Prin aceste tăieri efectuate după înflorit, se igienizează arbustul dar se și corectează forma coroanei sau tufei. Se îndepărtează mugurii nedeschiș i care pot fi sursă de îmbolnăvire, datorită putregaiurilor care se pot instala la nivelul acestora. Îmbolnăvirea azaleelor poate fi cauzată de boli, de unii dăunători prin deschiderea unor por ți de intrare pentru patogeni dar și de dezechilibrele care pot apărea în dezvoltarea plantelor, datorate pH-ului solului cât și a lipsei unor microelemente.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->