Sunteți pe pagina 1din 2

Alta matematica -arta poetica neomodernistaPoezia Alta matematica, de Nichita Stanescu, inclusa in volumul Maretia frigului, publicat in anul

1972, este alcatuita din doua perspective, cea a obiectivitatii sau a abstractului aprioric si cea a subiectivitatii, derivate din minte, respectiv din inima.. Versurile poeziei se organizeaza in asa el incat pot reprezenta o zicere adresata unui public ( noi stim !, un monolog intim al eului liric ( numai tu si cu mine ! si chiar un gand comunicat a ectiv iubitei ( Pieri din mintea mea ! !. "ema poeziei pare sa o constituie asadar iubirea, ceea ce ace ca statutul de arta poetica neomodernista al poeziei sa se contureze intr#un mod neobisnuit, intrucat o viziune despre lume a eului liric, o maniera de a comunica a acestuia cu cititorul, nu se desprind decat intr#un plan secund celui iubirii. "ema poeziei este sugerata si de titlul acesteia, care situeaza iubirea sub semnul unor reguli di erite, aparent irationale, daca se tine cont de analogia cu stiinta matematicii, altele decat cele cunoscute si valabile intr#un plan obiectiv, dar care este complet indi erent inimii si sentimentelor ei. $n cadrul poeziei, iubirea este redata prin orma intregului supus celor patru operatii matematice, drept dovada stand numeroasele elemente, ci re sau iinte concrete, alaturate doua cate doua, in ideea obtinerii un rezultat % unu ori unu fac unu,/dau un inorog ori o para nu stim cat face . $ntregul, contopirea este si ceea spre ce aspira cei doi iubiti, reprezentati prin ormele pronumelui personal ( eu si cu tine , tu si cu mine !, intr#o comunicare ce se doreste a i reciproca. Viziunea despre iubire este inregistrata din perspectiva inimii, careia nu i se pot aplica regulile logicii. &a nu are un raspuns pentru toate intrebarile, nu detine o viziune atotcuprinzatoare in care iecare obiect isi are rolul si unctia sa, mai ales ca lucrurile sunt analizate uzand de sentimente. Acest univers il secondeaza pe cel al ratiunii, riguros, care in discursul liric opereaza cu notiunile abstracte matematice % mai ales ci rele si cele patru operatii. 'e cealalata parte, perspectiva subiectiva pare sa ie orientata asupra obiectelor concrete, ce tin de realitatea vizuala, materiala % imaginarul poetic ace in acest caz re erire la animale (inorog, iepure, porc, cal! sau obiecte (plapuma, steag, corabie!. &)istenta acestor doua moduri ale constiintei de a se orienta nu permite o delimitare clara a secventelor poetice, tomai pentru ca ele se inter ereaza rapid, odata la doua#trei versuri. Se pot distinge insa doua planuri, intre care eul liric realizeaza a ectiv o analogie, in incercarea sa de a#si e)plica iubirea. Pe de o parte poate i situata aceasta clasi icare a perspectivelor care pornesc odata din minte, si mai apoi din inima. 'aca mintea pare sa aiba un raspuns logic (* Noi stim ca unu ori unu fac unu +!, inimii uneori acesta i se re uza ( dar un nor fara o corabie/ nu stim cat face ), alteori ii este deslusit % un cal fara u n tramvai/face un inger . Aceasta inconsecventa a celor doua planuri este prezenta in primele doua stro e ale discursului liric sub orma unui mesa, adresat, ca o serie de premise, unui public. $mpresia se datoreaza olosirii pronumelui * noi + ce sugereaza ideea de public, de spectatori care se supun si ei acelorasi norme. Acest cadru general, cu valoarea principiala, va i dublat de un al doilea plan, in care eul liric devine subiectiv si se

concentreaza pe dilema iubirii sale. &a tine de perspectiva sentimentala, iar eul liric pare sa o raporteze atat la planul mintii, cat si la cel al inimii. $ndi erent de raportare, obtinerea unui rezultat este imposibila % tim ca unu plus unu fac doi,/dar eu si cu tine/ nu stim, vai, nu stim cat facem! si A"(#)/o conopida plus un ou, face un astragal# / Numai tu si cu mine/inmultiti si impartiti/adunati si sca$uri/ramanem aceeasi# . 'upa cum am a irmat de,a, eul liric incearca prin analogie sa gaseasca un raspuns, lipsa acestuia implicandu#l a ectiv in discursul liric prin intermediul inter,ectiilor * vai +, si * ah +. - analogie se realizeaza pana la urma % asa cum modul de gandire subiectiv, sentimental odata gaseste un raspuns, alteori nu, la el si eul liric, daca nu va descoperi iubirea ca intreg al lui si al iubitei, se decide cel putin asupra unei perspective % Pieri din mintea mea ! %evino-mi in inima ! . Acesta alege iubirea, sentimentul si re uza dimensiunea rational#abstracta nu din ignoranta, ci dintr#o nevoie interioara, preocupata de ea si nu de concepte care ii sunt indi erente. 'esi abordeaza sentimente, discursul liric este unul intelectualizat, un produs cognitiv, de aici derivand poate re uzul eului liric pentru mental, revenirea in inima iind echivalenta cu ine)primarea cuvantului, cu tacerea. Neomodernismul poeziei nu se desprinde numai din acest ,oc la nivel ideatic . mesa,ul bene iciaza de o neobisnuita punere in scena cu a,utorul limba,ului. Nivelul mor ologic este prea putin divers in materie de parti de vorbire, substantivul si verbul impunandu#se, chiar cu aceleasi orme, creand un schematism ce in a doua stro a rizeaza absurdul, in contrast cu logica etalata anterior. $n cadrul atator contradictii, inalul imperativ# revelator pare cu atat mai parado)al. Peste toate acestea se adauga sentimentele eului liric (ele motiveaza cautarea cu a,utorul inimii!, o tensiune a nervilor intre nesiguranta si certitudine, intre *vai +, * ah +, * desigur + si un nerabdator dublu semn al e)clamarii. $n retrospectiva, se poate a irma ca titlul reprezinta si o concluzie a discursului liric, prin careeste sugerata e)cluderea iubirii ca subiect al mintii si asezarea ei in planul careia ii apartine de drept, cel al sentimentelor. Alta matematica poate reprezenta, din perspetiva artei poetice, o meta ora pentru desemnarea creatiei, mesa,ului poetic. Ast el, in spiritul curentului neomodernist, poezia, prin constrast cu logica ce caracterizeaza stiintele e)acte, se sustrage acesteia, pentru ca poezia nu isi numeste in mod direct obiectul discursului liric, pentru ca nu doreste (la $on barbu, metoda era numita * ocoluri tematoare + in ,urul * e)istentelor substantial inde inite +! sau pentru ca nu stie. &senta poeziei este asadar misterul . ea este mai ales subiectiva, de aceea mesa,ul se comunica din perspetictiva subiectiva a inimii, a emotiilor, pentru care a a la cat ace un munte impartit la o capra este mai important decat a sti ca unu ori unu fac unu !