Sunteți pe pagina 1din 723

Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoare piese memori alistice ale secolului - este

saraca in fapte de viata exterioara: schita copila riei intr-o familie de pastori, 0 trecere in revista a practicii de medic pSihia tru,intTInirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice (Africa, India). Oar pe fundalul acestor sumare evenimente ext erioare se deseneaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. T reptele ei cronologice sint intuitia, la 0 virsta incredibil de mica, a unei ent itati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul, tirzia lui autor ealizare (<< Viata mea, spune Jung de la bun inceput, este povestea unei realiza ri de sine a incon~tientului ). Aceasta a doua viata, cea launtrica, s-a exprimat in vise, viziuni, calatorii in spatH extramundane, experienta nemijlocita a lui Oumnezeu - marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile sale asupra viit orului umanitatii ~i gindurile cele mai intime despre religie, numai in Amintiri . $i din acelea~i experiente launtrice s-a nascut originala opera jungiana. Cons iderindu-Ie incompatibile cu contributia sa ~tiintifica, Jung nu ~i-a inclus Ami nfirile in corpusul Operelor complete. $i totu~i aceasta carte autobiografica ra mine cea mai buna introducere in psihologia analitica jungiana: aici pot fi gasi te originea ~isemnificatia conceptelor ei fundamentale - de la incon~tient colect iv ~i arhetipuri pina la individuatie . ISBN 973-28-0699-0 Foto copertii: HENRI CARTIER- BRESSON

COLECTIA memoriijjurnale DIE SCHoNE FAMILIL T 0 FAN

CARL GUSTAV JUNG (1875-1961), psiholog ~i psihiatru elve(ian. Nascut la KeJ3wil (cantonul Thurgau), a facut studii de medicina generala ~i psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zurich, ~i medic-~ef la clinica ps ihiatrica universitara BurghOlzli. S-a consacrat insa precumpanitor psihoterapie i clinice ~i, concomitent, cercetarii experimentale ~i teoretice. In 1904 inteme iaza la ZUrich un laborator de psihopato10gie experimentala, valorificind obserf atii personafe ~i descoperiri In domeniul asociatii10r verbale norma1e ~i pato10 gice, al dementei precoce ~i al complexelor. Intre 1907 ~i 1912 co1aboreaza inte ns Cll Freud, atras In special de cercetarile acestuia legate de isterie ~i de v ise. Ruptura cu Freud, provocata mai cu seama de rigiditalea concep(iei acestuia , inseamna pentru Jung angajarea ferma pe un drum propriu. Ea 11va duce la elabo rarea unui sistem autonom de gindire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimen siune fundamentala a fiin(ei ~i pe un ansamb1u de concepte noi, deduse in temeiu l unei inde1ungate ~i vaste experien(e clinice. Intre 1921 ~i 1938 intreprinde d ilatorii de studii in Africa de nord, in lumea arab a, la indienii pueblo din Ar izona, in Kenya, Uganda ~i India. In 1935 este ales pre~edinte al proaspat Intem eiatei "Societa(i e1ve(iene pentru psihologie $i domeniile conexe". In 1944 i se creeaza la Basel 0 catedra de "psihologie medical!:',". In 1948 se infiin\eaza 1a ZUrich institutul care ii poana numele, iar in 1958, inspirata de cercetariie sale, "Societatea international a de psihologie a..'1alitidi". Ultimii ani de v iata ~i-i petrece la Bollingen, linga Zi.irich, 10cuind In faimosul turn, unde l ~i redacteaza ~i partial i~i dicteaza mernoriile. Scrieri: Uber die Psychologie der Dementia praecox (1907), Wandlungen und Symbole der Libido (1912), Psycholog ische Typen (1921), Die Beziehungen zwischen dem leh und dem Unbe\vui3ten (1928) , Psychologie und Religion (1940), Uber die Psychologie des UnbewuJ3ten (1943), Psychologie und Alchemie (1944), Die Psychologie der Ubertragung (1946), Antwort auf Hiob (1952), Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammenhiinge (1952 ), Ein modemer My thus (1957). La citevaluni dupa moartea lui ii apar memoriile, Erinnerungen, Triiume, Gedanken, consemnate ~i editate de Aniela Jaffe. ANIELA JAFFE (1903-1991) s-a nascut la Berlin, Intr-o familie de evrei. In timp ee studia medicina la Hamburg, regimul nazist a c0115trins-o sa paraseasca Germa nia 5i, astfel, a emigrat in Elvetia. La ZUrich a facut cuno5tirt\a cu C. G. Jun g 5i cu eereul psihologiei analitice. eu timpul, a ajuns ea insa~i 0 analista re

eunoscutiL Intre 1948-1954 a fast seeretara]a lnstitutul C. G. Jung proaspat inf iintat. In ultimii a..'1i e viara ai lui lung, I-a Insot!t ea d seeretara person ala ~i colaboratoare. iar din 1957 au luerat amlndoi la alcatuirea biografiei lu i. A ]oeuit la Ziirieh pina la moartea survenita in 1991, aetivind ea anaJista 5 i seriind ea insa~j numeroase cart! ce slnt considerate importante pentru In(ele gerea de catre un eere mai larg a psihologiei jungienc. Cele mai eOnoseute sint Der Myrhus vom Sinn ~i C. G. lung - Bild und Wort.

c. G. lUNG AMINTIRI, VISE, REFLECTII Consemnate $i editate de ANIELA JAFFE Traducere ~i nota de DANIELA ~TEFANESCU HUMANITAS B UCURE~TI DIE SCHoNE FAMILIE T 0 FAN

Coperta IOANA MEI\;fORJES, DRAGOMIRESCU DREAMS, REFLECTIONS MARDARE BY C. G . .rUNG Recorded and edited hy ANJELA JAFFE ]961, 1962, 1963 by Pantheon Books, a Divisi on of Random House~ Inc. renewed 1989, 1990, 199] by Random House, Inc. Books, This translation published by arrangement with Pantheon a Division of Random Hou se~ Inc., Nev.,' I'" ark Traducerea ERJNNERUNGEN. s-a efectuat dupa editia a VIII-a din TRAUME, GEDANKEN \iON C. G. JUNG \,:O/alterAufgezeichnet und herausgegehen van Aniela Jaffe, \t~er1ag, Olten und Freiburg i m Breisgdu, 1992. 1996, pentru prezent8. versiune romaneasca HUM~t\NITAS; ISBN973-28-0699-0 Slr.1!ugen C"<lda rn, 1. :SeCI~r 3. 8UCURF4-T1 Tel./Fa~:40 1614.31.49

Nota traduditorului Prin aceasta apant1e Ii se of era un document unic ~i indelung a~teptat tuturor cititorilor care-l iubesc pe acela care, prin personalitatea ~i opera IUI, a mar cat pro fund epoca no astra, fiind, alaturi de S. Freud ~i de A. Adler, unul din tre cei "trei mari" ai psihologiei secolului XX. Opera lui C. G. Jung n-a influe n~at numai anumite ~coli psihologice, ci impresioneaza ~i astazi uncerc tot mai larg de oameni, care gasesc in ideile Iui confirmari, sprijin, precum ~i calea s pre descoperirea con~tienta a sinelui. In vasta Iui opera ce ramine un monument al secolului, el a ~tiut sa creeze 0 imagine a omului in plenitudinea sa de fiin fa culturala - 0 imagine depa~ind domeniul strict al psihiatriei ~i intrind in e el al antropologiei, al antropologiei culturale. Originalul lung ne ofed ni~te m emorii la fel de originale, ce nu seaseamana ca stil eu nid 0 alta carte de amin tiri. Specificitatea lor este marcata mai ales prin aceea di putinele evenimente exterioare din carte nu sint evocate ~i nu capata pentm lung 0 semnificatie ded t raportate la evenimentul interior intr-adevar major al vietii lui - intiinirea con~tientului cu ineon~tientul. "Viata mea este povestea unei realiziiri de sin e a incon~tientului", marturise~te lung in deschiderea Pro1ogului, pentru ea put in mai jos sa spuna: In fata evenimentelor interioare, celela1te amintiri palesc -ca1atoriile, oamenii ~i iucrurile inconjuri:itoare. [... ] Amintirea faptelor exterioare ale vietii mele S-3. estompat in cea mai mare parte sau a disparut. 1ns3.intilniri1e Cll cealalta realitate, co1iziunea Cll incon~tientul, mi s-au I ntiparit in memorie ~i fin mai pot fi ~terse. Acolo a fast intotdeauna abundenta , a fost intotdeauna bogatie, ~i orice altceva a trecut pe un plan secundar," Da r in realizarea acestui caracter eu towl aparte a1 "autobiografiei" ~i-a 1asat e u siguranta amprenta ~ipersonalitatea Anielei Jaffe, care, 1uerind la sfir~itul anilor '30 1a ZUrich ca secretara Si simtindu-se pre a 5

impovarata de maladii fiziee ~i psihice, s-a adresat unui psiholog pentru analiz a; in eele din urma, j s-a aeordat 0 ~edinta ell insu~i Jung, iar de aiei a pomi t 0 eolaborare ee avea sa dureze tot restul zilelor maestrului, eulminind cu ult imii lui patru ani, dnd, angajindu-lin conversatii intense despre viata lui (mai ales launtrica), i-a stenografiat replicile, pentru ca mai tirziu sa Ie prelucr eze ~i editeze. "Aniela Jaffe a fost unica in bllndetea ~i amabilitatea ei, in s piritualitatea ei receptiva, in talentul ei de a minui condeiul ~i loialitatea f ata de omul a carui psihologie a Insemnat atit de mult pentru ea. Pastr1ndu-~i c ele mai bune calitati din trecutul ei de mundi grea de secretariat - simtul orga niziirii ~i ochiul ager pentru ceea ce este esential - a progresat, devenind un analist bine cunoscut ~i foarte apreciat ~i un autor in adevaratul sens al cuvin tului", se scrie in necrologul aparut in gazeta londoneza The Independent, la 5 noiembrie 1991. Ce introducere poate fi mai buna in lumea spirituala a unui cerc etator decit relatarea trairilor subiective care se aflii in spatele gindurilor, ideilor ~i cunoa~terilor lui? Dar astfel, cartea devine o invitatie pentru fiec are sa tina cont de propriul sau incon~tient ~i de resursele lui. Ea este ~i 0 s alvare sau 0 posibilitate de salyare; cei care au de suferit de pe urma dialecti cii lor cu incon~tientul vor gasi cu siguranta, gratie miirturiei lui Jung, 0 re confortare in elanul ~i cutezanta primului om care a plonjat In profunzimile lum ii interioare atIt de nelini~titoare dar ~ide bogate ~icare a cautat ~i a intiln it incon~tientul in toata amploarea sa (mai IntIi cu Freud, apoi singur). Ce a I nsemnat pentru el aceasta descoperire dramatic a ne-o reveleaza Amintirile - 0 m arturie inedita de luciditate, de sineeritate, de euraj. Ele slnt deopotriva un document uman, medical, psihologic, cultural, istoric, indispensabil celor care doresc sa-l Inteleaga pe aeest psiholog fin, psihiatru pasionat, gInditor comple x ~i scriitor prolific. Traducerea unei astfel de carti bogate din atitea puncte de vedere este ea insa~i 0 experienta unica in felul ei, datorita imbinarii de catre Jung a unui stil narativ-descriptiv - Insotit pe-alocuri de un umor subtil -cu 0 exprimare inaripata, acolo unde Jung devine liric, cu un limbaj tehnic, obieetiv, atunci cind relateaza probleme de stricta specialitate, eu un stil col ocvial, acolo unde a vrut pur ~i simplu sa lase "sa curga" povestea; uneori, Jun g formuleaza frazele voit neglijent, adoptInd atitudinea boemului care plute~te pe deasupra incorsetarilor lingvistice; se lntimpIa, 6

in schimb, sa eizeleze portiuni de text la maximum, eu migala analistului care c erceteazB. fiecare element, inainte de a trage 0 concluzie. In mod deliberat, se exprima alteori echivoc, intrudt, dupa propriile-i cuvinte, limba pe care 0 vor best~ trebuie sa fie "cu dublu sens, pentru a tine cont de natura pSihic'iJ.~i a spectul ei dublu", exprimarea cu doua intelesuri fiind superioara univocitatii ~ i corespunzind naturii fiinteL Cea univoca are sens "doar dnd se constata fapte, nu lnsa clnd e yorba de 0 interpretare, caci sensul nu este tautologie, ci cupr inde intotdeauna mai mult in sine dedt obiectul concret al enuntului". Jung recu rge nu de putine ori la un limbaj indraznet, eu formulari ie~ite din cadrul conv entional, pe care am incercat sa Ie redau cu elt mai multii fidelitate. Asupra t uturor acestor variatii de stil i~i lasa amprenta ceea ce Jung a nurnit la el "p ersonalitatea nr. 1" ~i "personalitatea nr. 2", fiecare dintre cele douii fatete ale personalitatii lui manifestindu-se conform tipicului lor - totul contribuin d la conturarea unei imagini fascinante a omului Jung in intreaga-i complexitate . A~ dori sa atrag atemia asupra cltorva aspecte "tehnice" ale traducerii, inain te de a face invitatia la lectura. Tradudnd, am consultat permanent atit editia a VIII-a a ariginalului german, aparuta in anul1992la Walter-Verlag, Olten, lucr lnd cu acest text, dt ~i versiunea englezeascii, publicatii in anul 1989 de Vint age Books, intrucit copyrightul este detinut cu aceasta talmacire de Pantheon Bo oks, a Division of Random House, Inc., Ne\v Yark. Respectlnd onginalul german, a m tradus textul integral, netinind cont de omisiunile destul de freevente din tr aducerea in limba engleza; ma refer atit la absenta unor pasaje, mai scurte sau mai lungi, cit ~i la cea a unor subcapitole, ~i anume 0 parte din scrisori, text ele despre Theodore Flournoy, Richard Wilhelm, Heinrich Ziminer, Completarea la Cartea ro~ie ~i paginile in care Aniela Jaff6 a relatat des pre stramo~ii lui Ju ng, intitulate: "Cite ceva despre familia lui C. G. Jung". Cititorului roman i s e ofera, a~adar, 0 versiune completa a Amintirilor ~i anexelor. Pentru traducere a termenilor de specialitate am recurs, in principaL la Dicrionarul enciclopedic de psihiatrie, in patru volume, aparute sub redactia lui Constantin Gorgos, Edi tura Medicala, 1987 -1992 ~i la Focabularul psihanalizei de Jean Lap1anche / J. B. Pontalis, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1994, coordonator: Vasile Dem. Zamfir

escu. In ceea ce priveste notele de subsol, Ie-am alternat pe cele ale editiei g ermane, care apar cu mentiunea (n. ed. germ.), cu cele ale

lui Jung (c. G. J.) ~i ale Anielei Jaffe (A. J.) - care apat1in ~i ele editiei g ermane -, cu citeva din editia engleza (n. ed. engl.) ~i cu ale mele (n. t.). Ac olo unde am intllnit pentru prima oara un termen care urmeaza a fi explicat de A niela Jaffe in Glosar, am notat in subsol: V. termenulin Glosar. Pe parcursulint regii traduceri am cautat sa respect urmatorul principiu in legatura cu citarea lucrarilor: clnd apare un titlu pentru prima data, I-am mentionat atit in origin al, dt ~i in traducere; in continuare, I-am redat doar in limba romana. In Glosa r am reluat insa, la prima aparitie, titlurile ~i in germana. Pentru traducerea diferitelor citate presarate de Jung de-a lungul Amintirilor, am apelat pe cit p osibilla traduceri publicate (de exemplu, la Faust, Odiseea, Candid etc.); in re st, talmacirile imi apartin. I~ final, ~ dori sa multumesc pe aceasta cale celor care m-au ajutat, ori de cite ori i-am rugat, la elucidarea anumitor probleme: doamnei Helene Hoemi-Jung, fiica lui C. G. Jung, ~i domnului dr Robert Hinshaw, de la Editura Daimon din Einsiedeln, Elvetia, pentru datele bio-bibliografice de spre Aniela Jaffe; sorilor Roth din Elveria, ~ianume prof. Anne-Beatrice SchmidRoth ~idr Fritz Roth, pentru informatiile geografice ~iculturale fumizate; doamn ei Mariana Balura-Skultety, pentru indrumarile la traducerea unora dintre citate le 1nlatina ~i1ngreaca veche; diac. loan 1.Icajr pentru promptitudinea cu care a raspuns solicitarilor mele legate de anumite versete biblice, precum ~i mamei m ele, Marie-Claire ~telanescu, pentru faptul ca a urmarit pas cu pas traducerea, confruntlnd-o cu originalul ~i facind observatii pertinente. DANIELA $TEFANESCU

Introducere He looked at his own Soul with a Telescope. What seemed all irregular, he saw an d shewed to be beautiful Constellations; and he added to the Consciousness hidde n worlds within worlds. COLERIDGE, Notebooks In vara lui 1956 - in timpul Conferintei Eranos din Ascona -, editorul Kurt Wolf f a discutat pentru prima oara cu ni$te prieteni din Zurich despre dorinta sa de a publica 0 biografie a lui Carl Gustav Jung la Editura Pantheon, din New York. Dr Jolande Jacobi, una dintre colaboratoarele lui C. G. Jung, a propus sa mi se acorde mie rolul de biografa. Tuturor le-a fost clar cii nu va fi vorba despre 0 misiune u~oara, dki se cuno$tea aversiunea pe care 0 resimtea Jung la ideea de a se prezenta pe sine ~i de a-~i etala viata in fafa ochilor lumii. A ~i accept at abia dupa indelungi ezitari; apoi, rni-a rezervat totu~i' cite 0 dupa-amiaza pe saptarnina ca sa lucram irnpreuna. Tinind cont de programul lui de lucru inca rcat ~i de faptul di, datorita virstei, obosea repede, aceasta insemna foarte mu lt. Am inceput in primavara lui 1957. Kurt Wolfflmi comunicase planul sau de a i nfati~a cartea nu ca pe 0 "biografie", ci in fom1a unei "autobiografii" - Jung i nsu~i sa fie cel care vorbe$te. Acest aspect a decis asupra modului de alcatuire a cartii $i prima mea sarcina a constat doar in a pune intrebari Si a nota rasp unsurile lui Jung. Initial, Jung a fost mai degraba reticent $i ezitant, insa eu rind a inceput sa povesteasea Cll interes crescind despre sine, despre evolutia lui, des pre visele $i gindurile sale. Atitudinea pozitiva a lui Jung fata de rn unca noastra comuna a dus la sfir$itul anului 1957 la un pas decisiv. Dupa 0 per ioada. de nelini$te interioara au inceput sa se iveasca irnagini din eopilarie d e mult disparute. Jung intuia ca exista un raport intre aeestea $i diferite idei din opera lui de biitrinete, dar nu-l putea sesiza inca foarte claro Intr-o dim inea\a ill-a intimpinat comunicindu-mi ca ar dori sa serie el insu$i des pre cop ilaria lui, in legaturii cu eare imi relatase deja multe, dar nici pe departe to t. 9

Hotarirea a fost pe cit de imbucudttoare, pe atit de neasteptata, dat fiind ca s tiam cit de mult il obosea pe Jung scrisul Si ca n-ar intreprinde un asemenea lu cru dad nu I-ar simti ca pe 0 "misiune" venita din striifundurile fiintei sale. Intemia Iui mi s-u parut a confirma astfel justificarea interioara. a ,.autobiog rafiei". La citva timp dupa aceasta schimbare de atitudine mi-am notat urmatoare le sale cuvinte: ,,0 carte de-a mea este intotdeauna un destin. In ea salasluies te ceva imprevizibil si nu-mi pot prestabili sau propune nimic. Astfel, autobiog rafia 0 ia deja de pe-acum pe un alt fagas decit imi imaginasem la inceput. A-mi asterne pe hirtie primele amintiri este a necesitate. Daca neglijez asta chiar Si numai timp de 0 zi, se instaleaza imediat simptome fizice neplaeute. De indat a ce m-apuc de Iucru, ele dispar si mintea mea devine cit se poate de !impede." In aprilie 1958, Jung a terminat cele !rei capitole despre copilarie, anii de Sc oala Si de studentie. Le-a intitulat: "Despre primele evenimente ale vieW mele". Ele se incheie eu absolvirea studiului medicinei in anul 1900. Aceasta n-a fost insa singura contributie direct a adusa de Jung la carte. In ianuarie 1959 se a fla Ia Bollingen, in casa lui de la tara. Toate diminetile Si Ie dedica lecturii capitolelor deja compuse ale cartii noastre. Gnd mi-a inapoiat capitolul "Despr e viata de dincola de moarte", mi-a spus: "A fost atins ceva in mine. S-a format ea un virtej Si trebuie sa scriu." ASa a Iuat nastere capitolul "Ginduri tirzii ", in care iSi gasesc expresie gindurile-i cele mai profunde, ehiar daca poate c ele mai indeDartate. In vara aceluia..,;ian 1959, Jung a seris, tot la Bollingen , subcapitolul despre "Kenya Si Uganda". Cel des pre indienii pueblo provine din tr-un manuscris din anul 1926, nepublicat, dimas neterminat, care se ocupa de pr oblemele generale ale psihologiei primitive. Pentru completarea capitolelor "Sig mund Freud" Si "Confruntarea Cll inconstientul" am preluat diverse pasaje dintru n seminar tinut in 1925, ill care Jung relatase pentru prima oara cite ceva des pre dezvoltarea sa launtrica. Capitolul "Activitate psihiatricii" a luat fiinta pe baza unar discutii dintre Jung si tinerii medici secundari ai spitalului psi hiatric BurghOlzli din Zurich, in anu} 1956. Pe vremea aceea, unul dintre nepoti i sai lucra acolo ca psihi3Jru. Discutiile avusesera lac in casa Iui Jung din Ku snacht1 1 Localitate situata in cantonul Zurich, la lacul Zurich inferior; aid au locuit

~i alte personalitati, precum Th. Mann, C. F. Mey,?r, M. Lienert. A nu

Jung a citit manuscrisul ~i I-a aprobat. Pe alocuri, a corectat cite un pasaj ~i a propus completari sau le-a efectuat el insu~i. La rindul meu, am facut adaugi ri la capitolele scrise de el, utilizind material din procesele-verbale ale disc utiilor noastre, am dezvoltat indicatiile lui care adesea erau doar in stil tele grafic ~i am eliminat repetitiile. Cu elt progresa cm'tea, cu atit mai puternica devenea amalgarnarea dintre rnunca sa ~i a mea. Modul in care a luat na5tere ca r'tea a determinat intr-o anurnita privinta ~i continutul ei. Discu\ia sau poves tirea spontana poarta caracterul irnprovizatiei, ~i aceea~i trasatura 0 poarta ~ i "autobiografia". Capitolele sint ca ni~te raze rapide care lurnineaza numai fu gitiv viata exterioara a lui Jung ~i opera sa. In schirnb, ele transmit atmosfer a universului sau spiritual ~i trairile unui om pentru care sutletul a insemnat realitatea cea mai autentica. Adesea mi s-a intimplat sa-i pun in van intreb3.ri lui Jung in legatura cu lucrurile exterioare; numai esenta spirituala a trairil or era pentru el de neuitat ~i demna de a fi relatata. Mai importante dedt dific ultatile formale ale elaborarii au fost altele, de natura mai personaEi. Jung sa referit la ele intr-o scrisoare catre un prieten din studentie. Acesta 11rugas e sa-si serie amintirile din tinerete. Corespondenta dintre ei a avut loe la sfi r~itul anului 1957. " ... Ai perfecta dreptate! Cind imb3.trinim, sintem readu~i , atit din interior, dt 5i din exterior, la amintirile tineretii. Inca aeum trei zeci de ani, elevii mei m-au detenninat la un moment dat sa explic cum am ajuns la cODceptia mea despre incon~tieDt. Am facut-o atuDci sub forma unul seminar.] In ultimul timp am tot fost solicitat in diverse reprize sa scriu ceva de tipul unei autobiografii . Asa ceva nici nu-mi puteam imagina. Cunosc prea multe autobio grafii cu autoamagirile lor ~i minciunile lor de circumstanta ~i stiu prea multe in legatura cu imposibilitatea unei descrieri de sine, pentru ca macar sa indra znesc sa fac incercari in acest domeniu. De curind mi s-au cerut insa ni~te info rmat!i autobiografice ~i cu aceasta ocazie am descoperit di in materialul furniz at de catre se confunda cu KliBnacht (fujj Rigi), care se afla in canlonul Schwyz, la Lacul celor Palm Cantoane; KliBnacht a dimas celebm datorita legendei despre Wilhelm T eII care I-ar fi ucis acolo in apropiere, in "hohle Gasse" (=defiIeu), pe tirani cul guvemalor GeJ3Jer (n. t.). 1 Seminarul din 1925 mentional mai devreme (n. ed . engl.).

amintirile mele se afla ascunse diferite probleme obiective care ar merita pesem ne 0 privire mal atent~L Drept care am reflectat la aceasta posibilitate ~i am a juns la concluzia de a fudeparta futr-atit celelalte obligatii ale mde ludt sa r eu:;;esc sa supun unei examinari obiective mikar inceputul inceputului vierii me le. Aceasta sarcina este atit de grea :;;ide neobi:;;nuit1i, Indt a trebuit mai intii sa-mi promit sa nu public rezultatele in timpul vierii. Masura mi s-a pamt esentiala pentru a-mi asigura lini:;;tea :;;idistanta necesara. Am constatat, i ntr-adevar, ca to ate acele amintiri care mi-au ramas vii se refera la trairi em otion ale care transpun spiritul intr-o stare de nelini:;;te ~i pasiune; 0 condi rie preliminara extrem de nefavorabila pentru 0 relatare obiectiva! Scrisoarea t a a picat bineinteles in momentul in care, ca sa zic a:;;a,luasem decizia de a m a apuca de treaba. Or, destinul vrea - a:;;a cum a vrut-o dintotdeauna - ca in v iata mea toate elementele exterioare sa fie accidentale :;;inumai Uiuntricul sa fie incarcat de substantii :;;ideterminant. Prin urmare, arice amintire a unor i ntimplari exterioare a palit :;;ipoate ca trairile exterioare nici IT-aufast vre odata esenrialul sau au fost doar in inasura in care au coincis cu faze de dezvo ltare interioara. Infinit de multe astfel de manifestari exterioare ale existent ei mde s-au scufundat in uitare, tocmai din cauza ca eu - asa mi se parea - part icipasem la ele cu toata fort,a. Acestea insa sint elementele care aldituiesc 0 biografie inteligibila: persoane pe care le-ai intilnit in viata, cillatarii, av enturi, camplicatii, iovituri ale sort,H si altele de acest gen. Dar ele au deve nit, cu putine exceptii, ni~te Mnturi de care de abia imi mai amintesc, care numi mai pot maripa fantezia in niei un fel, nici n-o mai pot revigora. eu atit ma i vii ~i mai colorate sint amintirile mele legate de trairile interioare . Aid se ive~te insa problema redilrii, de care nu ma simt capabil, cel putin nu pentru moment. Din pacate nu pot implini din aceste motive nid dorinta ta, ceea ce regr et foarte mult. .." Aceasta scrlsoare caracterizeazil atitudinea lui Jung; de~i luase deja hotarirea de a se "apuca de treaba", scrisoarea se incheie cu un refu z! Conflictul dintre accept ~i refuz nu s-a potolH la el niciodata complet, pina in ziua morti!. r,1ereu existuu un rest de scepticism, 0 sfiaEi in fata viitori lor cititori. Nu considera carte a de amintiri drept 0 lucrare ~tiin\ifica ~i nk i drept cartea sa, ci vorbea ~i scria des pre ea numind-o "proiectul Anielei Jaf fe", la 12

care el adusese anumite contributii. Conform dorintei sale, ea nu este inclusa i n seria Operelor complete (Gesammelte Werke)l, Deosebit de retinut a fast Jung i n relata.rile intilnirilor lui, fie eu personalitati cunoscute, fie ell oameni a propiati, eu prieteni. "Am stat de yorba eu multi oameni celebri ai epocH, eu ma rile nume ale ~tiintei ~i politieii, cu exploratori, arti~ti ~i scriitori, print i ~i magnati, dar, dad e sa fiu sincer, trebuie sa recunosc di doar pu\ine diotr c aeeste intilniri au reprezentat pentru mine un eveniment, 0 traire semnificati va. Intilnirile noastre erau ca ale vapoarelor in largul marii, care se saluta c u pavilionul. De cele mai multe ori, ace~ti oameni ilni ~i solicitau dte cevu ce nu pot sau nu am Ebertatea sa divulg. A~a di nu mi-au ramas amintiri, indiferen t de ceea ce reprezentau aceste personalitati in oehii lumii. Intllnirile n-au f ast un eveniment; s-au estompat eurind, raminind fara consecinfe mal profunde. D espre relatii1e care au insemnat ceva pentru mine ~i care mi-au revenit in mintc ea amintiri ale unor vremuri indepartate nu pot povesti, did ele il-au fost Dum ai via~a mea ceo. mai launtrica, ci ~i a lor. Nu mi-e mgiiduit sa deschid privir ilor lurnii aceie u~i lTIchise pentru totdeauna~~' Lipsa de date exterioarc cstc insa abundent compensata prin altceva - prin relatarea experiente10r Iauntrice ale lui lung ~i printr-o bogatie de idei 9i ginduri care, dupa cum elinsu~i spun ea, trebuie privite drept biografice. Ele sint tipice pentru el lntr-un grad fna lt ~i au fcrma~ fundamentul vieW lui. Aceasta e valabil mai ales in ceea ce priv e~te ideile sale religioase. Cartea contine erezul religios allui lung. lung a f ast condus pe csj rnultiple 91 variate la confruntarea cu problemele religioase: anumite experiente care-l plasasera inca de pe dnd era copilill realitatea trai rilor religioase ~i ilinsorisera pha la sfir~itul vie~ii; 0 sete nestap]'nWi de cunoa~tere, care cuprindea tot ce avea vreun raport cu su.fletul, eontinuturile ~i manifestarile sale Si 11Ci:lracteriz!t ca orn de ~tiintii ~i -- last but not least - con~tiin\a sa de medic. Oid lung se simtea si se considera ]'n primul ri nd medic. Nu-i sdipase faptul cii atitudinea religioasa joaca un rol esential in terapia omului suferind psihic. Aceasta eoincidea eu descoperirea Iui di sut1et ul produce spontan imagini 1 In decursul textullli, se vor face multe referiri Ia diferite volume din seria Opere/or complete ale lui C. G. Jung. Voi folosi aceea~i prescurtare ca ~iin or

iginalul german: tIes. ~rerke (n. t.). 1"

cu continut religios, ca este cieci religios "prin natura sa". Mai cu seama in a doua parte a vietii, lung a realizat ca 0 deviere de la aceasta natura de baza a sufletului era 0 cauza a numeroase nevroze. Conceptia religioasa a lui Jung se deosebe~te in anumite privinte de cre~tinismul traditional. IVIai ales prin fel uJ in care raspunde la problema raului si prin imaginea unui Dumnezeu care nu es te numai iubitor, nu este numai "bunul Dumnezeu". Din perspectiva crqtinismului dogmatic, Jung era un outsider. Acest lucru I-a resimtit mereU in reaqiiIe la op era sa, in ciuda renumeIui mondial de care se bucura. Asta I-a fikut sa sufere S i chiar din rindurile cartii de fata emana ici-colo dezamagirea cercetatorului c are nu se simte pe deplin inteles in ceea ce prive~te ideile sale religioase. Nu 0 data a exclamat minios: "In Evul Mediu ill-ar fi ars pe rug!" Abia dupa moart ea Iui s-au inmultit vocile teologilor care constata ca lung nu mai poate fi ind epihtat din istoria ecleziastica a secolului nostru. Jung s-a marturisit intotde auna crestin, Si operele Iui cele mai importante abordeaza probiemele religioase ale omului cre~tin, privindu-Ie din punctul de vedere al psihologiei $i delimit indu-le con~tient de problematic a teologica. Precedind astfel, e] opunea exigen tei crestine a credintei necesitatea inrelegerii Si a refleqiei. Pentru el, aces t lucru se intelegea de la sine $i era vital. " Consider ca toate idcile mele se invirtesc in jurullui Dumnezeu ca planetele in jurul soarelui "i ca sint atrase de Eliu mod irezistibil, ea de un soare. Ar trebui s-o resimt drept paeatul eel mai grosolan daca ar fi sa opun rezistenla aeestei forte", ii seria el in 1952 unui tinar cleric. In cartea iui de amintiri, lung vorbeste pentru prima ~i sing ura oara des pre Dumnezeu ~i propria sa experiema religioasa. Intr-una din zilel e cind seria despre razvratirea lUl juvenila impotriva Biserieii, a spus: "Atunc i mi-a devenit clar ca Dumnezeu a fost, eel putin pentru mine, una dintre experi entele imediate cele mai sigure." In lucrarile sale ~tiintifice, Jung nu vorbest e despre Dumnezeu, ci des pre "imaginea lui Dumnezeu in sufletul omului". Aid nu este yorba de 0 contradictie, ci de afinnatia subiectiva, bazata pe experienta direeta, intr-un caz, ~i de eea obieetiva, stiintifid, In ceHUalt. 0 data vorbe~ te oroul ale cami ginduri sint determinate ~i de sentimente pasionale, de intuit ie ~i de experientele interioare ~i exterioare ale unei vieti lungi ~i bogate. I n aJ doilea caz, eel care ia euvintul este cercetatorul, ale cami 14

asertiuni nu depa~esc frontiera teoriei cunoa~terii, ci se limiteaza in mod con~ tient la fapte ~i la ceea ce poate fi dovedit. Ca am de ~tiinta, Jung era empiri st. Atunci dnd relata pentru eartea lui de amintiri despre experientele ~i senti mentele sale religioase personale, Iua drept premisa solicitudinea cititorilor, dispu~i sa-l urmareasca pe drumul trairilor lui subiective. Dar numai acela care a trecut prin experiente similare poate sa recllnoasca ~i va reCUl1O<L')te afir matiile subiective ale lui Jung ca fiind valabile ~i pentru sine insusi. Altfel spus: acela care poarta in sut1etul sau 0 imagine a lui Dumnezeu avilld niste tr asaturi analoage sau identiee. Pe cit de pozitiv ~i de activ a participat Jung l aelaborarea "autobiografiei", pe atit de eritiea Si de negativil a fast timp ind elungat atitudinea Iui fata de proiectul publicarii ei - ceea ee este de inteles . Se temea de reactia cititorilor, nu in ultimul rind din cauza sinceritatii eu care l~i dezvaluise trairile religioase ~i ideile. Ostilitatea en care fusese pr imlta cartea sa Antwort aufHioh (Rdsplll1S !ui 101') era inca prea recenta, jar neilltelegerea, cit SI Intelegerea gresiti:i. a !urnii erau prea dureroase. "Am pazit acest materia! toata viata SI II-am vrut sa-lIas sa fie expus intregii lum i; cad in fata unor atacuri la adresa lui, m-as simti si mai afectat decit 111 c azul altar carti de-ale mele. Nu stiu dadi voi fi deja atit de departe de aceast a lume, inch sagetile sa nu ma mai atinga ~i sa pot suporta reaqiile negative. A m suferit suficient din cauza lipsei de fntelegere de care ai parte ~i a izolari i in care ajungi daca spui lucruri pe care oamenii nu Ie pricep. Dad. 0 carte ca aceea despre lav s-a lovit deja de atita lipsa de Intelegere, atunci Amintirile mele vor avea un efect:;;i mai negativ. Autobiografia este viata mea privita din lumina a ceea ce am elaborat. Una este identiea cu cealaW'i, ~i astfellectura a cestei carti e dificilii pentru oamenii care nu-mi cnnose gindurile sau nu Ie In teleg. Viata mea este intr-un anumit sens chintesenta a ceea ce am scris, Si nu invers. Felul cum sint Si felul cum seriu alcatuiesc 0 unitate. Toate glndurile mele si toata nazuinta mea - iata ceea ce slnt eu. A~a ca autobiografia ;., m;li este doar punctul pe i." In decursul anilor in care cartea de memorii a capatat forma, in Jung s-a desfiis,urat un fel de proces de transformare Si obiectivare . Cu fiece capitol, el s-a departat, ca sa zic a~a, ~i mai mult de sine Insusi ~ i a 'l.;~ns in cele din urma sa se priveasca pe sine, precum s,i importanta viet ii s,i operei sale, de la distanta. "Daea Imi pun problema valorii vietii mele, atunci nu ma pot masura declt dupa

1<: ,J

ideile veacurilor trecute ~i sint nevoit sa spun: Da, inseamna ceva. Dar masurat a dupa ideile de azi, ea nu inseamna nimic." Caracterul impersonal al acestei af irmatii, ca ~i sentimentul continuita,ii istorice care razbat din aceste cuvinte sint tipice pentm lung. Ambele ies ~i mai tare in eviden,a pe parcursul diferit elor capitole ale cartii. In fapt, amintirile lui lung sint strins impletite cu ideile sale ~tiin,ifice. Nu exista insa, rara indoiala, 0 introducere mai buna i n lumea spirituala a unui cercetator decit istorisirea modului in care a ajuns l a ideile sale ~i relatarea experientelor subiective care se afla indaratul desco peririlor sale. Telul unei introduceri in universul lui lung prin mijlocirea sen timentelor este indeplinit de "autobiografia" sa intr-o mare masur3.. Capitolul "Despre na~terea operei" a ramas ~i el neterminat. S,i cum s-ar fi putut altfel, fiind vorba de 0 opera ce ctlprinde mai mult de douazeci de volume? In plus, lu ng nu ar fi fost niciodata dispus sa of ere un rezumat, 0 scurta privire de ansa mblu asupra lumii ideilor sale - niei in discu,ie, niei in seris. Cind i s-a cer ut la un moment dat acest lucru, a notat in stilul Sail caracteristie, putin cam drastic: " ... trebuie intr-adevar sa marturisesc ca ceva de genul acesta se af la complet in afara posibilitatilor mele. Pur ~i simplu n-a~ fi capabil sa redau fntr-o forma mai succinta ceea ce am prezentat pe larg cu atita eforl. Ar trebu i atunci sa elimin intregul material doveditor ~i sa ma straduiesc numai S8.adop t un stil apodictic, ceea ce n-ar inlesni Cll nimic dificultatile de intelegere a rezultatelor la eare am ajuns. Activitatea rumegatoare caracteristidi familiei animalelor paricopitate, care consm in regurgitarea a ceea ee s-a mincat deja, este pentru mine contrariul a ceea ce stimuleaza pofta de milleare ... " Cititor ul sa considere, a~adar, capitolul "Despre na~terea operei" numai drept 0 privir e retrospectiv3. a batrillului maestru, determinata de moment, ~i 5a-1 lase sa a ctioneze ea atare asupra sa. Seurtul glosar pe care I-am anexat cartii la dorint a editorilor Ii ofed celui nefamiiiarizat cu opera ~i terminologia lul Jung dtev a explicatii introductive. Ori de cite ori a fost posibil, am elueidat conceptel e psihologiei jungiene prin citate din lucrarile sale. Totu~i citatele nu trebui e concepute decit ca ni~te aper~'u-uri sugestive. lung a tot reformuJat ~i redef init eoneeptele folosite de el, iar elementele de neexplieat, proprii realitatii psihice, Ie-a lasat sa ramina 0 enigma sau un secret. 16

Multi sint cei care m-au ajutat in sarcina mea pe cit de frumoasa pe atit de gre a, fie insotind cu interes 1entul proces de evolutie, fie stimulindu-mi munca pr in incurajari ~i critici constructive. Tuturor Ie adresez multumirile mele. Ii v oi mentiona aici numai pe Helene ~i Kurt Wolff (Locarno), care au sprijinit tran sformarea ideii cartii in realitate, pe Marianne ~i Walther Niehus-Jung (KUsnach t - ct. ZUrich), care mi-au fost aliituri, atit cu vorba cit ~i cu fapta, in ani i genezei luciarii, precum ~i pe Richard F. C. Hull (Palma de Mallorca), cel car e m-a sfiituit cu 0 riibdare ce n-a sliibit nici 0 clipa. Decembrie 1961 ANIELA JAFFE

Prolog Viata mea este povestea unei realizari de sine a incon~tientului. Tot ceea ce se afla in incon~tient vrea sa devina eveniment, iar personalitatea vrea ~i ea sa evolueze, ie~ind din conditiile ei incon~tiente, ~i sa se traiasca pe sine ca in treg. Pentru a infati~a acest proces al devenirii mele, nu ma pot folosi de limb ajul ~tiintific; caci eu nu ma pot afla pe mine ca problema ~tiintifica. Numai p rintr-un mit se poate exprima ceea ce este omul conform intuitiei sale liiuntrie e ~i ceea ce pare el a fi sub specie aeternitatis. Mitul este mai individual ~i exprima viata intr-un mod mai precis dedt 0 face ~tiinta. Aeeasta lucreaza cu co ncepte medii, obi~nuite, care sint prea generale pentm a putea satisface multitu dinea subiectiva a unei vieti individuale. Deci astazi, la aproape optzeci ~i tr ei de ani, am inceput sa povestesc mitul vietii mele. Pot insa daar sa fac const atari nemijlocite, pot doar "sa spun pove~ti". Nu se pune problema daca sint ade varate. Intrebarea este numai: este aceasta povestea mea, adevarul meu? Greutate a in scrierea unei autobiografii eonsta in faptul ca nu posezi nici un etalon de masura, nici 0 baza obiectiva, pamind de la care sa poti judeca. Nu exista posi bilitati pertinente de camparatie. ~tiu ca in multe privinte eu nu sint ca altii , dar nu ~tiu cum sint eu adevarat. Omul nu se poate campara cu nimic: nu este n ici maimuta, nici vaca, nici copac. Sint om. Dar ce inseamna asta? Ca orice fiin ta, ~i eu am fost desprins din divinitatea infinita, dar nu ma pot compara cu ni ci un animal, cu nici 0 planta ~i nici o piatra. Numai 0 fiinta mitica depii~e~t e omul. Cum sa aiba el atunci despre sine 0 parere definitiva? Omul este 0 desfa ~urare psihica, pe care n-o stapine~te - sau poate ca 0 stapine~te, dar numai pa rtial. Ca urmare, el nu are 0 18

judecata incheiata asupra sa ori a vietii sale. Altfel ar ~ti totuI despre sine; ceea ce, In eel mai bUDcaz, omul i~i imagineaza doar. De fapt, nu stirn nicioda ta cum S-3U derulat lucrurile. Povestea unei vieti incepe undeva, intr-un anume punet, despre care tocmai se intimpHi sa mai pastram a amintire, dar chiar ~i ae olo totul era deja extrem de complicat Nu stim ce va cleveni viata no astra. De aceea, povestea este fara de fnceput, iar telul p03te fi indicat doar aproximati v. Viata omului este 0 incercare indoielnica. Numai din punet de vedere numeric constituie un fenamen uria~. E :ltlt de fugitiva, de insuficienta, incH este dea dreptul 0 rninune daca ceva poate exista Si se poate dezvolta. Asta ill-a impr esionat inca de pe cind eram tinaI' student in medicina ~i mi se parea 0 adevaxa ta minune sa nu fiu distrus inainte devreme. Viata am asemuit-o intotdeauna unei plante care traie~te din rizomul ei. Viata sa propriu-zisa nu este vizibila, ea i~i are siHa~ul in rizom. Ceea ce devine vizibii deasupra pihnintului dureaza d oar o vara. Apoi se ofileste - 0 aparitie efemeri:L Daca ne gindim la devenirea ~i disparHia infi11ita a viefii ~i culturilor, ni se contureaza impresia unei de SerL&ciuni absolute; dar eu n-am pierdut niciodata sentimentul perenitiltii viet ii sub etema schimbare. Ceca ce se vede este floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dainuie. In fond, merita sa fie povestite numai acele evenimente ale vie tii mele in care lumea nepieritoare a irupt in cea efemera. De aceea vorbesc eu predidere despre trairile interioare. Din e1e fac parte visele Si lnchipuirile m ele, care fom1eaza 111acela~i timp materia originara a muncii mele ,,?tiintifice . Ele au fost asemenea bazaltului incandescent ~i top it, din C3.re se cristallz eaza piatra ce urmeaza a fi urelucrati:L In fata ev~nimentelor interioare, celel alte arnintiri palese - calatoriile, oamenii ~i lucrurile inconjuratoare. Sint n umerosi eei care au cunoscut istoria timpului ~i o.u seris despre eo.; cititorul poate afla de aeolo rnai multe in legatura ell ea sau poate ruga pe cineva sa i -o relateze. Amintirea faptelor exterioare ale vietii mele s-a estompat In cea m ai mare parte san a disp3.rut. Insa inti'lnirile cu cealalta realitate, coliziun ea cu ineon~tie!1tul, 1.11i s-au intiparit in memorie Si nu mai pot fi ~terse. A colo a fost Intotdeauna abundenta, a fast i'ntotdeauna bogatie, :;;1 ariee altce va a trecut pe un plan secundar. Astfel, pentru mine, oamenii au devenit Si ei n i~te amintiri de neuitat numai in masura in care In cartea destinului meu numele 19

lor era inscris dintotdeauna, iar a face cuno~tin\a eu ei eehivala eoncomitent e u un fel de reamintire. Tot sub semnul experientei launtrice au stat ~i evenimen tele care au venit spre mine din exterior, in tinerete sau mai tirziu, devenindu -mi importante. Foarte de timpuriu am ajuns la concluzia ca atunci cind nu exist a un raspuns si 0 solutie din interior la complicatiile vietii, acestea nu spun pina la urma mare lucru. Circumstantele exterioare nu pot inlocui experientele i nterioare. De aeeea, viata mea este saraca in evenimente exterioare. Nu pot isto risi multe despre ele, caci mi s-ar parea ceva vid ~i lipsit de substanta. Eu ma pot intelege pe mine doar prin intimplarile launtrice. Ele reprezinta specifieu l vietii mele ~i de ele se ocupa "autobiografia" mea.

CopiHiria La 0 jumatate de an dupa na~terea mea (1875), parintii s-au mutat din KeJ3wil (c antonul Thurgau), de linga lacul Constanfa, in parohia castelului Laufen de deas upra cascadei Rinului. Amintirile mele incep earn din al doilea sau al treilea a n de viata. Imi amintesc de casa parohiala, de gradina, de spalatorie, de biseri d, de castel, de cascada Rinului, de micul castel Worth ~i de gospodaria parac1i serului. 5int tot felul de amintiri razlete, ce plutesc ca ni~te insule pe 0 mar e nesigura, aparent fara nici 0 legatura intre ele. Deodata rasare 0 amintire, p oate cea mai timpurie din viafa mea ~i, tocmai de aceea, mai degraba 0 impresie destul de vaga: Ma aDu intr-un drucior, la umbra unui copac. Este 0 zi frumoasa ~i calda de vara, cerul e albastru. Lumina aurie a soarelui se joaca printre fru nzele verzi. Copertina caruciorului a fost ridicata. Tocmai m-am trezit in mijlo cul acestei splendori ~i am a senzafie de bine de nedescris. Vad soarele scintei nd printre frunzele ~i Dorile pomiloI'. Totul este minunat, colorat, superb. a a lta amintire: Sint in sufrageria noastra, situata pe latura dinspre apus a casei , intr-un scaun inalt pentru copii ~i maninc cu lingura lapte cald in care au fo st muiate budtele de piine. Laptele are gust bun ~i miros caracteristic. Era pri ma data cind ii percepeam con~tient mirosul. Acesta a fost momentul in care am d evenit, ca sa zic ~a, con~tient de simtul mirosului. Aceasta amintire este ~i ea foarte veche. Sau: 0 seara frumoasa de vara. a matu~a mi-a spus: "Acum o sa-ti arat ceva." M-a luat in fata casei, pe drumul ce duce la Dachsen. Departe, la or izpnt, se intindea lanwl Alpilor in ro~ul incandescent al apusului. Ii puteai ve dea deosebit de clar in ace a seara. "Acum uita-te acoIo, toti munfii s1nt ro~ii ."l 1 Matu~a lui lung i se adreseaza In dialect (n. t.). 21

r I Am vawt atunci pentru prima oma A1pii! Apoi am auzit ca a doua zi copiii din Dac hsen 'lor face 0 excursie cu ~coa1a spre Zurich, pe Uetliberg. Am vrut sa merg ~ i eu neaparat eu ei. Atunei mi s-a exp1icat, spre durerea mea, ca niste copii mi d ca mine n-aveau voie sa mearga - asta era situatia 5i n-aveai ce-i face. Din c lipa aceca, Zurich si Uetliberg au fost pentru mine tara dorita Si de neatins, " tara fagaduintei", aflata in vecinatatea munti10r aeoperiti eu zapada 5i straluc itori. Dintr-o perioada ceva mai tlrzie: Mama mea a pIecat cu mine in Thurgau, p entru a vizita ni~te prieteni. Acestia aveau un castel pe ma1ul1acu1ui Constanta . ]\i-au putut sa ma mai dezlipeasca de tarmu11acului. Soare1e sdnteia pe apt!.. Va1urile facute de vaporas ajungeau pina 1a mal si modelasera nisipul de pe fun du11acuIui in forma de dungulite, asemenea unor nervuri. Apa se intindea in depa rtare, 1a nesfirsit, iar aceast~i imensitate era pentru mine 0 pJacere inimagina bila, a splendoare fara pereche. Atunci s-a fixat solid in mintea mea ideea ca v a trebui sa traiesc 1a 0 margine de lac. Fara apa, asa gindeam, omu1 pur Si simp 1u nu poate exista. Inca (; amintire: oameni strain:' animatie, agitatie. Slujni ca veni in fuga: - Pescarii au gasit un cadavru ... a venit in jos pe cascada Ri nu1ui ... ~ivor s3.-1aduca in spaUitorie. - Da ... da, zise tatal meu. Am vrut s a vad cadavrul irnediat. IVlama m-a retinut linga ea si mi-a interzis eu severit ate sa ma due in gradina. Dupa plecarea barbatilor, m-am furi.;;at prin griidini ?,spre spalatorie. Insa usa era ineuiata. Atunei am facut ineonjuruJ easel. In s pate se afla 0 rigo1a care dadea in jos spre panta. De-acolo pieura apa eu singe . Asta m-a interesat extraordinar ... Nu implinisem inca patru ani pe atunci. Se mai contureaza ~i 0 alta imagine: Sint agitat, am febra, nu pot dormi. Tata ma poarta pe brate, merge prin camera ineolo Si lncoaee, in timp ce-mi dnta vechile lui cinteee de pe vremea studentiei. Imi amintesc mai eu seama de unul, care mi -a plaeut in mod deosebit Si m-a linistit intotdeauna. Era aSa-zisul dntec despr e suveran: Alles schweige, jeder neige ... 1 Cam asa suna inceputul. ~i azi imi mai aduc aminte de vocea tatei, dntind pe deasupra mea in linistea noptii. Am su ferit, dupa cum mi-a povestit mama mai tirziu, de 0 eczema genera1a. P1uteau in jurul meu aluzii obscure in legatura

1 Toti sa tadi, fiecare sa se incline (n. 1.). 22

eu greutati in casmcla parintilor. Pesemne ca boala s-a aflat intr-un raport dir ect cu 0 despartire temporara a parintilor mei (1878). Mama a stat intemata mai multe luni in spitalul din Basel ~i probabil ca maladia ei a fost urmarea unei d ezamagiri conjugale. In perioada aceea s-a ocupat de mine 0 matu~a, cam cu douaz eci de ani mai in virsta decit mama. Absenta indelungata a mamei m-a tulburat ~i preocupat profund. De atunci incolo am devenit neincrezator ori de cite ori se pronunta cuvintul "dragoste". Sentimentul care se lega in mintea mea de notiunea de "feminin" a fost mult timp: lipsa de incredere, de siguranta. "Tata" insemna pentru mine incredere, siguranta - dar ~i slabiciune, neputinta. Este handicapu l cu care am pomit in viata. Ulterior, am revizuit aceasta impresie timpurie: Am crezut ca am prieteni, ~i m-au deziluzionat; am fost nerncrezator fata de femei , ~i nu m-au dezamagit. In intervalul in care a lipsit mama, a avut grija de min e ~i slujnica noastra. ~i acum mai tin minte cum ma lua rn brate, iar eu rmi las am capul pe umarul ei. Ayea parul negru, tenul masliniu ~i era cu totul altfel d ecit mama. Imi amintesc de firele ei de par, de grtul cu pielea putemic pigmenta ta ~i de urechea ei. Totul mi se parea atit de strain ~i totu~i atit de ciudat d e familiar. Era de parca ea n-ar fi apartinut familiei mele, ci numai mie ~i ar fi fost legata intr-un mod incomprehensibil de alte lucruri misterioase, pe care nu Ie puteam intelege. Tipul acestei fete a devenit mai tirziu un aspect al ani mei1 mele. Simtamintul a ceva ce era strain ~i totu~i cunoscut dintotdeauna ~i p e care ea fl comunica a fost caracteristica acelei figuri care a reprezentat pen tru mine mai trrziu chintesenta femininului. Din perioada despartirii parintilor dateaza ~i 0 alta imagine rememorata de mine: 0 fata tinara, foarte draguta, am abila, cu ochii aIba~tri~iparul blond ma ducea la plimbare, pe 0 zi albastra de toamna, sub ni~te artari ~i castani aurii. Mergeam de-a lungul Rinului, pe sub c ascada, in apropierea micului castel Worth. Soarele batea prin frunzi~, iar pe j os zaceau frunze aurii. Fata cea trnara mi-a devenit mai tfrziu soacra. II admir a pe tatal meu. Am revazut-o abia dupa ce am implinit douazeci ~i unu de ani. 1 Pentru acest tennen de specialitate, ca ~i pentru altii, care sint Intrebuin\a ti In mod obi~nuit de Jung pe parcursul Amintirilor,v. Glosarul de la sfir~itul cart,ii (11. t.).

Acestea sint amintirile mele "exterioare". Ceea ce urmeaza acum sint lucruri mai viguroase, ba chiar cople~itoare; de unele dintre ele imi aduc numai vag aminte : 0 prabu~ire in josul scarilor, a lovitura intr-un cant al piciorului sobei. Im i amintesc de dureri ~i singe, un doctor imi coase rana la cap, rana a ciirei ci catrice a fost vizibila pina in ultimii mei ani de liceu. Mama mi-a povestit cum am plecat odata la Neuhausen Impreuna Cll slujnica noastra, trecind pe podul de la cascada Rinului, cum, brusc, am cazut, iar un picior mi-a alunecat sub parap et. Fata a reu~it sa ma prinda in ultimul moment, traglndu-ma spre ea. Aceste lu cruri indica 0 inclinatie incon~tienta spre sinucidere, respectiv 0 rezistenta f alsa la viata din aceasta lume. A veam, pe atunci, in timpul noptii, ni~te senza tii nelamurite de frica. Se petreceau chestii ciudate. Se auzea mereu vuietul In abusit al cascadei Rinului, iar toata zona din jurul sau era plina de pri~ejdii: Oameni se ineaca, un cadavru cade peste stinci ... In ~imitirul apropiat, parac liserul sapa 0 groapa; un morman pro aspat de pamint maroniu. Barbati imbracati solemn, in redingote negre, cu ni~te paUirii neobi~nuit de inalte ~i pantofi neg ri lustruiti, transporHi 0 cutie neagra. Tata e ~i el printre ei, Imbracat in ta lar ~i vorbind cu 0 voce rasunatoare. Femeile pling. Aflu ca este inmormintat ci neva In fundul acestei gropi. Deodata dispareau anumiti oameni, care pina deunaz i fusesera prezenti. Auzeam atunci cii au fost inmormintati sau ca "Domnul Isus" i-a "luat" la el. Mama ma invatase 0 rugaciune, pe care trebuia s-o spun in fie care seara. mceam cu placere, pentru cii Imi conferea un anume sentiment de conf ort sufletesc fata de nesigurantele nelamurite ale noptii: Breit aus die Flugel heide, o Jesu meine Freude Und nimm dein Kuchlein ein. Will Satan es verschlinge n. So laft die Englein sing en: Dies Kind solI unverletzet sein.\ 0 "Domnul Isus" era reconfortant, un "damn" tor, ~a ca "domnul" Wegenstein de La c astel amabil, binevoibogat, putemic, 1 "Intinde-ti arnbele aripi, /0, Isuse, bucuria mea / $i ia puiul tau. / Dad Sat ana vrea sa-linfulece, / Atunci fa ingerii sa clnte: I Acest copil sa rlimina ne

vatamat" (n. t.). 24

respectal ~i atent Cll copiii naaptea. De ce trebuia sa fie inaripat asemenea un ei pasiiri? Era a mica minune care nu m-a preoeupat l11sa mai Indelung. Dar mult mai important pentru mine ~i cauza a numeroase reflectii era faptul ca se compa rau capiii miei eu "Chlieehli"l, pc care, in mod evident, "Domnul lsus" Ii "lua" numai in sila, ca pe un medicament amar. Era eeva ce nu puteam intelege. Ceea c e pricepeam 1nsa fara probleme era ca diavolului ii plikeau Chiiechli ~i di, toc mai de aceea, trehuia 1mpiedieat sa-i 1nfulece. Asadar, desi "Domnului Isus" nui plae, Ii man1nca totusi pentru ca sa nu-i ia Satana. Plna aiei, argumentul meu era "recanfortant". Dar se spunea si ca "Domnul Isus" "ia" in genere si alti oa meni la el, ceea ce era eehivalent cu ingroparea in pamiDt. Concluzia sinistra f acuta prin analogie a avut unnari fatale. Am inceput sa nu ma mai incred in "Dom nul Isus". ~i-a pierdut in ochii mei aspectul de pas are mare, recanfortanta sl binevoitoare si a fost asociat cu oamenii sumbri, negri, in redingota, eu joben ~i pamofi negri lustrui\i, care se ocupau de cutia eea neagra. Aceste rumegari a le mele au dus la prima mea trauma constiepta. 1ntr-o zi caniculara de vara ma a flam, ea de obicei, singur pe strada din fata casei si ma jucam in nisip. Strada treeea pe linga casa, mdreptfndu-se catre un deal, pe care-l urea, pentru ca ap oi sa se piarda sus, in padure. Astfel, din casa se putea vedea 0 portiune buna de drum. Am zarit atunci pe acea strada 0 silueta eu a palarie lata ~i 0 haina l unga, neagra, coborind dins pre padure. Semana eu un barbat care poarta un fel d e imbracaminte de dama. Silueta se apropia incet ~i am putut constata ca era int r-adevar a unui barbat, avind un soi de roM neagra, ce-i ajungea pina 1a g1ezne. Vazindu-l, ma cuprinse 0 teama care se amplifidi. rapid intr-o spaim~. de moart e, del imi fulged prin minte ideea inspaimintatoare: "Este un iezuit!" Cu pu~in timp inainte auzisem 0 discu\ie dintre tata ~i un c01eg despre m~ina\iile "iezui \ilor". Tonul impatimit, pe jumatate iritat, pe jumatate temator, al remarcHor l ui imi crease Impresia di ,,iezuitii" ar reprezenta ceva dcosebit de periculos, chiar 9i pentru tatal meu. De fapt, nu ~tiam ce insemna cuvintul "iezuiti". Dar cuvintul "Isus" mi-era cunoscut din mica mea rugikiune.2 1 Confuzia copilului intre cuvintul german Kiichlein, pui~or de gaina, ~i cuvlnt ul dialectal- e yorba de dialectelc elvetiene SchwizercWlsch - Cfliiechfi (scris ~i Kziechli), lnsemnind prajituridi (n. I.). 2 In germ~J1a. iezuit '" Jesz:it, iar Isus, Jesus, asemanarea dintre cele doua cuvinte flind mult mai evidenta (ll . r.) . .. <; ",-..J

'1 M-am gindit di barbatul care cobora strada era, in mod evident, deghizat. Acesta era motivul pentru care purta haine femeie~ti. Probabil ca avea intentii rele. Speriat de moarte, am alergat acasa in fuga mare, am luat-o in sus pe scari pina in pod, unde m-am strecurat sub 0 grinda, intr-un ungher intunecat. Nu stiu cit am ramas acolo. Trebuie sa fi trecut insa destul de mult timp, caci atunci cind am coborit cu grija pina la etajul intii Si am scos extrem de precaut capul pe fereastra, nu se mai vedea in lung ~i in lat nici urma de silueta neagra. Frica aceea infernal a mi-a stat inca zile intregi implintata in miidulare, determinin du-ma sa nu ma mi~c din casa. lar mai apoi, cind am inceput sa ies din nou pe st rada la jaaca, liziera padurii a continuat sa fie pentru mine obiectul unei aten tii pline de ingrijarare. Mai tirziu m-am lamurit, bineinteles, ca silueta cea n eagra nu fusese de fapt decit un preot catolic inofensiv. Cam in aceea~i perioad a - nici macar n-a~ ~ti sa spun cu 0 exactitate absoluta daca nu fusese inaintea evenimentului pe care tocmai I-am mentionat - am avut primul vis de care-mi pot aduce aminte ~i care urma sa ma preocupe, ca sa zic a~a, intreaga viata. Pe atu nci aveam trei sau patru ani. Casa parohiala sta singura in apropierea castelulu i Laufen ~i in spatele gospodariei parac1iserului se intinde 0 poiana mare. Ma a flam, in vis, pe poiana asta. Deodata am descoperit 0 gaudi intunecata, dreptung hiulara, zidita in pamiDt. N-o vazusem niciodata pina atunci. M-am apropiat, pli n de curiozitate, ~i am privit inauntru. Am zarit 0 scara de piatra care ducea i n adincime. Am coborit cu ezitare ~i teama. Jos se afla 0 u~a cu balta, acoperit a de 0 draperie verde. Draperia era mare ~i grea, parca ar fi fost confeqionata din material impletit sau brocart, ~i m-a frapat aspectul ei somptuas. Fiind cur ios ce s-ar putea ascunde indaratul ei, am dat-o deoparte ~i am zarit a incapere dreptunghiulara, lunga de vreo zece metri, scaldat;:l in lumina crepusculului. Tavanul boltit era din piatra, iar podeaua - acaperita ~i ea cu dale din piatra. in mijloc se i'ntindea un covar ro~u, de la intrare pina la 0 estrada joasii. P e aceasta platform a se gasea un tron de aur, minunat ~i bogat. Nu sint sigur, d ar s-ar putea ca pe el sa fi fost 0 perna ro~ie. Tronul era splendid, ca in basm e, un adevarat tron regesc ! Pe el se afla ceva, un obiect uria~ care aproape ca atingea tavanuL Am crezut mai intii ca-i un trunchi inalt de capac. Diametrul a

vea in jur de cincizeci-~aizeci de centimetri, iar inaltimea vreo patru-cinci me tri. Obiectul era insa ciudat a1catuit: compus din 26

piele ~i carne vie, avea deasupra un fel de cap In forma conidi, fara fata ~i fa ra par; numai sus de tot, chiar in cre~tet, exista un singur ochi, care privea n emi~cat in sus. Indiperea era relativ luminoasa, cu to ate di n-avea nici ferest re ~i nici lumina. Deasupra capului plana Insa 0 oarecare luminozitate. Obiectul nu se mi~ca, dar aveam impresia ca ar putea cobori ill orice clipa de pe tron, pentru a se catara pe mine, asemenea unui vierme. Eram ca paralizat de frica. In acest moment insuportabil am auzit, bruse, vocca mamei, ca venind din afara ~i de sus, care striga: "Da, uita-te bine la el. Asta e capcaunul, mlncatorul de oa meni!" M-a cuprins 0 spaima infemala ~i m-am trezit, lac de sudoare ~i speriat d e moarte. De atunci Incolo, multe seri mi-a fost frica sa adorm, temlndu-ma ca n u cumva sa am din nou un vis asemanator. Acest vis m-a preocupat ani intregi. Do ar mult mai tirziu, am descoperit ca acel obiect ciudat era un falus ~i abia dup a nifite decenii am aflat ca era un falus ritual. Nu m-am putut lamuri niciodata daca mama voia sa zica in vis: ,,;ista e minditorul de oameni" sau "Asta e mznc atorul de oameni". In primul caz ar fi vrut sa spuna ca nu "Isus" sau "iezuitul" era mlncatorul de copii, ci falusul; In cel de-al doilea caz, ca mlncatorul de oameni este reprezentat In general prin falus, deci ca intunecatul "Domn Isus", iezuitul ~i falusul sint identici. Importanta abstracta a falusului este caracte rizata prin faptul ca membrul este intronat pentru sine in mod "itifalic" (i1}u< ; = drept in sus). Gaura din poiana reprezenta pesemne un mormint. Mormintul ins u~i este un templu subteran, a carui cortina verde amintefite de poiana, simbo]i zind deci aici misterul pamintului acoperit eu 0 vegetatie verde. Covorul este r o~u ca singele. De unde illsa bolta? Fusesem atunci deja pe Munot, donjonul ceta tii din Schaffhausen? Putin probabil ca un copil de trei ani sa fi fost dus acol o. Nu poate fi vorba, afiadar, de 0 reminiscenta. La fel de necunoscut este izvo rul unui falus corect din punct de vedere anatomic. Interpretarea lui orificium urethrae drept oehi, avind deasupra probabil o sursa luminoasa, trimite la etimo logia cuvintului falus (<I>aA6<; = luminos, stralucitor) 1. Falusul din acest vi s pare in orice caz a fi un zeu subteran fii care nu trebuie mentionat. Astfel m i-a dimas el de-a lungul intregii cbpilarii, trezind in mine 0 rezonanta de fiec are data cind 1 Cf. C. G. Jung, Ges. Werke F, 1973, p. 279 ~. urm. (n. ed. germ.).

27

venea vorba putin prea emfatic despre Domnul Isus Cristos. "Domnul Isus" n-a fas t pentru mine niciodata complet real, camp let acceptabil, complet demn de a fi iubit, intrucit ma gindeam tot mereu la perechea sa subterana ca la 0 revelatie groaznica, pe care eu nu 0 cautasem. "Deghizarea" iezuitului ~i-a aruncat umbra asupra lnvataturii cre~tine ce mi-a fost Imparta~ita. Ea imi aparea adesea ca 0 mascarada solemna, un fel de funeralii. Este adevarat ca oamenii puteau sa arbor eze acolo 0 mina serioasa sau trista, insa in clipa urmatoare pareau sa rida in taina, nefiind in fond deloc afectati. "Domnul Isus" era pentru mine oarecum ase menea unui zeu al moI1ii - ce-i drept, sari tar, deoarece speria ~i ganea stafii le noptii, dar el insusi infrico~iitor, fiind rastignit pe cruce ~i un cadavru s ingerind. Dragostea ~i bunatatea lui, care imi erau laudate tara incetare, mi se pareau, intr-ascuns, indoielnice, mai ales deoarece despre "Domnul Isus cel bun " vorbeau in special oameni in redingote negre ~i pantofi lustruiti ~i luciosi, care evoeau intotdeauna in mine inmormintarile. Erau colegii tatalui meu si opt unchi, toti preoti. Mi-au inspirat ani de-a rindul teama - ca sa nu mai vorbim d espre preotii catoliei eare veneau oeazional si ma dueeau din nou eu gindulia "i ezuitul" ce ma speriase; iar iezuitii ii provocasera chiar si tatei teama si sup arare. In anii urmatori, pina la confirmare, mi-am dat toata silinra sa stabiles c fata de Cristos relatia pozitiva care mi se pretindea. Dar in van; n-am reusit niciodata s3.-mi depa~ese tainica nelneredere. Frica de "omul negru" 0 are in d efinitiv orice eopil, s1 nu ea e eea care a fost esentialul aeelei experiente, c i formularea gnoseologica ce-~i facea lac In mod ehinuitor in creieml meu de cop il: "Acesta este un iezuit. " Tot astfel, si in visul meu, esentialul este stran 1a prezentare simboliea ~i uimitoarea interpretare ea "mlncator de cameni". Nu f antoma capilareasca a "mincatorului de aameni" este esentialul, ci faptul ca el sta pe un tron subpamlntean de aUf. Pentru con~tiinta mea de atunci, cea de copi l, pe un tron de aur ~edea intii ~i-ntii rcgele, iar apai, pe un tron eu mult ma i frumos 9i mal lnalt ~i mai auriu, sus departe, in cerul albastru, stateau bunu l Dumnezeu ~i Domnul Isus, cu cunun! de aur ~i ve~m1nte albe. Or, tocInai de la acest Damn Isus venea, coborind dinspre padurea din munte, "iezuitul", in robi1 neagra de dama. De multe orl mi s-a intimplat sa ma uit intr-acalo sus, pentru a vedea daca nu ne ameninta iara~i vreo primejdie. 28

In vis coboram in grata 9i gaseam acolo, pe un tron din aur, a aha fiinta, neome neasci1 9i nascuta din tenebre; nec1intita, ea privea in sus 91 se hranea din ca rne de am. De-abia cincizeci de ani mai tl'rziu mi-a sarit in ochi un pasaj dint r-un comentariu asupra unor ritualuri religioase, in care era yorba despre motiv ul fundamental antropofag in simbolistica imparta9aniei. Abia atunci m-am Uimuri t eit de necopilareasca, de coapta, ba chiar de matura era ideea care incepuse s a incoJteasca in con9tiinta mea prin aceste doua experiente. Cine vorbea atunci in mine? Ai cui era spiritul ce imaginase aceste trairi ? Ce inteligenta superio ara actiona aiei ? ~tiu ci1pentru arice cap see este foarte tentant sa fabuleze despre "omulliegru" 5,idespre "ml'nditorul de oameni", 5,idespre "hazard", 9i de s pre "interpretari facute ulterior", pentru a s,terge s,i inlatura rapid ceva m grozitor de incomod, ca nu eumva sa fie perturbata imaginea familiara a inocente i copilariei. Ah, ace~ti oarneni buni, vrednici, sanatos,i Imilasa intotdeauna i mpresia unor mormoloci optimisti care stau la saare, Inghesui\i unul intr-altul, Intr-o baltoaca formata dupa ploaie, dind voios din coada, in cea mai putin adi nca dintre toate apeJe, fara a banui macar ca, a doua zi deja, baltoaca va seea, Ce prindea glas pe-atunci in mine? Cine ridica ni~te probleme care-mi depas,eau cunostintele? Cine alciituia ~i alatura Susul ~i JosuL punind astfel bazele pen tru tot ceea ce urma sa umple Cll pasiuni furtunoase toata cea de-a doua jumatat e a vietii mele? Cine tulbura eopilaria cea mai calma s,i inocenta eu aeeasta pr esimtire apasatoare a unei vieti omenesti extrem de mature? Cine altul declt oas peteJe strain care venea 5i de Sus 8,ide Jos? Prin acest vis de copil am fast in itiat in misterele pamintului. A avut lac aiunci, ca sa zic asa, a inmormintare in pamint 8,iau trecut ani pina ce am revenit 1a suprafata. AsHizi stiu ea s-a i ntimplat as,a pentru a aduee cea mai mare cantitate posibilii de lumina in intun erie, A fast un fel de initiere in imperiul tenebrelor. ALanci a inccput in mod ineon~tient viata mea spirituala. Nu-mi mai amintesc de mutarea noastra la K1ein -Huningen, linga Basel, in 1879, ci doar de un eveniment petrecut citiva ani mai tirziu: Intr-o searii, tata m-a luat din pat s,i ffi-a dus in brate pinil. b. v eranda no astra orientata spre apus, pentru a-mi arata eerul, strlHucind in amur g intr-un verde de a splendoare de neuitat. Asta a fost dupa eruptia vukanului K rakatau, in 1883. 29

AWl daHi, tata m-a dus afara ~i mi-a aratat 0 cometa mare, la orizontul dinspre rasarit. Odata a avut loc 0 inundatie puternica. Riul Wiese, care trece prin sat , fortase ~i rupsese digurile. Un pod se prabu~ise in amonte. Se inecasera paisp rezece oameni ~i fusesera du~i de apele involburate ~i galbene in Rin. Dupa retr agerea apei, s-a spus ca in nisip s-ar afla cadavre. Din clipa aceea n-am mai av ut lini~te! Am descoperit cadavrul unui barbat intre doua virste, in redingota n eagra - parea sa fi fost surprins chiar pe dnd se intorcea de la biserica! Zacea acolo, pe jumatate acoperit de nisip, cu un brat peste ochi. Spre groaza mamei mele, ma fascina ~i sa asist la tiiierea porcului. Toate aceste lucruri imi susc itau nespus interesuL In anii petrecuti la Klein-Htiningen i~i au obir~ia ~i pri mele mele amintiri legate de artele plastice. In casa parinteasca, 0 parohie din secolul al XVIII-lea, exista 0 incapere solemna ~i intunecoasa. Acolo se gasea mobila cea buna, iar pe pereti atlmau tablouri vechi. Tmi amintesc mai cu seama de 0 pictura italieneasca, reprezentindu-i pe David ~i Goliath. Era 0 copie in o glinda din atelierul lui Guido Reni, originalul fiind la Luvru. Nu ~tiu cum a aj uns la noi in familie. Se mai afla acalo un tablou care e acum in easa fiului me u: un peisaj din Basel, de la inceputul seeolului al XIX-lea. Adesea ma streeura m pe neobservate in camera lntunecoasa ~i izolata ~i ~edeam ore intregi in fata tablourilor, pentru a contempla aeeasta frumusete - singura pe care 0 cuno~team. Pe vremea aceea - eram inca foarte mie, de vreo ~ase ani o matu~a m-a luat intr -o zi eu ea la Basel, un de mi-a aratat animalele impaiate de la muzeu. Am zabov it mult timp aeolo, pentru ea voiam sa privese totul eu mare atentie. La ora pat m au sunat clopotele, ea semn ca muzeul se inehide. rviatu~a mea ma tot zorea sa plecam, dar eu nu ma puteam dezlipi de vitrine. Cum intTe timp sala fusese ineh isa, a trebuit s-o luam pe alt drum ca sa ajungem la scara, ~i anume prin galeri a eu antichitati. Deodata m-am trezit in fata aces tor statui superbe! Cople~it profund, am desehis ni~te oehi mari, mari de tot, caei nu vazusem nieiodata ceva de 0 frumusete asemanatoare. Nu ma puteam satura privind. Matu~a mea ma tragea de mina spre ie~ire - eu ramineam mereu eu un pas in urma ei ----- i striga: "Ba iat rau ee e~ti, inch ide ochii, biliat diu ~ ee qti, inehide oehii!" 30

Abia in clipa aceea am remarcat di trupurile erau goale ~i purtau frunze de smoc hin. N!ci macar nu observasem asta pina atunci. Astfel s-a desHi9urat prima mea intilnire cu artele frumoase. Matu~a mea fierbea de indignare, de parca ar fi fo st tir1ta printr-un institut pomografic. Cind aveam ~ase ani, parintii mei au fa cut cu mine b excursie la Arlesheim, iar mama a purtat 0 rochie pe care n-am put ut s-o uit, fiind de altfel singura roc hie a ei pe care mi-o mai amintesc: era dintr-un material negru, imprimat cu niste desene mici ~i verzi in forma de semi luna. In aceasta imagine foarte timpurie pe care am pastrat-o in memorie, mama i mi apare ca femeie tinara ~i zvelta. In celelalte amintiri ale mele este intotde auna mai in virsta ~i corpolenta. Am ajuns la 0 biserica ~i mama a spus: "Asta e 0 biserica catolica." Curiozitatea mea, amestecata cu teama, m-a facut sa fug d e ling a mama, pentru a privi inauntru, prin usa deschisd .. Am mai apucat sa va d luminarile mari pe un altar bogat impodobit (era in perioada Pastelui), cind, deodata, m-am impiedicat de 0 treapta ~i mi-am ranit barbia intr-un razuitor de fier. ,$tiu doar ca atunci cind parintii mei m-au ridicat de jos, singeram rau. Aveam 0 stare de spirit ciudata. Pe de 0 parte mi-era rusine ca prin tipatul meu atrasesem asupra mea atentia credinciosilor aflati in biserica, pe de alta, ave am simtamL.'1tulde a fi comis ceva interzis: iezuiti -;- dra,perie verde - secre tul capcaunului... Aceasta este deci biserica catolica, aceea care are de-a face cu iezuitii. Ei sint de vina ca m-am impiedicat si am tipat! Ani fn sir n-am ma i putut pasi intr-o biserica catolica, fara sa ma simt cuprins de 0 teama tainic a la ideea de singe, cazatura si iezuiti. Acestea alcatuiau ambianta sau atmosfe ra care 0 impresurau. Ea m-a fascinat insa intotdeauna. Vecinatatea unui preot c atolic ma facea sa ma simt, daca se putea, si mai putin in largul meu. Abia pe l a treizeci de ani, cind am intrat in Stephansdom - Catedrala Sf. Stefan din Vien a - am putut s-o simt pe Mater Ecclesia Hid aceasta senzatie de apasare. La sase ani au inceput orele de latina, pe care mi Ie preda tata. Nu-mi displacea sa me rg la scoala. Imi venea usor, pentru ca am fost intotde'l'.ma mai avansat decit ceilalti. Stiam sa citesc inca inainte de a merge la scoala. Imi amintesc insa d e perioada cind inca nu stiam, chinuind-o in schimb pe mama sa-mi citeasca, si 3 1

anume din Orbis pictLlS1, 0 carte veche pentru cop ii, In care se gasea 0 descri ere a religiilor exotice, mai ales a celei indiene. Erau ilustrati Brahma, Vishn u ~i Shiv a, ceea ce reprezenta pentru mine o sursa inepuizabila de interes. Mam a mi-a paves tit mai tlrziu cum tot reveneam la aceste imagini. Le simteam atunc i, In mod obscur, Inrudite cu "revelatia mea originara", de care nu pomenisem ni ciodata nimanui, fiind pentru mine un secret de nedivulgat. Mama imi confirma ac easta hotarire intr-un mod indirect, deoarece nu-mi scapa tonul de u~or dispre~ cu care vorbea despre "pagIni". ~tiam ca mi-ar fi respins ingrozita "revelaiia". Nu voiam sa ma expun unei astfel de raniri. Acest comportament necopilaresc era legat, pe de 0 parte, de o mare sensibilitate ~i vulnerabilitate, pe de aM part e - ~i mai ales - de singudhatea mare resimtitii in copilarie. (Sora mea era cu noua ani mai mica decit mine.) !'vla jucam singur ~i in stilul meu. Din pacate, nu-mi mai amintesc ce anume ma jucam, ci doar faptul ca nu voiam sa fiu deranjat . Eram absorbit adine, ell cucernicie chiar, in jocurile mele ~i nu suportam sa fiu privit sau judecal. Imi aduc aminte insa ca, de la ~apte la opt ani, mil pas iona jocul cu cuburi, construind tummi, ca sa Ie distrug apoi, cu voluptate, pri n "cutremure". Intre opt ~i unsprezece ani, desenam la nesfir~it scene de lupta, asedieri, bombardamente, precum ~i biltalii navale. Apoi am umplut un caiet int reg eu pete de cemealii ~i ma incinta interpretarea fantastidi pe care le-o dade am. Unul din motivele pentru care indrageam ~coala era ca acala gasisem ill cele din urma camarazii de joaca a caror lips8. 0 resimtisem auta timp. Dar am mai g asit lnca ceva care a provocatin mine 0 reactie ciudata. Inainte de a relata ace asta, trebuie sa mentionez dl atmosfera nocturna incepea sa devina apasatoare. S e petreceau tot felul de lucruri, care-mi produceau teama $i erau de neinteles. Parintii mei donneau sepamt. Eu dormeam in camera tatei. De la u~a care dadea sp re odaia mamei veneau influente ne]ini~titoare. Noaptea, mama era infrico~atoare ~i misterioas3 .. Intr-o noapte, am vazut pa~ind din u~a ei 0 silueta oarecum l uminoasa, nec1ara, al carei cap se deta~a de git, plutind inaintea lui in aer, c a 0 luna mica. Imediat se forma un cap nou, care se deta~a iara~i. Acest proces se repeta de ~ase, ~apte ori. A veam vise de groaza despre lucruri care ba erau mari, ba mici. A~a, de exemplu, despre 0 bila mica, 1 A nu se eonfunda ell Orbis pictlls; de J. A. Comenius (n. ed. germ.). 32

aflata foarte departe, care se apropia treptat, crescind imens ~i fiind gata sa ma striveasca, sau des pre fire de telegraf, pe care ~edeau pasari. Firele se fa ceau tot mai groase, iar frica mea se tot amplifica, pina ce ma trezea. Cu to at e ca visele acestea erau in legatura cu pregatirea fiziologica a adolescentei, a u avut totu~i un preludiu, cam pe la ~apte ani: Am suferit in perioada aceea de un pseudocrup cu crize de sufocare. In timpul acestor crize ~edeam la pieioarele patului, aplecat spre spate, ~i tata ma tinea de subsuori. Deasupra mea am vazu t un cere albastru scinteietor, de marimea unei luni pline, ~i ill interiorul sa u se mi~cau ni~te fapturi aurii, pe care Ie credeam a fi ingeri. Aceasta viziune imi imbllnzea de fiecare data teama de sufocare. Dar ea aparea din nou in vise. Rolul decisiv l-ajucat aici, din cite mi se pare, un factor psihogen: atmosfera spirituala din casa incepuse sa devina sufocanta, irespirabila. Nu-mi placeacte Ioe sa merg Ia biseriea. Singura exceptie era de Craciun. CoraIuI de Craciun: Ac easta este ziua pe care a facut-o Domnul1 imi placea nespus de mull. Seara urma pomul de Craciun. Era singura sarbatoare cre~tina pe care 0 celebram cu ardoare. Toate celelaIte sarbatori ma Iasau reee. Pe locul al doiIea se afla noaptea Anu lui Nou. AdventuI avea in sine ceva care nu prea se potrivea in mintea mea eu ve nirea CraciunuIui. Avea de-a face eu noaptea, vremea rea ~i vintul - ~i eu intun ericul casei. Se auzea un murmur, se petreceau lueruri stranii. Din acea perioad a timpurie a eopilariei mele dateaza 0 descoperire pe care am faeut-o in compani a eolegilor mei din sat: ma instrainau de mine insumi. Cu ei, deveneam eu totuI aItfeI decit atunei cind eram singur acasa. Luam parte la pozne sau inventam ehi ar eu tot feluI de nazbitii, despre care mi se parea ca nu mi-ar fi treeut nicio data prin minte daca a~ fi fost acasa. ~tiam totu~i foarte bine ca ~i atunei ein d eram singur acasa puteam nascoei atitea ~i atltea. Mi se parea insa ca datoram aceasta 1 Aeest cintee de Craeiun fneepe eu un eitat biblie, din versetul 24 al Psalmulu i 118. Am folosit, pe pareursulfntregii car1;i,eitate din uimatoarea versiune ro maneasea a Bibliei: Biblia, adica Dumnezeiasca Scriptura a Vechiu/ui ~iNou/Ili T estament, "tradusa dupa textele originale ebraiee ~i greee~ti de preo\ii profeso ri Vasile Radu ~i Gala Galaetion, din fnalta ini\iativa a Majestatii Sale Regelu i Carol II", Fundatia pentru Literatura ~i Arta "Regele Carol II", Bueuresti, 19

38. Am ales aeeasta talmacire nu doar datorita frumusetii ei, ei si pentru ca re da eel mai fidel ideile pe care a vrut sa Ie exprime C. G. Jung de fieeare data cind a recurs la un eitat biblie (n. t.).

transformare influentei colegilor mei care, intr-un fel ~au <tItul,ma "demeneau ori ma constringeau sa fiu altfel decit credeam eu ca sint. Influenta lumii mai largi, in care faceam cuno~tinta ell alti oameni decit parintii mei, imi aparea indoielnidi, dadi nu chiar suspecta ~i ostilii intr-un mod obscuI. Percepeam in masura crescinda frumusetea lumii luminoase a zilei, in care "lumina auric a soa relui se joaca printre frunzele verzi" 1. Chiar alilturi de eo. intuiam insa o l ume a umbrelor ce nu putea fi inabu~ita, pop111ata cu intrebari infrico~atoare, tara de raspuns, 10.discretia carora ma simteam. Ce-i drept, rugaciunea mea de s eara im! conferea 0 aerotire rituala, 0 data ce incheia zina cum se cuvine si er a 0 introducere 10.fel de corecta a noptii si somnului. Dar nonl perieo! pindea in timpul zilei. Era co.~i cum as fi simtit 0 dezbinare eu mine insumi ~i m-a~ f i temut de ea. S!guranta mea launtrica era amenintata. 1m! amintesc ca in aceast a Derioada (de 10.saDte 10.naua ani) imi faeea plaeere sa ma jac eu focu\. In gr il.dina nao.stra se afla un zid vechi din blacuri mari de piatriL ale caror inte rstitii formau ni~te grate interesante. Aici obi~nuiam sa intretin un mie foe, ! a care ma ajutau ~i alti eopii - un foe care trebud'sa arda "mereu", sa fie deci intretinut permanent. Era nevoie in acest scop de eforturile noastre unite, car e constau in a aduna lemnul necesaI. Numa! eu aveam voie sa veghez acest Toe. Ce i1a1ti puteau aprinde in alte "pe~teri" a1te focuri, dar acelea erau profane ~i nu ma interesau. Doar focul meu era viu ~i avea un caracter sacru. Mult timp, ac esta a reprezentat iooul rueu preferat. In rata zidului cobora" 0 panta in care se ana 0 piatra u~or proeminenta - piatra mea. Se IntJ'rnpla deseori, cind eram singur, sa ma ased pe eo., ~i atunci ineepea un joc 0.1gindm-iIor care suna cam a~a: "Eu ~ed pe aceasta piatd. Eu sint sus, iar ca este jos." - Dar ~i piatra ar putea sa spuna: "eu" ~i sa gindeasea: "Eu mil. aflu aiei, pe aceasta panta, iar el ~ade pe mine." Atunei s-ar ivi mtrebarea: "Sint en aeela care ~ade pc piatra sau slnt piatra pe care ~ade el?" Aceasta intrebare ma dezorienta intotdeauna : ;;i atunci ma ridicam, indoindu-ma in legatura eu mine insumi ~i tot cugetind: " Cine este ce?" Asta imi raminea obseur, ~i incertitudinea mea era insotita de se ntimentul unei obscuritati stranii ~i fascinante. Neindoielnic era insa faptul c ii aceasta piatra. se gasea intr-o relatie misterioasa cu mine. Puteam ~edea ore intregi pe eo., vrajit de enigma pe care mi-o dildea de dezlegat. .l \ , ~ 1 V. paragraful al treilea din acest capitol, p. 21 (n. t.). 34

Treizeci de ani mai tlrziu am fast din nOLlpe acea panta; eram casatorit, ayeam copii, 0 casa, un loc pe lume ~i un cap doldora de idei ~i planuri ~i, deodata, am redeyenit copilul care, plin de o importanta tainidi, aprinde un foc si sade pe piatra despre care nu se stie dadi ea este eu sau eu sint ea. Viata mea 1a ZU rich mi-a venit brusc In minte si mi s-a parut straina, asemenea unui mesaj dint r-o aWi lumesi Yreme. Era deopotriya ademenitoare si inspaimintatoare. Lumea cop ilariei mele, in care tocmai ma cufundasem, era vesnica, iar eu fusesem rupt de ea si ma prabusisem intr-un timp ce se derula rara oprire, indepartindu-se din c e in ce mai multo Trebuia sa parasesc CLlforta acest loc, pentru a nu-mi pierde yiitorul. Aceasta clipa imi este de neuitat, caci mi-a luminat ca fulgerul carac terul de etemitate al copiliiriei mele. Curind dupa aceea, in cel de-al zecelea an al vietiimele, mi s-a dezvaluit ce se intelege prin aceasta "eternitate';. Sc indarea mea interioara si nesiguranta mea in lumea cea larga m-au condus la 0 ms .sura care pe atunci iml era de nC1Dteles: intrebuintam pe yremea aceea un penal ' galben, Eicuit, en a incuietoare mica, asa cum au elevii de la ~eoa1a primar5 .. Tineam aeolo si un line:d. La unul din eapetele lui am cioplit UIl amulet de vreo sase centimetri, eu "redingota, joben si pantofi lustruiti >;, L-am colorat Jfl negru eu ajutorul cemelii, I-am taiat de pe lineal eu ferastraul 9i I-am pu s 1n penar, unde i-am pregatit un patut. I-am geut chia1' 51 un paltona9 dintr-o bueata de llna. Am pus Enga el 0 piatra din Rin, netada, lucioasa, lunguiata si negricioasa, pe care 0 pictasem 111acuareHi il1 culari diferite, astfe1111cit S 3. fie iillpartita intr-o parte superioara si una inferioara. 0 pastraSelT\ rnuI t timp 1n buzunarul pantalonilor. Era piatra lui. TomI eonstituia pcntru mine un mare secret, din care nu pricepeam IDSa nimic. Am dus, in taina, penarul cu omu letul meu sus, in podni care era un ioe interzis (il1te1'zis, intrucit scinduril e podelei era1.1mincate de can, putrezite si de aceea periculoase) 9i I-am aseun s pe 0 bima de sus\inere a 9arpantei acopeIisului. Am simtit 0 mare multumire fa cInd a9a; caci nici un om nu-I va vedea. Stiam ca acolo nu-l va putea gasi uimen i, di nimeni nu-mi va putea descoperi 91 distruge seeretul. Ma simteam sigur si sentimentul ehinuitor al dezbinarii eu mine Jnsumi disparu astfel. In roate situ atiile dificile. cind facusem vreo prostie sau cind scnsibilitatea mea fusese ra nita, sau cind cram aps.sat de irascibilitatea tatei ori de stare a bolnavicioas a a mamei, ma gindeam la omu]ctul meu pus la culcare ~i 1nvclit eu grija si Ia p iatra Iui 35

neteda, lucioasa ~i frumos colorata. Din cind in cind - adesea dupa ni~te pauze de saptamini intregi - urcam In pod intr-ascuns ~i numai cind eram sigur cii nu ma va putea vedea nimeni. Acolo ma cataram pe grinzi, deschideam penarul ~i ma u itam la omulet ~i la piatra.Puneam de fiecare data inauntru ~i un cocolo~ de hmi e pe care scrisesem in prealabil ceva, In timpul orelor de la ~coala, cu un scri s secret, inventat de mine. Erau fi~ii de hirtie, scrise marunt-marunt, pe care apoi Ie Iaceam mototol ~i i Ie dadeam omuletu1ui In piistrare. Imi amintesc ca a daugarea unui cocolo~ nou avea Intotdeauna caracterul unui act ceremonial solemn . Din pacate, nu-mi mai aduc aminte ce voiam sa-i comunic omuletului. ~tiu doar cii "scrisorile" mele insemnau pentru el un fel de biblioteca. Presupun, de~i nu sint sigur, ca or fi fost diferite cugetiiri care Imi placusera in mod deosebit . Nu ma preocupau pe-atunci nici sensul acestui mod de a aqiona, nici explicatia pe care a~ fi putut s-o dau In legatura cu el. Ma multumeam cu sentimentul sigu rantei nou doblndite ~i aveam satisfaqia de a poseda ceva la care nu putea ajung e nimeni ~i de care nu ~tia nimeni. Era pentm mine un secret inviolabil, ce nu a vea voie sa fie tradat niciodata, fiindcii siguranta existentei mele depindea de asta. Nu ma Intrebam de ceo Era pur ~i simplu ~a. Aceasta posesie a unui secret a avut atunci 0 putemidi influenta formativa asupra mea. 0 vad drept elementul esential al primei mele tinereti, drept un eveniment de maxima importantii pentm mine. Tot ~a, n-am povestit niciodata nimanui visul meu de copil despre falus, iar iezuitul apartinea ~i el imperiului nelini~titor despre care nu era voie sa se vorbeasca. Figurina din lemn cu piatra sa era 0 prima incercare, inca incon~t ient copilareasca, de a da forma secretului. Mereu eram absorbit de ea, avind se nzatia ca ar trebui aprofundata; ~i totu~i nu ~tiam ce era ceea ce voiam sa expr im. Mereu speram ca s-ar putea giisi ceva, eventual in natura, care sa dea 0 exp licatie sau care sa-mi arate unde sau care era secretul. Atunci a sporit interes ul meu pentru plante, animale ~i pietre. Ma aflam intr-o cautare permanenta de c eva misterios. De fapt, eram religios in sensul cre~tin - chiar dad intotdeauna cu re~inerea: "Dar nu-i chiar atit de sigur!" sau cu intrebarea: ,,~i ce-i cu ce ea ce se afla sub pamint?" lar cind mi se inoculau Invataturi religioase ~i mi s e spunea: "Asta e frumos ~i asta e bine", atunci gindeam in sinea mea: "Da, dar exista inca ceva foarte tainic ~i diferit, despre care oamenii nu ~tiu." 36

Episodul cu omuletul cioplit a alcatuit punctul culminant al copilariei mele ~i totodata incheierea ei. E1 s-a intins pe 0 perioada de aproximativ un an. A surv enit apoi un golin memoria mea in legatura cu acest eveniment, gol care a durat pina la treizeci ~i cinci de ani. Atunci s-a ridicat din negura copilariei aceas ta frintura de amintire, cu 0 claritate imediata, caci, Inde1etnicindu-ma cu luc rarile preliminare la cartea mea Wandlungen und Symbole der Libido (Transformiir i $i simboluri ale libidoului), am citit cu acea ocazie despre cache, ascunzatoa rea pietrelor-suflete In apropiere de Arlesheim, ~i despre churingas ale austral ieni1or. Am descoperit brusc di-mi faceam 0 imagine foarte precisa despre 0 astf el de piatra, de~i nu vazusem niciodata 0 reproducere a ei. Mi-o reprezentam ca pe 0 piatra neteda, lucioasa ~i In a~a fel pictata, Inc1t era separata Intr-o pa rte superioara ~i una inferioara. Aceasta imagine mi se pam Intruc1tva cunoscuta ~i ei i se asocie atunci amintirea unei cutii gal bene, a unui penar galben, de fapt, precum ~i a unui omulet. Omuletul era un mic zeu ascuns al Antichitatii, un Telesphoros, care apare uneori reprezentat In arta antica alaturi 'de Esculap , citindu-i acestuia dintr-un suI. eu revenirea amintirii respective, am capatat pentru prima data ~i convingerea ca exista componente suflete~ti arhaice; care nu au cum sa fi patruns In sufletul individual prin nici 0 traditie. Intr-adevar , In biblioteca tatiilui meu - pe care, nota bene, am studiat-o abia cu mult mai tlrziu - nu exist a nici 0 singura carte care sa fi continut informatii de aces t gen. Intereslndu-ma, am aflat ca nici tata nu ~tia nimic despre astfel de lucr uri. Fiind ill 1920 in Anglia, am cioplit doua figurine asemanatoare dintr-o ram ura subtire, fara sa-mi amintesc c1tu~i de putin de episodul din copilarie. Am p us sa mi se ciopleasca una dintre ele In piatra, In dime~siuni mai mari, iar ace asta statuie se gase~te In gractina mea din Ktisnacht. Abia atunci, incon~tientu l mi-a sugerat numele, numind statuia "Atmavictu" - breath of life suflarea viet ii. Ea este 0 dezvoltare ulterioara a acelui obiect cvasisexual a! copilariei, c are pe urma s-a revelat Insa a fi breath of life, deci un impuls creator. Totul este In fond un cabirl, Invelit Cabirii, numi(i ~i "zeii cei mari", reprezenta(i ba ca pitici, ba ca uria~i, era u divinita(i ale naturii, al caror cult era de cele mai multe ori raportat la ce l al zei(ei Demeter. Au fast pu~i in legatura eu elementul creator ~i cu na~tere a vie(ii (n. ed. germ.).

intr-un paltona~, aseuns in kista1, inarmat eu 0 provizie de fona vitala - piatr a eea negrieioasa, lunguiata. Acestea sint insa eonexiuni care mi s-au clarifica t abia mult mai tirziu. Gnd eram eopil, toate mi se intimplau intr-un mod simila r celui pe care I-am vazut ulterior la indigenii din Africa: mai intii actioneaz a ~i habar n-au ee fac. Abia mult mai tirziu se gindese la ceea ce au fkut. Caseta, cutie (n. t.).

,'"'" Anii de scoaHi , I Cel de-al unsprezecelea an 0.1 vietii mele a fost foarte important pentm mine, c aci atunci am intrat 10. liceu in Basel. Am fost rupt astfel de camaro.zii mei d e joo.ca de 10. tara, ajungind intr-o.devar in "lumea mare", in care oameni pute mici, mult mai putemici dedt tata! meu, !ocuiauln case mari, superbe, ciHatoreo. u in calqti costisitoare, trase de cai magnifici ~i se exprimau intr-o germana s au franceza distinse. Fiii lor, bine imbracati, avind maniere elegante ~i multi bani de buzunar, erau colegii mei de clasa. Am aflat de 10. ei, Cll stupoare ~i 0 teribilii lnvidie secreta, ca fusesera in timpul vacantelor in Alpi, acei "mun ti acoperiti cu zapada ~i stralucitori" de lingii ZUrich, ba chiar 10. mare, cee a ce reu~i sa puna virf 10. toate. Mil uitam 10. ei cu uimlre, co. 10. ni~te fii nte dintr-o aWl lume. pogorite din acea splendoare de neatins a muntilor inzapez iti ~i incandescenti sau venite din acea indepartare de nemasurat a marii, pe ca re nu mi-o puteam nici macar imagina. Am realizat atunci C2. eram saraci, ca tat a era un sarman preot de tara, iar eu un ~i mal s2rman fiu de preot, un baieta~ care u~nbla cu ti3.lpile pantofilor rupte ~i trebuia sa stea ~ase ore 10. ~eoala ell ciorapii uzi. Am inceput sa.-mi privesc parintii ell alti ochi ~i sa Ie int eleg grijile ~i supararile. M-a cuprins mila mai ales pentru tata; pentm mama lucm ciudat - ceva mai putin. Mi se parea ca, dintre ei doi, eo. era mai putemid i. Cu toate aces tea, ma simteam de partea ei cind tat a nu-~i putea stapini ner vozitatea plina de toane. Asta nu era tocmai favorabil formarii caracterului meu . Spre a ma elibera de aceste conflicte, am preluat roIuI 0.1'bitrului superior care, nolens volens, trebuia sa-~i judece parintii. Lucrul acesta a produs in mi ne un fel de lnflat1e1, ce-mi umfla ~i 1 V. termenul in Glasar (n. t.). 39

diminua in acela~i timp sentimentul de incredere in mine, care ~i a~a era instab i!. Cind aveam noua ani, mama a nascut 0 fetita. Tata era surescitat ~i bucuros. "Asta-noapte ai capatat 0 surioara", mi-a spus, luindu-ma total prin surprinder e, pentru ca nu observasem nimic pina atunci. Nu ma frapase faptul ca mama ~ezus e ceva mai des la pat ca de obicei. Asta mi se parea oricum 0 sliibiciune de nei ertat. Tata ill-a dus la capatiiul mamei, iar ea tinea in brate 0 faptura micuta , care arata teribil de dezamagitor: fata ro~ie, zbircita, ca a unui om batrin, ochii inchi~i, probabil oarba cum sint ciitelu~ii. Obiectul avea pe spate elteva fire de par riizlete, lungi ~i blond-ro~cate, care mi-au fost aratate - oare ar fi trebuit sa aevina maimuta? Eram ~ocat ~i nu mai ~tiam ce Si cum sa simt. A~a aratau nou-nascutii? Mi s-a ingaimat ceva despre barza care ar fi adus copilu!. Cum era atunci cu seria de pui pe care 0 pisicii ii fiita 0 data? De cite ori t rebuia barza sa tot zboare incolo ~i incoace, pina ce-i aducea pe toti ? ~i cum era la vaci? Nu-mi puteam inchipui cum ar fi reusit barza sa tina un vitel intre g in cioc. ~i apoi, taranii ziceau cii vaca a fatat vitelul, nu ca barza a adus vitelu!. Povestea asta era evident iarasi unul din trucurile ale a pe care mi Ie debitau ca sa scape de mine. Eram sigur cii mama fiicuse din nou ceva ce eu nu trebuia sa ~tiu. Aceasta brusca aparitie a surorii mele mi-a liisat un sentiment vag de neincredere, care mi-a ascutit curiozitatea ~i observatia. Anumite react ii ulterioare suspecte ale mamei ini-au confirmat banuielile: ceva regretabil er a legat de aceasta na~tere. In rest, povestea nu m-a preocupat prea mult, dar a facut probabil sa se intensifice in memoria mea un eveniment petrecut cind aveam doisprezece ani. Cind plecam intr-o vizita sau eram invitat undeva, mama avea o biceiul neplacut sa strige in urma mea toate sfaturile bune posibile. N-aveam at unci numai hainele cele mai bune ~i pantofii lustruiti, ci Si sentimentul demnit atii a ceea ce intentionam sa fac ~i a aparitiei mele in public, a~a ca 0 luam c a pe 0 injosire ca oamenii de pe strada sa auda ce fel de lucruri ofen sato are striga mama dupa mine: "Nu uita sa transmiti salutari de la tata ~i mama .. ~i sa-ti sufli nasul - ai 0 batista la tine? Dar pe miini te-ai spa~ lat?" etc. Gaseam d eosebit de deplasat sa fie expuse lumii in acest mod sentimentele mele de inferi oritate care insoteau inflatia, atunci cind eu, din amor-propriu Si vanitate, av ilsesem de mult grija ca aparitia mea sa fie elt se poate de irepro~abila. Caci

aceste ocazii 40

insemnau foarte mult pentru mine. In drum spre casa unde eram invitat, ma simtea m important ~i demn, ca mtotdeauna dnd purtam, intr-o zi de saptamina, hainele m ele de duminica. Imaginea se schimba insa considerabil, de indata ce casa strain a ajungea in raza mea vizuala. Eram umbrit atunci de impresia de maretie ~i pute re degajata de ace~ti oameni.Ma temeam de ei ~i, in micimea mea, tare a~ fi dori t sa dispar la paisprezece stinjeni adincime sub pamint, in clipa in care se dec lan~a soneria. Tiriitul care se auzea inauntru rasuna in urechile mele ca 0 fata litate. Ma simteam intimidat ~i speriat ca un dine pripa~it. Era ~i mai rau atun ci dnd mama ma pregatise inainte "cum se cuvine". "Pantofii mei sint murdari, mi inile la fel. N-am batista, gitul meu e negru", imi tot suna in urechi. Atunci, din indaratnicie, nu transmiteam complimentele parintilor sau eram, fara motiv, incapatinat ~i timid. Daca situatia se inrautatea prea mult, ma gindeam la comoa ra mea ascunsa in pod, ceea ce ma ajuta sa-mi recapat demnitatea de om: in toata confuzia mea, imi aminteam ci:i eu mai eram ~i acel celalalt care poseda secret ul inviolabil - piatra ~i omuletu1 cu redingota ~i joben. Nu-mi pot aduce aminte ca in tineretea mea sa ma fi gindit vreodata la posibilitatea unei legaturi int re "Domnul Isus", respectiv iezuitul cu roba neagra, oamenii in redingota ~i job en de la marginea unui monnint, gaura, asemanatoare unui mormint, din poiana ~i templul falic subteran pe de 0 parte, ~i omuletul din penar, pe de alta. Visul d espre zeitatea itifalici:i a fost primul meu secret, omuletul a fost al doilea. Astazi mi se pare insa ca a~ fi avut presimtirea vaga a unei inrudiri a "pietrei -suflet" cu piatra care era ~i "eu". Pina in ziua de azi, dnd, la optzeci ~i tre i de ani, imi scriu amintirile, nu mi-a devenit inca foarte cIar ce raport exist a mtre amintirile mele cele J1lai timpurii: ele sint ca mladitele izolate ale un ui singur rizom subteran. Sint ca etapele unui proces evolutiv incon~tient. In t imp ceomi-a fost tot mai imposibil sa gasesc 0 relatie pozitiva cu "Domnul Isus" , imi amintesc ci:i, aproximativ de la virsta de unsprezece ani, idee a de Dumne zeu a inceput sa ma intereseze. Am inceput sa ma rog lui Dumnezeu, ceea ce imi c onferea 0 oarecare multumire, pentm ci:i mi se parea a fi ceva lipsit de contrad ictii. Dumnezeu nu devenea mai complicat prin neincrederea mea. In plus, EI nu e ra un om cu rob a neagra ~i nu era nici "Domnul Isus", pe care tablourile!l repr ezentau acoperit cu haine pestrite ~i cu care oamenii se purtau ailt de familiar

. El 41

(Dumnezeu) era mai curind 0 fiinta ljnica~ des pre care, din cYte auzisem, nu-ti puteai face 0 imagine eoreeta. Era, ce~i drept, ceva earn in genuJ unui batr'l' n puternic; dar se spunea, spre TI1area rnea satisfacde: "SiI nu-ti te puteai pm-to. deci "Domnu1 Isus", care secretul meu di n pod facl chip ciopl!t, niei alta asemanare." Nu cu E1 atlt de familiar cum 0 fikeai ell nu era un "secret". 0 anumita analogie eu a mijit atunci ... :;;coo.la ma plictisea. Imi rapea prea mult timp, pe care a~ fi preferat sa-1 pe tree desenind scene de bi.'italie ~i jUelndu-ma ell focuI. Orele de religic erau nespus de anoste, iar de ora de matematica mi-ero. realmente frica. Profesorul pretindea ca algebra era un lucru elt se poate de firese, care se intelegea de 1 0. sine, iar eu inca nici macar nu ~tiam ce erau cifrele propriu-zise. r"Juerau niei flori, niei animale, niei fosile, nimie ce ti-ai fi putut reprezenta. ci da ar ni~te cantitati care rezultau din numarare. Spre dezorientarea mea, cantitati le erau inloeuite prin litere, care insemnau sunete, a~a indt, co. sa zicem asa, putean fi auzite. In mod ciudat, eolegii mei se descurcau eu ele si Ii se parea ceva absolut normal. Nimeni TIu-mi putea spune ce sint cifrele si en nu stiam n iei cum sa formulez intrebarea. Am eonstatat, speriat, ca nn exista nimeni care sa-mi inteleaga greutatile. Trebuie sa reeunosc, e-adevarat, ca profesorul ~i-a dat toata silinta s9.-mi explice scopul aeestei operatiuni eiudate de a transpun e cantitati inteligibile in sunete. Am priceput, in cele din urma, ca se intcf't iona astfel obtinerea unui soi de sistem de preseurtare, eu ajutorul caruia mult e: cantitati puteau fi reprezentate intr-o formula ablcviata. Asta nu ma interes a insi'j dtm;i de putin. Mil. gindeam ca a exprima cifrele prin sunete era ceva camp let arbitrar, puteai 10. reI de bine sa exprimi a printr-o alun3., b printr -o banana ~i x printr-un semn de intrebare; a, b, c, y ~i x erau nesugestive si nu-mi explicau nimie din esenta eifrei, la fel de putin eo. ~i 0 aluna. eel mai tare ma revolta principiul: daca a = b si b = c, atunci a = c, 0 data ce, per de j/nitionem, era stabilit ca a desemna altceva dedt b si deei, fiind eeva diferit , nu putea fi egalul lui h, ca sa nu mai vorbim de a fi egalullui c! Cind este v orba de 0 egalitate, atunci se spune a = a, b = b etc., in timp ce a = b mi se p area a fi de-a dreptul 0 minciuna sau 0 inselaciune. Ma cuprindea aceeasi revolt a atunci dnd profesorul afirma, contrar propriei sale definitii a paralelelor, c

a acestea s-ar intilni 10. infinit. Mi se parea 0 escrocherie stupida, pe care n u puteam si nu voiam s-o accept! Etica 42

mea intelectuaEi se i'mpotrivea unor asemenea inconsecvente copiEirqti, care-mi bJocau calea de "ccces catre iDtelegerea mateincorigibil ca nlaticii. A_D.} plna acurTl, la batrinete, silntamlntul dadi atunci as fi putut admite fara>conflict e interioare, asa cum o racusera colegii mei de scoala, ca. a putea Li egal cu b , respectiv soare = luna, cline = pisidi etc., matematica m-ar Ii amagit pentru to tdeauna; abia 10. optzeci si trei de ani am reusit sa realizez oarecum in ce mas ura o.rfi racut-o. De-a lungulintregii mele vieti a ramas insa 0 enigma pentru m ine cum de nu mi-a fast dat sa izbutesc vreodata sa. slabilesc 0 relatie ell mat ematica, 0 datii ce nu mii indoiam de raptnl ca se puteo. socoti intr-un mod val abi!. Cel mai de neinteles mi se p3.rea insa dubiul meu moral in eeea ce pri\ .. 'e~t e matematica. Puteam sa-mi fae ecuatiile inteligibile numai inlocuind de fiecare data literele valori nurnerice ~iconfi11111ndu-mi, printr-o verificare concrcta . a calculu]ui. sensu] operatici. continuare, am putut sa fac intrucitva fatii ] 0. oreJe de matematica, pentm cii imi copiam fol'mu]ele algebrice, ",1carol' con tinut nu-l pricepeam, si imi intipareo.m in minte ce combinatie de litere status e intr-un loc anumit de pe tabl>.eu verificarea socotelilor nu ma mal descurcam, fiindcii se intimpla din clnd in clnd co. profesorul sa spuna: "Aiai introducern expresia "' si sa serie citcva 1itere pe tabla. Nu stiam de unde le scotea, de c e si pentru ce - eventual spre a face posibil un sfir~it 0.1procedurii satisfaca tor pentru e1. NEi intimida aut de tare faprul ca uli erL:m capabi1 S,?~ fDteleg , lrlClt nici ea mai aveam curajul sa pun In'Lrebari. Ore!e de rnatematica crau pentru mine 0 teroare S1un supliciu. Intrucit celelaJt e materii mi se p2ireau u~oare ~i lntruclt am putut sa ma descurc mult timp si 1 0. lT12.tematicadatorita memoriei mele vizuale bune, am UVi..H In cde .mai multe cazuri note bune; dar teama mea de esec si micimea existentci mele In raport cu maretia lumii ce mil. ineonjura [j-au provocat in mine doar 0 senzatie de siIa, ei si un fel de disperare muta, care mi-au faeut seoala nesuferita la maximum. In plus, am fast si exc1us de 10 arele de desen, din cauza totalei meJe incapaei tati, ceea ce, prin cl~tigul de timp ce a insemnat, mi-a fost extrem de bineveni t; dar a reprezentat si o nalia J'nfrlngerc, fiindca R\/earn 0 oaxecare iscusint a la des en, despre care nu realiZalTI pe atunci~ ce-i drept, ca depindea in ese

nta de ceea ce simteam; ~i anume, eu nu puteam desena dcdt eeea ce-mi preocupa f antezia. Iar in sehimb eram obligat sa copiez modele de zeitati grecesti eu oehi gai, si fiindca nu reuscam, profesorul 43

meu s-a gindit pesemne ca a~ avea nevoie de ceva mai naturalist ~i mi-a pus in f ata reproducerea unui cap de capra. E~ecul in indeplinirea acestei sarcini fiind total, el a pus capat orelor mele de desen. Al doisprezecelea an al vietii mele a devenit de fapt pentru mine anul hotaritor. Odata, la inceputul verii lui 188 7, ma aflam dupa terminarea ~colii, la ora amiezii, in piata catedralei, a~tepti ndu-mi un coleg, cu care aveam drum comun spre casa. Deodata am prim it 0 lovitu ra de la un alt Miat, care m-a trintit jos. Am cazut cu capul pe bordura trotuar ului, iar lovitura m-a ametit, fadndu-ma sa-mi pierd aproape cuno~tinta. Vreo ju matate de ora am fost cam buimikit. In momentulloviturii m-a fulgerat gindul : " Acum nu mai trebuie sa mergi la ~coalii!" Eram doar semiincon~tient ~i am ramas intins pe jos cu citeva dipe in plus decit ar fi fost necesar - in primul rind d intr-un sentiment de razbunare impotriva agresorului meu perfid. Apoi am fost ri dicat ~i dus in casa apropiata a doua matu~ele batrine ~i necasatorite. De atunc i au inceput sa ma apuce crize de le~in de fiecare data cind se punea problema s a merg din nou la ~coalii, precum ~i atunci dnd parintii mei voiau sa ma conving a sa-mi fac temele ~colare. Am lipsit de la ~coala mai mult de jumatate de an, c eea ce mi s-a parut 0 adevarata mana cereasca. Puteam sa fiu liber, sa visez ore intregi, sa stau pe unde doream, undeva la 0 margine de apa ori in paduti sau s a desenez. Pictam scene salbatice de razboi sau cetati vechi care erau fie ataca te, fie incendiate sau umpleam pagini peste pagini cu caricaturi. (~i azi imi ma i apar din dnd in cind in fata ochilor astfel de caricaturi, inainte de a adormi : mutre arborind un rinjet schimonosit ~i care sint in ve~nica schimbare. Uneori erau figuri de oameni pe care-i cuno~team ~i care mureau curind dupa aceea.) Da r mai ales ma puteam cufunda in,intregime in lumea enigmaticului. Din ea faceau parte copaci, ape, mla~tini, pietre, animale ~i biblioteca tatei. Toate erau rri inunate. Ma indepartam insa tot mai mult de lume, avind In acela~i timp u~oare m ustrari de con~tiinta. Imi iroseam timpul hoinarind, citind, coleqionind ~i juci ndu-ma. Totu~i nu ma simteam mai fericit, ci aveam con~tiinta obscura ca fugeam de mine insumi. Uitasem compIet cum de ajunsesem aici, dar regretam ingrijorarea parintilor mei; ace~tia consultara diver~i medici, care se scarpinara in cap ~i ma trimisera in vacanta la Winterthur, la ni~te rude. Gara de-acolo a fost pent

ru mine 0 sursa permanenta de

indntare. Oar clnd m-am intors acasa, a fos~la fel ea inainte. Un medic a erewt ca a~ avea epilepsie. ~tiam deja pe-atunci ce erau erizele de epilepsie ~i ridea m in sinea mea de aee~sta ineptie. Parintii mei, in sehimb, erau mai ingrijorati ea oricind. Odata a venit un prieten la tata in vizita. S-au a~ezat amindoi in gradina, iar eu m-am aseuns intr-un tufi~ des din spatele lor, caei eram de o eu riozitate nesatioasa. L-am auzit pe vizitator intrebindu-l pe tata: - ~i ee mai face fiul tau? La care tata a raspuns: - Ah, e 0 poveste trista. Medicii nu ~tiu ee-i cu el. Se gindesc la epilepsie. Ar fi cumplit daca ar fi incurabil. Eu miam pierdut picul de avere ~i ce 0 sa se inumple cu el daca nu-~i va putea c1~tig aexistenta? Am fost ca lovit de trasnet. Asta a reprezentat coliziunea mea cu re alitatea. "Aha, deci trebuie sa munce~ti", mi-a trecut prin cap. Din acel moment am devenit un copil serios. M-am fofilat pe virful picioarelor, m-am dus in cam era de lueru a tatalui meu, am seas cartea de gramatica latina ~i am inceput sa toeesc eoncentraL Dupa zece minute am avut 0 criza de le~in. Aproape ca am cazut de pe scaun, dar dupa citeva minute m-am simtit din nou eeva mai bine ~iam lucr at in continuare. "Fir-ar sa fie, mi-am spus, gata eu le~inul!" ~i am perseverat . A durat aproximativ un sfert de ora pina la a doua eriza. A trecut ca ~i prima . ,,~i acum te apuei de lucru!" M-am pus mai departe pe treaba ~i dupa inca o ju matate de ora a urmat a treia criza. Nu m-am lasat nici de data asta ~iam mai lu erat 0 ora, pina ee am avut sentimentul di mi-am invins crizele. Deodata, m-am s imtit mai bine decit in toate lunile trecute. Intr-adevar, crizele nu s-au mai r epetat ~i de atunci am studiat in fiecare zi cartea mea de gramatica ~i am lucra t in caietele de clasa. Clteva saptamini mai tirziu m-am reintors la ~coaHi ~ina m mai avut niei acolo crize. Ie~isem de sub vraja. - De aiei am invatat ce este 0 nevroza. Treptat, mi-am reamintit ee se intimplase ~imi-am dat !impede seama di eu fusesem cel care aranjase toata povestea asta ru~inoasa. De aceea n-am fos t niciodata cuadevarat suparat pe colegul care ma trintise pe jos. ~tiam ca el f usese, ca sa zic a~a, "pus de soarta", iar din partea mea fusese un aranjament d iabolic. Nu mi-era ingiiduit sa patesc a doua oara ~a ceva! Nutreamun sentiment de furie contra propriei mele persoane ~i-mi era totodata ru~ine de mine. Caci ~ tiam ca gre~isem eu fata de mine 45

Insumi ~1ell pe 111ine c3.dea toata vina. I\Jimeni altul nu era Vlnovat. Eu sing ur erarn dezertorul 'hiesternat! De atunc~ IDcolo l1-am mai putut suporta sa-i \ 'ad pe parintii n1ei faclndu-s,i griji din pricina mea sau 58,-i aud vorbindu-mi pe un ton compatimitor. ]\;evroza a fast un alt secret de-cd men, dar unul rusi nos de data asta~ 0 infrlngere. Ea ill-a condus In~3. la urrrl~i la 0 rigurozita te accentuat1 ~i la 0 sirguinta de.osebit2L De atunci se trage con~tiinciozitate a mea, care TIU e de forma, pentru a-mi da a aparen~a de valoare~ ci e co. 0 con stiinciozitatc fa~a de mine IDsumi. Ma scularn in mod regulat 13. ora cinci dim_ ineata~ co. sa lucn.:z~ iar uneori munceam inca de la tre; diminea'(a, pina la ~ apte, dupa care plecam la scoaEt Ceea ce ma dusese pc 0 cale gresita era pasiune a mea pentru solitudine, ]l1ciutarea de a fi singur. Natura mi se parea plina de minuni in care voiam sa ma afund. Fiecare piatri.L fiecare planta, toate pare a u i'nsuletite ~i indescriptibileo l~tunci In-am adll1cit In natura, m-am strecura t, m-am vir]l, ca sa zi.c :-1.S2\, in esenta ei, departe de arice fume orneneasc a. In perioada aceea a ill_ai a\/ut loc un c"'/eniIl1ent lrrlp!Jri~arlt O-a intl luplat in drumul DJeU lung spre ~coala; de la unde locui~1n1} la Basel, unde inv 8_tarrl. ,!it. ex.:stat atunci 0 clipa in care an1 fast brusc invadat de sentirn entuI cople9itof ca toclnai arn ie~it dintr-o negura c1easa, aVlnd cODstiinta ea aCUill, Slot ell. In spatele rneu ern ca un perete de IndD.dituJ carUta eu IHc: a DU. erarrL l)ar In acel moment, in-am aratat mie ITii s-a revelat mie insumi p ropriul sine. :;Ii inainte C':lS:'il.rn dar wtul mi se 1n ;lmplan~mai.~in c:ipa :c:ea, ~arn ~:~?t.: Sil~t eUJ acu:11 iDcunte, rucrunle TI11 se HltInlplau. taceau dIn rnIne ce acuI:,1 exi;t

eJe, vcn2U aCU111insa. eu erarn ~e~ care v:li~m. <\.,ceasta trrtir(~ rn1 s-a paru~ extrem d e Importanta $1de TIona. l.n mIne era ,,::m .. tontate" nl0a ciudat, 'in vren1ea acce D-, ca ~iin luniJic ne.vrozei rnele de pe umla accidentuluL pierdusem lotaJ arnh ltire-El. con10rii din altfel ill-ar fi frapat probabil inca, de pe-atunci analo gia dintre sentimentul rncu de autoritate ~i acel sentirnent de vclk!ar"e, pe ca re r..1i-l insufla COIIloara. Dar nu se intirnDlLl a,~;a,c;lci Dli se volatiliza se orice arnlntire legats. de penaL earn. pe 3.tunci am fost inv}tat de catre of arnilie prietena, care avea 0 cclsa la \!ier\valdstattersee1 ~ sa-rni Detrec vac anta acolo, ! Lacul eelaT PatEl Cantoane (n.

Spre marea mea incintare, casa era situata pe malullaeului ~i avea un hangar pen tru barci ~i 0 barea eu 'lisle. Stap'inul casei ne-a permis [iuJui sau Si mie sa folosim barca. dar ne-a pus strict in vedere sa nu facem imprudeme. Din neferic ire, stiam deja cum se dirijeaza 0 luntre ~i cum se visleste, ~i anume stind in picioare. Aveam acasa un oaiecr mic ~i ,~ubred de acest gen, pe vechiul ~ant al fortificatiei HUningen pe malul Rinului. Incercasem acolo toate imprudentele pos ibile. Primullucru pe care I-am fkut a fost deci sa ma. UTe in barca in partea d in spate si 5-0 imping cu visla direct spre largo Asta a fost prea de tot pentru stapinul easeL A fluierat dupa nol sa ne intoarcem 5i mi-a tras 0 sapunea!!.i d e zile mari. M-am simtit foarte 2.bawt 5i a trebuit S3,admit ca fikusem exact mo rala pc care mi-o tinvse era, prin ceea ce De interzisese e~. urmare, extrem de meritata :;i justificata. Concomitent ill-am infuriat insa ca acel badaraD glas 9i necioplit putea Indrazni sa ma insulte pe mine. Acest mine nu era Dumai adult , ci ~i important, o autoritate. 0 perSCcC113. eLl un om barrin, subiect de resp ect S1 'veneratie. C~ontrastul ell realitatea era atlt de grotesc, inclt, bruse, rnl'nia r:necL a incetaL, caci ill.i-a dat ghes intrebarea: "Day cine oi fi tu~ l'rl de-firtit!'v? Reactionezi ca $i curn ai fi cine ~tie foelrte bine d; ceHUa lt are dreptate! cine: S1. de fapt, De-abia ai Implinit dc)isp;'e~:e!~e c!'ni~ c opil de ~coala, iar e1 este e~ti tata de farl1ilie si un Offl puternic ~i bogat, care are doua case ~i m_ai mulri cai superbL~' .. \.tunci, spre Tflareo. rne~t deruta~ 3JTl constatat L ca eu erarn In realitate doua persoane J.if;::-rite, Un a era elevul care nu putea cepe rrlaterTlaticc_ :::;i nu ~~ra niei macar pe sine insu~i? cealalta era in1pOrtanta~ de ornare a1.1.tc..rl'tal:e un barbat cu care nu era de :;;i nui influent dedI acest fabricant. glumit. un om mai Era un baxbat care traieste in secolul al x:\lIII-lea ~i poarta pantofi ell catarame 5i 0 pern ca alba $i caJatore~te lnJr-o calea9ca avind l'Otile din spate concave, intre ca re casul sta suspendat pe arcu11 ~i cL1rele de pieL::. . Ade"varul este ca l'ni se IIltlmplase ceva ciudat: clnd locuialTI Basel, treeD Intr-o zi un cupeu verde , in Klein-HUningen, easei noastre~ v'enind dinspre Ptidurea N"eagra. foarte vec n; pun caleasca 3.S3., co. ~i cum ar fi rasarit deodata din emotionat: secolul a l X'VlrI-le~',. C'i"~d arn Z3xit-c\ ill-aiD ~,j\.h! Iat-o~ ,,~~~Ll f- de pe vrem ea nlca!" l\. fos"L ca $i cum a~ fl e! vazut-.. o din nou $1 i:E;f:~recunoscL1t-o~ p entru ca era de acela~i fel eu cea'in care calatoriserTI en l'nsuIT1i! I\l-a nap

adit apoi un sentirnent d o

de parca mi-ar fi furat cineva ceva sau a~ fi fost in~elat, ~i anume in legatura cu trecutul meu drag. Cupeul era 0 rama~ita din acele vremuri! Nu pot descrie c e s-a petrecut atunci in mine sau ce era acel ceva care m-a impresionat atit de puternic: un sentiment de nostalgie, de dor de casa sau 0 recunoa~tere: "Da, a~a era! Da, exact ap a fost!" Inca 0 intimplare m-a tnmis cu gindul spre secolul a l XVIII-lea: vazusem acasa la una din matu~ile me Ie 0 statueta de epoca, din se colul al XVIII-lea, facuta din teracota pictata, un grup compus din doua figurin e. II reprezenta pe biltrinul doctor Sttickelberger, opersonalitate 10caHi bine cunoscuta a vietii din Basel de pe la sfir~itul secolului al XVIII-lea; cealalta figurina era una dintre pacientele sale, care scotea limba ~i-~i tinea ochii in chi~i. Exista o legenda in jurul aces tor doua personaje: se povestea ca batrinu l Stlickelberger travers a odata podul de pe Rin, cind se trezi ca aceasta pacie nta, care il siciise de atitea ori, se indreapta spre el, lamentindu-se din nou. Batrinul domn zise: "Da, da, cu siguranta aveti ceva. Ia scoateti limb a ~i ine hideti oehii!" Ceea ce femeia ~i facu. In clipa aeeea, doetorul fugi de-acolo, l asind-o eu limba scoasa - spre amuzamentul trecatorilor. Or, statueta batrinului doctor avea ghete cu catarame, incaWiri pe care le~am recunoseut, in mod strani u, ea fiind ale mele sau asemanatoare cu ele. Eram convins: "Astea sint ni~te gh ete pe care Ie-am purtat." Aceasta convingere m-a dezonentat total. "Bine, dar a stea au fost ghetele mele !" Le simteam inca in picioarele mele ~i nu-mi puteam explica de unde provenea senzatia asta bizara. Cum de apartineam eu secolului al XVIII-lea? Mi se intimpla inca deseori pe-atunci sa scnu 1786 in loc de 1886 ~i in acele momente ma cuprindea un dor de easa inexplicabil. Dupa escapada mea cu barca pe Vierwaldstattersee ~i sapuneala binemeritata, am meditat la toate, ~i impresiile pina atunci disparate s-au rotunjit intr-o imagine unitara: eu traies c in doua epoci ~i sint doua persoane diferite. Aceasta descoperire m-a tulburat ~i m-a umplut pina la refuz eu 0 multime de refleqii. Pina la urma am constatat insa dezamagit ca, pe moment eel putin,. nu eram alteeva decit micul ~colar car e-~i merita pedeapsa ~i trebuie sa se poarte conform virstei lui. Restul trebuia sa fie 0 prostie. ~i eram tentat s-o pun in seama numeroaselor pove~ti pe care Ie auzisem de la parinti ~i rude des pre bunieul meu. Dar nici asta eclEurantl, 1

Un sentiment de dezgust (n. t.). 48

nu se potrivea intoemai, fiinddi el se naseuse In 1795, deci traise, propriu-zis , In seeolul al XIX-lea. In plus, murise eu mult inainte ea eu sa apar pe lume. Nu puteam fi identic eu el. Fire~te, aeeste refleetii au fost la vremea respeeti va numai un fel de banuieli vagi, de visari. Nu-mi pot am inti dadi pe-atunei af lasem deja despre Inrudirea legendara cu Goethe. Nu ered, pentru di ~tiu di am a uzit povestea asta prima oara de la straini. Exista, fntr-adevar, o istorie supa ratoare, conform eareia bunicul meu ar fi fost fiul natural allui Goethe.1 E~ecu rilor me1e la matematica ~i desen Ii s-a asociat un al treilea: n-am putut sa su far niciodata gimnastica. Nu-i permiteam nimanui sa-mi dicteze cum sa ma mi~c. M ergeam la ~coalii pentru a invata ceva ~i nu ca sa fac acrobatii inutile ~i lips ite de sens. S-a adaugat aici, ca 0 urmare tlrzie a aecidentelor mele timpurii, o oarecare teama fizica pe care n-am putut s-o Inving dedt mult dupa aceea ~i do ar Intr-o oarecare masura. Ea era legata, la rlndul ei, de 0 neincredere In rata Iumii ~i a posibiIitatilor ei. Lumea mi se parea frumoasa ~i dezirabiIa, dar pl ina de primejdii nedefinite ~i absurde. De aceea, voiam sa ~tiu Intotdeauna de I a ineeput eu ce urma sa ma eonfrunt 1iiIn cine sa ma incred. Gare avea iara~i Ie gatura cu mama care ma pariisise pe 0 perioada de dteva Iuni? In oriee caz, dnd medicul mi-a interzis sa fac sport, din cauza traumatismului suferit, am fost in dntat. Sciipasem de 0 povara~i incasasem 0 noua infringere. Intr-o frumoasa zi e stivaia a acelui~i an (1887), ma Intorceam Ia prinz de la 1icoali19i ajunsesem i n piata catedralei. eerul era de un albastru splendid 9i soarele stralucea puter nic. Acoperi9uI catedralei sdnteia in lumina, iar soarele se oglindea in caramiz ile noi, acoperite cu un strat de email coloral. Frumusetea acestei priveIi~ti m -a copIe9it 9i m-a facut sa ma gindesc: "Lumea e frumoasa ~i biserica e frumoasa , 9i Dumezeu a creat totul, 1ii1iade deasupra, sus departe, In eerul albastru, p e un tron de aur, 9i..." Aid urma un gol In glndurile mele 9i am avut 0 senzatie sufocanta. Eram ea paralizat 9i nu mai 9tiam dedt: Sa nu cumva sa gfndesc mai d eparte aeum! Vine eeva Ingrozitor, la care nu vreau sa ma gindese, de care nici maear n-am voie sa ma apropii. De ce? Pentru cii a9 comite paeatul eel mai mare. Care este pacatul cel mai mare? Gmorul? Nu, nu poate fi el. Cel mai mare pacat 1 Cf. Apendicele, pp. 394-395

(11. ed. germ.). 49

este eel impotriva Sfintului Duh; acela nu se iarta. Cine II comite este condamn at pe veci la caznele infernului. Ar fi prea trist pentru parintii mei daca unic ullor fiu, la care tin atit de mult, ar fi damnat la osinda ve~nid .. Nu Ie pot face a~a ceva parintilor mei. N-am voie in nici un caz sa gindesc mai departe! C eea ce a fost mai u~or de gindit dedt de facut. Pe drumul meu lung spre casa am incercat sa cuget la tot felul de alte lucruri, insa am constatat ca gindurile i mi tot reveneau la catedrala cea frumoasa, pe care 0 iubeam atit de mult, ~i la bunul Dumnezeu, care ~edea pe tron. Apoi, ca atinse de un ~oc electric, zburau i ar~i in alta parte. Imi repetam mereu ~i mereu: "Sa nu cumva sa te ginde~ti la a sta, sa nu cumva sa te ginde~ti la asta!" Am ajuns acasa intr-o stare destul de tulbure. Mama a observat ca ceva nu era in ordine ~i m-a intrebat: "Ce-i cu tine ? S-a intimplat ceva la ~coala?" Am putut s-o asigur, fara a minti, ca la ~coala nu se petrecuse nimic. Mi-a trecut prin minte, ce-i drept, d mi-ar putea fi de ajutor dad i-a~ marturisi mamei adevaratul motiv al tulburarii mele. Dar atunci ar fi trebuit sa fac exact ceea ce mi se parea imposibil, ~i anume sa-mi gindesc gindurile pina la capat. Ea doar nu banuia nimic, sarmana ~i bun a mea mama, ~i ii era imposibil sa ~tie ca ma aflam in cea mai mare primejdie, aceea de a comi te pacatul de neiertat ~i de a ma prabu~i astfel in inferno Am alungat gindul un ei marturisiri ~i am incercat, pe cit era cu putinta, sa ma comport in a~a fel, incit sa nu atrag atentia asupra mea. In timpul noptii am dormit prost; gindul i nterzis, pe care nu-l cuno~team, incerca tot mereu sa-~i croiasca drum, iar eu l uptam din rasputeri ca sa-l gonesc. Urmatoarele doua zile au fast chinuitoare ~i i-au intarit mamei convingerea ca sint bolnav. Am rezistat tentatiei de a ma sp ovedi, fiindu-mi de un mare ajutor ideea di, dad a~ ceda, le-a~ pricinui parinti lor cea mai mare suparare. Dar in cea de-a treia noapte, tortura mea a devenit a tit de insuportabila, ca nu mai ~tiam ce sa fac. Ma trezisem dintr-un somn agita t ~i m-am surprins gindindu-ma din nou la catedraHi ~i la bunul Dumnezeu. Era ci t pe ce sa-mi las gindurile sa-~i continue cursul! Am simtit ca fortele mele de rezistenta slabesc. Transpiram de frica ~i m-am ridicat in capul oaselor, pentru a-mi scutum somnul: "Acum vine. Acu' e acu'! Trebuie sa gfndesc. Trebuie mai in tii sa-mi gindesc gindul asta pina la capat. Dar de ce sa gindesc ceva ce nu ~ti u ? Pentru numele lui Dumnezeu, doar e clar d nu vreau asta. Insa atunci cine 0 vrea? Cine vrea sa ma constnnga 50

sa gindesc ceva ce nu ~tiu ~i nu vreau? De uncle vine aceasta vointa teribilii? ~i de ce sa-i fiu tocmai eu supus? Ma gindisem cu lauda ~i pretuire la Creatorul acestei lumi frumoase, Ii eram recunosditor pentm acest cadou incomensurabil; a tunci de ce sa ginclesc tocmai eu ceva inimaginabil de rau? Chiar ca nu ~tiu de ce, pentm ca eu nu pot ~i nici macar n-am voie sa ma aventurez in apropierea ace stui gind, f3xa riscul de a fi obligat sa-I gindesc imediat. Nici n-am facut, ni ci n-am vrut a~a ceva. A tabar!t peste mine ca un vis mit. De uncle vin astfel d e lucruri? Mi s-a intimplat fad voia mea. Cum? Doar nu m-am creat singur, ci am venit pe lume a~a cum m-a facut Dumnezeu, adica a~a cum am ie~it infaptuit din p arintii mei. Sau poate di parintii mei au vrut asta? Dar bunii mei parinti nid m acar nu s-ar fi gindit vreodata la a~a ceva. 0 asemenea infamie nu Ie-ar fi trec ut niciodata prin minte." Aceasta idee mi se parea total ridicola. Apoi m-am gin dit la bunicii mei, pe care nu-i cuno~team decit din portrete. Aveau un aer sufi cient de binevoitor ~i de demn, pentru a inlatura orice suspiciune despre 0 posi bila vina a lor. Am parcurs in graM intregul ~i lungul ~ir de stramo~i necunoscu ti, spre a ajunge in final la Adam ~i Eva. $i atunci, veni ~i gindul decisiv: Ad am ~i Eva sint primii oameni; ei D-au avut parin~i, ci au fast creati direct de Dumnezeu, au fost creati in mod intentionat astfel. Ei n-au avut de ales, ci au trebuit sa fie a$a cum ii facuse Dumnezeu. Nici macar nu ~tiau cum ar fi putut f l altfel. Erau fapturi desavir~ite ale Domnului, caei El creeaza numai perfeetiu nea, ~i totu~i au comis primul pacat, pentm ca au facut ceea ce Dumnezeu n .. a vrut. Cum de a fast posibil ? Ei n-ar fi putut sa faca a~a ceva, daca Dumnezeu n-ar f i pus in ei aceasta posibilltate. Asta reiese $i din prezen\a sarpelui, pe care Dumnezeu 11crease inca inainte de a-I crea pe ei, evident cu scopnl ca el sa-i d uca in ispita pe Adam ~i Eva. Dumnezeu in oITh'1i:;;tiinta a a orinduit totul as tfe1, ca primii S parinti sa trebuiasdl sii comita pi:lcatul. A fost deci intenf ia [ui Dumnezeu ca ei sa pacatuiasca. Gindul acesta m-a eliberat pe loe de chlnu l meu eel mai cumplit, caci acum ~tiam ea Dumnezeu Insu~i ma adusese in aceasta stare. N-am stiut la inceput daca. astfel El dorea ea eu sa comit pikatul sau, d impotriva, sa nu-l eomit. Nu ma mai gindeam sa ma rag pentm iluminatie, a data e e Dumnezeu ma pusese in aceasta situatie fara vola mea si ma Hisase acolo, lipsi t de orice ajutor. Eram sigur ea dupa. opinia Lui eu insumi si eu singur eram ee

l care trebuia sa caute calea de ie~ire - ceea ce a suscitat un alt argument:

"ee vrea Dumnezeu? sa actionez sau sa nu actionez? Trebuie sa descopar ce vrea D umnezeu de la mine - ~i trebuie s-o aflu chiar acum. " Este adevarat ~i ~tiam ca dupa morala convemionala era de la sine inteles ca pacatul trebuie evitat. Tocm ai asta ~i facusem pina acum, dar ~tiam ca nu puteam continua sa procedez a~a. S omnul meu tulburat ~i chinul meu sufletesc ma abatusera intr-atit, inert acel nu -vreau-sa-gindesc al meu se transformase intr-o incordare insuportabila. A~a nu mai putea continua. Mi-era insa imposibil sa cedez inainte de a fi inteles care era vointa lui Dumnezeu Si ce intentiona EI, caci eram sigur ca El era initiator ul acestei probleme de 0 dificultate disperata. In mod ciudat, nu m-am gindit ni ci 0 clipa ca diavolul mi-ar putea juca 0 festa. El detinea in starea mea spirit ual a de atunci un rol neinsemnat ~i, oricum, era lips it de puteri in fata lui Dumnezeu. Unitatea, maretia ~i supraomenescullui Dumnezeuincepusera sa-mi preocu pe fantezia cam din momentul ie~irii mele din ceata, clnd devenisem eu fnsumi. E ra deci in afara oricarei indoieli pentru mine ca Dumnezeu ma punea la 0 incerca re hotaritoare ~i ca esentialul era sa-L inteleg corect. ~tiam di voi fi silit s a cedez in final; numai di acest lucru nu trebuia sa aiba loc rara intelegerea m ea, caCl era yorba de mintuirea etema a sufletului meu: "Dumnezeu ~tie di nu mai pot rezista mult Si nu ma ajuta, deSi sint pe cale de a fi fortat sa comit paca tul care nu se iarta. Gratie atotputemiciei Sale mi-ar putea inlatura uSor aceas ta constringere. Dar n-o face. Gare vrea sa-mi puna la incercare supunerea, impu nindu-mi sarcina neobi~nuita de a face un lucru caruia incerc sa-i rezist eu toa te fortele, intrucit mi-e teama de osinda ve~nicii? Pentru di ar insemna sa paca tuiesc impotriva propriei mele judecati morale Si a invataturilor religiei mele, ba chiar impotriva propriilor Sale porunci. Este oare posibil ca Dumnezeu sa do reasdi sa vada dad. slnt capabil sa ma supun vointei Lui, desi credinta ~i ratiu nea mea ma sperie cu spectrul infemului Si al damnarii? S-ar putea sa fie a~a! I nsa acestea sint doar gindurile mele. Eu ma pot In~ela. Nu pot indrazni sa ma in cred intr-atlt in propriile mele cugetari. Trebuie sa ma gindesc inca a data bin e la tot!" Am ajuns insa din nou la aceea~i conc1uzie. "E clar ca Dumnezeu vrea Si curajul meu, am reflectat. Dad asa stau lucrurile Si eu reu~esc, atunci El im i va da indurarea Si iluminarea Sa." Mi-am adunat tot curajul, de parca ar fi tr ebuit sa sar in focuI iadului, Si am lasat gindul sa-mi vina: In fata ochilor me

le se inalta catedrala cea frumoasa, deasupra ei este cerul albastru, 52

Dumnezeu ~ade pe tronul de aur, sus, peste lume, iar de sub tron cade un excreme nt uria~ pe acoperi~ul nou, colorat ~i stralucitor al bisericii, 11strive~te, ap oi rupe In bucati peretii bisericii. Deci asta era. M-au cuprins 0 u~urare imens a Si un sentiment de eliberare ce nu poate fi descris. In locul oSlndei a~teptat e pogOrlse asupra mea lndurarea si, 0 data cu aceasta, 0 beatitudine inexprimabi la, a~a cum nu cunoscusem Inca niciodata. Am pIlns de fericire si recunostinta c a mi se dezv[Huisera lntelepciunea si bunatatea Domnului, dupa ce fusesem coples it de asprimea Sa nelnduplecata. Asta mi-a dat senzatia de a fi trait 0 iluminar e. Multe din lucrurile pe care nu Ie putusem lntelege lnainte mi s-au c1arificat atunci. Facusem experienta a ceea ce tatal meu nu pricepuse - vointa Domnului, careia el i se opunea din motivele cele mai bune ~i cu credinta cea mai profunda . De aceea nu traise niciodata miracolullndurarii, al harului, care vindeca tot ~i face totul comprehensibil. I~iluase drept regula de conduita comandamentele B ibliei; credea 1n Dumnezeu, a~a cum prescrie Biblia si cum llinvatasera stramo~i i sai. Dar el nu-L cunostea pe Dumnezeul cel viu si imediat, care sta, atotputem ic Si liber, pe deasupra Bibliei si a Bisericii, llindeamna pe om spre propria-i libertate si 11poate sili sa renunte la opiniile Si convingerile sale, pentru a lndeplini lara rezerve cerintele Lui. In testarea curajului omenesc, Dumnezeu n u se lasa influentat de traditii, oridt de sacre ar fi ele. Va avea El grija, In omnipotenta Lui, ca din aceste probe de curaj sa nu iasa nimic cu adevarat rau. Cine lmplineste voia Domnului poate fi sigur ca merge pe drumul cel bun. Dumnez eu Ii crease si pe Adam ~i Eva In asa fel, lndt sa fie nevoiti a glndi ceea ce n u voiau sa glndeasca. A facut asta pentru a sti daca slnt ascultatori. Ellmi poa te cere astfel Si mie ceva ce, pomind de la traditia religioasa, as dori sa resp ing. Or, supunerea a fost cea care mi-a adus lndurarea, si de la acea experienta lncoace am stiut ce este harul divinoAflasem ca slnt la dispozitia lui Dumnezeu si ca nu conteaza nimic altceva decIt a-I lndep1ini vointa. Altfel slnt W.satpr ada nonsensului. Atunci a lnceput adevarata mea responsabiiitate. Glndul pe care trebuia sa-l glndesc era pentru mine ceva cumplit si, 0 data cu el, mi s-a trez it presimtirea eli si Dumnezeu ar putea fi ceva cumplit. Hicusem experienta unui

secret cumplit, care a lnsemnat pentru mine 0 chestiune cumplita ~i sumbra. Ea a aruncat 0 umbra asupra vietii mele ~i m-a lacut sa devin foarte meditativ. 53

Aceasta experienta am resim(it-o ~i ca pe 0 dovada a propriei mele inferiorita(i . Sint un demon sau un porc, m-am gindit, ceva de repudiat, in arice caz. Dar ap oi am inceput sa cercetez in ascuns Biblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, ell 0 anumita satisfaqie, despre povestea fariseului .;;ia vamesului si am desco perit ca tocmai cei repudia(i sint cei alqi. M-a impresionat indelung ca intende ntul necredincios este Eiudat si ca Petru, ~ovaielnicul, este numit piatra 1. Cu cit crestea sentimentul meu de inferioritate, cu atit mai de necuprins cu minte a mi se parea harul divino La urma urmei, eu nu eram niciodata sigur de mine ins umi. Cind mama mi-a spus odata: "Ai fost intotdeauna un baiat bun", pur si simpl u n-am putut concepe acest lucm. Eu - un baiat bun? Era 0 noutate pentru mine. C rezusem intotdeauna d sint un om corupt si inferior. Prin acel eveniment al cate dralei exista in sfirsit ceva real, tangibil care facea parte din marele secret -ca si cum as fi vorbit mereu despre pietre care cad din cer, iar acum as fi ti nut una in mina. Dar era 0 traire umilitoare. Diidusem de ceva rau, sinistru sau sumbru, si totusi era in acelasi timp ca 0 distinctie. Uneori simteam un imbold straniu de a vorbi, fara a sti de fapt despre ceo V oiam sa incerc sa pun intre bari pentru a afla dad si alti oameni au traversat experiente asemanatoare sau v oiam sa dau a intelege ca ar exista lucruri ciudate, des pre care nu se stie nim ic. N-am reusit niciodata sa gasesc la altii nici macar urma de asa ceva. $i ast fel a Iuat nastere in mine simtamintul de a fi repudiat sau ales, blestemat sau binecuvintat. Nu mi-ar fi trecut 1nsa vreodata prin minte sa vorbesc direct desp re aventura mea, nid des pre visul eu falusul din templul subteran sau des pre o muietul cioplit, pc vremea dnd aeesta zabovea inca in memoria mea. $tiam ca n-as fi in stare. Despre visul eu falusul am vorbit abia la saized si cinci de ani. Celelalte evenimente i Ie-am comunicat poate sotiei mele, dar tot abia multi ani mai tirziu. Decenii intregi a planat peste ele un tabu riguros, provenind din c opilarie. ] Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica ]ui Isus: Fericit qti tu, Simone, fiullui lona. cii nu trup 9i singe fi-au dezviiluit tie aceasta [si anume ca E] este "Christosu], Fiu! ]ui Dumnezeu ce]ui viu"], ci Tatal meu cel din cemri. f $i eu ifi zic tie ca tu e9ti Petru 9i pe aceastii piatrii voi zidi biserica mea 9i portile iadului nu vor bind-a. f $i iti voi da tie cheile impari'itiei ceruri lor 9i orice vei lega pe pamim va Ii legat 9i in ceruri, 9i orice vei deslega pe

piimint va Ii deslegat 9i in ceruri (Matei 16, ]7-19) - (n. t.).

Aceasta experienta am resimtit-o ~i ca pe 0 dovada a propriei mele inferioritati . Sint un demon sau un porc, m-am gindit, ceva de repudiat, in orice caz. Dar ap oi am inceput sa cercetez in ascuns Biblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, Cll 0 anumita satisfaqie, despre povestea fariseului :?ia vame~ului ~i am descop erit ea tocmai cei repudiati sint cei alqi. Y','l-a impresionat indelung ca inte ndentul necredincios este laudat ~i ca Petru, ~ovaielnicul, este numit piatral. Cu cit cre~tea sentimentul meu de inferioritate, cu atit mai de necuprins cu min tea mi se parea haml divino La urma urmei, eu nu eram niciodata sigur de mine in sumi. Cind mama mi-a spus odata: "Ai fost intotdeauna un baiat bun", pur ~i simp lu n-am putut concepe acest lucru. Eu - un Miat bun? Era 0 noutate pentru mine. Crezusem intotdeauna di si11tun om compt ~i inferior. Prin acel eveniment al cat edralei exista in sfir~it ceva real, tangibil care facea parte din marele secret -ca ~i cum as fi vorbit mereu despre pietre care cad din cer, iar acum a~ fi t inut una in mma. Dar era 0 traire umilitoare. Dadusem de ceva diu, sinistru sau sumbru, ~i totu~i era in acela~i timp ca 0 distinctie. Uneori simteam un imbold straniu de a vorbi, filra a ~ti de fapt despre ee. Voiam sa incerc sa pun intreb ari pentru a afla dad ~i alti oameni au travers at experiente asemanatoare sau v oiam sa dau a intelege ca ar exista lucruri ciudate, despre care nu se ~tie nimi c. N-am reu~it niciodata sa gasese la altii niei macar urma de a~a eeva. Si astf el a Iuat na~tere in mine simtamintul de a fi repudiat sau ales, blestemat sau b ineeuvrntat. Nu mi-ar fi trecut insa vreodatii prin minte sa vorbese direct desp re aventura mea, nici despre visul ell falusul din templul subteran sau despre o muletul eioplit, pe vremea cind aeesta zabovea inca in memoria mea. Stiam di n-a ~ fi m stare. Despre visul eu falusul am vorbit abia la ~aizeci ~i cinei de ani. Celelalte evenimente Ie-am comunicat poate sotiei mele, dar tot abia multi ani mai tirziu. Deeenii intregi a planat peste ele un tabu riguros, provenind din co pili'lrie. i 1 Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica lui Isus: Fericit qti tu, Simone, fiullui lana, ca nu tmp 'Ii singe li .. au dezvaluit lie aceasta [~i anume ca El est e "ChristosuI, FiuI Iui Dumnezeu celui viu"], ci Tata! meu eel din cerw .. i. I Si eu i,i zic lie ca tu e'lti Petru 'Iipe aceasta piatra voi zidi biserica mea !iipor

lile iadului nu vor bind-a. I Si iti voi da tie cheile imparariei cerurilor 'Ii orice vei lega pe pamint va jl legat 'Ii in cemri, 'Ii orice vei deslega pe pami nt va fi deslegat 'Ii in ceruri (Matei 16, 17-19) - (n. t.). 54

Intreaga mea tinerete paate fi inteleasa sub semnul secretului. Din aeeasta eauz a m-am eufundat intr-o singuratate aproape insupartabiIa, ~i azi eonsider a mare realizare faptul ca am reu~it sa rezist tentatiei de a vorbi cu eineva despre s eeretul meu. Astfel, rela~ia mea eu lumea era inca de atunci prefigurata, a~a cu m este astazi: ~i astazi sint singuratic, pentru ca ~tiu ~i trebuie sa indic luc ruri pe care altii nu Ie ~tiu ~i, in cele mai multe cazuri, nici nu var sa Ie st ie. In familia mamei erau ~ase preati; ~i nu doar ei, ei ~i tata ~i dai dintre f ratii sai erau tot preoti. De aceea am auzit numeroase eonversatii pe teme relig ioase, discutii teologice ~i predici. De fiecare data aveam sentimentul: "Da, da , toate astea sint cit se poate de frumoase. Dar cum e cu secretul? Doar este si secretul indurarii, al harului. Nu ~titi nimic despre el. Nu ~titi ca Dumnezeu vrea ca eu sa eomit chiar ~i cev2.nedrept, sa gindesc chiar ~i ceva blestemat, p entru ca eu sa aflu harul Sau." Tot ceea ce spuneau ceilaJti nimerea pe de latur i. Cugetam: "Pentru numele Iui Dumnezeu, cineva trebuie sa ~tie eeva despre asta . Undeva trebuie sa se afle adevarul." Cotrobaiam prin biblioteca tatalui meu ~i citeam orice puteam gasi despre Dumnezeu, Sfinta Treime, spirit, con~tiintii Am devorat cartile, fara a deveni mai luminat ~i fntelept. Tot mereu trebuia sa gi ndesc: "Nici aia n-au habar!" Am citit ~i Biblia tatei, cea tradusa de Luther. D in nefericire, interpretarea obi~nuita, "inaltatoare", "reconfortandi" a Cartii lui Iov imi anihilase orice interes mai profund. Altfel a~ fi gasit 0 mingiiere in ea, ~i anume in capitolul 9, versetele 30-31: Dad! m' a~ sputa eu zapada ... Atunei tu m' ai baga In groapa cu liituri. Mama mi-a povestit mai tirziuca. in acea vreme eram adesea deprimat. De fapt, nu eram abatut, ci preocupat de secretul meu. Simteam 0 lini~te ciudata, 0 adevara ta beatitudine, dnd Sedeam pe piatra aceea. Ea m-a eliberat de toate indoielile. Clnd ma gindeam ca a~ fi piatra, toate conflictele incetau. Atunci, reflectam: "Piatra n-are nici 0 incertitudine, nid 0 nevoie de a se exprima ~i este ve~nica , traieste intru milenii. Eu, in schimb, nu sint decit un fenomen trecator, care se mistuie in toate emotiile posibile, ca a t1acara, ce izbucne~te rapid, ca ap oi sa se stinga." Eu eram suma emotiilor mele ~i un Altul in mine era piatra ate mporala, nepieritoare. 55

Atunci au aparut ~i indoielile profunde legate de tot ce zicea tata. Cind II auz eam predidnd despre harul divin, ma gindeam mereu la experienta mea proprie. Cee a ce istorisea el suna searbad ~i sec, a~a ca atunci dnd cineva spune 0 poveste pe care nici mikar elinsu~i n-o prea poate crede sau pe care 0 ~tie doar din auz ite. Voiam sa-l ajut, dar nu ~tiam cum. De altfel, un soi de timiditate ma retin ea sa-i comunic ceea ce traisem sau sa ma amestec in mdeletnicirile lui personal e. Pentm asta ma simteam pe de 0 parte prea mic, pe de alta ma temeam sa scot la suprafata acel sentiment de autoritate, pe care mi-l insufla "cea de-a doua per sonalitate" a mea. Mai tirziu, la optsprezece ani, am purtat multe discutii cu t aHll meu, nutrind de fiecare data speranta tainica de a-I face sa simta ceva din harul IaCatorde minuni ~ide a-I ajuta astfelin eonflictele sale de eon~tiintiLE ram convins ca totul s-ar rezolva cu bine dad ar implini vointa divina. Insa dis eutiile noastre aveau intotdeauna un sfir~it nesatisrncator. II iritau ~i intris tau. "Ah, prostii, obi~nuia sa spuna, tu vrei mereu sa glnde~ti. Nu trebuie sa g inde~ti, ei sa crezi. " Eu ma gindeam: "Nu, trebuie sa afli prin experienta dire cta ~i sa ~tii"; dar cu voce tare ziceam: "Da-mi acea credinta", la care el plec a totdeauna resemnat, ridicind din umen. Am inceput sa leg prietenii, de cele ma i multe ori eu baieti timizi, de origine modesta. Rezultatele mele ~colare s-au imbunatatit. In anii urmatori am reu~it ehiar sa fiu in fruntea clasei. Am remar cat Insa ell.in urma mea erau c1tiva colegi care ma invidiau ~i voiau cu orice p rilej sa ma Intreaca. Asta-mi striea pli1cerea. Eu nu puteam sa sufar competitii le ~i atunci dnd cineva fiicea din joc 0 coneurenta, intorceam spatele jocului. De-atunci incolo am ramas pe loeul al doilea, ceea ee imi era eu mult mai agreab il. Munca pentru ~eoaUiera ~i ~a destul de deranjanta, de anosta, indt nu voiam sa mi-o mai impovarez ~i prin ambitii ~iintreceri. Au fost dtiva profesori, puti ni la numar, care mi-au acordat 0 deosebita incredere ~i la care ma glndesc cu r ecuno~tinta. Mai cu seama profesorului de latina ii pastrez 0 amintire pHicuta. Era profesor universitar ~iun om foarte inteligent. Eu ~tiam latina inca de la ~ ase ani, fiindca ma invatase tata. A~a ca acest profesor ma trimitea adesea in t impul exercitiilor la biblioteca universitatii, 56

pentru a-i aduee dirti; pe drumul de Intoareere pe care 11prelungeam la maximum, Ie rasfoiam cu Indntare. Cei mai multi profesod ma considerau un prost ~i un ~m echer. Daea la ~coala ceva era In neregula, pe mine ma suspectau primul. Oriunde se isea 0 Indiierare,.se presupunea ca eu fusesem instigatorul. in realitate, a m fast implicat doar 0 data Intr-o bataie, iar eu aeea ocazie am descoperit ca a veam 0 multime de eolegi care Imi erau ostilL Mi-au Intins 0 eursa - erau ~apte ~im-au atacat pe nea~teptate. Atunei, la cincisprezece ani, eram deja putemic ~ i mare ~i Inclinat spre accese de furie. Am vilzut deodata ro~u In fata oehilor, I-am apucat pe unul din ei de ambele brate, I-am rotit In jurul meu ~i i-am izb it cu picioarele lui pe airi dtiva, tnntindu-i pe jos. Povestea a ajuns la urech ile profesorilor, dar lmi amintesc doar vag de 0 pedeapsa care mi s-a parut nedr eapta. De atunci am avut Insi1lini~te. Nimeni nu s-a mai Incumetat sa ma atace. Faptul ca aveam du~mani ~i ca eram adesea bilnuit In mod nedrept ma surprindea, dar nu mi se parea cu totul de nelnteles. Tot ce mi se repro~a ma supara, Insa I n sinea mea nu puteam contesta Invinuirile care mi se aduceau. $tiam atlt de put in despre mine, iar putinul acela era a~a de contradictoriu, Indt nu puteam resp inge, eu mlna pe con~tiinta, nici 0 acuzatie. Aveam de fapt Intotdeauna con~tiin ta lncarcatil, fiind con~tient ant de vina mea reala dt ~i de cea potentiaHi. Mo tiv pentru care eram deosebit de sensibil la repro~uri: ele nimereau toate drept la tinta, atinglnd, mai mult sau mai putin, un punct vulnerabil. Chiar dad In r ealitate nu facusem un lucru, s-ar fi putut foarte bine sa-l fi facut. Uncori Im i ticluiam notite cu alibiuri pentru cazul ca ~ fi fost acuzat. M1:iimteam de-a dreptul u~urat, atunci dnd mceam Intr-as devar eeva rau; macar ~tiam de ce sa am mustrari de con~tiinta. Fire~te, Imi compensam nesiguranta Iauntrica afi~ind 0 siguranta exterioara, sau - mai bine zis - defectul se compensa singur, rara apo rtul voiutei mele. Mil consideram eu Insumi drept cineva care este vinovat, dar ar dori, in acel~i timp, sa fie nevinovat. Undeva, In adlncul fiintei mele, ~tia m dintotdeauna ca eu cram "doi". Unul era fiul parintilor Iui; acela mergea la ~ coaIa ~i era mai putin inteligent, atent, silitor, cumsecade ~i curat dedt multi altii; celalalt, In schimb, era adult, chiar biitrin, sceptic, neincrezator, de parte de lumea omeneasca. Era Insa apropiat de natura, de pamlnt, de soare, de l una, de vreme, de creaturile pline de viatil ~imai ales de noapte, de vise ~ide tot ceea ce "Dumnezeu"

57

i-ar fi evoeat in mod nemijiocit. Pun aiei "Dumnezeu" intre ghiiimele, deoareee natura imi aparea - co. ~i eu tnslIfni - co. despanita, detronata de Dumnezeu, c o. Non-Dumnezeu, de~i fusese creata de E1 co. expresie a So. Insu~L Nu voia sa-m i intre in cap ca asemanarea ell Dumnezeu trebuia sa se raporteze doar 10.om. Ba chiar mi se parea ca muntii ina1ti, rimile, lacurile, pomii frumo~i, florile ~i anima1ele intruchipau mult mai bine esenta divina decit oamenii in hainele lor ridieole, in josnicia, prostia, vanitatea, falsitatea ~i egocentrismul lor respi ngator. Cuno~team to ate aceste insu~iri doar prea bine de 10.mine insumi, adica de 10.acea personalitate nr. 1, elevul anului 1890. Alaturi de aceasta lume exi sta insa un domeniu - co.un templu - unde cel care intra era metamorfozat. Coplq it de viziunea universului ~i uitind de sine, nu mai putea decit sa mire ~i sa a dmire. Aici trilia "Celalalt", care-L cunostea pe Dumnezeu co. pe un secret tain ic, personal ~i supro.persona1 deopotriva. Aici, nimic nu-l despartea pe om de D umnezeu. Era co. ~i cum spiritul omenesc ar fi privit. simultan cu Dumnezeu, asu pra creatiei. Ceea ce exprim astazi in fraze care decurg una din alto. este ceva ce nu-mi era con~tient pe-atunci intr-o forma articulata, ci doar intr-o presim tire tulburatoare ~i in sentimentul cel mai intens. De indata ce eram singur, pu team trece in cealalta stare. Aici ~tiam ca sint demn, ca sint am in adevaratul sens al cuvintului. Cautam de aceea lini~tea ~i solitudinea Celuilalt, a persona litatii nr.2. Jocul altemant al personalitatilor nr. 1 ~i nr. 2, care s-a intins pe parcursul intregii mele vieti, n-are nimie in comun cu 0 "scindare" in sensul medical obi~ nuit. Din contra, ei se desfasoara in fiecare individ. Mai ales religiile sint c ele care s-au adresat dintotdeauna personalitatii nr. 2 a omului, "omului interi or". In viata mea, nr. 2 a jucat rolul principal ~i am incercat mereu sa dau fri u liber 10.ceea ce voia sa vina spre mine din in,terior. Nr. 2 este 0 figura tip ica; de cele mai multe ori insa, intelegerea noastra con~tienta nu este suficien ta pentru a vedea ca sintem ~i asta. Biserica a devenit pentru mine treptat un c hin, caci acolo se predica tare - aproape ca a~ zice: intr-un mod lipsit de pudo are - despre Dumnezeu, des pre ce intentioneaza E1, despre ce face El. Oamenii e rau exortati sa aiba acele sentimente, sa creada in aGel mister, despre care eu

~tiam ca era certitudinea ceo. mai intima, ceo. mai arzatoare, ce nu putea fi tr adata prin nici un cuvint. 58

N-am putut conchide de aici decit ca, dupa cit se parea, nimeni nu ~tia despre a cest secret, nici macar preotul; caci altfel n-ar fi i'ndraznit niciodata sa div ulge secretul Domnului In public ~i sa profaneze sentimentele inefabile printr-o sentimentalitate insipida. In plus, eram sigur ca era 0 cale gre~ita spre a aju nge la Dumnezeu, de Vfeme ce eu ~tiam din experienta ca de acest har dumnezeiesc are parte doar eel care impline~te rara rezerve voia Domnului. Este adevarat ca asta se ~i predica, dar, intotdeauna, presupunindu-se ca vointa divina este cun oscuta prin revelatie. In schimb, mie imi aparea ca lucml eel mai necunoscut cu putinta. A veam impresia d. vointa lui Dumnezeu ar fi trebuit de fapt cercetata zilnic. Dqi n-o faceam, eram sigur ca a~ face-o imediat cum s-ar ivi un motiv pr esant in acest sens. Nr. 1 ma monopoliza prea des ~i prea mull. A veam deseori s enzatia ca prescriptiile religiaase existau pentm a fi puse chiar in Ioeul voint ei lui Dumnezeu - care putea fi atlt de nea~teptata ~i de Inspaimintatoare -, ~i anume, pentm ea ernul sa nu fie constrins sa inteleaga aeeasta vaima divina. Sc eptieismul meu a luat amploare, iar predieile tatei ~i ale altor preoti mi-au de venit tot mai penibile. Toti oamenii din anturajul meu pareau sa eonsidere jargo nul ~i obscuritatea densa pe care 0 raspindea ca fiind de la sine Intelese ~i sa Inghita, fara a-~i pune mintea la contributie, toate eontradietiile, ea de exem plu ea Dumnezeu e atot~tiutor ~i ca binelnteles a prevazut istoria omenirii. EI a creat oamenii in a~a fel, incit ei au fost nevoiti sa padituiasea ~i, eu tORte aeestea, interziee paeatul ~i ehiar 11 pedepse:?te eu osinda ve~nica in focul i adului. Mult timp, diavolul n-a jucat niei un rol in glndurile mele. Era pentm m ine asemenea ciinelui de curte rau al unui om puternic. Nimeni altul nu purta ra spunderea universului decit Dumnezeu, ~i El putea fi ~i cumplit, dupa cum 0 ~tia m prea bine. Mi se parea tot mai indoielnic ~i stingheritor atunci dnd "bunul Du mnezeu", dragostea Domnului pentm oameni ~i cea a oamenilor pentru Dumnezeu erau preamarite ~i recomandate in predicile Incarcate de sentiment ale tatei. Mi se trezea dubiul: "Gare ~tie ce vorbe~te? Ar putea Eisa el ca eu, fiul lui, sa fiu injunghiat ca jertfa umana, a~a ca Isaac, sau il1-ar putea preda unui tribunal n edrept, care ffi-ar rastigni, a~a ca pe Isus? Nu, n-ar fi capabil. Deci, in cazu l de rata, n-ar putea implini vointa Domnului care, dupa cum o arata insa~i Bibl ia, poate fi pur ~i simplu teribili:i." M-am li:imurit ca atunci dnd eram indemn

ati, printre altele, sa-L ascultam mai mult pe Dumnezeu dedt pe om, aceste exort atii erau doar super59

ficiale ~i negindite. Era evident ca nu se cuno~tea absolut delac vointa lui Dum nezeu, caci altfel aceasta problema eentrala ar fi fost tratata eu 0 pudoare sfi nta, macar din pura frica de Dumnezeu, care, in omnipotenta Sa, I~i poate impune vointa inspaimintatoare asupra omului neajutorat, a~a cum mi se intimplase mie. Ar fi putut prevedea cineva, care pretinde sa cunoasca vointa divina, la ce ma determinase pe mine? Oricum, in Noul Testament nu scria nimic asemanator. Vechiu l Testament, mai ales Cartea lui Iov, care m-ar fi putut lumina in acest sens, i mi era pe-atunci inca prea putin familiar ~i nici la orele de instruire pe care Ie urmam in vremea aceea in vederea confirmarii nu auzeam nimic similar. Frica d e Dumnezeu, care se mentiona, bineinteles, era considerata drept invechita, "iud aica" ~i depa~ita de mult de catre mesajul cre~tin al dragostei ~i buniltatii Do mnului. Simbolistica evenimentelor triiite in copilarie ~i violenta imaginilor m -au tulburat in eel mai inalt grad. Mil intrebam: "Cine vorbe~te de fapt a~a? Ci ne are neru~inarea sa reprezinte un falus in toata goliciunea lui ~i, pe deasupr a, intr-un templu ? Cine ma face sa gindesc eli Dumnezeu j~i distruge Biserica i n acest mod atit de abominabil? Diavolul a fost eel eare a aranjat aeeste lucrur i?" Nu m-am indoit niciodata ca acela care vorbise ~i actionase astfel fusese Du mnezeu sau diavolul, caci simteam cu certitudine ca nu eu inventasem acele gindu ri ~i imagini. Acestea au fost evenimentele hotantoare ale vietii mele. Atunci m i-a incoltit ideea: eu sint eel raspunzator ~ide mine depinde cum mi se modeleaz a destinul. Mi s-a pus 0 problema la care trebuie sa raspund. Dar cine pune prob lema? Nimeni nu mi-a raspuns la aceasta intrebare. Stiam ca trebuia sa dau raspu nsul eu insumi, din adincurile forului meu interior: eram singur In fata lui Dum nezeu ~inumai Dumnezeu ma intreba In legatura cu aceste bun Inceput am avut in mine sentimentul fiira seaman al de parca a~ fi fost plasat intr-o viata care trebuia sa siguranta interioara pe care eu nu mi-am putut-o dovedi lucruri cumplite. De la unui destin implacabil, fie implinita. Exista 0 niciodata, dar care mi-e

ra dovedita. Nu eu aveam siguranta, ci ea ma avea pe mine, adesea in pofida oric arei convingeri contrarii. Nimeni nu mi-a putut lua certitudinea eli eram pus ai ci ca sa fac ce vrea Dumnezeu ~i nu ce vreau eu. Asta imi dadea deseori impresia de a fi, in teate situatiile cruciale, nu cu oamenii, ci singur eu Dumnezeu. In totdeauna cind eram "acole" uncle nu mai eram singur, ma aflam in 60

afara timpului. Eram al veacurilor ~i Acela care dadea atunci raspuns era eel ca re fusese deja dintotdeauna aeolo ~i care va fi mereu acolo. Discutiik cu acel " Altul" erau trairile me Ie cele mai profunde: pe de 0 parte, lupta singeroasa, p e de alta, indntare suprema. Despre toate aeestea nu puteam vorbi, bineinteles, eu nimeni. Nu euno~team pe nimeni in jurul meu caruia i le-a~ fi putut eomunica, in afara mamei, eventual. Ea parea sa gindeasca asemanator eu mine. rnsa cUrlnd am remareat ca diseutiile eu ea nu-mi ajungeau. Mama ma admira mai ales, ceea e e nu era bine pentru mine. Si astfel am ramas singur eu gindurile mele. A~a ma ~ i simteam eel mai bine. de fapt. M-am jucat singur, doar pentru mine, m-am plimb at singur, am visat ell oehii desehi~i ~i mi-am format 0 lume tainica, numai ~i numai pentru mine. Mama mi-a fast 0 mama foarte buna. Raspindea 0 mare caldura a nimal3., era 1ii foarte eorpolenta, iar prezenta ei era extraordinar de conforta bili1. $tia sa-~i piece urechea la fieeare; ii pl3.cea sa stca la 0 ~ueta, iar v orba ei se auzea ca un murmur vesel. A yea evidente inelinatii literare, gust ~i profunzime. Dar aceste ealiti1ti nu-~i gilseau nidiieri 0 exprimare propriu-zis a, ele ramineau ascunse indaratul unci femei grase ~i batrlne, dragi ~i cumsecad e, foarte ospitaliere, care gatea minunat ~i era inzestrata eu simtul umorului. A yea toate opiniile traditionale eonventionale care se pot avea, dar deodata se intimpla sa iasil la iveaHi 0 personalitate incon~tienta, de 0 f011a nebanuita -0 figura sumbra, impunihoare, dotara cu 0 autoritate intangibila -, nu exista nici un dubiu In acest sens. Eram sigur ca ~i ea era alcatuita diq doua persoane : una era inofensiva ~i umana, cealalta, din contra, mi se parea redutabiHL Acea sta se manifesta numai din cind In dnd, dar de fiecare data in mod nea~teptat ~i Inspaimintator. Atunei parca vorbea cu sine ins~i, dar cele spuse mi se adresau de fapt mie ~i ma atingeau de obicei in profunzimea fiintei mele, a..~aca de re gula dimineam Tara grai. Primul caz de care-mi pot aminti in acest sens s-a petr ecut cind aveam vreo ~ase ani; nu mergeam inca la ~coala. Veeinii no~tri de pe a tunci erau persoane eu 0 situatie materiaIa buna. A veau trei copii. eel mai mar e era un biliat cam de virsta mea ~i avea doua surori. Erau de fapt ora~eni care -~i gateau ~i impopotonau copiii, indeosebi duminica, intr-un mod ridicol- panto fiori de lac, pantalon~i ell danteHi, manu~ele albe; dadi purtau spalati ~i piep tanati eu grija ~i in zilele de lucru. Plini de teama, copila~ii 61

se tineau la distanta de ~trengarui eel mare eu pantaIoni rupti, pantofi gaurid ~i miini murdare care eram eu ~i aveau maniere frumoase. Mama ma tot necajea cu comparatii, indemnuri Si mustrari: "Uita-te la acesti copii draguti, sint atit d e bine crescuti si de politico~i, iar tu esti un biidaran, cu care nu ~tiu ce sa ma fac." Nu ramineam nepasator la aceste admonestari, dupa cum e ~i firesc, a~a ca am decis sa-i trag baiatului 0 mama de bataie. Ceea ce am ~i pus apoi in apl ieare. Furioasa la culme din cauza incidentului nefericit, maica-sa a alergat la a mea ~i a protestat cu mare tam-tam impotriva faptei mele brutale. Mama a fast ingrozita, a~a cum se cuvenea, ~i mi-a tinut 0 predidi lungS., plina de precept e morale si condimentata cu lacrimi, cum nu mai patisem nicicind din partea ea. Eu insa nu ma simteam vinovat cu nimic, ci, dimpotriva, eram deosebit de indntat de fapta mea, caci mi se parea ca astfel a9 fi eompensat intrudtva inconvenient ul prezentei acestui strain in satui nostru. Am fost adinc impresionat ::;imihni t de agitatia mamei ~i m-am cuibarit in spatele vechii noastre spinete, la masut a mea, unde am inceput sa construiesc eu jocul rneu de cuburi. Un timp, in camer a a domnit linistea. Mama se relrB.sese 9i ea la Iocui ei obi::;nuit de llnga fe reastra si tlicota. Deodata am auzit-o ~u~otind, ~i din ceIe dteva cuvinte pe ca re Ie-am putut prinde am dedus ca 0 preocupa intimplarea, dar de data asta in se ns contrar. Suna de pardi mi-ar fi gas it justificare. Deodata, zise cu glas tar e: "Astfei de corcituri nici n-ar fi trebuit pastrate, bineinteles !"' Am ~tiut la fel de bmsc di vorbea despre "maimutelele" impopotonate. Fratele ei preferat em vinatoy; avea ciini ~i vorbea tot mereu despre cre~terea dinilor, desprc rase si corcituri. Am constatat, spre u~urarea mea, ca. iji ea ii privea pe ace~ti c apii nesuferiti ca pe ni::;te avortoni inferiori Si ca deci mu~truluiala ei nu t rebuia Iuata prea ill serios. Dar Ia epoca aceea ~tiam deja ca era cazul sa stau tacut in banca mea f?isa flU cumva sa izbucnesc triumfator: "V ezi, ~i tu e~ti de parerea mea." Cad a:?a ceva ar fi fost respins de ea eu indignare: "Copilingr ozitor ee qti, cum poti sa scornesti astfel de barbarii despre mama ta!" Trag de aici concluzia ca trebuia sa fi existat 0 serie de incidente anterioare similar e, pe care insa Ie-am uitat. In~ir aceasta poveste deoarece in Vfemea in care sc epticismul meu incepea sa se manifeste a mai avut lac 0 intimplare care a arunca t 0 lumina asupra dualitatii mamei mele. La masa a venit odata vorba despre cit de plicticoase puteau fi melodiile anumitor A2

corale. S-a discutat despre posibilitatea revizuirii dirtii de cihtece biserice~ ti. Mama murmura deodata: ,,0 du Liebe meiner Liebe, du verwUnschte Seligkeit." 1 Ca ~i In cazul precedent. m-am facut ca n-aud nimic ~i m-am ferit sa-mi exprim cu prea mult zgomot bucuria, In ciuda sentimentului de triumf care m-a cuprins. Exista 0 diferenta considerabila Intre cele doua personalitati ale mamei mele. Mi se Intlmpla adesea, cind eram copil, sa am co~maruri legate de ea. In timpul zilei era 0 mama iubitoare, dar noaptea Imi parea Inspaimlntatoare. Era atunci c a 0 vizionara, care e, deopotriva, un animal ciudat, ca 0 preoteasa Intr-un blrl og de urs. Arhaica ~i mlrsava. Mlrsava ca adevarul si natura. Atunci era Intruch iparea a ceea ce am desemnat eu drept natural mineP-o Recunosc si in mine ceva d in aceasta natura arhaica. Ea mi-a conferit daml, nu Intotdeauna pJacut, de a ve dea oamenii ~i lucrurilc asa cum slnt. Ma pot Insela pe mine Insumi, ce-i drept, pacalindu-ma singur, daca nu doresc sa sesizez un aspect. Dar in fond stiu exac t cum stau lucrurile. "Adevarata cunoastere" se bazeaza pe un instinct sau pe 0 participation mystique3 cu a1tii. S-ar putea spune ea sint "ochii din planul see und", care vad intr-un act impersonal de intuitie. Am Inteles asta abia mai tirz iu, cind mi s-au intimplat niste lucruri stranii, de exemplu cind la un moment d at am povestit istoria vietii unui om tara a-I cunaaste. Era la nunta unei priet ene a satiei mele. Mireasa si familia ei mi-erau total necunoseute. La masa a st at vizavi de mine un damn intre doua virste, eu a barba lunga si frumoasa, des p re care am aflat, cInd s-au facut prezentarile, ca era avoeal. Am purtat a discu tie animata des pre 1,,0. tu, iubire a iubirii mele, tu, fericire blestemata." . Toede cuvinte intre enrltnscht (dorit) $i venriinscht (blestemat), rolosit de ma ma lui C. G . .Tung (n. t,). e "Natural mind este spirit, care izvora~le din natura ;;1n-are nimie de-a race cu can;ile. El rasare din natura omului, cum ti~ne9te un izvor din pamint, 9i ex prima in\elepciunea specifica a naturii. El spune lucrurile tara menajamente ~i mlrsav." (Extras dintr-o prelegere de seminar nepublicata, 1940.) Traducere din engleza de Aniela Jaffe (n. ed. germ.). 3 Tennen Impmmutat de Jung de la antropo logul Levy-Bruhl ca sa denumeasca 0 re!atie in care cei doi parteneri se identif ica atlt de intens unul cu ceHilalt, incH nu-;;i mai dau seama de existen\a lor separata; este un reI de contopire apriorica intre obiect 9i subiect, subiectul nemaiputlndu-se distinge clar de obiect; de regula, ea se produce intre persoane , mai rar intre 0 persoana $i un lucru (n. t.).

psihologia criminaliL Pentru a-i raspunde la 0 anum ita Intrebare mi-am imaginat povestea unui caz si am impodobit-o eu tot felul de detalii. Inca in timp ce vo rbeam,'am observat di interloeutorul meu ~i-a schimbat expresia fetei ~i ca in j urul mesei s-a a~temut o lini~te ciudata. M-am oprit, surprins. Slava DomnuJui c a ajunsesem deja la desert, a~a ca m-am ridicat curi'nd de pe scaun 1?i m-am dus in holul hotelului. Acolo m-am retras intr-un colt, mi-am aprins 0 tigara ~i am incercat sa reflectez asupra situatiei. In acel moment s-a apropiat unul dintre domnii care ~ezuse la masacu mine ~i mi-a repro~at: - Cum de-ati putut comite 0 asemenea indiscretie '? - Indiscretie '? - Da, povestea aceea pe care ati spuso ! - Pai... am inventat-o! Spre groaza mea, s-a dovedit ca relatasem cu toate am anunte1e povestea persoanei din fata mea. In plus, am descoperit in acea clipa c a nu-mi mai aminteam absolut nimic din intreaga istorisire - nici pina in ziua d e azi n-a..'11 fost in stare sa-mi mai aduc a..'11inte de ea. In autobiografia s aI, Heinrich Zschokke descrie 0 intimplare asemanatoare: cum 11 demasca intr-un restaurant pe un tinar necunoscut ca fiind hot, intrudt a V8.zut in fata ochiulu i sau interior furtul comis de el. In decursul vietii mi s-a intimplat deseori s a ~tiu ceva ce de fapt n-aveam cum sa ~tiu. Cuno~tintele respective mi-au venit a~a ca ~i cum ar fi fost ideea mea proprie. Lucruri similare patea ~i mama. In a stfel de momente nu ~tia ce spune, ci era ca 0 voce de o autoritate absoluta, ca re exprima exact ceca ce se potrivea Cll situatia in cauz3.. Mama ma considera ~ i trata de cele mai multe ori ca superior vlrstei mele ~i discuta Cll mine cum a r fi fikut-o eu un adult. Era evident ca-mi spunea tot ceea ce nu-i putea martur isi tatei, transformindu-ma prea devreme in confidentul grijilor ei multiple. Ci nd aveam vreo unsprezece ani mi-a comunicat 0 problema eare-l privea pe tata ~i m-a alarmat. Mi-am biitut capul in cautarea unei solutii ~i in cele din urma am ajuns la concluzia ca ar trebui sa-i cer sfatul unui anumit prieten al tatalui m eu, des pre care ~tiam din auzite ca era 0 personalitate influenta. Fara a-i suf la mamei I Selbstschau, de Johann Heinrich Daniel Zschokke (1771-1848), autor elve\ian de remane istorice ~i studii ale istoriei Elve\iei si Bavariei. N-a fost numai scr iitor, ci ~i politician (n. t.). 64

o yorba In acest sens, m-am dus in ora~, Intr-o dupa-amiaza dnd l1-aveam ~coala, ~i am sunat la u~a acestui domn. Mi-a deschis 0 slujnica ~i mi-a spus dl stapIn ul e plecat. Deceptionat ~i mIhnit, m-am Intors acasa. Dar chiar ca a~ putea spu ne ca a fost 0 pro videntia specialis ca nu era acasa! Curind dupa aceea, mama a revenit in cursul unei conversatii asupra chestiunii respective ~i, de asta dat a, mi-a prezentat-o cu totul altfel, In arice caz, Intr-o lumina mult mai inofen siva, a~a Indt intreaga poveste s-a risipit In fum. Incidentul m-a afectat profu nd ~i m-am gindit: "lar tu ai fost suficient de prost ca sa crezi ce-ai auzit ~i erai dt pe ce sa produci un dezastru cu modulIn care ai luat totul prea In seri os !" Am decis ca din ziua aceea sa Impart la doi tot ce relata mama. Increderea mea In ea era de-acum limitata, ceea ce m-a Impiedicat sa-i Imparta~esc vreodat a ceva ce ma preocupa realmente intens. Dar existau ~i clipe dnd izbucnea cea de -a doua personalitate a ei ~i ce spunea all!:lci era atlt de to the point - la o biect - ~i i':iceasa ma cutremur. Daca mama s-ar atit de adevarat, Incit fi Hisa tsub influenta acestci fatctc a ci, atunci a~ fi avut In ea un interlocutor veri tabil. In ceea ce-l prive~te pe tata, situatia era cu totul alta. Mi-ar fi pHicu t sa-i Infilti~ez dificu!tatile mele religioase ~i sa-i cer sfatul, dar n-o filc earn, pentm ca mi se parea ca a~~ti dinainte ce ar trebui sa-m! raspunda din mot ive onorabile, din respect fata de profesia sa. Curind dupa aceea mi s-a adeveri t dta dreptate am avut cu aceste presupuneri. Orele de instmire In vederea confi rmarii, In care ma plictiseam Ingrozitor, mi Ie tinea tat~Hmeu. Intr-o zi rasfoi am prin catehism, pentm a gasi ~i altceva In afara expunerilor despre "Domnul ls us" care-mi sunau sentimental, dar in rest mi-erau de neinteles ~i mi se pareau total neinteresante. Deodata am dat peste paragraful referitor la trinitatea lui Dumnezeu. In sfir~it, ceva ce-mi suscita interesul: 0 unitate care este in acel ~i timp 0 trinitate. Era 0 problema a carei contradictie intema ma captiva. Am ~ teptat cu nerabdare momentul dnd yom aborda aceasta chestiune. Clnd am ajuns la ea, tatal meu a spus: "Acum ar trebui sa discutam de fapt despre Trinitate, dar 0 sa trecem peste ea, pentru ca, la drept vorbind, n-o Inteleg deloc." Pe de 0 p arte, am admirat sinceritatea tatei, pe de alta parte InSa,arn fost dezarnagit l a maximum ~iarn reflectat: "Iata-i - n-au habar de nimic ~i nici nu vor sa gmdea sca nimic. Cum a~ putea vorbi eu atunci despre problema mea?"

11 ::,

Am Incercat In van sa fac dteva aluzii anumitor co1egi care-mi dar.Jeau impresia ca ar fi meditativi. N-am gasit nici un ecou, ci dimpotriva, 0 uimire care m-a pus in garda. In ciuda plictisului, mi-am dat toata silinta sa ma fortez sa cred fara a intelege - 0 atitudine care parea sa corespunda cu cea a tatalui meu - ~ i m-am pregatit pentru imparta~anie, in care mi-am pus ultima nadejde. Era, ce-i drept, doar un ceremonial comemorativ, un fel de solemnitate in memoria "Domnul ui Isus", mort cu 1890-30= 1860 de ani in urma. Doar EI facuse anumite aluzii ca "Luati, mincati, aceasta este trupul meu"l, referindu-se la piinea cuminecaturi i, piine pe care trebuia s-o mine am ca fiind trupul Sau, care totu~i la origine fusese came. Tot a~a, trebuia sa bem vinul, care la origine fusese singe. Intel esesem ca in acest mod trebuia sa ni-L Incorporam. Asta mi se parea insa 0 impos ibilitate atlt de evidenta, incit In spatele ei nu putea sta decit un mare miste r. In imparta~ania careia tatal meu parea sa-i acorde o asemenea importanta, ave am sa aflu dez1egarea lui. Pregarirea mea pentru Imparta~anie a constat In mod e sentia1 in aceasta a~teptare plina de speranta. Dupa cum era obiceiul, am avut d rept na~ un membru al consistoriului, un barbat in virsta Si tacut, care-mi era simpatic, un rotar pe care 11urmarisem adesea in atelierul sau muncind cu Indeml nare la stnmg ~i minaind iscusit toporul de dulgher. A aparut, transform at sole mn prin redingota ~i joben, ~i n"l-adus la biserica, unde tata, in odajdiile sal e bine cunoscute, statea In spatele altarului ~i citea fligaciuni din liturghie. Pe masa altarului se aflau ni~te tavi mari, pe care erau puse bucati mici de Pl ine. Piinea provenea, dupa cum mi-am dat seama, de la brutarul nostru, care avea 0 pline nu foarte buna, ell gust fad. Dintr-o cana cositorita se tuma vin Intru n pahar cositorit. Tata mind 0 buditidi de piine, bau 0 Inghititura de yin, des pre care ~tiam din ce circiuma fusese luat Inainte 1iidadu paharul mai departe u nuia dintre batrlnii prezenti. Toti erau tepeni, ceremonio~i, indiferenti, din c ite Imi Iasau impresia. Priveam curios ~i incordat, dar nu puteam nici sa yad, n ici sa ghicesc daca In ei se petrecea ceva deosebit. Era ca la toate activitatil e biserice~ti, la botezuri, Inmormlntari etc. A yearn senzatia ca aici totul se practica In mod scrupulos conform traditiei. :;Ii tata parea di se straduieste s a execute lucrurile mai ales I Matei

26, 26 (n. t.).

corespunziitor regulilor; din ele fikeau parte ~i cuvintele adecvate, rostite, r espectiv citite cu accentuarea ~i gravitatea de rigoare. Nu se pomeni dl se impl ineau 1860 de ani de la moartea lui Isus, ceea ce de obicei se scoate in evidema la toate festivitatile comemorative. N-am vawt nici tristete, nici bucurie, iar solemnitatea mi se pam - tinind cont de insemnatatea extraordinara a personalit atii celebrate - surpdnzator de slaM din to ate punctele de vedere. Nu rezista i n niei un chip eomparatiei eu jubileele laiee. Deodata, imi veni rlndul. Am minc at piinea; era fada, dupa cum ma ~teptam. VinuL din care am luat numai 0 inghiti tura foarte midi, era slab 5i acru, in mod vizibil nu de cea mai buna calitate. Veni apoi momentul rugaciunii finale ~i toti parasira biserica, fara a fi niei d eprimati, nici bucuro5i, ci cu ni5te fete care spuneau: "Ei, 0 facuram 5i pe-ast a." Am plecat cu tata acasa, con5tient in mod intens ca purtam 0 palarie neagra nOlia de fetm si un costum negru nou, care era pe cale sa se transfonne lntr-o r edingota. Era un fel de haina prelungita, care se Jargea jos, la spate, in doua aripioare, separate de un slit eu un buzunar, in care se putea pune batista, cee a mi se parea a fi un gest barbatesc, adult. Ma simteam ridicat pe plan social 5 i acceptat implicit in comunitatea barbatilor; am avut parte in acea zi ~i de un prinz deosebit de bun ~i mi s-a ingaduit sa ma plimb toata ziua in costumul meu cel nou. Dar in rest eram gol pe dinauntru 5i habar n-aveam cum ma simteam. Num ai treptat am inceput sa ma luminez, in zilele urmatoare: Nu se intlinplase nimi c! Dqi atinsesem apogeul initierii religioase, unde asteptasem sL'i gasesc ceva -nu 5tiam ce -, nu se intimplase nimie. ~tiam ca Dumnezeu s-ar fi putut manifes ta fiicindu-mi lucruri neauzite, creind obiecte din foe 5i lumina supraterestra, divina, dar aceasta sarbatorire solemna nu continuse, cel putin pentru mine, ni ei 0 urma de Dumnezeu. Fusese yorba de EI, e drept, dar fusesera numai vorbe. Ni ci la ceilalti nu percepusem 0 deznadejde fara margini, 0 emotie covir5itoare sa u 0 revarsare de hal', care constituiau pentm mine esenta lui Dumnezeu. Nu remar casem nimie din C0I11I1111nio1, nimic dintr-o unire sau unifieare. Sa devii una eu cine? eu Isus? Doar era un om care murise cu 1860 de ani in urma. De ce sa de venim una cu el? Este ! Commz/Ilio j'nsearnna in latina comuniune, comunitate, lmparta~anie. In gerrna na, j'mpartasania se numeste KommlllZioi1 (sau Abendmahl). j'n franceza cOl1l11z 1l1ziol1, 'n engleza communion j etc. (n. I.).

67

numit "Fiul Domnului", a fost deci probabil un semizeu, ca eroii greci - cum s-a r putea uni atunei un om obi~nuit eu el? Asta se nume~te "religie cre~tina", dar nimie din toate aeestea n-are de-a face cu acel Dumnezeu a carui experien\a 0 f acusem. Este in schimb foarte clar ca Isus, omul, avea de-a face cu Dumnezeu; a fost cuprins de deznadejde in Ghetsemani ~i pe cruce, dupa ee propovaduise ca Do mnul era un tata bun ~i iubitor. Apoi vazuse insa ~i cit de teribil putea fi Dum nezeu. Puteam in\elege asta. Dar atunci la ce folosea aeeasta biata eeremonie co memorativa, cu piine fada ~i vin aeru? Treptat m-am lamurit ca imparta~ania fuse se pentru mine un eveniment fatal. In urma ei ramasese un mare gol, ba mai mult, era 0 pierdere. ~tiam ca nu mai puteam partieipa nieiodata la aceasta ceremonie . Pentru mine ea nu era o religie, ci a absen\a a Dornnului. Biserica reprezenta un loc unde nu mai aveam ce cauta. Pentru mine, acolo nu era viaTa; era moarte. M-a cuprins 0 mila ne\armurita fala de tatal meu. Am inteles deodata tragicul m eseriei sale ~i al vietii sale. Doar se lupta cu 0 momte a carei existenta n-o p utea admite. Se desehisese 0 prapastie intre el ~i mine ~i nu vedeam niei 0 posi bilitate de a arunca o punte peste acest abis infinit. Pe tatal meu a~a de drag ~i de generos, care-mi daruise atita ~i ma lasase sa-mi vad de-ale mele, netiran izindu-ma nieiodata, nu-l puteam azvirli in acea deznadejde ~i in acel sacrilegi u, care erau necesare pentru a trili experienta harului divino Numai un dumnezeu 0 poate face. Eu nu am voie. Ar fi inuman. Dumnezeu nu este uman, m-am gindit. Asta este maretia Sa: nu e atins de nimie uman. Este bun ~i cumplit, ~i una ~i a lta, iar, tocmai de aceea, 0 mare primejdie in fata careia, bineinteles, trebuie sa incerci sa te salvezi. Oamenii se cramponeaza, in mod unilateral, de dragost ea ~i bunatatea Lui, pentru a nu didea prada ispititorului ~i distrugatorului. ~ i Isus a observat asta ~i de aceea ne-a invatat: ,,~i nu ne duce pre noi in ispi ta." Armonia dintre mine, Biserica ~i lumea omeneasca inconjuratoare, a~a cum 0 cuno~team, s-a spulberat. A veam impresia ca suferisem cea mai mare infringere a vietii mele. Se prabu~ise conceptia mea religioasa care-mi aparea drept uniea l egatura profunda ~i plina de sens dintre mine ~i univers, adidi nu mai puteam pa rtieipa la credinta general a, ci ma gaseam implicat in eeva inexprimabil, in "s ecretul meu", pe care nu-l puteam imparti eu nimeni. Era teribil ~i - ceea ce er a cel mai rau - vulgar ~i ridieol, ca un hohot de ris diabolic. 68

Am inceput sa cuget: Ce trebuie sa crezi despre Dumnezeu? Nu inventasem singur a cea imagine despre Dumnezeu ~i catedraHi ~i cu atit mai putin acel vis care ma a saltase la virsta de trei ani. vointa mai puternica decit a mea mi Ie impusese p e amindoua. facuse natura in mine? Dar natura nu-i altceva decit vointa Creatoru lui. La ce bun sa-l acuz aici pe diavol, cind ~i el era 0 creatura a Domnului? N umai Dumnezeu era adevarat - foc pustiitor ~i har indescriptibil. E~ecul imparta ~aniei ? Era e~ecul meu? Ma pregatisem cu toata seriozitatea ~i sperasem intr-o traire a harului ~i a iluminarii, dar nu se intimplase nimic. Dumnezeu ramasese absent. Din voia Domnului ~i de dragul Domnului m-am trezit despartit de Biseric a ~i de credinta tatalui meu ~i a tuturor celorlalti, in masura in care ace~tia reprezentau religia cre~tina. Cilzusem in afara Bisericii. Asta m-a umplut de 0 tristete care avea sa-mi adumbreasca toti anii pina la inceputul studiului meu u niversitar. a a III Am inceput sa cam in biblioteca relativ modesta a tatei - care mi se parea insa atunci considerabila - cani care mi-ar fi putut spune ce se ~tia despre Dumnezeu . Mai intii n-am gas it decit conceptiile traditionale, iar nu ceea ce cautam, ~ i anume un autor care sa reflecteze independent, de la sine, pina ce am dat pest e Christliche Dogmatik (Dogmatica cre$tinii) a lui Biedermann!, din anu! 1869. P area sa fie un om care gindise singur ~i i~i organizase ~i formase ni~te concept ii proprii. Am aflat ca religia este "un act spiritual al relatiei personale pe care omul ~i-o stabile~te cu Dumnezeu". Afirmatia aceasta m-a contrariat, fiindc a eu intelegeam prin religie ceva ce face Dumnezeu cu mine; ea este un act care vine din partea Lui, iar eu sint complet la discretia acestui act, pentm ca cel tare este El. "Religia" mea pur ~i simplu nu cuno~tea nki un fel de relatie uman a cu Duhmezeu, did cum puteai intra in relatii eu ceva ee cuno~teai atit de puti n, a~a cum era Dumnezeu? Deci trebuia sa ~tiu mai mult despre Dumnezeu, pentru a stabili 0 relatie eu El. In capitolul "Ese~ta lui Dumnezeu" am gasit ca Dumneze u se atesta singur ca "personalitate", "reprezentabili'i prin analogie 1 Alois Emanuel Biedermann (1819-1885). teolog evanghelic elve\ian (n. t.). 69

cu eul omenesc, ~i anume ca eul unic in felul sau, pur si simplu suprapamintean, caruia ii apat1ine lumea intreaga". Din cite stiam din Biblie, aceasta definiti e imi paru sa corespunda. Dumnezeu are personalitate ~i este eul universului, as a cum eu insumi sint eu! modului meu psihic si fizic de aparitie. Aici m-am lovi t ins~l k un obstacol putemic: personalitatea inseamna, in definitiv, un caracte r. Un camcter este acesta ~i nu un altul, adica el poseda anumite insusiri deter minate. Daca insa Dumnezeu este tot, atunci cum mai poate avea El un caracter di stinctiv? Dar de poseda caracter, atunci El nu poate fi decit eul unei lumi subi ective, limitate. ~i ce fel de caracter sau ce fel de personalitate are El? Asta este de fapt ceea ce importa, caci altfel nu se poate stabili 0 relatie cu El. Simteam cum rezistentele cele mai putemice pe care le aveam se opuneau sa mi-L r eprezint pe Dumnezeu prin analogie cu eul meu. Mi s-ar fi parut, daca nu direct 0 blasfemie, in orice caz de o insolenta rnra margini. "Eul" mi se parea, oricum , 0 stare de fapt greu de cuprins cu mintea. In primul rind, acest factor avea i n ochii mei doua aspecte contradictorii: eul nr. 1 si nr. 2; in al do ilea rind, eul era atit intr-o forma cit Si in cealalta ceva o~trem de limitat; era supus tuturor autoamagirilor Si erorilor posibile, capriciilor, emotiilor, pasiunilor ~i pacatelor, el avea parte mai mult de infringeri decit de succese, era infanti l, vanitos, egoist, indaratnic, domic sa fie iubit, exigent, nedrept, susceptibi l, lene~, iresponsabil ~.a.m.d. Spre regretul meu, ducea lips a de multe virtuti ~i talente pe care Ie admiram plin de invidie la ceilalti. ~i aceasta urma sa f ie analogia dupa care sa ne fi reprezentat esenta lui Dumnezeu? Am cautat cu inf rigurare alte insu~iri ale Domnului Si Ie-am gasit pe toate asa cum Ie cunosteam deja din orele de instruire in vederea confirmarii. Am descoperit cum, conform paragrafului 172, "expresia cea mai imediata penlru esenta supraterestra a lui D umnezeu este 1) negativii: Faptul ca este invizibil pentru om etc.; 2) pozitivii: Faptul ca 10cuieste in cer etc." A fast o catastrorn, caci indata mi-a venit in minte imaginea blasfematorie pe care Dumnezeu mi-o impusese, direct sau indirect (prin intermediul diavolului), impotriva voin~ei mele. Paragraful 183 ma invata ca "esenta supraterestra a lui Dumnezeu fata de lumea morala" consta in "drepta tea" Sa, iar dreptatea Sa nu este doar cea a unui "judecator", ci si ,,0 expresi e a naturii Lui sacre". AS fi sperat sa aflu din acest paragraf ceva 70

despre laturile obscure ale lui Dumnezeu, care-mi dadeau de furea: despre setea Lui de dizbunare, des pre irascibilitatea Sa periculoasa, des pre comportamentul Sau de neinteles fata de fapturile create de atotputernicia Lui. Oratie atotput erniciei Sale ar fi trebuit sa ~tie cit erau ele de incapabile. Dar Lui Ii place a sa Ie mai ~i duca in ispita sau sa Ie puna la incercare, de~i ~tia de la bun i nceput rezuItatul experimentelor Sale. Care este atunci caracterul Domnului? Ce este 0 personalitate umana care procedeaza astfel? Nu cutezam sa gindesc aceasta problema pina la capat; apoi am citit chiar ca Dumnezeu a creat lumea "spre sat isfaqia Sa", de~i I~i era suficient Sie Insu~i si n-avea nevoie pentru Sine Insu ~i decit de EI Insu~i" ~i ca, "in calitatea ei de lume naturala, a umplut-o cu b unatatea Lui", iar .. 111 calitatea ei de lume morala, vrea sa 0 umple cu dragos tea Lui .... . Intii am tot rumegat la cuvintullkc'lll1Ccrtant satisfaetie (Wohlgefallen ). Satisfaetie fata de ce sau de cine? Evident ea fata de lume, 0 data ce El con sidera ci1 munca Lui era buna. Dar tocmai asta nu pricepusem nieiodata. Desigur, lumea este ineomensurabil de frumoasa, dar este ~i inspaimintatoare in egala ma sura. La tara, intr-un satuc, unde exista oameni putini ~i evenimente putine, "b iitrinetea, boala ~i moartea" sint traitemaiintens.maiin detaliu ~i mai pe fata decit in alta parte. De~i inca nu implinisem ~aisprezece ani, vazusem deja muIte din realitatile vietii la om ~i animal ~i auzisem la biserica ~i la ~coala dest ule despre suferinta ~i coruptia acestei lumi. Dumnezeu putea sa fi simtit satis faqie eel mult in legatura cu paradisul, dar chiar si aici avusese singur grija ca aceasta splendoare sa nu eumva sa dureze prea mult, 0 data ee virise acolo ~a rpele veninos ~i perieulos - diavolul insu~i. Fusese ~i acesta un prilej de sati sfaqie? Eram sigur, ce-i drept, ca Biedermann nu la asta se gindise, ei ca, din cauza aeelei lipse generale de idei a instruirii religioase care imi sarea tot m ai mult in ochi, turuia pur ~i simplu in mod inaltator ~i niei nu observa ce abs urditati debita. Mie insumi, de~i nu presupuneam ca Dumnezeu simtea 0 satisfaqie crunta in fata suferintei nemeritate a oamenilor ~i animalelor, nu mi se parea totu~i nicideeum nesabuit sa gindese ca El intentionase sa ereeze 0 lume a contr ariilor, in care unul il devora pe celalaIt ~i viata era 0 na~tere in vederea mO riii. "Armoniile minunate" ale legilor naturii imi ereau mai degraba impresia un ui haos tinut cu greu in friu, iar "eternul" eer instelat eu orbitele sale prede

terminate mi se parea a fi 0 ingramadire vadita de contingente fiira ordine ~i s ens, caci constelatiile 71

despre care se vorbea nici macar nu puteau fi vazute i'n realitate. Erau ni~te p ure combinatii arbitrare. Imi rami'nea obscur, respectiv extrem de Indoielnic, I n ce masura Dumnezeu umplea lumea naturaEi cu bunatatea Sa. Era In mod clar iara ~i una din acele probleme la eare nu aveai voie sa reflectezi, ci pe care trebui a sa Ie crezi pur ~i simplu ca atare. Daca Dumnezeu este "Binele suprem", atund de ce lumea Lui - creatia Lui - este ati't de nedesavi'r~ita, de corupta, de vre dnica de mila? Evident - m-am gi'ndit - pentru ca e marcata de diavol ~i adusa d e eli'ntr-o stare de adevarata harababura. Insa ~i diavolul este tot fiiptura lu i Dumnezeu. Trebuia deci sa caut acum sa citesc des pre diavol. Doar parea a fi un personaj deosebit de important. Mi-am deschis deci iara~i Dogmatica ~i am cau tat un raspuns la aceasta Intrebare arzatoare despre temeiurile suferintei, ale imperfectiunii ~i ale raului ~i nu am putut gasi nimic. Asta punea virf la toate ! Dogmatica aceasta nu era, In mod evident, nimie altceva dedt vorbarie goala sa u chiar mai rau, 0 prostie neobi~nuita,care putea numai sa camufleze adevarul. B ram dezamagit, ba ~i mai mult: eram revoltat. Dar undeva ~i dndva trebuie sa fi existat oameni care, ca ~i mine, sa fi cautat adevarul, care sa fi g'indit in mo d rational, care sa nu fi vmt sa se In~ele pe sine ~i Sa-I amageasca pe altii ~i nici sa nege realitatea dureroasa a lumii. In aceasta epoca s-a Inti'mplat ca m ama, ~i anume personalitatea ei nr. 2, sa-mi spuna bruse, fara alt preambul: "Tr ebuie sa cite~ti odata Faust al lui Goethe." Aveam 0 editie frumoasa din Goethe ~i am luat de acolo Faust. In sufletul meu parca s-ar fi revarsat un balsam mira culos. M-am gi'ndit: .,In sfir~it, un om care ia diavoluli'n serios ~i chiar Inc heie un pact de si'nge cu adversarul care are puterea sa eontracareze intentia l ui Dumnezeu de a crea 0 lumea perfecta." Am regretat modul de aqiune allui Faust , dci dupa parerea mea n-ar fi trebuit sa fie atit de unilateral ~i de orbit. Ar fi putut fi mal de~tept ~i mai moral! Mi se parea pueril sa-~i puna In joc ~i s a-~i piarda sufletul Jntr-un fel atit de nechibzuit. Faust era evident un u~urat ic! Ba chiar aveam senzatia ca esentialul ~i ponderea acestei drarne erau In pri ncipal de partea lui Mefisto. N-~ fi regretat daca sufletullui Faust ar fi ajuns in iad. N-ar fi fost pacat de el. "Diavolul padilit" de la urma nu mi-a pli'icu t deloc, dat fiind ca Mefisto era tot ce vrei In afara unui diavol prost, care a r fi putut fi dus de nas de ni~te i'ngera~i nerozi. Mi se parea i'nsa dl. Mefist

o ramasese padilit i'ntr-un eu totul alt sens: el n-a obtinut dreptul

sau intarit in scris, ci Faust, acest tip nitel earn flu~turatic ~i lipsit de ca racter, ~i-a continuat In~elatoria pina pe lumea cealalta. E adevarat ca acolo a ie~it la ivealii infantilitatea sa, dupa parerea mea insa, IIU merita sa fie in itiat in marile mistere. I-a~ mai fi acordat cu draga inima pu~in purgatoriu! Pr oblema reala 0 vedeam zikind in Mefisto, a carui figura m-a impresionat adinc ~i in legatura eu care intuiam nec1ar 0 rela~ie cu misterul Mumelor. In orice caz, Mefisto ~i marea initiere finala au ramas pentru mine un eveniment minunat ~i t ainic la hotarele lumii con~tiintei mele. Gasisem in cele din urma confirmarea d i mai existau sau mai existasera totu~i oameni care vedeau raul ~i puterea sa ce cuprindea intreaga lume ~i, mai mult dedt atIt, percepeau rolul enigmatic pe ca re-l joadi el in eliberarea oamenilor din bezna ~i suferinta. Intr-at1't, Goethe a devenit pentru mine un profet. Oar nu-i puteam ierta ca il lichida pe Mefisto printr-un simplu artificiu, cu un tour de passe-passel, int1'-o clipitiL Pentru mine asta era prea teologic, prea u~uratic ~i superficial, prea iresponsabil. M i-a pamt foarte rau ca ~i Goethe cazuse victima tendintei - atit de amagitoare de bagatelizare a raului. Oescoperisem in timpul lecturii ca Faust fusese un fe l de filazof ~i, eu toate ca se indepartase de filozofie, era evident ca invatas e de 1a ea sa fie desehis in fata adevaru1ui. N-auzisem pina atunci mai nimic de filozofie ~i mi se paru ca intrevad 0 noua speranta. M-am gindit ca. poate exis tau filozofi care reflectasera la probleme1e ce ma framintau ~i deci m-ar fi put ut lumina. Intrucit in biblioteca tatalui meu nu se gaseau filozofi - erau suspe cti, pentru ca gindeau -, a trebuit sa ma multumesc cu editia a doua, din 1832, a Dicrionarului general al ~tiinfelor fllozofice a1 lui Krug. M-am adincit imedi at in artico1ul des pre Dumnezeu. El incepea, spre nemuJtumirea mea, cu 0 etimol ogie a cuvintu1ui "Gott" (Dumnezeu), care provenea "incontestabil" de la "gut" ( bun) ~i care desemna ens summum sau pelfectissimum2 Mai departe scria ca nu se pu

teau dovedi nici existenta lui Oumnezeu si nici caracteru1 i'nnascut a1 ideii de Dumnezeu. Aceasta putea fi din capu110cului in om, daca nu actu3, atunci macar potentia4 In once caz, "capacitatea no astra spirituala" trebuie deja sa fi "atin s 1 2 3 4

Printr-o scamatorie (n. t). Fiinta suprema sail cea mai desavlr~ita In mod efect iv. In realitate (n. t.). In mod potential (n. t.). 73 (11. t.).

un anumit grad de dezvoltare, inainte de a fi in stare sa creeze 0 idee atit de sublima". Aceasta explica\ie m-a surprins la culme. Ma intrebam: Ce se intimpla oare cu acqti "filazofi"? Este clar ca nu-L cunosc pe Dumnezeu decit din auzite. Cu teologii Iucrurile stau altfel; aceia macar sint siguri ca Dumnezeu exista, chiar daca fac asertiuni contradictorii despre El. Acest Krug se exprima atit de intortocheat, dar reiese limpede ca de fapt ar vrea sa afirme ca este suficient de convins de existenta lui Dumnezeu. De ce n-o spune direct? De ce se preface a fi intr-adevar de parere ca omul "produce" ideea de Dumnezeu ~i ca e capabil d e asta abia pe 0 anumita treapta de dezvoltare? Din cite ~tiu, ~i salbaticii, ca re hoinareau goi prin padurile lor, aveau astfel de idei. Jar ei doar nu erau "f ilozofi" care se a~ezau la masa de lucru pentru a "crea o idee de Dumnezeu". Nic i eu inca n-am "creat 0 idee de Dumnezeu". Bineinteles ca Dumnezeu nu poate fi d ovedit, caci cum ar putea de exemplu 0 mohe care maninca llna australiana sa-i d ovedeasca alteia ca Australia exista? Existenta lui Dumnezeu nu depinde de dovez ile noastre. Cum am ajuns eu oare la certitudinea mea ca Dumnezeu exista? Mi se povestisera atitea in aceasta privinta ~i totu~i n-am putut crede in fond nimic. Nimic nu ma convinsese. Deci e sigur ca. nu de aid provine ideea mea. De fapt, nici nu era 0 idee sau rodul a ceva gindit. Nu era a~a ca ~i cum ti-ai fi imagin at ~i reprezentat un lucru ~i apoi l-ai fi crezut. De pilda, povestea cu "DomnuI Isus" mi se paruse intotdeauna suspecta ~i n-am crezut-o niciodata cu adevarat. Totu~i ea-mi fusese impusa mai mult dedt "Dumnezeu" care era sugerat de obicei numai in fundal. Atunci de ce imi era Dumnezeu ceva de la sine inteles? De ce pr etind ace~ti filozofi ca Dumnezeu ar fi 0 idee, un fel de presupunere arbitrara care poate fi "creatil" sau nu, 0 data ce El este la fel de evident precum e ci1 derea unei caramizi in capul cuiva? Atunci mi-a devenit deodata clar ca Dumnezeu era, cel putin pentru mine, una dintre experientele cele mai sigure ~i imediate . Doar nu inventasem acea poveste infioratoare cu catedrala. Din contra, ea mi-a fost impusa ~i am fost constrins, eu cea mai mare cruzime, s-o gfudesc. Insa du pa aceea a pagont asupra mea un har inefabil. Am ajuns la concluzia ca, in mod m anifest, ceva nu era in regula cu filozofii, caci aveau ideea ciudata ca Dumneze u este lntr-o oarecare masura 0 ipoteza care putea fi discutata. Eram 74

deosebit de deziluzionat ~i din pricina ca nu gaseam nici a apinie ~i nici 0 exp licatie referitoare la actiunile obscure ale lui Dumnezeu. Acestea ar fi fost, d upa parerea mea, demne de a atemie ~i 0 consideratie filozofica speciala. Ele co nstituiau cu adevarat a problema care, din cite imelegeam eu, trebuia sa Ie cada earn greu tealogilor. Dezamagirea mea fata de faptul ca filozofii pareau sa nic i nu ~tie macar despre asta era cu atit mai mare. Am trecut de aceea la urmatoru l articol, ~ianume la paragraful despre diavol. Daca I-am concepe pe acesta - a~ a scria acolo ca fiind initial rau, atunci ne-am indlci in contradictii evidente , deci am ajunge la un dualism. A~a ca ar fi mai bine sa presupunem ca diavolul a fost creat initial ca fiinta buna ~ica I-a carupt abia orgoliul sau. Spre mare a mea indntare, autarul arata insa ca aceasta afirmatie presupunea deja raul pe care voia sa-l explice, ~i anume orgoliul. In rest, ariginea raului era "neexpli cata ~i inexplicabila", ceea ce pentru mine insemna: similar cu tealagii, nici e l nu vrea sa mediteze la aceasta problema. Articolul despre rau ~i originea lui s-a dovedit la fel de needificator. Aceastil relatare in ~uvoi continuu se refer a la evolutii care, intrerupte de intervale mai lungi de timp, s-au intins pe ma i multi ani. Ele au avut loc exclusiv in persanalitatea mea nr. 2 ~i erau strict secrete. Pentru aceste studii am folosit, fiira a cere vaie ~i numai in ascuns, bibliateca tatalui meu. Intre timp, nr. 1 citea insa pe fata taate romanele lui Gerstacker1, ca ~itraducerile in germana ale romanelor engleze~ti c1asice. Am i nceput sa citesc ~i literatura germana, in primul rind clasicii, in masura in ca re nu-mi devenisera inca nesuferiti din cauza ~colii ~i a explicatiilor inutil d e laboriaase pe care Ie dildea ea unor chestiuni care se intelegeau de la sine. Citeam, in cantitati mari ~i rara nici un plan, teatm, lirica, istorie, iar mai tirziu lucrari de ~tiinte ale naturii. Lectura nu era numai interesanta, ci imi aferea ~i a distractie ~idistragere binefiicataare de la preocuparile mele in ca litate de nr. 2, care imi pricinuiau intr-un grad tot mai mare depresiuni, caci nu gaseam pe tarimul problemelor religiaase decit u~iinchise, iar acala unde ace stea se deschideau oarecum i'ntimplator,ma laveam de deceptii. I Friedrich Gerst acker (1816-1872), scriitor german, cunoscut mai ales prin romanele sale etnolog ice de calatorie ~i prin impresiile de calatorie, scrise ca urmare a celor patru calatorii efectuate de el in jurul lumii ~i a numeroaselor expeditii de mai mic a amploare (11. t.). 75

Ceilalti oameni pareau eu totii sa traiasca intr-adevar pe aIta lume decit mine. Mii simleam complet singur eu certitudinile mele. Tare a~ fi vorbit cu cineva d es pre ele, dar nu gaseam nicaieri un punct de contact - ci, dimpotriva, intuiam in ceilalti 0 uimire, 0 suspiciune, 0 teama de a veni spre mine care ma lasau f ara grai. Asta ma deprima. Nu ~tiam ce sa cred: De ce nu trece nimeni prin exper iente asemanatoare cu ale mde? De ce nu serie nimic despre ele nici in carlile s avante? Sint singurul care are astfel de trairi? De ce a~ fi singurul? Nu m-am g indit niciodata ca a~ fi putut fi eventual nebun, cad lumina ~i intunericul Domn ului, dqi tmi eople~eau simtirea, imi apareau ea ni~te realitati inteligibile. " Singularitatea" in care am fost impins mi se parea amenintiitoare, pentru ca ea insemna izolare, ~i aceasta imi era cu atit mai dezagreabiJa, cu cit eram consid erat tap ispa~itor, pe nedrept, mai des decit mi-ar fi placut. De altfel, se lnt lmplase ceva la ~coala care avea sa-mi lase 0 impresie durabila. La orele de ger mana eram mai eurind medioeru, intruclt materia predata, mai ales gramatica - si ntaxa german a -, nu ma interesa citu~i de putin. Eram lene~ ~i ma plietiseam. T emele eompunerilor mi se pareau de regula anoste sau ehiar stupide ~i eompozitii le me Ie erau ~i ele in eonformitate ell temele; fie superfieiale, fie elaborate anevoios. Ma streeuram eu ni~te note mediocre, eeea ce imi eonvenea, pentru ca se potrivea cu tendinta mea general a de a nu bate eumva la ochi, vrind sa scap eu orice pret de aceasta "izolare blestemata in singularitate", in care eram imp ins din cele mai diverse parti. Simpatia mea se indrepta spre bi:iietii din fam ilii nevoia~e care, ea ~i mine, veneau de nicaieri, ~i deseori chiar spre eei ca re erau mai putin dotati, de~i ma iritau adesea prostia ~i ignoranta lor. Imi of ere au insa, pe de aWl parte, avantajul dorit Cll ardoare: in naivitatea lor, p areau a fi nebanuitori ~i nu observau nimie neobi~nuit la mine. "Singularitatea" mea incepu sa-mi provoace treptat sentimentul neplacut ~i nelini~titor ca trebu ia sa posed insu~iri respingatoare, mie incon~tiente, care ii indepartau de mine pe. profesori ~i colegi. In mijloeul aeestei situatii a cazut ca 0 lovitura de trasnet urmatoarea intimplare: Ni se daduse 0 tema de compunere care de data ast a, in mod exceptional, ma interesa. A~a ca m-am apucat eu zel de treaba ~i am ta cut 0 lucrare care mi s-a parut ingrijita ~i reu~itiL Am sperat pentru ea macar unul dintre primele locuri; nu primul, cad atunci n-a~ mai fi trecut neobservat,

dar unul din urmatoarele. 76

Profesorul nostru diseuta luerarile lntotdeauna in ordinea calitatH lor. Prima a fost a baiatului din fruntea clasei. Asta era In ardine. Au unnat compunerile c elorlalri, ~i am a;;teptat zadamic sa-mi aud numele; el se indipatlna sa nu vina ... "Doar nu e posibil, m-am glndit, ca luerarea mea sa fie atlt de slaba, Inch sa vina ehiar dupa cele mai slabe. Ce s-a lntlmplat? Sau, ]a unna unnei, slnt h ors concours, deci sar iara~i In oehi ~i sint izolat in modul eel mai dezagreabi 17" Dupa ce au fost diseutate toate lucrarile, profesorul a fikut 0 pauza pentru a .. ~i trage suflarea ~i apoi a spus: - Mai am aici 0 campozitie, pe aceea a Iui Ju ng. Este de departe eea mai buna ~i i-a5 fi aeardat loculintii. Din pacate insa, e 0 in~eHkiune. De unde ai copiat-a? Marturise~te adevarul! M-am ridieat pc eft de indignat pc atil de furias ~i am strigat: - N..am copiat-a, ei, dimpotriva, miam dat taata silinta sa seriu 0 compunere bun a : Dar el a tipat la mine: - Mint i! Nu e~ti In stare sa scrii 0 asemenea lucrare. Nimeni nu te crede. A~a ca ... de unde ai copiat-o? Degeaba mi-am sustinut nevinovatia. Profesorul a ramas impe rturbabil ~i a raspuns :. - Ceva pot sa-ti spun: Daca a~ ~ti de unde ai eapiat-o , ai zbura din ~coaHi. $i mi-a Intors spatele. Colegii mei mi-au aruncat priviri pline de indoialii ~i am constatat ell groaza ca glndeau: "Aha, deci a~a stau l ucrurile!" Protestele mele au ram as fara eeou. Din c1ipa aceea m-am simtit stig matizat, ~i toate diile care m-ar fi putut seoate din "singularitate" imi erau t aiate. Dezamagit ~i neeajit la eulme, am jurat sa ma razbull pe profesor ~i daea ~ f1 avut 0 oeazie s-ar fi putut Intimpla atunei ceva ea pe vremea dreptului ce lui mai tare. Cum Dumnezeu a~ fi putut dovedi di nu eopia.,em luerarea? Am intor s zile intregi in mintea mea aceasta istorie pe toate fetele ~i am ajuns de fiec are data din nou la concluzia ca eram neputincios ~i la discretia unui destin or b ~i stupid, care ma ealifica drept mincinos ~i ~arlatan. Mi s-au clarificat aeu m multe lucruri pe care Inainte nu Ie intelegeam, de exemplu cum de un profesor Ii spusese tatei, care se interesase de comportamentul meu la ~coala: "Ah, e med iocru, dar l~i da silinta." Eram COilsiderat destul de prost ~i de superficial, ceca ce in fond nu ma 77

deranja. Ce ma scotea insa din sarite era ca ma credeau capabil de 0 frauda, des fiintindu-ma astfel pe plan moral. Tristetea ~i furia mea amenintau sa depa~easd i masura, dar atunci s-a produs ceva ce mai rem areas em si in trecut de dteva o ri; s-a facut deodata liniste in mine, ca ~i cum s-ar fi inchis 0 usa izolata fo nic, despartindu-ma astfel de 0 inciipere plina de zgomot. Era ca ~i cum m-ar fi cuprins 0 curiozitate rece ~i m-am intrebat; "Ce s-a petrecut oare aici? E~ti a tit de agitat! Profesorul e cu siguranta un prost, care nu-ti intelege felul dea fi, adica mai bine zis 11intelege la fel de putin ca ~i tine. De aceea este ne increzator ca ~i tine. Tu n-ai incredere nici in tine insuti, nici in altii, ~i din aceasta cauza te apropii de cei simpli, naivi ~i u~or de citit in ei. Atunci cind nu intelegem, ne prabu~im lesne intr-o stare de agitatie." In lumina acest or consideratii sine ira et studioi am fost frapat de analogia ell cealalta refl eqie care mi se impusese atit de categoric cind nu voiam sa gindesc pina la capa t gindul interzis. Este indubitabil ca pe vremea aceea inca nu intuiam diferenta dintre personalitatile nr. 1 ~i nr. 2, ci revendicam ~i lumea Jui 2 drept lumea mea personali1; ~i totu~i exista ill pennanenta un sentiment In fundal ca in af ara de mine insumi mai era implicat 5i altceva - a~a de parca m-ar fi atins 0 bo are din universul stele lor 5i al spatiilor infinite sau de parca un spirit ar f i p~it invizibil in camera, unul care ar fi disparut de mult in treeut si totu5i ar fi prezent necontenit, pina in viitorul indepartat, in atemporalitate. Perip etii de acest gen erau invaluite in haloul unul numen2 Bineinteles ca pe vremea a ceea nu m-as fi putut exprima niciodata in acest fel, totusi eu nu adaug acum ni mic la starea de atunci a con~tiintei mele, ci incerc doar sa luminez cu mijloac ele de care dispun acum acea lume a penumbrelor. Citeva luni dupa evenimentul de scris aici, colegii mei de clasa mi-au dat poreda "patriarhul Avraa.rn". Nr. 1 n -a putut-o intelege, considerind-o prosteasca ~i ridicoHL In strafundul fiintei mele simteam insa ca ma nimerise intrucitva. Toate aluziile la ceea ce se petrec ea in adincul meu imi erau penibile, cael, cu cit eiteam mai mult $i ma familiar izam mai bine cu lumea citadina, ell atit mi se amplifica senzatia ca toate elem entele eu care luam en aeum cunostintl1 ca fiind realitate apartineau altei oroi ni a lucrurilor 1 2

Fara resentiment 9i partinire (11. t.). Vointa divinil, divinitate, putere, maie state (n. t.).

decit acea imagine a lumii care crescuse 0 data cu mine 10. rara, printre riuri ~i paduri, printre animale ~i oameni, intr-un satuc scaldat in lumina soarelui un satuc peste care treceau vinturile ~i norii ~i care era invaIuit in noapte a dinca, intunecata, umpluta cu lucruri indefinibile. Nu era doar a localitate pe harta, ci lumea Iui Dumnezeu, astfel orinduita de El ~i plina de un tainic tile. Gamenii nu pareau a ~ti nimic, ~i chiar ~i animalele pierdusera oarecum simtul de a 0 percepe, ceea ce se putea vedea din privirile triste, pierdute ale vacilo r ~i din cele resemnate ale cailor, din devotamentul ciinilor. care se cramponau de am, ~i chiar din aparitia sigma de sine a pisieilor, care-~i alesesera casa ~i hambarul co. locuinta ~i teren de vinatoare. Asemenea animalelor, ~i oamenii mi se pareau a fi incon~tienti; ei priveau in jos pamintul sau in sus copacii, p entru a vedea ce se putea utiliza ~i in ce scop; asemenea animalelor, ei se adun au in grup, se imperecheau ~i se luptau ~i nu vedeau cii locuiau in cosmos, in l umea Iui Dumnezeu, in etemitate, unde totul se na~te ::;i totul a ::;imurit. Iub eam toate animalele cu singe cald fiinddi sint inrudite indeaproape eu noi ~i pa rticipa 10. ignoranta noastriL Le iubearn fiindcii au un suflet co. ~i noi ~i, d in cite credeam eu, Ie putem intelege instinetiv. Ele tr1:liesc co. ~i noi, a~a credeam eu, bueuria ~i tristetea, dragostea ~i ura, foarnea ~i setea, frica Si i ncrederea - toate continuturile esentiale ale existenrei, cu exceptio. vorbirii, a con~tiintei ascutite, a ~tiimei. De~i 0 admiram pe eea din urma in maniera co nventionaHi. eonsideram ca eo.continea posibilitatea unei distaIltan ~i rataciri de lumea lui Dumnezeu ~i a unei degenerari de care animalul nu era capabil. Ani malele erau cei dragi ~i fideli, eei neschimbatori ::;i demni de incredere, in t imp ce in oameni ma incredeam tot mai putin. Insectele nu erau animale "adevarat e", ~i vertebratele cu singe rece alcatuiau doar 0 etapa intermediara, neaprecia ta in mod deosebit. pe drumul spre insecte. Fiintele din aceasta categoric erau obiecte de eercetare ~i colectie, simple curiozitati, fiind stranii ~i extraomen qti; ele constituiau manifestari ale unei vieri impersonale Si erau inrudite mai curind cu plantele decit cu oamenii. Regnul vegetal marco. inceputul exprimarii terestre a lumii lui Dumnezeu, co. un fel de comunicare directa. Era co. ~i cum am fi privit peste umarul Creatorului - care se credea neobservat - in vreme ce confection a juciiriile ~i piesele de decor. In schimb, omul ~i animalele "adev arate" erau pafti ale lui Dumnezeu de79

venite independente. De aceea puteau sa se deplaseze de bunavoie ~i sa-~i aleaga re~edintele, pe clnd lumea plantelor era legata neconditionat, Ia bine ~i la ra u, de locul ei de amplasare. Ea nu exprima doar frumusetea, ci ~i ideile lumii l ui Dumnezeu, fad vreo intentie sau abatere. Enigmatici erau in special pomii, ca re mi se pareau ca intruchipeaza in mod direct sensul incomprehensibil al vietii . Padurea era de aceea locul unde te simteai cum nu se poate mai aproape de sens ul eel mai pro fund ~i de activitatea care inspira fiori de groazii. Aceasta imp resie mi s-a reintarit dnd am cunoscut catedralele gotice. Aici insa, infinitate a cosmosului ~i a haosului. a sensului ~i a Iipsei de sens, a intentionalitatii impersonale 9i a legitatii mecanice era ascunsa in piatriL Ea continea 9i era to todata misterul nemarginit al fiintei, 0 chintesenta a spiritului. Asta era ce p ercepeam in mod obscur ca fiind inrudirea mea eu piatra: natura divina in ambele , in materia moarta ~i in cea vie. Pe vremea aceea n-a9 fi fost In stare, dupa c um am spus deja, sa-mi formulez simtirile ~i presimtirile intr-un mod clar, caci ele aveau lac in personalitatea nr. 2, in timp ee eul meu activ 9i comprehensiv , nr. 1, raminea pasiv 9i era absorbit in sfera "omului batrin", care apartinea veacurilor. Pe el 9i int1uenta lui Ie tdiisem intr-un mod ciudat de neref1ectat: clnd eI era prezent, nr. 1 piHea pina Ia inexistenta, ~i dnd eul, care devenea in mare masura identic cu nr. 1, stapinea scena, "omuI batrin" - dad imi mai ami nteam de el - era un vis indepartat ~i irea!. De Ia 9aisprezece Ia nouasprezece ani, ceata dilemei mele s-a ridicat ineet. Drept consecinta, starea mea sufIetea sca depresiva s-u imbunatatit ~i Dr. 1 a ie~it tot mai clar in relief. Scoala 9i viata citadina ma solicitau mult, iar ~tiinta mea tot mai ampUl. a impregnat sa u a inlocuit treptat universuI inspiratiilor pline de premonitii. Am inceput sa urmaresc sistematic diferite probleme pe care Ie formulasem c0119tient. Am citit astfeI 0 mica introdueere in istoria fiIozofiei, cl~tigind 0 anumitii privire d e ansamblu asupra a tot ce se gindise deja In acest domeniu. Am constatat, spre satisfactia mea, ca numeroase din inspiratiile mele i9i aveau inrudirile istoric e. Indrageam mai cu seama ideile Iui Pitagora, Heraclit, EmpedocIe ~i Platon in ciuda Iungimii intortocheate a argumentarii socratice. Erau frumoase 9i academic e ca 0 galerie de tabloun, dar pu~in earn departate. Abia la Meister Eckhart! am I Johannes Eckhart (Eckart, Eckehart) - (1260-1327), dominican german. Papa loan al XXII-lea i-a condamnat teoriile mistice ~i panteiste (n. t.).

80

simtit suflul vietii, fihi'i sa-1 fi inteles complet. Scolastica cre~tina ma las a rece, iar inte1eetualismul aristotelic al S5ntului Toma illi se parea mai lips it de via~a dedt un de~ert de nisip. Imi spuneam: "V or Cll totii sa oNiDa cu f orfa, prin artificii logice, ceva ee n-au sesizat ~i ce nu cunosc eu adevarat. V or sa-~i dovedeasca 0 credinta, atunci dild, de fapt, este vorba despre experie nta!" Imi lasav impresia unar oamenl care ~tiau din auzite ca exista elefanti, r ara ca ei In~i$i sa fi viizut vreunul vreodata. Acum incercau sa demonstreze ell argumente ca trebuie sa existe astfel de animale din motive logice $i sa fie co nstituite a$a cum sint. Filozofia critlea a secolului al XVIII-lea nu mi-a fast limpede la inceput, din rathmi explicabile. Hegel il1-a speriat prin limbajul sa u pe cit de obositor $i de anevoios, pe atit de pretentios, limbaj pe care I-am privit eu 0 suspiciune nedisimulata. Mi se parea a fi unul din acei ginditorl ca re crau ferecati intre zidurile propriului edificiu de cLjvinte ~i se mal ~i agi tau in inchisoarea lor, arborind 0 mina plina de orgoliu. Marea descopeJire a cc rcetarilor mele a fast insa Schapenhauer. El era primui care vorbea des pre sufe rinta lumii care ne iEconjoarii vizibil ~i staruitor, despre dezordine, pasiune, rau, pe care toti cellal}i de abia pareau sa Ie ia in considerare $1voiau sa Ie rezo]ve intotdeauna 'in "lrmonie ~i inteligibilitate. lata in s5r$it pe cineva care avea curajul sa vacta ca lucrurile nu stateau chiar atlt de bine pentm fund amentele universului. El nu varbea nici des pre 0 providenta infinil de buna ~i atotinteleapta a creatiei, nici des pre 0 armonie a devenitului1, ci spunea c1ar ca Ia baza procesulul de suferinte a1 istoriei omenirii $i a cruzimii naturii s e afla 0 gt:e~eala, ~i 'lnume orbirea '/oin~ei care crease lumea. Ccnsideram d\ asta se confiI1ua prin observatiile mele anteriaare asupra pe$tilor bolnavi ~i m uribunzi, asupra vulpilor riioase, a pasarilor illCJartede frig sau de foame, a iiltregii tragedii nemiloase ce zacea carnuf12Ja Int.r~o poiana lrnpodobita en f lori: rIme care slnt tortur,tte de moarte de catre furrdci, inse.cte care se sfi rteca reciproc bucatici'i de bucalica ~i asa mai departe. Dar ~i experientele me le legate de am ma imatased orice altceva In afad de credint8 In originara bunat ate omeneasca ~i In moralitate. Ma cunosteam pe mineil1sumi suficient de bine pe ntru a ~ti cii ma deosebearr:. nUTD.ai gradat~ ca sa zic a~a, de un animal. ] S2~;J arIT:.oniea ceea ce a devenit - eine I-larnzonie des Getvordenen 0 (n. t.).

Aprobam fara rezerve tabloul sumbru allumii a~a cum 11 zugravea Schopenhauer, nu insa ~i modul sau de a rezolva problema. Eram sigur ca prin "vointa" el se refe rea de fapt la Dumnezeu, la Creator ~i ca pe Acesta desemna drept "orb". ~tiind din experienta ca pe Dumnezeu nu-L ranea niei 0 blasfemie, ci, dimpotrivii, ehia r 0 putea provoca, pentru ca El nu dorea Dumai latLlfa luminoasa ~i pozitiva a o mului, ci ~i iDtunecimile sale ~i opozitiile sale fata de divinitate, eoneeptia Iui Schopenhauer nu m1-a pricinuit nici 0 suparare. 0 consideram a fi 0 judecati ". justifieata prin fapte. Cu atit mal mult ma dezamagea 'insa ideea Iui ca inte lectul trebuie sa opuna vointei oarbe numai imaginea sa, pentru a 0 detennina pe aeeasta sa se inverseze. Cum putea oare vointa sa vadii aeeasta imagine, 0 data ce era oarba? ~i de ee, chiar de-ar fi putut s-o vada, sa fIe incitata sa se in verseze, de vreme ce imaginea i-ar arata exact ceea ce vointa dorea de fapt'? Si ce e intelectul? El este 0 funqie a sufletului omenese, nu 0 agEnda, ci 0 oglin joara infinitezimala, pe care un eopil 0 pune fata in fata cu soarele, a~teptind ca acesta sa fie orbit de ea. Mi se parea complet inade~vat $,iraminea 0 enigma pentru mine cum de Schopenhauer putuse ajunge la 0 asemenea idee. Am fost astfe l determinat s8.-l studiez $i mai temeinic, iar relatia Iui eu Kant m-a impresio nat tot mai puternie. Am ineeput deei sa citese operele accstui filozof, mai ale s Kl'itik del' reinen Vernunjt (O'itica rar:iuniipure), ell mare bataie de cap. Stradaniile mi-au fost recompensate, caei am crezut dl c,m descoperit gre~eala d e baza din sistemullui Schopenhauer: comisese pacatul fatal de a fi fikut 0 aser tiune metafizica, aceca de a ipostazia $,1califiea un simplu nOli/nenan, un "lue ru in sine" (Ding an sid,). Aceasta reie$,ea din teoria kantiana a cunoas,terii, care a reprezentat pentru mine 0 iluminare mai mare, pe cit se poate, dedt imag inea schopenhaueriana "pesimista" des pre lume. Aceasta dezvoltare filozoficii s-a i'ntins de dnd am implinit ~aptesprezece ani pinf'. departe, ill perioada cit am studiat medicina. A avut drept consecinta 0 transfonnare radicaUi a atitudinii mele fata de lume ~i viatiL Dad inainte cram timid, temator, neincrezator, palid, slab ~i de 0 sanatate aparent ~ubreda, acum mi s-a trezit 0 pofta imensa in taate privini:de. ;;;tiam ce voiarn ~i incercam s-o obtin. Am devenit, in mod mai accesibil $i mai comunicativ. Am deseoperit e a sarikia ilU era un dezavantaj ~i niei pe departe motivul principal al suferint elor ~i di fjji eelor 82

bogati nu erau nicidecum in avantaj fata de bilietii saraci ~i prost imbraca\i. Existau cauze mult mai adinci pentru fericire ~i nefericire decit cantitatea ban ilor de buzunar. Am d~tigat prietenii mai multe ~i mai bune dedt vreodata pina a tunci. Am simfit pamintul mai sigur sub picioare ~i am gasit chiar eurajul de a vorbi deschis despre gindurile ~i ideile mele. Asta a fost insa, dupa cum aveam sa aflu din pacate foarte curind, doar 0 nein\elegere, de care urma sa ma caiesc . M-am lovit nu numai de uimire sau de batjocura, ci ~i de 0 respingere ostila. Am descoperit, spre marea mea surprindere ~i neplacere, ca unii oameni ma consid erau fanfaron ~i blagueur. S-a repetat ~ibilnuiala de altactata ca a~ fi un impo stor, chiar daca intr-o forma putin diferita. A fost din nou yorba despre 0 tema de compozitie, care imi stimise interesul. De aeeea am scris lucrarea eu 0 grij a deosebita, dindu-mi silinta sa-mi cizelez stilulla maximum. Rezultatul a fost doboritor. "Asta-i lucrarea lui lung, spuse profesorul; este de-a dreptul stralu citoare, dar atit de mult improvizata, indt se vede dt de putina seriozitate ~ic e efort mic is-au eonsacrat. S-o ~tii de la mine, lung, cu aceasta superficialit ate n-o sa razbati in viata. Pentru asta este nevoie de seriozitate ~i con~tiinc iozitate, de munca ~i osteneala. Uita-te la ce a scris D. N-are nimic din stralu cirea ta, in schimb este cinstit, con~tiincios ~isilitor. lata drumul spre reu~i ta in viata." Mihnirea mea n-a fost la fel de profunda ca prima data, caci profe sorul a fost totu~i - a contreCrEur - impresionat de compunerea mea ~imacar n-a sustinut ca a~ fi furat-o. De~i am protestat la repro~urile sale, am fast conced iat cu remarca: "Dupa Ars poetica, ce-i drept, poezia eea mai buna este aceea la care nu se simte efortul cu care a fost creata. Dar nu ma poti face sa cred ca asta-i valabil ~i in eazullucrarii tale. Ea a fost doar aruncata pe hirtie cu u~ urinta ~i-fara nici 0 stradanie." Erau,dupa cum 9tiam, dteva idei bune in ea, as upra carora insa profesorul nici macar nu s-a oprit. eu toate ca aeest incident m-a revoltat, suspiciunile in rindul colegilor mei erau cele care ma atingeau ma i serios, pentru ca amenintau din nou sa ma azvirle in izolarea ~i depresiunea m ea de odinioara. Mi-am batut capul tot intrebindu-ma prin ce mi-am putut aU'agea stfel de calomnieri. In urma unor investigatii prudente, am aflat ca eram privit cu neincredere, deoarece faceam adesea remarci sau aluzii la lueruri pe care do ar nlei n-aveam cum sa Ie ~tiu; a~a, de pilda, imi dadeam aere ca a~ intelege ce va din Kant 83

r.

~i Sehopenhauer sau din paleontologie, pe care niei nu le "t<'.eeam" la ~coala. Aceste constatari surprinzatoare mi-au aratat ca de fapt toate problemele arzato are nu tineau de viat,a cotidianii, cj, asemenea primului meu secret, de lumea l ui Dumnezeu. despre care era mai cuminte sa se tadi. M-am ferit de atunci incolo sa mentionez aceste subiecte "ezotence" in prezent,a colegilor mei, iar printre adult,i nu ~tiam pe nid unul eu care 219 fi putut discuta, fara a trebui sa ma tem ca voi fi considerat un laudaros ~i un impostor. Ce mi se parea eel mai peni bil aiei era i'mpiediearea 9i paralizarea incercarilor mek de a depasi ill mine separarea dintre cele daua lumi. Tot mereu se iveau intimplari care ma scoteau d in existenta mea obisnuita, eotidiana 9i ma impingeau in "lumea lui Dumnezeu" ee a infinita. Expresia "lumea lui Dumnezeu", care suna sentimental pentru anumite meehi, l1-avea pentru mine cltu9i de putin acest caracter. "Lumii lui Dumnezeu" ii apartinea tot ce era "supraomenesc"-lumina orbitoare, tenebrele abisale, apat ia reee a infinitului iD timp ~i spat,iu ~i groteseullugubru allumii irationa1e a hozardului. "Dumnezeu" era pentru mine tot, numai l'n11tator ~i reconfortant, nu. IV Fe masura ce cre$team cram intrebat tot mai freevent de parintii mei ~i de a1 ti oameni ee voiam sa devin in fond. N-aveam idei clare in aceasta pnvinta. Inte resele mele ma solicit au in directii diferite. Pe de 0 parte, ms. atrageau pute rnic ~tiintele naturii eu adevarullor bazat pe fapte, pe de alt2, parte, eram fa scinat de tot ee avea un raport eu istoria comparata a religiilor. Cele calc-m] stimeau euriozitatea in mod deosebit erau, in primul euz, zoologla, paleoiltolog ia ~i geologia, in ceEUa1t - arheologia greco-romana, egipteanii 9i preistoridL E drept ca atund mi.-era necunoscut cit de mult corespundea naturii mele duble R eeasta seleqie a unar discipline dintre cele mai diverse: 10. $tlintele naturii ma sa.tisf3.cea realitatea concreta eu stadiile ei istorice oreliminare, la ~tii nta religiilor - problematica spirituaEi, in car~ intra 9i filozofia. In eazul e elei dintii, imi lipsea factorul semnificatiei, 1a eea din mma, empirismul. Stii ntele naturii corespundeau in mare masura eerintelor spirituale ale personalitat ii nr. 1; diseipIinele umaniste, ale spiritului, respeetiv cele istorice, reprez entau in schimb ED l!1vatamint intuitiv bineHkiitor pentru n1. 2. 84

Mult timp nu m-am putnt orienta in aceasta situatie contradictorie. Am observat ca unchiul meu, barbatul eel mai In virsta din familia mamei me1e, care era preo t 121 Saint Alban din Basel si purta printre rude poreda "Isemannli "1, ma impin gea usurel spre teologie. Nu-i scapase cu ce atentie neobisnuita urmaream conver satia 10.masa, atunei cind discuta 0 problema de specio.lito.te eu vreunul dintr e fiii sili, care erau ell to\ii teoIog!. I',Jueram deloe sigur ca, in definitiv , nu existau teologi care sa fie in !egaturii mai directa cu inaltimile ametitoa re ale universitatii, stiind deci mai multe dedt tata. Aceste discutii la masa n u mi-an creat insa impresia ca ii preocupau experiente reale sau eniar unele co. ale mele, ci se analizau exclusiv dogme bib lice, care ma fikeau sa ma simt foa rte jenat din eauza numeroaselor povesti en miraeole putin eredibile. Cit am mer s 10. liceu am avut voie sa maninc in fiecare joi 10. prinz 10. acest unchi al m eu. Nu i-am fost insa recunoscator numai pentm asta, ci :;;ipentm avantajul unie ca 10.masa lui imi era pennis sa asist uneari la a canversatie matur~i, intelig enta si intelectuaHL A fost un mare eveniment pentm mine sa constat ca exista a~ a ceva, caci in anturajul meu nu auzisem niciodata pe nimeni intretinlndu-se asu pra unor subiecte savante. Incercam uneari sa discut eu tata, dar ma intlmpinau de fieeare data 0 nerabdare de neinteles si 0 atitudine defensiva plina de teama . Abia citiva ani mai tirziu am priceput ca sarmanul men tata nu indraznea sa gi ndeasca, intrucit era chinuit de indoieli launtrice. Incerca sa fuga de el insu~ i ~i de aceea insista in credinta oarM pe care trebuia s-o cl~tige printr-o lupt a aprig3. cu sine, constringind-o printr-un efort disperat sa vina ~i neputind s -o receptioneze ca pe un har. Unchiul meu si velii mei puteau discuta Cll calm d ogmele religioase, de 1aParintii Bisericii pina la tealogia cea mai recenta. Par eau bine impllntati in siguranta unci ordini de 1a sine intelese a lumi!, Numai ca aiel numele de Nietzsche nu se pronunta absolut deloe, iar eel allui Jacob Bu rckhardt era rostit doar eu 0 apreclere relicenta. Burckhardt era numit " libera l ", "putin prea liber cugetator" ~i astfel se sugera ca el se afla fntr-o pozit ie cam strimba fata de ordinea etema a lucrurilor. Eram cOl1stient de faptul ca unchiul meu m: banuia cit de mult ma indepihtasem eu de teologie :?iimi parea fo arie rau dl trebuia sa-1 deZfui1agesc. Insa 1

Omule~ul de fief (n. t.). 85

pe-atunci n-a~ fi eutezat niei in TUptul eapului s2-1 expUiJ framlntarile mele, fiinaca ~tiarl1 prea bine ce catastroffi irnensa ar fi rezultat de aici pentru r nine. N-as fi 2lvut CUlll S2~InS. apar. Din contrJ.~ personalitatea nr. 1 cl~tig a In mod hotarit teren, pe mas un!. ce se Iargeau ~i cuno~tintele mele ..ce-i dr ept inca saradicioase, din 00meniul ~tiin\e!or naturii, care erau total impregna te eu materiaIismul ~tiintific al epocii. Ea era tin uta numai eu gren in ~ah de eatre marturia istoriei 5i de catre Critica ratiwzii pure, pe care nimeni in ju ru-mi nu p3xea s-o imeleaga. De~i teologii mei J] mentionau pe Kant pe un ton el ogios, principiile Iui erau aplicate doar la punctul de vedere advers, nu ~i la eel propriu. Nici la astQ nu rip~stam in n.ici~ fe~. un v v /' In consecmta, am me eput sa ma simt tot mal jenat Clnel urma sa ma a5ez 1a masa eu unehiul si famili a sa. Joile au devenit niste zile negre din eauza eODstiintei mele de obieei inc arcate. IvIa simteam tot mai putin in Iargul meu in aeest climat de siguranta ~i destindere soeiala ~i spirituaIa, de~i tinjeam dupa picaturile stimularii intel eetuale, care acolo mai cadeau ocazional. Mi se parea ea sint neeinstit ~i tidlo s. T,p;buia sa-mi marturisesc mie insumi: "Da, esti un impostor, minti ~i 1n~eli oamenii care 'lor binele. Nu-i vina lor 011traiesc 1ntr-o lume a securitatii so ciale 5i spirituale, ca nu ~tiu nimie des pre saracie, ca religia lor este totod ata ~i profesia lor remunerata ~i ca, in mod evident, nu-~i fae probleme eum de chiar Dumnezeu poate sa smulga un am din ordinea propriei sale lumi spirituale ~ i sa-l condamne 13. blasfemie. Eu n-am posibilitatea sa Ie explic. Trebuie deoi si~iau asupra mea i aceasta povara ~i sa invat sa 0 supon." Este adevarat insa c a nu-mi prea reu~ise pina atnnci. Ascutirea conflictului moral din mine a avut d rept conseein(a ca nr. 2 mi-a devenit tot mai dubios ~i neplacut -- 0 realitate pe eare nu mi-am mai putut-o ascunde mull timp. Am iDeercat sa anihilez personal itatea nr. 2, dar nu am izbutit. Chiar daea a puteam uita la ~coala "i in prezen ta eoiegilor mei, precum ~i in timpul studiului "tiintelar naturii dnd ea se ecl ipsa, de indata ee eram singur acasa sau ill natura, Schapenhauer ,,1 Kant 1mi r eapareau eu violenta 111 minte 1;i, a data ell ei, marea "lume a lul Dumnezeu". Cuna"tintele mele in domeniul ~tiintelor naturii l~i gaseau ~i aiei un loe 1;ium pleau vastul tablou eu culari ~i forme. Nr. 1 lnsa $i preocuparile sale in legat ura eil alegerea unei prafesii se seufundau, ea un episod neinsemnat din anii no uazeei ai seealului al XIX-lea, disparind sub orizont. Cind ma reintoreeam 86

din caHhoria mea in veacuri, eram cople~it ca de 0 stare de mahmureaEi. "Eu", ad id nr. 1, traia acum ~i aid ~i trebuia sa-~i faca, mai devreme sau mai tifziu, 0 idee despre ee profesie avea sa imbrati~eze. Tata a stat de citeva on serios de vorba cu mine: puteam alege Grice studiu, dar; daca era sa-i urmez sfatuI, atun ci mai bine nu teologia. "Poti sa devii oriee, Duma! teolog nu!" Exista inca de pe-atunci co. un fel de intelegere tacita intre noi ca anumite Iucruri se puteau spune ~i face fara comentarii. Nu-mi ceruse de pilda niciodata sa-i explic de c e trageam chiulul cit puteam de mult de 10.biserica ~i nu mai participam nicioda ta 10.imparta~anie. eu cit ma indepartam mal tare de Biserica, cu atit ma simtea m mal uqurat. Nu duceam dedt Jipsa orgii 9i a coralului, nici gind insa pe cea a "comunitatii parohiale". Aceasta expresie nu msemna absolut nimic pentru mine, nu-m! puteam imagina nimic prin eo.; cacl oamenii care, din obi~nuinta, merge au eu regularitate 10.biserica mi se pareau a avea intre ei mai putina "comuniune" sau "comunitate" ~i a forma ~i mai putin 0 "comunitate" decit "laicii". E drept ca ace~tia din urma erau mai putin virtuo~i, erau insa ni~te oameni mult mai dr aguti, cu sentimente naturale, erau mai prieteno~i ~i mai veseli, mai calzi ~i m ai cordiali. L-am putut lini~ti pe tata ca nu voiam cu nici un chip sa devin teo log. OsciIam, nehotarlt, intre ~tiintele naturii ~i cele umaniste. Ambele ma atr ageau navalnic. A ineeput sa-mi fie insa clar ca nr. 2 nu avea un pied-iI-terre! . In el eram eliberat de orice Acum 'Ii Aici; in el ma simteam ca un ochi in cos mo suI eel cu mii de oehi, insa incapabil de a misea din loc pe pallint chiar Si 0 pietridca. Nr. 1 se revolta impotriva lui: el voia sa aqioneze ~i sa fie efic ace, dar se gasea intr-o dilema momentan insolubiliL Era evident C3. trebuia S3. am rabdare, sa astept pentru a vedea ce se va intimpla. Cind ma lDtreba pe-atun ci cineva ce voiam sa devin, obisnuiam sa spun: filolog, prin care, in taina, im i imaginam arheologie asiriana si egipteana. In realitate, studlam insa stiintel e naturii si fllozofia in orele mele de ragaz Si mal cu seama in timpu! vacantel or pe care Ie petreceam Cll mama Si eu sora mea acasa. Vremurile cind fugeam 1a mama ~i ma lamentam: "Ma plictisesc, nu ~tiu ce sa fac!" trecusera de mult. V ac anta era de fiecare data perioada anului cind ma puteam intretine ell mine 1

Locuinta provizorie, ocupata numai in treacat (n. t.). 87

insumi. In plus, tata era atunci. plecat, eel putin 'lara, pentru ca i~i petrece a concediul aproape ell regularitate in Sachseln 1, Doar 0 data s-a intimplat sa fac ~i eu 0 ciilatone in timpul vacantei. Aveam paisprezece ani, dud medieul no stTU mi-a prescris o cura la Entlebuch2, din cauza sanatiitii mele ~ubrede $i a apetitului meu instabil. Am fost pentru prima data atunci singur printre adulti straini, instalat in easa preotului catolic. A reprezentat pentru mine 0 aventur a infrico$atoare $i fascinanta deopotriva. Pe preot abia dad. I-am vawt, lar men ajera Jui era 0 persoana cam posaca $i baloasa, dar In rest nicidecum nelini$tit oare. Nu s-au petrecut lucruri amenintatoare. Eram sub supravegherea unui medic de tara biitrl'll, care conducea un soi de hotel-sanatoriu pentru convalescenti de tot felul. Era 0 societate pestrita din toate punctele de vedere: oameni de l a tara, mid funqionari ~i negustori $i cWva oameni cultivati din Basel, printre care un dr. phil., un chimist. .~i tatal meu era dr. phil., dar era filolog ~i l ingvist. Chimistul era insa pentru mine 0 noutate extrem de interesanta, un om d e ~tiinta, cineva care poate ca intelegea chiar secretele pietrelor! Era un barb ai tinar, care ma invata sa joc crochet, dar nu-~i divulga nimie din ~tiinta Iui (probabil imensa); eram preaAtimid, prea stingaci ~i mult plea nC9tiutor ca saI pun mtrebiiri. II admiram Ins3. ca pe primul cunoscr.tor a1 misterelor naturii (sau eel putin al unei parti a lor) pc care-1 vcdeam ell ochii mei, In carne ~i oase. ~edea 1a aceea$i rnasa ca $1 mine, minca acelea~i feluri de mine are ca $ i mine $i schimba chiar din cmd in cind citeva vorbe cu mine. Mil.simteam ridica t 111 sfera , , mai inalta a adultilor. Inaltarea mea in rang ~ fast eonfhmati.i . si . prin pennisiunea care mi s-a dat de a participa 1a excursiile pacientilor . Cu ocazia unei astfel de iC$iri am vizitat 0 distilerie .'?i am fost invitati 1a 0 degustare; a fost 0 implinire rextuaE'. a versurilor c1asice: Nun aher naht sich das MaWr. Denn dies Getrallke ist Likor ...3 fiindca diferitele paharele f fi-au melt m-am simtit transpus Intr-o stare de J ~i Infl3.cB.rat Intr-B.tit, naua ~i nea~teptata La marginea lacului Samen, In cantonul Obwa!d (11. t,). 0 vl1cea ill cantonul Lu cema (n, t,). 3 "Acum se aproplc-ncurcatura I Caci lichior este bliutura." Citat din Die .Tobsiade, de umoristul clasic genna., Wilhelm Busch (1832-.. 1908) - (n. t .), 2

88

nllne: nu rrla.l existau nici un interior ~i exterior, 11lel un "eu" Si "ceilalt i", "ki un nr. 1 ~i nr. 2, nid 0 prudentil ~i anxietatc. Pamlntul ;31cert.ll~ Iu n-lea s,i tot ce mi9ca, se Invlrte9te, se ridica sau cade devenisera ,mo.. Mil i mbi:1Jasem - ~i eram pHn de ru~ine si de 0 beatitudine triumfatoare in acela~i t imp. Pardi m-a~ fi Inecat'intr-o mBre de meditatii fericite ~i m-a~ fi cran1pona t~ ca urman:; a 111i:;;c;ib'ii violente a marE involburate, cu oehi!, miinile si picioarele de t03.te obiectele soHde, pentm a-mi pastra echilibrul pe strada un duitoare ~i Intre case ~i pomi ce se Inclinau. i'Ainunat, m-am giadit, numai ca din nefericire nite!u~ prea multo Intfmplarea a avut un sfir~it earn jainic, ram inind totu~j 0 descoperire ~i 0 intuire a frumusetii Si sensuIui, pe care Ie str icasem, din pacate, numai din cauza prastiei mele. La capiitul sejurului meu a v enit tata sa ma ia ~i m-a dus 1a Lucerna, de unde - ee fericire! - ne-am suit la bordul unui vas cu aburi. Nu vazusem inea niciodata a;;a ceva. Nu ma saturam pr ivind cum funqiona motaml cu abur! ~i deodata S-i3, anuntar ca am ajuns la Vitzn au. ~vlai sus de loealitate se afla un munte iilalt ~i tata mi-a explicat ca era Rigi-ul ~i ca exista un tren, ~i anume o eale ferat8. eu cremaliera, care merge a pina aeolo. Ne-am dus 1a 0 gad midi unde am vawt ceo. mai ciudata loeomotiva de pe lurne, eu caz3.tiul eu aburi stind in SUi>, dar pus str1mb. In vagon, chla r ~i locurile pe eare te a;;ezai erau strimbe. Tata mi-a Vlrlt un bilet in mina ~i mi-a spus: "Poti sa ure! acum singur pina pe viTf. Eu ramm aid. fiindea e pre a scump pentru amindoi. Ai grlja sa nu cazi." Imi pierise glasul de fericire. Ac est munte putemic, ailt de Ina1t, cum nu mai vazusem pina atunei nirnie asemanat or, ~i at'lt de aproape de munj:ii de foe ai copiEiriei mele deja de mult trecut e! Eram, Intr-adevar, mai-mai un bilrbat in toata legea. Imi cum.pansem pentm ac easta dilatorie un baston din bambus ~i 0 cascheta cnglezeasdl de jaenen, a~a cu m i se clivine unui dlator prin lumea largi'i, si acum ... eu, pe acest munte im ens! Nu mai c.are cEntre DOl era rnai rnare, eu sau rnuntele. Locoynotiva minuna ta ma propulsa, eu suflu-i 'liguros, hurducaind, catre In~ntimi ametitoare, unde privirilor mele Ii se deschideau adincimi si departari tot mereu noi" ~i in cel e din UiTD3.nl-am trezit pe pisc, 'inconjurat de un aer non, rarefiat, care 1mi era necunoscut, strain, nl8. gl'ndeam~ rn~arr.i.tre.zit Intr-o in1cnsltate de ne imaginat: aceasta este Iumea, lUfnea nlea, IU1neapropriu

..-zisa~ n11sterul unde tiU exist~i pl'OI~esori, ~coaUi~Intrebari f~irEide raspuns~ uncle 89

Mergeam Cll grija pe poted, dki peste tot se aflau prapastii adinci. Era solemn, trebuia S3 fii politicos ~i lini~tit, caci te gaseai in lumea Iui Dumnezeu. Aie i. ea era l'ntruchipata, era prezenta fizie. A fast cadoul eel mai pretios ~i bu n pe care mi I-a facut tata vreodata. Impresia a fast atit de profunda, il1dt am intiTea a ceca ce s-a iiltimplat ulterior s-a ~ters complct. Dar ~i nT. 1. iesis e 1a socoteala in aceasta exeursie, ~i impresiile sale au ramas vii pe parcursul eelei mai mari parti a vietii mele. Ma vedeam adult 9i independent, eu 0 palari e tare, neagra 9i un baston eostisitor, ~ezind pe teras a din fata unuia din hot elurile de lux cople9itoare, impozante, extraordinar de distinse din Lucema, de pc chei; sau intr-una din gradinile splendide din Vitznau, stind la 0 masuta aeo perita cu 0 fafa de masa alba, sub a marehiza luminata de stralueirea soarelui d iminetii, bindu-mi eafeaua ~i mincind eomulete unse eu unt galben ca aurul ~i eu diferite soiuri de dulceata ~i famind In acest timp tot felul de planuri de exc ursii pentru intreaga ~i lunga zi de vara care ma a~tepta. Dupa ee-mi terminam c afeaua, ma indreptam calm, fara graba ~i agitatie, eu pas domol, eatre un vas cu abUTi,care dueea in directia Gotthard, la poalele acelor munti uria~i, care sin t acoperiti in partea de sus cu ghetari scinteietori. Timp de multe deeenii, ace asta imagine produsa de fantezia mea mi-a revenit adesea cind, abosit dupa, mund i multa, eautam un "punet de repaus". In realitate, de~i mi-am tot prom is aceas ta minunatie, nu m-am tinut nieiodat3. de cuvlnt Aceasta prima calatarie eon~tie nta a mea a fast urmatii un an sau doi mai tirziu de a alta. Am avut voie s3.-1 vizitez pe tata, care-~i petrecea vacanta in Saehseln. Am anat de 1a el vestea i mpresionanta ca se imprietenise eu preotul eatolic de aeolo. Mi s-a parut un act de 0 cutezanta colosala ~i O.m admirat in tacere curajul tat;,ilui meu. Am vizi tat aeolo Fltie1i, sihastria ~i moa~tele fericitului frate Klaus, de curind beat ifieat. Ma intrebam de un de ~tiau catolicii ca fratele Klaus ar fi fericit. Gar e mai aparea prin imprejurimi ~i le-o spusese oamenilor? Am fast profund tulbura t de genius ioei, de spiritul loeului, ~i am putut nu numai sa-mi imaginez posib ilitatea unei astfel de vieti Inehinate Domnului, ci chiar s-o Inteleg - eu un f ior Eiuntric ~i 0 intrebare, la care nu cuno~team niei un raspuns: cum puteau su porta sotia 'Ii copiii sai faptul ca barbatul ~i tatal lor era un Stillt, dnd to

emai anumite gre~eli 9i Iipsuri erau eeea ee facea co.tats.! meu sa-mi fie deose bit 90 t~idsa intrebi."

de drag? Ma glndeam: "Oare cum se putea trai Impreuna cu un sfint?" Evident ca a sta n-a fost nici pentru el posibil ~i de aceea a trebuit sa devina pustnic. Ori cum, de la celula lui plna la el acasa nu era prea departe. Aceasta idee nici nu mi s-a parut atlt de rea: sa-mi ~tiu familia Intr-o casa, iar eu sa am Intr-un alt pavilion, ceva mai Incolo, 0 multime de carti ~i 0 masa de scris ~i un foc a rzlnd deschis, 111 care sa coc castane ~i pe care sa pun oala mea cu supa pe un trepied. In cali tate de sihastru sfint nid n-ar mai trebui sa ma duc la biseric a, ci a~ avea capela mea personala. De la Fllieli am mai mers 0 bucata de drum I n sus, pierdut printre glndmi ca printre meandrele unui vis, ~i tocmai ma pregat eam sa cobor, cInd din stlnga a rasarit silueta mladioasa a unei fete tinere. Er a Imbracata In portullocului, avea 0 fata draguta ~i m-a salutat din ochii ei al ba~tri prieteno~i. Ca ~i cum ar fi fost de la sine Inteles, am pornit-o Impreuna la vale. Era aproximativ de-o vlrsta cu mine. Intruclt nu cuno~team alte fete 1 11 afara veri~oarelor mele, m-am simtit oarecum stingher, ne~tiind cum sa vorbes c cu ea. Am Inceput de aceea sa-i explic ~ovaitor ca ma aflam acolo In vacanta, pentru clteva zile, ca Invatam la liceul din Basel ~i voiam sa studiez mai tlrzi u la universitate. In timp ce vorbeam, am fost cuprins de un simtamlnt ciudat de "fatalitate". "Ea a aparut, m-am glndit, chiar In acest moment; merge atlt de f iresc alaturi de mine, ca ~i cum am fi facuti unul pentru celiilalt." Am privit o dintr-o parte ~i am vazut pe fata ei 0 expresie ca de sfiala ~i admiratie, car e ma facu sa ma simt jenat ~i Intr-un fel ma atinse. Era oare posibil ca aid sa ma plndeasca- un destin? Este pura coincidenta ca 0 Intllnesc? 0 tarancuta - sa fie oare posibil? E catolica, dar poate ca preotul ei este acela~i cu cel cu car e s-a Imprietenit tata. Ea nici macar nu ~tie cine slnt. N-a~ putea, oricum, sa vorbesc cu ea despre Schopenhauer ~i negarea vointei, nu-i ~a? Nu pare a fi cltu ~i de putin Il1frico~atoare. Poate ca preotul ei nu este iezuit, unul din popii aia periculo~i. Nu pot nici sa-i spun ca tatal meu e preot reformat, caci ar put ea sa se sperie sau sa se simta jignita. -Si nici sa-i tLlrui, colac peste pupaz a, despre filozofie ~i des pre diavolul care este mai important decIt Faust ~i p e care Goethe I-a simplificat grosolan, cu atlta nepasare - nu, este exclus! Ea se afla In Indepiirtata tara a inocentei, iar eu am cazut ill realitate, In sple ndoarea ~i cruzimea creatiei. Cum ar putea suporta a~a ceva? Intre noi sta un zi d de nepatruns. Nu exista ~i nu are voie sa existe nici un fel de Inrudire. 91

Cu tristete in suflet, m-am retras in mine insumi ~i am dat conversatiei 0 aWi i ntorsaturii. Nu coboara spre Sachseln? Vremea este frumoasa; ce vedere superba e tc. Privita din afara, aceasta intilnire a fost totallipsita de importanta. Dar vazuta din interior, a avut 0 greutate atit de mare, incit m-a preocupat zile in ~ir ~i a ramas pentru totdeauna ~i de neclintit in memoria mea, ca un monument la margine de drum. Eram pe atunci inca in acea stare copilareasca in care viata e alcatuita din evenimente disparate, necorelate intre ele. Caci cine ar putea des co peri firul destinului care duce de la fratele Klaus la fata cea draguta? Epoca aceea a fost plina de conflicte de -idei. Schopenhauer ~i cre~tinismul, pe de 0 parte, nu reu~eau sa se armonizeze, iar pe de alta parte, or. 1 voia sa se elibereze de sub presiunea sau melancolia personalitatii or. 2. Nu or. 2 era de primat, ci or. 1 atunci cind i~i amintea de or. 2. Or, s-a intimplat tocmai in a ceasta perioada ca din ciocnirea contrariilor sa se nasca prima fantezie sistema tica a vietii mele. I~i facu aparitia bucatica dupa bucatica ~i avu originea, di n cite-mi amintesc, intr-o traire care ma tulburase pro fund. Era intr-o zi cind 0 furtuna din nord-vest provoca valuri inspumate pe Rin. Drumul meu spre ~coala ducea de-a lungullui. Deodata am V8.zut venind dinspre nord 0 corabie cu 0 mare vela patrata, mergind inaintea furtunii in sus pe Rin - un eveniment complet no u pentru mine: 0 nava cu pinze pe Rin! Asta imi inaripa imaginatia. Daca in locu l fluviului cu ape repezi s-ar afla acolo un lac care ar acoperi intreaga Alsaci e! Atunci am avea nave cu vele ~i vase mari cu aburi. Atunci Basel ar fi un ora~ portuar. Atunci am fi ca ~i la mare! Atunci totul ar fi altfel ~i noi am trai c a intr-o alili vreme ~i intr-o alta lume. Atunci n-ar exista nici liceu, nici dr um lung spre ~coala, iar eu a~ fi adult ~i mi-~ organiza singur viata. Din lac s -ar ridica 0 colina stincoasa, legata de uscat printr-o limba ingusta de pamint, taiata de un canallat, peste care duce un pod de lemn pina la 0 poarta flancata de turnuri, 0 poarta care se deschide spre un ora~el medieval, construit pe ver sante. Pe stinca se gase~te 0 fortareata, cu un donjon inalt, un foisor. Era cas a mea. Nu existau inauntru sali mari sau vreun semn de fast. Incaperile erau mai curind mid ~i lambrisate simplu, biblioteca - extraordinar de atragatoare; se p utea gasi in ea tot ce merita sa fie cunoscut. Exista ~i 0 coleqie de arme, iar basti92

oanele erau inzestrate cu tunuri impunatoare. In mica cetate se afla !Ii 0 gamiz oana formata din cincizeci de indivizi Inarma~i. Ora!lelul avea dteva sute de lo cuitori, fiind guvemat de catre un primar !Ii un consiliu al batrinilor. Eu eram arbitrul care se facea vazut doar rareori, eram juge de paix !Ii consilier. Ora !lelul avea pe partea dins pre uscat. un port, in care era acostata nava mea cu doua catarge, echipata cu mai multe tunuri mici. Secretul donjonului, pe care-l !ltiam numai eu, era nervus rerum !Iitotodata raison d' erre ale acestui Intreg aranjament. GIndul ma lovise ca un !l0C. Caci in turn se intindea, din virf !Ii pina la bolta pivnitei, 0 coloana din cupru sau un cablu metalic gros, care se d espa~ea sus In firi!loare foarte fine, ca ni!lte crengute, asemenea coroanei unu i copac sau - !Ii mai bine - ca un rizom cu toate radacinu~ele sale orientate In sus, rididndu-se In aer. Ele trageau din aer un anume "ceva" inimaginabil, care era dirijat Inspre pivni~a prin coloana de cupru de grosimea unui bra~ de om. A colo aveam 0 aparatura la fel de inimaginabiIa, un soi de laborator, In care fab ricam aur, !Ii anume din acea substanta secreta pe care 0 extrageau din aer rada cinile de cupm. Era Intr-adevar un arcanum1 despre a carui natura nu-mi faceam s au nu-mi puteam face o idee. Nu-mi imaginam nici natura procesului de transforma re. Peste ceea ce se petrecea In acest laborator, fantezia mea trecea Cll tact s au, mai curind, nu prive!lti cu .. nu prive!lti la De aceea domnea cu un soi de sfiala. Exista ca un fel de interdic~ie intema: sa precizie !Ii nici sa ceea ce se extragea din aer. 0 jena tacuta, cum spune Goethe despre "Mume": Von ihnen spreche

n ist Verlegenheit.2 "Spiritul" era pentru mine, binein~eles, ceva inefabil, dar In fond nu se deosebea esential de aerul foarte rarefiat. Ceea ce sugeau radaci nile !Ii transmiteau trunchiului era un fel de esenta spirituala, care devenea v izibila jos In pivnitii sub forma unor monede de aur finis?te. Nu era in nici un caz doar un simplu truc de magician, ci un secret al naturii venerabil !Ii de 0 importan~a vitala, care-mi fusese impart~it - nu !ltiu cum - !Ii pe care nu num ai ca trebuia sa nu-l divulg consiliului batrinilor, ci trebuia sa mi-l tainuies c intrudtva chiar !Ii mie insumi. Drumul meu lung !Ii plictisitor spre !lcoala I ncepu sa se scurteze Intr-un mod binevenit. Nici nu ie1?eam bine din c1adirea Secret, lucru ascuns, tainic (n. t.). Vorbim deele In perplexitate, Goethe, Faus t ll, actul I, "Galerie mtunecata", versul6215, Editura Univers, Bucure~ti, 1983

, trad. de ~tefan Aug. Doina~ (11. n. j 2 93

~colii ~i ma ~i trezeam in cetate, un de erau in curs diferite operatiuni de tra nsformare, se tineau ~edinte de consiliu, se judecau raufiicatori, se aplanau li tigii ~i se tragea cu tunul. Corabia se pregatea de plecare, se ridicau plnzele, vasul era drmit cu prudenta afara din port, datorita unei brize u~oare, pentm c a apoi, faclndu-~i aparitia de dupa stinci, sa navigheze impotriva unui vint put ernic dinspre nord-vest. ~i iata, a~a ajungeam deodata acasa, de parca nu s-ar f i scurs dedt putine minute. Ie~eam atunci din reveria mea, ca dintr-o trasura ca re m-ar fi adus acasa fadi nici 0 greutate. Aceasta indeletnicire extrem de plac uta a durat citeva luni, pina ce m-am saturat de ea. Apoi, fantezia aceasta a me a mi se pam stupida ~i ridicola. In loc de a visa, am inceput sa construiesc, di n pietricele ~i argila folosite pe post de mortar, cetati ~i locuri ingenios for tificate, pentru care mi-a servit drept model fortareata Hiiningen, care pe vrem ea aceea era conservata inca In toate detaliile. Am studiat in acela~i timp toat e planuri!e de fortificatii ale lui Vauban1 de care am putut face rost ~i In scu rt timp am fost la curent cu to ate denumirile tehnice. Dupa Vauban ill-am adinc it ~i in studiul metodelor moderne de fortificatie de oriee tip ~i am incercat, eu mijloacele mele limitate, sa Ie imit arta. Aceasta preocupare mi-a umplut ore le de ragaz timp de peste doi ani, perioada In care mi s-a accentuat inclinatia spre studiul naturii ~i spre lucrurile concrete, indetrimentul personalitatii me le m. 2. Atita vreme cit ~tiam a~a de putin despre lucrurile reale, consideram c a nici n-avea rost sa meditez asupra lor. A fantaza poate oricine, dar a ~ti cu adevarat este 0 aWi treabii. Mi s-a pennis sa ma abonez la 0 revista de ~tiinte ale naturii, pe care am citit-o cu un interes pI in de pasiune. Cautam ~i adunam fosilele pe care Ie gaseam in muntii no~tri Jura ~i toate mineralele accesibile , precum ~i insecte, apoi oase de mamut ~i oseminte de om, primeie din ni~te gro pi de pietri~ din dmpia Rinului, celelalte dintr-o groapa comuna de llnga Hiinin gen, datlnd din anu! 1811. Plantele ma interesau ~i ele, insa nu din punct de ve dere ~tiintific. Dintr-un mativ care nu-mi era foarte clar, ma simteam atras de ele, avind ~i sentimentul cii n-ar fi trebuit sa fie rupte ~i uscate. Erau fiint e care traiau ~i nu capatau un sens dedt lasate sa ereasca ~i sa Infloreasca - u n tile ascuns, enigmatic, un gind de-a! Domnului. Trebuiau privite cu respect, c ontemplate cu mirare filozofica. De~i

I Sebastien Le Prestre de Vauban (1633-1707), mare~al al Fran\ei; numit In 1678 comisar general al fOltifica\iilor, a perfec\ionat apararea ora~elor (11. I.). 94

ceea ce biologia avea de spus despre ele era interesant, nu asta reprezenta esen tialuL Nu parveneam sa sesizez ciar ce era acest esential. In ce raport, de pilr la, se gaseau plantele fata de credinta cre~tina sau de negarea ~ointei? 1mi era inexplicabil. Apartineau in mod evident sti:irii divine a inocentei, pe care er a mai bine sa nu 0 tulburi. In contrast ell ele, insecteie erau plante denaturat e, flori ~i fmete care j'~i perrnisesera sa se tirascii de colo-colo pe un soi c iudat de picioare sau de catalige ~i sa zboare cu aripi, de parca ar fi avut ni~ te petale sau sepale, pentru a-~i indeplini roIul de daunatari ai planteIor. Din pricina acestei aetivitati care contrazieea legea, au fast condamnate la exterm inari in rnasa, iar expedifiile de pedepsire vizau mai ales diri:ibu~ii ~i omizi le. "Mila rata de toate fiintele" se lildta exclusiv la animalele cu singe eald. Exeeptate din eategoria animalelor eu singe reee emu doar broa~tele si broilste le riioase, datorita asemanilrii lor CD. oamenii. =,"1

ui-\nii de In ch.lda interesului meu cresclnd pentru $tiintele naturii, mi se intlmpla sa r ev in din cind in dud 13 ciArtile mele filozofice. Proble!na aJ.egerii unei prof esii se aprDpia In rilod aIarmanL De abia a~teptarn sa tern1in $coala. Atunci vo i il1erge 10. universitate ~i voi studia; bineln1eles~ ~tiintele naturii. ~Atunc i VOl ~ti ceva reaL r~.Jicinu-mi facusem bine aceasHi prornisiune, c5r a ~i Inco l~it Indoiala: sa flU ma Indrept n13i degrab2~ spre istorie ~i filozofie? /\poi :rD-an1 atras intens d~ ~i de civUizatia Babilonului ~i a~ fi preferat sa ma. fa c arheoIog. Dar n-a\'earn bani ell sa pot studia in aWl parte dedt Ia Base!, iar aeolo nIl existau profesori pentnl aceste specialit2J.~i. Deci foarte cUlind an 1 pllS capat planu1ui meu. Mult timp nu m-am put'lt hotan $1 am tot aminat luarea unei" decizii. Tatal Ineu 191facea 0 graxflada de griji din aceasH l CaUZEl. Intr-o zi spuse: bliiat 11intereseaz8, tot felul de lucruri. Dar IlU ~ tie ee vrea. '" Nu puteam decit Sa-I dau dreptatc. Cind examenuJ de maturitate s -a apropiat ell pa9i repezi ~i a trebuit sa ne hot~h1m la ce facultate vrem sa n e mscriem, am spus dintr-o data; stud. ded ~tiintele naturii, dar i-am Hi.satpc colegii me] in dubiu dad; rna referf:am Intr-adevar 1a stud. phil. I S:1U fI.1 j -\.ce,8.sta d.ecizie aparent rapida a R\'ut Insa HDtecedente, eu clteva saptamln i "lnainte~ in perioada. "in care :ox, disputau pentru luarea unei. hotar1ri, ar n avut doua vise. mergeam printr-o padure Intunecoasa, care se l'ntindea de-a Iu ngul Rinu1ui. Am ajuns la 0 colina. midi, un l:umul fUln;~r;ar. ~i am Inun tirnp

8JTI oat, spre 111are:;:l Jne::::~ peste ceput sa sap. oseminte ale unor anin1a le p]~eJlst.01'l(:e, 1:~5tami~>aSUSGiUXl extra-" Studiul ~tiintelor umaniste sau a1 ~tiinteIor nB}UI~j(n. t.).

ordinar interesul, ~i 1n acel moment am ~tiut: Trebuie sa cunosc natura, lumea 1 n care traim ~i lucrurilecare ne inconjoara. Urma un al do ilea vis, in care ma gaseam din nou 1ntr-o padure. Era strabatuta de cursuri de apa ~i 1ntr-un loc af lat 1n intunericul cel mai ad1nc am vazut, 1mprejmuit de maracinis des, un ele~t eu rotund ca un cerc. In apa zacea, pe jumatate sc~fundata, plasmuirea cea mai s tranie ~i miraculoasa cu putin~a: un animal rotund, scinteind in multe culori ~i campus dintr-o mul~ime de celule mici sau din organe aV1nd forma unor tentacule . Un radiolarl gigant, cu un diametru de aproximativ un metru. Mi s-a parut 0 mi nune de nedescris ca aceasta creatura magnifica statea, fara a fi deranjata, 1nt r-un loc ascuns, in apa limpede, adinca. A st1mit 1n mine cea mai intensa dorin~ a de cunoa~tere posibila, a~a ca m-am trezit cu inima batindu-mi putemic. Cele d oua vise m-au determinat cu 0 forta cov1r~itoare sa ma decid pentru ~tiintele na turii, inliitur1nd orice indoiala in aceasta privin~a. Cu ocazia respectiva mi-a devenit clar ca traiam 1ntr-o epoca ~i intr-un loc in care erai obligat sa-~i d ~tigi existenta. In acest scop trebuia sa fii ceva anume ~i ma impresiona profun d ca toti colegii mei erau patrun~i de aceasta necesitate ~i ca nu g1ndeau absol ut deloc dincolo de ea. lmi paream mie 1nsumi ciudal. De ce nu ma puteam hotarl ~i fixa definitiv? Chiar ~i tocilarul D., care-mi fusese prezentat de catre prof esorul meu de germana drept prototipul hamiciei ~i al con~tiinciozita~ii, era de ja sigur ca urma sa studieze teologia. Am constatat ca trebuia sa consimt sa. re flectez in sfir~it cu seriozitate la aceasta problema. Ca zoolog, de exempiu, nu puteam deveni dedt institutor sau, in eel mai bun caz, angajat la 0 gradina zoo logica. Asta nu -era 0 perspectiva, nici in condi~iile unor pretentii modeste. O ricum, a~ fi preferat-o fata de 0 cariera in invatamintul ~colar. In timp ce ma aflam in acest impas mi-a venit deodata ideea inspirata ca a~ putea -studia medi cina. Este straniu, dar ea nu-mi trecuse niciodata 1nainte prin minte, cu toate ca bunicul meu patem, despre care auzisem at1t de multe, fusese medic. Tocmai de aceea manifestasem chiar 0 anumita rezistenta fata de aceasta profesie. Deviza mea era: "Sa nu' cumva sa imiti." Acum 1nsa mi-am spus ca studiul medicinei maca r incepea cu eel al ~tiintelor naturii. In privin~a aceasta a~ face 1n orice caz ceva ce-mi placea. 1 Animal din ordinul protozoarelor marine, avind la exterior numeroase pseudopod e, dispuse radial (n_ t.).

In plus, domeniul medicinei era atit de vast ~i de variat, incit gaseai intotdea una 0 posibiIitate sa activezi rntr-o anume direc~ie ~tiintifica. Optasem cIaI' pentru ,,~tiinta". Intrebarea era cloar: cum? Trebuia sa-mi ci~tig piinea ~i, in trucit n-aveam bani, nu puteam frecventa 0 universitate striiina, ca sa ma prega tesc pentru o cariera ~tiintifica. In cel mai bun caz puteam deveni un diletant in ~tiinta. Intrucit, in plus, eram considerat de multi dintre colegii mei, prec um ~i de oamenii (cite~te: profesorii) care aveau autoritate in domeniu, drept 0 fiinta nu deosebit de simpatica ~i care genera suspiciuni ~i repro~uri, nu exis ta nici speranta de a gasi un protector care mi-ar fi putut sprijini dorinta. A~ a ca, in cele din urma, m-am decis sa studiez medicina, avind sentimentul nepIac ut ca nu era bine sa-ti.rncepi viata cu un asemenea compromis. Oricum, aceasta d ecizie irevocabila m-a facut sa ma simt considerabil u~urat. Dar acum se na~tea intrebarea penibiIa: De unde sa vina banii necesari studiului? Tata putea face r ost de ei numai partial. A solicitat insa 0 bursa la universitate pe care, spre ru~inea mea, am ~i ob~inut-o apoi. Ma ru~inam mai putin din cauza faptului ca sa racia noastra era a~tfel confirmata in fata tuturor, cit mai degraba din cauza c onvingerii mele intime cii toti oamenii "de sus", ca sa zic a~a, deci cei cu aut oritate in materie, nu-mi erau binevoitori. Eu n-a~ fi sperat ~i nu m-a~ fi a~te ptat niciodata la aceasta bunatate "de sus". Profitasem, in mod evident, de pres tigiul tatalui meu, .. compIicatii. Simteam em de diferit de el. vedea personalitatea care era un om bun ~i fara cii sint extr A veam, de fapt, despre mine doua opinii divergente. Nr. 1 mea ca pe un tinar putin simpatic ~i dotat mediocru, dar av

ind pretentii ambitioase, un temperament necontrolat ~i maniere indoielnice, ba entuziasmat in mod naiv, ba deceptionat in mod pueril, ~i fiind in adincurile fi intei sale un obscurantist izolat de lume. Nr. 2 II considera pe nr. I drept int ruchiparea unei sarcini morale dificile ~i ingrate, un fel de leqie care trebuia parcursa ~i tocita neaparat, ingreunata de 0 serie de defecte, ca lene sporadic a, Iipsa de curaj, deprimare, entuziasm inept pentru idei ~i lucruri pe care nu Ie apreciaza nimeni, prietenii imaginare, Iimitare, prejudecata, prostie(matemat ica-!), lipsa de intelegere fata de alti oameni, confuzie ~i dezordine in chesti uni tinind de domeniul concep~iei asupra lumii, nici cre~tin, nici altceva. Nr. 2 nu era de fapt un caracter, ci 0 vita peracta1, nascut, I Viata

implinita (n. t.).

traind, mort, totulintr-una, 0 viziune totala a inse~i naturii umane; de 0 clari tate nemiloasa fata de sine, dar incapabil ~i indecis in a se exprima pe sine in su~i prin intermediul dens ~i obscur allui 1, de~i de fapt ar fi nazuit s-o faca . Nr. 1 era, dnd predomina nr. 2, continut in acesta Si anulat; dimpotriva, nr. 2 il privea pe celalalt drept un univers launtric Intunecat. Nr. 2 resimtea expr esia posibila a sinelui sau ca pe 0 piatra care era aruncata de la marginea lumi i ~i se scufunda fara zgomot in infinitatea noptii. In elinsu~i (adica in nr. 2) domnea I'nsa lumina ca In incaperile spatioase ale unui palat regal, ale carui ferestre inalte se deschideau spre un peisaj scaldat in soare. Aici, sensul ~i c ontinuitatea istorica stapineau In cea mai stricta contradiqie fata de hazardul incoerent al vietii lui 1, care nu gasea de fapt In vecinatatea sa imediata nici un punct de contact. Nr. 2, In schimb, se simtea intr-un acord secret cu Evul M ediu, personificat in Faust, cu mo~tenirea timpurilor trecute de care Goethe era vizibil impresionat pina in rarunchi. Deci Si pentru el - ~i aceasra era marea mea mlngliere - nr. 2 constituia 0 realitate. Faust Insemna pentru mine, 0 intui am cu 0 oarecare teama, mai mult declt Sfinta Evanghelie cea de la loan, pe care 0 Indragearn atlt. In el traia ceva ce aqiona In mod nemijlocit asupra simtirii mele. Cristos cel al Sfintului loan mi-era strain, dar ~i mai strain Imi era Ml ntuitorul sinoptic, pe dnd Faust era un echivalent viu allui 2, ceea ce ma convi ngea ca el constituia raspunsul dat de Goethe la intrebarea timpului sau. Aceast a lntelegere nu numai ca m-a consolat, ci mi-a conferit ~i o siguranta iriterioa ra sporilli, precum ~i certitudinea de a apartine sociellitii omenesti. Nu mai e rarn un unicat Si 0 simpIa curiozitate, un a~a-zis lususl al naturii crude. N~ul ~i garantul meu era Insu~i marele Goethe. Aici, ce-i drept, Inceta intelegerea provizorie. In ciuda admiratiei mele, criticam soiutia definitiva din Faust. Sub aprecierea copilareasca a lui Mefisto ma mlhnea personal, intocmai ca infumurare a lipsita de scrupu1e a lui Faust ~i mai ales uciderea lui Philemon ~i Baucis. I n aceasta perioada am avut un vis de neuitat, care m-a speriat ~i incurajat toto data. Ma aflam in pEn a noapte, intr-un loc necunoscut Si inaintam numai anevoie impotriva unei vijelii violente. In plus, se lasase ~i 0 negurii deasa. Eu tine am cu arnbe1e I Joe, amuzament, pHicere, gIuma

(11. t.). 99

mlini 0 lumina mica, incercind s-o feresc de rafalele de vint care amenintau in fiece c1ipa s-o stinga. Totul insa depindea de reu~ita mea in a tine aceasta lum inWi in viata. Deodata am avut impresia ca ma urmarea ceva. Am privit indarat ~i am zarit 0 forma neagra uria~a, care venea in spatele meu. In acela~i moment am fost ins a con~tient - cu toata spaima mea - ca trebuia sa-mi salvez luminita p rin noapte ~i furtuna, in ciuda tuturor primejdiilor. Cind m-am trezit, mi-am da t imediat seama: este "stafia din Brackenl", prapria-mi umbra proiectata pe dire le invirtejite ale cetii ~i generata de catre luminita pe care 0 duceam in fata mea. Am ~tiut, totodata, ca luminita era con~tiinta mea; este singura lumina pe care 0 am. Propria mea cunoa~tere e unica, e cea mai mare comoara pe care 0 pose d. Este adevarat ca-i infinit de midi ~i de fragila in comparatie cu forte Ie in tunericului, totu~i e 0 lumina, singura mea lumina. Acest vis a insemnat pentru mine 0 mare iluminare: acum ~tiam ca nr. 1 era purtatorulluminii, iar nr. 2 11ur ma ca 0 umbra. Sarcina mea era aceea de a men tine lumina ~i de a nu privi inapo i in vita peracta, care era un imperiu luminos de alta natura ~i interzis in mod manifest. Trebuia sa inaintez impotriva furtunii, care cauta sa ma impinga inap oi in obscuritatea incomensurabila a lumii, acolo unde m: se vede ~i nu se perce pe nimic in afara de suprafetele unor secrete de nepatruns. In calitate de nr. 1 trebuia sa merg mai departe spre studiu, spre ci~tigul de bani, in tot felul de dependente, incilciri, dezordini, erori, supuneri ~i infringeri. Furtuna care s ufla inspre mine era timpul care curge fara incetare spre trecut, care ma urmare ~te insa pas cu pas, la fel de fara preget ~i de direct. EI exercita 0 putemica forta de suqiune, care aspira in sine cu nesat tot ce exista ~i careia nu i se s ustrage pentru 0 clipa decit ceea ce-~i face loc inainte. Trecutul este colosal de real ~i de prezent ~i ia cu el pe oricine nu se poate rascumpara printr-un ra spuns satisfacator. Imaginea mea des pre lume a cunoscut atunci 0 Intoarcere de inca 90 de grade: am realizat ca drumul meu ducea irevocabil spre exterior, spre limitarea ~i obscuritatea tridimensionalitatii. Aveam impresia ca Adam parasise odinioara Paradisul in acest chip. 1 Munte in masivul Harz din Germania. Imagina\ia populara a plasat acolo Intllni rea vrajitoarelor ~i a diavolilor In timpul "noPtii walpurgice"; ea este repreze ntata Intr-o scena celebra din Faust de Goethe ~i In opera ell acela~i nume de G ounod (n. t.).

In su-.. De'\ .. :;:;I:lsepernfU e.l fantornatic. ~i lumina era acolc' dc'area trebuia S2~ un agor pietros. are l\lI~'arnlr1trebat arunci: ~,De uncle vine un astfel de 'vis ?~. '1n acel rnornent lni se paTuse de la sine lnteles ca asernenea vise e ra.1J trimise direct Durnnezeu - sOlnnia a [)eo flzfssaJ i~j~CUrf1 0 aslrrdlasei.i.1 'l';1sa atlta critica gnoseologica7 i"ncl't alYl fDst 2ts21tat de IDJoieli, Se putea spune; de exemplu, ca inteligenta rnea e';lcluase ~i brusc la iveaEi Tn vis la un I110rnent dat. acesta era ~i cazuL Dar asta nu-i 0 explicat ie, ci doar 0 clescriere. care se punt, este de. fapt de ce avusese loc un astfe l d.e praces Si de. ce se i\rrise In con~tiint2L Doar nu facuserD. nirnie ITiele pentru a sustine aceasta dezvoltare, Cl tTa.U de parte.a cealalta. Trebuia deci sa actioneze ce\"Ct In cc-va inteEgent, In orice caz ce\"a mai inteligent deci' t . caCI TiE ITii~-3Y fi trecut niciodat2:. prin minte ideea geniaUi ca lumjnosu l imperiu interior apare, In lumina constiintei; aoar ca 0 UITlbdi }.\cum am in~ e.les deodata lTIulte lucruri care In trecut lrni fusesers. inexplicabile: ~i an UIl1e ace-a umbra rece a uluirii ~i i'Dsrra.inarii care trecea de fiecare data p e fetele o::nnenilof clnd se s~;,fac aluzie la ceva ce aInlntea de uni:versul in terior. T'rebL~ia s~tul Jas pe tlf. 2 In urrna rnea; asta imi era c1ar. Dar f.\, -avearn ~-' pentru nhnic 111 lume sa-l reneg fata de mine lnsumi oie ,)cLUc.~hL1 r a-l declay nul. Ar fi fast 0 a:utorrlutilare s in ri-a-r a ofl.ginil rr~ai fi existat absolut nici 0 posibilitate de .-. ~ ~/iselor. Pent ru iTilne nu era nici un dubiu ca. ill'. L ave:,1 ceva Cie-(;i face en producere a viselDr~ 91illte1igen~a superioara necesara se putea c:tribui ell u~uriITta. E u lDsurni In3~simtearn. Intr-o luasurti rot :rIled mare identic ell nr. 1 ~ iax aceasta stare sc do\/edi ca 0 cornponent.a a latuni lui 2; care era rr~u1.tma.i zator ~i eu care" tocrnai din acest moth/ ~nu ma rn&L puteam i,der:Jlc, T":1.". 2 era in rea1itate 0 pfanton1a~i, adica en care Sc; i p

.. ;Jte~.:~ rEl~_su.ra putere en obscuritate.a lun1ii .... \J..sta nu iitm:;e'm:rna i in. L ~nainle 51.lrni era inca ~i atJJncL dupa CUIT1 pot constata retro~ doar un lucru neHi:D.1Llrit~ chicn~daca~ din ID mod de vedere 1'1cOTI:?dentizarn indiscutabil. caz~ Intre Tiline $i ''''lr~ 2 se proausese 0 mptul's., care de nf. 1 S1. rr:s, distanta in de nr. 29 ca.re o pers()nalit?~te 1'ntruc1t\l8. E',-utcnoDJ.~'L .SE ClffiI::;e de

DUTunezeu (n. t.). 101

N-am legat de asta nici 0 reprezentare a unei individualitati anume, ca de exemp lu pe aceea a unui revenant1, de~i datorita originii mele de Ia tara 0 astfel de posibilitate ar fi fost pe deplin acceptabiHi. Caci Ia tara se crede ln aceste I ucruri In functie de circumstante; ele slnt ~i nu siot. Singurul Iucru c;.lar Ia acest spirit era caracterul lui istoric, lntinderea lui ln timp, respectiv atem poralitatea lui. Toate astea nu mi Ie-am spus, desigur, ln atitea cuvinte, dupa cum nici nu mi-am facut 0 idee despre existenta sa spatiala. EI juca rolul unui factor care nu era clar definit, fiind totu~i prezent ln mod definitiv . In fund alul, In premiseIe existentei mele . . Omul vine pe Iume, fizic ~i psihic, cu ni ~te predispozitii individuale ~i ia cuno~tinta mai lntli de mediul sau parintesc ~i spiritul acestuia, cu care, datorita individualitatii lui, este de acord doa r In mod Iimitat. Spiritul familial poarta lnsa, la rindul sau, amprenta spiritu lui epocii, care, In sine, Ie este celor mai multi oameni incon~tient. Daca spir itul familial constituie un consensus omnium2, atunci el va reprezenta ;.:~ sent iment de siguranta in raport cu lumea; daca el se afla lnsa in opozitie fata de ce-' multi ~i este el insu~i brazdat de contradictii, atunci se na~te sentimentu l de nesiguranta in raport cu Iumea. Copiii reaqioneaza mult mai putin la ceea c e spun adultii dedt la factorii imponderabili din atmosfera inconjuratoare. La a ceasta, copilul se adapteaza incon~tient, adica in el se produc corelatii de nat ura compensatorie. Reprezentarile "religioase" ciudate, care ma asaItasera deja in copilaria cea mai frageda, erau pUismuiri nascute sponian, care trebuiau inte lese ca reaqii la anturajul meu parintesc. Indoielile religioase, carora mai tlr ziu tata avea sa Ie cada, In mod evident, victima, au cunoscut In el, bineintele s, 0 perioada vasta de pregatire. 0 asemenea revolutionare a propriei lumi, ~i a lumii in general, lncepe sa se contureze ~i sa-~i arunce umbra cu muIt timp ina inte, ~i anume cu atit mai mult, cu dt con~tiinta s-a ferit cu mai mare disperar e de puterea ei. Este de inteIes ca unele presimtiri II cufundau pe tata intr-o stare de nelini~te, care, fire~te, se repercuta ~i asupra mea. N-am avut nicioda ta. impresia ca astfel de influente ar fi emanat eventual de la mama, caci ea er a oarecum ancorata intr-un 1 2 Strigoi, stafie (n. t.). Acord al tutmor, acord universal (n. t.). 102

Leren lnsa niciodata ca fiind EI aveaa~a simteam pomiL muntii~ clmpiile ~i '}Ig:'[tc,,U";;, care contT2stau in mod stro.niu suprafata ei en crt.sdnb si rnaDifestarile ei conventionale. Acest fundal Inele c.titudini intr-atlt, inclt de 1a el n-a pornit nici un fel de , d in contra, constatarea mi-a conferit de fiecare data un sentiment de securitate ~i convingerea ca. aici ,~;;ist21 un tenen solid pe care se putea 5to..Nu mi-a t recut niciodata era aceasta fandare. Nr. 2 al mamei Injnte ell de Tnele rni-.. era s prijinul cel1nai putemic in conflictul care se na~tea ~i pHisro.uirile ciudate, compensatorii, pe care irtre crlstientul TlleU er~~s~irn,i21at sa Ie '/2/i -:it d.e r-:-.:uh anticioat dezvoltarea mea a ;cU ct', Inc:recen.' In (Tedin';a eu -lntru~=lt\/a de-a f;~cecu 2xdrllC'le H1 "','e",;,..,.."o .. 11'p'!" '-' I ..-"-:.,,;c!.-'. .. V-"~L""" '"" 11h~']'''''''F~i , .. ._'-,_.:. ,' .... .. v '; __' '~'u,m 'V 1 a' r,,"po"0,fJ'Y.. moda'!l'ta~tl' l-'-''''''C''-'-'' ~ , religioasa a tataJui meu, ei't ~i a irnaginii de azi asupra lumii, care rnel ea flU s-a naSCLEd.e azi pe mIlne, ci s-a conturat eu mult 'J':nairrcc> avenl noast ra personaHi~ slntem, pe de aha parte~ IT, rflare rntisura reprezentantii, victi mele ~i unu~ spirit colecti"v~ ai c3xui ani de viata Insealnna secole. Putem 0 i 'ntreagzc sa crectem di facem totul dupa Eost~l.' ~j s? rm descoperirn niciodata ca am fost in principal :pc: scen~ leatrului bmii. Exista insa fapte care, chia

. .. .

r Cl.acar~., CULoastelD, !~e il1fluenleaz3. totu~i viata, ~i asta ell atlt 5 rnai rrn.;_tLcu cit ::;lnt ir:.c())Jstiente. 0 parte a fiintei noastre in veacuri, Si cere cu am desemnat-o, pentru uzul meu Cee Cii ea 1111 este 0 curiozitate individualii 0 ci'cmo[<streazl'i flo:;str['i occidentala, care se adreseaza ex~ verbis' acestui em};;1terior ~i inceard de ap roape doua mii ne arE in mod serios sa-l aduc3_ 10. cuno~tinta con~tiintei de S' J.prarat3. ~i persoDalisr:"ului acesteia: Noli foras ire, in interiore homine ha bitat veritos n\'u \fa duceti in afara, in omul interior ade'/axul !) pe.. f Ce: a~a (:!,nume.2C=~2. parts anii 1892 ~i 1894 am pmtat 0 serie de discutii vehemente .. C'l .. ~' .. ~p ,., C'COi('-o-p l' bi" t"l t ? Ifl':",", :-c SfL:'_'l~'~_i'~:U~_ l .':",;;~~n::. onen a e, ,al ~.L~ so. tnE?,Se 0 verSElne ?,raja a Lmtarn Lmtanlor . Epoca sa erOlca se dl,aUI

~1 ,c+~' ~_,e ., iPrin cu\'inte precise (n. t.), 103

'<.ldC':} lilcheiase 0 data, cu uitarii talentul Sall filologic. Ca pieot de Lau ten. In 2prcpierea cascadei Rinului, cazu l'ntr,~un el-i.tr~ziasnl senT-rElent3; ' 5e cufunda in amintiri ale \de~ii de student. continL1z~ furne.ze lunga pip a studenteasca ~i era de:Z2lm :'ct[H de casnici2 32" Face.;:;. mult bine - prea m ull. Ca urmare, era pre;:. c.des:03. pros', 9i suferea de 0 irascibilitEte croni ca. Arnb-ii mer lsi dad.e~=';.u mare siIinta sa duca 0 viatil pioasa, ell [fzuit aWl c:a mult prea frecvent la scene. Este de iuteles c3. aceste lllil'~ll,E"-" I I zdruncinara mai tirziu si credinto .. 1ritarea si nemu)tumirea sa se amplific2 1sera Iui ma umplu de grijil. Mama evita tot ce l-ar fi putut aglta Sl nu se pre ta la nici 0 disputa. De~i trebuia sa recunosc atitudinii ei, deseori uu eram in stape in frlu temperament. E drept ca rarnineam cJ:lpllo:cii1crlui nervoase, da r cind imi pares. a fi Intr~o c;.ccesibilz. in de a afla ce\'L}. Tlai rn1~dte J ce re am sa leg ell el 0 discutie, 'in 111 legatura ell procesele care se petreceau in interiard 1ui ~i ell clilr ceea ce l'n1elegea eI despre sine Insu~i. Caci ~n j~ er~~ c~ era chinuit de ceva ~i presupuncarD eEl acel ceva avea de~a face cu c onceptia sa religioasa asupra lumii, D .. intr-o serle de 2dt~zii seserrl Ia convinge rea ell era vorba de maoie-Ii relifzlosse, it'll parea ca luerurile puteau sta a ~a nmnai dad j'j necesara. Din incerdirile mele de a incfopi eu \'1 21m anat i'n tr-adevar ca trebuia sa existe ceva aserlJ,arL~tOf, 1':Tt.nJclttoaLe intrebarile mele erau unnate fie de raSpllriStlf de viaia ~i atlt de familiare mie, fie de {) ridicare resernnata ,L; umeri, care-mi incita spiritul de contra(:11(:tll::;, Nu cum de uu profita de Olice oeazie pentru a se C0I1fru.nt8. Oil Sli:mitla sa. Desi vedeam ca Intrebiirile mele critice 11i!11tl1:sta,1} , mm spen",;m ~ '-' -, 'inca sa ajungem Ia (} conversarie CODstrUCt1va. Iv1i se a;_,'rTl2,

pe inimaginabil ca el sa flU fi Iacur ~i sa nn fi a\'ut Ci3a Tn8.1 evidenta dint re toate experientele, cea a lui Dt.unnezell, ill;3,C;iT al1ta despre teoria cun oa~terH spre :l ITL~)fi Elm_L~rit ca c 83t['~1 de cunoa~tere nu poate fi dovedit a, dar rni~era 1~~ de ciar CR nici reI D-avea nevoie de vreo tot a~a de putin pr eCUi1i trebuia sa mi se dernonstreze frurnusetea unni iqaSEirit de SO;;l:rt .. san t earll:i ITI, fata posibilitatilor lumii Doctume,tmr-lJrl cncd fn foarte nemdelTl l'natic. 8a-1 trans:rnit aceste S;jp'Jice c"iestiniJl deQ~~e;bH (:';;\.1.", de p lina de sperante de a-I avusese parte ftlfa ~rn::buia s~~;eCe,l\e cu cine'c ~j

atunei 0 faeea cu familia lui ~i eu sine insu~i. De ce n-o facea ell Dumnezeu, s umbrul auctor rerum creatarum1, unicuI care este cu adevarat responsabil pentru suferinta lumii? I-ar fi trimis cu siguran~a ca raspuns unul din acele vise magi ce, infinit de profunde, pe care mi Ie trimisese mie chiar fara sa-L fi intrebat , pecetluindu-mi astfeI soarta. Nu ~tiam de ce - era pur ~i simplu a~a. Ba imi p ermisese chiar sa arunc 0 privire in propria Sa fiinta. Aceasta din urma era cu siguranta un mare secret, pe care nu aveam voie sau nu puteam sa-l dezvaIui nici tatei. Aveam senzatia ea i I-a~ fi putut eventual imparta~i daea ar fi fost cap abil sa inteleaga experienta directa a lui Dumnezeu. Dar nu inaintam niciodata a tit de mult in discutiile pe care Ie purtam cu eI, nici macar nu ajungeam in raz a problemei, pentru ca 0 abordam intotdeauna intr-o maniera foarte nepsihoIogiea ~i inteIectuaIa ~i evitam pe cit posibil aspectul sentimental, spre a nu-i decI an~a emotiile. Dar acest mod de apropiere avea mereu un efect asemanator cu eel aI basmaIei ro~ii asupra taurului ~i ducea Ia reaqii de enervare, care mie imi e rau de neinteIes, fiindca eram incapabil sa pricep cum de un argument perfect ra tional se putea lovi de 0 rezistenta emotionala. Aeeste discutii sterile ne neca jeau pe amindoi ~i in ceIe din urma ne retrageam, fiecare avind sentimentuI sau specific de inferioritate. Teologia ne instrainase reeiproc pe tata ~i pe mine. Am simtit asta din nou ca pe 0 infringere fatal a, in care insa nu ma simteam si ngur. A veam 0 presimtire sumbrii ea tata ei:izuse inevitabiI vietima destinuIui sau. Era singuratie. N-avea niei un prieten cu care sa se fi putut sfatui, eu e el putin nu cuno~team pe nimeni in anturajul nostru pe care sa-l ered in stare a -i aduee cuvintuI salvator. Odata I-am auzit rugindu-se: se Iupta cu disperare p entru eredinta sa. Am fost zguduit ~i revoltat deopotriva, fiindea vedeam cit de fara sperante cazuse prada Bisericii ~i gindirii ei teologiee. Ele il parasiser a, infidele, dupa ce ii bloeasera toate posibilitatiIe de a ajunge nemijlocit la Dumnezeu. Atunci am inteIes cit se poate de adine ceea ce triiisem: Dumnezeu In su~i dezavuase in visul meu teoIogia ~i Biseriea intemeiata pe ea. Pe de aIta pa rte, toIerase teologia, ca ~i atitea alte lucruri. Mi se parea ridicoI sa admit ea oamenii ar fi putut determina astfeI de dezvoltari. Gare ce erau oamenii? Se na~teau pro~ti ~i orbi asemenea eatelu~iIor, asemenea tuturor fapturilor Domnulu i, inzestrati cu cea mai saraeacioasa lumina, care nu poate lumina bezna in care orbeeaie ei. De

I Autor allucrurilor create (n. t.).

asta eram sigur ~i la fel eram ~i de faptul di niei unul dintre teologii pe eare -i euno~team nu vazuse eu propriii oehi "lumina [care] lumineaza in intunerie"l, altfel n-ar fi putut propovadui a "religie teologidi". N-aveam ee sa fae eu a " religie teologidi"; ea nu corespundea felului in care traisem eu experienta Domn ului. Ea ii pretindea omului sa creada, fara nadejdea de a ~ti vreodata. E ceea ce, cu mare efort, ineercase tatal meu, dar e~uase. Tot a~a de putin se putea ap ara tata ~i impotriva materialismului ridicol al psihiatrilor. Doar ~i aeesta er a eeva in care trebuia sa erezi, la fel ea ~i in teologie! Eram mai sigur ca nie iodata ca ambele dueeau lipsa de eritidi gnoseologidi ~i de experienta. Tatal me u traia in mod vizibil sub impresia ca psihiatrii ar fi descoperit in creier cev a care dovedea ca inloeul unde ar fi trebuit sa fie spiritul se afla materia ~i nimie "aerat", "spiritual". A~a se expliea de ce ma avertizase tata in diverse r induri ca nu cumva sa devin materialist, dadi studiam medieina. Pentru mine insa , avertismentul sau insemna, de fapt, sa nu care cumva sa cred ceva, dici doar ~ tiam ea materiali~tii, aidoma teologilor, eredeau in definitiile lor ~i mai ~tia m ~i di tata, saraeul, dizuse pur ~i simplu din lac in put. Prieepusem ca acea e redinta ce-mi era mereu superlaudata ii jucase 0 festii fatala, ~i nu numai lui, ei majoritatii oamenilor eultivati ~i serio~i, pe care ii cuno~team. Pacatul su prem al credintei mi se parea a fi faptul di ea anticipa experienta. De unde ~ti au teologii ea Dumnezeu orinduise anumite lucruri in mod deliberat ~i di "permit ea" altele ~i de unde ~tiau psihiatrii ca materia poseda proprietatile spiritulu i uman? Eu nu eram deloe in perieol de a cadea vietima materialismului, dar tati Hmeu, da; asta imi devenea tot mai cIar. Cineva ii ~optise eu siguranta eeva la ureche despre "sugestie", pentru ca el citea atunei, dupa cum am deseoperit la a eea vreme, eartea lui Bernheim asupra sugestiei, tradusa de Sigmund Freud.2 Era pentru mine eeva nou ~i important, caei pina atunci iI vazusem pe tata eitind do ar romane sau eventual cite a deseriere de calatorie. Toate cartile "inteligente " ~i interesante pareau a-i fi interzise. Leetura nu-l faeea insa ferieit. Toane le sale depresive se Inmulteau ~i se intensificau, la fel ea ~i ipohondria lui. De un numar 1 Citat din loan 1,5: Si lumina lumineazii fn fntuneric $i fntunericul n'a cupri ns-o (n. t.). 2 Die Suggestion und ihre Heilwirkung (Sugestia $i efectul ei tera peutic), Leipzig ~i Viena, 1888 (n. ed. germ.).

de ani deja, se viiitase de toate simptomele abdominale posibile, fara co. medic uI sa fi putut constata ceva precis. Acum se pIingea de senzatia de a avea "piet re in burta". Muit timp n-a fost Iuat de noi in serios, dar in ceIe din urma med icuI a C8.zutpe ginduri. Era Ia sfirsituI verii Iui 1895. In primavara imi incep usem studiile 10. Universitatea din Basel. Singura perioada a vietii meIe in car e ma pIictisisem - adica anii de ScoaIa - se incheiase Si acum mi se deschideau portile de aur spie universitas litterarum Si spre libertatea academica: voi afl a adevaruI despre natura in aspecteIe sale principale, voi invata tot ce se pute a sti des pre am, din punct de vedere anatomic Si fiziologic, si 10. acestea se va adauga cunoasterea starilor biologice de exceptie, si anume a boIilor. In plu s, am putut intra intr-o asociatie purtind culori, Zofingia I, careia ii apartin use si tata odinioara. Pe cInd eram inca "boboc" m-a insotit chiar intr-o excurs ie a asociatiei, intr-un sat viticol din Markgrafenland, si a tinut acoIo un dis curs plin de haz, in care, spre incintarea mea, a iesit iar 10. iveal1i spiritul vesel 0.1 trecutuIui sau studentesc. In acelasi timp am recunoscut, fulgerator, ca propria lui viatii incetase definitiv 0 data cu terminarea studiilor si mi-a u trecut prin minte versurile unui cintec studentesc: Privind fn jos, ei plecari i Spre-a filistinilor {ara. o jerum, jerum, jerum, o quae mutatio rerum!2 Aceste cuvinte m-au apasat greu pe suflet. Doar fusese Si el pe vremuri un student ent uziast in primul sau semestru, asa cum eram eu acum; lumea se deschisese pentru el, asa cum mi se deschidea!li mie; comoriIe infinite ale !ltiintei fusesera eta late in fata Iui, co. Si in fata mea. Oare ce-l frinsese, ce-l inacrise !Ii inve ninase? Nu gaseam nici un raspuns sau gaseam prea multe. Discursul tinut de eI 1 0. un pahar de vin in acea seara de vara a fost parea ultima scaparare a unei am intiri vii dintr-o epoea in care el fusese ceea ce ar fi trebuit sa fie. Curind dupa aceea, starea lui se inrautati. Spre sfiqitul toamnei Iui 1895 cazu bolnav 10. pat !Ii inceta din viata 10. inceputul anuIui 1896. Numele vine de la ora~elul Zofingen, in cantonul Aargau, unde a fost infiintata aceasta asociatie studenteasca (n. t.). 2 0, ce mutatie a lucrurilor! (N. t.) J

Dupa cursuri, ma intorsesem acasa in ziua aceea ~i ma interesasem cum se simte. -Ah, e Ia fel ea de obicei. Este foarte sIabit, zise mama. EI ii ~opti eeva, ~i ea spuse, dindu-mi a intelege din priviri ca tata delira: Vrea sa ~tie daca ai trecut deja examenul de stat. Mi-am dat seama ca era cazul sa mint: - Da, totul a deeurs bine. A oftat u~urat ~i a inehis oehii. Ceva mai tirziu, m-am intors la el. Era singur. Mama mea avea treaba in camera de alaturi. Tata horcaia ~i am r ealizat ca intrase in agonie. Stateam linga patul Iui nemi~eat, ca tintuit sub e fectul unei vraji. Nu mai vazusem niciodata un om murind. Deodata, a ineetat sa mai respire. Am ~teptat ~i am tot a~teptat suflarea urmatoare ... Dar ea nu a ma i venit. Atunci mi-am amintit de mama ~i m-am dus in camera veeina, unde am gasi t-o ~ezind la fereastra ~i tricound. - Moare, am zis. S-a apropiat cu mine de pa t ~i a vazut ca tata murise. - Cit de repede s-a ispravit totul, mi-a spus, mira ta parca. Zilele urmatoare au fost apasatoare ~i pline de durere; putine amintir i de atunci mi-au ramas intiparite in minte. La un moment dat, mama vorbi pe voc ea ei "cea de-a doua" eu mine sau cu aerul care ma inconjura: - Pentru tine a mu rit la timp. Ceea ce-mi dildu senzatia ca trebuia sa insemne: Nu v-ati inteles ~ i ar fi putut sa-ti devina un obstaeol. Acest punct de vedere mi se paru a eores punde cu personalitatea nr. 2 a mamei mele. Aeest "pentru tine" ma lovi cumplit ~i am simtit di 0 bueata de trecut se incheiase in mod irevocabil. Pe de aWi par te, se trezi la viata in mine 0 bucata de barhiltie ~i de libertate. Dupa moarte a tatei, m-am mutat in camera lui ~i i-am luat locul in cadml familiei. Trebuia, de exemplu, sa-i dau mamei saptaminal banii pentru menaj, fiindca ea nu ~tia cu m sa gospodareasca ~i sa dramuiasc~, banii. La aproximativ ~ase saptamini dupa e e a murit, tata mi-a aparut in vis. Deodata s-a aflat in fata mea ~i mi-a spus c a tocmai venise din eoneediu, ca se odihnise bine ~iacum se intoreea acasa. M-am gindit ca avea sa-mi repro~eze ca ma instal as em in camera lui. Dar nici gind! Mi-a fast totu~i ru~ine ca imi imaginasem ca murise. Peste cueva zile, visul sa repetat, de data asta tata se intorcea acasa insanato~it dupa boala, iar eu im i faceam din nou repro~uri ca putusem sa cred ca murise. M-am tot intrebat apoi: 108

"Ce iIlseamna aceasta intoarcere a tatei in vis? Cum de pare atit de real?" A fost 0 experienta de neuitat care m-a obligat sa meditez pentru prima oara la viata de dupa moarte. data cu moartea tatalui meu s-au ridicat probleme serioase ~i gr ave in legatura cu continuarea studiilor me1e. 0 parte din rudele mateme era de parere ca ar fi trebuit sa-mi caut un loc de amploiat comercial la 0 casa de com ert, pentru a ci~tiga cit mai curind ceva bani. Fratele mezin al mamei s-a oferi t s-o ajute, intrudt mijloacele de care dispuneam nu erau nici pe departe sufici ente pentru trai. M-a ajutat un unchi dinspre tata. La sfir~itul studiilor mele ii datoram trei mii de franci. Restul I-am cl~tigat lucrind ca asistent preparat or ~i ocupindu-ma cu vinzarea unei colectii mici de antichitati, pe care am prel uat-o de la 0 matu~a Mtrina ~i am, vindut-o in mod avantajos, bucata cu bucata, incasind un profit foarte binevenit. N-a~ dori sa nu fi avut parte de aceasta pe rioada de saracie. Omul invata atunci sa aprecieze lucrurile simple. Imi amintes c inca foarte bine ca am prim it odata cadou 0 cutiuta plina cu tigari de foi. M -am simtit imparate~te. Mi-au tinut un an intreg, cad mi-am acordat mie insumi p ermisiunea de a lua doar cite una in fiecare duminica. Privind in urma pot sa sp un: anii studentiei au fost ani frumo~i pentru mine. Totul era insufletit spirit ualice~te ~i a fost ~i 0 epodi a prieteniilor. In cadrul asociatiei Zofingia am tinut mai multe discursuri pe teme teologice ~i psihologice. Purtam conversatii dintre cele mai animate ~i nici gind ca ele sa fi abordat numai subiecte medical e. Discutam in contradictoriu in legatura cu Schopenhauer ~i Kant. Aveam cuno~ti nte despre diferitele stiluri ale lui Cicero ~i ne interesau teologia ~i filozof ia. Se putea presupune la fiecare, ca sa zic ~a, 0 formatie clasica ~i 0 traditi e intelectuala ingrijita .. Printre prietenii mei cei mai apropiati se numara Al bert Oeri1 Prietenia dintre noi.a durat pina la sfir~itul vietii lui (1950). Lega tura dintre noi avea de fapt cu vreo douazeci de ani mai mult dedt noi in~ine, d eoarece incepuse deja la sfir~itul anilor ~aizeci ai secolului trecut cu prieten ia dintre tatii no~tri. Dar, spre deosebire de ei, ,pe care soarta i-a despartit treptat in anii de mai tirziu, pe I Personalitate marcanta care a jucat un rol important In via\a politica ~i cultural a a ora~ului Basel (11. t.). 109 o

Oeri ~i pe mine destinul nu numai ca ne-a tinut impreuna, dar ne-a unit pina in ultima c1ipa ~i prin legatura fidelitatii. II cunoscusem pe Oeri ca membru al as ocia(iei Zofingia. Era pe dt de plin de umor, pe atit de plin de suflet, de sens ibilitate ~i un povestitor excelent. M-a impresionat ca era stranepotul lui Jaco b Burckhardt, pe care noi, tinerii studenti ai Baselului, 11 veneram ca pe marel e am ajuns deja legendar, dar care traise ~i activase in mijlocul nostru. Da, Oe ri amintea pu\in de aspectul exterior aI acestui om rar, ~i anume prin unele tra saturi ale fe(ei, prin gesturile ~i mi~cariIe lui ~i prin felul sau de a vorbi. Am aflat cite ceva de la prietenul meu ~i despre Bachofen, pe care, ca ~i pe Bur ckhardt, il intilnisem uneori pe strada. Insa mai mult dedt aceste elemente exte rioare m-au atras stilul sau meditativ, modul in care privea evenimentele istori ce, matuntatea, surprinzatoare la virsta aceea, a judecatii sale politice ~i pre cizia lui adesea uluitoare in in(elegerea personalita\ilor contemporane, pe care spiritul ~i hazul sau Ie puteau schi\a intr-un chip inimitabil. Scepticismul lu i descoperea vanitatea ~i nimicnicia chiar ~i sub faldurile cele mai stralucitoa re ale draperiilor. eel de-al treilea in alian\a era Andreas Vischer, decedat di n pac ate prematur, dupa ce a fost ani de zile conduditorul spitalului din Urfa, in Asia Mica. Obi~nuiam sa ne adunam eu toW ~i sa discutam la "Adler" din Weil ~i la "Hirzen" din Haltingen, la un pahar de Markgrafler, sub soarele striilucit or sau sub luna in permanenta transformare. Aceste conversa\ii au alcatuit punct ul culminant ~i de neuitat al vietii mele studente~ti. Intrudt profesia ~i locul de munca ~e separau, nu ne-am vazut prea mult in deceniul care a urmat. Dar dnd s-a apropiat de Oeri ~i de mine, care eram de-o virsta, ora solemna a miezului vie\ii, destinul ne-a adus din nou mai des impreuna. Clnd am implinit treizeci ~ i cinci de ani, am racut amindoi, rara a biinui ce ne ~tepta de la via\ii, 0 cal atorie memorabila eu vaporul, de fapt eu velierul meu, iar "marea" noastra a fos t lacul Zurich. Eehipajul s-a compus din trei medici tineri, care luerau pe atun ci la mine. ltinerarul nost~ a fost pina la Walenstadt ~i inapoi. Calatoria a du rat patru zile. lnaintam, lmpin~i de un vint racoros, eu spinaeherul. Oeri aduse se tradueerea lui VOEl din Odiseea ~i ne citea in timpul I Johann Heinrich VoB (1751'-1826), scrii!or iluminist german. Partea cea mai va loroasa a operei sale - tiilmacirile din Homer, Hesiod, Aristofan, Virgiliu, Ovi

diu ~i Hora~iu -. a mijlocit 0 buna cunoa~tere a culturii antice ~i a constituit 0 sursa de inspiratie a c1asicismului german (n. t.). 110

calatoriei din aventura lui Ulise pe insula lui Circe ~idin "Nekyia", coborirea in Hades. 0 stralucire se a~temuse peste lacul sdnteietor ~i peste malurile invi iluite in piela argintie. De dupa vasul eel eu botul negru Cuvfntatoarea vajnica zeira Cu par de aur, Circ e, ne trimise Un vfnt prielnic umj7ator de pfnze, Sor bun de drum. 1 Dar indiiratul imaginilor homerice scinteietoare se iveau, umpllndu-ma de nelini ~te, ginduri legate de diHitoria mai mare peste pelagus mundi2 pe care urma sa n e-o rezerve viitorul. Oeri, care pina atunci tot ezitase, s-a casiitorit nu mult dupa aceea, iar mie mi-a daruit destinul, precum lui Ulise, 0 Nekyia, 0 coborir e in intunecatul Hades.3 Au urmat anii de razboi, ~i iar I-am vazut doar rareori . Au amutit ~i marile discutii. Nu se mai vorbea de fapt dedt despre evenimentel e din prim-planul actualitatii. Dar intre noi a inceput 0 conversatie interioara , a~a cum am putut ghici din diferite intrebiiri disparate pe care mi Ie punea. Era un prieten inteligent ~i ma cuno~tea in felul sau. Aceasta intelegere tacita sifidelitatea sa nestramutata au insemnat foarte mult pentru mine. In ultimul d eceniu al vietii lui ne-am vazut din nou mai des, caci amindoi ~tiam ca umbrele deveneau tot mai lungi. In legiitura cu problemele religioase am primit in timpu l studentiei mele multe stimuliiri. Acasa mi se oferea prilejul extrem de bineve nit de a ma intretine cu un teolog, vicarul raposatului meu tata. Nu se distinge a numai prin apetitul sau fenomenal, care-l eelipsa pe al meu, ci ~i prin mareai eruditie. De la el am invatat multe despre patristidi, istoria dogmelor, ~i ma i ales am I Homer, Odiseeo, Editura Univer~, Bucure~ti, 1979, trad. de George Mumu (n. t.) . 2 Oceanullumii (n. t.). 3 "Nekyia", de la V..XUc; (= cadavru) este titlul Cint ulu i al Xl-lea al Odiseei. Cuvl'ntul desemneaza ofrand a adusa pentru invocarea din Hades a celor disparu\i. Nekyia este de aceea un termen adecvat pentru a indica 0 coborire In Impara~a mortilor, ca de exemplu In Divino Comedie sau In "Noapte a walpurgica c;"sica" din Faust. lung II folose~te aici In sens figurat ~i face a1uzie la "coborirea" sa In lurnea de imagini a incon~tientului, despre care va fi yorba In capitolul "Confruntarea cu incon~tientul" (A. J.).

aflat 0 grfunada de noutati In domeniul teologiei protestante. Teologia lui Rits chl era pe-atunci la ordinea zilei. Concepti a ei istorica ~i mai cu seama parab ola trenului ma iritau. I ~i studentii la teologie, cu care discutam I'n cadrul asociatiei Zofingia, I'mi lasau impresia ca se multumeau toti cu ideea efectului istoric care pomise de la viata lui Cristos. Ideea nu mi se parea numai stupida , ci chiar total lipsita de viata. Nu puteam fi nici adeptul teoriei care-L pIas a pe Cristos I'n prim-plan, transforml'ndu-L In singura figura hotaritoare I'n d rama dintre Dumnezeu ~i om. Era I'n contradiqie absoluta cu propria conceptie a lui Cristos ca Sfintul Duh, care-L procrease, II va I'nlocui printre oameni dupa moartea Lui. Sfintul Duh I'nsemna pentru mine 0 ilustrare adecvata a lui Dumnez eu, Cel de neconceput. Actiunile Sale nu erau numai de o natura sublima, ci ~i d e 0 maniera stranie ~i chiar dubioasa, asemenea faptelor Iui Iehova, pe care-l i dentificam, I'n sensull'n care-mi fusese Infati~at In timpul instruirii mele I'n vederea confirmarii, I'n mod naiv cu imaginea cre~tina a Domnului. (Pe atunci n u eram con~tient nici de faptul ca adevaratul diavol se nascuse abia 0 data cu c re~tinismul.) "Domnul Isus" era pentru mine I'n mod nelndoielnic un om ~i tocmai de aceea I'ndoieinic, respectiv un simplu purtator de cuvl'nt al Sfintului Duh. Aceasta conceptie extrem de neortodoxa, care diferea cu 90, ba chiar cu pl'na I a 180 de grade de cea teologica, se lovea, bineinteles, de cea mai adl'nca nel'n telegere. Dezamagirea resimtita de mine din aceasta cauza ma duse treptat la un fel de dezinteres resemnat, ~i convingerea mea ca aici nu putea decide dedt expe rienta se I'ntan tot mai multo Puteam sa spun I'mpreuna cu Candide, pe care-l ci team atunci: Tout cela est bien dit - mais itfaut cultiver notre jardin2, prin c are intelegeam ~tiinta naturii. In decursuI primilor mei ani de studentie am fac ut descoperirea ca ~tiintele naturii dadeau I'ntr-adevar posibilitatea dobl'ndir ii a infinit de multe cuno~tinte, dar fumizau numai 0 cunoa~tere foarte saracaci oasa, iar aceasta in principal de 0 natura specializata. ~ti1 Albrecht Ritschl ( 1822-1889) folose~te parabola unui tren care este manevrat pe 1inia de triaj; lo comotiva lmpinge din spate, ~i aceasta impulsionare se transmite lntregului tren : tot astfel s-ar perpetua prin veacuri imboldul dat de Cristos (A 1.). 2 Citat din Candide au L'Optimisme (1759), povestirea filozofica a lui Voltaire: "Foarte bine ai vorbit, dar plna una-alta trebuie sa ne lucram gractina" (Candid sau ap

timismul, E.P.L.U., Bucure~ti, 1969, p. 157, trad. de AI. Philippide) - (n. t.).

am din lecturile mele filozofice ca la baza tuturor se afla realitatea psihieulu i. Fara suflet nu existau niei euno~tinte, nici eunoa~tere. Nu se auzea insa abs olut nimie despre suflet. El era, ee-i drept, presupus pretutindeni in mod tacit , dar ~i aeolo unde era pomenit, ca la C. G. Cams!, nu exista 0 eunoa~tere reala , ei doar 0 speculatie filozofici:i, iar aeeasta putea foarte bine sa aiba un se ns sau altul. Nu prieepeam nimie din aeeasta observatie eiudata. La sfir~itul ee lui de-al doilea semestru am fikut insa 0 descoperire, menita sa aiba eonseeinte importante: am gas it in biblioteca unui istorie de arta, tatal unuia dintre pr ietenii mei de studentie, o cartieidi din anii saptezeci despre aparitii de spir ite. Era 0 relatare a inceputurilor spiritismului, scrisa de un teolog. Dubiile mele initiale s-au risipit repede, caei n-am putut sa nu rem arc ca in prineipiu era vorba despre povestiri identice sau asemanatoare cu cele pe care Ie tot auz isem la tara inca din eopiEiria mea cea mai fragedi:L Materialul era rara indoia la autentic. Dar marea iutrebare daea aeeste pove~ti sint adevarate ~i din punet de vedere fizk raminea tot fara un raspuns sigur. Orieum, am putut sa constat c 1ar ca in toate timpurile ~i in eele mai diferite Iocuri de pe pamint se relatau tot mereu acelea~i istorii. Aeest Iueru trebuia sa aiM un motiv. EI nu trebuia cautat in niei un caz in faptul ca peste tot cxistau acele~i premise religioase. Evident nu aceasta era situatia, deci trebuia sa fie ceva legat de comportament ul obiectiv al sufletului omenesc. Dar tocmai despre aceasta problema esentiala, ~i anume natura obiectiva a sufletului, nu se putea afla nimic in afara de ceea ce spuneau filozofii. Oridt de stranii ~i de indoielnice mi s-ar fi parut, obse rvatiile spiritistilor au constituit totusi pentru mine primele relatari ale uno r fenomene psihice obiective. Nume ca Zoellner ~i Crookes m-au impresionat ~i am eitit, ca sa zie ~a, toata literatura asupra spiritismului care mi-a fost aeees ibiia atunci. Fire~te ea Ie-am vorbit des pre ea si eamarazilor mei care, spre m area mea surprindere, au reactionat fie in bataie de joe si manifestind neinered ere, fie eu 0 respingere plina de teama. M-am mirat pe de 0 parte de siguranta e ll care puteau afirma ca niste chestii ca fantomele ~i mi~carea mesei crau impos ibile ~i prin urmare 0 in~clatorie, pe de alta parte, de atitudinea lor defensiv a, care parea sa aiba un caraeter temator. Niei eu nu eram sigur de tot de verid

ieitatea 1 Carl Gustav Carns (1789-1869), pictor, fi!ozof german (n. t.). medic, cercetator al ~tiin\elor naturii,

rI I I i i ! i I I absoluta a povestirilor, insa in definitiv de ce sa nu existe stafii? De unde ~t iam noi de fapt ca ceva era" imposibil" ? ~i - mai ales - ce putea sa insemne te ama? Eu insumi consideram astfel de posibilitati extrem de interesante ~i de atr agatoare. Imi infrumusetau considerabil existenta. Lumea ci~tiga in profunzime ~ i i~i imbogati fundalul. Oare sa fi avut visele, de exemplu, de-a face ~i cu spi ritele? Lucrarea Triiume eines Geistersehers (Visele unui vizionar) a lui Kant m i-a cazut in mina la momentul potrivit ~i curind I-am descoperit ~i pe Karl Dupr el, care valorificase aceste idei din punct de vedere filozofic ~i psihologic. I -am dezgropat pe Eschenmayer, Passavant, Justinus Kerner ~i Garres ~i am citit ~ apte volume de Swedenborg. Nr. 2 al mamei mele era pe deplin de acord cu entuzia smul meu, dar ce1elalte persoane din anturajul meu erau descurajante. Pina in ac el moment ma ciocnisem doar de blocul de piatra al ideilor traditionale; acum mam lovit insa de otelul prejudecatilor ~i al unei incapacitati reale de a admite posibilitatile neconventionale, ~i asta la prietenii mei cei mai apropiati. Int eresul meu Ii se parea ~i mai suspect dedt preocuparile mele teologice! Aveam se nzatia de a fi impins la marginea lumii. Ceea ce-mi provoca interesul eel mai ar zator era pentru ceilalti praf ~i fum, ba chiar motiv de teama. Teama fata de ce ? Nu puteam gasi nici 0 explicatie. Ideea ca ar fi putut sa existe evenimente ca re depa~eau categoriile limitative ale timpului, spatiului ~i cauzalitatii doar nu era, la urma urmei, ceva nemaiauzit sau care facea sa se cutremure lumea? Exi stau chiar animale care presimteau furtunile ~i cutremurele, vise care indicau m oartea anumitor persoane, ceasuri care se opreau in clipa mortii, pahare care se spargeau in momentul critic, tot felul de lucruri care erau de la sine intelese in universul meu de pina atunci. ~i iata, acum eranf aparent siT1gurul care auz ise de astfel de lucruri! Imi puneam in chipul eel mai serios Intrebarea in ce f el de lume nimerisem de fapt. Evident, era lumea citadina, care nu ~tia nimic de

s pre cea de la tara, despre lumea real a a muntilor, a padurilor ~i riurilor, a animalelor ~i a gindurilor Domnului (cite~te: a plantelor ~i cristalelor). Expl icatia mi s-a parut consolatoare ~i, in orice caz, mi-a amplificat mai intii sti ma fata de propria-mi persoana; caci m-am lamurit ca lumea urbana era limitata s piritual, in ciuda abundentei sale ~tiinte docte. Aceasta idee era periculoasa p entru mine, fiindca ma ducea la accese de superioritate, la 0 tendinta critica d eplasata ~i la agresivitate, ceea 114

ce mi-a provoeat antipatii mentate. Aeestea din urma au reactivat, in conseeinta , vechile indoieli, sentimente de infenoritate ~i depresiuni - un eiclu pe care m-am deeis sa-l intremp cu ariee pret. Nu mai voiam sa stau in afara lumii ~i sa dobindesc faima suspecta de a fi 0 "euriozitate". Dupa primul examen de propede utica am devenit asistent preparator la catedra de anatomie ~i in semestm! urmat or prosectorul mi-a lasat chiar eonducerea cursului de histologie - bineinteles, spre marea mea satisfactie. Pe atunei ma ocupam in principal de teona evolution ista ~i de anatomia eomparata 9i m-am familianzat 9i eu teoria neovitalistiL eel mai puternie ma fascina punctul de vedere marfologic in sensul cel mai largo La polul opus se ana pentm mine fiziologia. Ma dezgusta profund din cauza vivisect iei, eare se praetiea doar in seopuri demonstrative. Nu ma puteam elibera deloe de sentimentul ca animalele eu singe eald erau inmdite eu noi ~i in niei un eaz ni~te simple automate eu ereier. In eonseeinta, trageam ehiulul pe cit posibil d e la aeeste are de demonstratii. De9i imi dadeam seama ca trebuia sa se faea exp erimente pe astfel de animale, tot simteam di demonstratia unor asemenea experim ente era barbara 9i respingatoare 9i mai cu seama inutila. Avearn suficienta faf ltezie spre a-mi imagina, dupa simpla lor desenere, procesele demonstrate. Mila mea fata de animale nu data eventual de la ideile budiste ale filozofiei schopen haueriene, c1 se sprijinea pe baza mai adinca a unei stari spirituale primitive, anurne a identitatii incon9tiente eu animalul. Aeeasta realitate psihologiea im portanta mi-era insa pe-atunei total neeunoseuta. Repulsia mea fata de fiziologi e era atit de puternica, incit examenul meu 1a aeeasta materie a ~i deeurs intru n mod eorespunzator de prost. Orieum, am reu9it sa-l tree. Urmatoarele semestre cliniee au fost arit de incareate, ca nu mi-a mai ramas aproape deloe timp pent ru ineursiunile mele in domenii indepartate. Numai duminiea 11puteam studia pe K ant. eiteam eu zel 9i pe Eduard von Hartmann!. Nietzsche figura in programul meu de citva timp deja, dar ezitam sa incep sa-l citesc, nesimtindu-ma sufieient de bine pregatit. Se discuta mult despre Nietzsche pe vremea aceea, fiind de obice i respins, eel mai violent de catre studentii in filozofie " competenti' ,, de u nde am 9i tras eoncluziile mde personale in 1egatura eu rezistentele ce domneau II ! Filozof

Unbe\\'ufllen ~i savant german (1842-1906), (Fi/ozafia incon;;tiel11u/ui) autar allucdirii Phi/osophie des (n. t.). 115

r i in sferele mai inalte. Autoritatea suprema era bineiilteles Jacob Burckhardt, de la care erau colportate diferite opinii critice referito are la Nietzsche. In p lus, existau unii oameni care-l eunoscusera personal pe Nietzsche, fiind astfel in stare sa relateze despre el tot felul de curiozitati nu toemai simpatice. eei mai multi nu eitisera un rind seris de el ~i se legau de aceea de diferite elem ente echivoce exterioare, de exemplu de aerele de gentleman pe care ~i Ie dadea, de maniera sa de a c1nta la pian, de exagerarile lui stilistice, adid de tot so iul de particularitati care trebuiau sa-l calee pe nervi pe omul din Basel din a cea epod. Fire~te, aceste elemente nu mi-au servit ca pretext spre a amina lectu ra lui Nietzsche - dimpotriva, ar fi constituit pentru mine stimulentul eel mai puternic -, ci simteam 0 teama ascunsa ca a~ putea sa-i seman, eel pUtin in ce p rive~te "secretul" care-l izola in mediul sau. 0 fi avut - cine ~tie? - trairi l auntrice, idei despre care ar fi vrut, din nefericire, sa vorbeasca ~i care nu f usesera intelese de nimeni. Era evident un excentric sau, in arice caz, trecea d rept unul, drept un lusus naturae1, ceea ce eu nu-mi doream sa fiu pentru nimic in lume. Ma tern earn de posibila descoperire ca eram ~i eu, asemenea Iui Nietzs che, ,,0 aparitie ciudata". Bineinteles - si parva componere magnis licet2 - el fusese profesor universitar, scrisese carti, atinsese deci inaltimi fabuloase; p rovenea ~i el dintr-o familie de teologi, dar din Germania cea mare ~i vasta, ca re se intindea pina la mare, in timp ce eu nu eram dedt elvetian ~i ma trageam d intr-o familie modesta de preot dintr-un satuc de graIl!!a. Nietzsche vorbea 0 g ermana literara cizelata, \>tialatina .;;igreaca, poate ~i franceza, italiana .; ;ispaniola, pe dnd eu eram dt de cit sigur .;;i stapin numai pe dialectul din Ba sel. El, in posesia tuturor acestor minunatii, i.;;i putea permite la urma urmei 0 anum ita excentricitate, dar eu n-aveam cum sa ~tiu in ce masur3. ma puteam a semana cu el. In ciuda temerilor mele eram curios .;;im-am hotiint sa-l citesc. Mai intii mi-au ciizut in mina Unzeitgemiifle Betrachtungen (Considerarii intemp estive). Am fost entuziasmat tara rezerve ~i curind dupa aceea am citit A.Iso sp rach Zarathustra (A.,sagrait-a Zarathustra). A reprezentat, ca ~i Faust allui Go ethe, 0 traire dintre cele mai puternice. Zarathustra era Faustul lul Nietzsche, iar nr. 2 era Zarathustra al meu, ce-i drept pastrind distanta potrivita,

1 2 Joe al naturii (n. t.). Dadi e permis sa se compare lucJUlile mid cu cele mari ( n. t.). 116

similara celei care des parte un mu~uroi de cirtita de Mont Blanc; iar Zarathust ra era - nu aveam nici un dubiu - morbid. Era ~i nr. 2 bolnavicios? Aceasta posi bilitate m-a cufundat intr-o spaima pe care mult timp n-am vrut sa mi-o marturis esc; ea ma tinea totu~i cu sufletulla gura, i~i facea simtita din dnd in cind pr ezenta in momente inoportune $i ma constringea sa reflectez asupra propriei mele persoane. Nietzsche i~i descoperise nr. 2 al sau abia mai tirziu in viata, dupa ce trecuse de virsta mijlocie, in timp ce eu fl cuno~team inca din prima tinere te. Nietzsche vorbise naiv ~i imprudent des pre acest arrheton, lucrul de nenumi t, de neexprimat, ca ~i cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte curind di astfel se fac experiente proaste. Pe de alta parte insa, era atit de g enial, indt venise de tinar la Basel ca profesor universitar1, neintuind nimie d in eeea ce urma sa-l a~tepte. Or, toemai datorita genialitatii sale ar fi trebui t sa-~i dea seama la timp ca ceva nu era in regula. Aceasta a fost, m-am gindit eu, neintelegerea sa bolnavicioasa: ca, plin de curaj ~i de naivitate, ~i-lli:is ase liber pe nr. 2, intr-o lume care nu ~tia ~i nu prieepea nimie des pre astfel de lucruri. Ilinsufletea speranta copili:ireasca de a descoperi oameni care-i p uteau impart~i extazul ~i intelege "rasturnarea tuturor valorilor"2. Nu gasi ins a dedt filistini instruiti ~i, ca intr-o situatie de tragicomedie, el insu~i era unul; asemenea tuturor celorlalti, nu se intelese pe sine dnd C3.zU universul c elor misin terioase ~i de nerostit ~i vru sa-Ilaude in fata unei multimi obtuze, uitate de Dumnezeu. De aici limbajul bombastic, metaforele abundente, entuziasm ul imnie, care incerca in van sa se faca perceput de catre aceasta lume ce se de diease unei acumuIari incoerente de cuno~tinte. Iar el - acest dansator pe sirma -cazu pina la urma chiar dincolo de sine insu~i. Nu-~i gasi loculin aceasta lu me - dans ce meilleur des mondes possibles -, fiind de aceea un posedat, unul cu care cei din anturajul sau se puteau purta numai cu maxima prudenta. Printre pr ietenii ~i cunoscutii mei ~tiam doar doi care credeau in Nietzsche ~i-l aprobau deschis, ambii homosexuali. Unul dintre ei a sfir~it prin a se sinucide, al doil ea a 1 Friedrich Nietzsche a fast chern at in anu1 1869, 1a douazeci ~i cinci de ani -1a propunerea profesoru1ui sau din anii studen\iei, Friedrich Wilhelm Ritschi -ca profesor extraordinar de fi101ogie c1asidi 1a Universitatea din Basel. In a nul Umlator a fost nurnit profesor titular. Va \ine aid pre1egeri timp de zece a ni (n. t.). 2 V. Der Wiile rur /vlacht. \iersuch einer Umwertung aller Werte (Va

illfa de putere. Eseu asupra rastumiirii tuturor valaritar) - (n. t.).

decazut - un geniu nei'nteles. Toti ceilalti erau fara de fenomenul Zarathustra nn uluiti sau dezorientati, ci pur ~i simplu imuni. Dupa cum Faust mi-a deschis 0 u~a, Zarathllstra mi-a inchis una, ~i a facut-o cu violenta ~i pentru timp ind elungat. Mi s-a inumplat ca taranului batrin care a descoperit ca doua dintre va cile sale au fost vrajite ~i Ie-au fost prinse capetele in acela~i capastru; int rebat de fiul sau cum de a~a ceva era posibi!, i-a raspuns: "Baiete, despre astf el de lucruri nu se vorbe~te." Am constatat di nu ajungi nidier! daca nu vorbe~t i despre lucrurile ~tiute de toti. Cel naiv in aceasta privinta nu intelege ce j ignire inseamna pentru semenul sau sa i se vorbeasca despre eeva ce lui ii este necunoscut. 0 asemenea ticalosie i se iarta numai scriitorului, ziaristului sau poetului. Eu pricepusem ca 0 idee noua - sau chiar ~i numai un aspect neobisnuit -se poate comunica doar prin fapte. Faptele ramin ~i nu pot fi des considerate pentru multa vreme, caci odata ~i odatii tot treee pe linga ele cineva care ~ti e ce a gasit. Mi-am dat seama ca, in fond, in absenta a ceva mai bun, nu faceam dedt sa vorbesc in loc dea prezenta fapte, care de altfel imi lipseau cu desavir sire. Nu detineam nimie CODcret. Eram impins mai mult ca niciodata catre empiris m. Le-o luam filozofilor in nume de rau ca perorau despre tot ce nu era accesibi l experientei ~i taceau acolo unde ar fi trebuit sa se raspunda la 0 experienta. Dqi aveam senzatia ca undeva si cindva trecusem prin valea diamantelor, nu pute am convinge pe nimeni - 1a 0 privire mai atenta nu ma puteam convinge nici macar pe mine insumi - ca probe Ie petrografice pe care Ie adusesem erau altceva deci t pietris obi~nuit. Eram in anul 1898 dnd am inceput sa ref!ectez serios la cari era mea viitoare de medic. Cunnd am tras concluzia ca trebuia sa ma specializez. Nu intrau atunci In discutie dedt chirurgia sau medicina intema. Inclinam in di rectia primeia dintre ele datorita pregatirii mele deosebite in anatomie Si pref erintei me Ie pentru anatomia patologicii, ~i mai mult ca sigur a~ fi ales chiru rgia ca meserie, daca as fi dispus de mijloacele financiare necesare. Mi-era ing rozitor de penibil ca trebuia sa fac datorii, chiar ~i pentru a putea studia. S, tiam d1 eram constrins sa-mi cistig existenta Cll de curind dupa examenul final. De aceea m-am gindit la 0 cariera de medic la vreun spital cantonal oarecare, u nde se putea spera, mai cunnd decit intr-o clinica, la un post remunerat. Angaja rea la 0 clinic a depindea insa in mare masura de proteqia avuta sau 118

de simpatia personaHi a ~efului. Tinind cont de popularitatea mea indqielnici:i ~i de uimirea ~i rezerva pe care Ie trezisem de atitea ori, nu cutezam sa ma gin desc la 0 imprejurare norocoasa ~i ma multumeam deci cu perspectiva modesta de a ajunge medic macar la vreunul din spitalele locale. Restul avea sa depinda de v rednicia mea, de capacitatea ~i eficacitatea mea. In timpul vacantei de vara s-a petrecut ceva care urma sa ma influenreze profu~d. Intr-o buna zi ~edeam in cam era mea de lucru ~i studiam. In incaperea de alaturi, a ci:irei u~a era intredes chisa, mama statea ~i tricota. Aceea era sufrageria noastra, in care se afla mas a rotunda din lemn de nuc la care mincam. Provenea din zestrea bunicii me Ie pat eme ~i avea pe-atunci 0 vechime de vreo ~aptezeci de ani. Mama ~edea la fereastr a, la 0 distanta de aproximativ un metru de masa. Sora mea era la ~coala, iar sl ujnica, la bucatarie. Deodata, s-a auzit 0 pocnitura ca 0 impu~ci:itura de pisto l. Am sarit in picioare ~i am alergat in camera vecina, de unde auzisem explozia . Mama inlemnise in fotoliu, iar lucrul de mina ii sci:ipase in poale. A bolboro sit, privind spre masa: "Ce ... ce s-a intimplat? A fost chiar llnga mine ... " Ne-am uitat ce se petrecuse: Tablia mesei se crapase pina dincolo de mijloc ~i n u intr-un loc incleiat, ci in pI in lemn solid. Am ramas fara grai. Cum se putea intimpla a~a ceva? Un lemn masiv de nuc, uscat de ~aptezeci de ani, care crapa din senin intr-o zi de vara, in ciuda umiditarii relativ mari a aerului, obi~nui ta la noi ? Inreleg daci:i ar fi fost linga soba inci:ilzita, intr-o zi rece ~i uscata de iama! Care ar fi putut fi oare cauza unei asemenea explozii? M-am gmdi t ci:iexista, la urma urmei, coincidente stranii. Mama dadu din cap ~i spuse Cll vocea personalitatii ei nr. 2: "Da, da, asta inseamna ceva. " Fara sa vreau, am fost impresionat ~i m-a suparat faptul ca n-am putut spune nimic. Vreo doua sap tamini mai tlrziu, m-am intors seara la ora ~ase acasa ~i am gasit pe toata lume a, adica pe mama, pe sora mea de paisprezece ani ~i pe slujnica no astra, intr-o stare de agitarie maxima. Iarlliii se auzise cu circa 0 ora in urma 0 impu~catu ra asurzitoare. De asta data nu fusese yorba de masa deja deteriorata, ci zgomot ul venise din direcria bufetului, 0 piesa de mobila grea, datind de la inceputul secolului al XIX-lea. Cautasera peste tot, fara a gasi '[nsa vreo crapatura. Im ediat m-am apucat sa cercetez bufetul ~i ceea ce se afla in jurul lui, tot fara succes. Am examinat apoi interiorul bufetului 119

if.-~-~-------f,~ ~i continutul sau. In sertarulin care se afla co~ul de Pline, am gas it o pline ~i aIa.turi cutitul de Pline, a earui lama se rupsese In bueati. Mlnerul zacea l ntr-unul din colturile cO~lllui dreptunghiular, ~i In fiecare dintre celelalte t rei colturi era dte 0 bucata din lama. Cutitul fusese lntrebuintat dnd se servis e cafeaua de ora patru, apoi pus la loc ~i de atunci nimeni nu mai umblase in bu fet. In ziua urmatoare am dus cutitul rupt la unul dintre eei mai buni meseria~i cutitari din ora~. A analizat cu lupa marginile crapaturilor ~i a clatinat din cap. - Acest cUtit, imi spuse, este in ordine. Otelul n-are nimic. Cineva a rupt cutitul bucata cu bucata. Asta se poate face, de exemplu, virindu-l in deschiza tura sertarului ~i rupindu-l apoi bueatiea dupa bueatica. Otelul e de buna calit ate.Sau, eventual, i s-o fi dat drumul sa cada de Ia mare inaltime pe 0 piatra. A~a ceva nu poate exploda. Vi s-au lndrugat povqti.! Mama ~i cu sora mea se afla sera in camera dnd Ie speriase pocnitura brusca. Nr. 2 al mamei ma privi plin de inteles, iar eu n-am putut dedt sa taco Habar n-aveam ce se intimplase ~i nu ga s earn niei un fel de explieatie, ceea ce ma supara cu atit mai mult cu cit treb uia sa admit ca eram adinc impresionat. De ce 9i cum crapa masa ~i se rupea cuti tul? Ipoteza hazardului mi se parea evident prea lndepartata. Consideram extrem de improbabil ca Rinul sa curga 0 data intimplator in sus ... iar alte posibilit ati erau excluse eo ipso. Atunci ce putea fi? Citeva saptamini mai tirziu am afl at de la diferite rude de-ale mele ca se ocupau de un timp lncoace de spiritism ~i ca aveau un mediu, 0 fata tinara, care de-abia trecuse de cincisprezece ani. In cercul respectiv se vehicula mai de mult ideea de a mi se face cuno~tinta cu acest mediu, care producea stari de somnambulism ~i fenomene de spiritism. Cind am auzit, m-am gindit pe loc la intimpiarile noastre ciudate ~i am presupus di a r fi fost In legatura cu acest mediu. Am lnceput deci, in fiecare simbiita seara , sa tin ~edinte regulate, impreuna cu fata cea tlnara 9i ell alte persoane inte resate. Rezultatele au fost ni~te comunicari 9i ni~te sunete asemanatoare ciocan itului in pereti ~i in masa. Era problematic ca astfel de mi9cari ale mesei sa f ie independente de mediu. Curind am constatat ca arice conditii limitative aveau in general un efect stinjenitor. A9a ca m-am declarat multumit cu autonomia 1

Cu\itul mpt in patm a fost pastrat eu grija de catre Jung (A. 1.). 120

manifesta a ciocaniturilor care se auzeau ~i mi-am indreptat atentia catre conti nutul comunicarilor. Am prezentat in teza mea de doctoratI rezultatele acestorob servatii. Dupa ce am efectuat experimentele aproximativ doi ani la rind, s-a ins talat 0 anumita lincezeala ~i am prins mediulincercind sa produca fenomene prin in~elatorie. Asta m-a determinat sa intrerup ~edintele - spre marele meu regret, dei invatasem din exemplullor cum ia na~tere un nr. 2, cum patrunde intr-o con~ tiinta de copil ~i cum 0 integreaza in cele din urma in el insu~i. Fata era a fi inta maturizata inainte de vreme. La douazeci ~i ~ase de ani a murit de tubercul oza. Am rev3.zut-o 0 data dnd avea douazeci ~i patru de ani ~i am fost profund i mpresionat de independenta ~i maturitatea personalitatii ei. Dupa ce a murit, am aflat de la familia sa ca in ultimele luni de viata caracterul ei se dezintegra se fanma ell farima, pina ce revenise la starea unui copil de doi ani, ~i din ac easta conditie se adincise apoi in ultimu-i somn. Asta a fost deci in mare exper ienta importanta care a zdruncinat filozofia mea timpurie ~i mi-a dat posibilita tea de a ajunge la un punct de vedere psihologic. Aflasem ceva obiectiv despre s ufletul omenesc. Experienta era insa de 0 asemenea natura, incitiara~i nu puteam scoate un cuvint in legatura cu ea. Nu cuno~team pe nimeni caruia sa-i fi putut Imparta~i intreaga stare de lucruri. A trebuit sa las din nOli deoparte, nerezo lvat, ceva ce merita sa i se acorde mai multa reflectie. Abia citiva ani mai tlr ziu a luat na~tere de aici teza mea de doctoral. La 'clinica medical2i, Friedric h von MUller 11 inlocuise pe batrinul Immemi.ann. Am int11nit la yon MUller un s pirit pe placul meu. Am V3.zut cum 0 inteligenta ascutita in~fad 0 problema ~i f onnuleaza acele intrebari care reprezentau in sine deja 0 jumatate de solutie. $ i el, la rindul lui, parea sa vada ceva in mine, caci mal tirziu, spre incheiere a studlilor mele, mi-a propus sa-l insotesc ca medic la MUnchen unde fusese cnem at. Oferta lui era dt pe ce sa ma convinga sa ma dedic medicinei interne. Probab il di s-ar ~i ajuns la asta, dad nu s-ar fi intl'mplat intre timp ceva care mi-a inliiturat orice indoialil rereritoare la cariera mea medicala viitoare. Ii 1 Zur Psych%gie und Patlwiogie sogenannter occulter Phiinomene (Despre psihoiugl

a "I paralogia asa-ziselur lenomene ocultej, 1902, in Ges. Werke I, 1966 (n. ed. germ.).

r- -~ -I I , De,i audiu,em ,""un p,ihiatti,e ,i participesem la leqii clinice, profesorul de psihiatrie de atunci nu era tocmai incitant; ~i daca imi ami nteam de efectele pe care Ie avusesera asupra tatalui meu experienta lui in spit alul de boli mintale ~i in special cea legata de psihiatrie, nu aveam motive sa aleg psihiatria. In perioada pregatirii mele pentru examenul de stat, am Hisat m anualul de psihiatrie, in mod semnificativ, la urma de tot. Nu a~teptam nimic de la el. Inca imi mai amintesc cum am deschis cartea lui Krafft-Ebing1 cu gindul: "Bun, ia sa vedem ce-o avea de spus un psihiatru despre materia lui." Cursu ril e ~i orele la c1inica nu ma impresionasera ~i influentasera nici in cea mai mica masura. Nu-mi puteam aduce aminte de nici un singur caz demonstrat clinic, ci d oar de plictiseala ~i saturatie. Am inceput ell Cuvintul inainte in inten!ia de a descoperi cum te introduce un psihiatru in disciplina lui sau cum argumenteaza in fond si justifica intrucitva existen!a ei. Pentru a scuza aceasta atitudine aroganta, trebuie sa mentionez in arice caz ca in lumea medicala de atunci psihi atria nu se bucura de un prestigiu deosebit. Nimeni nu ~tia mare lucru des pre e a ~i nu exista 0 psihologie care sa-l fi privit pe om ca pe un intreg ~i sa fi i nc1us ~i particularitatea lui bolnavicioasa in vederea de ansamblu. A~a cum dire ctorul spitalului era inc1us impreuna cu bolnavii sai in acela~i stabiliment, to t ~a ~i acesta era inchis in sine ~i se afla izolat afara din ora~, ca 0 veche l eprozerie cu lepro~ii ei. Nimanui nu-i pHicea sa priveasca mtr-acolo. Medicii st iau aproape la fel de pu!in ca ~i profanii ~i Ie impart~eau de aceea sentimentel e. Boala mintala era 0 problema lipsita de speranta, fatala, iar aceasta umbra c adea si asupra psihiatriei. Psihiatrul era 0 figura stranie, dupa cum urma sa af lu curind ~i din proprie experien!a. Am citit deci in Cuvintul inainte: "Se dato reaza pesemne specificului acestui domeniu al ~tiin!ei ~i imperfeqiunii dezvolta rii sale ca manualele de psihiatrie au 0 caracteristiea mai mult sau mai putin s ubiectiva." Citeva rinduri mai jos, autorul numea psihozele "boli ale persoanei" . lnima mea incepu deodata sa bata cu putere. A trebuit sa ma ridic in picioare ~i sa trag adinc aer in piept. Ma simteam prada unei stari de agitatie extrema, dci m-a iluminat ~i strafulgerat deodata ideea limpede ca pentru mine nu putea e

xista un alt !elin afara psihiatriei. Numai aiei se puteau 1 Lehrbuch der Psychiatrie (Manual de psihiatrie). Editia a IV-a, 1890 ed. germ. ). (11.

uni cursurile celor doua ~uvoaie ale interesului meu ~i, ajungind la contluenta, i~i puteau croi albic comuna. Aici era dmpul empiric comun al faptelor biologic e ~i spirituale pe care il cautasem pretutindeni, fara a-I gasi nicaieri. Aici e ra in sfir~it locul unde coliziunea dintre natura ~i spirit devenea realitate. R eaqia mea violenta s-a produs atunci dnd am citit la Krafft-Ebing des pre "carac teristica subiectiva" a manualului de psihiatrie. Deci - am cugetat - manualul e ste partial ~i confesiunea subiectiva a autorului, care sc atla cu toate cuno~ti ntele sale prealabile, cu intregul fiintei sale, al felului sau de a fi, indarat ul obiectivitatii experientelor lui ~i raspunde la" boala persoanei" cu totalita tea propriei personalitati. Asemenea lucruri nu auzisem niciodata de la profesor ii mei din c1inica. De~i cartea in discutie nu se deosebea de fapt de alte caI1i de acela~i gen, aceste dteva sugestii facura sa cada 0 lumina transfiguranta as upra problemei psihiatriei ~i ea ma atrase irevocabil sub vraja sa. Decizia mea era luata. Cind i-am comunicat-o profesorului meu de medicina interna, am putut citi pe fata lui 0 expresie de dezamagire ~i mirare. Vechea mea rana, senzatia d e instrainare ~i izolare, deveni din nou dureroasa. Dar acum am inteles mai bine pentru ceo Nimanui nu-i trecuse prin minte - nici macar mie insumi - ca m-ar pu tea interesa aceasta lume aparte, obscura. Prietenii mei erau surprin~i, chiar ~ ocati ~i considerau ca nu-s zdravan sa abandonez de dragul acestui nonsens psihi atric ~ansa unei cariere frumoase in medicina interna, care reprezenta un domeni u pe fntelesul tuturor ~i-mi statea sub nas fntr-un chip a~a de atragator ~i de demn de invidiat. Am realizat ca ajunsesem din nou, in mod vizibil, pe un drum l ateral, pe care nimeni nu voia sau nu putea sa ma urmeze. Insa ~tiam - ~i nimeni ~i nimic nu-mi puteau c1inti aceasta convingere - ca decizia mea era ferma, ca ea era destinul, ca ~i cum cursurile a doua ape s-ar fi unit ~i m-ar fi purtat i revocabil, intr-un mare toreDt, catre teluri fndepartate. Era simt3.mintul incre zator ~i euforic al "unificarii unei naturi dedublate" care m-a transportat ca p e un val magic prin examenul pe care I-am trecut situindu-ma pe primulloc, In mo d caracteristic, dupa cum se intimpla in mai toate minunile care au reu~it prea bine, soarta mi-a jucat 0 festa tocmai la materia la care eram cu adevarat bun, adica la anatomia patologica. Am comis eroarea ridicola de a nu vedea intr-un pr eparat, care mi s-a pamt sa contina pe linga tot felul de debris1-uri 1

Rama~ite (Il. t.). 123

soor (muguet). La celelalte discipline numai celule epiteliale, acel colt in care se gaseau ciupercile de am intuit chi ar intrebarile care mi se vor pune. Datorita acestei conjuncturi, am ocolit unel e obstacole dificile "fluturind drapelul in vint, batind din toba ~i cintlnd din trompeta". In schimb, ca dintr-o razbunare a sortii, am cazut apoi in cursa int r-un mod grotesc tocmai acolo un de ma simteam cel mai sigur. Altfel a~ fi trecu t examenul de stat cu punctajul maxim. Un alt candidat a atins acela~i numar de puncte ca ~i mine. Era un solitar, 0 personalitate impenetrabila, suspect de ban aEi pentru mine. N-aveai ce face cu el altceva dedt sa discuti necontenit, unila teral ~i pina ]a plictis, chestiuni profesionale. Reaqiona la tot cu un zimbet e nigmatic, care amintea de eel al figurilor de pe unele frontoane din Egina. A ye a deopotriva un aer de superioritate ~i de inferioritate ori de jena ~i niciodat a nu se adapta ca lumea unei situatii. Nu I-am descifrat bine niciodata. Singuru l lucru cert care se putea constata la el era acela ca. lasa impresia unui ambit ios aproape monomaniac care, aparent, nu arata interes pentru nimic altceva in a fara datelor, faptelor s,icunos,tintelor medicale. La putini ani dupa absolvirea studiilor, s-a imbolnavit de schizofrenie. Mentionez aceasta coincidenta ca pe un fenomen caracteristic al paralelismului evenimentelor. Prima mea carte a fost consacrata psihologiei dementei precoce - dementia praecox - (schizofrenia), in care raspundeam la "boala unei persoane" cu ajutorul premiselor propriei mele p ersonalitati: Psihiatria in sensul eel mai larg este dialogul unui psihic bolnav cu psihicul desemnat drept "normal" al medicului, 0 confruntare a persoanei "bo lnave" cu personalitatea in principiu la fel de subiectiva a celui care 0 tratea za. Stradania mea a fost sa explic ca maniile ~i halucinatiile nu erau doar simp tome specifice bolilor mintale, ci aveau si un sens omenesc. In s'eara de dupa u ltimul examen, mi-am permis luxul de mult rivnit de a merge 0 data - pentru prim a data in viata mea - la teatru. Pina atunci, situatia mea financiara nu-mi inga duise 0 asemenea extravaganta. Imi mai ramasesera ihsa ni~te bani de pe urma vrn zarii coleqiei de antichitati, care mi-au oferit nu numai posibilitatea sa ma du e la opera, ci 5,i sa fae 0 cillatorie la MUnchen 5,iStuttgart. Bizet m-a fmbata t 5,i cople~it asemenea valurilor unei mari !ara de sfir~it, iar dnd, in ziua ur

matoare, trenul m-a purtat dincolo de gran ita lntr-o lume mai larga, am fast ln sotit de melodiile din Carmen. La MUnchen am vilzut pentru prima oad Tn viata me a 124

alia antidi autentidi, iar aceasta, In combinatie cu muzica Iui Bizet, a creat i n mine 0 atmosfera ale carei profunzimi ~i Insemnatate Ie puteam doar intui, nu ~i euprinde eu mintea. Toate acestea m-au transpus 1ntr-o stare de spirit primav aratidi, nuptiaHi, de~i in exterior a fast 0 saptamlna tulbure - cea dintre 1 si 9 deeembrie 1900. La Stuttgart am vazut-o (pentru ultima data) pe matu~a mea, d oamna dr Reimer-Jung. Era fiica din prima casatorie a bunicului meu, profesorul C. G. Jung, cu Virginie de Lassaulx. Era 0 doamna batrina fermecatoare, cu ni~te oehi alba~tri sclipitori si un temperament scinteietor ~i viu. SoWl ei era medi c psihiatru. Mi se parea Inconjurata de 0 lume plina de fantezii impalpabile ~i de amintiri ce nu pot fi in3.bu~ite - ultima adiere a unui treeut pe cale de dis paritie, imposibil de adus 1napoi, 0 despartire definitiva de nostalgia copilari ei mele. La 10 decembrie 1900 mi-am oeupat postul de medic la spitalul Burgholzl i din ZU.rich. Mi-a fileut plikere sa ma instalez in aces! ora~, caei In decursu l anilor Basel Jmi devenise prea strimt Pentru locuitorii din Basel nu exista de dt orru:;ulJar: numai in Basel totul era "cum trebuie", in timp ce dincolo de Bi rs! incepea "mizeria". Prietenii mei nu puteau pricepe ea plecam ~i erau eonvins i cii ma voi Intoarce curind, ceea ec imi era Ins3. imposibil, fiindcii in Basel fusesem etichetat 0 data pentru totdeauna drept fiu 0.1 preotului Paul lung ~i nepot 0.1 bunicului meu, profesorul Carl Gustav lung. Faceam parte, co. sa zic a ~a, dintr-un anumit grup spiritual ~i dintr-un "set" social determinat. Manifest am rezistenta fata de toate acestea, dici nu voiam ~i nu puteam sa ma las inlant uit. Dinpunet de vedere spiritual, atmosfera din Basel mi se parea de nelntrecut ~i de 0 reeeptivitate fata de tot ce exista in lume care era demna de invidiat, insa presiunea tmditiei dntarea prea greu pe umerii mei. Ajuns la ZUrich, am re simtit foarte putemic aeeasta diferentiL Legatura dintre Zurich ~i lume nu se fa ce prin spirit, ci prin cornert. Dar aid, aerul era libel', ceea ce am ~i apreei at in mod deosebit. Nidiieri nu se simtea aici negura sumbra a veaeurilor trecut e, chiar dad se depllngea absenta fundalului cultural bogat. ~i astazi mai am 0 slabieiune dureroasa rata de Basel, ell toate ca ~tiu ca nu mal e~te ce a fost o data. Imi amintesc inca de zilele clud existau un Bachoren ~i un Jacob Burckhard t, dnd In ] Mic afluent al Rinului, curg'1nd la panile Baselului (11.

t.). I~ ,I

spatele catedralei se mai afla Inca vechea cas a a adunarii canonicilor, iar bat rlnul pod de peste Rin era pe jumatate din lemn. Mamei Ii veni foarte greu ca pa raseam Baselul. Dar eu ~tiam .d. n-o puteam cruta de aceasta durere ~i ea a supo rtat-o cu curaj. Locuia lmpreuna cu sora mea, care avea cu noua ani mai putin de dt mine, era 0 natura delicata ~i bolnavicioasa :;;ise deosebea de mine In toate privintele. Pard. ar fi fast nascuta sa dud. viata unei "fete batrlne" ~i, lntr -adevar, nu s-a maritat niciodata. A dezvoltat lnsa 0 personalitate remarcabila :;;ieu i-am admirat atitudinea. Era 0 "lady" lnnascuta ~i a~a a ~i murit. A treb uit sa se supuna unei operatii considerate inofensiva, d.reia insa nu i-a suprav ietuit. M-a impresionat profund cind s-a descoperit d.-:;;i orlnduise In prealab il toate treburile plna la eel mai mic detaliu. In fond, mi-a fost lntotdeauna 0 straina, dar i-am purtat un respect adlnc. Eu eram mult mai emotiv, pe dnd ea e ra ve:;;nic calma, de~i foarte sensibiHi In adlncul fiintei ei. Mi-a~ fi putut-o imagina petrec1ndu-~i zilele lntr-o fundatie pentru fete biltrine nobile, a:;;a cum lntr-un astfeJ de a~ezamint pentru domni~oare tr~iise ~i unica sora, cu chi va ani mai tlnara, a bunicului meu lung.l Cu munca la Burgholzli lncepu viata me a lntr-o realitate nedivizata, toata numai intentie, con~tienta (Bewufltheit), d atorie ~i raspundere. Era intrarea In minastirea lumii ~i supunerea fata de lega mlntul de a crede numai probabi1ul, mediocrul, banalu1 ~i ceea ce este sarac In semnificatii, de a renunta la tot ce e strain ~i lnsemnat ~i de a reduce Ja obi~ nuit tot ce-i neobi~nuit. Existau doar suprafete care nu acopereau nimic, doar i nceputuri tara continuari, contingente fara eoerenta, cuno~tinte care se restrin geau In cercuri tot mai mici, insuficiente care pretindeau d. slnt probleme, ori zonturi de 0 lngustime apasatoare ~i pustiul nesfir~it al rutinei. Timp de 0 jum atate de an m-am lnehis liltre ziduri1e acestei mlnastiri, pentru a ma obi~nui e ll viata ~i spiritu1 unui spital 1 lmediat dupa moartea surorii sale, Jung a seris urmatoarele nnduri: "Plna In a nul 1904, sora mea Gertrud a trait cu mama ei In Basel. Apoi s-a mutat Impreuna eu ea la Zlirieh, unde a locuit mai fntfi pfna In 1909 la Zollikon, iar apoi, pi na la moarte, la Ktisnacht. Dupa moartea mamei ei, care s-a produs in 1923, a tr ait singura. Viara ei exterioara era linistita, retrasa si se desIasura fn eereu l mgust al relariilor de rudenie si de prietenie. Era politieoasa, prietenoasa,

buna si Ie refuza eelar din jur sa arunce 0 privire curioasa In viara ei launtri cii. Tot asa si muri, fara sa se pllnga, nefaclnd nici 0 mentiune referitor la p ropriul destin, pastrfnd 0 atitudine desavirsita. Ineheiase 0 viata fmplinita in interior, neatinsa de judecata si camunieare" (11. ed. germ.).

de boli mintale ~i am eitit de la cap la eoada eele eineizeei de volume din Allg emeine Zeitschrift fur Psychiatrie, de la inceputurile ei, ca sa ma familiarizez eu mentalitatea psihiatriea. V oiam sa ~tiu cum reaetioneaza spiritul uman la p riveli~tea propriei sale distrugeri, caci psihiatria imi aparea drept 0 expresie articulata a acelei reactii biologice eare-l euprinde pe a~a-zisul spirit sanat os la vederea bolii mintale. Colegii mei de specialitate imi dadeau impresia ea slnt la fel de interesanti ca ~i bolnavii. Am intocmit de aceea in anii urmatori 0 statistica pe cit de tainica pe atit de instructiva asupra conditiilor prelim inare ereditare ale colegilor mei elvetieni, nu numai pentru edifiearea mea pers onala, ei ~i pentru intelegerea reactiei psihiatriee. Nu ered ca are fost sa men tionez ca toata coneentrarea mea ~i c1austrarea autoimpusii ii surprindeau pe co legii mei. Ei n-aveau cum sa ~tie cit de mult ma uimea psihiatria ~i cit imi dor eam sa-i eunose spiritul. Pe atunci nu ma atragea inca interesul terapeutic, ci ma captivau putemic variantele patologice ale a~a-numitei normalitati, intrucit imi of ere au in general posibilitatea dorita eu ardo are de a atinge 0 eunoa~te fe mai adinca a psihieului. in aceste eonditii a ineeput eih>1era mea psihiatric a - experimentul meu subiectiv, din care a ie~it la iveala viata mea obiectiva. N-am niei chef, niei nu ma simt in stare sa ma plasez atit de mult in afara mea insumi, incit sa pot privi propriu-mi destin intr-un mod eu adevarat obiectiv. A ~ co mite cunoseuta gre~eaIa autobiografica de a dezvolta 0 iluzie despre cum ar fi trebuit sa fie sau de a serie 0 apologie pro vita S!la. La urma urmei, omul este un eveniment, care nu se judeca singur, ci eade prada mai degraba judecatii altora - for better or worse.

Activitate psihiatrica Anii petreeuti de mine la Burgholzli, clinic a universitara psihiatrica din Ziir ich, au fost anii mei de ucenieie. In prim-planul interesului ~i al eereetarii m ele statea intrebarea arzatoare: ee se petrece In bolnavii mintali? Era eeva ee inca ilU infelegeam pe atunei, iar printre eolegii mei nu se gasea niei UTIulpe care sa-l fi preocupat aceasta problema. Invatamintul psihiatric c~.uta sa faca abstraqie, ca sa spunem a~a, de personalitatea bo1nava, multumindu-se eu diagnos tice, cu deserieri de simptome ~i efectuari de statistiei. Pomind de la a~a-zisu 1 punet de vedere clinic predominant atunei, medieii nu se oeupau de bolnavul mi ntal ca om, ea individualitate, ei ei trebuiau sa-1 trateze pe pacientul nr. X, care avea 0 lista 1unga de diagnostiee ~i simptome. Era "etichetat". marcat eu u n diagnostic, ~i cu aceastR caz;ul era in cea mai mare parte rezo]vat. Psihologi a bolnavului minta1 nu juea absolut nici un rol. In aceasta situatie, Freud a de venit peDtru mine esential, si anume mai ales prin cercetarile lui fundamentale in dorneniul psihologiei isteriei ~i a visului. Conceptiile sale mi-au aratat ce eale sa urmez spre aIte cercetari si spre intelegerea cazurilor individua1e. Fr eud a introdus in psihiatrie problema psihologica, desi el insu~i nu era psihiat ru, ci nevrolog. Imi adue iDea bine aminte de un caz care m-a impresionat profun d la vremea lui. Era vorba despre 0 femeie tinara care fusese intemata eu etiche ta "n1elancolie" ~i se gasea in seqia mea. S-au fiicut investigatiile cu aceeasi grija ca de obicei: anamneza, teste, examinari fizice ~.a.m.d. Diagnostieu1: sc hizofrenie sau, cum se spunea pe atunci, "dementia praecox". Pronosticul: negati v Mai intii n-am indraznit sa ma indoiesc de diagnostic. Eram inca om tinar, ine epator in meserie, si n-a~ fi cutezat sa pun un diagnostic diferit. :;Iitotu~i, cazui mi se parea ciudaL A yearn sen12S

zaria di n-ar fi yorba despre schizofrenie, ci des pre 0 depresiune 6bi~nuita ~i mi-am propus sa examinez pacienta dupa metodele mele personale. Ma ocupam pe vr emea aceea cu studii diagnostice pe baza metodei asociatiilor, a~a di am facut c u ea experimentul asociativ. In plus, am discutat cu ea visele ei. Am reu~it ast fel sa-i luminez trecutul ~i sa afIu elemente esenriale, care nu se clarificaser a prin anamneza curenta. Am dipatat informariile, ca sa zic a~a, direct de la in con~tient, ~i din ele a rezultat 0 poveste sumbra ~i tragidi. Inainte ca femeia sa se fi casatorit, cunoscuse un barb at , fiul unui mare industria~, care stime a interesul tuturor fetelor dimprejur. Fiind foane dragura, ea crezuse ca el 0 p lace ~i ca are ~anse la el. Dar el nu pam sa-i acorde vreo atentie deosebita, a~ a ca ea se marita cu aItul. Cinci ani mai tfrziu, primi vizita unui vechi priete n. Evocara fmpreuna amintiri ~i cu aceasta ocazie prietenul ii spuse: "Cind v-at i casatOlit, cineva a avutun ~oc... domnul X al dumneavoastra" (adid. fiul marel ui industria~). Acesta fu momentul! In acea clip a se declan~a depresiunea care in citeva saptamini duse la catas trafa : Intr-o zi i~i imbaia copiii, mai intii fetira de patru ani ~i pe urma baierelul de doi ani. Traia intr-o regiune in ca re alimentarea cu apa nu era impecabila din punct de vedere igienic; exista apa pura de izvor, pentru baut ~i apa de riu nepotabila, infectata, pentru baie ~i s palat. In timp ce-~i imbaia fetira, 0 vazu sugind buretele, dar n-o irnpiedidi. Fiului ei ii 'dadu chiar sa bea un pahar cu apa nepurificata. Facu asta, bineinr eles, in mod incon~tient sau doar semicon~tient; dici deja incepea sa fie marcat a de depresiunea incipienta. Purin dupa aceea, la capatul perioadei de incubarie , fetira se imbolnavi de febra tifoida ~i muri. Era copilul ei preferat. Baiatul nu se contarninase. In acel moment, depresiunea deveni acuta ~i femeia fu intem ata in spital. Din experimentul asociativ dedusesem faptul di era 0 criminaJa, p recum ~i numeraase amanunte legate de secretul ei ~i mi-a fost limpede di aici e xista un motiv suficient pentru depresiunea ei. Era, in esenra, un caz de tulbur are psihogena. Care era situ aria ei din punct de vedere terapeutic? Pina atunci i se administrasera narcotice din cauza insomniilor'~i, fiind suspectata ca va fncerca sa se sinucida, era rinuta sub supraveghere. In rest, nu se facuse nimic . Sanatatea ei fizica era bun~i. 129

M-am vazut acum pus in fata dilemei: Sa vorbesc eu ea deschis sau nu? Sa Intrepr ind marea Incercare? Insemna pentru mine 0 problema grea de con~tiinta, un nease muit conflict al datoriei. Insa trebuia sa-I rezolv singur, eu ~i cu mine; cad d aca mi-a~ fi intrebat colegii, pesemne ca m-ar fi prevenit: "Pentru numele lui D umnezeu, sa nu-i spuneti femeii astfel de lucruri. N-ati faee-o dedt sa-~i iasa ~i mai riiu din minti." Dupa parerea mea, efectul putea fi insa ~i contrar. De a ltfe!, in psihologie nu exista mai nieiodata un adevar univoc. Se poate raspunde ia 0 intrebare intr-un fel sau altul, in funqie de faptul di. se tine sau nu ca nt de factorii incon~tienti. Fire~te, eram con~tient ~i de riscul pe care mi-I a sumam: dadi pacienta ajungea in infern, ma tragea ~i pe mine dupa ea! M-am hotar it totu~i sa rise 0 terapie, al carei punet de pornire mi-era foarte nesigur. Iam spus tot ce descoperisem prin experimentul asociativ. Va puteti imagina cit d e greu mi-a venit. Nu e lucru u~or sa-i arunci cuiva drept in fata ca a comis 0 crima. ~i a fost ceva tragic pentru pacienta sa audil cele rostite de mine ~i sa Ie accepte. Dar efectul a fost ca paisprezece zile mai tirziu a putut fi extern ata ~i ca n-a mai ajuns niciodata in viatil intr-un spital de boli mintale. M-au mai determinat ~i alte motive sa pastrez seeretul rata de colegii mei: ma temea m ca ar discuta despre caz ~i ca ar putea ridica anumite probleme legale. E adev arat ca nu se putea proba nimic impotriva pacientei, totu~i 0 asemenea discutie ar fi putut avea consecinte catastrofale pentru ea. Mi se parea mai folositor sa se intoarca la viata, pentru a-~i ispa:;;i acolo vina. Soarta 0 pedepsise sufic ient. Parasind spitalul, a plecat cu 0 mare povara pe umeri. Era crucea ei ~i tr ebuia s-o poarte. Ispa:;;irea Incepuse deja o data cu depresiunea ~i intemarea i n spital, iar pierderea copilului constituia pentru ea 0 imensa durere. In multe cazuri psihiatrice, pacientul define 0 poveste care nu a fost relatata ~i pe ca re de regula n-o ~tie nimeni. Pentru mine, terapia propriu-zisa incepe abia dupa analizarea acestei istorii personale. Ea reprezinta secretul pacientului, secre tul care I-a faeut sa se prabu:;;easca. Totodata, ea contine cheia catre tratame ntullui. Medicul trebuie doar sa ~tie cum sa procedeze ca s-o aile. Trebuie sa p una intrebar~e care-l vizeaza pe om in intregime ~i nu numai simptomul sau. In m ~oritatea cazurilor, explorarea materialului con~tient nu ajunge. In anumite imp rejurari, experimentul asociativ poate deschide :;;iu~ura accesul, la fel ~i int

erpretarea viselor sau contactul uman indelungat ~i riibdator ell pacientul.

In 1905 am obtinut titlul de docent, am predat cursul de psihiatrie 10. Universi tatea din Zurich ~i tot in aeela~i an am devenit medie-~ef 10. clinica psihiatri cii universitara. Am oeupat acest post timp de patm ani. Dupa o.ceea (in 1909), am fost nevoit sa renunt 10. el, intmcit aveam de lucru pina peste cap. In decur sul anilor, clientela mea partieulara devenise atit de numeroasa, incit nu mai t ineam pas cu munca mea. Mi-am continuat insa activitatea profesoralii pinain anu lI913. Predam psihopatologia ~i, bineinteles, fundamentele psihanalizei freudien e, precum ~i psihologia primitivilor. Acestea erau materiile principale. In prim ele semestre ma Ocupam 10. cursuri mai ales de hipnoza, co. ~i de Janet ~i Flour noy]. Mai tirziu, problema psihanalizei freudiene ajunse in prim-plan . .$i 10. cUI"smile asupra hipnozei ma interesam de povestea personala a pacientilor pe ca re ii prezentam studentilor. Mai am inca bine in minte unul dintre cazuri: A ven it odata 10. mine 0 femeie mai in virsta, de vreo cincizeci ~i opt de ani, care parea sa aiba 0 atitudine religioasa in fata vietii. Mergea in cirje, condusa de slujnica ei. Suferea de ~aptesprezece ani de 0 paralizie dureroasa a piciorului sting. Am a~ezat-o intr-un scaun comod ~i am rugat-o sa-mi relateze povestea ei . A ineeput sa povesteasca ~i sa se lamenteze, ~i astfel a ie~it 10. ivealii int reaga istorie a bolii ei, Cll toate elementele ~i imprejurarile caracteristice. In cele din UnTla am intrerupt-o ~i i-am spus: "Ei bine, nu mai avem timp sa ne intindem 10. yorba. Acum trebuie sa va hipnotizez." Nici n-am TOstit bine aceste cuvinte, ca a inchis ochii ~i a ~i eazut 1ntr-o trans a profunda ... rara nici un fel de hipnozii! M-am mirat, dar am lasat-o in pace. Vorbea fara oprire ~i po vestea visele cele mai stranii, care reprezentau 0 experienta destul de adinca a inconstientului. Am inteles asta insa rnult mai tirziu. Atunei am presupus ca a r fi fast un fel de delir. Dar situatia a fost carn neplikuta. Erau prezenti dou azeci de studenti, carora doream sa Ie fac demonstratia unei hipnoze! Cind am vr ut dupa 0 jumatate de ora s-o trezesc, n-am reu~it. M-am alarmat si mi-a venit i deea ca s-ar putea sa am pma 10. urma de-a face cu un caz de psihoza latenta. Au trecut aproximativ zece minute pina ce am izbutit s-o trezesc. In acest timp a trebuit sa 1 Pierre Janet (1859-1947), unul dintre promotorii psihologiei experimentalefn F ran\a, tlul filozofului Paul Janet; Theodore Flournoy (1854-1920), psihoiog e]ve tian, a cerceta! mai ales fenomenele parapsihologice; in legatura cu acesta din urma, cf. si Apendicele (11. t.).

fac fn ap fel, fndt studentii sa nu-m! simta paDica! Atunci clnd ~i-a revenit, f emeia era ametita ~i confuz3.. Am fncercat s-o linistesc: - Eu slnt doctorul si totul este in ordine. La care a izbucnit, strigfnd: - Dar ill-am vindecat! si-a aruncat clrjele ~i a putut sa umble. Mi s-a suit singele la cap, m-am rosit tot si ]e-am spus studentilor: - Acum ati vawt ee se poate obfine prin hipnoza. N-av eam Insa nici eea mai vaga idee des pre ee se Intimplase. A fost una dintre expe rientele care m-au detenninat sa renunt la hipnoz1L Nu pricepeam ce se petrecuse in reaiitate, dar remeia se facuse intr-adevar bine ~i a pleeat ferieita de aeo la. Am rugat-o sa ma tina la curent cu starea ei, caei prevedeam a recidiv3. in eel mult douazeci si patru de are. rnsa durerile nu i-au revenit, asa di a trebu it, In ciuda scepticismuiui meu, sa accept realitatea vindedirii ei. La primul c urs din semestrul de vara al anului urmator aparu din nou. De asta data se pllng ea de dureri violente de spate, care survenisera abia de curlnd. I\lu consideram exclus eel ele sa alba un oarecare raport cu reluarea prelegerilor mele. Poate citise 111 ziar anuntul cursului meu. Am Intrebat-o clnd Incepusera dureriie ~i ce Ie cauzase. Nu-~i putea insa aminti ca s-ar fi mtimplat ceva anume la un mome nt dat ~i nu gasea pur ~i simplu nki 0 explicatie. Intr-un tirziu, am seas de la ea ca durerile se instalaseril Intr-adevar in ziua si ora dnd ii piease sub oeh i ammwl din ziar al e).lrsurilor mele. Asta mi-a eonfirmat banuiala, dar tot l1a m priceput ee putuse determina tamaduirea miraculoasa. l'\.ill hipnotizat-o din nou, adica a cazut, ca ~i prima data, spontanlD transa, dupa care n-a mai avut dureri. Dupa prelegere am retinut-o, pentru a afla amanunte din viata ei. Am con statat astfel ca avea un fiu bolnav mintal internat in clinica.ln sectia mea. Nu stiusem nimk, fiinddi ea purta numele celui de-al doilea sot, In vreme ce fiul provenea din pJima ei casatorie. Era singurul sau eapil. Bineinreles di sperase sa aiba un baiat inzestrat ~i plin de suceese ~ia fast profund deziluzionata cIn d el s-a fmbolnavit psihic chiar ill anii fragezi. Pe atunci eram un medic tinar care Intruchipa Intocmai idealul ei de fiu. De aceea, dorintele ei ambitioase, pe care Ie nutrea ea mams. de erou, se rasfrinsera asupra mea. Mil adopta, co. s a zicem 3.so.,co. fiu ~i-si anunta, urbi et orbi, vindeeareo. illIraculoasa. 132

Pe plan local i-am datorat, intr-adevar, renumele meu de magician ~i, cum povest ea se raspindi curind, ~i primii mei pacienti particulari. Practica mea psihoter apeutica incepu cu faptul ca 0 mama ma pusese in locul fiului ei bolnav mintal! Fire~te, i-am explicat corelatiile ~i ea receptiona ~i accepta totul cu 0 mare p utere de intelegere. Nu mai avu niciodata vreo recidiva. Asta a fost prima mea e xperienta terapeutidl reala, a~ putea spune: prima mea analiza. Imi amintesc dis tinct de discutia mea ell acea femeie. Era inteligenta ~i extraordinar de recuno scatoare 0 luasem in serios ~i manifestasem un viu interes pentru destinul ei ~i 0.1 fiului ei. Asta 0 ajutase. La inceput am aplic;at hipnoza ~i in cabinetul m eu particular, dar am renuntat foarte curind la ea, deoarece astfel tatonezi pri n . intuneric. Nu ~tii niciodata dt timp dureaza un progres sau 0 vindecare, iar eu m-am opus intotdeauna sa actionez In incertitudine. Imi placea la fel de put in sa fiu eu eel care decide ce ar trebui sa fadi pacientul. Eram mult mai inter esat sa afJu chiar de la pacient in ce directie se va dezvolta In mod natural. I n acest scop aveam nevoie de analiza atenti'[ a viselor ~i a altar manifestari a le incon~tientului. d In anii 1904-1905, am amenajat un laborator de psihopatologie experimentaEi 10.c linica psihiatrica. Aveam acolo un numar de elevi eu care cercetam reactiile psi hice (adica asociatiile). Franz Riklin senior era colaboratorul meu. Ludwig Bins wanger si-a scris atund teza de doctorat asupra experimentului asociativ in re1a tie cu efectul psihogalvanic, iar en mi-am compus lucrarea Zur psychologischen T atbestandsdiagnostik1 (Despre diagnosticul psihologic al stiirii de fapt). Erau Si citiva americani, printre care Carl Peterson ~i Charles Ricksher. Lucrarile l or au aparut in reviste americane de specialitate. Studiilor mele asupra asociat iilor2 Ie datorez di am fost invitat mai tlrziu, in anul 1909, 10.Clark Universi ty, unde urma sa conferentiez despre munca Si lucrarile me1e. Concomitent ~i ind ependent de mine a fast invitat Freud. Ni s-a acordat amindurora titlul de Docto r of Laws honoris causa. I Zentralbiatt fiir Nervwheilkunde !md Psychiatrie, XXVIII, 1905, In Ges. Wake ! , 1966 (n. ed. gern.). 2 Diagl10srische Assoziatioiisswdiel1 (Swdii diagnostice pe baza merodei asociatiilor), J. A. Barth, Leipzig, 1903, in care lung a pubiic

at iucdirile sale care abordeaza acest subiect (n. t.) .. 133

Tot datorita experimentului asociativ ~i celui psihogalvanic am devenit cunoscut in America; curind au sosit la mine numero~i pacienti de acoio. Imi amintesc in ca bine de unul dintrc primele cazuri: Un coleg american imi trimisese un bolnav . Diagnosticul suna: "neurastenie alcoolica". Pronosticul era: "incurabil". Din prudenta, colegul meu ii dMuse deja pacientului sfatul de a se adresa la Berlin unei anumite autoritati in neurologie, caci prevedea di incercarea mea de a-I tr ata nu avea sa duca la nimic. Bolnavul intra la consultatie ~i, dupa ce am stat putin CD el de yorba, am vazut ca omul suferea de 0 nevroza obisnuita, de a care i origine psihidi nu avea nici cea mai mica idee. Am facut cu el experimerrtul a sociativ ~iam descoperit cu aceasta ocazie di suferea de pe umla unui complex ma tem formidabil. Provenea dintr-o familie bogata ~i stimata, avea 0 sotie simpati di si era, s-ar putea spune, lipsit de griji - in aparenta. Doar ca bea prea mul t, intr-o irrcercare disperata de a se narcotiza, pentru a uita de situatia lui apasatoare. Bineinteles ca nu reusea sa scape in acest fel de greutatile sale. M ama Iui era proprietara unei intreprinderi mari, iar fiul, neobi~nuit de dotat, detinea in cadml ei 0 functie de conduc'~re. De fapt, ar fi trebuit sa renunte d eja de mult la subordonarea apasatoare fata de mama sa, dar nu se putea decide s a-~i sacrifice pozitia excelenta. Asa di riimase incatusat de mama, fiinddi ei i i datora situatia. De fiecare data cind era impreuna cu ea sau trebuia sa accept e 0 interventie a ei, incepea sa bea spre a-si inabusi afectele, respectiv a se elibera de ele. Insa in fond el nici nu voia sa iasa din cuibul dildut, ci se Ei sa ademenit de bunastare si confort, impotriva propriului instinct. Dupa un trat ament scurt, a renuntat la bautura si s-a considerat vindecat. Dar eu i-am spus: "Nu garantez ca nu ajungeti din nou in aceeasi stare daca va intoarceti l~ vech ea dumneavoastra situatie." Nu m-a crezut insa si a plecat acasa in America bine dispus. De indata ce s-a trezit iarasi sub influenta mamei, a reinceput sa bea. Intr-o zi am fost chemat de ea, in timpul unui sejur de-al ei in Elvetia, pentr u 0 consultatie. Era 0 femeie inteligenta, dar posedata de un formidabil demon a l puterii. Am vazut cui ar fi trebuit sa i se opuna fiul si am stiut ca nu avea forra necesara spre a-i rezista. :;;i fiziceste, el era 0 aparitie delicata care pur si simplu nu putea sa-i faca fata mamei lui. Drept urmare, m-am decis Ia 0 lovitura de f0rta. Fara stirea Iui, am pregatit pentru mama sa un certificat, at estind ca din cauza alcoolismului el nu-si mai putea 134

indeplini obligatiile impuse de pozitia detinuta in afaeerea ei. Trebuia sa fie eliberat din functie. Aeest sfat a ~i fost pus in aplieare ~i e firese ca fiul s -a infuriat pe mine. Ceea ee intreprinsesem aici nu se impaca u~or in mod normal eu eon~tiinta medicului. ~tiam insa ca eram constrins sa iau vina asupra mea, s pre binele pacientului, asumindu-mi riseul. Cum evolua aeesta in continuare? Fii nd acum separat de mama, i~i putu dezvolta personalitatea: Fileu 0 eariera stral ueita - in eiuda sau toemai datorita tratamentului drastic la care-l supusesem. Sotia lui imi fu reeunoseatoare; caei barbatul ei nu numai ca-~i invinsese alcoo lismul, ei-~i urma aeum ealea propri~ eu eel mai mare sueces. Ani de zile am avu t eon~tiin\a incarcata fata de el, din cauza ca intocmisem certificatul pe aseun s. Stiam insa exact ca numai un act de farta iI putea salva. Ii dispar~ astfel ~ i nevraza. Mai este un caz pe care nu I-am uitat. 0 daamna veni la orele mele de cansultatie. Refuza sa-~i spuna numele: acesta nu era relevant, zicea ea, deoar ece nu avea de gind sa ma consulte dedt a singura data. Apartinea evident paturi lor inalte ale societatii. Pretindea ca ar fi fost doctorita. Ce avea sa-mi corn u nice era 0 marturisire: eu douazeei de ani in urma, eomisese 0 erima din geloz ie. I~i otravise cea mai buna prietena, deoarece dorea sa se marite eu sotul ace leia. Dupa parerea ei, 0 crima nu eonta pentru ea, dad nu era deseoperita. Daca voia sa-I ia in casatorie pe sotul prietenei ei, atunei putea s-o elimine pur ~i simplu din drum. Aeesta era punctul ei de vedere. Nu lua in considerare niei un fel de serupule morale. ~i apoi? Ce-i drept, se casatori eu acel biirbat, dar e l muri foarte curind, relativ tinar. In anii urmatari se petrecura lueruri stran ii: fiica rezultata din casatoria lor incerca sa se indeparteze de mama ei, de i ndata ce crescu m~are. Se marita de tinara ~i se retrase la o distanta tot mai m are de ea, pina ce disparu din anturajul mamei ei care pierdu oriee contact cu e a. Femeia era 0 dlareata pasionata ~i avea mai multi cai de dIarie care-i captau interesul. Intr-o zi constata cum caii ineepura sa devina nervo~i sub ea. Chiar ~i calul ei preferat se speria de ea, se cabra ~i 0 azvlrlea la sol. In cele di n urma trebui sa renunte la calarie. Se apropie atunci mai mult de dinii ei. Ave a un dine lup deosebit de fmmos, de care era foarte legata. ~i iata ca "intimpla rea" facu ca tocmai a.cest dine sa paralizeze. Paharul se umplu 135

~i femeia se sim~i "tenninata din punet de vedere moral". Trebuia sa se spovedea sca ~i veni la mine in aeest seop. Era 0 ueiga~a, dar, in plus, se omorlse ~i pe sine. Caei cine face 0 asemenea crima i~i distruge sufletul. Cine ucide s-a eon damnat deja singur. Daca eineva a com is 0 crima ~i este prins, atunci 11ajunge pedeapsa judiciara. Daca a racut-o in ascuns, rara s-o con~tientizeze in plan mo ral, ~i ramine nedescoperit, atunci pedeapsa tot 11poate ajunge, dupa cum 0 arat a cazul nostru. Pina la sfir~it, crima iese la lumina zilei. Uneori i~i lasa imp resia ca ~i animalele ~i plantele "ar ~ti-o". Prin aceasta crima femeia le-a dev enit straina chiar ~i animaleIor ~i s-a cufundat intr-o singuratate insuportabil a. Pentru a seapa de izolare, m-a facut confidentul ei. Trebuia sa aiM un confid ent care sa nu fie criminal. V oia sa gaseasca un om care sa-i poata accepta mar turisirea necondi~ionat, spre a relnnoda astfel, Intr-o oarecare ~asura, 0 legat ura cu omenirea. Nu trebuia sa fie Insa un duhovnic de meserie, ci un medic. La un duhovnic ar fi suspectat ca ar asculta-o din obliga~ie profesionaIa; ca nu ar recep~iona faptele ca atare, ci cu scopul de a Ie judeca moral. Vazuse ca oamen ii ~i animalele 0 paraseau ~i era atit de lovita de acest verdict mut:incit n-ar mai fi putut suporta 0 noua oslnda. N-am aflat niciodata cine era; nici nu am v reo dovada ca povestea ei corespundea realita~ii. Mai tlrziu mi s-a Intlmplat sa ma Intreb citeodata cum i-o fi decurs via~a In continuare, caci povestea ei nu se Incheiase atunei. S-o fi terminat eventual printr-o sinucidere? Nu-mi inchipu i cum ar fi putut sa tdiasca mai departe in acea singuratate extrema. Diagnozele clinice slnt importante, intrucit of era 0 oarecare orientare, dar ele nu-l aju ta cu nimic pe pacient. Punctul deeisiv este problema "pove~tii" pacientuIui; ca ci ea dezvaluie fundalul uman ~i suferin~a umana ~i numai atunci poate incepe te rapia medicului. Am vazut asta foarte clar si dintr-un alt caz: Era yorba despre 0 pacienta batrlna de la seqia de femei, in virsta de ~aptezeci ~i cinci de ani , bolnava la pat de patruzeci de ani. Venise la spital cu aproape cincizeei de a ni in unna, dar nimeni nu-~i mai amintea de momentul internarii ei; to~i muriser a intre timp. Doar 0 sora-~eIa, care lucra In aeeasta institutie de treizeci ~i cinci de ani, mai ~tia cite ceva despre povestea ei. Batrina nu mai putea vorbi ~i nici absorbi decit hrana lichida sau semiliehida. Minca doar cu degetele, int roducindu-~i cu ele intr-un fel hrana in gura. Uneori Ii lua aproape doua ore pe

ntru 0 cana 136

en lapte. Dadi. nu:;ra ocupata eu mll1earea, fikea ni~te mi~diri ciudate, ritmic e, cu mlinile si bratele, ale caror natura :;;isens nu Ie lDtelegearn. EraI~l pr afund impresionat de gradul distrugerii pe eare-l poate produce 0 boala mintala, dar TIn gaseam nici 0 expIicatie. in conferintele clinice era prezentata ca 0 f orma catatonica1 de dementa pl'ecoce, ceea ce nu-rni spunea nimic~ caci nu rna H imurea absolut deloc In legatura ell selnnifica~ia ;~i originea mi~ciirilor ei c iudate. Impresia H\sata de acest caz asupra mea caracterizeaza reaqia nlea la ps ihiatria de atuncL Clnd am ajuns medic arrI avut senzalia ca nu pricepeam nimic din eeea ee pretindea psihiatria a fi. J\1i1 simteam extrem de jenat pe llnga Se ful meu Si eolegii care afiSau ?ctiVIsiguran~a, in timp ee eu orbeciEam nedumeri t prin intuneric. Ccnsideram ca misiunea principaia a psihiatriei este cunoa;;te rea luerurilor care se petree in interiorul spiritului bolnav, iar despre aceast a Eli ;;tiam inca nimic. Eram antrenat deei intr-o meserie in care nu ma orienta m deIoe! IntT-o seara~ tlfziu, Tn-am dus prin sectie, am vazut-o pe batfIna eu m i~carile ei enigmatice Si ill-am intrebat din nou: De ce 0 fi a~a? Care 0 fi exp liea\ia? M-am dus la b3.trina noastra sor11-;;e1'11 ;;i m-am imeresat dadl pacie nta 1'usese dintotdeauna astfel. "Do., A'~ ~ ". ~ nrn raspuDse, oar sera Cllnaln tea n1ea A .. povestea ca pe vremUfl 1m! bolnava confeqiona pantofi." Apci i-am studi at inca 0 data veehea poveste; aeolo scria despre eo. ca avea ni~te gesturi de p arca ar fi facut cizmarie. Odinioara, cizmarii tineau pantofii intre genunchi ;; i trageau firele prin piele eu mi;;cari foarte asemanatoare. (La cizmarii de 10. sate se mai paate vedea asta ~i astazi.) Pacienta mmi curlud ~;ifratele ei mai m are veni pentru Inmoffi1lntare. "De ce s-a imbolnavit sora dumneavoastr3.?" I-am lntrebat. IvIi-a povest it di sora lui iubise un cizmar, care insa nu voise sa se insoare ell ea dintr-un oarecare mativ ;;i atunei ea"o luase razna". Mj~drile de C1Z11',o.r a,atau identificarea ei eu omu! iubit, care dura la rlloarte, ::Citez diE DiCfionaru..1 erd.:iclopedic de psihiatrie, in patnl volume; aparute sub redac(ia !ui Constantin Gorgas, Editura IvledicaJa, Bucuresti, 1987-] 992: Catatol!;'e - ,J),=--zintegrare a conduitei psiholTIotorii, prin dilTi.inuarea s au ini~i8ti\!ei rno[():iiil tradusa prin reducerea la un nivel semiauto1nat ~i s tereotip a li1iscirilcr CEt i pfin 5c8.derea sau dispari\ia cficieatei ~iadecvar

ii S acest:cr3 l" ]h (n, t,),

Atunei am capatat primele idei des pre originile psihice ale a~a-numitei demente precoce. Din acel moment am acordat toata atentia corelatiilor de sens dintr-o psihoza. Imi amintesc bine de pacienta a carei poveste m-a ajutat sa mi se clari fice fundalul psihologic al psihozei ~i mai ales al ideilor fixe absurde. Datori ta acestui caz am Inteles pentru prima oara limba schizofrenicilor, considerata pina atunci a fi lipsita de sens. Este yorba despre Babette S., a carei poveste am publicat-o.! In anul 1908 am tinut la primaria din ZUrich 0 conferinta pe ace st subiect. Pacienta provenea din partea veche a ora~ului ZUrich, din ulitele in guste ~i murdare, unde venise pe lume ~i traise intr-un mediu saracacios ~i in c onditii mizere. Sora ei era prostituata, iar tatal, betiv. Ea se imbolnavi la tr eizeci Si noua de ani, prezentind o forma paranoida de dementa precoce, cu megal omanie caracteristica. Atunci dnd am cunoscut-o, se afla deja de douazeci de ani in spital. Multe sute de studenti iSi faceau pe baza cazului ei o idee despre p rocesul inspaimintator al dezintegrarii psihice. Era unul dintre obiectele clasi ce de demonstratie ale clinicii. Babette era complet nebuna ~i spunea lucruri pe care nu Ie puteai intelege absolut deloc. Printr-o munca asidua, am facut incer carea de a prieepe eontinutul exprimarilor ei confuze. Zicea, de pilda: "Eu slnt Lorelei" ~i asta din cauza ca medieul, dnd incerca sa se explice, spunea intotd eauna: "lch weifl nicht, was sol! es bedeuten. "2 Sau se lamenta, zicind: "Sint reprezentanta lui Socrate", ceea ce - dupa cum am descoperit ulterior - voia sa semnifice: "Sint la fel de nedrept acuzata ca ~i Socrate." Exprimari absurde ca: "Sint dublul politehnic de neinlocuit", "Sint prajitura de prune pe blat din ma lai", "Sint Germania Si Helvetia exclusiv din unt dulce", "Neapole Si cu mine tr ebuie sa aprovizionam lumea cu ti:iitei" indicau cresteri ale valorii proprii, d eci compensari ale unui complex de inferioritate. Ocupindu-ma de Babette Si de a lte cazuri analoage, m-am convins cii multe din manifestarile pe care noi Ie con siderasem 1 Uber die Psychologie der Dementia praecox (Despre psihologio demen{ei precoce) , Halle, 1907 ~i Der Jnhalt der Psychose (Con{illutul psillOzei), Viena, 1908, I n Ges. Werke I, 1966 (11. ed. germ.). 2 "Nu ~tiu ce poate sa lnsemne" - este primul vers al celebrei poezii a lui Hein rich Heine des pre Lorelei din cic1ul Die Heimkehr (11. t.).

pina atunci drept fara sens nu erau deloc 3tit de "aiurite" precum pareau. Am af lat nu 0 data ca 10.astfel de pacien~i se gase~te ascunsa in planul din fund 0 " persoana", care trebuie desemnata drept nonnala $i care, co.sa zic a~a, stii si observa. Din clnd in clnd eo. poate - de obicei prin intermediul vocilor sau 0.1 viselor - sa formuleze remarci ~i obieqii perfect rezonabile si este chiar posib il, de exemplu in C;J.Z de imbolnavire fizidi, sa ajunga iar in prim-plan, facln du-l pe pacient sa para aproape normal. Aveam odata de tratat 0 schizofrenica in virsta, 10.care persoana "normaHi" din fundal mi-a devenit foarte clara. Era un caz ce nu putea fi vindecat, ci doar ingrijit. Co. arice medic, aveam si eu pac ien~i care trebuiau Insotiti pina 10.moarte, fara speranta de vindecare. Femeia auzea voci care erau dispersate pe intregul trup, iar 0 voce In mijlocul toracel ui era "vocea Domnului". "Pe eo. trebuie sa ne bazam," i-am spus, surprins de pr opriu-mi curaj. De regula, aceasta voce fiicea observatii foarte rezonabile ~i c u ajutoml ei ma descurcam bine eu pacienta. La un moment dat, vocea spuse: "Sa t e asculte din Biblie!" Aduse cu eo. 0 Biblie veche, citita ~i rascitita, iar eu trebuia sa-i indic de fiecare data un capitol pe care 5a-1 citeasca. Data urmato are trebuia s-o ascult din el. Am procedat a~a timp de vreo sapte ani, 0 data la paisprezece zile. La inceput, roluI meu mi se paru cam ciudat, dar dupa cltva t imp m-am lamurit ce semnifica de fapt acest exercitiu: atentia pacientei era tin uta treaza prin procedeul respectiv, asa incit nu se prabusea si mai adinc in vi sul dezintegrant 0.1incon~tientului. Rezultatul a fost ca dupa vreo ~ase ani voc ile care inainte erau raspindite peste tot se retrasera exclusiv ~i exact pe jum atatea stinga a corpului, in timp ce ceo. dreapta era complet eliberata. Intensi tatea fenomenului pe partea stinga nu s-a dublat, ci a dimas 10. fel co. pina at unci, S-ar putea spune ca pacienta era cel putin "vindecata pe jumatate". A fost un succes nesperat, caci nu-mi imaginasem niciodata ca lectura noastra din Bibl ie ar putea avea un efect terapeutic. Prin preocuparile mele legate de pacienti am int~les ca ideile de persecu~ie si halucinatiile au un simbure de sens. In sp atele lor se aflii 0 personalitate, povestea unei vieti, 0 speranta ~i 0 dorinta . E numai vina no astra dacs. nu Ie intelegem sensul. lvI-am lamurit pentru prim a data ca in psihoza zace ascunsa 0 psihologie generalii a personalit3.tii, ca ~ i aici se regasesc vechile conflicte ale omenirii. ,?i in mintea pacientilor car

e creeaza impresia ca ar fi 139

obtuzi s,i apatici sau cretinizati se petree lucruri mai multe ~imai pEne de sens decIt s-ar pa.rea la prima vedere. La drept vorbind, nu descoperim in bolnavul mintal nirnie nou 51 necunoseut, ei Intllnim temelio. propriei noast re no.turi. Aceasta descoperire a reprezentat pentrn mine la vremea ei un putemi c eveniment emotIOnaL Intotdeauna m-a mirat dt de mult timp a trebu1t sa se scur ga pina co.psihio.tria sa se indrepte in suqit spre continuturile psihozei. Nu s e punea niciodata intrebarea ce insemnau fantasmele pacien~iIor ~i de ce un pade nt avea 0 eu totLll aita fai1tasma dedt celiUaIt, de ce, de exemplu, unul credea d:i este urn13.rit de lezuiti, altul ca evreii vor sa-l otraveasca, lar un al t reilea ca politia e pe urmele iuL ContinuturiIe fantasmelor nu erau luate In ser ios, ci se vorbea doar in general despre "idei de persecutie". Ciudat mi se pare ca astazi cereetarile mele de atunci sint aproape compiet uitate. Or, am tratat schizofrenii inca de 10. nceputul secoluIui prin i metoda psihoterapeutica. Ea n-a fost descoperiti'. abia in ziua de azi. Dar a mai neeesitat foarte mult timp pina ee s-a purces la acceptarea ~i introducerea psihologiei in psihoterapie. C il limp m-am aflat in clinica a trebuit sa-mi tratez Cll foarte multi! discrefie pacienfii schizofrenici, Trebuia sa fiu extrem de precaut dadi voiam sa evit sa mi se aduc8. acuzatia de a Hutri idei himerice. Schizofrenia sau, Cllm se Dumea pe-atuncL dementa precoce, era considerata incurabiia. Daca 0 schizofrenie era tratata ell succes, se zicea pur ~i simplu ca de fapt nu fusese schizofrenie. Ci nd ill-a vizitat Freud in anui 1908 la Zurich, i-am prezentat cazul !ui Babette. Dupa aceea mi-a spus: "Stiti, lung, ee ati descoperit 10.aceasta pacienta este ell siguranta interesant. Dar cum de at! rezistat oare sa petreeeti are 5i zile In ~ir ell femeia asta fenomenal de urita?" Probabil ca I-am privit destu1 de ui mit, acest gind netredndu-mi niciodata prin minte. Pentru mine ea era, llnr-un a numit sens, 0 creatura batrlna ~i prietenoasii, intrudt avea idei fixe atlt de f rumoase ~i spunea lucruri atlL de interesante. ~i, 1aurma urmei, faptura omeneasca dlsarea ~iIa ea dintr-un nor de nonsens grotesc. ~in. pUliet ~e vedere ter~pe~tic" la Bab~t~e 11: s-a l:tlmp~at nimic: cael era d

eja de prea mUlt tImp bolnava, Insa am vazut alte cazun la care aeeastil rnanier a de a te apleca pEn de grijii asupra bolnavului a avut un efect terapeutic dura bil. Privind din ceea ce se ,,/eGe la bolnavii mintali e numai distrugerea tragica~ r areori "lnsa viata acelei laturi a sufIetului care 140

nu se afBi cu fata la noi. Adesea, aparenta inSala, dupa cum am constatat, spre surprinderea mea, in cazul unei tinere paciente catatonice. Ayea optsprezece ~ni Si proyenea dintr-o familie cultiYata. La cincisprezece ani fusese sedusa de fr atele ei Si yiolatii de niste colegi de Scoalii. De la Saisprezece ani se izola din ce in ce mai multo Se ascunse de oameni, pina ce nu mai ayu dedt 0 relatie a fectiya cu un dine de curte rau, care apartinea altor persoane Si pe care incerc a sa-limblinzeasca. Deyeni tot mai ciudata, iar la saptesprezece ani ajunse la b alamuc, unde ramase internata un an si jumatate. Auzea yoci, refuza hrana Si int rase intr-o faza de mutenie tatala. Cind am yazut-o pentru prima data, se afla i ntr-o stare tipic catatonica. In decursul multor saptamini am izbutit, incetul c u incetul, s-o fac sa yorbeasca. Dupa depasirea unor rezistente putemice mi-a po yestit ca triiise pe luna. Aceasta era populata, dar la inceput yazuse doar barb ati care 0 luasera imediat cu ei Si 0 dusesera intr-o locuinta "sublunara", unde se aflau copiii Si sotiile lor. Ciici pe muntii selenari inalti locuia un yampi r, care riipea Si omora femei Si copii, asa indt populatia lunara era amenintata cu distrugerea. Acesta era motiyul existentei "sublunare" ajumiitiitii feminine a populatiei. Pacienta mea a decis atunci sa faca ceya pentru locuitorii selena ri Si Si-a propus sa nimiceasca vampirul. Dupa niste pregatiri indelungate, I-a asteptat pe platforma unui turn, care fusese construit in acest scop. Dupa un Si r intreg de nopti, I-a yazut in sfirsit rasarind din departare Si apropiindu-se in zbor, asemenea unei pasari mari si negre. Ea si-a luat marele ei cutit folosi t la sacrificii, I-a ascuns printre yeSminte Si i-a lliiteptat sosirea. Deodatii , s-a trezit cu yampirulin fata ei. Ayea mai multe perechi de aripi. Obrazul Si intreaga lui faptura erau acoperite de ele, asa ca ea n-a putut sa vada nimi~ in afara penelor. Era uimita Si a cuprins-o curiozitatea sa descopere cum arata. S -a apropiat de el, cu mina pe cutit. Atunci, aripile s-au deschis brusc Si in fa ta ei a rasarit un biirbat de 0 frumusete suprapaminteana. A prins-o, inchizind o cu o strinsoare de fier intre bratele sale inaripate, lliiaca nu s-a mai putut foloside cutit. In plus, priyirea vampirului a fascinat-o intr-atit, indt niGi n-ar mai fi fost in stare sa infiga cutitulin el. A ridicat-o de jos Si a zburat cu ea. Dupa aceasta revelatie, pacienta mea a putut vorbi din nou fara inhibiti i, si atunci au iesit la suprafata si rezistentele ei: eu i-as fi blocat drumul de intoarcere spre luna si de aceea ii era im

posibil sa pIece de pe pamint. Aeeasta lume nu era frumoasa, luna, in schimb, do ., ~i acol0 viata era incarcata de sens. Ceva mai tirziu a avut 0 recidiva: a re cazut in catatonie. 0 perioada de timp a suferit de dementa furioasa. Clnd a fos t externata dupa doua luni, se putea vorbi din nou cu eo. ~i treptat ~i-a dat se ama ca viata pe pamint era inevitabila. A luptat insa eu disperare impotriva ace stei inevitabilitati ~i a consecintelor ei, a~a ca a fost internata din nou la s pital. Am vizitat-o 0 data in celula ei ~i i-am spus: "Toate astea nu va foloses e 10. nimic; nu va puteti intoaree pe luna!" A reeeptionat vorbele mele in tiker e ~i complet indiferenta. De asta data a fost extemata mai repede ~i s-a supus e u resemnare destinului ei. A ocupat un post de infirmiera intr-un sanatoriu. Aco l0 luera un medic secundar care a ineereat sa se apropie mtr-un mod cam impruden t de ea, a~a ea i-a raspuns cu un foe de revolver. Spre norocullui, a scapat doa r cu 0 rana u~oara. I~i procurase deci un revolver! :?i inainte purtase 10. ea u n revolver iDcarcat. In ultima ~edinta, 10. sfir~itul tratamentului, mi-l aduses e. La intrebarea mea mirata, raspunsese: "V -a~ fi i'mpu~cat ell el, dadi ati fi dat gre~ !" Clnd se aplana agitatia iscata de irnpu~catura, se reintoarse in lo cul ei natal. Se casatori, avu rnai mul~i copii ~i supravietui in Est eel or dou a razboaie mondiale, fara a mai cunoa~te vreodata o recidiviL Ce se poate spune intm interpretarea fantasmelor ei? Prin incestul suferit co.fata tlnara, se simt ea i'njosita In ochii oamenilor, elevata insa in imparatia fanteziei; fu transpu sa, sa zicem, intr-un imperiu mitic; caci incestul este, conform traditiei, 0 pr erogativa a regelui ~i a zeilor. Astfel rezulta insa 0 instdiinare totala de lum e - se instaleaza psihoza. Ea deveni, co.sa spunem a~a, extrapaminteana ~i pierd u contactul cu oamenii. Se scufunda in departari cosmice, in spatiul celest, und e se intilni Cll demanul inaripat. Transfera fiiptura lui In timpul tratamentulu i, conform regulei, asupra mea. Eram deci automat amenintat cu moartea, ca orici ne care ar fi incercat s-o convinga sa dUeli 0 existenta umana normaEi. Prin pov estirea ei ilin~elase intrucitva pe demon in favoarea mea ~i se legase astfel de 0 fiima terestra. De aceea, putu sa se into area 10. viata ~i chiar sa se disat oreasca. Eu insumi am vazut de atunci suferinta bolnavilor mintali eu alti ochi,

caci acum aveam cuno~tinta :;;i despre evenimentele importante ale trairii lor interioare. 142

Adesea sInt mtrebat despre metoda mea psihoterapeutica sau anaIitica. Nu pot da un raspuns univoc. Terapia difera de la caz la caz. Daca un medic imi spune ca " urmare~te" strict 0 "metoda" sau alta, atunci am indoieli in ceea ce privqte efe ctul terapeutic. Se vorbe~te in literatura de specialitate atit de mu!t despre r ezistenra pacientului, indt aproape ri se creeaza senzatia ca psihiatrul incearc a sa-i impuna ceva, dnd, de fapt, forte1e tamaduitoare ar trebui sa creasdi in m od firesc din el. Psihoterapia ~i analizele sint atit de diferite precum indiviz ii umani. Eu 11 tratez pe fiecare bolnav pe cit de individual posibil, caci solu tia problemei este intotdeauna una individuala. Reguli general valabile se pot s tabili numai Cllm grana salis. Un adevar psihologic este doar atunci valabil, dn d poate fi ~i inversat. 0 solutie care pentru mine nici nu intra in discutie poa te fi pentru a!tcineva tocmai cea co recta. Bineinteles ca un medic trebuie sa c unoasca pretinsele "metode". Dar el trebuie sa se fereasca sa se fixeze pe 0 anu mita cale de rutina. Ipotezele teoretice SInt de aplicat daar cu prudent.!i, Ast azi pot fi valabile, miine ar putea fi inlocuite cu a!tele. In analizele mele el e nu joaca nici un 1'01. In mod foarte intentionat eu nu sint sistematico Pentru mine nu exist a fata de individ decit intelegerea individuala. Este nevoie pent ru fiecare pacient de un alt limbaj. Astfel, eu pot fi auzit vorbind intr-o anal iza in limbaj adlerian, in alta, fo!osind limbajul freudian. Punctul decisiv est e di eu, ca om, stau fata in fata cu un aIt om. Analiza este un dialog care nece sita doi parteneri. Analistul ~i pacientul stau unulin fata celuilalt - ochi in ochi. Medicul are ceva de spus, dar ~i pacientul are. Cum in psihoterapie esenti alul nu este sa se "aplice 0 metoda", studiul psihiatric singur nu ajunge. A tre buit ca eu iilsumi sa mai lucrez mult pina sa obtin materialul necesar psihotera piei. Inca din 1909 am realizat ca nu pot trata psihozele latente, daca nu Ie in teleg simbolistica. Atunci am inceput sa studiez mitologia. In cazul pacientilor cultivati ~i inteligenri, psihiatrul are nevoie de mai mult dedt simplele cuno~ tinte de specialitate. EI trebuie sa inteleaga, eliberat de toate presupunerile teoretice, ce-l determina si zbuciuma in realitate pe bolnav, a!tfel treze~te re zistente superflue. Doar nu se pune problema confirmarii unei teorii, ci aceea d e a face in a~a fel, indt un pacient sa se inteleaga pe sine insuSi, in c:,litat

e de individ. Acest lucru nu este insa posibil fad comparatia cu punctele de ved ere colective, despre care doctorul ar trebui sa aiM cuno:;;tinta. Pentru aceast a nu este suficienta 0 143

simpla formatie medicala, caci orizontul sufletului omenesc cuprinde infinit mai multe dedt cellimitat al cabinetului de consultatie al doctorului. Sufletul est e cu mult mai complicat ~i mai inaccesibil dedt trupul. EI e, ca sa zic a~a, ace a jumatate a lumii care exista numai In masura In care omul devine con~tient de ea. De aceea, sufletul nu este doar 0 problema personala, ci una universala, iar psihiatrul are de-a face cu 0 lume Intreaga. Astazi, acest lucru se poate vedea mai c1ar ca oridnd In trecut: pericolul care ne ameninta pe toti nu vine de la natura, ci de la om, de la sufletul individului ~i al celor multi. Alterarea psi hica a omului este pericolul! Totul depinde de funqionarea corecta sau incorecta a psihicului nostru. Daca In zma de azi anumiti oameni I~i pierd capu!, atunci explodeaza 0 bomba cu hidrogen! Psihoterapeutul nu trebuie Insa sa-llnte1eaga nu mai pe pacient; la fel de important este sa se Inteleaga pe sine. Conditia sine qua non a pregatirii sale este de aceea propria analiza, a~a-zisa analiza didact ica. Se poate spune ca terapia pacientului Incepe la medic; doar daca acesta ~ti e cum sa se descurce cu sine ~i cu propriile sale probleme, 11 poate Invata ~i p e bolnav cum s-o faca. Dar numai atunci. In analiza didactica, medicul trebuie s a Invete sa-si cunoasca sufletul ~i sa ~i-l ia In serios. Daca nu este capabil, nici pacientul n-o sa Invete sa faca a~a. I~i pierde Insa astfel 0 bucata din su flet, dupa cum ~i medicul ~i-a pierdut bucata de suflet pe care n-a i'nvatat s-o cunoasca. De aceea nu este suficient ca doctorul sa-si Insu~easca i'n analiza d idactica un sistem de concepte. In calitate de analizatl, el trebuie sa realizez e ca analiza II prive~te pe el personal, ca ea este 0 bucata de viata reala ~i n u o metoda care poate fi Invatata pe dinafara (In sensul literal !). Medicul sau terapeutul care nu pricepe acest lucru In analiza sa didactica va trebui sa pla teasca mai tlrziu scump. Exista, ce-i drept, ~i a~a-numita "mica psihoterapie", dar In analiza propriu-zisa este solicitat omul In Intregime, cu toata personali tatea lui, atlt pacientul, elt ~i medicul. Sint multe cazuri care nu pot fi vind ecate fara ca medicul sa se implice pe sine. Ci'nd e yorba despre lucrurile impo rtante este hotarltor daca doctorul se considera pe sine ca 0 parte a dramei sau daca ramlne I Jung foJose~te termenuJ Analysand, redat In limba romana de unii speciaJi~ti p rin "anaJizat", de al\ii prin "analizand", In franceza prin analyse, iar In engJ eza prin analysand (n. t.)

144

la distanta, drapindu-se in autoritatea sa. in marile crize ale vietii, in clipe le supreme, dnd se pune problema de a fi sau a nu fi, micile artificii sugestive nu pot fi de folos; atunci este solicitat medieul cu intreaga sa fiima. Terapeu tul trebuie sa-~i dea in orice moment seama cum reaqioneaza el insu~i la eonfrun tarea eu pacientul. Doar nu reaqionam numai eu con~tiinta, ci trebuie sa ne ~i i ntrebam intotdeauna: "Cum traie~te subcon~tientul meu situatia?" Trebuie, a~adar , sa cautam sa ne intelegem visele, sa ne acordam cea mai metieuloasa atentie ~i sa ne observam pe noi in~ine la fel ca ~i pe pacient, in caz contrar intregu! t ratament poate da gre~. Vreau sa va dau un exemplu in acest sens. Aveam odata 0 pacicl1ta. 0 femeie foarte inteligenta, careimi parea insa din anumite motive pu tin dubioasa. La inceput, analiza s-a desfaf;lurat bine, dar dupa dtva timp am a vut senzatia di nimere am mereu alaturi in interpretarea viselor ~i am crezut ca rem arc ~i 0 banalizare a discutiei dintre noi. Am hotarit deei sa vorbesc eu p aeienta mea despre asta, mai ales ca, bineinteles, niei ei nu-i scapase faptul c a eeva nu era in regula. lata ce vis am avut in noaptea premergatoare urmatoarei ei vizite: Ma plimbam pe 0 ~osea, printr-o vale, in lumina soarelui de amurg. i n dreapta se ridica 0 colina abrupta. Sus se afla un castel, iar pe tumul eel ma i inalt ~edea 0 femeie pe un soi de balustrada. Pentru a 0 putea vedea bine, tre buia sa dau capu! tare spre spate. M-am trezit eu 0 senzatie dureroasa in ceafa, un fel de cIreel. Inca din vis reeunoscusem ca femeia era pacienta mea. Interpr etarea mi-a fost limpede indata: daca in vis trebuia sa privesc astfel de jos in sus spre pacienta mea, probabil ca in realitate 0 privisem de sus. Doar visele sint compensari ale atitudinii con~tiente. I-am descris visul ~i i-am comunicat interpretarea mea, ceea ce avu drept consecinta 0 modificare imediata a situatie i ~i tratamentul i~i relua fluxul normal. In calitate de medic, sint obligat sa ma intreb mereu ce fel de mesaj imi aduce pacientul. Ce inseamna pacientul pentr u mine? Daca el nu inseamna nimie pentru mine, n-am niei un punct de atac. Aqiun ea medieului are efeet numai aeolo unde este atins, este afectat el insu~i. "Num ai eel ranit vindeca." Daca insa medicul poarta 0 masca, 0 persona 1, asemenea u nei armuri, munea sa ramine fara efect. Eu imi iau pacientii in serios. Poate ca ~i eu 1

V. termenulln Glosar (11. t.). 145

sint pus, la fel ca ~i ei, in fata unei probleme. Adesea se intimpIa ca bolnavul sa fie exact plasturele potrivit pentru locul ~i punctul slab al medicului. De aici se pot na~te situatii dificile ~i pentru doctor - sau tocmai pentru el. Fie care terapeut ar trebui sa aiba 0 posibilitate de control printr-o terta persoan a, spre a lua cuno~tinta de inca un punct de vedere. Chiar ~i papa are un duhovn ic. Eu ii sfiituiesc intotdeauna pe anali~ti: "Sa aveti un duhovnic , barbat sau femeie!" Ciki femeile sint deosebit de inzestrate pentru a~a ceva. Ele au deseor i o intuitie excelenta ~i 0 putere critica ascutita ~i pot ghici jocul barbatilo r ~i eventual ~i intrigile animei lor. Ele vad aspecte pe care barbatul nu Ie se sizeaza. De aceea inca nici 0 femeie n-a fast convins,a ca barbatul ei ar fi Sup raomul! Daca cineva are 0 nevroza, e de inteles ca se supune unei analize; daca este insa "normal", nu se vede silit s-o faca. Dar va pot asigura ca am trecut p rin experiente uimitoare cu a~a-numita "normalitate": Odata, de exemplu, am avut un elev pe deplin "normal". Era medic ~i a venit la mine cu recomandarile cele mai bune din partea unui vechi coleg. Fusese asistentul lui ~i ii preluase mai t irziu c1ientela. Ayea un succes normal, 0 c1ientela normala,.o sotie normala, ni ~te copii normali, locuia intr-o casuta normal a dintr-un ora~el normal, avea un venit normal ~i probabil ~i 0 hrana normal a ! V oia sa devina analist. I-am sp us: - ,$titi ce inseamna asta? Inseamna ca mai intii trebuie sa va cunoa~teti pe dumneavoastra in~iva. Instrumentul sinteti dumneavoastra in~iva. Daca nu sintet i a~a cum trebuie, atunci cum poate pacientul sa devina el ~a cum trebuie? Daca nu sinteti convins, atunci cum 11 puteti convinge pe el? Dumneavoastra sinteti e el care trebuie sa fie adevarata substanta. Dar daca nu sinteti, atunci sa va aj ute Dumnezeu! Atunci yeti induce bolnavii in eroare. Trebuie deci intii ~i-ntii sa acceptati sa fiti analizat 0 data dumneavoastra. Omul a fost de acord, insa a adaugat pe data: - N-am nimic problematic sa va povestesc! Asta ar fi trebuit s a ma puna in garda. - Bun, atunci ia sa va examinam visele, i-am spus. - Eu n-am vise, mi-a replicat. Eu: - In curind 0 sa aveti. 146

Altul ar fi visat probabil chiar in noaptea urmatoare. El nu-~i putu am inti ins ade nici un vis. Continua a~a timp de vreo paisprezece zile, ceea ce incepu sa m a cam nelini~teascii. In cele din urma veni un vis impresionant. Visa eli mergea cu trenul. Trenul avea intr-un anumit ora~ 0 oprire de doua ore. Intrucit acest ora~ ii era complet necunoscut ~i ar fi dorit sa-l cunoascii, 0 pomi spre centr u. Acolo gasi 0 casa medievala, probabil primaria, ~i intra in ea. Striibatu cor idoare lungi ~i pa~i in mcapeli frumoase, pe ai ciiror pereti atimau tablouri ve chi ~i goblenuri minunate. De jur-imprejur se aflau obiecte vechi ~i pretioase. Deodata constata ca se facuse mai intuneric ~i soarele apusese. Se gindi: "Trebu ie sa ma intorc la gara!" In acel moment realiza cii se ratacise ~i nu mai $tia pe unde era ie~irea. Se sperie ~i i~i dadu in acela.';)itimp seama ca nu intilni se nici tipenie de om. 1ncepu sa se alarmeze ~i iuti pasul, in speranta de a da peste cineva. Dar nu intllni pe nimeni. Apoi ajunse la 0 u~a mare ~i se gindi, r iisuflind u~urat: "lata ie~irea!" Deschise u~a ~i descoperi cii ajunsese intr-o camera uria~a. Era atit de intuneric, incit nu putea deslu~i nici macar peretele de vizavi. Se sperie rau de tot ~i alerga prin incaperea mare ~i goala, spermd sa gaseascii pe partea cealalta a salii u~a de ie~ire. Atunci vazu - exact in mi jlocul camerei - ceva alb pe jos ~i, apropiindu-se, descoperi ca et;.aun copil i diot, in virsta de vreo doi ani. $edea pe 0 olita de noapte ~i se rnInjise cu fe cale. In acea c1ipa se trezi cu un tipat, intr-o stare de panica. Acum ~tiam suf icient: era 0 psihoza latenta! Trebuie sa va spun cii am nadu~it tot, incercind sa-l fac sa iasa din vis. M-am straduit sa-i infati~ez visul pe cit de inofensiv posibil. N-am intrat deloc in amanunte. Visul relateaza aproximativ urmatoarele : Calatoria cu care incepe este ciilatoria la ZUrich. Acol0 ramine insa doar scu rt timp. Copilul din centru este el insu~i pe vremea cind avea doi ani. Pentru c opiii mici, astfel de maniere proaste sint, ce-i drept, ceva neobi~nuit, dar pos ibil. Fecalele Ie atrag interesul, caci sint colorate ~i au miros! and un copil cre~te la or~, eventual ~i intr-o familie severa, a~a ceva se poate mtimpla cu u ~urinra 0 data. Dar acel medic, persoana care a visat, nu era copil, era adult. Tocmai de aceea, imaginea oniridi din centru constituia un simbol nefast. Cind m i-a istorisit visul, m-am lamurit di normalitatea sa era 0 compensare. prinsesem in ultima clipa, pe ultima suta de metri, ciici psihoza lui latenta era pe cale sa izbucneasca ~i sa devina manifesta. Faptul trebuia impiedicat. In cele din u rma am

II 147

izbutit sa gasesc, cu ajutorul unuia dintre visele sale, un mijloc plauzibil spr e a pune capat analizei didactice. Pentru acest sfir~it ne-am fost reciproc foar te recunoscatori. Am Tacut In ~a fel, lndt sa nu afle nimic des pre diagnosticul meu, dar pesemne ca lntelesese ca se apropia 0 stare fatal a, dnd fu ln~tiintat de un vis ca era urmarit de un bolnav mintal periculos. Indata dupa aceea, se l ntoarse acasa. N-a mai atins niciodata incon~tientul. Tendinta sa spre normalita te corespundea unei personalitati care, prin confruntarea cu incon~tientul, nu s -ar fi dezvoltat, ci doar ar fi explodat. Aceste psihoze latente slnt les beres noiresl ale psihoterapeutilor, caci adesea slnt foarte greu de recunoscut. In ca zurile respective este extrem de important sa se lnteleaga visele. Ajungem astfe l la problema analizei Tacute de nespeciali~ti. Am sustinut punctul de vedere ca ~i aceia care nu slnt medici sa poata studia psihoterapia ~i s-o exercite, dar In cazul psihozelor latente pot u~or nimeri pe de laturi. De aceea slnt adeptul ideii ca profanii sa lucreze ca anali~ti, dar sub controlul unui medic specialis t. De lndata .ce au cea mai mica nesiguranta, ar trebui sa-i ceara sfatul. Chiar ~i pentru medici este adesea dificil sa recunoasca 0 schizofrenie latenta si so trateze, darmite pentru un amator. Insa eu am constatat tot ~ereu din experien ta: nespeciali~tii, care s-au ocupat ani lntregi de psihoterapie ~i care au trec ut ei ln~i~i printr-o analiza, ~tiu ceva ~i slnt capabili de ceva. La asta se ad auga faptul ca nu exista suficienti medici care practica psihoterapia. Aceasti'i meserie necesita 0 pregatire foarte lndelungata ~i temeinidi ~i 0 cultura gener ala, pe care numai foarte putini Ie poseda. Relatia dintre medic ~i pacient poat e - mai cu seama daca intervine un transfer (Ubertragung) din partea pacientului asupra medicului sau 0 identificare mai mult sau mai putin incon~tienta lntre m edic ~i pacient - sa duca ocazionalla fenomene de natura parapsihologica. Am lnt llnit de mai multe ori astfel de situatii. Deosebit de impresionant mi se pare c azul unui pacient pe care-l scosesem dintr-o depresiune psihogeha. Dupa aceea sa lntors acasa ~i s-a casatorit, mie lnsa sotia lui nu mi-a placut. Clnd am vazu t-o prima data, m-a cuprins un sentiment nelini~titor. Am observat ca-i eram ca un ghimpe In ochi din cauza influentei pe care 0 exercitam asupra sotului ei, ca re-mi era recunoscator. Se I Co~maruri, lucruri detestabile, lucruri care te persecuta (n. t.).

1l1tlmpla frecvent ca femei care nu-si iubesc barbatul cu adevarat sa fie ge!oase 91sa-i distnlg~i prieteniileo Ele vor ca el sa Ie aparLina ell to tul, tocmai pentm cii de insele nu-i apartin. Simburele oricarei gelozii este 0 !ipsa de dragoste. Atitudinea femeii reprezenta pentru paeient 0 impovarare neob isnuita, careia nu putea sa-i faea fata. La un an dupa disawrie ajunse iads! int r-o stare depresiva, din cauza presiunii sub care trala. Convenisem ell prevazin d aceasta posibilitate - sa intre in eu mine imediat cum ar fi remarcat 0 scMere a bunei sale dispozitii. Neglija msa sa procedeze astfel, nu fara ca nevasta iu i sa fi al/ut aici un aport, bagatelizindu-i depresiunea. Nu-mi dadu nie! un sem n. el perioada aceea fusesem jnvitat sa tin 0 prelegere la B. Am :ljuns 1a hotel pc 1a miezul nopth, did cinasem dupa conferinta :;u prieteni, ~i m-am bagat indata in pat. Am mai stat 1nsa mult timp treaz. Pe la vreo doua - probabil c3.tocmai ado rmisem - m-am trezit speriat. convins ea intrase cineva la mine in camera; am al /ut ~i impresia ca usa ar fi fast deschisa in mare grab?h Am aprins irnediat lum ina, dar n-am vazut nimic, I\r1i-a trecut prin minte ca ;) Ii gre~it cineva u~a ~i m-am uitat de-a lungul coridomlui, lilsa aeolo era 0 tikere de morrninL "Ciud at, lTI-am gindit, totusi a intrat cineva in cameri:t!" Apoi am iilcercat sa-mi amintesc exact ce se Intimplase ~i mi-a revenit in rnemorie ca ma trezisem din p ricina unei duren surde, ca ~i cum s-ar fi lovit eeva de fmntea mea; care ,,-ar fi ciocnit de partea din spate a craniului men. - In ziua urm~toare am primit 0 telegrama ca aeel padent se sinncisese. I~i zburase creierii. Mai tirziu am afla t ca glontu1 i se oprise in peretele poste-rior al craniului. La acest eveniment a fost vorba de un fenomen pur sincro!listie1, cum se poate remarca nu rareari in raport eu 0 situatie arhetipala - in cazul de fafa, moartea. Prin relativizar ea timpului ~i a iD incoD~tient este positil ca eu sa fi perceput ceva ce avu:;e se loc in realitate in ell totul aWl parte. Incon~tienml colectb/ este comun tut ufor, e.ste fundamentul a ceea ce anticii desemnau "simpatia tuturor luerurilor" . In acest caz, incon~tientul meu ~tiuse des pre starea pacientului meu. Toat3. seam mii Sl'm'(lsern ciudat de nelini$tit $i de nerves, intr-un mod foarte de di sDozitia mea obi~nuiHl. . in Glos8.r tennenul sincronicitare (fl. t.).

Incerc niC10data sa con"ttresc un toln.av la ce\:a ~l nu exercit asupra 1ui nie] un fel de presiuni. Ceea ce m:1 intereseaza Inainte de toate este Cd pacicntul S2l djunga sa aiba propria sa conceptie. Un pagin devine 18. rnint un ps,gln. un cre~tin un cre~tin~ iar un evreu un evreu. dJ.c~~ asta corespunde destinului sa u, 1mi anlintesc bine de cazui unei e\Te-ice pierduse credinta. 'fatui Incepu el l un vis de-al rneu, in care 0 fats. tlnara, pe care n-o cuno~t~am, veni 13 mine 111 calitate de pacienta. 1mi infa~i~a cazul ei Si~ in tin'lp ce povestea~ illa gindeam: .-(]inte1eg deloc. Nu pricep despre ee e vorba!" Dar deodata 1mi treeD prin minte di ar fi putut avea un complex patern neobisnuit. Aeesta fu visul. r\rU doua zi, In agenda mea era trecut: consultatie. ora patru. Aparu () rata t1:nara . 0 evreica, fiiea unui bancher bogat, DostimiL eleganta ~i -foarte inteIigenta. Facuse. deja 0 d&r 111cdicul suferise un transfer asupra ei ~i 0 implora in cel e din unTIa sa. nu mai vina 1a el, de team a ea ea 53. nu-i distruga casnicia. F ata avea de ani de zile 0 serioasa ne\/fozu anxioasiL c;ar;~ .l~ binelnteles ca se agra\,ra In urrna acestei experiente. j\rn ell anamneza, fara a descoperi 1nsa eeva deosebit. Era 0 c\reica occidentaUi adaptat?~j ilunl1nata pi'Q3.l.'n TI1aduva oaselor. Iviai intii, nu i-am putut intelege caw!. Brusc, mi -a trecut prin glnd visul avut ~i an1 reflectat: "Doamne Durrirlezeule~ e rata ~ iceea din'\-" is !~' Cum n-arn putut depista Ia ea nie: uffi1a de conlplex flm i ntrebat-o, a~a cum obisnuiesc s;'i procedez in astfel de cazuri, despre bunieul ei. Am vazut cum a inchis oehii pret de 0 clipa ~i am ~tiut pe loc: aiei e huba! Am mgat-o deei sa-mi povesteasci.'i despre bunicul ei ~i am aflat di fusese rab in ~i apaninuse nnd seete evreieilti. - Va. referij:i 10. hasidiei I? am intreba t-o. Mi-a raspuns ca da. Am intrebat-o mai departe: - Dad. a fost rabin, 0 fi fa st poate chiar tadic2? Ea: -- Do., se spune di ar fi fost un fe1 de snnt 'ii ca ar fi avut daml previziunii . .oar toate astea sint prostii! Doo.r nu exista a'ia eeva! 1 Adepti ai hasidismului, mi~care populara religioasa evreiasca, ini(iata de Isr ael Baal-Sem in secolul al XVIII-lea (II. t.). 2 Tadic = om drept, onest si foar te evlavios. Denumire ce se dadea si rabinilor hasidici (n. t.).

Incheiasem astfel anamneza ~i In~elesesem povestea neVfDZei pe care i-am ~i e:pl icat-o: -- A~CUIl1 0 sa './~l.spun ce\"{ice s-ar putea sa nu in stare sa accepta ti; BunicuI dumne(:l'voastra a fast un Tadll dumneavoastra a renegat credinta iu daiciL A trAdat secretul ~i I-a uitat pe DUlnnezeu. Iar durnneavoastra aveti ace asta nevroza, pentru ca suferiti. de frica de Dumnezeu! p.~sta0 lovi ca un trasn et! In noaptea urmatoare am avut din nOll un vis: In casa mea se dadea 0 recepti e, ~i iata, fata era ~i ea prezent~L Se indrepta spre mine ~i ma intreba: "N-ave ti 0 umbrela? Ploua atit de tare." Am gash intr-adevar 0 umbreEi, am tot mo~mond it eu degetele ea s-o deschid Si am vrut s~ci-o dau. Dar ee s-a intimplat atunci ? In lac sa i-o Intind simplu, i-am inmlnat-o ca unci zeitati, stind in geD.unch l in fata ei : I-am povestit aceSf Si in opt zile nevroza ei a disparut.! Visul mi-a aratat C3. l1U era exclusiv 0 persoana superficia13., ci ca sub aceast3. su prafata zacea 0 sfinta. Dar eo. n-avea nici un fel de reprezentari mitologice ~i de aceea esentialul in eo. TIU izbutea sa se exprime. Toate intentiile ei se or ientau in directia flirtului, a toaletelar ~i a sexualitatii, pentru ca altceva TIn stia. Cunostea daar intelectul ~i traia 0 viata lipsita de sens. In realitat e era un capll al Domnului care ar fi trebuit sa implineasca voima Sa tainica. A trebuit sa trezese in eo. idei mitologice si religioase, caei facea parte din c ategoria acelor oameni de 10. care se cere activitate spiritualiL Astfel, viata ei capati' un sens - si nid unna de nevroza! La acest eaz n-am apEcat 0 "metoda", ci intuisem prezenta nunlcJ>~ului. I-arTI explicat pacientei acest lucru, ceea ce a dus la vindecarea ei. Aiei [l-a fast vorba de a metoda; ce a contat a fast frica de Dun1nezeu. Am constatat adesea ca oamenii se rrnbolnavesc de nervi atun ei cind se muJtumesc eu raspunsuri insuficiente sau false 10. intrebarile vieJ;i i. Ei cauta pozitie, casatorie, reputatie, sueees exterior si bani si dmin nefer iciti Si nevrotici, chiar daca au obtinut ee cautau. Asemenea oameni 51.'1tncles tati de obicei Intr-o prea mare i ingustim.e spirituaiit Viata lor !1-are destul continut, n-are sens. Daca pot evolua catre a personalitate mai euprinzatoare, de cele ! Cazul se deosebe~te de rnajoritatea celorlalte de acest gen prin durata scurta a tratarnentului (A. 1.). 151

mai multe ori Ie inceteaza ~i nevroza. De aceea, idee a de dezvoltare a avut pen tru mine de la bun inceput cea mai mare insemnatate. Majoritatea pacientilor mei nu consta din oameni credincio~i, ci din aceia care i~i pierdusera credinta. La mine veneau "oile ratacite". Omul credincios are ~i azi prilejul sa triiiasca i n biserica simbolurile. Sa ne gindim la evenimentul slujbei, al botezului, la im itatio Christi ~i la multe altele. Dar a trai ~i simti astfel simbolul presupune participarea vie a credinciosului, iar ea ii lipse~te foarte des omului din ziu a de azi. In asemenea cazuri sintem redu~i la a observa daca incon~tientul nu pr oduce spontan simboluri care inlocuiesc ceea ce lipse~te. Atunci insa tot mai ra mine deschisa intrebarea daca un om, care are astfer de vise sau viziuni, este c apabil sa Ie inteleaga sensul ~i sa-~i asume consecintele. Am descris un asemene a caz in Uber die Archetypen des kollektiven Unbewuflten1 (Despre arhetipurile i ncon$tientului colectiv). Un teolog avea un vis care se repeta destul de des: Vi seaza ca sta pe 0 coasta de deal, de unde are 0 vedere frumoasa asupra unei vai adinci ~i cu paduri dese. ~tie ca pina atunci ceva I-a tot retinut sa mearga aco lo. De asta data insa, vrea sa-~i duca planulla indeplinire. Cind se apropie de lac, atmosfera devine ciudata ~i, deodaHi, 0 boare u~oara de vint adie peste sup rafata apei, care se increte~te ~i se intuneca. Se treze~te cu un tipat de spaim a. Visul pare mai intii de neinteles; dar, ca teolog, el ~i-ar fi putut aminti d e fapt de "ele~teul" ale carui ape erau mi~cate de un vint brusc ~i in care erau scufundati bolnavii - ele~teul Bethesda. Un Inger pogoara ~i atinge apa, care c apata astfel puteri tamaduitoare. Adierea u~oara de vint este pneuma, care bate unde vrea. ~i asta ii provoaca 0 teama de moarte celui care viseaza. Se sugereaz a 0 prezenta invizibila, un numen, care traie~te prin sine insu~i ~i in fata car uia omul este cuprins de fiori. Pacientul D-a acceptat dedt cu greu asocierea cu ele~teul Bethesda. 0 refuza deoarece astfel de lucruri apar numai in Biblie ~i, eventual, in predica de duminica dimineata. N-au nimic de-a face eu psihologia. Oricum, des pre Sfintul Duh se vorbqte doar in ocazii festive, dar El nu este i n nici un caz un fen amen a carui experienta 0 poti face. Eu ~tiu ca omul care a visat ar fi trebuit sa-~i domine frica ~i, ca sa zic a~a, sa-~i depa~easca pani ca. Insa eu nu insist niciodata

1 Uber die Archetypen des kollekliven Unbewufllen, 1935, In Ges. Wake lX/l, 1976 (11. ed. germ..).

cind cineva nu este dispus sa mearga pe propriul Sall drum !?isa preia partea lu i de responsabilitate. Nu slnt de acord cu presupunerea ieftina ca nu este yorba despre "nimic altceva" dedt rezistente obi~nuite. Rezistentele - mai ales daca sint indJrjite merita atentie, pentru ca adesea ele reprezinta avertismente care nu vor sa fie trecute cu vederea. Remediul poate fi 0 otrava pe care nu 0 supor ta oricine sau 0 operatie care are efect mortal, daca este contraindicata. Daca se pune problema triiirii interioare, daca intra in discutie ceea ce este cel ma i personal Intr-o fiinta, atunci majoritatea oamenilor se sperie ~i multi 0 iau la goana. A~a s-a intimplat !?icu acest teolog. Sint bineinteles con~tient de fa ptul ca teologii se afla intr-o situatie mai dificila decit altii. Pe de 0 parte sint mai aproape de elementul religios, pe de aha, mai strins legati prin Biser ica ~i dogma. Riscul trairii interioare, aventura spirituaIa, este strain eelor mai multi oameni. Posibilitatea ca ar fi 0 realitate psihicii este anatema. Treb uie sa aiba un fundan1ent "supranatural" sau cel putin "istorie" - dar psihic? I n fata acestei intrebiiri izbucne~te adesea un dispret pe cit de nebanuit pe ati t de profund al sufletului. In psihoterapia actuala i se pretinde freevent medic ului sau psihoterapeutului sa "insoteasca pas cu pas", pentru a spune lli?a, pac ientul ~i afectele sale. Eu nu consider ca aceasta cale este intotdeauna cea cor ecta. Uneori e necesara ~i interventia activa din partea doctorului. Intr-o zi s e prezenta la mine 0 doamna din inalta nobilime, care avea obiceiul sa-!?i palmu iasdi angajatii, inclusiv pe medicii ei. Suferea de nevroza obsesionala (Zwangsn eurose) ~i fusese in tratament intr-o clinidi. Fire~te ca-i aplicase medicului-~ ef palma de rigoare. In ochii ei nu era, in definitiv, decit un valet de chambre de un rang ceva mai malt. Doar 11 pliitea, nu-i a~a?! El 0 trimise atunci la un alt medic, ~i acolo povestea se repeta. Intrucit cucoana nu era, la drept vorbi nd, nebuna, ci trebuia doar tratata cu manu~i, doctorul se V3zU pus in incurcatu ra ~i 0 trimise la mine. Era 0 persoana foa.rte impunatoare, iDalta de ~ase pici oare - v-a spun eu, asta era capabila sa bata, nu gluma! I~i facu deei aparitia ~i purtaram 0 discutie cum nu se poat . una ~i civilizata. Apoi sosi momentul ci od trebui ~-' spun ceva neplacu. an furioasa la mine, amenintindu-m" ca ma pocne ~te. Am sarit ~ u in picioare ~i i-am spus: 153

-Bun, dumneavoastdi sinteti doamna, dumnea'J6astrii loviti prima - ladies first ! Da' dupa aia dau eu! ~i vorbisem serios. Cazu inapoi pe scaun, prYfu~indu-se e fe ctiv sub ochii mei. - A~a ceva nu mi-a spus inca nime " se lamenta. Insa din cli pa aceea, terapia dev 1 eficienta. Ceea ce-i treb ia acestei 'ente era reaqia ba rbateasca. In acest caz ar fi fost to eronat s-o "insotesc pas cu pas". Nu i-ar fi folosit citu~i de putin. Suferea de 0 nevroza obsesionala, fiindca nu-~i pute a impune sie inse~i ingradiri morale. Un or astfel de oameni Ii se impun limite de catre natura - tocmai prin simptomele compulsive. Am efectuat odata, cu ani i n urma, 0 statistica a rezultatelor tratamentelor mele. Nu mai tin minte cifre e xacte, insa, exprimindu-ma cu precautie, 0 treime a fost intr-adevar vindecata, 0 treime a cunoscut 0 ameliorare apreciabiHi ~i 0 treime n-a fost influentata iI i mod esenrial. Dar tocmai cazurile neameliorate sint greu de judecat, pentru ca multe lucruri se realizeaza ~i se inteleg doar dupa ani ~i abia atunci pot deve ni ~i eficace. De dte ori mi s-a intimplat ca fo~ti pacienri sa-mi scrie: "Abia dupa ce au trecut zece ani de cind am fost la dumneavoastra am realizat ce s-a p etrecut de fapt." Am avut citeva cazuri, purine la numar, in care pacientul m-a parasit, iar foarte rar a trebuit eu sa expediez un bolnav. Dar ~i printre ace~t ia s-au gasit unii care mi-au trimis ulterior relatari pozitive. De aceea, este deseori dificil sa se traga concluzii in legatura cu succesul unui tratament. In viara unui medic este ceva firesc ca in decursul activitarii sale practice sa i ntilneasca oameni care sa aiba importanra ~i pentru el insu~i. El intilne~te per sonalitari care, spre fericirea sau nefericirea lor, n-au trezit niciodata inter esul publicului ~i totu~i - sau tocmai de aceea - poseda ni~te dimensiuni neobi~ nuite; sau sint oameni care au trecut prin evolurii ~i catastrofe fara precedent . Uneori e yorba despre talente ie~ite din com un, carora un altu1 ~i-ar putea c onsacra intreaga viata intr-un entuziasm inepuizabil, dar care aici sint implant ate intr-o dispozitie psihica atlt de ciudat de nefavorabiUi, incit nu ~tii daca ai de-a face cu un geniu sau cu un caz de dezvoltare fragmentara. Nu rareori se intimpla sa infloreasca in conditii improbabile bogatii ale sufletului, pe care n-ai

fi banuit niciodata cii Ie vei Intilni In platitudinea vietii sociale. Rapoftul necesar pentru ca psihoterapia sa fie eficienta nu-i Ingaduie medicului sa se su straga impresiilor puternice provocate de sui~urile~i cobori~urile oamenilor suf erinzi. Acest raport consta In comparatia ~i adaptarea permanenta, in confruntar ea dialectidi a celor doua realitati psihice care slnt opuse una alteia. Dad!, d intr-un anume motiv, aceste impresii nu au efect la unul sau la altul, atunci pr ocesul psihoterapeutic.. va ramlne fara rezultat ~i nu se va realiza nici 0 schi mba re. Daca doctorul ~i pacientul nu devin 0 problema unul pentru celalalt, atunci nu se va giisi nici raspunsul. Printre pacientii ~a-zis nevrotici din ziua de az i, nu slnt putini la numar cei care pe vremuri nu ar fi ajuns nevrotici, adicii In conflict cu ei In~i~i. Dacii ar fi trait intr-un timp ~i un mediu in care omu l era inca legat prin mit de lumea striimo~ilor ~i, astfel, de natura traita ~i nu doar viizuta din exterior, atunci ar fi fost crutati de dezbinarea cu propria lor persoanii. Este vorba despre oameni care nu suporta pierderea mitului ~inu gasesc nici drumul spre 0 lume pur exterioara, adicii spre imaginea asupra lumii furnizata de ~tiintele naturii, nici nu sint satisIacuti de jocul cu cuvintele -joc intelectual al fanteziei care nu are citu~i de putin a face cu intelepciun ea. Aceste victime ale sciziunii suflete~ti a vremii noastre slnt ni~te simpli " nevrotici facultativi", Care scapa de aparentul element bolnavicios de Indata ce dispare golul care se cascase intre eu ~i incon~tient. Cine a trait adlnc aceas ta scindare cu propria fiinta este ~i cel mai in masura sa dobindeascii 0 Inteie gere mai bun a a proceselor psihice incon~tiente ~i sa evite prirnejdia aceea ti picii ce-l ameninta pe psiholog, cea a inflarieiJ. Cine nu cunoa~te din proprie experienta efectul numinos2 al arhetipurilor va scapa cu greu de a.cest efect ne gativ, daca este confruntat cu el in praxi. EI va supraaprecia sau subaprecia, I ntrucit poseda acum doar 0 notiune intelectuala, nu insa ~i 0 masura empiricii. Aici Incep - nu numai pentru medic - acele cai gre~ite ingrijoratoare, dintre ca re prima este Incercarea de a domina totul prin intelect. Ea serve~te scopului t ainic de a se sustrage efectului arhetipal ~i astfel a v tei experiente, in favo area unei lumi conceptuale arti . iale, aparen igure, dar numai bidimensionale, care ar dori 1 2 termenulln Glosar\(n. t.). V. In Glosar termenul Auminosum (11. t.).

'"

, ( .... I ... sa acopere cu nI~te notmnI a~a-ZIS care r r .. Itatea vIetH. D ep Ias area catre onceptualli ia experientei stanta ~i 0 canfera unui simplu nume, 're de acum A 0 este pus In locul realitatii. Nimeni nu se simte in atorat fata de u n concept, ~i tocmai acesta este avantajul cautat, care promite protectie contra experientei. Spiritul nu triiie~te insa in natiuni, ci in fapte ~i realitati. N imic nu se obtine doar prin cuvinte, totu~i acest procedeu este repetat la infin it. Dintre pacientii cei mai dificili ~i nerecunoscatori fac de aceea parte, dup a experienta mea, pe lInga mincina~ii abi~nuiti, pretin~ii intelectuali; caci la ei, mina dreapta nu ~tie ce face cea stinga. Ei cultiva a psihologie a comparti ments. Cu un intelect care nu este cantrolat prin nici un sentiment se poate sol utiona orice - ~i totu~i, iata ca se instaleaza nevroza. Intilnirea Cll analizatii mei ~i confruntarea cu fenomenul psihic, pe care ei ~i pacientii mei mi I-au prezentat Intr-o succesiune inepuizabiHi de imagini, m-au invatat infinit de multe lucruri, nu doar, de exemplu, 0 serie de date ~tiintif ice, ci mai ales sa dobindesc 0 intelegere a propriei fiinte - ~i asta nu in ult imul rind din gre~e!i Si infrlngeri. PersoaneJe analizate de mine au fost mai cu seama de sex feminin; de cele mai multe ori, ele se puneau pe treaba cu 0 con~t iinciozitate, 0 comprehensiune ~i 0 inteligenta extraordinare. Au contribuit in mod esential ca eu sa patpomi in terapie pe drumuri noi. Unii dintre analizati a u devenit discipolii mei in sensul propriu-zis al cuvintului, propagindu-mi idei le In Iume. Printre ei am gasit oameni a caror prietenie a dainuit decenii de-a rindul. Pacientii ~i analizatii mei mi-au adus atlt de aproape realitatea vietii omene~ti, indt n-am putut sa nu aflu de aici lucruri esentiale. Intllnirea cu o ameni de cele mai diverse tipuri ~i niveluri psihologice a fost pentru mine de 0 Insemn~tate incomparabil mai mare dedt a discutie fragmentara Cll 0 celebritate . Conversatii1e cele mai frumoase ~i incaIcate de semnificatii ~i consecinte pe care Ie-am purtat in viata mea sint anonime.

Sigmund Freud1 Aventura dezvoltarii mele spirituale a demarat atunci dnd lli"l1 devenit psihiat ru. Am inceput, cu LOatanaivitatea, sa observ din punct de vedere clinic, din ex te rior, pacientii bolnavi mintal. Procedind astfel, am dat peste ni~te procese psi hice de 0 natura surprinzatoare, pe care Ie-am inregistrat ~iclasificat rara a i ntelege dtu~i de putin continuturile lor, care erau considerate a fi fost sufici ent evaluate atunci dnd fusesera etichetate drept "patologice". In decursul timp uiui, interesul meu s-a concentrat tot mai mult asupra acelui gen de bolnavi aJa turi de care Hiceam experienta a ceva inteligibil, adica asupra cazurilor parano ide, a nebuniil~r maniaco-depresive ~i a tulburarilor psihogene. Inca de la debu tul carierei mele psihiatlice, studiile lui Breuer ~i Freud, laolaWi cu lucraril e lui Pierre Janet, m-au stimulat putemic ~i imbogatit substantial. Mai ales cau tarca freudiana a unei meta de de analiza a viselor ~i de interpretare a lor mia fost folositoare pentru intelegerea formelor schizofrenice de exprimare. Citis em Traumdeutung (Interpretarea viselor) a lui Freud inca din 1900.2 1 Capitolul trebuie conceput doar ca 0 completare a numeroaselor scrieri ale lui C. G. lung despre Sigmund Freud ~i opera sa. Cele mai multe sint con~inute in G es. Werke IV, 1969. Cf. ~i Sigmund Freud als kulll!rhistorische Lrseheinung (Sig mu nd Freud cafenomen al istoriei eulturii), 1932, ~i Sigmund Freud: Lin Naehruf(Si gm und Freud: Un necrologY, 1939, in Ges. Werke XV, 1971 (n. ed. germ.). 2 In necro logul sau consacrat lui Freud (Basler Naehrichten, 1 octombrie 1939; in Ges. Wer ke XV, 1971), lung a denumit aceasta lucrare "epocala", precum ~i "incercarea pe semne cea mai temerara, care s-a intreprins vreodata, de a cunoa~te ~i stapini, pe tarimul aparent solid ai empirismului, enigmele psihicului incon~tient... Pen tru noi, psihiatrii tineri de atunci, a constituit un izvor de iluminare, in tim p ce pentm colegii no~tri mai in virsta a fost un . obiect de batjocura" (n. ed. geml.). DIE S CH0NE FAMILlL T 0 FAN

Uisasem la vremea respectiva cartea deoparte, pentru ca n-o Intelegeam Inca. La douazeci ~i cinci de ani Imi lip sea experienta necesara spre a verifica teoriil e lui Freud. Am capatat-o abia mai tirziu. In 1903 am recitit lnterpretarea vise /or ~i am descoperit legatura cu propriile mele idei. Ceea ce ma interesa inaint e de toate la aceasta scriere era utilizarea in domeniul visului a conceptului d e "mecanism de refulare" (Verdriingungsmeclzanismus), provenind din psihologia n evrozelor. Era important pentru mine, intrucit intilnisem frecvent refuliirile I n experimentele mele cu asociatiile de cuvinte: la anumite cuvinte-stimul, pacie ntii fie nu gaseau nici un riispuns asociativ, fie mi-l dadeau dupa un timp de r eaqie considerabil prelungit. Dupa cum am constatat ulterior, o astfel de tulbur are survenea de fiecare data dnd cuvintul-stimul atinsese 0 durere sufleteasca s au un conflict psihic. De cele mai multe ori Insa, pacientii nu erau con~tienti de acest lucru; ei raspundeau adesea rntr-un chip ciudat de altificial la intreb arile mele legate de cauza dereglarii. Lectura lnterpretiirii vise/or a lui Freu d mi-a aratat ca aici actiona mecanismul de refulare ~i ca realitatile observate de mine erau In concordanta cu teoria sa. N-am putut decit sa-i confirm expuner ile. Alta era situatia legata de continutul refuliirii. Aici nu-i puteam da drep tate lui Freud. EI considera trauma sexuala drept cauza a refuliirii, ceea ce mi e nu-mi ajungea. Munca mea practica ma facuse sa cunosc multe cazuri. de nevroze , In care sexualitateajuca doar un rol secundar, altii fiind factorii care state au In prim-plan, ca de exemplu problema adaptarii sociale, a reprimarii determi nate de anumite imprejurari tragice de viata, a exigentelor legate de prestigiu etc. Mai tirziu i-am infati~at lui Freud astfel de cazuri; dar el nu accepta dre pt cauze valabile alti factori In afara de sexualitate. Asta nu ma satisfacea de loc. La Inceput nu mi-a venit u~or sa-i acord lui Freud locul corect in viata me a sau sa adopt atitudinea justa fata de el. Clnd am Iacut cuno~tinta cu opera lu i, inaintea mea se contura 0 cariera academica, iar eu ma aflam In preajma inche ierii unei lucriiri care urma sa ma propulseze in cadrul universitatii. Insa Fre ud era in lumea academica a acelor vremuri categoric 0 persona non grata ~i rela tia cu el era de aceea daunatoare oricarui renume ~tiintific. "Oamenii important i" il mentionau cel mult in secret, iar la congrese se discuta despre el numai p

e coridoare, niciodata in plen. A~a di nu mi-a fost citu~i de putin pIacut sa tr ebuiasca sa constat concordanta dintre experientele me Ie asociative ~i teoriile freudiene. 158

Ma aflam la un moment dat in laboratorul meu, indeletnicindu-ma cu aceste proble me, dnd diavolul mi-a ~optit la ureche d a~ fi indreptalit sa public rezultatele experimentelor mele ~i concluziile mele, fara a-I mentiona pe Freud. In definit iv, imi elaborasem lucrarile cu mult inainte de a intelege ceva din ideile luL O ar, deodata, am auzit glasul personalitalii mele nr. 2: "Este 0 in~elatorie sa a ctionezi ca ~i cum nu l-ai cunoa~te pe Freud. Nu-ti poti cladi viata pe 0 minciu na." ~i cu aceasta, am considerat cazul incheiat. De atunci incolo, am luat desc his partea lui Freud ~i am luptat pentru el. Am scos prima data sabia in aparare a lui cu ocazia unui congres desfa~urat la Munchen, dnd s-au tinut referate desp re nevrozele obsesionale, iar numele lui a fost trecut sub tacere in mod intenti onat. In 1906, curind dupa acest incident, am scris un articol pentru revista Mi inchner Medizinische Wochenschriji despre teoria freudiana asupra nevrozei, care contribuise intr-un mod aut de substantialIa intelegerea nevrozelor obsesionale .1 In urma acestui articol, doi profesori germani mi-au trimis scrisori de avert isment: daca ramineam de partea lui Freud ~i continuam sa-l apar, viitorul meu a cademic era periclitat. Am raspuns: "Dad ceea ce spune Freud este adevarul, atun ci sint de partea lui. Nu dau doi bani pe cariera, daca ea presupune sa trunchie zi cercetarea ~i sa treei sub taeere adevarul." ~i am continuat sa-l apar pe Fre ud ~i sa pledez pentru ideil~ sale. Numai ca tot nu puteam admite, bazindu-ma pe propria experienta, ca toate nevrozele ar fi fost eauzate de refulare sexuala s au traume sexuale. Pentru anumite cazuri, acest lucru era valabil, insa pentru a ltele nu. Oricum, Freud deschisese 0 noua cale de cercetare, ~i revolta de atunc i impotriva lui mi se parea absurda.2 Nu intimpinasem multa intelegere fat~ ile exprimate de mine in Despre psihologia dement . precoce ~i colegll ei rideau de mine. Oar prin aceasta lucr e am ajuns sa-l cunosc p' sonal pe Freud. M-a invita t la el, ~i,1nfebruarie 1907 a avut loc la iena 1 Die Hysterielehre Freudsl eine Erwiderung auf die Aschaffenburg'sche Kritik (Teoriafreudialla asupra fsteriei. 0 replica la critica [ui Aschaffenburg ). Ges.2 Werke ce Jung ii(11. ed. gen{ll.). lui Freud lucrarea sa despre Studii diaDupa lV, 1969 trimise (t906) gnostice ... , co!espondell\a intre\cei doi cerc etatori demara. Despre psihologia in anu11913. In 1907, Jung ii tritnise lui Fre

ud si scrierea sa Ea continua pina demelltei precoce (A. 1.). 59

\ prima.noastra de trelsprezece intilnire. N~-a~ fara opnre,prinz, sa ZIC a~a. Fre ud a ore am vorblt i~t~lnit l~ ca ~a ~ra unu, ~i timp fost primul om de pina ati mci, nici un alt om I-am putea masura experienta mea cu adevarY important pe car e nu se cunoscut. Din cu el. In atitudinea sa ill) exista nimic banal, Dlat. consi deram Ii extraordinar de inteligez't. patrunzator ~i rem~cabil in toate pri vin~ele. $i totu~i, priI}lele mele impresii legate de el au ramas neclare, parti al nein,:clese. M-a impresi tee mi-a spus des pre teoria sexuala. Cu to ate aces te mtele lui nu-mi puteau indeparta ezitarile ~i risipi mdoieii1e pe care i Ie-a m ~i expus in mai muite rinduri, dar de fiecare data Ie-a atribuit lipsei mele d e experien~. Freud avea dreptate: pe-atunci nu aveam inca suficienta experien~a ... spre a-mi motiva obieqiile. Am realizat ca teoria lui sexuala era extrem de importanta pentru el, in sens personal ~i filozofic deopotriva. Asta m-a impresi onat, dar nu ma puteam lamuri in ce masura aprecierea pozitiva era l~gata 1a el de prezum~ii subiective ~i in ce masura de cxperiente concludente. Mai ales atit udinea 1ui Freud fa~a de spirit mi se parea foarte discutabila. Ori de dte ori i e~ea 1a iveala la un om sau intr-o opera de arta expresia unei spiritualitati, e 1 0 suspecta ~i lasa sa se l.11\eleaga ca ar fi yorba de "sexualitate refulata". Ce nu se putea interpreta direct ca sexua1itate era etichetat de el drept "psih osexualitate". Am obiectat ca ipoteza lui, gindita logic pina la capat, ar duce la 0 judecata cu efect distrugator asupra culturii. Cultura ar aparea ca 0 simpl a farsa, ca un rezultat morbid al sexualitatii refulate. "Da, confirma el, a~a e ste. E un blestcm al sOI1ii, impotriva caruia sintem lipsiti de orice putere." N u eram deloc dispus sa-i dau dreptate sau sa las lucmrile a~a, multumindu-ma cu acest raspuns. Dar nu ma sim~eam deocamdata in stare sa fac fata unei astfel de discutii cu el. Inca ceva ~i se pam important la prima noastra int11nire; se ref era insa la lucruri pe care Ie-am putut aprofunda ~i in~elege cu desavir~ire abi a dupa sfir~itul prieteniei noastre. Era evident ca teoria sexualii 11preocupa m ult pe Freud, chiar intr-un mod Cll totul neobi~nuit; ea era foarte aproape de s

ufletul sau. Clnd vorbea despre ea, tonul sau d6venea pripit, chiar nelini~tit ~ i nu se mai observa nimic din felul sau critic ~i sceptic de a fi. 0 expresie ci udata de agita\ie, a carei cauza nu mi-o puteam explica, .Ii insufle~ea atunci f izionomia. Asta ma impresiona profund: sexualitatea insemna pentm el un l1uminos um. Impresia mea fu 160

confinnata de 0 cGEversatie pc care am avut-o vreo trei ani mai tlrziu (1910) to t la Viena. Am inca vii iI1 amintire vorbele Iui Freud: - Dragul meu .Tung, prom iteti-mi sa nu renumati niciodata la :eoria sexuala. Este lucrul esential. Vedet i, trebuie sa facem din ea 0 dogma, un bastion de neclintit. Mi se adresase pEn de patima ~i pe tonuI unui tata care ar zice: ..$i promite-mi un lucru, dragul m eu fiu: c3. vei merge in fiecare duminidi la biserica!" - Un bastion ... impotri va cui? I-am intrebat, putin miral. - Impotriva torentului negru de noroi..., mi -a raspuns. Aici a ezitat 0 clipa, pentru a adauga apoi: ... al ocultismului. Ma l inti1 au fost "bastionul" ~i "dogma" care m-au alarmat; c2ici0 dogma, adica 0 indiscutabila profesiune de credinta, se elaboreaza Dumai acolo unde se vizeaza 0 data pentru totdeauna inabusirea indcieIiloL Asta insa nu mai are nimic a face eu judecata ::tiintific2.1 ci Dumai cu 0 sete personala de putere. A fest 0 Jovitura care nimeri in substanta, in miezul prieteniei rlOastre, ~tiam ca n-o si1 ma impac niciodata eu 0 asemenea pozifie. Ceca ce parea sa inteleaga Freud prin "ocultism" era aproximativ tot ce ~tiau sa spuna despre suflet filoz ofia ~i religia, indusiv parapsihologia care lua na~tere in acea epoca, Pentru m ine, teoria sexuaHi era 1a fel de "oeult2:' - adica nu a ipoteza dovedita, ci :i Dar DosibiLl - ca multe alte conceptii speculative. Un adevar era pentru mine 0 ipotezii pe moment satisfiicatoare, dar I1U un anicol de credinta, valabil pentr u to ate timpurile. Fad. a 0 pricepe bine pc atnnei, observasem Ia Freud 0 irupt ie de factori religio~i inconstienti. in mod evident, el voia sa ma reeruteze in vderee, unei aparari comune impotriva continuturilor ~ncon~tiente a.rnenin~atoa re. pc c",re fnj-o li3.sa aceasta d.iscutie contribui la confuzia meo.; c3.ci pl n3. eu nu-i atribuisem sexualitatii imporcanta unei chestiuni iluctuante, nesigu re, careia trebuie sa-i ramli ~idel, de teama sa D-O pierzi. Pentru Freud, sexua 1itatea insemna pare-se mai mult deelt pentru airi oamenL Ea era pentru el 0 res religiose obserwmda1 Pus In rata unor astfel de probleme ~i reomul se comporti\ de regula. eLl s1'i3.1a~i retinere. A~a ca I Un lucru ce trebuie respectat eu re ligiozitate 61 (n. t.),

dialogul se sfir~i curlnd, dupa dteva Incercari bliblite din pmtea mea. Eram adl nc tulburat, jenat 9i derutat. A veam senzatia ca as fi aruncat 0 privire fugiti va Intr-un tinut nou, necunoscut, din care-Si luau zborul ditre mine stoluri de idei noi. Un lucm mi-era limpede: Freud, care facea mereu caz de ireligiozitatea sa, 19i elaborase 0 dogma sau, mai degraba, unui Dumnezeu gelos, pe care el II pierduse, i se substituise 0 alta imagine stringenti:i, Si anumr cea a sexualita tii; 0 imagine care nu era mai putin insistenta, pretentioasa, imperioasa, ameni ntatoare si ambivalenta din punct de vedere moral. Dupa cum celui care este psih ic mai tare ~i de aceea mai de temut Ii revin atributele de "divin" sau "demonic ", tot astfel, "libidoul sexual" preluase 1a el rolul unui delis absconditLis, a dica al unui Dumnezeu ascuns. Avantajul acestei transfonnari consta la Freud apa rent In aceea di noul principiu numinos i se parea a fi irepro~abil din punet de vedere stiintific Si eliberat de orice Incarcatura religioasa. In fond Insa, nu minozitatea, In calitate de trasatura psihologica a contrariilor rational income nsurabile - Iehova ~i sexualitatea -, ramlnea aeeeasi. Nu se modificase dedt den umirea - cu aceasta, ce-i drept, Si punctul de vedere: nu sus trebuia cautat cee a ee se pierduse, ci jos. Dar ce conteaza de fapt pentru cel care e mai tare dac a este Dumit intr-un fel sau Intr-altul? Daca n-ar exista 0 psihologie, ci numai obiecte concrete, atunci In!r-adevar unul ar fi fost distrus ~i celi:ilalt pus In locullui. In realitate, adica In domeniul experientei psihologice, elementul presant, temator, obsesional etc. nu s-a pierdut defel. Tot ramine deschisa intr ebarea cum se inving teama, con~tiinta l'ncarcata, sentimentul de vina, constrin gerea, incon~tienta s,iinstinctualitatea sau cum se scapa de ele. Daca nu se izb ute~te din direqia laturii luminoase, idealiste, atunci se va reuSi, eventual, d inspre ceo. obscura, biologica. Aceste idei mi-au strabatut creierul asemenea un or fiacari tl~nite Intr-o clipa. Abia muIt mai tirziu, cind am reflectat 10.cara cterul lui Freud, ele au capatat pentm mine importanta ~i s,i-au dezvaluit intre aga semnificatie. lyE1preocupa mai ales 0 trasatura de caracter: amar1kiunea lui Freud. Mil frapase Inca de 10.prima noastra Intllnire. MuIt timp mi-a ramas de neinte1es, plna. ce am fost in stare s-o 'lad In corelatie cu atitudinea so. fat a de sexualitate. E adevarat ca pentru Freud, sexualitatea IDsemna un numinosum, Insa 111 terminologia ~i teoria so.eo.este exprimata exclusiv ca functie biolog

ica. Numai agitatia, emotia eu care vorbea despre 162

::;2; te Hisau sa intuie~ti C8~ ea atingea In el fibre mai adli1cL facinjn~le sa 'vibre:,ze. La Ufl118. urrnei~ el voia sa-i lilvete pe ceilal~i - a~a, eel pu~i n, i'mi dadea mie senzdtia - ca, privita din interior, sexualitatea cuprinde Si spirituaJitate s21uare un sens intrinsec, Tenninologia Iui concrerista era Insa prea ingusta spre a exprima el imi orea impresia ca 211'ue1'a de fapt l 3-Ceasta idee. AS3 irnpotriva propriului sih.; tel ~i Impotriva sa insusi; si nu exista 0 lrnaraciune nlai decit aceea a unul om care l~i este ~ie~i :el mai crincen dus man. Pentru a relua cuvintele sale, Freud se simtea amenintat de un "torent negr u de noroi", el, care Incercase S3.patrundiI 111aintea tuturor In adlncurile neg re? sa le de~arte con;inutul si sa Ie epuizeze. Freud nu si-a pus niciodata intr ebarea de ce simteo. nevoia sa orbeasdi. tot mereu despre sex, de ce era atit de cople:!it de 2ceasta idee. 1\1-0. fast niciodo.ta con~tient de faptul ca in "mo no:onia interpretarii" Sc' e;::pl.Tcna fuga de sine sau de cealo.lta latura 0 ;. luiJ care ar fi puttH fi nUITlita} eventual, "ITlistica". OrJ fara a :-ecunoast e aceasta latura a personalitatii Iui, nu puteo. ajunge :1iciodata ill conSOtlan ta CU:sine insu~i. Era orb In fala paradoxului si a ambiguit~Hii conti:J.uturilo r incon~tientului ~i nu ~tia ca tot :eea ce survine din incoH5tient are un sus s i un jos, un interior 51 In exterior. Cind 5e vorbeste despre exterior - si asta fikea Freud - atunci nu se ia In considerare decit una dintre jumatati ,1, co. 0 consecintii logica, din incoDstient se naste 0 reo.qie. Nu se putea face nimie contra acestei unilateralitati a Iui Freud. ?oate d. 0 experient2, interioara p ersonaEi i-ax fi deschis ochii; liar pese~clne ca S3.U Sf fi redus-o si pe ea la 0 simpHi ..sexuaEtate'.. sau . Freud ramine 'victirna unul .)ingur aspect; ~i t ocr nai de aceea eu v~td ln el 0 figura tragica; pentru ca a fost un mare oro. 9L ce ea ce este ~i Inai mult, un Oll1 mistuit de foeul sacru. d Dupa cea de-a dOll a convorbire purtata la '/iena eu Freud, an1 jI1teles ~i ipot eza Iui AJfred Adler asupra puterii, direia nu-i acordasern plDa atunci suficien ta~ aten~ie: Aser.oenea multor alti fii, }\.dler nu In\'iltase ~i retinuse de la "tatal ,- Iui ceea ce spunea acesta5 ci ceea. cefacea, probler.na dragostei - s au a ErosuIui - 9i a puterii cazu peste rDine ca un cbiect greu de plumb. Freud nu-l citise~ CUlTIIni-a spns-o el rnsu~i~ niciodata pe \fietzsche. I-am perceput

atunci psihologia ca pe 0 mutare pe tabla de sah a istoriei spirituale, pentru a compensa divinizarea 163

, "E 'd ~ metzsc h eeana' a pI ll' nClpm ill puteD!. ra eVI ent ca pro bl ema nu era "Freud versu Adler", ci "Freud versus Nietzsche". Mi se parea a insemna mu mai mult dedt 0 cearta domestica in domeniul psihopatolo 'ei. S-a infiripat atun ci in mintea meaideea ca Eros ~i pulsi ea puterii erau ca doi frati invrajbiti, fii ai unui singur tata i unei forte psihice motivatoare, care - asemenea sarcin ii lectrice pozitive ~i negative - se manifesta in experienra in forme opuse: un a, ca un patiens, adica Eros, iar cealalta ca un agens, adid pulsiunea puterii ~i invers. Erosul solicita pulsiunea puterii la fel de mult cum 11solicita ~i a ceasta pe el. Ce-ar fi una dintre pulsiuni fiira cealalta? Pe de 0 parte, omul e ste supus pulsiunii, pe de alta, el incearca sa 0 domine. Freud arata cum obiect ul este supus pulsiunii, iar Adler, cum omul folose9te pulsiunea, pentm a violen ta obiectul. Nietzsche, neajutorat in miini1e destinului sau 9i obligat sa i se supuna, a trebuit sa-9i creeze un "Supraom". Am conchis d Freud trebuie sa se af le atit de adinc sub impresia puterii Erosului, indt vrea sa-1 ridice, ca pe un numen religios, chiar la rangul de dogma - aere perenniusl Nu este nici un secret ca Zarathustra e vestitorul unei evanghelii, 9i Freud concureaza chiar cu Biser ica ill intentia lui de a canoniza principii ~i doctrine. N-a facut-o, ce-i drep t, foarte zgomotos, in schimb m-a suspectat pe mine ca a~ vrea sa trec drept pro fet. E1 emite 9i in acela~i timp face sa dispara pretentia tragica. A~a se proce deaza de ceie mai multe ori cu numinozitarile, ceea ce este corect, cad ele slnt adevarate intr-o privinra, neadevarate in cealalta. Trairea numinoasa inalra ~i injose~te concomitent. Dad Freud ar fi luat ceva mai mult in considerare adevar ul psiho1ogic -ca sexualitatea este numinoasa - ea este un Dumnezeu ~i un demon -, atunci nu s-ar fi impotmolit in ingustimea unui concept biologic. Iar Nietzsc he, cu exuberanra sa, poate ca n-ar fi cazut dincolo de marginile lumii, dad s-a r fi rinut mai aproape de bazele existenrei umane. Ori de dte ori sufletul intra in vibrarii puternice datorita unei trairi numinoase, apare pericolul ca fim1 d e care sintem agatati sa se rupa. Atunci, un om cade lntr-un "da" absolut, iar a ltul lntr-un "nu" la fel de abso1ut. Nirdvandva ("eliberat de cei doi") spune Or ientul. Am rerinut asta. Pendula spirituaIa oscileaza illtre sens 9i nonsens ~i nu intre corect 9i incorect. Perico1u1 numinosum-ului consta in aceea ca ademene 9te spre extreme ~i ca I Mai trainic dedt arama (Hora~iu, Ode fIl, 30, v. 1) (n, t,).

atunci un adevar modest este considerat adevarulinsu~i, iar 0 eroare mica trece drept 0 ratacire fatala. Tout passe - ce era ieri adevar este astazi 0 amagire, iar ceea ce se credea alaltaieri a fi concluzie gre~ita poate fi miine 0 revelat ie - mai cu seama in chestiuni psihologice, des pre care in realitate nu ~tim in ca dedt foarte putin. Nu ne-am lamurit deocamdata nici pe departe ce inseamna (a ptul ca nu exista absolut nimic, atita timp cit 0 con~tiinta mica - ~i, vai, ati t de efemera - n-a observat ceva in acest sens! Conversatia cu Freud imi aratase ca el se temea ca lumina numinoasa a teoriei sale sexuale sa nu fie stinsa de c atre un "torent negru de noroi". Se crea astfel 0 situatie mitologica: lupta din tre lumina $i intunerie. Asta explica numinozitatea problemei ~i imediata recurg ere la un mijloc religios de aparare: dogma. In caftea mea urmatoare1, care s-a ocupat de psihologia luptei eroice, am reluat ~i dezvoltat ideea fundalului mito logic al reaqiei ciudate a lui Freud. Interpretarea sexuala, pe de 0 parte, ~i i ntentiile de putere ale "dogmei", pe de alta, m-au condus in decursul anilor la problema tipologica, precum ~i la polaritatea ~i energetica sufletului. Lor le-a urmat, intinzindu-se pe dteva decenii, investigarea "torentului negru de noroi" al ocultismului; adica ~m mcercat sa inteleg premisele istorice con~tiente ~i i ncon~tiente ale psihologiei noastre contemporane. Ma interesa sa aflu conceptiil e lui Freud des pre precognitie ~i parapsihologie in general. Cind I-am vizitat in 1909la VietJa, I-am intrebat cum gindea in legatura cu aceasta chestiune.- Su b influenta prejudecatii sale materialiste, el a respins intregul complex de pro bleme ca fiind nonsens, invocind in sustinerea punctului sau de vedere un poziti vism atit de wperficial, incit doar cu greu m-am abtinut sa nu-j dau 0 replica m ai ascutita. Au mai trecut dtiva ani pina ce Freud a admis seriozitatea parapsih ologiei ~i existenta pozitiva, reala a fenomenelor "oculte". In Limp ce Freud i~ i expunea argumentele, am avut 0 s~nzatie stranie. Mi s-a parut ca diafragma mea ar fi din fier ~i ar deveni deodata fierbinte, ar Iua foc - 0 bolta incandescen ta. In acel moment, rasuna oasemenea trosnitura in biblioteca, aceasta fiind j~ '. ngen und Symbole der Libido (Transformiiri ~i simboluri ale Ubidoului), 19 12. R 'tare: Symbole der Wandlung (Simboluri ale transformiirU), Ges, Wake V, 19 73 (n, germ.),

chiar llnga noi, inert alTIlndoi ne-am speriat ingrozitor. I\ie-2-.rn gindit cii bib1ioteca se va prabu~i peste DOi. Este exact impresia pe care ne-o cUiduse ac el zgomot. I-am spus iui Freud: - lata un asa-numit fenomen catalitic de exterio rizare. - As, replica el, asta-i 0 ! -- Bn nu~ i~an1 raspuns, \/8, In~elatL domn ule profesor. $i ca dovada ca am dreptate va spun de pe-acum d'i imediat va urma un 0.1doilea trosnet! Si, intr-adevar: nici n-am restit bine acele cuvinte, ca biblioteco. a trosnit din DOU ! Nu am Dici astazi idee de uDde 1mi venise acea c ertitudine. Dar stiam cu precizie ca zgomotul urma sa se repete. Freud nu a facu t dedt sa ma priveasca ingrozit. Nu ce i-a trecut prin minte sau ce semnificatie a avut pri\'ire~lluL arice caz~ IEtlmplarea aceea i-a trezit nelDcrederea 'In m ine si am avut senzatia ca i-a~, fi facut lui personal cevo.. N-am ma; vOf()it n iciodala cu eI despre aces! incident. 1 Anul 1909 se dovedi a fi un an decisiv p entru relatia noastra. Am fost invito.t sa tin niste prelegcri la Clark Universi ty eN orcester, Mass.) despre experimentul asociativ. Independent de mine primis e ~i Freud 0 invitatie ~i ne-am hotarit sa pomirn impreuna 10. drum.2 Ne-am inti lnit 10, Bremen, iar Ferenczi ne-a inso~it. Acolo avu loc incidentul mult disent at ulterior, ~i anume lqinullui Freud. EI se produse - indirect - din cauza inte resului manifestat de mine pentru "cado.vre1e din m]a~tini". 5;)tiam ca.lD unele regiuni ale Germanici de nord se gasesc a~a-numitele cadavre din mla~tini. Aces teo. sint 1e~uri (unele provenind din preistorie) de oameni care se ineco.sera i n mla~tini sau fusesera Inmormlntati acola. Apa de mla~tini:l.contine acizi humi ci ce distmg oasele ~i in acela~i timp tabikesc pielea, a~a incit aceasta - ca s i pam!, de altfel - ramine conservata perfect. Are dec! lac un proces natural de mumificare; in cursul caruia mlastina apo.sa le~urile prin greutatea ei, pina c e ele de}lin complet plate. Sint descoperite intimplator, cu ocazia extragerii t urbei, in Holstein, Danemarca ~i Suedia. Aceste co.davre din mla~tini, despre ca re citisem, imi venira in gind pe dud er3ill la Bremen, dar amintirile mele se i nceto~asera 1 (11. Cf. Apendicele, "Din scrisorile lui Freud ditre Jung", p. 367 ~. mm. ed. germ.).

2 Cf. Apendicele, "Din scrisorile trimise de Jung din S.U.A. sOfiei sale", p. 36 1 ~. unn. (n. ed. germ.).

si se incurcasera nitel, drept care confundasem aceste cadavre cu mumiile din mi nele de plumb din Bremen! Interesul meu 11ca]ca pe Freud pe nervi. "Ce tot aveti ell aceste cadavre?" ma intrebase de mai multe ori. II deranja intr-un mod vizi bil Si, in timpul unei discutii de-a noastra 1a masa pe acest subiect, isi pierd u cunos:inta. Ulterior imi spuse ca era convins di aceasta sporovaiala despre ca davre insemna ca ii doream moartea. Am fast mai mult decit surprins de prezumtia emisa de el, am fost chiar speriat, Si anume de intensitatea imaginatiei lui ca re, in mod evident, ii putea declanSa un leSin. Freud mai lesina 0 data in preze nta mea, 1ntr-o situatie asemanatoare. Era in timpd congresului psihanalitic din Mlinchen, in 1912. Nu mai stiu cine adusese yorba despre Amenophis al IV-leal. S-a scos in evidenta faptul ca, din cauza atitudinii sale negative fata de tata1 1ui, ii distrusese carruSele de pe stele2 Si, de asemenea, ca el crease ceva ati t de important, si anume 0 religie monoteista, wcmai datorita complexului sau pa terno Asta m-a iritat si am i'ncercat sa-mi expun punctul de vedere ca Amenophis fusese un am creator Si profund religios, ale carui aqiuni nu ar putea fi expli cate ca niste forme de rezistenta personaEi impotriva tatalui. Din contra, el ac ordase mare onoare Si cinstire memoriei tatalui sau, iar zeIuI Iui de distrugere nu se orientase dedt impotriva numelui zeului Amon, pe care-l facu sa dispara d e pretutindeni ~iprobabil de aceea Si de pe cartuSele tatalui sau Amon-hotep. De altfeI, ~i a1ti faraoni inlocuisera numele stramoSilor lor reali sau divini de pe monumente Si statui prin ale lor proprii; se simtisera indreptiititi sa proce deze asa, fiind incamari ale aceluiaSi zeu. Dar, am mai aratat, ei nu inaugurase ra nid un nou sti!, nid o nOlia religie. In acel moment, Freud a cazut de pe sca un, pierzindu-Si cuno~tinta. Toti i-au inconjurat neputincioSi. Atunci I-am luat pe brate, I-am dus in incapere::J, vecina Si I-am intins pe 0 canapea. Inca pe cind 11duceam si-a revenit pe jumatate, iar privirea pe I Amenophis al IV-lea Akhenaton (adica "cel care place globu1ui"), rege al Egipt u1ui (1372-1354 a. Chr.), sor al1ui Nefertiti. A substituit re1igia lui Aton, mo noteista Si universaHi, cultului lui Amon, dar reforma lui, neinteleasa, nu i-a supravietuit (n. t.). 2 E vorba de micile monumente comemorative sau funerare de piatra, in forma de coloana sau de pilastru, asezate vertical Si omamentate, fr ecvente in Antichitate (n. t.).

167

care mi-a aruncat-o nu 0 voi uita niciodata. Din adincul sEi.biciunii, al neajut orarii sale se uitase la mine a~a, de pardi a~ fi fast tatallui. Orice altceva 0 mai fi contribuit la acest lqin - atmosfera era foarte tensionata - ambele cazu ri au ca element comun fantasma uciderii tatalui. Inainte, Freud imi dad use in repetate rinduri a lntelege ca ma considera a fi succesorul sau. Aceste aluzii m a stinghereau, caci ~tiam di nu voi fi niciodata in stare sa-i reprezint opiniil e coreet, ca sa zic a~a, adica in sensul pe care II dorea el. Nici nu reu~isem i nca sa-mi elaborez obieqiile ~i argumente]e in a~a fel, indt el sa Ie poata apre cia, ~i respectu] meu fata de el era prea mare ca sa vreau sa-l provoc la 0 conf runtare definitiviL Ideea di a~ fi putut fi impovarat, peste capul meu, eu condu cerea unui "partid" mi-era neplacuta din multiple motive. Nu mi se potrivea, num! convenea un asemenea rol. Nu-mi puteam sacrifica independenta spirituaHi, iar aceasta cre~tere a prestigiulu! imi dispJacea, caci nu insemna pentru mine nimi c mai mult decit 0 abatere de la. telurile mele reale. Pe mine ma interesa cerce tarea adevarului ~i nu problema prestigiului personal. Calatoria noastra spre St atele Unite, in care am pomit din Bremen, in 1909, dura ~apte saptamini. Eram zi lnic Impreuna ;;1 ne analizam visele. Eu am avut atunci ni~te vise importante, C ll care insa Freud nu a ~tiut ce sa fadi. Nu i-am repro~at nirnic, caci ~i celui mai bun analist i se poate intimpla sa nu dezlege enigma unui vis. A fast un qe c omenesc care nu m-ar fi determinat niciodata sa intrerup analizele noastre oni rice. Din contra, !ineam foarte mult ca ele sa continue, iar reJada noastra era ceva deosebit de pre~ios pentru mine. II consideram pe Freud ca fEnd personali", tatea mai in virsta, mai matura ~i mai experimemata, iar pe mine ca pe un fiu. Se petrecu insa atunci ceva care dadu 0 lovitura serioasa relatiei dintre noi. F reud avu un vis, a1 dimi subiect nu ma simt autorizat sa-l dezvalui. L .. am interpre tat elt de bine af['l fast capabi!, dar am adaugat ca a~ putea spune mult mai mu lte daca voia sa-mi comunice dteva detalii suplimentare din viata sa particulara . La aceste cuvinte, Freud se uidi la mine lntr-uil chip straniu - privirea lui era plina de suspiciune - ~i spuse: "Doar nu-mi pot risca autarhatea!" In c1ipa aceea, ~i-o pierdu. Aceasta propozitJe mi se l'mpllntii in memorie. In ea, zacea deja 'in fa~a sfir~jtul relatiei noastre. Freud pIasa autoritatea personaJa mai presLE dedt adev~iruL 168

Dupa cum am mai spus, Freud nu a fost I'n stare sa interpreteze visele mele de-a tunci decIt incomplet sau chiar deloc. Era yorba de vise cu continut colectiv, c u 0 abundenta de material simbolic. Mai ales unul mi se paru important, cad el m a conduse pentru prima oadi la conceptul de "incon~tient colectiv", alcatuind de aceea un fel de preludiu la cartea mea, Transformari ~i simboluri ale libidoulu i. lata visul: Ma gas earn I'otr-o casa necunoscuta care avea doua etaje. Era "c asa mea". Ma aflam la etajul superior. Acolo era un fel de camera de zi, care av ea ni~te piese vechi ~i frumoase de mobiIa I'n stil rococo ~i tablouri vechi ~i pretioase pe pereti. Eram uimit ca ar fi putut fi casa mea ~i ma gl'ndeam: "Nu-i rau!" Dar atunci I'mi trecu prin minte di I'nca nici nu ~tiam macar cum arata n ivelul de jos. Am coborit scara ~i am ajuns la parter. Acolo, totul era mult mai vechi ~i am constatat ca acea parte a casei data de prin secolul al XV -lea sau al XVI-lea. Mobilierul ~i instalatia erau medievale, iar podelele, din caramida ro~ie. Peste tot - destul de I'ntunecat. Mergeam dintr-o camera I'n alta, refle ctl'nd: "Acum trebuie sa explorez Intreaga casa." Am ajuns la 0 u~a grea pe care am deschis-o. In spatele ei am descoperit 0 scara de piatra care ducea I'n pivn ita. Am coborit-o ~i m-am trezit intr-o incapere cu aspect arhaic, frumos boltit a. Am cercetat peretii ~i am observat ca printre pietrele obi~nuite de zid se af lau straturi de caramizi; mortarul continea resturi de caramida. Vazind aceasta am realizat ca zidurile proveneau din epoca romana. Interesul meu era astfel amp lificat la maximum. Am examinat ~i podeaua care era acoperita cu dale de piatra. 'In una dintre ele am descoperit un beIciug. Tragind de el, dala s-a ridicat, I asind sa se vada 0 alta scara: ni~te trepte inguste, care duceau jos in adincime . Le-am coborit ~i am ajuns I'ntr-o pe~tera joasa, sapata in stl'nca. Pe jos era un strat gros de praf, iar in el se. aflau oase, precum ~i vase sparte, ca ni~t e rama~ite ale unei civilizatii primitive. Am descoperit doua cranii umane, evid ent foarte vechi ~i pe jumatate dezintegrate. - Atunci m-am trezit. . Ceea ce-l interesa pe Freud in primul rind la acest vis fura cele doua cranii. Tot revenea in discutie asupra lor, sugerindu-mi sa descopar in legatura cu ele 0 dorinra. Oare ce gindeam des pre cranii? ~i ale cui erau? ~tiam bineinteles exact unde vo ia sa ajunga: ca aici ar fi ascunse dorinte tainice de moarte. "Oare ce-o fi vri nd de fapt? m-am gindit ill sinea mea. Cui sa-i doresc moartea?" Am simtit rezis tente putemice la 0 astfel de interpretare ~i 169

am ayut ~i ni~te presupuneri legate de ceea ce trehuia de fapt sa insemne visul. Dar pe vremea aceea inca nu ma iDcredeam In judecata mea ~i voiam sa aud parere a lui Freud. V oiam s11. invat de Ia eL A~a ca ill-am supus intemiei Iui ~i am s pus: "So'[ia mea ~i cumnata mea" - caci, 10. unna Ulmei, trebuia sa numesc pe ci neva d'\ruia merita sa i se doreasca moartea! Pe-atunci eram abia proaspat casat orit ~i ~tiam precis ca in mine nu exista nimic care sa fi indicat asemenea dori nte. Dar n-a~ fi putut sa-j expun Iui Freud propriile mele idei in legatura cu 0 interpretare a visuIui, fara a ma lovl de lips?, de imelegere din partea Iul ~i de 0 rezistema violenta. Nu ma simteam capabil sa Ie tin piept ~i ma temeam ~i sa nu-i pierd prietenia, dad. a~ fi persistat asupra punctuIui meu de vedere. Pe de aWl parte, doream sa ~tiu ce-ar rezulta din raspunsul meu ~l cum ar reaction a Freud daca l-a~ fi indus In eroare In spiritul doctrinei sale. ,,~sac~ii-am. p ovestit 0 minciuna. lmi dadeam perfect seama ca purtarea mea nu era il'epro~abmi din punct de vedere moral. Dar mi-ar fi fost imposibil sa-lIas pe Freud sa arun ce 0 privire in universuI gindurilor mele. Prapastia dintre al men ~i aI lui era prea adinca. Intr-adevar, Freud paru eliberat datorita raspunsului meu. Am real lzat astfel ca era neajutorat in faro. unor vise de acest tip ~i gasea refugiu i n doetrina so. proprie. Pe mine insa ma interesa sa descopar adevaratul sens a1 visuIuL Mi-era limpede di acea casa reprezenta un fel de imagine a psihicuIui, a did'; a st3.rii de atunci a con~tiintei mele, cu completari inca incon~tiente pi na atunei. Con~tiinfa era repl'ezentata prin camera de zi. A yea atmosfera unei incaperi ce putea fi locuita, in ciuda stilu1ui inveehit. La parter incepea deja incon~tientul. Cu cit ajungeam mai jos, eu atit devenea mai strain 91mai intune cat. In pe9tera am descoperit rama9Jte ale unei culturi primitive, adica Iumea o mului primitiv din mine, 0 Iume care de-abia mai poate fi atinsa sau luminata de catre cOI1'itiinti:LSuf1etul primitiv al omuIui se invecineaza cu viata suf1etu lui animaIu1ui, dupa cum ~i pe~terile epocii primitive erau Iocuite mai eu seama de animale, inainte ca oamenii sa Ie fi acaparat pentru e1. Am devenit atunci c on~tient elt de putemic percepearn diferenta dintre atitudinea intelectuaIa a Iu i Freud ~i a mea. Eu crescusem in atmosfera intens istorica a Baselului de la sf ir~itul secolului trecut ~i acumu1asem datorita 1ecturii vechilor fi1020fi anumi

te 170

:;xno'~t:in1.e domeniul istoriei psihologieL Daca reflectam 10. vise in cCinl;iI 1lUl:m"il!c il1corl~t.ieD.tului,asta nu se intimpla niciodata fara Oct recurg 12 1 ccnTip11ri3.fl.1 istorice; in vremea studentiei folosisem :ie flecare data In asemenea ocazii vechiullexicon de filozofie 0.1 :ui Cuno~team in special autorii secolului a1 XVIII-lea, ~lrecum ~ipe cei ai lTIceputului secolului al XI}{-lea. Aceasta lume ildituia atmosfera camerei mele de zi de la etajul liltli. In schi mb, 3.yeam impresia ca "istoria spiritualao, a lui Freud ar fi lilceput ell Buch ner, fvIoleschott, Dubois-Reymond ~i Darwin. La starea cOI1~tiintei mele, pe car e tocmai am relatat-o, visul aCUID aIte stratu:ri ale con~tiinrei: pa:rterullil stil medieval, ,-,v nu mai fu.sese locuit de mu.lt, apoi pivnita rOlnana ~i In c ele jin unna grata preistoridL Ele reprezinta timpuri trecute ~i stadii ale cCHi ~?tiinlei. Multe Intreb2xi ma fra:mlntasera. arzator In zilele premergatoare : Pe ce p,'elnIse se bazeaza psihologia freudiana? Carei :ategorii a L~InaneIi apartine ea? Ce raport exista iotre Dersonalismul ei aproa pe exclusiv ~i conditiile istarice generale? Visul meu dildea raspunsuL El se in torcea evident pina 10. bazele istoriei culturii" a istorie a uncr stari succesi ve de con~tiinta. El reprezerrta un fel de diagrarna structurala a sufletului um an, 0 prernisa de I1&tura esentialmente inzpersonalZt. Aceastii idee se patrivi de minune, it clicked, cum spune englezul; ~i visul deveni pentm mine un fir con ducatar, un model, care mi se confirma in uTIIlatoare l"ntr-o ITIasura pe~atunci de nebanuiL El imi oferi primele intuiri ale existentei unui a priori colectiv al psihicului personal, pe care I-am conceput mai intii co. pe vestigii ale unar rnoduri f:1Tlcticnale dnterioare, ?".bia mai tlrziu~ c}'nd am doblndit o exr)er ']ent~i ~i 0 cUD.oas,tere lTIai salida pe care sa m3~ am recul10scul rcodurile f UI1cfionale ca fonne de instinct, pot sa I~-am putut niciodata sa-i dau dreptate lux Freud ca visul aT fi o "fatads_", In daratul careia S-3X ascunde sensul Sail; un sens ce este dar care-i este ti3.inu it con~tiintei cu malitiozitate, ca sa zic a~a. Pentru mine visele sint natura. care IlU cuprinde nid o inteiLllJledelIlgelare~ C1care spune ce are de spus atft de bine pe clt e ea In stare -- ca 0 care cre~te sau un anirrial care-~i caut~i

de rr1l'ncare3 alII de bine elLpot 8-0 faca. Tot astfel, nici ochii TIU vor sa dar p02tte ne li1';'ci12lITlilOi, ca ochii no~tri sint miopi. Sau auzirn prost, fiindca urechile ne slut nite! surde, dar urechile TIU vor sa He In~ele. Cu muIt timp inainte de a-I cu171

noa~te pe Freud, privisem incon~tientul, precum ~i visele care sint expresia lui imediata, ca pe un proces natural, lipsit de orice caracter arbitrar ~i mai ale s de brice intenrie de prestidigitarie. Nu cuno~team nici un fel de motive pentm presupunerea ca ~iretlicurile con~tiiniei s-ar extinde ~i asupra procese]or nat urale ale incon~tientului. Dimpotriva, experienta zilnidi ma iilvata ce rezisten re indirjite opune incon~tientul tendinrelor con~tiintei. Visul despre casa avu un efect curios asupra mea: imi retrezi vechile interese arheologice. Dupa ce mam intors la ZUrich, mi-am luat 0 carte despre sapaturile din Babilon ~i am citi t ~i diferite scrieri despre mituri. Imi cazu atunci in miini Symbolik und My th ologie der alten Volkerl (Simbolistica ~imitologie la popoarele antice), de Frie drich Creuzer, ~i cartea ma inflacara! Citeam ca un posedat ~i lucram Cll un int eres arzator, incercind sa-mi sap un fiig~ printr-un munte de material mitologic ~i in cele din urma ~i gnostic, pentm ca in final sa ajung la 0 dezorientare to tala. Ma gaseam intr-o situatie de perplexitate asemanatoare celei in care fuses em pe vremuri, cind incercasem sa inteleg la c1inidi sensul starilor psihotice d e spirit. Era ca ~i cum m-a~ fi aflat intr-o casa imaginara de nebuni; am incepu t sa "tratez" tori centaurii, toate nimfe1e, toti zeii ~i toate zeitele din cart ea lui Creuzer ~i sa-i analizez de pard ar fi fost pacienrii mei. In decursul ac estei indeletniciri n-am putut sa nu descopar relatia apropiata dintre mitologia a.'1tid ~i psihologia primitivilor, ceea ce m-a indemnat la un studiu intensiv al celei din urma. Interesul manifestat de Freud in aceIa~i timp ~i in acela~i d omeniu imi pricinui 0 oarecare indispozitie, in masura in care am crezut ca recu nosc aici 0 predominare a teoriei sale in raport Cll faptele. In focul acest'or studii am dat peste materialul fantasmatic al unei tinere americance, necunoscut e mie, Miss Miller. Materialul fusese publicat in Archives de Psychologie (Genev a) de catre Theodore Flournoy, prieten patern stimat de mine. Am fast pe loc imp resionat de caracterul mitologic al fantasmelor. Aqionara ca un catalizator asup ra ideilor inca neordonate care se acumulasera in mine. Treptat, din ele ~i din cuno~tintele dobindite de mine in domeniul miturilor Iua fiinra cartea mea despr e Transformari ~i simboluri ale libidoului. In timp ce lucram la ea, am avut ni~ te vise I Leipzig ~iDarmstadt. 1810-1823 172

(n. ed. germ.).

semnificative, care indicau deja ruptura de Freud. Unul dintre cele mai tulburat oare se desfa~udi intr-o regiune muntoasa din apropierea granirei elvetiano-aust riece. Era spre seara ~i am vazut un om mai batrin In uniforma unui funqionar va mal k. k.\ Trecu pe llnga mine, purin aplecat, fad sa-mi acorde nici 0 atenrie. Expresia fetei lui era morocanoasa, u~or melancolica $i suparata. Se mai aflau ~ i aW oameni acolo ~i cineva ma lamuri ca batdou] nu era de fapt real, ci spiritu l unui funqionar vamal mort cu ani in urma. "E unul din aceia care n-au putut mu ri", se spunea. Aceasta este prima parte a visului. Clnd.m-am apucat sa-l analiz ez, "varna" ma facu imediat sa ma gind~sc la "cenzura"; iar "granira" - pe de 0 parte, la cea dintre con~tient ~i incon~tient, pe de alta, la cea dintre opiniil e lui Freud ~i ale mele. Controlul la varna - de 0 minutiozitate penibila ~ mi s e pam 0 aluzie la analiza. La granita se des chid bagajele ~i se controleaza, di n cauza contrabandei posibile. Procedind astfel, se des cop era presupuneri inco n~tiente. In decursul activitarii sale, batdnul vame~ avusese evident parte de a tit de putine lucruri Imbucuratoare ~i muJtumitoare, Indt viziunea sa asupra lum ii era de-a dreptul acritii. N-am putut InJatura analogia cu Freud. Ce-i drept, ill ochii mei Freud I~i pierduse atunci (1911) autoritatea, illtr-un anume sens. Dar inainte ca ~i dupa, reprezenta pentru mine aceea~i personalitate superioara , asupra careia proiectam imaginea tatalui, iar aceasHi proieqie.era pe vremea v isului inca departe de a disparea. Clnd are loc 0 asemenea proiectie nu e~ti obi ectiv, ci ai 0 judecata disociata. Pe de 0 parte e~ti dependent, ~i pe de alta s imti rezistente. Clnd am avut acel vis, II apreciam Inca mult pe Freud, dar eram ~i critic, pe de alta parte. Atitudinea divizata este un semn ca eram inca inco n~tient de aceasta situatie ~i n-o supusesem reflectiei. Lucrul e caracteristic pentm toate proiectiile. Visul ma in~ita sa incerc sa ma lamuresc asupra acestei teme. Sub impresia personalitatii lui Freud renuntasem, pe dt po sibil, la prop ria mea judeca!a ~i Imi ln~bu~isem critica. Era premisa ca sa pot colabora cu el . Imi spuneam: "Freud este mult mai de~tept ~imai experimentat dedt tine. Deocam data ascu1ti pur ~i.simplu ce zice ~i inveri de la el." :;ii apoi I-am visat, sp re surprinderea mea, in ipostaza unui funqionar morocanos al monarhiei cezaro-cr aie~ti, a unui vame~ decedat ~i care inca "bintuie". Sa fie asta oare 1

Kaiserliclz-koniglic1z, cezaro-craiesc, al Imperiului austro-ungar (11. t.). 173

dorin~a de moarte sugerata de Freud? Nu puteam gasi nici 0 particica in mine car e sa fi nutrit in mod normal 0 asemenea dorin~a, caci voiam, ca sa zic ~a, a tou t prix, sa colaborez ~i sa iau parte cu un egoism lipsit de teama la boga~ia exp erien~ei sale ~i ~ineam mult la prietenia noastra. Deci n-aveam nici un' temei s pre a-i dori moartea. Visul putea fi insa 0 corijare, 0 compensare a aprecierii ~i admira~iei mele con~tiente, care - intr-un mod nedorit de minemergea evident prea departe. Visul recomanda 0 atitudine pu~in mai critica. Asta ma uimi la cul me, ma dezorienta, cu toate ca propozi~ia finala a visului imi parea sa con~ina 0 aluzie la nemurire. Visul nu se incheiase 0 data cu episodul funqionarului vam al, ci dupa un hiat urma 0 a doua parte, remarcabiHi. Ma gas earn intr-un ora~ i talienesc ~i era pe la ora prinzLilui, intre douasprezece ~i unu. Un soare fierb inte ardea pe uli~e. Or~ul era ridicat pe coline ~i-mi amintea de un anumit loc in Basel, Kohlenberg. Stradutele ce coboara de acolo spre valea Birsigului, care strabate or~ul, sint in parte ulicioare in trepte. 0 astfel de scara ducea in j os pina la BarfliBerplatz. Era Basel, ~i totu~i era un ora~ italienesc, ceva in genullui Bergamo. Era vara, soarele stralucitor se afla la zenit ~i 0 lumina int ensa scalda totul. Multi oameni veneau catre mine, iar eu ~tiam ca acum se inchi deau magazinele ~i lumea se indrepta spre casa, pentru masa de prinz. In mijlocu l acestui ~uvoi de oameni, mergea un cavaler in armura. Urea scara, venind in di reqia mea. Purta un coif de o~el cu crestaturi in dreptul ochilor ~i un pieptar de zale, iar deasupra, 0 tunica alba; in fa~a ~i pe spatele ei era intre~esuta c ite 0 cruce mare, ro~ie. Va puteti imagina ce am simtit cind, deodata, mtr-un or ~ modem, la prinz, la 0 ora de virf, am vazut venind spre mine un cruciat! M-a f rapat mai ales ca nici unul din numero~ii oameni care treceau pe acolo nu parea sa-i remarce prezenta. Nimeni nu se intorcea sau nu se uita dupa el; aveam senza ~ia ca ar fi fost total invizibil pentru ceilalti. Ma intrebam ce putea semnific a aparitia aceasta, ~i iata, parca cineva mi-ar fi raspuns - dar de fapt nimeni nu-mi spuse nimic: ,.,Da, e 0 apari~ie obi~nuita. Cavalerul trece pe aici intotd eauna intre douasprezece ~i unu ~i face a~a de foarte mult timp (am avut impresi a ca de seco1e) ~i fiecare ~tie asta." Visul m-a tulburat adine, dar pe vremea a ceea nu I-am inteles deloc. Eram abatut, perplex, dezorientat. Cavalerul ~i funq ionarul vamal erau figuri opuse una alteia. Funqionarul vamal era fantomatic, as emenea cuiva care "inca nu

putea sa moara" - 0 aparitie pe cale de adisparea. Cavalerul, in schimb, era pli n de viata ~i complet real. A doua parte a visului era in mare masura numinoasa, scena de la granita - prozaica ~i nu foarte impresionanta in sine; abia reflect iile tesute in jurul ei ma afectasera. In perioada urmatoare, figura enigmatica a cavalerului mi-a dat mult de gindit, fara a-i putea sesiza insa in intregime s emnificatia. Doar mult mai tirziu, dupa ce am meditat indelung asupra visului, i -am putut intelege sensul intrucitva. Inca din vis am ~tiut ca acel cavaler apar tinea secolului al XII-lea. Este epoca in care au inceput a1chimia ~i plecarile cavalerilor in cautarea sfintului Graal. Pove~tile in jurullegendei Graalului au jucat pentru mine inca din adolescenta un rol important. La cincisprezece ani I e citisem pentru prima oara ~i a fost un eveniment de neuitat - 0 impresie care nu mi s-a mai ~ters niciodata! Banuiam ca indaratul lor se afla inca, bine ascun s, un mister. Ap ca mi se paru foarte firesc ca visul sa rein vie lumea cavaleri lor Graalului ~i a calatoriilor lor in cautarea sa, caci aceasta a1catuia, in se nsul eel mai profund, lumea mea care nu prea avea nimic in comun cu cea a lui Fr eud. Intreaga mea fiinta cauta ceva inca necunoscut, care sa dea un sens banalit atii vietii. Am resimtit 0 mare dezamagire in mine ca, in ciuda tuturor eforturi lor mintii cercetatoare, aparent nu se putea descoperi nimic altceva in adincuri le sufletului decit "preaomenescul" deja arhicunoscut. Am crescut la tara printr e tarani, ~i ceea ce n-am putut invata in staul am aflat prin spiritul ~i duhul lui Rabelais ~i fantezia lara perdea a fo1clorului taranilor no~tri. lncestul ~i perversiunile nu erau pentru mine noutati demne de luat in seama sau care sa fi meritat vreo explicatie deosebita. Apartineau, impreuna ell criminalitatea, ace lei scursori negre care-mi altera gustul de viata, infati~ind cit se poate de li mpede ochilor mei uritenia ~i stupiditatea existentei umane. Mi se parea de la s ine inteles ca varza sa creasca ~i sa infloreasca pe gunoaie. Trebuie sa recunos c ca nu puteam descoperi aici nici 0 idee care sa ma ajute cu ceva. Toti a~tia s int pur ~i simplu ora~eni, care nu ~tiu nimic des pre natura ~i grajdul omenesc, ma gindeam, de mult satul de toate aceste lucruri dezgustatoare. Bineinteles ca oamenii care nu ~tiu nimic despre natura sint nevrotici, deoarece nu sint adapt ati la realitatile vietii. Ei sint inca prea naivi, aidoma copiilor, ~i trebuie lamuriti, ca sa zic a~a, ca sint oameni ca toti ceilalti. Sigur ca prin aceasta bolnavii de nervi 175

Inca nu sint vindecati ~i nu se pot lnsanato~i dedt i~ind din nou din mocirla co tidiana. Dar ei se complac In a ramlne In ceea ce fusese Inainte refulat, ~i cum sa iasa de acolo, dad. analiza nu-i face con~tienti de existenta a ceva diferit ~i mai bun? ~i daca Insa~i teoria Ii tine fixati In aceasta stare ~i nu Ie da c a posibilitate de solutie dedt decizia rationalii sau "rezonabila" de a renunta In sfir~it la copilarii? Ei nu slnt In stare de a~a ceva; ~i cum sa fie, daca nu descoperii eeva pe care sa se sprijine? Nu se poate renunta la 0 forma de viata , farii a 0 schimba cu 0 alta. De regula, un mod .de viata total rezonabil este, conform experientei, imposi~ bil, mai ales daca cineva e prill natura sa atlt d e nerezonabil ca un nevrotic. Acum am Inteles de ce psihologia petsonala a lui F reud prezenta pentru mine un interes atlt de arzator. Trebuia sa ~tiu cu orice p ret cum statyau lucrurile cu solutia sa "rezonabila". Era pentru mine 0 Intrebar e vitala, iar ca sa obtin un raspuns la ea eram dispus sa sacrific multe. Acum o chii mei vedeau clar: El Insu~i suferea de nevroza, 'ii anume de una u~or de dia gnosticat, cu ni~te simptome foarte neplacute, a~a cum am descoperit In timpul c alatoriei noastre In America. Ma invatase atunei ca lumea Intreaga e putin nevro tica ~i de aceea trebuie sa fim toleranti. Nu eram Insa nicidecum gata sa ma mul tumesc cu atlt, ci doream sa ~tiu mai degraba cum se putea evita 0 nevroza. Vazu sem ca nici Freud, nki elevii lui nu puteau Intelege ce Insemna pentm teoria ~i practica psihanalizei faptul ca nki macar maestrul nu reu~ea sa iasa din propria sa nevroza. Clnd ~i-a anuntat apoi intentia de a identifica teoria ~i metoda ~i de a Ie dogmatiza, n-am mai putut colabora eu el ~i nu mi-a ramas alta eale ded t aceea de a ma retrage. Gnd am ajuns In lucrarea mea Transformari ~i simboluri ale libidoului catre final, la capitolul despre "Sacrificiu", am ~tiut dinainte cii ma va costa prietenia cu Freud. Acolo urmau sa fie expuse propriile-mi conee ptii asupra incestului, transformarea decisiva a conceptului de libido ~i inca a lte idei, In care ma deosebeam de Freud. Pentru mine, incestul lnseamna 0 compli catie personal a numai In cazuri extrem de rare. De obicei reprezinta un continu t Inalt religios, motiv pentm care ~i joaca un rol hotihltor In aproape to ate c osmogoniile ~i In numeroase mituri. {nsa Freud se tinea ferm de sensul literal ~ i nu putea sesiza semnifieatia spirituala a incestului ca simbol. ~tiam ca nu va

fi capabil sa aceepte niciodata opiniile mele pe aceasta tema.

Am discutat eu mea ~i i-am comunicat temerile mele. A Incercat sa ma lini~teasdi , fiind de parere ca Freud va admite eu generozitatc fcluJ meu de a vedea lucrur ile, ehiar daea nu l-ar putea accepta pentm e1 insusi. Eu 1nsa eram convins ea n u va fi i'n stare de asa eeva, Timp de doua luni il-am fast eapabil sa ma atin~ d~ candei, ~iind ch!nuit de co~flict~I,: .sa, tr~c sub tae,ere eeeva ce gmaesc s au sa nsc plerderea pnetemel 1m? In eele dm urma, m .... am decis sa seliu - :;;im-a cos tat, intr-adevar, prietenia Iui Freud. Dupa ruptura Cll Freud S-3U indepartat de mine toti prietenii si cunoscutii mei. Cartea mea a fast declarata drept proast a, eu, considerat un mistic 5i eu asta, problemei i se puse punct. Doar Riklin s i Maeder au ramas de partea mea. Eu imi prevazusem insa izolarea 9i nu-mi fikuse m Uuzii In legatura eu reaetia pretin~ilor mei prieteni, Era 0 chestiune 10. car e rneditasem temeinic. ~tiam ca in joc era towl ~i ea trebuia sa persist In eonv ingerile mele ~i sa stau cheza~ie pentru ele, Am realizat ca acel capitol intitu lat ,.Sacrificiu!" reFezc!1ta s21crificiul meu. Ajuns 10. aeeasta eoncluzie, m-a m putut pune din nou pe seris, de:,;i ~tiam dinainte ca nimeni nu-nli va Intelcg e conceptia. Privind retrospectiv, pot afinna ea sint singurul eare a dus mai de parte, in spiritullor, ccle doua probleme care I-au interesat pe Freud eel mal m ult: aceea a ,.iesturilor arhaice" ~j aeeea a sexuali(8. eLl nu vild valoarea se xualitatii este 0 eroare larg raspindlta. Din contra, sexualitatea joad un rol i mportant In psiholagia IDea., 0'1anume Cd. expresie esen~iaIa - ehiar dad. nu un ica - a lntregului ps1hic. Preocuparea mea principala a fast insa sa-i 91.explic o dincolo de semnificatia sa personala si de ceo. a unci l21tur21 spirituala ~i sensul nurninos, deci sa ex prim ace11ucru de care Freud era fascinat, fad a-I p utea intelege- insa, Scrier~.!e 1Jie Psychologie del' ()bertragung (lDSihosi Con iui?ctionis cantin ideile mele pe aceast:?, ten,ii Ca expresie a unui spirit hto nian, sexualitatea este de cea mai ma,e importantlL Caei acel spirit este "ccala lta fata a Jui Dumnezeu", hitum sumbri3. a imaginii divine. Problemele spiritulu i htonian m-8.U preocupat de cind am intrat In contact en lumea ideatica a alchi rI1iei. De f2i."fJt, ele au fast trezite la viala in timpul ace!ei disCUtii timp D.rii avute eu Freud, c1nd am simtit cit era de zguduit de sexualitate, fara a-m

i puteo. explica iDsa aceasta. tulburare nfofundlL 1 'i''ij 1 .'

ReaHzarea ceo. mai mare a lui Freud a constat Hira lDdoiala in faptul di s,i-a l uat in serios pacientii care sufereau de boli nervoase, patrunzind in psihologia lor specifica s,iindividuala. A avut curajul sa lase cazuistica sa vorbeasca, p enetrind in acest chip in psihologia individuala a bolnavului. Vedea, co. sa zic em asa, ell ochii pacientului s,i a ajuns astfella a Intelegere mai adindi a bol ii dedt fusese posibil pina atunci. In aceasta privinta era obiectiv, fara idei preconcepute s,i dadea dovada de curaj, ceea ce-i ingiidui sa depas,easca 0 mult ime de prejudecati. Aidoma unul profet din Vechiul Testament s,i-a propus sa dem oleze zeii fals,i, sa traga perdeaua 10. 0 parte de pe a seama de ipocrizli s,it ot atita necinste s,i sa dezvaluie f3.ra mila putrezlciunea sufletului contempor an, scotind-o 10. lumina zilei. Nu s-a sfiit sa-s,i asume riscul nepopularitatii pe care a aducea cu sine 0 asemenea intreprindere. Impulsul constat in pe care I-a dat astfel culturii s,i civilizatiei noastre descoperirea unui acces spre in cons,tient. Prin recunoas,terea visuIui co. sursa primordiala de informare asupr a proceselor din incons,tient a smuls trecutului s,i uitarii 0 v 0.10 are care p area pierduta iremediabil. A demonslrat empiric existenta unui psihic incolls,ti ent, care nu fusese prezent lnainte dedt co.postulat filozofic, s,ianume i11filo zofia lui Carl Gustav Carus s,ia lui Eduard 'Ion Hartmann. Se poate, desigur, af irma ca actual a cons,tiinta cuIturala, in masura ill care este refJectatii filo zofic, 11-0. preluat inca ideea incol1s,tientului s,icOllsecintele sale, desi se confrunta de mai bine de 0 jumatate de veac cu ea. Asimilarea conceptiei genera le s,i fundamentale ca existenta noastra psihidi are dol poli ramine inca ill sa rcina viitorului. Co

Confruntarea eu ineon~tientul Dupa despartirea de Freud a inceput pentm mine 0 perioada de incertitudine inter ioara, chiar de dezorientare. Ma simteam ca suspendat in neant, caci inca nu-mi gasisem propria pozitie. Ma interesa mai ales sa dobindesc 0 noua atitudine fata de pacientii mei. Am decis deci sa vad mai intii, fara a face prezumtii, ce vor povesti ei de la sine. A~a ca m-am hotarit sa las lucrurile in voia intimpl1iri i. Rezultatul s-a vadit curind; au inceput sa-mi povesteasca spontan visele ~i f antasmele lor, iar eu n-am facut dedt sa pun cHeva intrebari: "Ce va vine in min te in legatura cu asta?" Sau: "Ce intelegeti prin asta?" "De unde vine asta?" In terpretarile au decurs ca de la sine din raspunsurile ~i asociatiile lor. Am las at deoparte punctele de vedere teoretice ~i m-am multumit sa-i ajut pe pacienti sa-~i inteleaga imaginile prin ei in~i~i. Dupa scurt timp mi-am ~i dat seama ca era corect sa iau ca baza a interpretarii visele ca atare, a~a cum sint ele, cad aceasta Ie e menirea. Ele sint realitatea de la care trebuie sa pomim. Bineinte les ca din "metoda" mea a rezultat 0 multitudine de aspecte aproape de necuprins cu mintea. Se simtea tot mai putemic necesitatea gasirii unui criteriu, ~ putea chiar spune: necesitatea unei orientari initiale. Am trait atunci un moment de claritate neobi~nuita, in cursul camia s-a derulat in fata mea drumul pe care-l parcursesem pina acolo. M-am gindit: "Acum ai in posesia ta 0 cheie catre mitolo gie ~i ai posibilitatea sa deschizi cu ea toate portile spre psihicul omenesc in con~tient." Dar indata am auzit ~optindu-se in mine: "De ce sa deschizi toate po rtile?" $i s-a ~iiscat intrebarea: Oare ce realizasem de fapt? Explicasem mituri le unor popoare din trecut, scrisesem 0 carte des pre erou, despre mitul in care omul a trait dintotdeauna. 179

"Dar in ce mit traiqte omu! astazi 7" "In mitul crqtin, s-ar putea spune." "Tu t raiesti In el?" a rasunat mai departe intrebarea In mine. "Ca sa fiu sincer, nu I N u este mitu] in care traiesc eu." "Atunci nu rnai avem nici un mit?" "Nu, e evident dl nu mai avem nici un mit." "Dar care-i oare mitul tau? JVIitui in care traie~ti tu ?~' Deodata dialogul deveni neplacut. Si am incetat sa mal gindesc. Ajunsesem la un impas. In 1912, In jurul Craciunului, am avut un vis. iVIa giis ellil1intr-o loggia italieneasca superba, cu coloane, podea de marmura ~i 0 balu strada de marmura. ~edeam aeolo pe un scaun in stir renascentist, aurit, iar in rata mea se af1a 0 masa de 0 fmmusete rara. Era fikuta dintr-o piatrii verde; pa rdi ar fi fast smarald. ~edeam ~i priveam in departare, pentru C;3, loggia se ga sea sus de tot, In turnul unui castel. Erau ~i copiii mei in jurul mesei. Dintr o data, 0 pasare alba coberi in zbor, un mie pescaru~ sau un porumbel. Se lasa c u gratie pe masa, iar eu Ie-am facut copiilor un semn sa stea lini~titi, ca sa i lU sperie frumoasa pas are alba. Indatii, porumbelul se transformfi lntr-o fetit i'[ de vreo opt ani, ell un par blond-auriu. Pleca in fuga impreuna eu copiii ~i se jucara in minunatele galerii eu coloane ale casteluluL Am ramas pe lac, cufu ndat in gindmi, ref]ectlDd 1a ceea ce tocmai se IDtlmplase ~i triljsem. Atunci, fetita se intoarse ~i i91 puse eu tandrete braWl pe dupa uDl.arul meu. Bruse dis panl din nou, iar porumbelul reaparu ~irosti Incet~ell glas omenesc: mai In prim e Ie ore ale noptii ma transfor1na in om, in tin1p ce porumbelul biirbatu~ este ocupat eu cei doisprezece mortL" eu aceasta, i~i lua zboruliDspre ceml a11bastJ0 ., eu rn-am trezit din iar somn. Singurul lucru pe care I-am putnt spune despre vis c~fast ca el indica 0 activare neobi~nuita 8. incoD~tientuluL Dar nu c-uno&team nici 0 teh nic~ipentru a ajunge pIna la radacinile proceselor 1" . C "" b 1 " ,y , . auntnee .. e ro~te ~ve~ a race un ~orum el, ba:D~.tus C~1

~QOlS?rezece morp? in legatura cu masa de smanud Iml vem m mlnte povestea Cll "t abula smaragdina" din legenda alchiTDica a lui Her~ mes Trismegistos. Se pare ca ar fi Elsat In Urnl3. sa 0 masa In care era gravata in grecqte esenta iD.te1epc iunii alchimice. M-am gindit si la eei doisprezece apostoli, la cele douasprezec e Iuni ale an~lui, .la~sem.nele zodiacale. Da~ t1-~amgasit ~ ~ici 0 dc::legare : er.ngmeL In cele (lIn a trebult sa renunt. PJ.u ffil-(i rL'Ul~',as :::~lta -:0(\ iO,j

:.11ededt aceea de a a~tepta, de a-mi trai mai departe viata si de .1acorda aten tie fantasmelor me1e. Se repeta des pe-atunci a fantasma inspaimlntatoare: se to t ',ea ceva mort care totuSi mai traia. De exemplu, in cuptoarele :rematOliului erau introduse cadavre Si deodata se constata ca mai ildeau semne de viata. Aces te fantasme cu1minara Si in acela~i :imp lSi gasira deznodarnintul intr-un vis: Mi:i aflam lutr-un loc care-m! amintea de Alyscamps de llnga ,-'.rles. Aeolo se gase:?te 0 alee eu sareofage care ajung pina in iinastia Merovingienilor. In vis ul meu, veneam dinspre ora~ ~i am '>azut in fata mea a alee asemanatoare, avind un lung Sir de morminte. Erau postamente eu placi de piatra pe care stateau inti n~i mortH. Zaceau acolo, in vestimentatia lor de pe vremuri ~i cu miinile impreu nate la piept, ca in vechile capele mortuare cavalerii in armuri1e lor, numai cu deosebirea ca monii din visul meu nu erau sculptati in piatra, ei mumificati in tr-un mod eludat. M-am Jprit in fata primului mormint ~i am privit mortul. Era u n barbat din anii '30 ai seeolului a1 XIX-lea. M-am uitat eu interes la ;-;ainel e lui. Bruse se mi~ca. ~i reveni la viata. I~i desfaeu miinile ,i cu am ~tiut c9 . asta se intimpla numai pentru ca-l priveam eu. Am pleeat mai departe cu un sen timent neplEieut ~i am ajuns 1a un mort care apartinea seco1u1ui a1 XVIII-lea. S e petrecu acela~i lUcru: cind I-am privit, a prins viafa ~i ~i-a mi~cat miinile. Am mers tot a~a de-a lungulintregului rind, pina ce am ajuns, ca sa mil.exprim astfel, in secolul al XII-lea, 10. un cruciat in pieptar de za1e, care ~edea ~i el intins ~i cu miinile impreunate. Trupul lui parea dopEt in lemn. L-am privit timp indelungat, convins ca era intr-adevar mort. Dar, deodata, am vazut cum un deget de la mina sti'nga incepe sa i se mi~te u~or. Visul ma preocupa muIt timp. Bineinteles c3. initial imparta .. sisem opinia lui Freud ci1in incon~tient s-ar aD o.vestigii ale unar experiente vechi.1 Vise Cii acesta ~i trairea realii a incon ~tientului m-au condus la parerea ca aceste vestigii l1-ar fi totu~i forme consu mate, trecute, maarte, ci apartin psihicului viu. Cercetarile mele ulterioare au confkmat aceasta ipoteza, ~i de aiel s-a dezvolta! in decursul anilor teoria ar hetipurilor. 1 Freud vorbe~te despre resturi arhaice (n. ed. engl.). 181

ViseIe n1-UU ImpresionaL clur nu m-au putut ajuta sa depa::;esc senzatia de dezo rientare. Din1porrl\'a, tralaln ca sub 0 constanta presiune inten13.. lTneori er a :}r'l't de putel11ica~ illcit an1 presupus ca trebuie: sa fie vorba 10.mine de spre 0 tulburare psihieiL De aceea~ anI parcurs de clauS. ori in 111irff_cIDtrca ga-mi viat2~,eu toate detaIiilc. mal eu seama. amintirlle din copilarie: cael mam gindit ea ar putea exista cevo. 10 treeutul men care sa fie luat In seama dre pt cauza a tulburarii. Dar trecerea In revistii n-2\ dat rezultat ::;i a trebuit sa-mi admit ignoranta. Atunci mi-arl1 spus: "Cum tot nu stiu nimie, 0 sii fac d e-acum '1ncolo pur 51 simplu ce-mi vine." Acestea fiind zise, m-am laso.t consti eot prada impulsurilor inconstientului. iviai inti'! ie~i la suprafata 0 arninti re din copililrje~ poate de pe Imi amintesc clar CUITl construiarn casu~e si cas tele ~i arcuiam porti eu bolti, ridicindu-Ie pc deasupra unoI' sticle. Cevo. mai tirziu am folosit char pietre adevarate, iar in loe de mortar, jut. Aeeste cons tructii ma fascinars. mult timp. Spre surplinderea mea, ie~i 10.iveaEi toemai ac easIa o.minrire, bsotita de 0 anumita emotie. "Aha, mi-am spus, aici pulseaza vi ata! Baietelul inca este pe-aei pe undeva 5i are 0 viata creatoare, care mie-mi lipse~te. Dar cum pot ajunge 10.eo.7" Pentru omul adult care eram eu mi se parea insurmol1tabiEi dlstanta dintre prezent ~i eel de-al uDsprezeeelea an 0.1vietii mele. Dadi voiam sa restabilesc 1ma eontactul eu acea perioada, nu aveam incotr o: trebuia sa ma reintorc 13. eo. si s~ reiau Ia no fOe viata de copll, CLl jocm iJe-"i copila:esti .. Acest moment a reprezemat un punet de raseruee m destmul m eu, caei dupa infinit de multe rezistente si resimtind 0 resemnare extrema m-am pretal in cele din urrrdi 10.aeest joe. Nu insa J'nainte de a trai dureros umili nta de a nu putea face cu adevarat nimic altceva dedt a ma juea. A5a ca m-am pus pe treaba: am inceput sa adun pietre potrivite, partial de la malullacului, par tial din apa, dupa care am inceput sa construiesc: casule, un castel .- un sat I ntreg. Mal lipsea doar biserica, drept care am facut un edificiu patrat, eu un f el de toba hexagonala deasupra si 0 cupola patrata. biserica are ~i un altar. Da r mi-a fost teama sa-l construiese. la zece, unsprezece ani. Pe atunci eranl pasionat de jocul cu cuburi. Preocupat de intrebarea cum a~ putea rezolva problema, am pornit-o intr-o zi, ca de obicei, de-a lungul lacului ::;i am strins pietre din pietri5ul de pe mal. D

eodata am zarit 0 piatra rosie: 0 piramida eu patm laturi, de vreo patm centimet ri inaltime. Era 0 182

bucata dintr-o piatd care, tot rostogo1indu-se in apa I)i plintre '.aluri, fuses e I)Iefuita plna ce capatase aceasta fOmla - un simp1L; produs al hazarduiui. De cum am zarit-o, am 9i 9tiut: acesta este dtarul! Am agezat-o deci ln mijloc sub cupola 9i, in acest timp, mi-a revenit In minte falusul subteran din visul meu de copil. Corelatia a trezit in mine un sentiment de satisfactie. In fiecare zi construiam dupa mas a de prinz, atunci cind vremea 0 pennitea. De indata ce term inam de mincat incepeam sa :na joc pina ce apareau pacientii; iar seara, cind is praveam mai devreme lucrul, ma intorceam la activitatea de constructor. In acest timp, gindurile mi se limpezeau 9i puteam intelege fantasmele a caror prezenta doar 0 presimteam vag, doar 0 intuiam ca zacea in mine. Bineinteles ca imi facea m ginduri in Iegatura cu sensu1 jocului meu 9i ma intrebam: "Ce faci, de fapt? C onstruiqti 0 midi agezare I)i Savirge9ti acest Iucm ca pe un ritual!" Nu 9tiam c are era raspunsul, dar aveam convingerea intima ca. ma aflam pe drumul care duce a spre mitu! meu. Caci construirea era numai inceputul. EI declan9a un flux de f antasme, pe care Ie-am notat mai tirziu cu mare grija. Situatii de acest gen au continuat sa apara de-a lungul anilor. Ori de cite ori mi s-a mai intimplat in v iata sa ma poticnesc, sa ma impotmolesc, am pictat un tab Iou sau am prelucrat 0 piatd I)i intotdeauna asta a reprezentat un rite d' entree pentm ideile I)i luc rarile ce au unnat. Tot ce-am scris in acest an 1, deci Gegenwart und Zukunft (P rezent 'Ii viitor), Ein moderner My thus (Un mit modern), Das Gewissen in psycho logischer Sicht (Con:;tiinta moralii in perspectivii psihologica), s-a nascut in decursul cioplirii unei pietre, munca pe care am Hkut-o dupa moartea sotiei ~el e2, Implinirea existentei ei, sfir>;itul vietii ei 9i tot ce mi s-a clarificat c u acest prilej ma smulsesera putemic din mine Insumi. M-a costat mult ca sit ma regasesc, sa ma fixez I)i sa ma reechilibrez, iar eontactul eu piatra m-a ajutat . Inspre toamna lui 1913, presiunea pe care 0 simtisem pma atunci in mine paru s a se deplaseze in afara, de pardi ar fi planat ceva in aer; intr-adevar, atmosfe ra mi se parea mai sumbd ca pina atunci, Era ca ~i cum n-ar mai fi fost yorba de 0 situatie 1 1957 (11. ed. germ.). 227 noiembrie 1955 (11. ed. germ.).

psihica, ci de 0 realitate concretii Aceasr3. impresie mi se intari tot mai mult o In octombrie, in timp ce ma aDam s1ng\.1l-lDtr-ociil2Sorie, am fost deodata as altat de 0 viziune: Am vazut un potop imens, care se revarsa peste toate tarile nordice S1peste cele "-sezate putin mai la sud, in zona dintre Marea Nordului si Potapu! se intindea din AngEa pina in Rusia Si de Ia coasta MarH Nordului pina aproape de Alpi. Cind atinse Elve(ia, am \lawt ca mUllti! cresteau, devenind din ce in ce mai inal(1, ca pentru a apafa tara noastriL Se dezUintuia 0 catastrofa ingrozitoare. Am vazur valurile gaIbene invrajbite, ruinele operelor civilizati ei plutind prin tOTent 5i moartea a mii 9i mii de oameni. Apoi, rnarea se transf orma in singe. Aceasta viziune dura aproximariv 0 ora, ma tulbura, ma zapaci si imi facu grea\a. Mi-era rus;ine de sHibiciunea mea. Trecura doua saptamini, dupa care viziunea reveni in aeeleasi conditii, numai ca transfol1narea in singe fu de asta data ~i mai cumpIita. 0 voce interioara rmi vorai: "Ia te uita, este per fect real 9i se va intimpla intocmai; nu incape nici a indoiala." In iama unnato are, cineva ma intreba ce gindeam des pre evenimentele mondiale din viitorul apr opiaL I-am spus c3.nu gil1deam nimie, dar d vedeam torente de slnge. viziunea nu -mi dildea pace. Ma intrebam dad viziunile indicau a revolutie, neputindu-mi rep rezenta insa bine acest lucru. Asa ca am conch1S di ar avea de-a face eu mine in sumi ~i am presupus ca a~ fi amenintat de 0 psihoziL Ideea riizboiului nu-mi tre eu prin mime. Purin dupa aceea - era In primavara Iui 1914 ~i apoi pe 1a inceput ul verii - un vis mi se repeta de trei od: In mijlocul verii patrundea un ge, ar ctie, iar paminruI impietrea. imepenea sub gheata. Vedeam astfel, de exemplu, cu m intregul tinut al Lorenei ~i canalele sale inghetaseriL Toata regiunea era pus tie, fara nici un suflet de am, iar lacurile 91riurile - inghepte si ele. Murise ariee vegetatie. Aceste imagini oni[ice se produsera III aprilie 'Ii mai, iar u ltima oara in iunie 1914. In eel de-al treilea vis, din spatiile cosmice se liis a din nOli un ge, cumplit. Acest vis avu 111saun final neasteptat: Se af1a acolo un copac eu frunze, dar lipsit de rod (arborele vietii mele, ill-am gindit), al e carui frunze se transfOlmasera prin aC1[mneagerului in boabe dulei de strugure , pline de un sue tamaduitor. Am cules boabele ~i Ie-am daruit unei mul~imi de o ameni care stateau In a~teptare. 184

La lunii lulie 1914 fusesem invitat de cam:: British dedical Association la Aberdeen, unde urma sa Ia un congres :' prelegere "hnport anla mcc,n~;tl,entulU1in psihopatolo;:e"l. Mil a~1eptam sa se intimple ceva; die i asemenea viziuni ~i ,;se inseamna d,,,,;stin. n starea mea de atunci ~i Ia tem erile pe care I ~::.nutre&111~ni se r a fi un se.mn at sortii chiar ~i faptul ca ~Jcnlai atunci :a trebuit s~ivorbesc despre i1nportanta incon~ti~ntului. La 1 a ugust izbucni primul razboi mondiaL Acum, sarcina :nca era dari,!: sa incerc sa inteleg ce seiDtimpla ~i in ce masura :ropria-mi triiire era legata de cea a col ectivitiitii. In acest sens, ~rebuia mai intii sa chibzuiesc asupra persoanei me k. Inceputul .'.cestor reflect!i i-a reprezentat notarea fantasmelor pe care Ie .'.\usesem in timpul eu cuburile de construit. Munca asta .'.j:Jnse acum in prim -planui activitatii mde. Se declanSa astfel un flux necontenit de fantasme ~i mam omlduit sa fac tot posibilul pentru a nu pierde orientarea :;;i a :eseoperi c alea de urmaL 1\'1a aflam, neajutorat, intr-o Iume strama, Si tot\11mi se parea dificil :;;ide neinteles. Traiam neil1trerupt intr-o mare tensiune :;;iaveam ade s senzatia ca ni~te b10curi gi~antice s..ar prabuSi de sus asupra mea. furtun2', 0 succeda pe -:ealalt1L Faptnl ca reuSeam sa rezist era 0 chestiune de forta br o .... Holderlin :;;iatitia aItiL :ala. elli n..3.11 fast sfarlmati! Nietzsche :;;1 in mine saliiSluia insa 0 fona. demonicii 91inca de !a inceput ml ..a fost Hmpede c a trebuia SE gasesc semnificatia a ceea ce traiam in fautasmele mele. Sentimentu l de a aseulta de 0 vointa superioara jaca tineari1 piept asaltului incon~tientu lui era de neinlaturat ~i a ramas ca un fir conducatar, sus!inindu-ma in 111cerc area de a ;ndeplini sarcina," Eram deseori atit de rL\.scolit, lncit trebuia s3. -mi stapinesc emotiile prin exercitii yoga. Insa CUlTi ~elul meu era sa aflu ce se petrecea In rnine, Ie facean1 numai plna ce-mi redoblndeam lini~tea care sa-m i pennila sa relan munca mea eu incOrl9tientul. De indata ce aveam se:i.timentul de a fi din nou eu 111sumi.abandonam 0 PreIegerea a aparut in engleza sub titlul ~IOnthe In1portance or the Unconscious ID Psychopa::hoiogy", In British A1edical Journal~ Londra II, 1914; in Ges. tFe rkc !fl., 1968 (n. ed. genn.), 21n thnp ce Sung lrni v()rbea des pre aceasta arn

intire, tot s;,::rnai sin1teau \'ibrind agita~ia Si ;~rno-~ia dinlauntrLll sau. Drept mota a1 capitolului 1111i : ;,Ferice de eel ce a scaput de rnoarte" (Odise ea) - (A. J.). 185

eantrolul :;;idadeam iarasi cuvintul imaginilar :;;ivoeilar launtrice. IndianuI, in sehimb, face exercitii yoga in seopul de a elimina ell desavlrsire multitudi nea eontinuturilor ')l imaginilor psihiee. Pe masura ce izbuteam sa rraduc elTIo tiile in iInaginL adica sa gasese aeele imagini care se ascundeau in ele, se ins taura linistea interioara. Dad. m-a:;; 1'imultumit ell ernotiile :;;ias fi lasat luerurile aSa, probabil ca as fi fast sflsiat de continuturile ineon:;;tientulu i. Paate ca Ie-as fi putut disoeia, seinda, dar atunei as fi eazut indiscutabil victima nevrozei 5i in eele din urma continuturile incon:;;tientului tot m-ar fi distrus. Experimentu1 meu ma lnvata dt de salutar este din punet de vedere tera peutic sa poti constientiza imaginile care zac indaratul emotiilor. Am notat fan tasmele cit am putut eu de bine :;;im-am straduit sa exprim in cuvinte Si eondit iile psihiee in care se ivisera. Numai ca n-am putut face asta decit intT-un lim baj foarte greoi, neadecvat. Mai intli am formulat fantasmele asa cum le percepu sem, adica de cele mai mulce ori intr-un "limbaj elevat", caci el corespunde sti lului arhetipurilor. Arhetipurile vorbesc Intr-o manied patetica Si ehiar bombas tica. Stilul limbii lor Imi este neplacut si-mi zglrie sentimentele, ca atunci d nd cineva i~i zgirie auzul scrijeJind un perete cu unghiile sau 0 farfurie cu cu tituL Insa cum eu nu ~tiam des pre ce era vorba, l1U aveam aWl cale. Nu-mi ramin ea nimie altceva decit sa notez totul In stilul pe care-l alesese chiar incon~ti entul. Uneori era de pardi a~ Ii auzit totul Cll urechile. Alteori il simteam eu gura, ca ~i cum limba mea ar fi formulat vOTbele; ~i apoi mi se intirnpla sa ma aud pe mine insumi ~usotind euvinte. Sub pragul constiin[ei, totul era viu. Inc a de 10. inceput concepusem confruntarea ell ineoD$tientul co.pe un experiment s tiintifie pe eare-] niceam eu Cll mine insumi ~i de 0.1caroi deznod1hnlnt eram i nteresat In mod vital. Astazi, ce-i drept, as putea spune ~i di era un cKperimen t care se faeea cu mine. Una dintre cele mai man dificultati pe care a trebuit s -o depaSesc a fost sa-mi rezolv sentimentele mele negative. M-am lasat voluntar prada emot]iloT, pe care totusi nu Ie puteam aproba. Astemeam pe hirtie fantasme le eare o.deseo.mi se pareau a fi niste absurditi:W ~i impotriva earora resim(ea m Tezistente putemice. Ci:ki, atlta timp elt nu Ie Intelegi sensul, ele sint un amestec diabolic de subJim 5i ridicol. JVI-a costat mult sa lndur pina 10. sursi

t, dar i'nsu5i destinul a fost eel care mi-a aruncat manu~a, provocindu-ma. Numa i in Uffi1aunui efort suprem am fast eapabil sa ies In final din labirint. 186

Pentru a cuprinde fantasmele care ma agitau "subteran", trebuia, ca sa ITI3.expr inl a~a, sa mB.las sa cad in ele. Nu resimteam l1umai rezistente impotriva acest ui lucru, ei ~i 0 reala teama. Mi-era fridi sa nu-mi piei'd autocontroluL deveni nd 0 prada a incon~tientuIui, iar ceea ce lnsemna acest lucru mi-era cil se poat e de clar mie, in calitate de psihiatru. Trebuia totu~i siI cutez sa pun stapini re pe aceste imaginL Dadi n-o facearn, riscam sa puna ele staFinire pe mine. Un motiv important In cadrul acestor reflectii I-a constituit faptul cii de 10.paei entii mei nu puteam a~tepta nieiodata ceva ee eu Insumi nu indrazneam sa fae. Pr etextul di pacientul avea ali:ituri de el un ajutor nu reu~ea s~.-mi impuna, sa aibiI erect asupra mea. -Stiam ca aSiI-zisul ajutor, adica eu, inca nu cuno~tea materia :;;i domeniuI din proprie experienta, ci ca eu posedam referitor la (Ie In eel ITlai bun caz ni~te prejudec3_ti teoretice de 0 \'aloare i'ndoielnidL In mai multe faze critice m-3. ajutat enorm gindul ciL 1a urma in aceasta imreplind ere aventuroasa, in care ma implicam 'Ii ma lnci'lceam, eu TIU ma hazardam numai pentru mine personal, ci ~i pentru pacientii mei. Era in anul ! 913, i'naintea Craciunului, clnd m-am hotaril sa fac pasul decisiv (12 decembrie). ~edeam 1a ma sa de lucru ~i reflectam incii 0 data asupra temerilor me1e, apoi m-am Hisat sa cad. Am avut efectiv senz3.tia di pamintul ceda sub mine, in sensul propriu 0.1c uvintului, ~i cii ma prabu~eam lntr-un hau tenebros. \iu ma putearn elibera de U D sentiment de panid. Dar bruse, ~i nu 1a fcarte mare adincime, m-am trezit c2,m fi opresc in picioare, Intr-o masa moale, vlscoasa - spre irnensa mea u~urare, d e~i ma gasearn j)-ltr-o bezn~ aproape totala. Dupa~un tinlp, ochii mei s~au obi~ nuit eu intunericul, care acum semana eu un crepuscul far3. luminozitate. In fat a rnea se afla intrarea Intr-o pe~tera obscura, iar acolo state a un pitic. dade a senzat .. !.a de a fi facut din piele tabikita, de pardi aT fi fost mumificat. M-am strecurat cu greu pe linga el, treeind prin intrarea i'ngusta ~i mi-am croit dr um pina 10. celalalt capa.t 211 pe~teTii, mergind prin apa reee ca gheata, caremi ajungea pi'Da 10.genunchi. AcoIo, pe 0 stind, se afla un cristal ro~u, striil ucitoL Am luat piatra, am ridicat .. o ~i am descoperit cii dedesubt era un Spatiu go L La inceput D-am putut distinge nimie, dar in cele din unna am zarit in adiDcim e 0 apa curgatoare. Un cadavru plutea pe suprafata apei, UD tinar ell paml blond , ranit la cap. Era urmat de un scarabeu Degm uria~ ~i apoi aparu, venind din ad

i'Dcul apei, un soare ro~u, nou-nascut. Orbit de lumina, am 187 I I 1 I I I ! I I I ] I ,

vrut sa acopar iara~i deschizatura cu piarraj cind un lichid l~i faCll loc prin orificiuo Era singe! Tl~ni In jet giOS ~imi se facti greata. Jetul de sInge dura , din cite mi se piJxu mie, insuportabil de mulL In cele din Uffi1a sed ~i, eu a ceasta, viziunea lua sfir~it. Imaginile ma consternari:L Binell1~eles ca am vawt ca la piece de resistance era un mit eroic ~isolar~ 0 drama a monE ~i relonoiri i. Rena~terea era simbolizata prin scambeul egiptean. La sfiqit ar fi trebuit sa urmeze Daua zi; in locu1 ei se isca 1,sa acea revarsare insupOltabila de singe, un renomen extrem de anormal, din cIte mi se parea. Imi veni atunci in minte vi ziunea singelui pe care 0 avusesem i11Wamna aceluiasi an, ceea ce ma tacu sa ren unt 1a orice aWi incercare de a intelege, ~ase zile mai tirziu (18 decembrie 191 3) am avut urmatorul VIS; Ma gaseam impreuna cu un tinax necunoscut, eLl pie1e de cu'Ioare 'illchisa, un s albatic, pe un munte singuratie, stincos. Era inainte de revarsatul zoriIor, par tea de rasarit a cerulni se luminase deja, iar stelele erau pe cale de a se stin ge. Deodata, pe deasupra muntilor rasuna comullui Siegfried, iar eu ~tiam dl. tr ehuia sa-l ucidem. Eram inarmati eu pu~ti si il pindeam pe 0 carare lngusta dint re stincl, Siegfried se ivi brusc sus, pe creasta muntelui. in prima raza a soar elui ce tocmai rasarea. Cobor11I1 mare viteza panta abrupta ~i stineoasa, intr-o trasura filcuta din oseminte. Cind coti dupa un colt i1 impusearam, iar el se p rabusi, atins mortal. Plin de seirba dar si de remuscarea de a fi distms eeva at lt de mare si de frumos, am Gat sii fug, lTlinat de teama sa nu se descopere cri ma. Atunci incepu sa cada a ploaie puternica 9i am ~tiut ea ea va sterge to ate urmele faptel. SCEipasem de primejdia de a fi dcscoperit, via\a putea merge rno. i departe, dar ceea ce ramase fu un sentiInent intolerabil de culpa. Cind ill-am trezit din somn, m-am tot gindit 1a visul avut, dar mi-a fost imposibil sa-llnt e1eg. Am incercat, a~adar, sa adOffi1 din nouj Insa 0 voce lnli spunea: 11'-freb uie sz, inlelegi visul, ~i anume acum, pc lac!" Zbuciumul interior se amplificil pina 1a momentul cumplit dqd glasul zise: "Dad nu deslu~qti visul, trebuie sa t e ~!'mpu~ti!'~In noptiera mea se afla;jrl revolver :incarcat ~i mi se facu frica . Am Inceput sa cuget din nOli ~i, dintr-o data, sensul visului mi se dez\;'alui : nEt bine~ dur asta~i problerna care se des's fa~oara acum in lUTI1e! Siegfried

reprezinta ce-ea ce voiau gerr[la,~ nii sa rcalizezc~ adica irnpuna 'in rnod cr aie propria vointa. 188

"Unde exista vointa, exista ~i 0 cale!" Acela~i lucru il voiam ~i eu. Numai ca a sta nu mai era posibil acum. Visul arata ca atitudinea Intruchipata de Siegfried , eroul, nu mi se mai potrivea mie. De aceea el trebuia rapus. Dupa implinirea f aptei, am simtit 0 compasiune cople~itoare, ca ~i cum eu insumi a~ fi fost impu~ cat. Prin aceasta l~i gaseau expresie tainica mea identitate cu eroul, precum ~i suferinta pe care 0 traie~te omul daca este constrins sa-~i jertfeasca idealul ~i atitudinea con~tienta. Trebuia insa sa i s<,: una capat acestei idenp titati cu idealul eroului; caci exista valori mai inalte carora omul trebuie sa Ii se s upuna, mai Inalte decit vointa eului. Aeeste glnduri mi-au fost indeajuns pentru inceput, a~a ca am putut adormi din nou. Salbaticul cu piele de culoare Inchisa , care ma insotise ~i luase In fond initiativa de a comite fapta, este 0 incorpo rare a umbrei primitive. Ploaia indica solutionarea tensiunii dintre con~tient ~ i incon~tient. De~i pe atunci inca nu-mi era cuputinta sa inteleg sensul visului dincolo de acele putine indicii, fura eliberate forte noi, care ma ajutara sa d ue plna la sfir~it experimentul eu incon~tientul. Spre a Intelege fantasmele, Im i imaginam deseori 0 eoborlre. Odata fura necesare chiar mai-multe Incercari pen tru a ajunge pina in profunzime. Prima oad am atins, ca sa zic a~a, 0 adincime d e trei sute de metri, data urmatoare a fost deja 0 profunzime cosmica. Era ca 0 calatorie spre luna sau ca 0 coborlre In spatiul gol. Mai intli s-a ivit imagine a unui crater, iar eu am avut senzatia de a ma afla pe tarimul morti1or. La poal ele unui perete stincos Inalt am zarit doua fapturi, un barbat batrin cu barM al ba ~i 0 fata tinara frumoasa. Mi-am luat inima-n dinti ~i am ie~it in Intimpinar ea lor, ca ~i cum ar fi fost oameni reali. Am ascultat ell atentie ce mi-au spus . Batrinul mi-a explicat ca era Eliahu, ceea ce-mi provoca un ~oc. Fata ma descu mpani ~i mai tare, caci l~i spunea Salomeea! Era oarba. Ce pereche stranie: Salo meea ~i Eliahu! Dar Eliahu ma asigura ca el ~i cu Salomeea erau legati de dnd lu mea ~i reu~i sa ma dezorienteze total. Impreuna cu ei traia un ~arpe negru, care dovedi In mod manifest 0 Inclinatie deosebita pentru mine. Ma tineam aproape de Eliahu, intrucit parea a fi cel mai Intelept dintre ei trei ~i a dispune de 0 m inte agera. Eram nelncrezator fata de Salomeea. Eliahu ~i cu mine purtaram 0 dis eutie mai lunga, al carei tile nu I-am putut insa deseifra. 189

E firesc ca am incercat sa gasesc 0 explicatie plauzibila pentru aparitia person ajelor biblice in imaginatia mea, invocind faptul di tata fusese preot. Dar asta nu larriurea Inca nimic. Caci ce semnifica batrlnul? Ce semnifica Salomeea? De ce sInt Impreuna? Abia ani mai tIrziu, cind aveam sa ~tiu mult mai multe, legatu ra Iptre omul cel batrin ~i fata cea tInara avea sa-mi apara ca fiind perfect na turala. Intr-adevar, In cursul unor asemenea peregrinari onirice te Intllne~ti f recvent cu un batrln care este Insotit de 0 tmara ,?im multe povestiri mitice se gasesc exemple pentru 0 astfel de pereche. A~a, de pilda, conform traditiei gno stice, Simon Magul colinda In compania unei fete tinere, despre care se spune ca ar fi cules-o dintr-un bordel. Se numea Elena ~i era considerata a fi reIncarna rea Elenei din Troia. Klingsor ~i Kundry, Lao Zi ~i dansatoarea pot fi ~i ei men tionati In acestcontext. In imaginatia mea, dupa cum am spus deja, se afla, pe l lnga Eliahu ~i Salomeea, mea 0 a treia figura, cea a marelui ~arpe negru. In mit uri, ~arpele este deseori pandantul eroului. Exista multe relatari des pre legat ura apropiata dintre ei. Astfel, undeva se spune, de exemplu, ca eroul are ochi de ~arpe; In a!ta parte ca a fost transformat dupa moarte Intr-un ~arpe ~i vener at ca atare; sau ca ~arpele este mama lui ~.a.m.d. In cadrul faritasmei me1e, pr ezenta ~arpelui indica deci un mit eroic. Salomeea este 0 reprezentare a animei. E oarba, deoarece nu vede sensullucrurilor. Eliahu este figura profetului batrl n ~i mlelept ~i intruchipeaza cunoa~terea, in timp ce Salomeea simbolizeaza elem entul erotic. S-ar putea afirma ca aceste doua figuri sint personificari ale Log osului ~i Erosului. Dar 0 astfel de definitie ar fi deja prea intelectuala. Este mai judicios sa lasam mai mtli personajele sa fie ceea ce mi-au aparut mie atun ci a fi, ~i anume expresii ale unor procese incon~tiente care se deruleaza In fu ndal. CUrlnd dupa aceasta fantasma, un alt personaj rasari din incon~tient. Se d ezvoltase din figura lui Eliahu. L-am nurnit Philemon. Philemon era un pagin ~i aduse Cll sine 0 atmosfera egipteano-elenistica de tonalitate gnostica. Figura l ui Imi aparu mai intii intr-un VIS: Se vedea un cer albastru, de ai fi zis ca-i Intinderea marii. Era acoperit - nu de nori, ci de bulgari maronii de pamint. Bulgarii pareau sa se desfaea in bucat i, lasind sa apara printre ei apa albastra a marii. Apa era insa cerul albastru.

Deodata, dinspre dreapta plana In zbor p fiinta Inaripata: un batrln ell coarne de 190

taur. Purta 0 legatura cu patru chei ~i tinea una dintre ele In a~a fel, de parc a ar fi fost gata sa descuie 0 broasca. Avea aripi care erau ca acelea ale pesca ru~ilor, cu culorile lor caracteristice. Cum nu Intelegeam aceasta imagine oniri ca, am pictat-o, pentru a mi-o reprezenta mai bine. Intr-una din zilele In care ma Indeletniceam cu aceasta activitate, am gasit la malul lacului gradinii mele un pescaru~ mort! Am fost ca lovit de trasnet! Numai extrem de rar se pot vedea pescaru~i In Imprejurimile Ztirichului. De aceea am fost atit de impresionat de aceasta Intimplare care, cel putin In aparenta, era doar un produs al hazardului . Le~ul era Inca destul de proaspat, n-ayea mai mult de doua, cel mult trei zile ~i nu se vedeau pe el leziuni externe. Philemon ~i alte personaje ale imaginati ei mi-au deschis ochii asupra faptului de 0 importanta decisiva ca exista lucrur i In suflet pe care nu eu Ie fac, ci care se fac ele singure ~i au viata lor pro prie. Philemon reprezenta 0 forta care nu eram eu. In imaginatia mea, purtam cu el discutii, iar el rostea lucruri pe care eu nu Ie gindisem In mod con~tient. I mi diideam !impede seama ca el era cel ce vorbea ~i nu eu. EIImi explidi faptul ca ma purtam cu gindurile de parca le-a~ fi produs eu Insumi, In vreme ce ele, d upa parerea lui, ar avea viata proprie, aidoma animalelor din padure ori oamenil or dintr-o Incapere, sau ca pasarile din viizduh: "Nici daca vezi oameni Intr-o camera, nu ti-ar veni sa afirmi ca i-ai facut tu sau ca e~ti responsabil pentru ei", ma Invata el. In acest mod ma facu treptat sa Inteleg obiectivitatea psihic a, "realitatea sufletului". Datorita dialogurilor cu Philemon mi se clarifica di ferenta dintre mine ~i obiectul gindurilor me1e. ~i el se confruntase-cu mine, c a sa zic ~a, Intr-o maniera obiectiva ~i am inreles ca exista ceva In mine care poate rosti lucruri pe care eu nu Ie ~tiu ~i nu Ie gindesc sau intenrionez ~i ca re, eventual, sint chiar orientate Impotriva mea. Din punct de vedere psihologic , Philemon reprezenta ointelegere superioara. Era pentru mine 0 figura p!ina de mister. Uneori aproape ca mi se parea a fi real fizic. Ma plimbam cu el prin gra dina Incoace ~i Incolo ~i el era pentru mine ceea ce indienii numesc guru. De fi ecare data cind se contura 0 noua personificare, 0 resimteam aproape ca pe 0 inf ringere personala. Caci ea msernna: "Nici asta n-ai ~tiut-o pma acum!" ~i ma cup rindea teama ca ~irul unor astfel de personaje ar putea fi nesfir~it ~i m-a~ put ea [ataci in 191

abisuri de ignoranta insondabila. Eul meu se simtea devalorizat, de~i numeroasel e succese exterioare m-ar fi putut lini~ti in aceasta direqie. In "tenebrele" me le de atunci (horridas nostrae mentis purga tenebras, se spune in Aurora COllsur gens)I nu mi-a~ fi dorit nimic mai mult decit un guru adevarat, concret, posedin d 0 ~tiinta, o cunoa~tere ~i 0 putinta superioare, care sa-mi fi descilcit produ sele involuntare ale fanteziei mele. Sarcina a fost preluata de Philemon, pe car e a trebuit sa-l accept in aceasta privinta, nolens volens, ca "psihagog". Intra devar, el mi-a transmis idei ~i ginduri care m-au dus la multe c1arificari inte rioare. Vreo cincisprezece ani mai tirziu m-a vizitat un indian mai in virsta ~i foarte cultivat, un prieten de-allui Gandhi, ~i ne-am intretinut des pre educat ia indiana, mai cu seama despre relatia dintre guru ~i chelah. L-am intrebat ~ov aind daca mi-ar putea da informatii in legatura cu natura ~i earacterul propriul ui sau guru, la eare-mi raspunse pe un ton cit se poate de prozaic: - 0, da, era Chankaracharya. - Va referiti cumva la comentatorul Vedelor? am intrebat. Doar a murit cu multe secole in urma. - Desigur, la el ma refer, imi spuse spre marea mea surprindere. - V orbiti deci despre un spirit? am continuat sa intreb. - Si gur ca era un spirit, imi confirma. In aeel moment, mi-am amintit de Philemon. Exista ~i guru spirituali, adauga interlocutorul meu. Cei mai multi au drept gu ru oameni vii. Dar exisrn intotdeauna ~i din aceia care au ea profesor un spirit . . Aeeasta informatie a fost pentru mine pe cit de eonsolatoare pe atit de reve latoare. Nu cazusem deei nicideeum in afara lumii omene~ti, ci Iacusem doar expe rienta a eeea ce Ii se poate intimpla oamenilor care au preoeupari ~i stradanii asemanatoare. Mai tirziu, Philemon a fost relativizat prin aparitia unui alt per sonaj, pe care I-am nurnit Ka. In Egiptul antic, "Ka' al regelui" era considerat a fi forma sa paminteana, intruparea sufletului. In fantasma mea, sufletul-Ka v enea de jos, din pamlnt, ca dintr-un put adine. L-am pictat in intruchiparea lui terestra, ca pe un bust din bronz, soc1ul sau fiind alcatuit din piatra. Sus de tot in pictura apare 0 aripa a pyscaru~ului ~i intre ea ~i capullui Ka plute~te 0 I 0 scriere alchimic1i, atribuitii Sfintului Toma din Aquino. Traducere: Purific ii tenebrele cumplite ale spiritului nostru (11. ed. germ.). 192

nebuloasa stelara rotunda, luminoasa. Expresia lui Ka are ceva demonic, s-ar put ea spune chiar mefistofelic. Intr-o mina ~ine 0 forma care seamana cu 0 pagoda c olorata sau 0 cutie cu moa~te, iar in cealalta un stilet, cu care prelucreaza cu tia. Spune des pre sine: "Sint cel care inmorminteaza zeii in aur ~i nestemate." Philemon are un picior paralizat, este insa un spirit inaripat, in timp ce Ka r eprezinta un fel de demon al pamintului sau metalului. Philemon este aspectul sp iritual, "sensul", Ka, in schimb, un spirit al naturii, ca antroparionul din alc himia greceasdi, dar care, ce-i drept, pe atunci inca nu-mi era cunoscut.1 Ka es te insa acela care face totul real, care invaluie, ascunde spiritul pescaru~ului , sensul, sau 1l inlocuie~te prin frumuse~e, prin "reflexul etem". Cu timpul, am reu~it sa integrez ambele personaje. M-a ajutat aici studiul alchimiei. Pe clnd imi notam fantasmele, m-am intrebat: "Ce fac de fapt? Cu siguranta ca n-are nim ic comun cu ~tiin~a. Deci ce e?" Atunci, 0 voce din mine rosti: "Este arta." Am fost profund uimit, caci nu mi-ar fi trecut prin minte ca fantasmele mele ar put ea avea ceva a face cu arta, dar mi-am spus: "Poate ca incon~tientul meu a forma t 0 personalitate, care nu este eu ~i care ar dori sa-~i exprime propriul punct de vedere." ~tiam ca. vocea provenea de la 0 femeie ~i am recunoscut-o ca fiind cea a unei paciente, 0 psihopata talentata, care manifesta un putemic transfer f ata de mine. Devenise 0 fiiptura vie inlauntrul meu. Fire~te ca nu era ~tiin~a c eea ce faceam. Atunci ce putea fi altceva decit arta? Pe lume nu pareau sa exist e decit aceste doua posibilitati! Este modalitatea tipic feminina de a argumenta . Manifestind multe rezistente~i accentuind fiecare cuvint, i-am explicat vocii ca fant'!Smele mele n-ar avea nimic in comun cu arta. Drept care ea taeu, iar eu am continuat sa seriu. Apoi veni urmatorul atac - aeeea~i afirmatie: "Asta este arta." Am protestat din nou: "Nu, nu este. Din contra, este natura," M-am prega tit pentru 0 noua obieqie ~i disputa; cum insa n-a urmat nimie de acest gen, m-a m gindit ca. "femeia din mine" nu poseda un centru 1 Anthroparion (antroparion) este un "omulet", un fel de homunculus. Din grupul antroparionilor fac parte gnomii, dactilii Antichitatii, homunculusul alchimi~ti lor. ~i Mercur al alchimiei era, ca spirit al mercurului, un antroparion (A. 1.) ,

al vorbirii, a~a ca i-am prop us sa se serveasca de limbajul meu, 1mi accepta of erta Si-~i expuse pe datil pUDctul de vedere IDtr-UD discurs lung, Ma interesa e xtraordinar de mult ca. 0 femeie din interiorul meu se amesteca In gindurile mel e. Pesemne, am cugetat, este vorba des pre "suflet" In sens primitiv Si m-am int rebat de ce sufletu1 a fost denumit "anima". De ee Si-l imagino. omul a fi femin in? i Mai tirziu am reo.lizat ca In cazul figurii feminine din mine era vorba de un personaj tipie sau arhetipal In ineonstientul biirbatului Si am desemnat-o c u termenul de anima. Figura eorespunzatoare din inconstientul femeii am numit-o animus. Ceea ce ma impresiona mo.i IntIi fu aspectul nego.tiv 0.1o.nimei. Am res imtit sfiala In fata ei, ca 10.adreso. unci prezente invizibile. Apoi am incerea t sa gasesc un nou mod de a ma raporta la eo. Si am privit insemnarile fantasmel or mele drept scrisori adresate ei. Ii scriam, ca sa zie asa, unei pani a sinelu i meu, care reprezenta un alt punet de vedere dedt con~tiinta mea - si am d.pata t raspunsuri uimitoare si neobi~nuite. Parca as fi fast un paeient in analiza pe llnga un spirit feminin! In fiecare seara imi asterneam insemnarile pe hirtie, caci ma gindeam: "Daca nu-i scriu animei, nu-mi poate intelege fantasmele." Mai exista insa un motiv pentru con~tiineiozitatea mea: ideile, odata scrise, nu mai puteau fi deformate, rastalmaeite de catre anima, co.sa teasa tot felul de intr igi de aici. In acest sens, este 0 imensa deosebire daca ai pur ~i simplu in min te sa povestesti un lueru sau daea-l ~i notezi intr-adevar pe hirtie. In "scriso rile" mele am incercat sa fiu pe cit de orrest posibil, urmind veehea indicatie greceasca. .. "Sa dai ceea ce posezi, si vei primi." Numai treptat am invatat sa dis cern imre gli1durile mele ~i eontinuturile vocii. Daca voia, de exemplu, sa-mi a tribuie banalitati, spuneam: "Da, e adevarat, a~a am glndit ~i simtit odata, Dar nu sint obligat sa ader 1a aeeste idei pina 10. sf'ir~itul vietii mele. De ce a ceasta umilinta?" Ceea ce importa in primul rind este diferen!ierea dintre con~t iinta ~i continuturile ineon~tientului. Continuturi1e trebuie izolate, ~i asta a re loc eel mai usor personifidndu-le ~i stabilind apoi, pomind dins pre eon~tiin ta, un contact ell ele. Numai a$a Ii se poate extrage puterea, pe care altfel 0 exercita asupra eonstiintei. Intrucit continuturile incon~tientului au un anumit grad de autonomie, 1

In german a, die Seele, "sufletul", este reminin, la rel ca in latina (n. t.). 194

~:easta telmica nu of era dificultati deosebite. Cu totu! altceva este ; I te fa milimizezi ell faptul autonomiei continuturilor incon~ti~:-lte. $i totusi, chiar in aceasta rezidii posibilitatea de a te In:detnici Cll inconstientuL In realit ate, pacienta Cl C21"::;1 voce gliisuia in mine exercita 0 :lfluent3. fatala asu pra barbatilor. Izbutise sa-i inoculeze unui 20leg de-al meu ideea ca ar fi un a rtist neinteles. Acesta a crezut-o i-a cazut victima. Cauza e~ecului SdU? EI nu se ghida dupa :,ropria apreciere de sine, ci dupa aprecierea altora. Este un luc ru :ericulos. Astfel a devenit nesigur pe el Si sensibilIa insinuarile .:"imei; caci ceea ce spune ea este ades de 0 mare fortii de ,,,ductie si de 0 viclenie e XIrema. Daca a::;fi considerat fantasfnelc inconstientului ca fiind arta, ~mnci le-a~ f1 putnt contempla en ochiul meu interior sau vedea :ierulindu-se ea un film, Ele il-ar fi fast inzestrate eu mai multii putere de convingere decit arice aWl percepere senzoriala ~i eu :1-a~ fi resimtit nid urrni'i de indatorire etiea rata de ele. Anima :-ni-ar fi putut inocula Si mie ideea cii a~ fi UD art ist nelnteles ~i :a pretinsa mea natura artisticii mi-ar da dreptul de a neglija realitatea. Daca as fi ascnltat iDSS. de vocea ei, atunei mai mult :3. sigur ca Intr-o zi lni-ar fi spus: lilChipui cumva ca non,ensul eu care te lndeletnicest i este art3.? Niei vorba de asa ceva." -\mbignitatea animei, purtatoare de cuvln t a inconstientului, poate :iistruge cOTDplet un 01Tl. PlTI3.1a UITI1a, decisiva este tot con~tHnta, .:'are i'ntelcge lOr. rnanifesta.rile inCOIl$tientului 91 ia atitudine In fata Dar anima an~ si U:l aspect pozitiv Ea este cea care mij10ceste :cnstientului im aginile incon~tientului, ~i asta e ceea ce ma lnteresa rnai nlulL de d~cenii ill -an1 adresat anin1ei de :-iecare data cind sirnteaEl C2:. afectivitatea mea era perturbata ~i . d " .. ' f"" ~ram c-u?r~ns e nellnIst~. LL\I~JnCl, e-:Tase pre 1 9ura in Inc.on?~lent. c !fl astfel de momente, mtrebam amma: "Acum ce mal al! Ce ';ezi? ;~Svrea sa ~tiu!'; Dupa clteva rezisterite, ea producea In mod regulat i

maginea pe care 0 vedea. De Indata ce desluseam imaginea, agitatia sau senzatia de apasare dispareau. Intreaga energie a emotiilo"r rnele se transfonna in,interes 9i curiozitate fata =Ieconti nutul ei. LA,poi vorbearn en anirna despre 1magini; caci treInteleg elt se putea de bine, la fel ca ~i pe un "vis. ouia sa l~~ i\sttizi nu mai sirri! l~e\/oia s a port discutii en aniIna, liltrucit nu mai ani astfel de errlotii. D~i.rclaca l e-a~ avea, a~ proceda In :1celasi rnod. i\stazL ide-He lrni de\.'in nemijlocit c on~tiente, deoarece

am invatat sa accept continuturile inc'JE~tientului Sl S2. Ie Stiu cum trebuie s a ma comport f41 de imagmile interioar'O. Pot citi sensul imaginilor direct din visele mele, (iS3 ca nu mal am nevoie de intermediari. }\m notat rantasmele care -mi \"enir3~ minte In perloada aceea In mai 1ntii in Schwarzes Buch (Cartea neag ra), iar mcj tirziu Ie-am transferat in Rotes Buch (Cartea rosie), decorlnd-o eu imagini 'ii desenelor facute de minedesene.1 Ea cuprinde majorit2.tea reprezent ind mal1dala.2 Am intreprins in Cartea incercarc2, zadarnica a unei elaborari es tetice a f~n:ILaSrTlelor Inele. dar D-alYl ca Inca flU terminat-o niciodatiL' Am devenit constient de vorbeam limba corecta, di trcbuia inc~, 5-0 tmeluc. Asadar , am renuntat 121 reme 10.tendinta estetizo.ntii, concentrJndu-rna in mod v seri os 21supra problemei intelegerii" Am realizat ca mila fantezie riecesita un tere n solid ~i ca rnai Intli trebuia s~1rra reIn tore in i'ntregime i'n realitatea o meneasca. Pentru mine, aceasta realitate era i'ntelegerea ~tiintifica. Din cuno~ tir1teIe pe care mi Ie incon~tientul trebuia 53. trag concluzii concrete - si ~; ~C:~St2~ cleveni continutu1 muncii ~i operei mele de-o 1 Car-tea neagra cuplinde ~ase volurne mai miei legate in piele neagra Cartea ro ~ie, un volum in-folio legat in piele ro~ie, contine ace-Ieasi fantasme Intr-o f orma ~i un limbaj elaborat si este scrisa in carD-ctere gC .. itice caligrafice in st ilul manuscriselor medievale (A. J.). 2 AJandala - :.,Termen provenit din saDscr i;~a,c-u-rTI~e;esul de cere Pentru lamaism ~i yoga yantrica, rna.l1d8.1a capatiJ . sensul de h: :~~~~~~;~~~r;~~;~~~~~7~e:~;~Vi .. ~~~:~~2~~ ] ;~l~'~;~~~~~;;~~t~t autoreprezentarea proceselor psihice de cenlrare pe sine, prodUCtTea un.ui nOl.i pune! central al personalitatii. .,il . fi reprezentata .1 sirn.Dolic l::-i~tl ce n:'; patrat sau aranjamente obtinute din nUIT!.arul patru ~irnultipl1i sai, Jur~ g D.E descoper2. mandala nUTIlai in sinul culturilor orientale, ci ~i lil cr'~9t inisrrYJi EVtllui l\ilediu timpuriuo In viziunea sa, mandala apare mintala ~i dezorientare in cadrul visului,

de obicei in situatii de c()nfuzie iI: deserleIe executate schematic. semicon~tient, sau in imagini eidetice, Ea reprezint2. In aceSI sens un rl10del al ordinii, rnarcat eu 0 cruce sau un cere c!ivi:zat in patn.l~ supr8.pus peste haosul psihic~ astfel incit elementele haDtice sint rIlerl'~in.utel:r:pI"eU'na i I: cadrul cercului protector. Sub aspectul de )"8.ntra, Jung cOEsidedi mandala C 2. instnlment ce poa.te favoriza introducerea l..Juei ordin). in existt':?J,ts, H (Dicfional' $ enciclopedic de psihiatrie, op, ('iL) ~v. i in Glasar terrl1enul Nlondalc (n. t. 3 Cf. oApendicele, "Completare la Cartee rosie'" pp. 380-381 (n . cd. genn.

Elaborarea estetizanUliD Cartea ro:;ie a fost necesara, In ciuda iritarii destul de lTlari pe care r01-0 producea uneori; caci abia 0 data cu ea a venit ~il'ITt elegerea l'ndatoririi etice fata de ilnagini. Ea a inf1uemat deeisi" inodul meu de viatiL M-am Eimurit ca Dici o limba, orielt de desavlr:;ita ar fi ea, nu lnlo cuie~te viata. Dadi Incea.rca sa lillocuiasca nu se deterioreaza doar ea, ci ~i IDsa9i viata. Pentru a ob~ine eliberarea de sub tirania conditiilor ineoD'.\tien te, are nevoie de ambele: atit de aehitarea obligatiei intelectuale; clt si de c ea a obliga~iei etice. Fire~te di este 0 ironie a sortii ca eu, ca psihiatru, mam intilnit in eadrul experimentelor mele, ca sa zic a~a, la tot pasul, eu aeel material psihie care fumizeaza pietrele de constructie ale unei psihoze ~i care, de aceea, se g5.se~te ~i la spitalul de boli nervoase. E vorba de acea lume a i maginilor incon~tiente, care transpune bolnavul E'.intal intr-o confuzie fataIa, dar este, totodata, ~i 0 matrice a fameziei pJasmuitoare de mituri, care a disp arut din epoca noastra rationala. Desi famezia mitidl. e prezenta pretutindeni. eo. este pc elt de dezavuata pe atit de temuta, ~i apare chiar co. un ~.xperirrl ent riscaI Sail ell 0 aventura lndoielnica sa te incredintezi faga~ului nesigur care duce in adll1curile incon~tientului. E cons iderat a fi un fagas al erorii, 0.1ambiguitatii ~i incomprehensiunii. ~vIaglndesc 1a cU'/lntele lui Goethe: Ver Jnesse dich, die Pforten ~uj~ureWen, an. dejien jeder gem.vorii~erschleicht...l ~a:t~t 1I este msa mal mult declt 0 mcercare lIterara. El este 0 venga m Aurea C atena2, care, de la inceputurile alchirniei filozofice ~i ale gnosti:ismului ~i piniI la Zarathustra Iui Nietzsche, reprezintil - in '11ajoritatea cazurilor int r-un mod nepopular, echivoc i?i primej:lios - 0 e;(peditie pina 10.celillalt pol allumii. Bineinteles ca am avut nevoie. tocmai in perioada in care Lucran1 121. antasfnele Inele~ de un punct de sprijin in "aceasta f ~ulne" j ~i pot spune ca ellTli-a fOSi dat de catre farnilie ~i munca mea profesionaHL Irni ca absolut necesar sa due i?i 0 viata normala~ ca (; c:ont rapondere la lulnea launtric2 .. strain~L Familia 5i proresia ramaStTa pentru mi ne baza 10. care ma puteam Cureazli r~i, deschide aczun elf ('erbicie I Acele'porri de care cu forii se Goe L.l)e. F-:iust 1, ..>Jo:3,pte", \/ersurile 710-711, op. eit. (n. r). ~-7esc~ 2 A tU"2a Catena (1an~ulde 8.i...-lr) este 0 aluzie la 0 scriere de alchimiej Aurea J Ccrena I-l(}J!7eri (1723). Se refera la un 1ant - la un ~ir - de oarneni Inte1ep ti, :are1 incepind cu Herrnes Trismegistos, leaga pamintul ell cerul (A . .1.).

Intoarce intotdeauna $i care-mr do\:edi ell eram un arn obisnuit~ care exisUJ.re almente. Se intimpla ca uneori continuturile incon:;;tientului sa D13. scoata di n slirite. Dar familia precum ~i con~tiinta ca Stm 0 diploma de medic, ca trebui e s21-1ajut pe pacientii mei, ca an1 a sotie ~i cinei copii ~i CB. locuiesc pe S eestra13e 228 in Klisnacht erau realitati care mii solicitau si-mi impuneal'.. E le imi demonstrau zi dupa zi ca existam eu adevarat si ca nl'. eram doar o frunz a purtata aiurea de vlntul spiritu1ui, aidoma unui J\:ietzsche. Nietzsche pierdu se pamintul de sub picioare, intrudt nu poseda nimie altceva dedt lumea interioa ra a gindurilor sale - care, de a!tfe!, i1 poseda mai curind ea pe eI decit inve rs. Era dezradacinat :;;iplutea pe deasupra pami'ntu1ui; de aceea a dizut victim a exagerarii :;;iirealitiItii. Aceasta irealitate era pentru mine ehintesenta gr oazei, caci ce aveam eu in vedere erau aeeasra lume :;;iaeeasta viata. Oridt a:; ;fi fast de pierau! printre gindurile mele 5i de minat ici-colo de suflu1 acelui vint al sp1ritului. :;;tiam mereu ca tot ce triliam avea in vedere aceasta viat a reala a mea, ale carei dimensiuni :;;isemnificatie ma straduiam sa Ie implines c. Deviza mea era: Hie Rhodus. hie salta;11 Astfel, familia :;;iprofesia mea au fost permanent 0 n::alitate binefacatoare :;;i a garantie ca aveam ~i 0 existent a norma18. :;;i adevarat~L Treptat, in mine se produse 0 metamorfoza. In anul 19 16 am simtit dorinta de a da 0 forma creatoare tdiirii mele interioare: Am fast, ca sa zic a~a, constrins dinlauntrul meu sa formulez ~i sa exprim ceea ee aT fi putut fi spus intr-o oarecare masur-a de Philemon. Astfelluara nastere Septer!Z Sermones ad Mortuos r5apte predici catre mortO eu limbajullor 2pecia1.2 Totul ln cepu astfel: simteam 0 neliniste, 0 agitatie in mine, dar nu :;;tiam ce putea sa insemne sau ce "se" voia de la mine. De jur-imprejurul meu era 0 atmosfera ciud ata, incarcata ~i aveam senzatia ca vazduhul ar fi fost plin de entitati fantoma tice. Apoi, in casa incepura sa bintuie stafiile: fiica mea cea mare vazu In tim pul noptii trecind 0 silueta alba prin camera. Cealalta fata povesti - independe nt de prima - ca de doua ori ii fusese smulsa plapuma noaptea si fiuI meu de nou a ani avu un co:;;mar. Dimineata 1 2

Aici e Rhodos, aici sa dansezi! - (11. t.). V. Apendicele, p. 382 ~. urrn. (11. t.).

ceru mamei sale creioane colorate, ~i eL care nu facuse pina atunci niei un dese n, reproduse imaginea visata. 0 numi "lmaginea pescarului". Prin centrul desenul ui trece un riu, iar un pescar sta eu 0 undita 10. mal. A prins un pe~te. Pe cap u! pescarului se gase~te un ~emineu din care ies limbi de foe ~i se rididi fum. Dinspre cealalta parte a malului, diavolul vine zburind prin aer. Blestema ca ia r fi fost [urati pestii. Dar deasupra pesearului plute~te un Inger care spune: "N-ai voie sa-i faci nimie; el nu face decit sa prinda pe~tii cei rai!" Aceasta imagine a fost desenata de fiul meu intr-o simbata dimineata. Duminidi dupa-amia za, catre ora cinei, clopotelul de 10. intrare se auzi rasunind in toata casa. E ra 0 zi senina de vara ~i eeie doua servitoare se aflau in budltarie de unde se putea vedea ee se intimpIa in spatiu1liber din fata intrarii. Eu eram in apropie rea soneriei ~i nu numo.i ci1 am auzit-o, dar am ~i vazut limbile clopotelului m i~clndu-se. Toti am alergat imediat 10. u~a, pentru a vedea cine sun a astfeL da r aeola nu era nimeni! Am ramas a~a, uitindu-ne unii 10. aItii! Atmosfera era in carcata, va rag sa ma credeti! Am ~tiut imediat: Acum trebuie sa se intimple cev a. Casa intreaga pardi ar fi fost umpluta de 0 multime de fiinte, parca ar fi fo st ticsita de spirite. Erau peste tot, stateau pina sub u~a ~i aveai senzatia di de-abia mai puteai respira. Bineinteles ca ardeam sa aflu dispunsuIIa intrebare a: "Pentru numele Iui Dumnezeu, ce-o mai fi ~i asta?" La care, strigara tare, in cor: "Ne intoarcem de 10. erusaIim, unde n-am gas it ee-fuTicautat. " Aceste cu vinte coresI pund primelor rinduri din Septem Sermones ad Mortuos. Atunci, cuvin tele incepura sa eurga din mine direct pe hirtie ~i In trel seri treaba fu seris a. De indata ce am Iuat condeiul In mina, toata ceata de spirite se evapora. Bin tuiaia ineeta. In camera se Eisa lini~tea ~i atmosfera se limpezi. Dar pina in s eara urmataare tensiunea reveni putin ~i lucrurile se derulara iara~i in aceIa~i fei. Asta se petree eo. in 1916. Acest eveniment trebuie Iuat a~a cum a fost sa u cum pare a fi fost. Pesemne ca era legat de starea de emotie In care ma aflam atunci ~i in care se puteau mstala fenomene parapsihologice. Era o constelatie i ncon~tientiL iar atmosfera singulara a unei asemenea eonstelatii mi-era bine cun oscuta co. numen 0.1unui arhetip. Es eignet sieh, es zeigt sieh an!l Flre~te ca intelectul ar dori sa-~i aroge 11 1 [/1 :ori ~i-amllrg, re11la(i de sl/persritii, Ne-apar l'edenii, sWine. pre11l0

nitii! lYe teli/Oll, ne ferim de ipochimeni .. 0 poartii scfrtfie, /1ll illtra ! ! 199

san mai curind sa a eunaa~tere ~tiintifica in aceasea nimiceasca lTItregul eveni Inent, lI1treagc.traire ca fiind 0 anomalie. Ce dezalanta ar fi a lume fara anom alii : Putin inaintea aeestei intimplari eonsemnasem a fantasma, ~i anume di ar fi zburat sufletul din mine. Era un eveniment important pentru mine .. . Sutletul, an ima. reallzeaza rdatia en incoo~tientul. Intr-un anumit sens, este 5i 0 rel;;qie eu coleclivitatea maniIar; eaei ineon~tientul eorespunde midee a manilor, tarii strabunilor. A~adar, dad 1nt1'-o fant3.sma dispare sufletul, inseamna ca s-a re tras in ineoD5tient sau in "tarimul rno[\i10r". Asta eorespunde a5a-numitei pier deri a sufletului, un fenomen care se intilnqte relativ freevent 1a primitivi. i n "rarirnul mOftilar", sufletui produce 0 stimulare secreta 5i da forrna umKlor aneestrale, eontinuturilor eolective ale ineonstientuiui. Aidoma unui mediu, Ie eonfera "mon-ilor" posibilitatea sa se manifeste. De aceea, foarte curind dupa d isparitia sufletului, aparura ia mine "mortii" 5i Iuara na5tere Seprem Sermones ad lvlorllios. Atune! ~i de atunci ineolo, morti! mi-au deven!t intr-un mod tot mal clar ni5te 'loci a ceea ce este Hid de raspuns, a ceea ce este nerezo1vat 5i a ceea ee este nemintuit; caei, cum intrebarile 5i cerintele la care destinul m eu 1m! pretindea sa raspl'nd nu veneau la mine din exterior, ele trebuiau pur ~i sirnplu Sa-51 alba sorgintea in lumea interioara .. Astfel, conversatiile ell m ortii, Septem Sermones, ald.tuiau un fel de preiudiu 1a ceea ce aveam de comunic at lumii In legatura eu inco!1~tientul - un fel de schema de ordonare 5i 0 inter pretare a continuturi1or generale ale ineon~tientului. Daca privesc astazi retro spect!v 5i reflectez Ia sensul celm intimplate in perioada pe care am eonsacrat o fant8smelor, am impresia di am fost subjugat de catre un mesaj care a ve"it sp re mine eu 0 forta copleZ/itoare. In imagini erau lucwri care nu ma priveau numa i pe mine, ci $i pe multi altii. A$u am inc,,:put sa nu-mi mai aparlin claar n1i e Insun1i~ sa TIU rnai am acest drept. Viata mea a apartinut din acel moment com unitiitiL Cunoa~terile care erau importante pentru mine sau pe care Ie cautam in ca nu puteau fi gasite In ~tiin~a acelor zile, l~rebuia sa tree etI lI1sun}j pri n experienta primordiala si i'n Dins sil l'ncerc sa Dlantez in nirneni. (Este yorba de eel de-al doilea dintre \'e:"suri, 11417.) {Joethe; Faus t de noapte", op. eit. (n, t..i. II, actul '\I, "l\/Iiez

cees. coe altfe!, ar fi dimas In stcdiul unei suflesubiecti'/e ne~/iabile. A~tun ci m-.. anl pus In tuluL L-am iubit i-am dar a fast boga~ia mea cea Dlai mare. eLl f fi-am dedicat lui - ca D.1-am ~)vlndut" lui - a fast unica posibilitate de a-rni duce existenta eel 0 totalitate relativa si de a 0 indepartat niciodata de expe ~ 1~oata opera mea~ tot ce am realizat pe plan enn in1agin<itiil,,; ~i visele in itiale. A demarat in 1912 - ie.tB.ea au trecut aproape cincizeci de ani de atunc i! Tot ce am facu'L ulterior in '\"iat3~ este deja continut in ele, chiar daca m al E1Lll daar sub fo:rrns, de san imaginL rnea a fest !IIOdalitatea ~i singura p osibilitate de a rna eHbeTcl din acel haas. pJtfeL materialul s-a.r fi agatat de mine ca ca Dlantele de A~rnavut \;j fiecaTe irtlagine Tn parte~ fiecare grija d eGsebita sa nut, sa-l orlnduiesc r2";iQrlaJ - 1n masura In care acest lucru - si lDai ales sa-l rea1izez In viati"L Caei asta omull'n rnajoritatea cazurilor. El 1asa inlaginile sa iasa la este UiTi1it e-\entual de ele - ~i la aceasta rarDine . I\Tu-~i da nici nlaCf:1: s~ ie darmite S3, traga din ele cc)11se:clul:eJe etic eo In acest el invoca efectele negative ale incon.~tientuluL Intr-o oarecare mas ura~ dar se rnul~ $i eel ce pdcepe .. ~ume~reell atft~ corDite 0 gre~eala fataH1. C~ ici cine C2~pe C obligatie IT10raUi cade vietima principiului De aiel pot rezult a erecte nin1icitoare care nu-i distrug doar pe C1chiar ~i pe eel care ~tie. Iln aginile incon~tientului Ii impun omului 0 grea respon.sabilitate. Neln..~elegere a l or precurn 9i 1ipsa fndat'Jlilii IT1Grale prl,:/eaza existenta de tota1itatea, d e ';;1 S1. individuale caracterul neplacut al t"", terenul Astazi Cd nu ill-am Di.n epoca In ~2xe nl~au preocupat irnagini1e dateaza. hotarlTea rnt-,8- de ~ ma retrage de la LTniversitate9p din :Ztirich, Li ':~areacti"vasern timp de opt an i ca docent (din 1905)~ l'raln:a ~i incoi19tientului ma Infrlnasera enorm pe int electuaL Dupa_ te.ilfJ.1narea cartE Transjorfl1iiri $i sinl-boluri ale libidoulu i (.:;' ~-;\ 1~ ~:,"T.: de :::ei a.ni !1-an1 fast In stare nie! D1acar sa cnesc

0 C:;11 p.".saa luat nastere In n~tine sentirl1entul .. UJJ. eu" ve.zi CB.pitolul "Sigmund FreudH, p. 165 (lI. t.).

c~i n-as rnai putea participc~ activ In cadrul lumii intelectului. Iar des pre c eea ee ma preocupa Intr-adeviIr Diei n-a~ fi putut vorbi. rvlaterialul seas la l Ulnina din incoll~.tient 11'13-li1sase Iiteralmente fara grai. Pe atunci nu puteam nie: sa-I Inte1eg, Dlel s~i-i dau 0 forma oarecare. La universitate mli atlam 1nsa 1Dtr-o pozitie expusa ~i simteam c8. ar fi trebuit sa gi'isesc mai 1ntli 0 orientare noua, cu totul diferita, ~i ca n-ar fi corect 53. Ie predau tinerilor studenri atita timp cit eu eram intr-o stare spirituaHi. plamadita doar din indoieli.! Astfel, n1-am trezit pus In fata unei alternative: fie Imi continuu cariera universitara care-mi statea atunei deschisa, fie urmez imboldurile perso nalitatii mele interioare, ale "rariunii superioare", ~i due mai departe aceasta sarcini1 stTanie~ experimentul confrun-tarii mele eu incon~tientul. Am abandona t aeei dt se poate de con~tient cariera rnea acaden1ica, deoarece nu pl~~tearnap area in public inainte de a ajunge cu experimentul meu 10. un final." Simteam ca mi se intimpla ceva maret ~i am mizat, am cladit pe eeea ce suh specie aeternit atis mi se parea a fi mai important. :;ltiam ca-mi va umple viata ~i eram pregat it pentru ariee cutezanta, pentru ariee rise, in virtutea acestui teL Ce eonta, ma rag, daca am fast sau nu profesor? Bineinteles di ma SUpaia, eram ehiar furio s pe destin ~i imi pareo. In multe privinte diu ca nu ma puteam limita la ceea c e era pe Intelesul tuturOf. Dar emotiile de acest gen sIn! trecatoare. La urrna urrnei, de nu inseamna. nimic. Restul, in sehimb, este important, ~i daca te eoncentrezi asupra a ceea ce vrea si spune persona1itatea in1 In aces! interval de timp, .T ung a scris doar putin: dteva articole in engleza ~i lucrarea Das Unbelvuflte im iZormalen /!Izd kranken Seelenleben (lnconpientul Iii viara sllfleteasca normai ii ~i boZ'wni) care, dupa ce a fost revizuita, a aparut sub titlul aber die PSYc !lOlogie des Unbewuflten (Despre psihoiogia incon\~iientului), In Ges. Werke VII , editia a II-a, 1974. Perioada s-a incheiat cu publicarea cartii Psychologische Typen (Tipuri psihologice, 1921) (A. 2 n.

.Tung~i-a reluat abia in 1933 activitatea didactidi universitara, ~i anum" la Fa cultatea Tehnidi Federala din Zurich. In 19358. fost numit profesor universitar titular. In 1942 a renun\at 10.acest post din motive de sanatate, dar in 1944 a acceptat numirea la Universitatea din Basel co.profesor titular in cadrul unei c atedre de psihologie medicala creata pentm el. Dupa primul curs a fost insa nevo it sa renunte ~i aici la activitatea sa didactica din cauza unei imbolnaviri gra ve ~i sa demisioneze un an mai tirziu (A. J.). 202

atunci durerea dispare. E ceva ce am trait iara :?l iara~ nu :mma] atunci clnd " .HI renuntat 1a eariem academica. Prime Ie experiente de acest gen Ie-am avut in ca de copil. tinerete eram iute la mi'nie; dar intotdeauna dnd emotia ajungea 1a apogeu, se r2~stuma ~?i se instaura un feI de liniste cosrnica ..A.tunci ms. di stan~ talTI de tot Si de toate $1 ceea ce plna de curlnd ma agitase Si iritase p area a apanine untii trecut lndepartat. Consecinta deciziei mele ~i a preoeupari i mele eu 1ucruri pe care niei eu, niei altii nu Ie puteam pricepe a fast 0 mare singuratate. De asta m-ain lamurit foarte curind, Purtam in mine ~i cu mine gin duri despre care Eli puteam vorbi ell nirneni; D-ar fi fast decit gre~it iEteles e, Am resimtit cit se poate de ascutit contradictia dintre Iumea e:{terioar8. ~i eea interioara. Interactiunea care astazi arn cunostint.a, inca il--O dintre ce le doua lUlIli. puteam sesiza DJuDCl, \l edean1 claar 0 opozitie interior ~iexte l"ior. de nelITlpacat intre Mi-am dat insa de la inceput seama c3. as gasi eontaetul eu !umea de afara Si eu oamenii numai daca m-as stradui intens sa arat cum eominuturile experientei psi hiee sint "reale", ~i anume fiU numai ca trai,i personale ale mele, ei ca trairi co1ective, care se pot l'epeta ~i la altl oameni. E ceea ce am incercat sa dove desc mai tirziu in 1ucrarile mele stiintifice. Mai intli am facut insa towl pent m a-I invata pc cei din apropierea mea un nou mod de a vedea lucrurile, Stiam ca as fi rost condamnat la 0 izolare absoluta daca nu izbuteam. Abia spre sfirsitu l primului razboi mondia! am ie~it treptat din Intuneric. Daua elernente au cGntribuit la HDJ.pezirea aerului: Am rupt eontactul eu femeia care voia sa-m! sugereze ca fantasmele me1e ar avea 0 v aioare artistica; am inceput insa mai eu seama 51i-mi inteleg desenele reprezent ind mandale. j".sta se petrecea prin 1918-1919. Pictasem prima mandala in 1916, dupa ce terminasem de scris Septem Sermones ad Mortlios. Bineinte1es ca 11-0 pri eepusem. 1 t'1t~e 1~18: 919,*" fast in Ch~te~.ud'~~x ~oma~ndantlaRegion Anglalse des ll1lemes de GuelTe. 111 tlece dlmmeata SChl\am acolo intr-un camet un mie d esen in forma" de cere, 0 mandala, care v'" " '-'~, v ,--' .. ~ ..... , ~ 1 pare a sa coreSpUDa3.. de 11ecare data starll mele launtrlce. Pe Daza acestor imagini am putut observa transfornlarile mele psihice de 1a zi Ia zi. Intr-o zi, de exe

mplu, am primit 0 sc1"isoare de 1a acea doamna estetica, In care sustinea din no u eu indaratnicie punctu1 203

de vedere d fantasmele provenite din incon1?tient ar avea valoare artistica 1?i, ca atare, ar trebui considerate arta. Scrisoarea ma dId pe nervi. Nu era nici pe departe 0 prostie, 1?itocmai de aceea deosebit de insinuanta. Doar se !ltie di artistul modern se straduie!lte sa plasmuiasdi arta din inconstient. Utilitarism ul1?i grandomania care emanau dintre rinduri atinsera un dubiu in mine, !Ii anum e incertitudinea dad fantasmele create erau intr-adevar spontane !Ii naturale sa u daca. nu cumva erau, la urma urmei, propria mea produqie arbitrarii. Nu eram n icidecum eliberat de prejudecata generala !Ii de hybrisul con1?tiin~ei ca orice idee intrucitva valoroasa era propriul merit, in timp ce reaqiile inferioare soa r isca doar intimplator sau ar proveni chiar din surse straine. Din aceasta irit are 1?iacest dezacord cu mine insumi ie~i la iveala a doua zi 0 mandala modifica ta: 0 parte a rotunjimii cercului era rupta 1?isimetria perturbata. Doar treptat am realizat ce este mandala de fapt: Gestaltung - Umgestaltung, des ewigen Sinn es ewige Unterhaltung.1 Este sinele2 (das Selbst), este totalitatea personalita~ ii, care, dad totul decurge bine, e armonioasa, dar care nu suporta nici un fel de autoamagiri. Imaginile mele reprezentind mandale erau criptograme despre star ea sinelui meu, care imi erau fumizate zilnic. Vedeam cum lucra sinele, adica to talitatea mea. La inceput, am putut sesiza asta, ce-i drept, numai intuitiv; ins a mi se paru inca de atunci ca desenele me Ie aveau cea mai mare semnifica~ie, ~ a cii Ie-am aparat ca pe ni1?te perle rare. Aveam senzatia deslu1?ita a ceva cen tral 1?icu 'timpul am dobindit 0 imagine vie a sinelui. Mi se parea a fi ca mona da, care sint eu 1?i are este lumea mea. Mandala c reprezinta aceasta monada 1?i corespunde naturii microcosinice a sufletului. Nu mai 1?tiucite mandaIe am desen at atunci. Au fost foarte multe. In timp ce lucram la ele, se ivea tot mereu int rebarea: "Unde duce procesul in care sint implicat? Care-i este ~elul?" ~tiam di n proprie experien~a d nu ~ fi putut alege cu de la mine putere 0 ~inta care sam i fi aparut demna de incredere. Traisem experien~a necesitiitii de a renun~ tot alla ideea suveranita~ii eului. Tocmai aid suferisem un e!lec: voiam sa continuu prelucrarea ~i aprofundarea I Formare, Faust 2 I, "Galerie intunecata", versurile 6287-6288, V. termenulin Glosar (n. f.).

l!, actul fransfoTmare, / A noimelor efeme etermi perindare, Goethe, op. cif. (n. f.). 204

~tiin~ifidi a miturilor, a~a cum Ie incepusem in Transformari $i simboluri ale l ibidoului. Era ~elul meu. Clnd colo, nici gind de a~a ceva! Am fost silit sa par curg singur procesul incon~tientului. A trebuit sa ma las mai intii dus cu fona de acest curent, fara a ~ti incotro ma va purta. Abia cind am inceput sa desenez mandalele, am vazut di totul, toate diile pe care mergeam ~i to~i pa~ii pe care -i faceam duceau inapoi la un punct, ~i anume la punctul din mijloc. Am in~eles tot mai cIar di mandala este centrul. Ea este expresia tuturor drumurilor. Ea es te drumul spre centru, spre individuarie1 intre anii 1918 ~i (aproximativ) 1920 mi-a devenit limpede ca ~inta dezvoltarii psihice este sinele. Nu exista nici 0 dezvoltare lineara, ci numai 0 apropiere c irculara, 0 "circumambu!atie" (Cirdezvoltare intr-un singur sens exista cumambul ation) a sinelui. in cel mai bun caz la inceput; ulterior, totul indica inspre c entru. Aceasta recunoa~tere imi conferi stabilitate ~i treptat se instaura din n Oli lini~tea interioara. ~tiam ca atinsesem, prin mandala ca expresie a sineiui, punctul ultim la care imi era dat sa ajung. Poate ca altcineva ~tie mai mu!t, i nsa nu eu. confirmare a idei!or mele des pre centru ~i sine am obtinut ci~iva an i mai tirziu (1927) printr-un vis. I-am reprezentat esen~a intr-o mandala, pe ca re am numit-o "fereastra ditre ve~nicie". Imaginea este reprodusa in Das Geheimn is der Goldenen Bliite2 (Secretul Florii de Aur). Un an mai tirziu am pictat 0 a doua imagine, tot 0 mandala, care reprezinta in centru un castel de aur.3 Cind am terminat, m-am intrebat: "De ce arata alit de chineze~te?" Am fost impresiona t de forma ~i de alegerea culorilor, care-mi pareau chineze~ti, de~i in exterior acea mandala n-avea nimic chinezesc in ea. Dar asta era impresia pe care mi-o I asa imaginea. A fost 0 coinciden~a stranie di putin dupa aceea am primit 0 scris oare de la Richard Wilhelm; imi trimitea manuscrisul unui tratat daoist -alchimi c chinezesc, cu titlul: Secretul Florii de Aur ~i ma ruga sa-l comentez. Am devo rat pur ~i simplu manuscrisul, caci textul mi-a adus 0 confirmare nebanuita a id eilor mele des pre mandala ~i mi~carea de lnconjurare a centrului. A fast primul eveniment care mi-a strapuns solitudinea. Am devenit 0 o

Glosar (n. t.). Fig. 3. In Ges. Werke IXIl, 1976, il. 6 (n. ed. gemz.). 3 Secrew l Florii de Aur, editia a X-a, 1973, fig. 10. In Ges. Werke IXIl, 1976, i!. 36 ( n. ed. germ.). 2 I V. termenulin 205

con~tient de existenta unei afinitati ~i de posibilitatea de a stabili ni~te leg aturi l'ntre ideile rnele :;i cele de 3.co10. l In amintirea acestei coincidente ~ a acestei sincronicirari2 aIn scris atunci sub mandala: .;In 1928~ crnd arn pic

tat imaginea care arata castelul fortificat de aUf, Richard \Vilhelrn mi-a trimi s din Frankfurt textul chinezesc: vechi de 0 mie de ani. despre- castelul garben , gem1encle trupului nemuritor. .. mandaEi reprezenta ~i visui din arml 1927. 10 .care am fikut deja referire: 1vH1 gasean~,-intr-un ora~ rnurdat: negru de funin gine. Pioua ~i era Intuneric~ iama ~i noapte. Ora~ul era Li\!erpooL ~\/Iergealn pe strazile i!1tunecate, impreuna cu cltiva elvetieni, sa ziaem 0 jmnatate de du zina. LL\ vearrl senzatiE ca am fi \Tnit dinspre mare ~dinspre port ~i d1 ora~ul propriu-zis s-ar afla sus. pe faleza. Urcam in directia aceea. Imi amintea de B asel: piata se jos ~i 0 straduta duce prin Totengiiflchen (StradLr~a spre un pla tou situat mai sus~ spre piata Sf Petru ell rnarea bist-rica Sf. Petru. Clnd am ajuns pe platoL1~ arn g2~Sit 0 larga. slab h1mlnav1 de erau felinare~ in care da deau IYlulte strazi. (:a:tierele o ~~:~~Si:;:~~~..l, ; !::~lli&i~~~~r~l.n~~~~~n~~ ~;~O~~l eraitlv~~~~;1~ ploaie5 cea1a, furn ~i In lurnina slaba a .'\tralucea in bataia soareIui. Cre$te a acolo un porn izol;:;:;_t~ rna,s;nOl'cL acoperita 0 de flori ro~ietice. Era de pares. P01TIUl a~ fi stat 1'nlurrdna soarelui 91.ar fi fest, 'in acela~i timp, "lumina e} roei co mentau vremea mizerabiLi ~i era clar ca [;u \/edeau pornul. "] Ofbeau despre un alt elvetian care locuia in L,i.''/erpool si se Inirau ca se stabilise tocmai ai ci. Eu eram e-'-'IUziasrna: de pOil1uluj intl,orit ~i a insulei scaJdate In soar e si ITl--arn eu ~e ce'"; apoi ITI-am trezit. In legatura cu un deo~2liu din vis trebuie sa adaug acum 0 observatie: diferitele cartiere ale ora~ului erau, la { j'nduI lor, 0[jurul unni punet central. l-\cesta alc3.tuia 0 piata ganizate radi al 111 deschisa~ luminata de un felinar rnare, rep]~e:lt:D astfel locuia In o im itatie Ina! mica a insulei. ~tiarn ca ce13Jalt apropierea unui asernenea centn.J seC;}nd.2x. 1 Despre Richard '\Vilhelm, c:L j--\pendicele~ p. 375 s. urril. Vi. ed germ.), 2 V. terr:.'1enul in Glasar (il. t.).

Acest vis I'ntruchipa situatia mea de atunci. lY1aivad ~i acum mantalele cenu~iu -giilbiji de ploaie, lucind din cauza umidit2tii. Totul era elt se poate de nepl ikut, de negru ~[ impenetrabil privirii - adica a5a cum mii sim(eam eu pe-atunci . Dar aveam viziunea fmmusetii supraterestre 51pentm asta traiam de fapt. Liverp ool este the "ele5teu1 vietii". Liver, ficat, este, conform unei vechi conceptii , sediuJ vietii. Experienta acestui vis se asocia 1'n fiint8. mea cu sentimentul a ceva definitiv. Vedeam ca aid era exprimat teluL Centrul e te1u1 5i peste el nu se trece. Prin intermediul visului am inteles ca sinele este un principiu ~i un 3xhetip al orientarii si al sensului. in asta consta fUilctia sa ta.maduitoar e. Aceasta cunoa5tere m-a facut sa intrevad pentru prima data ce ar putea fi mit ul meu. Dupa acesr vis am renumat sa mai desenez sau sa pictez mandale. El expri ma apogeuI dezvoltarii con~tiintei. Ma satisfikea in intregime, dici I'mi dadea 0 imagine completa a situatiei me!e" ~tiusem~ ce-} drepL CD.Tn3.preocupa ceva ir nportant, dar IDCa Imi !ipsea Intelegerea, ;;i In jurul meu ilU era nimeni care sa fi In(eJes. Clarificarea adus3. de vis Ifni dadu posibilitatea de a privi obi ectiv ceea ce ma preocupa lI1.tr-atir. Fara 0 astfel de viziune poate d'i mi-a~ fi pierdut orientarea ~i ar fi treouit sa abandoDa ceea ce intreprindeam. Dar ai ci era exprimat sensul. Cind m3. despartisem de Freud reaJizasem dl ma aventuram in ne;;riur, oa ma prabu~eam in necunoscut. La drept vorbindj la vremea &ceea nu ~tiarn rnare- lucru dincolo de Freud; dar cutezasem sa pasesc In Il1tuneric. Cind vine apoi un astfel de vis, afoul 11 resi1:~nte co. pt: un actus gratiae10 lvl-a costaL, ca S3. ZlC a~a~patruzeci ~i cinci de ani pentru a cuprinde in recipientul operei mele stiintifice lucrurile pe care Ie-am trait ~; notat atunci. Ca tlnar, telul meu a fost sa realizez ceva In dOD1eniul careia ms. consacrasem. Dupa aceea anl dat insa peste acest taren! de lava, 5i patima care ardea in focul sau mi-a remo deJat 5i orinduit viata. Aceasta a fost materia -",.L PrimordiaEi care s-a inrou s~ si ODera mea este 0 stradanie mai mull sau mai putin reu';3iLilde a include a ceasta materie arzinda in concepti a despre Iurne a timpului meu. Primele imagin atE 5i vise au fost ca bazaltullichid-fierbinte, din ele s-a cristalizat piatra pe care arYl , puttl~s-o prelucrez.

i.;. 1 Act de fs,oa;-e 207

i-\nii in care m-am ocupat de imaginile interioare ali constituit cea IT!ai impo rtant2!. a vietii rnele~ in dec'..:rsul careia s-au de-cis toate lucrurile esent iale. Aturrci a Inceput r[lea care au unnat slilt doar niste corrlpletari 0i lam uriri~ activitate ulterioara a constat in a elabora c.eeace ani din inconstient Si !Ylai Tutti rrl3. inundase} illa c()ple~l:;e. luateria primordial~ ..pentru o pera unei vietL

7 I .LI r-~;p=.~nrp .. '-" C> '><' r-'- nasterea , onerel .i. () data ell debutul eelei d,:>a doua jumatati a vietii mele incepuse "~cnJrunt2, Teaeu incol1stientul. Munca mea in acest domeniu se mult timp :;;1 abia dupa dou azeci de ani am fost in masura sa InteIeg Intrucltva conllDuturile in1uginal,iil or meie. Mal intii a Lfebuit si:t-mi aduc dovada prefigurarii 1storice a tri1iri lor acLca sa raspund 1a intrebarea: "Unde se ga,esc premlsele "nele in istorie?" Daca. nu as fi reusit sa pro due 0 ?semenea nu as fi putm fumiza niciodata 0 co nfirmare a ideilor fLeek. Experiel"l~a decisiva in acest sens a reprezentat-o in Illnirea ell alchlmia, cael 3.01aacolo am gas it bazele istorice care-mi lipsise ra plna atunci. an2Jitica] f3.ce fundamental parte din :;;tiintele nadar este su pusa premiselor personale ale observatorului mult ;-,laimult declt oTice 211t<1 De aceea ea este tributara in mare 'T,sura istcrico-documentare, pentru a elimina din udlec;at.B. illaC8.r e-ro1"11e cele ITlai grosolane. 1.91 8 ~.i t S>26 n st udiasern in n1.od serios pe gnostici, deoarece S1ei Si;3cOl1frUrHasera cu lUTI1e a primordiala a incoll9tientului. Se ()cupasers. de continuturile ~i imaginile s ale, care erau vizibil contaminate ek, 1umea pulsiunilor. Este insa dificil de s pus in ce mod 'llTteleflea~~. ei irclaL1Tlile. c2:.cine lipsesc In mare parte A.::easta estf: denu.nlirea pe care lung a dat-o contributiei sale la spre a 0 d iferen(ia de psihanaliza Jui Freud. Cele doua mari ~coli dinarnice (prima 8. fos t initiata de Franz Anton ale celei de-a dCl1ti IVlesmer\ In carG pacienu..1l pc rticips ,.ccn~!ierl'LH la tratame.ntul propriu, au fost analiza psihclogica a 1: .11 Pierre Janet, axata pe investigarea SUbCOll$tientului,ii psih:mali 'ui Sigmu nd Freud, bazata pc; teoria incon~tientului. Curentu] freudie,n " dat Dstere 1a dous orientar] divergente: psihologia individuaH't a }~Ji A~lfred ~4.d}er 51 psi hologia analitica 8. luj Carl Gustav Jung (n. t.).

I 209

informatiile necesare, iar cele pe care Ie detinem Ie datoram in majoritatea caz urilor adversarilor lor, Pi'xintii Bisericii. Nu este nicidecum probabil ca ei s a fi avut 0 conceptie psihologica. Gnostic!i erau prea indepartati in timp de mi ne pentru a-mi servi arept punct .de plecare, drept legatura cu felul meu de a p une problema. Trad!tia dintre gnoza ~i prezent mi se pihea a fi rupta ~i mult ti mp nu mi-a fost posibil sa gasesc puntea care ducea de la gnosticism - sau neopl atonism -la prezent. Abia cind am inceput sa int'eleg alchimia, am realizat ca d in ea reiese legatura !storic3. ell gnosticismul, ca prin alchimie se stabile~te continuitatea de la treeut la prezent. Ca filozofie medicvala a narm!i ea arunc a 0 punte atit spre trecut, 5i anume spre gnosticism, eit 5i spre vi iter, spre psihologia moderna a incon~tientului. Psihologia incon~tientului fusese introdus a de Freud prin motivele gnostice clasice ale sexualitatii, pe de 0 parte, 5i pr in cele ale autoritatii pateme nocive, pe de alta. Mot!vul gnosticului Iehova 5i Dumnezeu-Creator api:irea din nOli 111 mitul lui Freud despre tatal originar ~i in supraeul (Doer-Jell) sumbru care provenea de la acest tata. In mitul lui Fre ud se revela ca un demon, care a produs 0 lume de deceptii, iluzii ~i suferime. Dar dezvoltarea sprc materialism, schitata inca din preocuparea alchimiei cu tai nele materiei, avusese drept consecinta impiedicarea perspectivei lui Freud asup ra unui alt aspect esential a1 gnosticismului, ~i anume asupra imaginii originar e a spiritului constituind un alt Dumnezeu, superior. Conform traditiei gnostice , aces! Dunmezeu superior fusese eel care trimisese oamenilor dTept ajutor crate l'ul (recipient de amestee), vasul metamorfozei spiritua1e.1 Craterul este un pr incipiu feminin, care nu ~i-a gasit lac In lumea patriaxhala a ini Freud. Ce-i d rept, Freud nu este singuru1 care sa judece astfel. In lumea spirituali'i catoli ca, i\1aica Domnului 5i Mireasa lui Cristos a fast acceptati'i abia de curind, d upa 0 ezitare de secole, in thalami/52-ul divin, doblndind astfel macar 0 recuno astere aproximativi'i} In 1 Craterul semnifica in scrierile IUlPoirnandres, care apartinea unei secte gnos tice pagine, un vas care, urnplut cu spirit, era trimis de catre Dumnezeu-Creato rul pe pamint, pentru ca sa poata boteza\i In el eei ce nazuiau catre 0 con~tien ta mai inalta. Era un fel de uter a1 innoirii ~i a1 renasterii spirituale (A. 1.

). 2 Camera nuptiaHi (n. t.). 3 Aid, lung face aluzie la bula papala a ILliPius al XII-lea, care promulga dogma despre Assltlllptio Mariae (1950). Acolo se spun e cii.Maria a fast unila ii 210

lumea protestanta ~i evreiasca stapine~te acum ca ~i deunazi tatal. Spre deosebi re de asta, in filozofia ermetica a alchimiei principiul feminin a jucat un rol remarcabil ~i egal cu eel masculin. Unul dintre simbolurile feminine cele mai in semnate ale alchimiei era vasul in care urma sa se produca transformarea substan telor. Or, in centrul descoperirilor mele psihologice se afla un proces al trans formarii interne: individuatia. Inainte de a fi descoperit alchimia, avusesem in repetate rinduri vise in care era mereu vorba des pre acelasi motiv: linga casa mea se mai afla 0 alta, adica 0 alta aripa sau 0 construqie care-mi era straina . De fiecare data ma miram in vis di nu cuno~team casa, de~i parea sa fi fost di ntotdeauna acolo. In sfir~it, am avut un vis, in care ajungeam in aripa cealalta . Descop<:ream acolo 0 biblioteca minunata, care provenea in cea mai mare parte din secolele al XVI-lea ~i al XVII-lea. De-a lungul peretilor stateau volume infolio mari ~i groase, legate in piele de pore. Printre ele erau citeva impodobit e cu gravuri in arama de 0 natura ciudata ~i continind ilustratii ale unor simbo luri minunate, cum nu mai vazusem niciodata. Pe atunci nu ~tiam 1a ce se referea u ~i am recunoscut abia mult mai tirziu ca era yorba de simboluri din alchimie. In vis am simtit doar o fascinatie de nedescris, care emana de la ele ~i de la i ntreaga biblioteca. Era 0 coleqie medievaIa de incunabule ~i tiparituri din veac ul al XVI-lea. Aripa necunoscuta mie este 0 parte a personalitatii mele, un aspe ct din mine insumi; reprezinta ceva care face parte din mine, dar de care inca n u eram con~tient pe-atunci. Ea ~i mai cu seama biblioteca se raportau la alchimi e, pe care, de asemenea, inca nu o cunosteam, de al carei studiu insa urma sa ma apuc. Vreo cincisprezece ani mai tirziu, am reus it sa adun ~i in realitate 0 b iblioteca. intrucitva asemaoatoare celei din vis. Visul decisiv, care anticipa i ntllnirea mea cu alchimia, surveni earn prin 1926: Ma aflu in Tirolul de sud. Es te razboi. Ma gasesc pe frontul italian si parasesc zona de front impreuna cu un barbat scund, un tarfu1, in caruta lui trasa de cai. De jur-imprejur explodeaza grein camera nup\iala celesta ca mireasa cu Fiul ~i ca Sofia (in\elepciune) cu divinitatea. Astfel, principiul feminitatii a fost plasat in apropiere imediata de Trinitatea masculina. Cf. Riispuns lui Iav, in Ges. Werke XI, edi\ia a II-a, 1973, p. 492 ~. unn. (11. ed. germ.) ..

nade, iar eu '~tiu ca trebuie sa ne indepartam c1t mai repede posibil de loeul a eela, intruclt este foarte perieulos. I Trebuie sa tree em peste un pod, pentru a strabate apoi un tunel, 0.1 carui tavan boltit este partial distrus de obuze. Ajun~i 10. eapatul tunelului, zarim in fata noastra un peisaj insorit ~i reeunos e regiunea Veronei. Sub mine se afla ora~ul, totul straluee~te in plin soare. Ma simt u~urat ~i 0 pomim ins pre c1mpia !ombarda, verde ~i inflorita. Drumul duee prin frumosul peisaj primavaratie ~i vedem orezarii, maslini ~i vita de vie. De odata, observ 0 eHidire mare, plasata de-a eurmezi~ul strazii, 0 easa senioriala de dimensiuni intinse, eeva in genul palatului unui principe din ltalia de nord . Este 0 loeuinta senioriaIa earacteristidl, avind multe cliidiri anexe, aripi~i pavilioane. Strada duce pe linga castel, treclnd printr-o curte mare, a~a co. 1 0. Luvru. Micul vizitiu ~i cu mine intram printr-o poo.rta ~i de aiei putem zari iara~i, privind printr-o a doua poarta indepartata, peisajul scaldat in soare. Ma uit in jurul meu: In dreapta este fatada easei senioriale, in stinga sint loe uintele personalului de servieiu ~i grajdurile, ~urele ~i alte eEldiri secundare , care se intind pina departe. Cind ajungem in mijlocul cUr1;ii,chiar in fata in trarii principale, se intimpla ceva nea~teptat: Ambele porti se inchid cu un zgo mot surd. Taranul sare de pe capra earutei ~i striga: "Acum sintem prin~i in see olul al XVII-lea!" Ma gindesc resemnat: "Do., a~a este. Dar ce-i de facut? Sinte m aeum prizonieri aici pentru ani intregi!" Dar imi ~i vine ideea consolatoare: Odata ~i-odata, dupa ni~te ani, voi ie~i de aiei. Dupa acest vis, m-am eufundat in lectura unor volume groase despre istoria universaIa, a religiei ~i a filozof iei, fara a descoperi eeva ce mi I-ar fi putut elucida. Abia mult mai tirziu am inteles ca visul se referea 10. aIchimie. Punctul ei culminant se afla in veacul al XVII-lea. In mod eiudat, uitasem complet ce scrisese Herbert Silberer des pr e aIchimie.2 Atunci c1nd i se edita cartea, 1 Grenadele care cad din cer trebuie In\elese ca proiectile ce vin din "partea c ealalta", de la dusman. Sint deci efecte care pomesc de la inconstient, dinspre latura "umbrei". Intimplarea din vis indica faptul ca razboiul, care cu cl\iva a ni inainte se derulase in exterior, Inca nu s-a tem1inat, ci continua pe plan in terior, In psihic. Aparent aici zace solu\ia problemelor, care nu putuse fi gasi ta in exterior (A. J.). 2 Probleme del' Mystik und ihrer Symbolik (Probleme ale misticii ~i ale simbo/isticii ei), 1914 (n. ed. germ.) ..

aIchimia mi se parea a fi ceva colateral ~i grotesc, oridt de mult am ~tiut sa a preciez punctul de vedere anagogic1, deci constructiv, al lui Silberer. Eram pe vremea aceea in corespondenta cuel ~i mi-am exprimat aprobarea fata de ideile lu i. Dupa cum 0 arata finalul sau tragic2, conceptiile lui n-au fost insotite de 0 intelegere mai profunda a lor. Silberer intrebuintase mai ales materiale tirzii , care nu-mi puteau fi de mare ajutor. Textele alchimice tirzii sint fantastice ~i baroce; numai daca ~tii deja sa Ie interpretezi recuno~ti ca ~i in ele zac mu lte elemente valoroase. Abia prin textul des pre Secretul Florii de Aur, care fa ce parte din alchimia chinezeasca ~i pe care-l capatasem in 1928 de la Richard W ilhelm, m-am putut apropia de esenta aIchimiei. Atunci s-a nascut in mine dorint a de a cunoa~te alchimi~tii. Am insarciriat un librar din Munchen sa ma in~tiint eze daca aveau sa-i cada in mina carti de alchimie. Curind dupa aceea imi parven i prima trimitere: 0 culegere voluminoasa de tratate latine~ti, Artis Auriferae Volumina Duo (Arta de a produce aurul, In doua volume), 1593, printre care se af la 0 serie de "clasici". Mai intii ins a, aceasta carte a stat necitita aproape doi ani. Din dnd in cind ma uitam la ilustratiile ei ~i de fiecare data gindeam: "Doamne, ce absurditate! A~a ceva este imposibil de inteles." Dar nu-mi dadea p ace, a~a ca mi-am propus sa studiez temeinic lucrarea. In iama urmatoare m-am pu s pe treaba ~i, curind, Iectura deveni fascinanta ~i suscitanta. E adevarat ca t extul continua sa mi se para un nonsens evident, dar adesea dadeam peste fragmen te care imi pareau semnificative ~i ocazional gaseam chiar anumite fraze pe care credeam ca Ie inteleg. In cele din urma am recunoscut ca era yorba de simboluri , care-mi erau cuno~tinte vechi. "E fantastic, mi-am spus, asta trebuie sa invat sa pricep." Acum eram complet captivat ~i ma adinceam in citirea volumelor ori de cite ori timpul mi-o permitea. Intr-o noapte, pe cind studiam iarasi textele, imi veni deodata in minte visul in care se spunea ca sint "prizonier in secolul al XVII-lea". In sfir~it, i-am inteles sensul ~i mi-am dat seama: "Da, asta est e! lata-ma deci condamnat sa studiez intreaga aIchimie de la inceputurile ei !" 1 "Tennen utilizat de Silberer in 1914 pentru a defini interpretarea simbolurilo r ~i a miturilor ill funqie de detenninarile tematice morale universaie, deci di ferit de interpretarile psihanalitice, care tind spre sensu 1 latent, particular -individual. Lansarea termenului ii apar1;ine lui Jung." (DiCfionar

enciclopedic de psihiatrie, 2 op. Git.) (n. t.). Silberer s-a sinucis (n. ed. germ.). 213

Mi-a trebuit Inuit timp pe.ntru a gasi firul in labirintullneandrelor gi'ndirii a.1chiri1ice~ caci n:.; exista nici 0 Ariadne care sa mi-l ff pus In mina. A_.TO obseTvat ca in Rusarizuli se repeL~~,reevent f anumite exprcsii Si loeutiuni ciudatc.: coagula? UJlllln de exemplu"oh'c et vas, lapis" prinla JJloteria, Alerclu"ius2 etc, ..},IT1 vazut 6 ea aceste expresii erau folosite tot mereu lntr-un anumit sens, pe care nu-l put eam deslusi ima eu certitudine. lvi-am hotarit deei sa-n1i alcatuiesc un diction ar de cuvinte-titlu ell cross ref;~rence3. In decursul timpuluL am adunat fnulte rnii de cuvinte-titlu Si aIn umplut niste volume Dumai eu excerpte, Am um-lari, 0 metoda pur filologica~ 8.$a ca ~icrnd ar fi fost \/orb3. de descifrar .. ea unei limbi necunoscute, In felul ace sta Ini se deslusi ineetul cu ineetul sensul modului de expriInare alchirnic. /~ ceasta ITtunca ma absorl)i timp de peste un deceniu, Foarte cunnd an1 constatat eEt psihoJogia anetlitica ~i alchirnia concordau intr -un mod ciudaL Experientele pnn care Lrecusera alchirrli~tii erau expelientele m ele, iar lUTI1ealor era Intr-un anun1e sens lumea mea. Asta a fast pent:m l!.lin e, bineinteles, 0 desccperire ideaHi, caei gasisem astfel replica istorica la me a a incon~tientului, tatea comparatiei

Ea se baza acum pe un teren 1stor1c Posibilieu alchimia, precum ~i continuitatea spirituala Ii cUideau substantli. Prin preocuparile pina. Inapoi la gnosticism eu textele veehi, totlrI gasi locul: lumea de imagini a imaginatiilor, rnaterial ul empiric pe care-l adunasem in practica mea ~i concluziile pe care Ie trasesem de aiei. A.m inceput sa pricep aeum ce serrmificau eontinuturile in perspectiv3 . istond!.. Mi se adinci intelegerea pentru caracterullor tipie, care se contura se inca prin cereetarile mele asupra miturilor. lmaginile originare4 ~i esen1;a arhetipului ajunsera in centrul investiga1;iilor mele ;;;i am recunoscut C8~ fara istorie nu exista. nici 0 psihologie ~iIn orice eaz niei 0 psihologie a incon~tientului. E drept cii 0 psihologie a constientulu

i se poate mul1;umi eu cunoa~terea vietii personale, dar deja explicarea unei ne vroze neeesita 0 anamneza, care patrunde ] Rosariunl Philosoplzorulll (Rozariu[ filo:(~lilor). Scriere anonin1a, 1550. Co n(inuta In Artis Ikriferae, vol. II, 1593 (n. ed, germ.), 2 Dizolva ~i preeipita (lneheaga), un singur vas, piatra, materie primar!.L Mereur (n, t.), 3 Referire , Lrimitere la un alt pasaj din aceea~i carte (n, t,), 4 V, termenul In Glosar ( n. t.),

mai profund decit ~tiint3 constiintei; si daca se ajunge in decursul tratamentul ui la momentulluarii unor deeizii neobisnuite, atunei se ivesc vise a carar inte rpretare cere mai mult decit reminiseente personale. In Indeletnicirea mea eu al chimia vad un semn 0.1 relatiei mele interne ell Goethe. Secretul Iui Goethe est e de a f1 fast prins In mreje1e procesului metamorfozei arhetipale, proees ee se Intinde de-a lungul veaeurilor. EI si-a Inteles Faust-ul ca pe un opus magman s au dil'illum. De aceea spunea corect ea Faust era "ocupatia" lul "prinelpala" si de aeeea viata Iui a fast Ineadrata de aeeasta drama. E impresionant cit de bin e se observa ca i'n el trilia Si aqiona 0 substanta vie - un proces suprapersona l, marele vis 0.1 lui mlilldus archetYPlls, allumii arhetipaIe. ~i eu am fost pr ins ih mrejele aceluiaSi vis si am 0 "ocupatie prineipala", am de realizat 0 ope ra principala, care a i'nceput clnd aveam unsprezece ani. Viata mea este impregn ata, Intretesuta si unificata de 0 lucrare si un tel, Si anume: patrunderea in t ainele personalitiltii. Totul se poate expliea pomind de la acest punet central Si toate lucrarile se raporteaza la aceasta tema. Adevarata mea munca stiintific il a debutat eu experimentul asociativ (1903). 0 consider a fi prima mea lucrare in sensul unei intreprinderi pe tarimul ~tiintelor naturE. Atunei am i'neeput s a exprim idei ce-mi erau proprii. Studii diagnostice ... furil unnate de cele do ua scrieri psihiatrice: Despre psihologia dementei precoee (1907) Si COi1tinutul psihozei (l908V In 19121mi aparu eaftea Transformari 0i simboluri ale iibidoulu i, care puse capat prieteniei mele ell Freud. De atunci a trebuit - nolens volen s - sa-mi croiesc drum smgur. El incepu prin preoeuparea eu imaginile propriului meu inconstient. Aceasta perioada dura din 1913 pina in 1917, apoi fluxul fanta smelor se diminua. Abia cind ele se mai domoliril Si clnd n-am mai fost prizonie r in interiorul muntelui vrajit, am putut sa adopt 0 aritudine obiectiva fata de toate aces tea ~i am "lnceput sa reflectez asupra lor. Prima L'1trebare pe care mi-am pus-o atunei suna astfel: "Ce faci eu ineonstientu17" Ca raspuns Iuara na sters: Die Beziehungen zwischen dem lch zli1d dem Unbevvuflten (Relatiile I Toate cele trei lucrari au fast deja citate In capitolul "Activitate psihiatri cii" (.'1. t.).

215

dintre ell ~i incon~tient). La Paris mn 0 prelegere pe aceasr2. tema (1916) 1, c are aparu abia mai tirziu (1928) IG.tr-o versiune Hirgita, in german~L sub forrn 2~de carte. Descriarn acolo anurnite continuturi tipke ale incon~tientului Si de monstram ca nu este nicidecum indiferent ce atitudine adopts cOi1stientul fara d e tIe, Simultan m-am dedicat si lucrarilor preliminare 10. cartea despre tipuri. 2 Un rol insemnat in geneza sa au avut irmebarile: "Cum rna deosebese de Freud S i cum de Adler') Care slnt diferemele dintre conceptii1e noastre?" Tot incercind sa g3.sesc En raspuns, m-am lovit de problema tipurilor' diei tipnl esee eel ca re determina Si limiteaza de la lncepur judecata ornului. Cartea despre tipuri t rateaz8. mal ales confruntarea indlvidului Cll lumea, relatia so. cu oarneni Si lucruri. Inf::'.tlseaZ2cdiferitele aspecte ale constiintei, poslbilitatile atitu dinii sale fata de lume Sl constituie, aSadar, 0 prezentare a psihologiei con~ti imeL privita dintr-Q per .. spectiva asa-zis clinidL Am incorporat ~i prelucrati :n acectsta carte multa documentatie; au jucat un rol atlt opera lui Spitteler:, in special Prometheus und Epimetheus, cit ~i ceo. a Iui Schiller, Nietzsche 9i istoria spirituala antica ~l medievaEi. Cino. am clltezat sa.. ; trimit Iul Spit teler un exemplar ai cartii me1e, nu mi .." raspuns, dar a tinut 0 conferint~i 1 0. scurt timp dupa aceea in care d1k'.ea asigurari ca lucrarile sale nu ~~lnsemn au:' nirnic; aT fi PUl:ut la fel de bine, de exemplu, ca, 111 lac sa serie Dei' Olympische Friihling, sa clnte "Hai, hai, hai, a venit luna mai ! Cartea despre tipuri a adus ell sine cunDa~terea ca fiecare judecata a unni om este limitata p rin tipul sau ~i fiecale mod de a privi este unul relativ. Astfel s..a riaicat p roblema unit8_tii care compenseazii aceasta rnultitudine. Ea 'D-a condus direct 1a unea chinezeasca de dao, Am povestir deja despre dintre dezvoltarea inea inte rioara Si trirniterea UEui text daaist de catre Richard Wilhelm. In 1929 a luat cartea Secreru! Florii de Aur, publicata in colaboral'e eu el. i'.XD atins atunc i In rer1ectiile !?i cercetarile D1ele punctul central al psihologiei rnele, s,i anurne 1 S-a publicat mai intii ca articoI in Arcl:l.ivLs de .Psychologie de fa Suisse Ro mande, Geneva, 1916, sub titlul: "La strucnre de l'incoI1Scient", Ges. Werke Vll , 1964 (n. ed. germ,). 2 Tipuri psihologice, 192L In Ges. ~Y2rkeVI) editia a IIE , 1971 (n. ed. b

germ.). 3 Carl Spitteler (1845-1924), scriitor elvetian. d.l"]ia 1919 Premiul Nobel per:rru literatura (n. ;). i s-[t decem.ll it:

ideea sinelui. Abia dupa aceea mi-am gasit drumulinapoi in lume. Am Inceput sa t in conferinte ~i sa fac diverse calatorii mai mici. Numeroase articole izolate ~ i prelegeri formara Intrudtva contraponderea preocuparii launtrice ce durase ani de zile; contineau raspunsuri la Intrebari care imi fusesera puse de cititorii ~i pacientii mei.! tema care ma captivase Inca de pe clnd lucram la cartea mea d espre Transformari ~i simboluri ale libidoului era teoria libidoului. Concepeam libidoul ca pe 0 analogie psihicii a energiei fizice, deci ca pe un termen aprox imativ cantitativ ~i respingeam de aceea orice determinare calitativa a libidoul ui. Mi se parea important sa ma eliberez de concretismul caracteristic pina atun ci teoriei libidoului, deci sa nu mai pomenesc despre pulsiuni de foame, agresiv e sau sexuale etc., ci sa privesc toate aceste fenomene laolalta, ca fiind expre sii felurite ale energiei psihice. $i In fizica se vorbe~te des pre energie ~i m odurile sale de manifestare, cum ar fi electricitatea, lumina, ealdura etc. J;.. ,a fel este ~i In psihologie. $i aici e In primul rind yorba despre energie (adi ca despre valori ale intensitatii, des pre un plus sau un minus), iar formele de manifestare pot fi foarte diverse. Prin coneeperea energetica a libidoului se s emnaleaza 0 anumita unificare a punetelor de vedere, In timp ce problemele adese a eontroversate legate de natura libidoului - daca e sexualitate, putere, foame sau altceva - trec In plan seeund. Mi se parea important sa stabilese ~i pentru domeniul psihologiei 0 unificare, a~a cum exista ea In ~tiintele naturii ca ener getica generala. Acesta era seopul urmarit de mine In eaftea Uber die Energetik del' Seele (Despre energetica sujletului), 1928.2 Privesc de exemplu pulsiunile omene~ti ca pe ni~te forme de manifestare ale un or proeese energetice ~i astfel ca pe ni~te forte analoage caldurii, luminii ~.a.m.d. Dupa cum fizicianului de azi nu i-ar trece prin minte sa derive toate fortele, de exemplu, exclusiv din c aldura, este Ia fel de putin admisibiI In psihologie sa subordonezi toate puIsiu nile conceptului puterii sau celui al sexualit1:itii. Aceasta a fost gre~eala in itiala a lui Freud; mai tIrziu a eoreetat-o prin ipoteza "puIsiunilor eului" (lc htriebe), pentru ca Inca ~i mai lirziu sa-i acorde supraeului ~a-zisa suprematie . o 1 Articolele se ami in Ges. Werke X, 1974, ~i Ges. Werke XVI, editia a II-a, 197 6 (n. ed. germ.). 2 Articoleie acestui volum sint reunite in Ges. Werke Vlll, 19

67 (n. ed. germ.).

In Reiariile dintre ell .,)i incoJu;tient constatasern nun-lai ca rna ~~~~e~e~ Cd ineonstientul~~l~;~~r~~ ~~'~Jl::~~:n~~re~:~~~:~~~~r~ i;'s~:~~ i~t(~: 7 ~~u mele mil fikuse sa intuiesc se transforma sau ci'. suscita transfonnari. l~bia clnd am facut cunostinta eLl al~hirnia~ m-am Eimurit d. ineonstientul este un pr0ces Si ci'i rebtia eului eu eontinuturi!e ineonstie ntului dec!anseaz3 a veritabilil transformare sau dezvoltare a psihi'Cului. "In cazurile indi"v'iduale~procesul se poate eiti din vise Si fantasme. In lumea eol ectiv3., el isi g~,seste expresia mai ales in diferitele sisteme religioase Si 1 11 trans formarea simbolurilor loT. hiD studiul proceselor individuale Si coleet ive de transfonnare Si prin iDtelegerea simbolisticii alchimiee, am ajuns la not iunea centraIa a. psihologiei mele, procesltl illdividuatiei (lndiv iduatiol1spr oze fl). Un aspect esential alluerarilor mele este Cd ele abordeaza inca de timp uriu probleme privind concepti a des pre lume Si trateaza confruntarea psihologi ei ell problema religioasa. Insa abia in Psychologie wid Religion (Psihologie ;; i reIigie), 1940, Si apoi 'in Paracelsica, 1942, m-am exprimat pe brg 'in legatu ra ell aceste probleme. Mai cu seama al doilea capitol din carte, "Paracelsus ca fenomen spiritual;;, este semnificativ In aceasta privinta. Scrierile lui Parac elsus cantin 0 gramada de idei originale5 incluzlnd fonnu]an clare ale problemel or puse de al\:bim;sti, ce-i drept Intr-o fOD112i tlfzie $i baroca. Studierea lu i Par3.celsus a fast cea care ill-a determinat in cele din unna s~iprezint esen; 3. aichirr1ieL ~i anume 'in relatia ei eu re]igia ~i eu psihologia -- sau s-ar p utea spune ~i: aJchimia in aspectul ei de filozofie E ceea ee am fa.cut In Psych ologie und Alchernie (Psihologie ,c;i alchimie), in 1944. Am ajuns astfel In sfi rsit pe terenul care alcatuise fundamentul propriilor mele experiente Intre anii 1913 -.. 1917; c~iciprocesul prin care trecusem atunci corespundea procesului de me

tamorfoza alchimica despre care este vorba 111 Psihologie ;;i (ilchitnie. Binein t-eles ca In mintea mea se isca tot Inereu intrebarea ce raport exista intre sim bolistica incon~tientului ~i religia cre~tina sau aite religii. Nu Dumai ca Ias 0 poarta deschisa mesajului crestin, ci consider ca el j'~j are loeu1 In centrul omnlui occidental. E adevarat ca are nevoie de 0 perspectiv3_ DOUa, pentru a co respunde modificarilor seculare ale spiritului timpuIui; a]tfel se afla pe undev a pe l1nga timp, iar totalitatea omului pe undeva pe. linga el. Este ceea ce m-a m straduit sa infati~ez in scrierile mele. Am 218

dat 0 telTiJ'ei:.are Trinitiitii l, Co. Si textului liturghiei; pC ace=~la l~'aI n cOfnparat in plus cu textullui Z,osimos din un alchirnist $1gnostic din secolu l al III-lea.2 carea rnea de confruntare a psihologiei analitice cu conceptiile cre~tine ill-a condu~ In cele din Ul1Tla la problen1a Iui Cristos ca figura psih ologidL Ind'! In Psilwlogie;;i alchimie (1944), putusem demonstra cii.reprezenta recr centraHi a alchimiei, piatra (lapis), este Q Figura pJ.ralela ell cea a lui Cristos. In anul 1939 am un seminar des pre E.yercitia Spiritualia ale lui Igna tiu de . Concomitent~ ma Indeletniceam '~i ell studiile. pentru Psihologie si al chinlie. Intr-o noapte ill-am trezit ~i L-an1 z3xit la picioa[e~e patu]ui, sc8.l dat In lumina~ pe Cristos ra.stignit pe cruce. Nu chiar in maxinle naturalS., er a Insa~ foarte clar ~i arn 'V3,Zut ca trupul Sau era alc2Juit din aur verzuL Era un SlY~ctUC!D] dor care rna sperie . .l';'stfel de viziuni nu sin! de. obicei c eva n .. eobisnuit pentru nl.ine, caei vad deseori imagini plastice hipnagogice+, Pe atunci ref1ect'lsem mult ]a Anima Christi, 0 meditatie din Exercitio. Viziunea p are.a sa-rni sugereze ca I'n timpul reflectiilor mele ofl11sesern ceva, si anUIl 1e analogia lui Cristos cu aUrUl1i non vulgi care flU e eel comun) Si en viridit as (verdele) al alchimi~Li1or.~ Cind am fnteles ca imaginea indica spre aceste s imbolm1 aJchirnlce c/: era vorba de fapt despre 0 viziune alchimicii. a lui reco nfortat A,,-urul \-'erde este c~;}Jitate,a vi.e pe care alchiTf1i$tii n-o vedeau claar ID onl; ci ~i in nar.u.r.~l.anorganica. E~ste expresia unui spirit 3,1 vie tH, anima mundi sau filius macrocosmi, anthropos-ul care In intn~a.g3.1urnc~. !' .... cest s-a infi1.trat plUrl Si in materia 1 In 1942, In Cf'S. Werke Xl, editia a II-a, 1973 (ii. ed. germ.). fn liturghie), in del' !~12SSL (Sirnbolullranjjoi'nzCirii 1942. in Oes. 1Verke Xl, e-ditia a II -a , 1973 (n. ed. genn.). 2 Des ~.vandll{ngssynzbo! 3 Igna~iu de Loyola (1491-1556), dHugD.resc "Comp8.nia 1.ui Isus", confirrnat

chlugar spaniol. A illtemeiat ordinul de papa in 1540 sub numele de instalarii s omnului. Dispar 0 ordinul iezui\ilor. J, Imagini care ap8.r 'm faza premergatoare data cu instal area lUl (n. t.), 5 Alchirni:5tii eej ffiai scri0~i realizau ca telul muncii lor nu era transmutatia metalelor cornune in aUf, ci produce-rea unui aururn non vulgi~ deci a UDU: aUf care nu e eel cornun sau aUrIun philosop hicwn~ deci aur filozofic. eu aIte cuvinte, pe ei ii interesau va]orile spiritua le si problema transforrnarii psihice (A. 1.). 219

anorganiea, el este prezent ~i in metal ~i piatra. Astfel, viziunea mea era 0 un ifieare a imaginii lui Cristos eu analogi a sa care se afla in materie, ~i anume fiul maeroeosmosului. Dad nu m-ar fi frapat aurul verde, a~ fi fost tentat sa p resupun ell in eoneeptia mea "ere~tina" Iipse~te eeva esential, eu alte euvinte, ea imaginea mea traditionaHi este intr-o oareeare masura insufieienta ~i ca dee i a~ mai avea de reeuperat cite 0 faza de dezvoltare ere~tina. Seoaterea in evid enta a metalului imi arata insa eoneeperea desehisa aIchimiea a lui Cristos ea p e 0 unire a materiei spirituale vii eu eea fiziea moarta. In Aion (1951) am relu at problema lui Cristos. Aiei nu m-am mai oprit la diversele paralele pe tanmul istoriei spirituale, ei m-a preoeupat eonfruntarea figurii lui Cristos eu psihol ogia. Niei nu L-am eonsiderat pe Cristos drept 0 faptura eliberata de toate aspe etele exterioare, ei am vrut sa scot in relief dezvoltarea de-a lungul veaeurilo r a eontinutului religios reprezentat prin EI. Ma interesa ~i cum putea fi Crist os prezis astrologie ~i cum a fost inteles in spiritul epoeii Sale ~i in deeursu l eel or doua mii de ani de era ere~tina. E eeea ee voiam sa evoe, impreuna eu t oate aeele glose eiudate care se adunasera in jurul Lui de-a lungul seeolelor. I n timpul luerului s-a ivit ~i intrebarea in legatura eu figura istorid, deei eu omul Isus. Ea este semnifieativa intrucit mentalitatea eoleetiva a epoeii Sale s-ar putea spune: arhetipul prefigurat atunei, ~i anume imaginea originara a an thropos-ului - s-a preeipitat asupra Lui, un profet evreu aproape neeunoseut. Id eea antica a anthropos-ului, ale carei radaeini sint impllntate pe de 0 parte in traditia iudaica, pe de alta in mitul egiptean allui Horus, eaptase oamenii la ineeputul erei ere~tine; caei ea eorespundea spiritului epoeii. Era yorba de "Fi ul Omului", de Fiul DomnuJui, opus lui divus Augustus, stapinul aeestei lumi. Id eea respeetiva faeu din problema initial iudaica a lui Mesia 0 problema a lumii intregi. Ar fi insa 0 eonfuzie grava sa eonsideri drept pura "eoincidenta" faptu l d Isus, fiul dulgh,erului, a fost eel care a anuntat Evanghelia ~i a devenit s a/vator mundi, mintuitorullumii. Trebuie sa fi fost 0 personalitate de 0 anvergu ra ie~ita din comun dad a putut sa exprime ~i sa reprezinte atit de desavlr~it e xpeetativa generala, ehiar dadi ineon~tienta, a timpului Sau. Nimeni altcineva n -ar fi putut fi purtatorul unui astfel de mesaj in afara toemai a aeestui om isu

s. 220

Puterea Romei, care strivea totul In jurul ei, Intruchipata prin cezarul divin, crease atunci 0 lume In care nu numai unui numar mare de indivizi, ci chiar unor popoare mtregi Ii se dipisera forma autonoma de via~a ~i independen~a spiritual a. lndividul din ziua de azi ~i comunitati1e culturale contemporane se afla In f a~a unei amenintari asemanatoare - pericolul pierderii individualita~ii, al cont opirii cu masa. De aceea se discuta deja In multe locuri des pre posibilitatea ~ i speranta unei reaparitii a lui Cristos ~i circula deja un zvon vizionar care e xprima a~teptarea unei illIntuiri. Ce-i drept, ea apare astazi Iotr-o forma care nu se poate compara cu nimic din trecut, ci este un copil specific "erei tehnic ii". Este raspIndi:-ea pe intreaga planeta a fenomenului O.Z.N.! lntrucit telul meu a fost sa arat cit mai amplu po sibil In ce masura psihologia mea corespunde a1chimiei - sau invers - am fost interesat sa cercetez ~i sa descopar In lucrar ile alchimice pe lInga problemele religioa<;e ~i pe cele speciale ale psihoterap iei. Problema centraUi, punctul principal .. al psihoterapiei medieale, este transfe ru(2. In aceasta privin~a, conceptia lui Freud ~i a mea coincid perfect. $i aici am putut demonstra 0 coresponden~a in cadrul a1chimiei, ~i anume in reprezentar ea unirii - coniunctio a carei semnificatie inalta il frapase inca pe Silberer. Concordan~a aceasta reie~ise deja din cartea mea Psihologie $i alchimie. Cerceta rile mele au dus doi ani mai tirziu la elaborarea scrierii Psihologia transferul ui (1946) ~i in cele din urma la Mysterium Coniunctionis (1955-1956). Dupa cum m ai toate problemele care ma preocupau omene~te sau ~tiintific erau Insotite sau anticipate de vise, tot a~a ~i cea a transferului. lntr-unul din aceste vise ea fu sugerata, Impreuna cu problema lui Cristos, printr-o imagine stranie ~i nea~t eptata. Am visat din nou cum casa mea ar avea 0 aripa mare, in care inca nu fuse sem niciDdata. Mi-am propus sa 0 vizitez ~i pIna la urma am intrat In ea. Am aju ns la 0 u~a mare, eu doua eanaturi. Cind am deschis-o, m-am trezit intr-o incape re unde era amenajat un laborator. In fata ferestrei statea 0 masa, aeoperita cu multe reeipiente de sticla ~i toate accesoriile unui laborator zoologic. Era lo cul de munca al tawui meu. EI nu se afla insa acolo. La pereti ] Cf. Ein moderner My thus. Von Dingen, die am Himmel geselzen werden (Un mit mo dern. Despre obiecte, care sfnt viizute pe cer), 1958. In Ges. Werke X, 1974 (n. ed. germ.). 2 V. termenul in G10sar (Ii. t.).

se gaseau rafturi cu sute de borcane cu toate speciile imaginabile de pe~ti. Era m surprins: "Acum tata se ocupa de ihtiologie!" Stind acolo ~i privind in jurul meu, am remarcat 0 perdea care se umfla din cind in cind ca ~i cum ar fi suflat un vint puternic. Deodata aparu Hans, un tinar de la tara, ~i I-am rugat sa se u ite daca in incaperea din spatele perdelei era vreun geam deschis. Se duse dinco lo ~i cind se intoarse dupa citva timp, I-am vazut adinc zguduit. Rosti numai: " Da, e ceva acolo ... bintuie 0 fantoma!" Atunci m-am dus eu insumi in camera cea lalta ~i am gasit 0 u~a care dadea in odaia mamei mele. Nu era nimeni acolo. Atm osfera era apasatoare. In incaperea foarte mare se aflau suspendate de tavan dou a ~iruri a cite cinci liizi, atirnin.d earn la doua picioare distanta de sol. Ar atau ca ni~te mici chio~curi de gradina cu 0 suprafata earn de doi pe doi metri, fiecare continind doua paturi. ~tiam ca mama, care in realitate murise de mult, era vizitata in acest loc ~i ca instalase aici paturi pentru ca spiritele sa po ata dormi. Erau spirite ce veneau perechi-perechi, ca sa zic lli)a, cupluri casa torite de spirite, care petreceau acolo noaptea sau chiar ~i ziua.! Vizavi de ca mera mamei mele se afla 0 u~a. Am deschis-o ~i am intrat Intr-o hala uria~a; imi amintea de holul unui hotel mare, cu fotolii, masute, colonade ~i tot luxul afe rent. 0 fanfara cinta zgomotos. 0 auzisem tot timpul in fundal, lara sa ~tiu ins a de unde vine. Nu era nimeni in hol, numai acea brassband i~i revarsa melodiile , dansurile ~i mar~urile. Fanfara din holul hotelului indica 0 veselie ~i 0 mund aneitate ostentativa. Nici un om n-ar fi intuit in spatele acestei fatade galagi oase cealalta lume care exista ~i ea in casa. Imagiriea onirica a holului este, ca sa zic a~a, 0 caricatura a bonomiei mele ~i a jovialitatii mele lume~ti. Aces ta este insa numai aspectul exterior; Indariit zace cu totul altceva, care nu se poate analiza in nici un 1 Asta imi evoca acele "capcane ale spiritelor", pe care Ie observasem In Kenya. Sint ni~te disu\e in care oamenii pregatesc paturi micu\e ~i pun ~i ceva proviz ii, posho. Adesea, in pat se afla chiar un simulacru, eonfec\ionat din argila sa u lut, al unui bolnav care trebuie sa fie vindeeat. Un drum care deseori este pa vat artistic eu pietre miei duce de la poteca la aceste casu\e, pentru ea spirit ele sa intre acolo ~i nu in kraal (sat), unde zace bolnavul pe care vor sa vina sa ~i ..

1ia. In "capcana spiriteJor", aeestea petree apoi noaptea, pentru a se intoa rce Inainte de ivirea zorilor In padurea de bambusi, re$edin~a lor propriu-zisa (c. G. J.).

caz in zarva muzicii de fanfara: laboratorul cu pe~ti ~i pavilioanele suspendate pentru spirite. Ambele erau sala~e 'impresionante, In care domnea un calm miste rios. A veam senzatia ca aici saJa~luia noaptea, in timp ce holul reprezenta lum ea zilei ~i caracterul sau lumesc plin de superficialitate. Cele mai importante imagini ale visului erau "Incaperea de primire a spiritelor" ~i laboratorul cu p e~ti. Prima exprima intr-un mod cam grotesc problema lui coniuncrio sau a transf erului; iar iaboratorul indica preocuparea mea cu problema lui Cristos, care est e EI Insu~i pe~tele (ichthys). Ambele continuturi ma tinura sub tensiune mai mul t de un deceniu. Este ciudat ca indeletnicirea cu pe~tele e atribuita in vis tat alui meu. EI este oarecum cel care poarta de grija sufletelor cre~tine, caci ace stea slnt dupa stravechile conceptii pe~ti, care sint prin~i In pIasa lui Petru. La fel de ciudat este faptul di mama mea apare ca pazitoare a sufletelor raposa te. Astfel, In vis, ambii mei parinti sint inc3.rcati cu problema ingrijirii suf letelor, cura animarum, care de fapt este sarcina mea. Ceva ramasese neimplinit ~i de aceea imi aparea ca aflindu-se Inca la parinti; a~adar, era inca latent In incon~tient ~i, prin aceasta, rezervat viitorului. Caci inca nu ma confruntasem cu problema principala a alchimiei "filozofice", coniunctio, ~i nu raspunsesem deci la acea intrebare pe care mi-o punea sufletul omului cre~tin; inca nu era i ncheiata nici munca depusa in vederea studierii legendei Graalului, din care sot ia mea I~i facus'e misiunea vietii.1 Imi amintesc de cite ori mi-au venit in min te Queste du St. Graal (Ciiutarea Sf Graal) ~i regele pescar, pe dnd lucram la A ion la simbolul pe~telui (ichthys). Daca nu m-ar fi impiedicat consideraria fati i de munca sotiei mele, ar fi trebuit sa includ legenda Graalului in cercetarile mele asupra alchimiei. Cind imi amintesc de tatal meu imi revine in memorie un om suferind, care se chinuia de pe urma ranii lui Amfortas, un "rege pescar", a carui rana nu voia sa se vindece - suferinta cre~tina, pentru care alchimi~tii c autau leacul (panaceul). Asemenea unui Parsifal naiv, eu am fost martorul aceste i boli in anii tineretii mele I Dupa moartea sotiei mele In 1955, dr Marie-Louise von Franz a continuat acest studiu ~i I-a dus la bun sfir~it In 1958. Cf. Emma lung ~i Marie-Louise .on Fran z, Die Graalslegende in psyehologischer Sieht (Legenda Graalului In perspectivii psihologicii), Studii din lnstitutul C. G. lung, vol. XII, ZUrich, 1960 Cc. G, J,), 223

~i, ca ~i el, n-am putut rosti 0 yorba. Am avut daar ni~te vagi bi:inuieli. Tata nu s-a ocupat In realitate niciodata de simbolistica teriomorfa] a lui Cristos, in schimb, trecuse literalmente plna la moarte prin suferinta aratata ~i anunta ta de Cristos, fara a fi fost con~tient de consecimele acestei imitatio Christi. I~i considera chinul ca fiind 0 problema personala, in legatura cu care te duci la medic ea sa ceri un sfat, ~i nu ca fiind suferinta omului crqtin in genere. Cuvintele din Ga!ateni 2, 20: !ii nu eu mai traiesc, ci Christos trdiqte zntru m ine, nu i-au fost clare In adevarata lor greutate ~i semnificatie, caci In mater ie religioasa avea oroare de orice gindire. Voia sa se multumeasca eu credinta, ~ar eredinta nu i-a fost credincioasii. De multe ori sacrificium intellectus se rasplate~te ~a. Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora Ie esre dar ... !ii sunt fameni care s'au facut fameni pe sine, penrru zmpardria cerurilor. Cine poare sa znreleaga. znreleaga (Matei 19, 11-12). 0 acceptare oarbi:i nu duce ni ciclnd la solutie, ci in cel mai bun caz la 0 stagnare - ~i problema trece astfe l In sarcina generatiei urmatoare. Detinerea unor atribute teriomorfe indica fap tul ca zeii nu ajung numai in regiuni supraomene~ti, ci ~i In zonele "subomene~t i" ale vietii. Animalele reprezinta lntr-o oarecare masura umbra zeilor, pe care natura 0 alatura imaginii lor luminoase. Pisciculi Chrisrianorum arata ca aceia care-L urmeaza pe Cristos slnt ei In~i~i pe~ti. Sint suflete de 0 natura incon~ tienta, care au nevoie de cura animarum. Laboratorul eu pe~ti este deei un sinon im a1 giijii ecleziastice pentru suflete. Dupa cum cel ce rane~te se rane~te sin gur, tot a~a ~i cel ce vindeca se vindeca singur. In mod semnificativ, In vis ac tivitatea decisiva e praeticata de la mort la mort, ~i anume in lumea de dincolo de con~tiinta, adica in incon~tient. Intr-adevar, pe atunci inca nu-mi devenise nieideeum con~tient un aspect esential al sareinii mele ~i de aceea nici n-a~ f i fost capabil sa interpretez visul in mod satisfacator. Ii puteam doar intui se nsul; mai aveam Insa de depa~it cele mai mari rezistente Hiuntrice pina sa pot a ~teme pe hirtie Rdspuns lui fov. Radacina intema a acestei scrieri se afla Jnca in Aion. Acolo ma confruntasem cu psihologia crqtinismului, iar lov este intr-o I Sirnbolistica teriornorfa - care i$i irnprumutii irnaginile din lumea animalii (n. t.). 224

oarecare masura 0 prefigurare a lui Cristos. Pe amindoi ii leaga ideea suferinte i. Cristos este servitorul suferind allui Dumnezeu, ~i asta a fost ~i Iov. La Cr istos, ceea ce provoadi suferinta este pacatul lumii, iar suferinta omului cre~t in este raspunsul sau general. Asta duce neaparat la intrebarea: Cine poarta vin a acestui pacat? La urma urmei, Dumnezeu este Cel care a creat lumea ~i pacatul ei ~i EI Insu9i trebuie sa sufere in Cristos destinul uman. In Aion se gasesc in dicii in legatura cu tema dificila a laturii luminoase ~i a laturii sumbre a ima ginii lui Dumnezeu. Am mentionat "minia lui Dumnezeu", porunca de a te teme de D umnezeu, acel ,,~i nu ne duce pre Doi in ispita". Imaginea ambivalenta a lui Dum nezeu joaca un rol decisiv in Cartea biblica a lui lov. lov se a~teapta ca Dumne zeu sa fie oarecum aIaturi de el impotriva lui Dumnezeu, iar prin aceasta se da expresie tragicului caracter contradictoriu al acestuia. lata tern a principalii in Raspuns lui fov. Radacina extern a a acestei scrieri se afla in lumea mea in conjuratoare. Multe din intrebarile ridicate de public ~i de pacienti ma constri nsesera sa ma exprim mai clar in legatura cu problemele religioase ale omului mo dem. Ezita<;em ani de-a rindul, fiind con~tient de furtuna pe care ;veam s-o dez lantui. Dar in cele din urma n-am putut sa nu ma las cuprins de urgenta ~i dific ultatea problemei ~i m-am vazut silit sa dau un raspuns. Am facut-o in forma in care mi se infati~ase ea mie, ~i anume in cea a unei trairi ale carei emotii nu Ie-am inabu~il. Alesesem aceasta forma cu un scop precis: sa evit sa las impresi a di voiam sa proclam un "adevar etem", Scrierea mea urma sa fie numai vocea ~i intrebarea unui individ izolat care spera sau se a~teapta sa faca publicul sa re flecteze. Nu-mi trecu niciodata prin minte ca a~ putea fi suspectat ca pretind s a proclam un adevar metafizic. Dar e ceea ce-mi repro~eaza teologii, intrucit gi ndirea teologica este obi~nuita sa se ocupe de adevaruri eteme. Cind fizicianul spune ca atomul are cutare sau cutare compozitie ~i ii proiecteaza un model, nu intentioneaza nici el sa exprime prin aceasta un adevar etem. Dar teologii nu cu nosc gindirea specifica ~tiintelor naturii ~i mai ales pe cea psihologica. Mater ialul psihologiei analitice, datele ei esentiale sint afirmatii omene~ti, ~i anu me, ni~te fapte care apar mai frecvent ~i in locuri diferite, 9i in timpuri dife rite, 9i se intimpla sa concorde. $i problema lui lav, cu toate consecintele ei, mi se anuntase intr-un vis. Era un vis in care ii faceam 0 vizita tatalui meu, decedat de mull. Locuia la tara, intr-un loc necunoscut mie. Am 225

vazut 0 casa in stilul seeolului 0.1XVIII-lea. Pareo. foarte spatioasa, ell cite va constructii anexe mari. Initial, fusese un han intr-o localitate balneara; am aflat ~i ca de-a 1ungul timpului se oprisera acolo multe personaje inalte, oame ni renumiti ~i printi. Se mai zicea ~i ca unii dintre ei ar fi murit, iar sarcof agele lor s-ar gasi in cripta care apartinea casei. Tatal meu supraveghea totul in calitate de custode. Dar tata nu era numai custode, dupa cum am observat curi nd, ci, in contrast total cu ceea ce fusese in timpul vietii, era un mare savant fara funqie publica. L-am intilnit in camera so. de lucru ~i acolo se aflau, in mod ciudat, ~i dr Y. - carn de-o virsta cu mine - ~i fiul sau, amindoi psihiatr i. Apoi, nu ~tiu cum - pusesem eu 0 intrebare sau tata voise sa explice ceva din proprie initiativa? -, in arice caz, tatal meu lua 0 Biblie mare dintr-un raft, un volum in-folio gros, asemanator Bibliei Merian care se gase~te in biblioteca mea. Biblia pe care 0 tinea tata era legata in piele lueioasa de pe~te. 0 desch ise 10.Veehiul Testament - banuiam ca era Pentateuhul - ~i incepu sa interpretez e un anumit facu atlt de rapid ~i de savant, incit 11-o.mfast in stare pasaj. sa -l urmaresc. Am remareat doar di ceeo. ee spunea dovedea 0 imensitate de cuno~ti nte de tot feluL a caror importanta 0 intuiam intrucitva, dar n-o puteam niei ap recia exact, nici cuprinde cu mintea. Am vazut ca dr Y. nu intelegea absolut nim ic ~i ca fiul sau ineepuse sa rida. Amindoi gindeau ca tatiil meu s-ar afla intr -un fel de stare de agitatie seniEl ~i ca s-ar fi lasat prada unui torent de vor be fara noima. Mie mi-era insa perfect clar ca nu era yorba despre 0 agitatie bo lnavicioasa ~i in Grice caz nu despre 0 peroratie fara sens, ci despre un argume nt aUt de inteligent ~i de savant, incit prostia noastra efectiv nu era capabila sa-l urmareasca ~i des pre ceva foarte important care-l fascina. De aceea vorbe a cu 0 asemenea intensitate, invadat de idei pline de profunzime. Ma necajeam la gindul cit era de pacat ca trebuia sa vorbeasca in fata a trei natarai co. noi. eei doi psihiatri reprezinta un punct de vedere medical !imitat, care imi este bineinteles ~i mie propriu, in calitate (~ r~edic. Ei intruchipeaza umbra mea, c a sa zic a~a, in prima ~i a doua editie, co. tata ~i fiu. Apoi, scena s-a transf ormat: Tata ~i ell mine eram in fata casei, iar vizavi se gasea un fel de hambar unde fusesera pare-se ingramadite provizii de lemne. Se auzea multa galagie, ca ~i cum bucati mari de lemn ar fi fast aruncate in jos ~i in to ate direqiile.

0 226

Aveam impresia ca acolo ar lucra cel putin doi muncitori, dar tat~H meu ma lamur i ca bintuiau fantome. Erau deci un fel de Poltergeister, de spirite zgamotaase. Apai am intrat in casa ~i am remarcat ce ziduri groase avea. Am urcat pe 0 scad ingusta pina la etajul intii. Acolo ni se oferi o priveli~te ciudata: 0 saia ca re era reproducerea fidela a lui diwan-i-kaas (salade consiliu) 0.1 sultanului A kbar din Fatehpur-Sikri. Era 0 incapere inalta ~i rotunda cu 0 galerie de-a lung ul perete]ui, de unde patm poduri duceau spre centm] in forma de bazin. Bazinul se sprijinea pe 0 calaana uria~a ~i alcatuia jetu] rotund al sultanului. De aeol a Ii se adresa consilierilor ~i filozofilor sai, care ~edeau 1n galerie, de-a lu ngul peretilor. Totul era a mandala gigantica. Ea corespundea exact acelui diwan -i-kaas, pe care-l vazusem in India. In vis am observat deodata ca, din centm, 0 scara abrupta ducea spre partea de sus a perete]ui - asta nu mai corespundea re alitatii. Sus se aHa 0 u~a midi ~i tata spuse: "Acum te voi conduce in fata prez entei celei mai inalte!" Parca mi-ar fi spus : "highest presence". Apoi a ingenu ncheat ~i a atins solul cu fmntea, iar eu I-am imitat, ingenunchind, de asemenea , cu mare emotie. Dar dintr-un motiv oarecare n-am putut duce fruntea chiar pina jos la sol. Ramase poate 0 distanta de un milimetru intre frunte ~i pamint. Dar facusem ~i eu gestul impreuna cu tatal meu ~i brusc am ~tiut, poate datorita ta tei, ca in spatele u~ii, sus, intr-o incapere izolata, locuia Uric, generalul re gelui David. David il tractase pe Urie in mod ru~inos de dragul sotiei acestuia, Bat~eba; Ie poruncisc soldatilor sai sa-l paraseasca, lasindu-l fata in fata cu du~manul. Trebuie sa adaug citeva remarci explicative in legatura Cll acest vis . Scena initials. arata ce repercusiuni avea sarcina mie pe-atunci inca incon~ti enta, pe care, ca sa zic ~a, 0 Hisasem in seama tata]ui meu, adidi a incon~tient ului corespunzator. EI este preocupat in mod evident de Biblie - Facerea? - ~i s e straduie~te sa ne transmita punctul Iui de vedere. Pielea de pe~te califica Bi blia drept un continut incon~tient, caci pqtii sint muti ~i incon~tienti. Tatal meu nu izbute~te sa se fadi inteles, pub lieu I este partial incapabil, partial de 0 pros tie rautikioasa. Dupa acest e~ec, trecem strada, ajungind pe "partea c ealalta", unde se pare ca sint acei Poltergeister in aqiune. Aceste fenomene se produc de cele mai multe ori in apropierea tinerilor in prag de pubertate; ceea ce inseamna ca eu sint inca necopt ~i prea incon~tient. Ambian\a indiana ilustre

aza "partea cealalta". In tim227 I I

pul ~ederii mele in India ma impresionase profund structura de mandala pe care 0 avea diwan-i-kaas ca reprezentare a unui continut raportat la un centru. Centru l este scaunul lui Akbar cel Mare (care domne~te peste un subcontinent), al "sta pinului lumii", cum ar fi David. Dar mai sus dedt acesta sta victima lui ceo. ne vi novata, credinciosul sau general Urie, pe care David 11abandoneo.za, lasinduI prada du~manului. Urie este 0 prefiguro.re a Iui Cristos, omul-Dumnezeu care e ste abandonat de Dumnezeu. Mai mult dedt atit, David ,,~i-a luo.t-o 10. el"l pe femeio. lui Urie. Am inteles abia mai tlrziu ce semnifica aceasta aluzie la Urie : nu numai ca m-am vazut nevoit sa vorbesc in public ~i foarte in detrimentul me u despre imaginea ambivalenta din Vechiul Testament a Domnului ~i despre conseci ntele sale, dar, in afara de aceasta, moartea a smuls-o pe sotia mea de ling3_mi ne .. lata lucrurile care ma a~teptau, ascunse In incon~tient. Ero.m nevoit sa m a inclin in fata acestui destin ~i o.rIi trebuit de fapt sa pot atinge solul cu fruntea, pentru co. supunerea mea sa fie totala. Ceva m-a impiedicat insa - pret de eel putin un miIimetru. Ceva in mine rostea: "Da-da, bine, dar nu chiar de t ot." Ceva in mine se impotrive~te ~i nu vrea sa fie un pqte mut; ~i daca n-ar fi a~o. in omul liber, atunci niei n-o.r fi fast conceput un lovell dteva secole I nainte de na~terea lui Cristos. Omul i~i rezerva 0 marja, chiar in fata hotariri i divine. Caei altfel, il1 ce ar consta libertatea lui, unde ar fi ea? ~i care i -ar fl sensul daca ea n-ar fi in stare sa-L ameninte pe Cel ce 0 ameninta? Urie locuie~te mai sus dedt Akbar. EI este chiar, dupa cum 0 spune visul, highest pre sence, 0 expresie care nu se intrebuinteaza in fond dedt pentru Dumnezeu, dadi f acem abstracfie de bizantinisme. Nu pot sa nu ma gindesc in <\cest context 1a Bu ddha ~i relatia lui eu zeii. Fara indoiala, pentru asiaticul credincios Tathagat a este supremul, absolutuL lata de ce budismul Hinayana a fost suspeetat de atei sm, foarte pe nedrept. Gra\ie fortei zeilor, omul este abilitat sa dobindeasca a cunoa~tere, 0 intelegere a Creatomlui sau. EI are chiar posibilitatea de a dist mge creatia in aspectul ei esential - ~i anume con~tiinta des pre lume a omului. ASt3Zi, omul poate ~terge prin radioactivitate mice vi4a superioara de pe supra fata pamintului. Ideea unei distrugeri a lumii i~i are riidacinile inca la Buddh a: prin iluminare, lantul nidana - relatiile, J

II Samuil 11, 27 (II. t.).

. I I lnUintuirile cauzale, care due inevitabil la biltrinete, boala ~i moarte - se po ate rupe, a~a incH iluzia fiintei i~i afla sfir~itul. ='Jegarea schopenhaueriana a vointei trimite profetic spre 0 problema a viitorului, care s-a apropiat deja ingrijoditor de mult de noi. Visul dezvaluie un glnd ~i 0 presimtire prezente i nca de mult in omenire, ideea creaturii care-L depa~e~te pe Creator eu foarte pu tin, dar un putin care este hotaritor. Dupa aceasta digresiune in lumea onirica ma reintorc in cea a cartUor mele: in Aioll mai fusese abordat ~i un alt perimet ru de probleme, care necesita 0 tratare separata. Incercasem sa scot in evidenta simultaneitatea dintre aparitia lui Cristos ~i inceputul unei noi ere, a unei n oi epoci - zodia Pe~tilor. Aceasta concomi" tenta intre viata Iui Cristos ~i eve nimentul astronomic obiectiv, ~i anume intrarea "punctului primaverii"l sub semn ul Pe~tilor, trebuie desemnata drept sincronicitate. De aceea, Cristos este "Pe~ tele" ~i apare ca stapin al noii epoci (precum Hammurabi ca stapin al zodiei Ber becului). Din aceste date mi-a rezultat problema sincronicitatii, pe care am inr ati~at-o in scrierea: Synchronizitat als ein Prinzip akausaler Zusammenhiinge2 ( Sincronicitatea ca principiu al relaiiilor acauzale). Problema Iui Cristos trata ta in Aion ma conduse in cele din urma la intrebarea cum se exprimil aparitia an thropos-uIui, a omului celui mare - vorbind in termeni psihologici: a "sinelui" -in experienta individului. Am incercat sa dau raspunsul la aceasta intrebare i n Von den Wurzeln des Bewufltseins (Despre radacinile con~tiintei), 1954. Aid es te vorba despre interactiunea dintre incon~tient ~i con~tiinta, despre dezvoltar ea din incon~tient a con~tiintei ~i despre impactul, innurirea personalitatii ma i vaste - "omul interior" - asupra vietii fiecarui individ in parte. Mysterium C oniwlctionis a eonstituit incheierea confruntarii dintre alchimie ~i psihologia mea a incon~tientului. Aici am abordat din nou problema transferului, mi-am urma rit insa mai cu seama intentia initiala de a prezenta Intregul domeniu al alchim iei ca pe un fel de psihologie a alchimiei sau ea pe 0 fundamentare alchimica a psihologiei abisale. Abia eu Mysterium Coniunctionis psihologia mea a fost plasa ta definitiv in realitate ~i consolidata, ca Intreg, pe temelii istorice. Cu ace asta, sarcina mea era rezoI) Echinoc(iul, pozitia soarelui la 21 martie (Il. t.)

. 21952. in Ges. Werke \ill!, 1967 (Il. ed. germ.). 229

vata, opera terminata, ~i acum ea mentul in care am atins pamintul limita extrem a a ceea ce puteam ~tiintific, la transcendent, esenta nu se mai pol face alte a firmatii putea sa stea In picioare. In mosolid, am ajuns concomitent la eu intelege din p unet de vedere arhetipului in sine, des pre care ~tiintifice. Vederea de ansamblu pe care v-am oferit-o aici asupra operei mele este, fire~te, doar una sumariL Ar trebui sa spun de fapt mult mai mult sau mult mai putin. Ca pitolul este improvizat ~i s-a nascut din c1ipa1, la fel ca tot ceea ce va poves tesc. Scrierile mele pot fi privite drept ni~te statii de-a lungul vietii mele, ele sint expresia dezvoltarii mele interioare, caci preocuparea cu continuturile incon~tientului modeleaza omul ~i-i determina transformarea. Viata mea este act iunea mea, este ceea ce am facut, este munca mea spirituala. Una nu se poate des pik[i de cealalta. Toate scrierile mele sint, ca sa formulez a~a, sarcini impuse din interior; ele au luat nastere sub presiunea destinului. Ce am scris m-a inv adat, m-a asaltat dinsp:~ interior. Spiritului care m-a framintat i-am dat cuvin tul. N-am contat niciodata pe Vl ecou putemic al lucrarilor mele. Ele reprezinta 0 compensare adusa lumii mele contemporane ~i a trebuit sa spun ceea ce nimeni nu vrea sa auda. De aceea mi s-a pamt adesea, mai ales la inceput, ca sint atit de pierdut. ~tiam ca oamenii vor reaqiona res pingindu-ma, pentru ca este difici l sa accepte compensarea la lumea con~tienta. Astazi pot spune: este chiar mirac ulos ce succes am avut, mai mult decit m-as fi putut a~tepta v[eodata. Pentru mi ne, esentialul a fost intotdeauna sa spun ceea ce trebuia sa spun. Am sentimentu l de a fi facut ce-mi statea mie in puteri. Bineinteles ca ar fi putut fi mai mu lt ~i mai bine, dar nu pe baza capacitatilor mele. J Este formularea lui lung, redata aici literal (11. t.).

Turnul Prin munca mea ~tiintifica, am reu~it sa pun treptat pe un teren solid fanteziil e mele ~i continuturile incon~tientului. Totu~i CUVlntul ~i hfrtia nu mi se pare au sufident de reale; mai simteam nevoia de ceva. Trebuia sa dau intr-un anumit fel 0 infati~are in piatra celor mai intime ginduri ale mele ~i ~tiintei me Ie p roprii, sau, altfel spus, sa fae 0 marturisire in piatra. Aeesta a fost inceputu l turnului pe care mi I-am construit la Bollingen. Ideea poate parea absurda, da r am realizat -0; a insemnat pentru mine nu doar 0 satisfaqie nemaipomenita, ci ~i 0 implinire plina de sens. I Mi-a fost de la bun ineeput cIar eli urma sa con struiesc la malul apei. Farmecul ell totul deosebit pe care-l emana tarmullaculu i Zurich superior ma fascinase dintotdeauna, a~a di in 1922 am cumparat terenul din Boilingen. E situat in districtul St. Meinrad ~i este pamint al bisericii; i nainte tinuse de minastirea St. Gallen. Mai intii TI-am planuit 0 easa veritabil i'i, ci doar 0 construqie cu un etaj, cu ~emineulin centru ~i culcu~urile la per eti, un soi de locuinta primitiva. Am vazut in fata ochilor mintii 0 cabana afri cana, in care focul, inconjurat de citeva pietre, arde in mijloc, iar intreaga e xistentii a familiei se deruleaza in jurul acestui centru. In fond, cabanele pri mitive realizeaza 0 idee a totalita\ii - soar putea spune, a unei totalitati fam iliale, la care mai participa tot felul de animale domestice mici. V oiam sa con struiesc ceva asemanator: 0 locuinta care sa corespunda sentimentelor primare al e omului. Trebuia sa degaje 0 senzatie de siguranta ~i adapost, nu j Tumul din Bollingen n-a fost pentru Jung numai 0 cas a de vacanta; la batrine\ e petrecea acolo cam 0 jumatate din an, lucrind ~i odihnindu-se. "Fara pamfntuJ meu. opera mea n-ar fi putut Jua na~tere." Pina Ja 0 vfrsta fnaintata, Jung se d estindea spargind !emne, sapind, plantfnd ~i recoltind. In anii tinere\ii, fuses e velist pasionat ~i era inclinat spre orice sport nautic (A. 1.).

numai in sens fizic, ci ~i psihic. Dar am sehimbat planul inca din timpul primel or stadii de lucru; mi se parea prea primitiv. Am inteles ca trebuia sa ridic 0 casa adevarata, ell doua etaje, ~i nu doar 0 cabana, care sta ghemuita la pamint . Astfel s-a inaliat, in 1923, prima casa rotunda. Cind a fost terminata, am con statat di devenise un veritabil turn de locuit. Sentimentul de lini~te ~i reinno ire pe care mi-l dadea turnul a fost inca de la ineeput foarte intens. Turnul se mnifica pentm mine ceva aidoma unui laca~ matern. Mi se eontura insa incetul cu ineetul impresia ca el inca nu exprima tot ce era de spus, di mai lipsea ceva. A ~a ca dupa patru ani, in 1927, i se adauga constructia centrala cu 0 anexa asema natoare unui turn. Dupa dtva timp am avut din nou 0 senzatie de incompletitudine . ~i in aceasta forma cladirea mi se parea prea primitiva. Atunci, in 1931 - se scursesera alti patm ani - anexa care semana cu un turn fu reconstruita, devenin d un turn adevarat. M-am gindit ca in acest de-al doilea turn 0 incapere sa-mi f ie destinata exclusiv mie. Aveam in vedere casele indiene in care de obicei se a fla un spatiu - chiar dadi e yorba doar de coltul unei camere despartit de rest printr-o perdea - unde te poti retrage. Acolo oamenii mediteaza, vreo jumatate d e ora sau chiar numai un sfert de ora, sau fac exercitii yoga. In acest spatiu i nchis eu sint numai pentru mine insumi. Am intotdeauna cheia la mine; nimeni n-a re voie sa intre - dedt cu permisiunea mea. In decursul anilor am pictat peretii , exprimind astfel toate lucrurile care ma transpuneau din agitatia timpului in solitudine, din prezent in atemporalitate. Este un colti~or al reflectiei ~i ima ginatiei - adesea al unor imaginatii foarte neplacute ~i al c~lei mai anevoioase gindiri,un laca~ de concentrare spirituala. In 1935 se trezi in mine dorinta de a avea 0 bucata de pamint imprejmuit. Imi trebuia un spatiu mai larg care sa st ea deschis cerului ~i naturii. Din aceste considerente am adaugat - trecuse iar~ i un interval de patru ani - 0 curte ~i 0 loggia ins pre lac. Ele alciltuiesc a patra parte a intregului, separata de trinitatea complexului principal. Luase as tfel fiinta un grup de patru, 0 cuaternitate - patru parti de constructie diferi te, ~i anume in decursu\ a doisprezece ani. Dupa moartea sotiei mele, in 1955, a m simtit obligatia interioara de a deveni eel ce sint de fapt. In limbajul ca<;e idin Bollingen: Am descoperit deodata di partea centraJa a cli:idirii, care pina atunci zacea chircita, atit de mica ~i ascunsa, intre cele doua tur232

nun, ma reprezenta, ca sa zic a~a, pe mine sau reprezenta eul meu. Am inalpt-o a tunci printr-un etaj superior. Mai inainte nu a~ fi fast capabil de a~a ceva; a~ fi considerat asta doar drept 0 indrazneata relevare a propriei mele persoane. In realitate insa, exprima superioritatea eului, obtinuta 0 data eu virsta, sau a con~tiintei. Cu aeeasta, la un an dupa moartea sotiei mele, ansamblul era inch eiat. Construqia primului turn i'ncepuse in 1923, la doua luni de la moartea mam ei mele. Aceste date sint inearcate de sens, cad turnul este legat, dupa cum yom vedea, de morti. Inca de la inceput, turnul a devenit pentru mine un loc al mat urizarii - pintecele mamei sau 0 forma materna in care puteam fi din nou a,;>a c um sint, cum am fost ~i cum voi fi. Turnul imi dadea senzatia de a rena~te in pi atra. Imi aparea ca 0 realizare a ceea ce inainte era doar banuit ~i ca 0 reprez entare a individuatiei. 0 amintire aere perennius 1. A avut un efect binefacator asupra mea, ca o acceptare a ceea ce eram. Am construit casa in perioade diferi te ~i am urmarit intotdeauna numai necesitatile concrete de moment. Nu am reflec tat niciodata asupra conexiunilor interne. S-ar putea spune ca am construit turn uI intr-un soi de vis. Abia mai tirziu am VD.zutce ie~ise ~i ca rezultase 0 form a plina de tile: un simbol aI totalitatii psihice. Se dezvoltase aidoma unei sem inte vechi ce incoltise. La Bollingen ma aflu in fiinta mea cea mai autentica, i n ceea ce-mi corespunde. Aici sint, ca sa zie ~a, "fiul strabun al mamei". A~a v orbe~te intelepciunea alchimiei, caci "batrinul", "strabunul", a carui experient a 0 facusem inca pe clnd eram copil, este personalitatea nr. 2, care a trait din totdeauna ~i va trai intotdeauna. Sta in afara timpului ~i este fiu al incon~tie ntului matern. In fantasmele mele, "omul strabun" lua chipullui Philemon, ~i la Bollingen acesta este viu. Uneori sint ca raspindit in peisaj ~i in lucruri ~i t raiesc eu insumi in fiece porn, in c1ipocitul valurilor, in nori, in animalele c are vin ~i pleaca ~i in obiecte. Nu exista nimic in turn care sa nu fi devenit ~ i crescut in decursul deceniilor ~i de care sa nu fiu legat. Totul are propria s a istorie ~i propria mea istorie ~i aiei este spatiu pentru imperiul fara de spa tiu al planului din fund. Am renuntat la electricitate ~i fac eu insumi focuI in camin ~i soba. Seam aprind vechile lampi. Nu exista nid apa curenta, 1 V. nota de la p. 164 (n. t.).

233

trebuie sa pompez singur apa. Eu sparg lemnele ~i tot eu gatese mine area. Acest e lueruri simple 11fac pc am simplu - Si cit de greu este sa fii simplu: ~ La Bo llingen, sint ineonjurat de lini~te si se tri'lieste ill modest harmoll}' Yl'irh naturel. Rasar ginduri care coboara pina in strafundul veacurilor Si anticipeaz a in mod corespunzator un viltor indepartat. Aiei, chinul creatiei se diminueaza ; creatia ~i jocul sint 10.01 alta. In anul 1950 am ridicat un fel de monument d in piatra in cinsteo. a ceea ce inseamna tumul pentru mine. Cum a venit piatra 1 0. mine este 0 poveste stranie: Ond am construit zidul de imprejmuire a a~a-zise i gradini, aveam nevoie de pietre Si Ie-am comandat de la cariera af!ata in apro piere de Bollingen. In prezenta mea, zidarul ii dictase propnetarului carierei t oate dimensiuni!e si acesta Si Ie trecuse in carnete!. Cind sosira insa pietrele eu vaporul ~i fura desdircate, se constata ca a~a-zisa piatra de colt avea ni~t e dimensiuni total gresite: in locul unei pietre Tn trei muchii se adusese un cu b. Era un cub perfect, de dimensiuni mult mai mari deeit fusese eomandat, cu 0 l atura de vreo 50 de centimetrL Zidarul se infurie Si Ie spuse matelotilor di put eau duce piatra imediat inapoi. Oar cind am zarit eu piatra, am zis: "Nu, asta e piatra mea ... trebuie sa fie a mea!" Oki realizasem pe loc d. mi se potrivea p erfect ~i ca voiam sa fac ceva cu ea. Numai ca inca nu stiam ee anume. Mai lntii lmi trecura prin minte niste versuri latinesti ale alchimistului Amaldus de Vil lanova (mort in 1313) Si fu Si primul iueru ciopiit de mine in piatra. in traduc ere, ele suna astfel; lata piatra, eea nearatoasa Ca pre! e ieftina, ce-i drept Este dispretllita de cei pro~ti, Dar ell atlt mai illbita de cei In!elepti. Aces te versuri se refera la lapis, piatra alchimica, dispretuita ~i repudiata de cat re eei ignoranti. I Titlul unei vechi gravuri chineze~ti In lemn, pe care se afl a un batrln scund intr-un peisaj eroic (A. 1.). 234

Curind a mai rezultat ~ialtceva. Pe suprafara frontala am distins, in structura naturala a pietrei, un cerculet, un fel de oehi care ma privea. L-am d~jtuit :;i pe acesta in piatra, iar in ccntru am plasat un omulet. Este papusica ce coresp unde pupilei ochiului (oupilla)l, un soi de cabir sau de Tclesphoros allui Eseul ap. Omuieful poarta 0 pelerina eu gluga si duce 0 lanterna, asa cum poate fi vaz ut pe anumite reprezentaxi clntice. Totodata, este eel care indica drumurile! Lu i i-am dedicat cJteva cuvinte care-mi venisera in minte in timp ce munceam. Insc riptia este in grecqte; iata traducerea: Timpul e un copil - jucindu-se ca un copil - judnd un joc pe esichier - regatul copilului. Acesta este Telesphoros, care ratacqte prin regiunile tenebroase ale acestui cosmos si straluceste ca 0 stea din adi!1curi. El indica drumul catre po rrile soarelui si tara viselor.2 Aceste cuvinte mi-au venit in minte - unul dupa altul - in timp ce lucram la piatriL Pe cea de-a treia suprafatii, cea intoarsa catre lac, am lasat piatra, ca sa zic asa, sa vorbeasca singura intr-o inscript ie latineasca. Toate frazele reprezinta citate din alchimie. lata traducerea lor : Eu sint 0 orfana, singura; totusi pot fi gas ita pretutindeni. Eu sint una, da r opusa mie il1sami. Sint om tinar ~i om batriil totodata. N-am cunoscut nici ta ta nici mama, intrucit trebuie sa fiu scoasa din adincuri asemenea unui peste. S au intrucit cad din eer ca 0 piatra alba, Hoinarese prin pi'iduri ~i munti, dar sint ascunsa in locul eel mal launtric al omului. Muritoare sint pentru orieine si totu:;;! nu sint niciodata atinsa de sehimbare a vremurilor. In incheiere, am pus In !imba latina sub spusele lui Arnaldus de Villanova um1atoarele cuvinte: "In amintirea celei de-a 75-a 1 Pupilla inseamna In latina pupila a ochiului si feti\a, dar poate fi si un dim inutiv de la pupa = piipusii (n. t.). 2 Prima propozi\ie este un fragment din He raclit (H. Diels: Die 1903, fragmentul Fragmente del" Vorsokratiker (Fragmentele presocraticilor), 52), fraza urmatoare face aluzie la liturghia lui Mithra (A. Dieterich, Eine Mithraslitlirgie, Leipzig si Berlin, 1923, p. 9), ultima propozi \ie se refera la Homer (Odiseea, cfntul24, versuI12). Pentru celelalte inscrip\i i, v. In Glosar termenul alchil7lie (A. 1.).

aniversari a zilei sale de na~tere, C. G. lung a fikut-o ~i a pus-o aici, in sem n de recuno~tinta, in anul 1950." Cind piatra fu gata, ill-am tot uitat la ea, m -am tot minunat ~i m-am intrebat ce 0 semnifica oare sa faci a~a ceva, Ea este p lasata In afara turnului ~i-i ca un fel de explicatie a lui. Este un mod de mani festare al locuitorului sau, care ramine insa de neInteles pentru ceilalti oamen L ~titi ce intentionasem sa eioplese pe spatele pietrei? Le cri de Merlin! Caei ceea ce exprima piatra imi aminte~te de manifestarea Iui Merlin din padure, dupa ee disparuse deja din lume. Gamenii tot ii mai aud strigatul, a~a spune legend a, dar nu-l pot intelege sau talmaci, Merlin reprezinta incerearea ineon~tientul ui medieval de a erea 0 figura paralela eu a lui Parsifal. Parsifal este eroul e re~tin, iar Merlin, ca fiu al diavolului ~i al unei feeioare pure, este fratele sau obseur. in seeolul al XII-lea, dnd a luat na~tere legenda, inca nu existau p remisele neeesare spre a intelege ceea ce reprezenta el. De aceea sfir~e~te el i n exil ~i de aici Ie cri de Merlin, care mai rasuna din padure ~i dupa moartea l ui, Acest strigat pe care nimeni nu-l poate pricepe arata ca el traie~te mai dep arte ca faptura nemintuita. Povestea sa nu este terminata de faptnici azi ~i el tot mai colinda. S-ar putea spune ea secretullui Merlin a fost continuat de alch imie, mai cu seama in figura lui Mercur. Apoi a fost preluat de catre psihologia mea a incon~tientului ~i - ramine ~i pina in ziua de azi tot neinteles, Intrudt celor mai multi oarneni viata eu incon~tientul Ie este pur ~i simplu incomprehe nsibila! Una dintre experientele mele cele mai remareabile e sa constat dt de st raina Ie este oamenilor. Ma gaseam odata la Bollingen, pe vremea dnd toemai se t ennina constructia primului turn. Era in iama dintre 1923 -1924. Din cite-mi ami ntese. nu era zapada; trebuie sa fi fost spre inceputul primaverii. Am stat sing ur, poate vreo saptamina, poate ceva mai mull. Domnea un calm de nedescris, Nu-l traisem inca niciodata atit de intens. Intr-o seara, imi aduc inca perfect amin te, ~edeam in fata focului caminului ~i pusesem pe el un eazan mare, ca sa-mi in calzesc apa pentm a spala vasele. Apoi, apa incepu sa fiarba ~i eazanul . sa cln te. Suna de pardi s-ar fi auzit mai multe voci sau ni~te instrumente ell coarde, sau 0 orchestra intreaga. Ca 0 muzicii polifonica, pe care eu n-o pot suferi, c are de asta data mi se parea totu~i deosebita ~i deci interesantii. Era de parca 0 orchestra s-ar 236

fi aflat in interiorul turnului ~i 0 alta afara. Ba predomina una, ba cealalta, ca ~i cum ~i-ar fi dat reciproc replica .. .$edeam ~i ascultam fascinat. Mai mul t de 0 ora am tot ascultat concertul, aceasta melodie naturala feeridi. Era 0 mu zica dulce, dar cu to ate disonanteie naturii. lar asta era corect, dici natura nu este numai plina de armonie, ci ~i cumplit de contradictorie ~i de haotici'i. A~a era ~i muzica: un flux, 0 revarsare de sunete, asemenea naturii apei ~i cel ei a vintului - atit de straniu, incit nici nu se pOole descrie. La inceputul pr imaverii lui 1924 am fost din nou la Bollingen. Eram singur ~i-mi incalzisem sob a. Era 0 seara asemanatoare, la fel de lini~tita. In timpul noprii ma trezirii n i~te pa~i u~ori, care inconjurau turnu!. Se auzea ~i 0 muzica indepartata, care se apropia tot mai mult, iar apci am perceput glasuri - rlsete ~i vorbe. M-am gl ndit: "Oare cine umbla pe-acolo? Ce-o mai fi ~i asta? Doar nu exista decit carar ea aceea mica de-a lungul lacului ~i rareori calea pe ea cineva!" Tot reflectind <L5a, -am trezit de-a m binelea ~i m-am dus la fcreastra. Am ridicat obloanele ~i... pretutindeni, perfecta lini~te. Nu se vedea nici ripenie de am, nu se auze a nici un sunet, nn era pie de vint - nimic, absolut nimic. "E ciudat", mi-am zi s. Eram convins ca pa~ii, risetele ~i discutiile fusesera reale! Dar, pesemne, v isasem doar. M-am bagat din nou in pat ~i am cugetat cum se putea in~ela omul ~i m-am intrebat de uncle pina unde avusesem un asemenea vis. La acest gind, am ad ormit iara~i ~i - imediat incepu acela9i vis: din nou am auzit pa~i, discutii, r isete, muzica. In acela~i timp, am avut imaginea vizuala a mai multor sute de fa pturi, imbraeate in culori intunecate, poate fii de rarani in hainele lor de dum inidi, ~i care cob oris era din munri ~i asaltau tumul din ambele parti, eu mult tropait, eu risete, cintat din gura ~i din acordeon. M-am gindit iritat: "Ei, a dracului sa fie de treaba!" Crezusem ca-i un vis ~i iata ca totu~i este reaJita te. M-am trezit, fiind inca sub imperiul acestei emotii. Iara9i am sarit din pat , am deschis geamurile ~i obloanele, dar totul era la fel ca inainte: 0 noapte l uminata de luna ~i cufundata Intr-o lini~te de mOlmint. Atunci m-am gindit ca tr ebuie sa fie pur ~i simplu fahtome care bintuie. M-am intrebat bineinteles, ce s emnificatie avea faptul ca un vis insista atit de mult pe realitatea sa ~i pe st area mea de trezie. De obieei, asta se intimpla numai cind e vorba de fantome. A

fi treaz inseamna a percepe realitatea. Vi suI constituie deci 0 situatie eehiv alenta realitarii ill care el creeaza un fel de stare de veghe. 237

Acest tip de vis trildeaza, spre deosebire de visele obisnuite, tendinta incon~t ientlllui de a conferi celui care viseaza 0 pronuntara impresie de realitate, ca re este ~i mai accentuata prin recurema. Co. surse ale unor astfel de realitati cunoa~tem, pe de 0 parte, senzatille corporale, pe de aha insa, figur,ile :"rhet ipal~. " .. , In acea noapte, totul era de un rea! atlt de desavlr~lt, sau ce! p utin a~a parea, incit de abia imi gaseam drumul Intre cele doua reaiitati. Nu in telegeam mai nimic din aceasta chestiune. Ce insemnau acei fii de tarani care fa ceau muzica ~i treceau intr-un cortegiu lung? Imi dadeau senzatia ci1 ar fi veni t din cmiozitate, pentru a privi tumu1. De atunci nu mi s-a mal intimplat niciod ata sa tdiesc sau sa visez ceva asemanator. Dar acea aventura In-a lasat fara gr ai ~i nu-mi puteam aminti sa fi auzit vreodata ceva similar. Abia mult mai tirzi u i-am dibuit un sens, dnd am luat cuno~tinta de cronica din Lucema a Iul Rennwa rd Cysat, d~n secolul al XVII-lea. Se poate citl acalo urmatoarea poveste: 111tr -ost1na de pe muntele Pilatus, care are reputatia de a fi vizitata de fantome chipurlie Wodan mai bintuie ~i azi acolo ;;;i-~iface mendrele! - Cysat fu deranj at noaptea, in timpul unei ascensiuni a muntelui Pilatus, de catre un convol de oameni care treceau de ambele parti ale cabanei, acompaniindu-se eu muzidi ~i dn tec, exact cum mi se intimplase ~i mie sa aud din turn. A doua zi 11intreba pe c iobanul la care lnnoptase ce puteau sa semnifice oele petrecute. Acesta Ji diidu imediat oexplicalie: trebuie sa fi fast salig Lidl, $i anume, am1ata luiWodan f ormata din sufletele defuncte. Obi~nuiau sa "blntuie" astfel ~i S8. atraga atent ia asupra lor. Ca explieatie pentru Intimplarea traita de mine se poate spune ca ar fi fost yorba despre un fenomen de solitudine la care vidn! ~i calmu! din ex terior ar fi fast compensate prin imaginea unei mul~imi de oarnenL Asta ar cores punde halucinatiilor pustnicilor, care reprezinta tot compensari. Dar oare se $t ie din ce fel de realitati se trag astfe! de pove~ti? S-ar putea emite ~i ideea ca a$ fi fost atit de sensibilizat datorita singuratatii, IncH am perceput convo iul acelor sdlig Lut care tocmai treceau pe acolo. Explicatia evenimentului ca 0 compensare psihica nu ill-a multumit niciodata total; niel a declara d'i.este a haJucinatie TIu-mi 1 In dialect elve(ian: raposa(i

(i!. n. 238

ajungea. Ma simteam obligat sa tin cant ~i de posibi1u1 sau caraeter real. Mai a les dad aveam in vedere di exista 0 relatarc paraleIa datind din seeolul al XVII -lea. Ar putea fi mai de grab a un fenamen sincronistic. Aceste fenomene arata d i intimplari pe care credem ca Ie stim, pentru d. Ie percepem sau intuim ell un simt interior, au foarte free vent ~i o corespondenta in realitatea exterioara. Exista insa realmente 0 corespondenta conereta eu evenimentul trait de mine, dic i in Evul Mediu au avut lac astfcl de procesiuni de tineri. Erau eonvoaiele de R eislaufer (mercenari) care - eel mai adesea primavara - plecau din Elvetia centr al a catre Locamo, se adunau acolo in "Casa di Ferro", la Minutia, dupa care iSi continuau marSul inspre Milano. In Italia, deveneau soldati si luptau in solda straina. Putea deci sa fi fost imaginea unnia dintre aceste convoaie, care se or ganizau in mod regular primavara Si iSi luau, ell dutee Si voioSie, ramas bun de 13 patrie. Fantezia mea s-a mai preocupat inca mult timp de aeest eveniment oni ne iesit din comun. Cind am iDeeput In 1923 sa cODStruim Ia Bollingen, fiica mea eea mai mare, venita in vizit3., exclama: "Ce, aici construie~ti? Doar slm cada vre aici!" Am gindit, bineinteles: "Prostii! Niei yorba de asa ceva!" Dar cind, patm ani mai tirziu, am construit din nou, am gasit intr-adevar un schelet. Zaee a la 0 adi!1cime de 2,20 m. In cotul drept avea un glonte vechi de pu~di. Cercet ind oasele, se putn constata di leSul fusese aruneat in groapa mtr-o stare proba bil foarte avansata de putrefactie. Era unul dintre nume .. raSii soidati francezi, care se inecaserii in 1799 in Linth, dupa care fusesera adu~i de ape la malul la cului superior. Asta se petrecu dupa ce austriecii aruncasera in aer podul de la Grynau, care fusese luat cu asalt de francezi. In turn se afla 0 fotografie a m ar .... mintului deschis, eu scheletul Si data zilei in care fusese gas it eadavrul, 22 august 1927. Am organizat atunei pe terenul meu 0 inmomlintare adevarata pentru soldat 9i am tras trei salve la mormint. "'>,poii-am a~ezat acolo 0 piatra fune rara eu a inseriptie. Fiiea mea simtise prezenta eadavrului. Darul ei de a presi mti este 0 rno~tenire din partea bunicii mele mateme.1 V. Apendicele, p. 400 ed. germ.). li j j

1 (11. 239

In iama 1955-1956, am cioplit numele stramo~ilor mei paterni in trei pl3.ci de p iatra pe care Ie-am plasat in loggia. Plafonul I-am pictat cu motive din blazonu l meu ~i al sotiei mele, ca :;i din cele ale ginerilor mei. Familia lung avea in itial un fenix ca animal heraldic, ceea ce are evident a oarecare legatura cu jl lng, JlIgend, Verjiingllng]. Bunicul meu schimbase elementele blazonului, probab il din spirit de rezistenta, de contradiqie fata de tatal sau. Era un entuziast francmason Si mare maestru al Lojei elvetiene. Acestei imprejurari i se datoreaz a pesemne modificarea specificii pe care 0 aduse el blazonului. Mentionez acest fapt care in sine este lipsit de importanta, fiindca tine de contextul istoric a l gindirii si vietii mele. Blazonul meu nu mai contine, in urma corecturii aduse de bunicul meu, pasarea fenix initiala, ci in dreapta sus 0 cruce albastra Si i n stinga jos un strugure albastru intr-un cimp auriu, iar intre ele, intr-o grin da albastra, 0 stea de auf. Aceasta simbolisticii suparatoare este francmasonici i, respectiv rozacruciana. Dupa cum crucea si roza reprezinta problematica rozac ruciana a contrastelor (per crucem ad rosam), si anume elementul crestin Si eel dionisiac, tot astfel erucea Si strugurele sint simboluri ale spiritului eel est Si htonian. Simbolul unificator este reprezentat prin steaua de aur, acel aurum philosophorum2 Rozacrucienii iSi au obirSia in filozofia ermetici'i, respectiv a

lchimidi. Unul dintre intemeietorii lor a fost Michael Majer (1568-1622), un cun oscut alchimist Si contemporan mai tinar al mai putin cunoscutului, dar mai inse rnnatului Gerardus Domeus (sfirsitul secolului al XVI-lea), ale ciirui tratate u mplu primul volum din Theatrum Chemicum, din 1602. Frankfurt, unde au trait cei doi, pare sa fi fast pe-atunci un centru a! filozofiei alchimiee. In arice caz, Michael Majer, in calitatea lul de comes palatinus (conte palatin) si de medic d e curte allui Rudolph al II-lea, era o personalitate cunoscuta si respectata pe plan local. In Mainzul invecinat traia pe vremea aceea Carl lung (mort in 1654), doctor in medicina Si in drept, despre care in rest nu se stie nimic, intrucit arborele genealogic se intrerupe la strastrabunicul meu, nascut la inceputul sec olului al XVIII-lea, Sigismund lung, un civis Moguntinus (cetatean din Mainz) Si asta din cauza ca arhivele muni1 TInar, tinere\e, intinerire. Pasarea phoenix -ca sirnbol al reinnoirii ve~nice (n. t.). 2 Aurul filozofilor, adica al alchi rni~tilor (A. J.).

cipale din Mainz cazura prada fJacarilor 10. 0 asediere din timpul razboiului sp aniol de succesiune. Este mai mult decit probabil ca lui Carl lung, care evident era un om erudit, ii erau cunoscute scrierile celor doi alchimi~ti, caci farmac ologia de atunci statea ind. sub influenta putemica a lui Paracelsus. Domeus era un paracelsist categoric ~i a campus chiar un comentariu amplu 10. tratatul lui Paracelsus, De vita longa. Dintre toti alchimi~tii, el a fost cel care s-a conf runtat eel mai mult cu ceea ce se nume~te procesul inc'lividuatiei. A vind in ve dere ca 0 mare parte a muncii mele de o viata a fost dedicata cercetarii problem aticii contrastelor ~i mai cu seama simbolisticii ei aichimice, aceste eveniment e anticipative nu sint lipsite de farmec, motiv pentm care am ~i vrut sa Ie impa rta~esc cititorilor tnel. Cind am lucrat 10. placa strabunilor, mi-a devenit cla ra comuniunea ciudata de destin care ma leaga de stramo~i. Am 0 senzatie foarte putemicii de a ma afJa sub inf1uenta un or lucruri sau probleme lEL<;ate netermi nate ~i fara raspuns de catre parintii ~i bunicii mei, precum ~i de ditre 5tramo ~ii mal indepartati. Pare adesea ca intr-o f'lmilie ar exista un 50i de karma1 i mpersonal, care trece de 10. parinti 10. copii. Astfel, am avut dintotdeauna imp resia di ~i eu a~ avea de raspuns 10. intreb3.ri puse de destin strabunilor mei, dar 10. care deocamdata nu s-a gasit raspuns sau di ar trebui co. eu sa desavir ~esc sau macar sa continuu lucruri pe care cei dinaintea mea Ie-au las'lt nerezo lv'lte. Este, de altfel, greu de distins daca aceste intreoari sint mai degrabii de natura personaEi sau generala (colectiva). Mie mi se pare di mai cunnd ultim ul este cazu!. problema colectiva 10. - atlta timp elt nu este recunoscuta co. a tare de fiecare datE!. orma uneia personale ~i treze~te atunci in anumite f cazu ri impresia ca pe tarimul psihicului personal ceva n-ar fi in ardine. E drept ca sfera personala este tulburata, dar aceste dereglari nu sint necesarmente prima re, ci mai curlnd secundare, co. urmare a unel modificari neprielnice a climatul ui social. De aceea, intr-un astfel de caz, cauza tulburarii nu trebuie cautata in anturajul personal, ci mai curind in situatia coleetiva. Psihoterapia de pina acum n-a tinut suficient cant de aceasta circumstanta. Cum ar face oricine care este capabil de ceva introspectie, am considerat mai intii co.de la sine intele s ca sciziunea personalitatii mele este problema ~i raspunderea mea personala. F

aust rostise, 1 0 J Mo~tenire (buna sau rea) a aqiunilor trecute (n. t.). 241

ce-i drept, ~i pentru mine vorbele eliberatoare: Zwei See/en v.'ohnen, ach, in m einer Brust], dar nu aruncase nici 0 lumina asupra problemei acestei dezbinari. Conceptia lui Faust parea sa mi se potriveasca exact. Pe vremea dnd am luat cont act cu Faust nu puteam banui dt de colectiv era ciudatul mit eroic goetheean ~i cum anticipa in mod profetic destinul german. De aceea m-am simtit atins persona l, ~i daca Faust a cauzat, ca urrnare a hybrisului ~i a inflatiei sale, crima as upra lui Philemon ~i Baucis, m-am cons iderat a fi eu vinovat, ca ~i cum, de pil da, a~ fi fost part~ in trecut la uciderea celor doi batrini. Aceasta idee stran ie m-a speriat, ~i am socotit ca este de datoria mea sa ispa~esc vina sau sa imp iedic repetarea unei astfel de crime. Concluzia mea falsa a mai fost sprijinita ~i de 0 inforrnatie pe care am capatat-o colateralin acei ani de tinerete. Am af lat ca circula 0 legenda in legatura cu bunicul meu lung care ar fi fost fiul na tural allui Goethe. Aceasta istorie iritanta avu efect asupra mea in masura in c are parea sa intareasca ~i sa explice totodata reactiile mele ciudate la Faust. De~i nu credeam in reincarnare, nOfiunea aceea pe care indianul 0 denume~te karm a mi-era familiara instinctiv. Cum pe-atunci n-aveam idee de existenta incon~tie ntului, 0 intelegere psihologica a reactiilor mele mi-era imposibila. Nu ~tiam i n orice caz nu mai mult dedt se ~tie in general chiar ~i azi - nici ca viitorul se pregate~te cu mult timp inainte in incon~tient ~i de aceea poate fi ghicit i n avans de catre cIarvazatori. A~a, de exemplu, dnd a aflat vestea incoronarii i mparatului la Versailles, Jacob Burckhardt a exclamat: "Aceasta este decaderea G ermaniei!" ~i deja incepura sa bata la u~a arhetipurile lui Wagner ~i, 0 data cu ele, se ivi ~i expelienta dionisiaca a lui N~~tzsche, pe care mai bine 0 atribu im zeului betiei, Wodan. Hybrisul epocii wilhelmine ~oca Europa ~i pregati catas trofa din 1914. In anii tinerefii mele (cam prin 1893), am fost ~i eu in mod inc on~tient prizonierul acestui spirit al epocii ~i n-am avut nici un fel de mijloa ce de a ma sustrage influentei lui. Faust a facut sa vibreze in mine 0 coarda ~i m-a atins intr-un mod pe care nu-l puteam infelege in alt fel dedt ca pe ceva p ersonal. Ce m-a impresionat cel mai adinc a fost problema contrariilor - binele ~i raul, spiritul ~i materia, intunericul ~i lumina. Faust, filozoful inept ~i n aiv, se ciocne~te de latura-i obscura, de umbra-i nelini~] Ah! dOlia suflete-mi siila$llliesc fn piept! Goethe, Fallst !, "In

fata portii ", versul 1113, op. dt. (n. t.).

titoare, Mefisto. In ciuda naturii lui negativiste, Mefisto reprezintit in opozi tie cu savantul arid, care trece foarte aproape pe llnga sinucidere, spiritul vi tal propriu-zis. Contradiqiile mele launtrice apareau aiei sub forma dramatizata . Goethe daduse intrucitva 0 schita de baza ~i 0 schema a propriilor mele confli cte ~i solutii. Dihotomia Faust-Mefisto se contopi pentru mine intr-un singur om , ~i acela eram eu. CLJalte cuvinte, eram atins ~i ma simteam recunoscut ~i, int ruclt acesta era destinul meu, to ate peripetiile dramei ma afeetau personal; tr ebuia, cu pasiune, ici sa confirm, cola sa combat. Niei 0 solutie nu-mi putea fi indiferenta. Mai tirziu am pomit in opera mea in mod con~tient de la ceea ce Fa ust Eisase deoparte: respectarea drepturilor eteme ale omului, recuno~terea vech

iului ~i continuitatea culturii ~i a istoriei spirituale.1 Atit sufletul cit ~i trupul nostru sint compuse din elemente care toate au fost prezente deja in ~iru l stdmo~ilor no~tri. "Noul" din sufletul individual este 0 recombinare variata l a infinit a unor parti componente extrem de vechi, de aceea trupul ~i sufletul a u un caracter eminamente istoric si nu-si gasesc un loc adecvat in ceea ce este nou, in abia atunci alcatuitul; cu alte cuvinte, tdsaturile ancestrale se regase sc acolo doar partial. Sin tern departe de a 0 fi lichidat cu Evul Mediu, cu Ant iehitatea ~i primitivitatea, a~a cum pretinde psihicul nostru. Cind colo, ne-am prabu~it intr-o cataracta a progresului, care ne impinge cu 0 violenta cu atlt m ai salbatidi inainte inspre viitor, cu cit ne smulge mai tare din radacinile noa stre. Dar, odata vechiul stdpuns, el este de obicei distrus, iar mi~carea inspre inainte nu mai poate fi oprita. Tocmai pierderea acestei legaturi cu trecutul, lipsa radacinilor sint cele care produc un asemenea "disconfort in civilizatie" ~i 0 astfel de graba, incit tdim mai mult in viitor ~i intr-o promisiune himeric a a unei epoci de aUf, decit in prezentul pina la care fundalul nostru evolution ist nici macar n-a ajuns inca. Ne napustim neinfrinat in nou, minati de un senti ment crescind de insuficienta, de insatisfactie ~i fdmintare. Nu mai tdim din ce ea ce avem, ci din promisiuni, nu mai traim in lumina zilei prezente, ci in intu nericul viitorului, unde a~teptam ivirea adevaratului rasarit de soare. Nu vrem sa admitem di tot ce este mai bun este rascumparat prin ceea 1 Atitudinea lui Jung rciese dintr-o inscrip(ie pe care 0 scrisese inWal peste i ntrarea casei sale din Bollingen: Philemonis Sacrum - Fausti Pamitentia (sanctua mllui Philemon - peniten(a lui Faust). Ond locul fu zidit, scrise cuvintele aces

tea deasupra intrarii celui de-al doilea turn (A. J.).

ce e mai rau. Speranta unei libertati sporite este anihilata printr-o sclavie to t mai mare fata de stat, ea sa nu mai vorbim de primejdiile eumplite la care ne expun deseopeririJe eele mai stralueitoare ale ~tiin\ei. eu cit intelegem mai pu tin eeea ee au cautat tatii ~i strabunii nostri, eu atit ne intelegem mai putin pe noi in~ine ~i eontribuim cu toate fortele la augmentarea lipsei de instinete ~i de ri'idaeini a individului, a~a incit, devenit 0 partieuli'i in masa, el nu mai urmeaza decit "spiritul gravitatiei". Imbunata\irile orientate inspre inaint e, adid. prin metode noi sau gadgets! sint, ee-i drept, convingatoare pe loe, da r in timp indelungat devin indoielnice ~i sint in oriee eaz scump platite. EJe n u sporese nicideeum tihna, multumirea sau ferieirea in general. Sint de cele mai multe ori indulciri eaduee ale existentei, ea de pilda masurile de scurtare a t impului, care, din paeate, nu fac decit sa aecelereze ritmul ~i astfel ne lasa m ai putin timp ea oricind. Omnis festinatio ex parte diaboli est - oriee graba es te a diavo-, lului - obi~nuiau sa spuna veehii mae~tri. Dimpotriva, imbunata\iri le orientate inspre inapoi sint in general mai putin eostisitoare ~i in sehimb d e durata, caci se intore la caile mai simple ~i verifieate ale trecutului ~i nu fae uz decit in ehipul eel mai maderat de ziare, radio, televiziune ~i taate eeI eIalte inova\ii care, ehipurile, eeanomisese timp. In aceasta carte, vorbese mul t despre concepti a mea subieetlva, care nu reprezinta insa 0 naseoeire a ratiun ii. Este mai degraba a viziune ce rezulta atunei cind ineerca.m sa vedem ~i sa a uzirn, ell oehi semiinehi~i ~i ureehi nitel astupate, forma ~i giasul fiintei. D aca vedern ~i auzim prea clar, atunei sintem ingriiditi Ia ora ~i minutullui "az i" ~i nu simtim deloe cum ~i dad. sufletele noastre ancestrale percep ~i prieep aeest azi sau, eu alte euvinte, cum reaqioneaza incon~tientu1. Ne ramine astfel neclar dadi lumea strabunilor participa eu 0 placere primordiali:i Ia viata noas tra sau, din contra, dad! se indeparteaza cu dezgust de ea. Lini~tea ~i multumir ea noastra interioara depind in mare masura de faptul ca familia istoridi, perso nificata prin individ, este in armonie sau nu cu conditiile efemere ale acestui azi al nostru. In turnul" meu din Bollingen se traje~te ea in muite seeole. El i mi va supravietui, iar prin pozitie ~i stil evoea timpuri de mult treeute. Numai foarte putine elemente amintesc de "azi". 1 Dispozitive, accesorii sau mecanisme ingenioase (11.

t.). 244

Dadi un om al secolului al XVI-lea ar intra in casa, doar lampa cu petrol ~i chi briturile ar fi pentru el ceva nOli; cu tot restul s-ar descurca fi:ira probleme . Nimic nu tulbura mortii - nici lumina electridi, nici telefon. Sut1etele stram o~ilor mei sint insa intretinute ~i prin atmosfera spirituaIa a casei, dici eu I e raspund - bine sau prost, a~a cum slnt in stare - la Intrebiiri pe care, odini oara, viata lor le-a lasat in urma ei nerezolvate. I-am desenat chiar pe pereti sub forma de tablouri. Este ca ~i cum a tacuta familie mai mare, care se extinde peste veacuri, ar popula casa. Eu traiesc acolo ca "persoana a doua" ~i vad via ta In mare - viata care va fi ~i va trece.

CaHitorii Africa de nord La inceputul anului 1920, un prieten ma instiinta ca avea de Iacut o calatorie d e afaceri in Tunisia Si ma intrebii daca nu doream sa-l insotesc. Am acceptat im ediat. Am pomit-o in luna martie, mai intii spre Alger. Tinindu-ne de-a Iungul c oastei, am ajuns 10. Tunis Si de acolo 10. Sousse, unde I-am Iasat pe prietenul meu sa-Si vada de afaceri.1 Eram deci in sfirsit acolo unde mi-o dorisem adesea sa fiu, Si anume intr-o tara neeuropeana, unue nu se vorbea nici 0 limba europea na si nu domneau nici un fel de conceptii crestim\ unde traia 0 alta rasa si und e 0 aIta traditie istorica si 0 viziune diferita des pre lume marc au fata multi mii. Imi dorisem adesea sa-l vad, intr-o bun a zi, pe european din exterior - im aginea so.reflectata intr-un mediu strain in orice privinta. DeSi am deplins adi nc faptul ca nu cunosteam limbo. araba, am putut observa cu atit mai atent oamen ii Si comportamentul lor. Mi se intimpla de multe ori sa stau ore intregi intr-o cafenea araba si sa ascult diverse discutii din care nu pricepeam 0 yorba. In a cest timp, studiam cu atentie mimica Si mai ales manifestarile afective ale oame nilor, remarcam schimbarea subtila a gesturilor lor atunci dnd vorbeau cu un eur opean Si invatam astfel, intr-o oarecare masura, sa vad cu alti ochi si sa-l obs erv pe "omul alb" in afara mediului lui propriu. Ceea ce percepe europeanul a fi singe rece, calm Si apatie orientale mi se pafU 0 masca indaratul careia am int uit 0 framintare, chiar surescitare, pe care nu mi Ie puteam explica bine. Pasin d pe pamint maur am avut - in mod straniu - 0 preocupare pe care n-o intelegeam: tara imi dadea impresia ca mirosea ciudat. Era un iz de singe, co.Si cum solul ar fi fost imbibat cu singe. Singurul 1 Cf. Apendicele, pp. ~70-371 (11. ed. germ.). 246

lucru care-mi trecu prin minte a fost ca aceasta bucata de pamint lichidase deja trei civi!izatii, cea punica, cea ramana ~i cea cre~tina. Ramine de vazut ce va face din islamism era tehnicii. Parasind Sousse, m-am dus spre sud, la Sfax, ~i de aici in Sahara, la Tazeur, orasul oazei. Ora~ul este situat la 0 aarecare al titudine, la marginea unui platau, la ale carui poale ti~nesc in ~uvoi bogat izv oare caldute, u~or sarate, irigind oaza printr-o mie de canale mici. Curmali ina lti formau un acoperi~ verde ~i umbros, sub care crqteau din abundenta piersici, cai~i ~i smochini, iar dedesubt, alfa, a iarba de un verde incredibil. Pescaru~ i stralucind aidrp'11anestematelor zburau prin verdeata ca ni~te sageti. In rela tiva racoare a acestei umbre verzi umblau siluete inve~mintate in alb, printre c are frapau multe perechi tandre, strins imbratisate, intr-o prietenie vizibil ho mosexuaUL M-am simtit deodata transpus in Antichitatea greaca, unde aceasta incl inatie forma cimentul societatii barbatesti si al polisului ce-~i are sorgintea in ea. M-am lamurit ca aici barbatii vorbeau cu barbatii Si femeile cu femeile. Am intilnit doar putine fapturi feminine, bine acoperite cu un val, asemenea uno r calugarite. Am vazut citeva Si [ara val. Erau, dupa cum imi explica dragomanul meu, prostituate. Pe strazile principale, barbatii ~i copiii dominau imaginea. Dragomanul meu imi confirma ca homosexualitatea era in general frecventa Si de l a sine inteleasa Si imi facu pe data propuneri corespunzatoare. Sarmanul om nu p utea banui ce ginduri ma strabatura ca un fulger, luminindu-mi brusc pozitia. Ma simteam readus cu multe secole in urma intr-o lume infinit mai naiva de adolesc enti care de-abia incepeau, cu ajutorul unei cunoasteri saracacioase a Coranului , sa se smulga din starea crepusculara initiala, existenta din timpuri stravechi , ~i sa devina constienti de propria lor existenta, ca 0 forma de aparare in fat a destramarii ce ameninta din nord. In timp ce ma aflam inca sub impresia cople~ itoare de durata infinita ~i de existenta statica, m-am gindit deodata la ceasul meu de buzunar ~i mi-am amintit de timpul accelerat al europeanului. Acesta era pesemne intunecatul nor nelinistitor care trecea ameninta.tor pe deasupra capet elor acestor oameni candizi. Mi s-au parut a fi asemenea unor animale salbatice care nu vad vinatorul, dar il adulmeca printr-o senzatie nedefinita de nelini~te , pe eI, zeul timpului care Ie va imbucatati ~i marunti nemilos durata - ce inca mai amintqte de ve~nicie - in ziIe, ore, minute ~i secunde. 247

1 l , , I J .1 J I

De la Tozeur am pomit-o dilare catre oaza Nefta, Impreuna eu dragomanul meu, dis -de-dimineata, imediat dupa rasaritul soareluL Animalele noastre de calarie emu ni~te catiri mali, eu pas iute, eu care se 1nainta repede. and ne apropiaram de oaza, se 1ndrepta spre noi eu 0 (jnuta m1ndrii un calaret 1nfa~urat 1n alb, care , tara a saluta, treeu pe Ilnga noi pe un eat1r negru, eu un harna$ament frumos de piele, eu garnitura In argint. Era 0 aparitie eleganta, impresionanta. Sigur nu avea inca eeas de buzunar, eu atlt mai putin eeas de mina, caei el era, In mo d evident ~i tara sa 0 ~tie, eel care fusese dintotdeauna. Ii lip sea inca aeea nota u~oara de nebunie proprie europeanului. Ce-i drept, europeanul este eonvins ea el nu mai e ee a fost odaHi, dar nu ~tie Inca ee a devenit 1ntre timp. Ceasu lii spune ea, 1neep1nd eu a~a-numitul Ey Mediu, timpull?i eu sinonimul sau, prog resul, s-au furi~at in el ~i i-au luat eeea ee este ireeuperabil. Cu bagajul u~u rat, i~i continua calatoria spre teluri nebuloase, eu 0 viteza progresiva. Pierd erea In greutate l?ieorespunzatorul sentiment d'incomplititude Ie eompenseaza pr in iluzia sueeeselor sale, cum ar fi trenurile, motonayele, ayioanele ~i rachete le, care Ii rapesc prin rapiditatea lor tot mai mult din durata lui ~i 11transpu n tot mai actlne 1ntr-o alta realitate a vitezelor l?ia aeceleratiilor explozive . Cu elt avansam mai ad1nc in Sahara, eu at1t mi se 111cetinea mai mult timpull? i ameninta chiar s-o pomeasca 1napoi. Dogoarea scinteinda care tot cre~tea contr ibui In mare masura la starea mea de vis, l?i elnd ajunseram la primii palmieri ~i plimele case ale oazei, mi se paru ca totul acolo era a5a cum fusese dintotde auna. A doua zi dimineata, devreme, am fost trezit In hanulin care innoptasem de zgomotele diverse din fata easei - un gen de rumoare cu care nu eram obil?nuit. Se afla acolo 0 piata mare, desehisa, care cu 0 seara 1nainte fusese pustie, da r acum era plina de oameni, camile, cat1ri ~i magari. Carnilele gemeau ~i l~i co municau in variante multiple de ton nemultumirea Iorcronica, iar magarii Ie conc urau cu tipetele lor disonante. Oarnenii alergau incoace l?i incolo, 1ntr-o agit atie evidenta, vocifennd l?i gesticulind. A veau un aspect salbatic, care nu pre a inspira incredere. Dragomanul meu ma Iamuri ca astazi avea loc 0 mare sarbatoa re. In timpul noptE venisera nil?te triburi din de~ert pentm a presta doua zile de munca a elmpului pentru marabuL Acesta era sinonim cu administratorul bunulil or saracilor ~i poseda muIte cimpuli In oaza. Garnenii urmau sa pregateasca un n ou ermp l?i canalele de irigalie aferente. 248

La capiitul eel mai indepartat al pietei, se ridica deodata un nor de praf, se d esfa~ura un steag verde ~i se auzira biltai de toba. In fruntea unui lung corteg iu alcatuit din sute de oarneni salbatid, care pmtau co~uri din rafie Si sape sc urte Si late, aparu un biitrin venerabii, cu barM alba, un om de 0 demnitate nat uraJa de neimitat, care se compOlta de parca dintotdeauna ar fi avut 0 suta de a ni. Era marabutul pe un catir alb, inconjurat de biirbati care dansau ~i aveau i n mina tobe mici. Peste tot domneau agitatia, tipetele ragusite, salbatice, praf ul Si caldura. Fanatic si agitat, convoiul trecu prin fata no astra, ie~ind din oaza, ca si cum ar fi pomit la lupta. Am urmat acest tumult la 0 distanta rezona bil3., nefiind nicidecum incurajat de dragomanul meu sa ma apropii prea tare, pi na ce am ajuns la locul unde se "lucra". Aici surescitarea era, daca se poate, s i mal intensa. Din toate partile, rasunau batai de toba si strigate salbatice; l ocul semana cu un musuroi de fumid ce a fost deranjat; totul se petrecea in cea mai mare graba. Multi dansau in ritmul tobelor, avfnd coSurile umplute cu 0 cant itate mare de nisip, altii loveau eu frenezie solul, sapau gropi si ridicau digu ri. In mijlocul acestui haos giiHigios, marabutul se deplasa dilare pe cati'ml s au alb, cu gesturile demne, blinde si obosite ale virstei inaintate, dfnd in mod clar indicatii. Oriunde ajungea, sporeau zelul, tipetele Si ritmul, formind ace l fundal in fata caruia se reliefa eu mare efect silueta calma a sfintului. Spre seara, multimea fu vizibil epuizata si potolita si oamenii se adincira curind i n somn, lingi1 camilele lor. In timpul noptH, dupa obisnuitul mare concert de di ni, se a~temu 0 liniste totala, pina ce, la primele raze ale soarelui, invocarea muezinului, invocare ce ma impresiona profund, ehema la rugaciunea de dimineata . Toata scena reprezenta pentru mine 0 leqie: Acesti oameni traiesc din afectele lor, adicii ele ii fac sa traiasca. ConStiinta lor Ie mijloceste pe de 0 parte orientarea in Spatiu Si Ie comunica impresiile provenind din exterior, pe de alt a parte ea este agitata de impulsuri liiuntrice Si emotii, dar fara a reflecta, iar eului Ii lipse~te orice autonomie. Foarte diferit nu se comporta ea nici la european, totuSi sintem ceva mai complicati. In arice caz, dispunem de 0 oarecar e doza de vointa ~i de intentie chibzuita. Ceea ce ne lipseste noua este mai de graM intensitatea vietii. Nu-mi doream sa fac schimb, dar eram infestat psihic, ceea ce se manifesta in exterior printr-o enterita infectioasa, care se vindeca dupa dteva zile dupa obiceiul locului, eu apii de orez ~i calomel. 249

Debordind de impresii ~i ginduri, am [evenit atunci la Tunis ~i in noaptea preme rgatoare imbardirii noastre spre I\1arsilia am avut un vis care pam a pune capat acestei experienfe. Asa ~i trebuia; caci ma obisnuisem sa traiesc mereu pe doua planuri concomitent, unul constient, care voia sa inteleaga ~i nu putea, Si unu l inconstient, care voia sa exprime ceva ~i n-o putea face mai bine dedt sub for ma de vis. Am visat ca ma gaseam intr-un ora~ arab si. ca in majoritatea acestor ora~e, ~i aici se afla 0 citadel a, a casbah. Ora~ul era situat intr-o dmpie va sta ~i un zid ]] imprejmuia. Forma sa era patrata Si existau patm portio Citadel a din interiorul orasului era - ceea ce nu-i insa cazul in acele regiuni -inconj urata de un sant lat, umplut cu apa. Stateam in fata unui pod de lemn care ducea peste apa la una dintre ponile intunecate la culoare Si in forma de potcoava. E ra deschisa. Domic sa vad citadela ~i din interior, am pasit pe pod. Ciod am aju ns cam pe la mijloc, din poarta mi-a aparut in cale un arab smead, cu 0 Infati~a re eleganta, aproape regeasca, un tinar intr-un bumus alb. ~tiam ca era principe le ce-Si avea reSedinta acolo. Ajuns in fata mea, ma ataca Si vru sa ma trinteas ca pe jos. Ne baturam 5i ne luptaram. In timpu] luptei, ne loviram de balustrada care ceda Si amindoi dizuram in sant, unde el incerca sa-mi apese capul sub apa ca sa ma inece. "Nu, m-am gindit, asta intrece orice masura!" ~i I-am bagat, ]a rindul meu, ell capul sub apa. Am procedat astfel, desi simteam 0 mare admira~i e pentru el, dar nu voiam sa ma las omorit. Nu doream sa-l ucid, ci doar sa-l fa c sa-~i piarda cuno~tinta si sa nu mai poata lupta. Apoi, scena oniricii se schi mba 5i arabul se afla acum cu mine intr-o incapere mare, octogonala Si boltita, in mijlocul citadelei. Camera era complet alba, foarte simpla si impresionanta. De-a lungul peretilor din marmura deschisa. la culoare se aflau canapele joase, iar in fata mea, pe jos, 0 carte deschisa, cu caractere negre, trasate extraordi nar de frumos pe un pergament alb ca laptele. Nu era 0 scriere araba, ci arata m ai curind a scriere uiguricii, din Turkistanul occidental, care mi-era cunoscuta din fragmentele maniheene din Turfan. Ce-i drept, nu cunosteam continutul, avea m totuSi sentimentul ca era "cartea mea", pe care eu 0 scrisesem. Tinarul princi pe, cu care pina adineauri ma luptasem. Sedea pe jos, in dreapta mea. I-am expli cat ca, 0 data ce-l invinsesem, el trebuia sa citeasca acum cartea. Dar se impot

rivi. Mi-am pus bratul pe dupa umamllui ~i I-am sili1, ca sa zic asa, cu bunatat e 250

~i rabdare patema, s-o citeasca. $tiam ca trebuia sa se intimple astfel 5;i.in c ele din unna. eeda. Visul imi Elsa 0 impresie profunda. TInarul arab este un dup licat al arabului mindru. eare trecuse calare pe lInga noi rara a saluta. Ca loc uitor ai citadelei. este 0 figura a sinelui, sau. mai bine-zis, un mesager sau u n tnmis al sinelui. Caci acea casbah din care vine este 0 mandala desavirsita: 0 citadela, inconjurata de un zid patrat, avind patru poni. Intentia lui de a ma ucide amintqte de motivul luptei lui Iacob cu ingerul; el este - spre a vorbi in limbajul Bibliei - asemenea ingerului Domnului, un sol al lui Dumnezeu, care vr ea sa ueida omul, intrueft nu-] eunoa~te. De fapt, ingerul ar fi trebuit sa-si a iM laca~ul in mine. EI cunoa~te insa numai adevarul "angelic" ~i ignora arice de s pre om. De aceea el apare mai intii ca du~man al meu, dar eu ma apar impotriva lui. In a doua parte a visului sint eu stapinul citadelei; el srii la picioarel e mele :,.;i rebuie, sa ia cuno~tinta de gindurile t mele si sa cunoasca deci in acelasi timp omu!. Este evident ca intilnirea mea cu cultura araba m-a impresio nat In mod cople~itor. Natura emotionaHi, mai apropiata de viata a acestor oamen i ce traiesc din afecte, fara a reflecta, exercita un efect putemic, sugestiv as upra aeelor straturi istoriee din noi pe care tocrnai Ie-am depa~it sau, eel put in, credem ca Ie-am depa~it. Este ca paradisul copi1ariei, din care ne imaginam ca am evadat, dar care, la cea mai uSoara provoeare, ne impune noi infringeri. D a, cultul nostru pentru progres se afla in primejdia de a se lasa prada unor vis e de viitor cu atit mai eopilaroase. eu eft eonstiinta noastra incearca sa se in departeze mai mult de treeut. Copilaria are insa, pe de alta parte, insu~irea de a sehita, datonta naivitatii Si ineon~tientei ei, 0 imagine mai eompleta a sine 1ui, a omu1ui intreg in individualitatea sa nedenaturata. in conseeinta, vederea copilului ",i a primitivului treze~te in adultul civilizat nostalgii care provi n din dorinte ~i necesitati nesatisfacute. Aeestea corespund un or parti ale per sonalitatii care fusesera retusate si, astfel, ~terse din imaginea totala a omul ui, in favoarea adaptarii. a personei1 Cind intreprind 0 caEitorie in Africa pent ru a gasi un loc psihic in afara sferei europeanului, atunci vreau in mod ineon~ tient sa descopar in mine acea parte a personalitatii care a devenit ] V. termenul In Glasar

(n. t,),

invizibilii sub influenta ~i presiunea faptului de a fi european. Aceasta parte se afla in opozitie incon~tienta fata de mine,pentm ca nu 0 admit. Conform natur ii ei, vrea sa ma faca incon~tient (sa ma apese sub apa), pentm a ma omori; eu v reau sa 0 fac insa, prin cunoa~tere, mai con~tienta, caci astfel am putea gasi u n modus vivendi camun. Culoarea pielii lui, aproape neagra, 11caracterizeaza pe arab drept "umbra", dar nu drept una personala, ci mai degraba etnidi, neavind n imic de-a face cu persoana mea con~tienta, ci mai mult cu totalitatea personalit atii mele, deci cu sinele meu. Ca stapin peste casbah, el este, ca sa ma exprim a~a, un fel de umbra a sinelui. Europeanului, determinat in mare parte de ratiun e, ii este strain mult din ceea ce e omenesc, iar el W face din aceasta un titlu de glorie fara sa remarce ca asta are loc in detrimentul intensitatii vietii lu i ~i ca partea primitiva a personalitatii este, in consecinta, condamnata la 0 e xistenta partial subterana. Din vis reiese limpede in ce sens m-a inriurit intil nirea mea cu Africa de nord: Mai intii am fost amenintat de 0 cople~ire a con~ti intei mele europene printr-un nea~teptat ~i violent atac a1 psihicului incon~tie nt. Nici n-am realizat aceasta situatie in mod con~tient; dimpotriva, nu ma pute am elibera de un sentiment de superioritate, pentm ca, la tot pasul, mi se amint ea de calitatea mea de european. Lucrul era inevitabil ~i accentua 0 anumita dis tanta ~i instdiinare fata de ace~ti oameni atit de diferiti de mine. Dar nu eram pregatit sa gasesc in mine forte incon~tiente care sa se intereseze cu 0 asemen ea intensitate de cauza celorlaIti, incH de aici sa rezulte un con'flict putemic . Visull-a exprimat prin imagine a une! tentative de omor. Adevarata natura a ac estei tulburari n-am recunoscut-o dedt peste citiva ani, cind m-am aflat in Afri ca tropicala: a fost primul indiciu in legatura cu acel going black under the sk in I, un pericol psihic in mare masura subestimat, care-l ameninta in Africa pe europeanul dezradacinat. "Dar unde e primejdie, cre~te ~i salvarea", aceste cuvi nte ale lui Holderlin 1mi trecura de mai multe ori prin minte in astfel de situa tii. "Salvarea" consta in aceea ca putem con~tientiza infIuenta incon~tienta cu ajutorul viselor de avertizare. E1e arata ca ceva in noi nu se supune doar pasiv influentei incon~tiente, ci, din contra, chiar se napuste~te ell laeomie asupra 1 A deveni negro sub piele (n. t,). 252

ei, i'ncercihd sa se identifice cu umbra. Dupa cum 0 amintire din copiIarie poat e pune stiIpinire asupra con~tiintei eu 0 emotie atlt de vie, indt ne simtim ret ranspu~i total ill situatia initiaIa, tot a~;a, acest mediu arab, aparent total diferit ~i strain, treze~te 0 amintire originara a unui trecut indepartat prea b ine cunoscut, dar pe care, pare-se, I-am fi uitat de tot. Este amintirea unei po sibilitati de viata inca existente care a fost insa mascata de civilizatie. A o retrai naiv ar insemna 0 reddere in barbarie. De aceea preferam s-o uitam. Dar d ad ea vine din nou spre noi sub forma unui conflict, atunci ar trebui s-o pastra m in comitiinta ~i sa confruntam ambele posibilitati - cea traita ~i cea uitata; dici rara motive suficiente, ceea ce pa,e a fi pierdut nu ~i-ar fi anuntat din nOli prezenta. In structura psihid vie, nimie nu se intimplil doar In mod mecani c, ci totul se insereaza in economia intreguIui, este raportat la intreg: este a decvat scopului ~i are sens. Cum insa constiinta nu are niciodata 0 privire de a nsamblu asupra Intregului, nu poate, de regula, sa Inteleaga acest sens. De acee a trebuie la inceput sa ne mul\umim eu constatarea faptelor ~i sa lasam in seama viitorului si a unor cercetiiri ulterioare sarcina de a gasi un raspuns Ia intr ebarea: Ce poate sa insemne ace<1.sta ciocnire eu "umbra sinelui"? In orice caz, pe atunci n-aveam nici cea mai midi idee despre natura acestei experiente arhet ipale :;;i:;;tiam inca :;;i mai putine despre paraleIeIe istorice. Fara ca ultim a semnificatie a visului sa mi se dezvaluie atunci ell toata limpezimea, el mi s e intipari in memorie ~i ramase de neuitat, lasind in unna-i dorinta eea mai vie de a reveni in Africa Ia primul prilej ce se va ivi. Aceasta dorinta mi se impl ini abia cinci ani mai tlrziu. lndienii pueblo A vem intotdeauna nevoie de un punct de vedere situat in afara obiectului, spre a pIasa :;;ia pune in mi~care in mod eficace pirghia criticii. Asta este valabil In mod special pentm faptele psihoIogice, in care sintem implicati, firqte, int r-un mod mult mai subiectiv dedt in ariee aIta ~tiinta. Cum am putea deveni eon~ tienti, de exempIu, de diferite particularitati nationale, daca n-am avut niciod ata prilejul sa ne privim din exterior propria natiune? A privi din exterior ins eamna a vedea din perspectiva unei alte natiuni. In acest scap, trebuie sa dobin dim a cunoa~tere suficienta 253

a sufletului colectiv strain, ~i in acest proces de asimilare ne lovim apoi de t oate incompatibilitatile care alcatuiesc prejudecata nationala ~i specificul nat ional. Tot ceca ce ma irita la altulimi poate servi intru cunoa~terea propriei m e Ie persoane. ,il,nglia 0 inteleg abia atunci dnd vad unde anume nu ma potrives c eu ca elvetian. Europa, problema no astra cea mai mare, 0 inteleg abia atunci cind vild unde anume nu ma potrivesc eu, ca european, in lume. Faptului ca am fa cut cuno~tinta ell numerosi americani si caliltoriilor spre ~i prin America Ie d atorez intr-o foarte mare masura intelegerea ~i critica mea la adresa caracterul ui european; illi s-a parut ca n-ar putea exista nimie mai folositor pentru un e uropean dedt sa priveasca 0 data Europa de pe acoperisul unui zgirie-nori. Pentr u prima oara contemplasem dinspre Sahara spectacolul european, inconjurat de 0 c ivilizatie care sta fata de a noastra earn in aceeasi relatie ca Antichitatea ro mana fata de epoca modema. Atunei am inteles elt de puternic mai eram ancorat ~i prins chiar si in America in cOl1stiinta cultural a a omului alb. Atunci s-a co pt in mine dorinta de a continua comparatiile istorice cobori'nd Ia un nivcl cul tural ~i mai pU1;inevoluat. In urmatoarea mea calatorie am ajuns, 1nso\it de nis te prieteni americani, la indienii din New Mexico, ~i anume la indienii pueblo, cei care construiesc orlli;>e. Ora$e" este, ce-i arept, earn mult spus. " in rea litate sint numai ni$te sate, dar casele lor inghesuite ~i construite unele pest e celelalte sugereaza cuvintul "oras", ca si limba lor, ca ~i intreguI lor fel d e a fi, Acolo am avut pentm prima data noroeul sa vorbesc eu un neeuropean, adic a un am care ilU apartinea rasei albe. Era capetenia a~a-numitilor Taos pueblos, un bilrbat inteligent, intre patruzeci ~i eincizeci de ani. 11 chema Ochwia Bia no (Lac de Munte). Am putut vorbi ell el a~a cum Tareori mi s-a intimplat sa dis cut ell un european. Desigur, era ancorat in lumea lui, Ia fel cum e un european in a sa - dar in ce fel de lume! Daca stai de yorba eu un european, ajungi pret utindeni pe nisipul unor terenuri de mult eunoscute ~i totu~i neintelese, pe cin d acoIo, vaporul navigheaza pe mari straine, adinei. Si in acest timp, nu ~tii c e emaiincintator.priveli$tea unor tiirmuri noi sau deseoperirea unor aceese noi la ceea ce este de muIt cunoscut ~i aproape uitat. - Dite, mi-a spus Ochwia Bian o, cit de cruzi amta aIbii. Buzele lor sint subtiri, nasurile ascutite, fetele b

razdate de rjduri $i schimonosite, oehii lor au 0 privire flxa, cauta mereu cite ceva. Ce cauta? Aibii vor mereu cite eeva, sint ve~nic nelinistiti ~i tara 254

odihna. Noi nu ~tim ce 'lOr. Noi nu-i inte1egem. Noi credem ca sint nebuni. L-am intrebat de ce era de parere ca albii erau nebuni cu totii. - Ei spun ca gindes c cu capu!, mi-a raspuns. - Dar bineinteles. Tu unde gindqti? m-am mirat eu. - N oi gindim aici, a zis ~i mi-a indicat inima !ui. M-am cufundat 1"ntr-o meditatie prelunga. Pentru prima oara in viata, a~a mi se pam, cineva imi schitase 0 imag ine a albului autentie. Era ca ~i cum pina atunci a~ fi vazut doar reproduceri c olor, retu~ate sentimental. Acest indian nimerise punctu! nostru vulnerabil :;;i atinsese ceva fata de care noi sintem orbi. Am simtit cum ceva necunoseut ~i to tu~i pro fund familiar se ridid in mine ca 0 ceata lipsita de forma. $i din acea sta ceata se desprinsera acum imagine dupa imagine, mai intli legiunile romane, a~a cum invadau ele ora~ele Galiei, trasaturile putemic conturate ale lui Iuliu Cezar, apoi Scipio Africanul, Pompei. Am vazut yulturuI roman la Marea NorduIui ~i pe maIul Nilului Alb. Apoi I-am vazut pe Sf. Augustin, transmitind britanilor , pe vlrfurile laneilar romane, credinta cre:;;tina si pc Carol eel Mare cu faim oasele lui convertiri ale paginilor; apoi cetele cotropitoare ~i ucigatoare ale armatelor cruciatilor, :;;iastfel, dintr-o data, imi sari in ochi vanitatea roma nticii traditionale a cruciadelor. Urmara Columb, Cortez ~i ceilalti conchistado ri, eare ii speriau eu foc, sabie, tortura ~i crestinism chiar pe aeesti indieni pueblo indepi'irtati, care visau pa~nic la soare, tatal lor. Am vazut si deeima rea populatiei insulelor din MariIe Sudului prin rachiu tare, sifilis si scarlat ina adusa cu hainele infestate. Era destul. Ceea ce denumim noi colonizare, misi une pe linga pagini, raspindire a civilizatiei etc. mai are Si 0 aWi fata, 0 fat a de pasare dipitoare. care pinde$te cu 0 concentrare cumplita victima indeparta ta, 0 fat3. care este demna de un neam de pirati $i de tllhari de drumuI mare. T oti vulturii :;;1 toate celelalte anima1e de prada care ne impodobesc biazoanele imi pareau a fi exponentii psihologici adecvati ai adevaratei noastre naturi. M i se intipari in illillte ~i altceva din cele zise de Ochwia Biano. Am senzatia d. ceea ce mi-a spus el se afla intr-o legatura ati't de strinsa Cll atmosfera d eosebita a discutiei noastre, incit relatarea mea at fi ineompleta dadi n-a:;; m entiona nimie in acest sens. Am stc< de vorba pe acoperisul etajului al cincilea a1 cladirii principale. De aeola se vedeau indivizi pe celelalte acoperi~uri, i nfa$urati in paturile lor de lina, adinciti in contemplarea soarelui 255

diHltar, care se ridica zilnic pe un cer pur. In jurul nostru se grupau casele m ai joase, patrate, construite din caramida uscata la aer (adobe), cu scari carac teristice, care duceau de la sol pina pe acoperi~ sau de la un acoperi~ la altul spre etajele superioare. (In vremurile agitate din trecut, intrarea era de obic ei prin acoperi~.) In fata naastra se intindea podi~ul onduJat Taos (circa 2300 m deasupra nivelului marii) pina la orizont, unde anumite piscuri conice (vulcan i vechi) se ridicau pina la 0 altitudine de 4000 m. In spatele nostru, un riu !i mpede curgea de-a lungul caselor, iar pe celalalt mal se afla un al doilea puebl o cu ale sale case ro~ietice din adobe, cladite una peste aHa catre centrul a~ez arii, anticipind 10tr-o maniedi ciudata perspectiva unci metro pole amerieane eu zgirie-norii sai in centru. La aproximativ 0 jumatate de ora in susul riului se inalta un munte masiv ~i izolat, Muntele, care n-are oume. Legenda spune ca in zilele clnd Muntele este illvaluit in negura, bi'irbatii 0 pornesc inspre el ~i dispar acolo pentm a exercita ni~te rituri misterioase. Indianul pueblo e extrem de inchis in e!, iar in chestiuni legate de religia lui devine total inaccesibi l. Face special un mister din practicile lui religioase. Seeretul este pastrat e u atita strictete, indt am rcnuntat la calea abordarii directe prin Intrebari, f iind 0 metoda lips ita de orice ~ansa de reu~Wi. Nu simtisem inca niciodata in t recut 0 astfel de atmosfera de taina, dici religiile popoarelor eivilizate de az i sint accesibile tuturor; sacramentele lor au incetat de mult sa mai fie un mis ter. Or, aici aerul era impregnat de un secret care Ie era cunoscut lor tuturor, dar la care albii n-aveau acces. Aceasta situatie stranie m-a ajutat sii-mi fac 0 idee des pre ceea ee putuse fi Eleusis, al earui mister, desi cunoscut unei n atiuni intregi, nu a fost totu~i tradat niciodata. Am Inteles ce simtea un Pausa nias san un Herodot, atunci cind scria: W" a rosti numele acelui zen nu imi este Ingaduit. " Totu$i acest fel de a fi ilU mi s-a pamt ca inseamna a face pe mist eriosul, ci I-am simtit ca pe un secret vital, a carlii tradare reprezenta 0 pri mejdie atit pentm individul in parte, clt ~i pentm colectivitate. Pastrarea secr etului Ii da indianului pueblo mindrie :;;iforta de rezistenta impotriva albului care-i atit de putemic. Ea ii confera coeziune ~i unitate ~i mi se pare 0 certi tudine faptul ca indienii pueblo vor dainui atita timp ca 0 colectivitate indivi duala elt mistcrele lor nu 'lor fi detronate sau profanate. 256

Am constatat en uimire cum se transforma expresia fetei indianului dtunci cind v orbe~te des pre reprezentarile lui religioase. In viat3. obisnuita de zi eu 2i d a dovadiJ. de 0 considerabiHi stapinire de sine si demnitate, merglnd pin3. !a u n calm aproape apatic. In schimb. dad. vorbeste des pre lucruri care tin de mist erele lui, II cuprinde 0 emotie surprinzatoare, pe care n-o poate ascunde un asp ect ce a contribl1it mult 10.satisfacerea curiozitatii me1e. Dupa cum am mai spu s, a trebuit sa renun! 10.interogarea directa, dindu-mi seama ca astfel nu voi a junge nicaieri. Daca voiam Insa sa aflu ceva cu adevarat important, faceam unele remarci prin t3.tonare si observam fata interlocutoru1ui meu spre a depista eve ntuc.lele mi~cari afeetive atit de bine eunoseute mie. Daca atine geam esentialu l, e drept d . l tacea sau dadea un raspuns evaziv, dar en taaie semnele unei emot ii profunde; adesea, ochii i se umpleau de lacrimi. ConceptiiIe Iui nu sint pent ru e1 teorii (care ar trebui sa fie alcatuite foarte straniu, daca ar fi sa smul ga cuiva lacrimi), C1 fapte de 0 Insemnatate 10.fel de mare ~i impresionanta co. 'ti realitilti1e e~terioare ~are l~..co~espund ... In lImp ce stateam CLl vchWi a Blano pe aeopens, !ar soarele se Tidica tot mai sus pe cer, eu 0 lumina orbito are, indianul zise, aratind spre soare: - Nu este eel care urea acolo tata1 nost ru? Cum se poate spnne altfel? Cum poate exista un alt Dumnezeu? Nimic nu poate fi fara soare. Agita~ia sa, care deja era perceptibila, se accentua ~i mai mult; l~i cauta cuvintele ~i exclama ih cele din unTIa: -. Ce sa faca un GEl singur i ll munti? Nici macar nu-~i poate face foeul Tara eL L-am l'ntrebat dad, nu crede a ca soarele este un glob de foc, caruia un zeu invizibilii daduse forma. Intreb area mea niei macar nu-l mira, darrnite 53.-1irrdispuniL In mod evident, nn reaq iona absolut nLcnicIn e.l, TIici macaI' nu-mi considera mtrebarea stupid~L Illas a complet reee. Am avut impresia de a fi ajuns la un perete peste caxe Il\l se p uteE',treee. Singurul r~.spuns pe care I-am prim it a fast: - Soarele este Dumne zeu, Oricine poate vedea asta. De~i nimeni nu se poate sustrage impresiei putern iee pe care o las9. soarele~ a fast totu~i pentru Inine 0 experienta nOlla ce il l-a Iniscat aorTIC s2t-i vad pe ace~ti oameni maturi ~i demni cum cuprindea 0 en D tie pe care 0-0 puteau disimula, atuDci dud vorbeau de-spre scare.

2)/

Alta data stateam 1a riu ;;i priveam in sus spre muntele care se inaJta cu aproa pe 2000 m peste podi;;. Tocmai ma gindeam ca acesta era acoperi~u1 continentului american ~i ca oamenii locuiau aici in rata soare1ui co. barbatii care, inf;'i~ urari in paturi. stateau pe acoperisuri1e cele mai inalte din mutl ~i cufundati in ei insi~i, in fata soare1ui. Deodata, 0 voce groasa, vibrind de 0 emotie prof unda, talnica. vorbi din spate in urechea mea stinga: - Nu crezi ca tot ce-i via ta vine din munte? Un indian mai in virsta se apropiase de mine pe mocasini ce n u faceau zgomot ~i imi puse aceasta intrebare despre care nu stiu privire inspre riul care caboara din cit de departe batea de fapt. munte imi arata imaginea ex terioad care generase aceasta idee. Era clar ca aici tot ce-i viata venea din mu nte, caci unde este apa, C~lC \iata. Nimic nu putea fi mai evident. Am simtit in aceasta intrebare a emotie care crestea 10. rostirea cuvintului "munte" si m-am gindit 10. zvonul despre lituri1e tainice care se celebrau pe munte. I-am repli cat: - Oricine poate sa yada ca spui adcdxul. Din pacate, discutia noastra a fas t curind intrerupta, as2. ca n-am reusit sa capat 0 1nte1egere mai adillca a sim bo1ist1c1i apei si a muntelui. Am observat ca indienii pueblo, nedomici sa vorbe asca despre ceva ce privea religia lor, discutau in schimb cu multa pHicere ~i a rdoare des pre wlatia lor eu americanii. - De ce, 1mi spuse Lac de [VIUnIe,nu ne lasa americanii in pace? De ce VOl' sa ne interzica dansurile? De ce riu vor sa Ie Ingaduie tineri10r no~tri sa paraseasdi ~coala clDd vrem s11-iIuam in kiwa ( laca~ de cult) ea sa-i instruim In religia noastra? Doar nu facem nimie impotriv a americanilor! Dupa 0 tacere mal lunga, continua: Americanii 'lor sa ne interzi ca religia. De ce nu ne pot lasa in pace? Doar nu facem numai pentru noi ceea ce facen1, c1 ~i pentru americani. Do., 0 facem pentru lumea Intreaga. Le folose~t e tuturor. Am remarcat din agitatia lui ca, in mod clar, cl Ekea aluzie 1a ceya foarte important din religia lui. De aceea I-am lntrcbat . - Sinteti de parere c a ceea ce fiJceti in religia dumneavoastra poate fi de folos lumii intregi? 1mi raspunse eu multa yioiciune: - Bineinteles. Daca n-am face as a, ce .... ar deveni lumea ? ~i, cu un gest semnificativ, imi indicii soare]e. 0 258

Am simtit ca ajunsesem pe un teren foarte delicat, care se invecina cu misterele tribului. - Doar sintem un popor, spuse el, care locuie~te pe acoperi~ul lumii, sintem fiii soarelui-tata ~i cu religia no astra 11ajutam zilnic pe tatal nostr u sa se rid ice pe eel' ~i sa-l strabata. Nu facem asta numai pentru noi, ci pen tru Intreaga lume. Daca nu ne mai putem practica religia, In zece ani soarele nu va mai rasari. Atunci va fi noapte pentfU totdeauna. In acel moment m-am lamuri t pe ce se bazau "demnitatea" ~i calmul firesc, evident al fiecarui individ in p arte: EI este fiul soarelui, viata lui este plina detilc cosmologic, 0 data ce-~ i ajuta tatiH - cel ce mentine tot ce e viata -In urcarea ~i coborirea sa zilnid . Dad vrem sa comparam cu asta autojustificarea noastra, sensul pe care ratiunea no astra 11confera vietii noastre, atunci nu putem decit sa fim impresionati de saracia acestuia. Macar din invidie ~i trebuie sa suridem in fata naivitatii in diene ~i sa ne socotim superiori ~i tare grozavi in dqteptaciunea noastra, pentr u a nu descoperi de fapt cit de saraciti sintem ~i cit de jos am ajuns. ~tiinta no astra nu ne Imbogateiite, ci ne Indeparteaza tot mai mult de lumea mitid, in care odinioara eram indreptatiti sa ne consideram la noi acasa. Dadi ne intoarce m 0 clipa privirile de la orice rationalism european ~i ne transpunem in aerulli mpede alinaltimilor acelui podi~ solitar, care coboara pe 0 latura in intinsele prerii continentale ~i pe cealalta spre Oceanul Pacific, daca ne dezbaram concom itent de con;;tiinta noastra des pre lume ;;i 0 schimbam pe un orizont ce pare i ncomensurabil ~i pe 0 ignoranta a lumii de dincolo de el, atunci incepem sa inte legem punctul de vedere al indianului pueblo. "Tot ce-i viata vine din munte" este convingerea lui nemijlocita. La fel de pro fund este con~tient ;;i de faptu l di locuie~te pe acoperi;;ul unei lumi nelimitate, foarte aproape de Dumnezeu. Inspre el, inaintea tuturor, i~i plead divinitatea urechea, ~i actul sau ritual va fi eel care va atinge eel mai curind soarele indepartat. Caracterul sacru al muntilor, revelatia lui Iehova de pe Sinai, inspiratia pe care a primit-o Nietzs che in Engadin sint situate pe aceea~i linie. Ideea, care noua ne pare absurda, d 0 actiune rituala ar putea "produce" in mod magic soarele, nu este, privita ma i indeaptoape, mai putin irationala, ce-i drept, ~i totu;;i ne este mult mal fam iliara decit am putea bilnui la prima vedere. Religia noastra cre;;tina, ca de a ltfel oricare alta, e impregnata de ideea d prin aqiuni speciale sau printr-un m od special de a 259 J

actiona tl putem influenta pc Dumnezeu., de pEcta prin rituri SClU prin rugikiun e sau printr-o moraEi pEicma DorrmuluL Aqiunea ~i influenta diviniti.itii asupra omului stem fCitriin rata eu actul cultic al omului ea un raspuns s! 0 aqiune r e':roactiva, ~i poate ca DU Duma! ID aceasta calitate, ci ~i ca a "produeere" ac tiva, ca 0 constringere magid. Faptul di omul se simte in stare puternlca sa dea.u~l raspuns pe deplin va~ab~lla ~qiunea ~i influent~. atota IUl Dumnezeu Sl sa OIere In schlmb ceva ce 11 este esential chiar :;;1Domnului genereaza un s entiment de mindrie care ridica individul uman la demnitatea unui factor metafiz ic. "Dumnezeu ~i noi" - chiar dadi nu este declt un sU!is-entendu ineon~tient acest raport echivalent sta desigur la baza acelui calm de invidiat. Un astfel d e am este in eel mai depJin sens 3.1 cuvintului 1a locul potrivit. Kenya :ji Uganda Tout est bien sortanL de.:: nlains de ['Auteur des chose:',;", ROUSSEAU Clnd am vlzltat Wemhiey Exhibition la Landra (1925), ill-a stimulat puternic pre zentarea exeelenta a populatiilor triiind sub sa do~i,?ati~ ~ritani~a ~i~ dec:is A !n:lreprind l~tr-ui1 viitor a~n)piat o calatene m Afnca troplcala. Inca de mul e illa preocupase donnta de a petrece un timp mai Indelungat i'nt:--o tar9~~i pr intre oameni care aveau de-a face eil mai putin posibil eLl Europa. In toamna lui 1925 aiD plecat ell doi prietenL un englez ~i UIl american, 1a Mombasa. Am pemit in diUitorie pe un vapor \'/oerman, Impreuna ell multi englezi care 3.CCeptLlsed1 p2ls2lg(~n 1n diverse colonii africane. Se simtea din atrnosfera oa nu c5Jatoreau de pHicere, ci se tndreptau spre un destin. Deql &desea predomina voi o~ia zgolTlotoasit era irrlposibil S2.TIn percepi unde

va In ton a QUanta de 0 seriozitate ineonfundabiEi. 5i chiar am aflat inca. inai nte de ciilatoria mea de into arc ere des pre soarta mai multora dintre persoane le ell care ill-am aflat atunci pc vapor. UneIe dintre ele murira inca in cursul urmatoarelor dou{i luni. C~izura victima 11lalariei tfopicale, dizenteriei ~5ip neumoniei, Printre morti se numara si tinaml care statuse 10.mas:', In permanent a vizavi de mine. Altul fu or Akley, care avusese meriwl de a face

eforturi in directia ocratirii gorilelor ~i ell care ma intilnisem la New York p utin inainte d::- ci:lliitoria mea in Africa. Pornise 0 data eu mine, numai di d inspre vest, intr-o expeditie In regiunea populata de gorile si a murit aeolo, i n timp ee eu ma aflam inca 1a illuntele Elgon. Am auzit despre moartea Iui abio. dupa ee m-am Intors. In amintirea mea, Mcmbasa ramine 0 a~ezare europeana, prec um ~i Indians. Si de negri, umed-eanieularii, aseunsa Intr-o padure de palmieri SI arbori de mango, situatii extraordinar de pitorese 1a un port natural Si domi nata de un veehi fort portughez. Am stat o.eolo doua zi1e, apoi, catre seari3., am pleeat spre Nairobi, In interior, eu un tren pe linie ingusta, patrunzind, in aeela~i timp, in noaptea tropieala. De-a lungu1 tarmului am trecut pe IInga num eroase sate de negri, In care oamenii stateau de vorba In jurul unor foeuri mici . Curind, trenul incepu sa urce. Asezarile se sfir~ira, ~i stapina deveni noapte a neagra eo. t~,eiunele. Treptat se faeH mai reee, iar eu m-am eufundo.t in somn . Cind prima raza. de soare anunta ineeputul noii zile, m-am trezit. Trenul toem ai I) lua, invaluit intr-un nor de praf ro~u, pe dupa un povimi~ ab,'upt eu stin ci roSii, cind am zan!. stma nemi~eata pe un VITf stincos, 0 siluem maroniu-negr icioasa, zvelt2" proptita intr-o lance lunga ~i privind in jos spre tren. Ala.tu rl se ridica un imens caetus-eo.ndelabru. Privelistea ma fascina. Era 0 imagine stranie, nieicind vazuta, care-mi diJ.dea totu~i eoncomitent un sentiment intens de deja vu, I) senz3.tie, de pardi as fi trait deja 0 data aeest moment Si as f i cunoscut dintotdeauna aeea lume eare nu era despartita de mine decit printr-o distanta in timp. Parca toemai m-a~ fi Intors In tara tineretii mele Si pardi. f i eunoscut pe aeel b3xbat intuneeat, care rnli a~tepta de cinei rnii de ani, Ton alitatea afectiva a acestei intlmplari surprinzatoare ma insoti de-a lungullntre gii ea12torii prin salbatiea Africa. Imi mai pot arnin.ti doar de 0 singura aha experienta aselnanatoare a ne cunoscumlui, ~i anume atunei dnd am observat pentru prima oara, Impreuna CD fost ul meu ~ef, profesorul Eugen Bleuler, un fenoInen parapsihologic. Pina atunci l' mi in1aginasem ca va trebui sa de daca mi-era dat sE;. VaG ceva atlt de irnposib il. Dar cind s-:;: l"ntimplat~ D-an1 rost absolut deloe mirat, ci anl considerat fenamenul perfect 110lTflaL ca ~i cu;n ar fi fost de Ia sine inteles ~i rni-2f fl f051 de IT1Ultcunoscut.

sa vibreze In rnine Nu banuiam ue-atunci ce coard2~a nUIT1;}1 ca la vederea acel ui -Vlnator intuf~ec8t ~i solitar. lunlea lui era a rHea de- rriilenii f8Xd.nurn~Lf. Inca absorbit de visul ,neu, am In jurul pril1ZLlluiJ8. Na:lrobL situat la 0 alt itudine de 1800 IT1- scaldat lnrr-~i ini:lec;C"ii: lUD1ina orbitoare, care-lni a rnirttea di~stra}ucin::'a soarelui In Engadin, cind se iese din ceata hiberna19. a zonei depresionare, mirarea TI1ea, nurr1ero~ii ~,boys" aflatj la gara purtau caciulile de schi demodate, de lina gri ~i alb?" pe care obi~IlUiai sa ie vezi s au chiar sa Ie porti 10. Engadin, Emu extrem de apreciate, ]rrlruc1t marginea lo r ridicata se putea cobor]: ea 0 viziedi - 0 buna a;oil-ratoare in Alpi Impotriv a "vi'ntului glaciaL aiei j'nsa lInpotriva caldurii arzatoare. Pornind de la I~airobi aiD \1izitat ::u un rDle "Ford [\ mare de vlnat, .Athi Plains. Pe 0 cclin~l .. ciiL ace~1"stEi s~-r\'~:~na 'intins a ne a.s,tepta un spectacol ra1'1 egaL Pln~ 121. rizGntuJ eel rnai o indepartat, (:1[r1 zarit tUITne irnense de anin1ale: gazelc~ anti1ope-gnu, zebre~ paTel mis treti africani ~,a.n1.d, TUfElele se mi~cau iilcet, pascind, cHitinlnd di;:: cap ... de abia de se perccpe~l sunetul melancalic al unei pa.sari de prada; era ca lrnui e~D'ului inceput, era lumea, a~a cum a fost ea dintotdeaUI1EL in starea de nefiinta; caci pina de curind nll fusese nimeni pre:;:ent care sa slie ca era " aceasta lume", lvI-am iudepartat de ]'11sotitorii mei, pina ce au ie9it din cimp ul meu vizual si am avut sentirnentui dc; a fi singuL A~a eEl am fast prirn.ul o m acol~] care a Inreles C3~aceasta era lumea s,i ca el a creat-o ell ade\'arat a bia in aced prin ~tiin\a sa, Aici, hTtportanta cosD11ca a on,Slufitel n-li se cl arifi:~5, in rnod cople~itor. Quod natura relinquit inzpe:f'ectlii11, ars pel/fe it (ce:ea ce natura lasa nedes~,vlr~it, desaviqe~te aria), se spune In alchimie, On1ul - eu - a dat lum.ii ab1a 111 actul irl\/izibil 3.1 cTeatiei desavir~irea, existenta abiectivi'!. Noi am utribuit acest act doar Creatorului ~i ilU ne-am gindit ca, procedind astfel, privim viata ~i existenta ca pe 0 masina calculata pina la ultimul detuliu 9i care merge mai departe, rara sens, lmpreuna en psihic ul uman, dupa ni~te reguli cunoscute dinainte ~i predeterminate, 1ntr-o astfel d e fantezie dezolanta de mecanism de ceasomic nu exista nid 0 zi" care drama a om

ului, a lurnii ~i a 1ui Dumnezeu; niei 0 sa dues.!a "nol tannuriH - ci daar pust iul unor procese calculate. Mi-a revenit in minte batrinul meu prieten, indianul pueblo: el credea ca ratiunea de a fi a indienilor sai era dataria de a-I ajuta 262

zilnie pe taUDlor, warde, sa traverseze eeruI. Ii invidiasem pentru greaua lor l ncarcatura de sens ~i ma uitasem deznadiljduit in jur in diutarea prcpriului nos tru mil. Acum II aflasem ~i mai aflasem si altele: c3 omul cste indispensabil pc ntru desavir~irea ereatiei, ba mai mull, cil e1 este de fapt eel dc-:d eloilea c reator 0.1 lumii, abia e1 da lumii fiima obiectiva, I'ara de Cdle' III med s-ar derula spre un sfir~it nedeI'mit - neauzita, nevazuta, devorind in tacere, nasci 'nd, murind, tot dind din capete prin sute de milioane de ani, prin noaptea eea mai aclinea a nefiintei. Abia con~tiinta omului a ere at existenta obiectiva ~i sensul, ~i astfel, omul ~i-a gasit locul indispensabi1 in marele proees 0.1 fiin tei. Cu trenu1 ugandez care era atunei in Iueru, ne-am deplasat pina 10.statia t erminus provizorie, Sigistifour (sixty-four). Aeei "boys" ai nostri au descarcat bagajele voluminoase de expeditie. M-am a~ezat pe 0 chop box (cutie eu alimente , fiecare eonstituind povara pentru un cap) Si mi-am aprins 0 pipa, meditind asu pra faptului ca ne atlam aici, co. sa zic asa, 10.margine de oikumene (gr.: pami nt locuit), de unde pomeau la nesfir~it piste ~i carari peste continent. Dupa ci teva clipe, se apropie de mine un englez mai in etate, un squatter evident, se a ~eza ~i i~i scoase ~i el pipa. Se interesa un de mergeam. Dupa ce i-am schitat t e1ul nostru, ma intreba: - Is this the first time you are in Africa? f am here s ince forty years. - Do., i-am raspuns, eel putin in aceasta parte a Africii. - T hen may I gil'e you a piece of advice? You know, Mister, this here country is no t 1\1an's, it is God's country. So. if anything should happen. sit down and don' t worry.l La care se ridica fara a saluta ~i disparu in ceata negrilor care vene au gramadiL Cuvintele lui mi se parura a avea 0 oarecare insemnatate ~i am incer cat sa-mi imaginez carei stari psihologice Ii corespundean. Erau, In mod manifes t, 0 chintesenta a experientei lui; aiei nu omul, ei Dumnezeu este eel care domi na, deci nu vointa ~i intentia, ci 0 rlnduial2i impenetrabila. I Asta-i prima oad ca sinteti in Africa? Eu sint aici de patruzeci de ani. Pot a tunci sa va dau un sfat? Stiti, domnule, aceasta tara nu este a Omului, ci este a Domnului. A~a ca, daca ar fi sa se intimple ceva, stati pur ~i simplu jos si n u va faceti griji (n, I,). 263

Nu-mi ineheiasem inca ref1ectiile clnd se auz; semnalui de plecare al celor doua ma~ini ale noastre. Ne-am catarat pe bagaje - eram opt oameni - ~i ne-am tinut aco]o sLim, elL de bine am fast in stare. Zdruncinaturile care uru1anl timp de c lte\/3. ore nu lasara loe gindurilor. Pina la prima loealitate, Kakamega, sediul unul D. C. (District Commissioner), al unei garnizoane rniei de African Rifles, al unui spital ~i - cine ar f1 crezut? - a1 unul mic ospiciu, era mult mal mult decit se presupusese. Seara se apropia ~i, deodata, se Eisa noaptea. Slmultan s e dezlal1tu.i 0 furtuna tropicala eumplita eu fulgere, trasnete ~i tunete aproap e neintrerupte, iar ploaia torentiala ne uda intr-o clip1ta din cap pina-n picio are ~i transformS. un pirru intr-un obstacol pericules, Abia 0 jumatate de ora d upa miezul noPtii, cind cerull'neepu sa se mai degaje, ajunsedlm inrr-o stare de tatala epuizare 10.Ko.kamega, unde D.C.-ul ne intimpina in drawing-room, reconf ortindu-ne ell un whisky. In ~emineu ardea un foe vesel sL a! atlt de binevenit. In mijloeu1 indiperii elegante se gasea 0 masa mare aeoperita eu juma1e engleze ~ti. Puteam sa ma aflu 10.fel de bine pe 0 mo~ie din Sussex. Eram atit de obosit , incit nu mai 9Iiam dadi fusesem transpus din realitate mti-Un vis sau dintr-uI 1 vis in realltate. Apoi a mai trebuit sa ne montam 9i eorturile - pentru prima oara. Spre noroeu1 nostru, nu lips eo. nimic. In dimineata urmatoare m-am trezit eu 1aringiti:i 9i rebra 91 a trebuit sa stau a zi 10.pat. Aeestei imprejurari i -am datorat eunostinta memorabila pe care am faeut-o eu pasa.rea numita brainfev er bird, eare se remarca prin aeeea ca obi9rmie~te sa dilte 0 gama eoreed, dar o mite ultima nota ~i 0 ia iar~,~i de la incepm. Ca muzica de acompaniament 121 fe bra nu se poate imagina ceva mai enervant. Un alt loeuitor dotat eu pene a1 plan taliilor de bo.mulieri produce doua dintre eele mai duIei 9i melodioase sunete d e flo.ut pe care ni Ie putem inchipui ~i incheie pc :) a treia nota, absolut ori bil de falsa. Quod natura relinquit impeifectum." Numai sune;:ele ,;pa .... sariklopot" se disting printr-o frumusetc ne~tirbita. Clnd clnta era de pardi un clopot ar fi lnconjurat orizontul eu al S211 sunet. A doua zi, ne-am constituit cu sprijin ul D.C-uI'll ooloo.na de caratori, completata de 0 escorts. militari.1 fOffi1at2 .din rrei ~i astfel IDcepu expeditia no astra spre muntcJe ElgGD, a1 ci:imi ] Soldat indigen dintr-Q colonie africana (n. t,),

perete de crater, inalt de 4400 m, I-am zarit curind profilIndu-se la orizont. D rumul ducea printr-o savana relativ uscata, presarata cu acacia. Intreaga zona e ra acoperita eu tumuli mici, rotunzi, inalti de doi-trei metri, ~i anume ni~te c olonii vechi de terrriite. Pentru calatori existau de-a lungul drumului case de odihna, colibe din adobe, acoperite cu iarba ~i rotunde, care erau deschise ~i g oale. Noaptea, la intrare se punea, ca proteqie impotriva intru~ilor, 0 lanterna aprinsa. Bucatarul nostru insa n-avea ~a ceva; avea in schimb 0 coliba mica pro prie, de care era foarte indntat. Dar era dt pe ce sa-i fie fatala, caci taiase cu 0 zi inainte in fata ei 0 oaie, pe care noi 0 obtinusem pe cinci ~iIingi ugan dezi ~i preparase pentru cina noastra ni~te mutton chops cu un gust excelent. On d, dupa terminarea mesei, ~edeam inca fumind in jurul focului, am auzit in depar tare, iar apoi tot mai aproape de noi, ni~te sunete ciudate. Ba pareau a fi morm aitul unor ur~i, ba latratul ~i scheunatul unor dini, ba erau ni~te sunete strid ente, cum ar fi tipete ~i rIsete isterice ... prima mea impresie fu: e 0 scena c omica la circul Barnum ~i Bailey. Curind insa, situatia deveni mai amenintatoare : eram inconjurati de pretutindeni de un grup mare de hiene infometate, care cu siguranta adulmecasera singele de oaie. Executau un concert infernal ~i in vapai a focului Ii se vedeau luminitele ochilor sdnteind prin iarba malta a savanei. I n ciuda bogatelor noastre cuno~tinte teoretice in ceea ce prive~te comportamentu l hienelor, care chipurile nu ataca omul, nu eram chiar atit de siguri pe noi, m ai ales atunci dnd, deodata, in spatele casei de odihna rasuna un cumplit tipat de om. A~a ca ne-am repezit imediat la arme (0 pu~ca Mannlicher de 9 mm ~i o pu~ ca de vinatoare) ~i am tras dteva focuri in direqia luminitelor sdnteinde; chiar atunci, bucatarul navaIi in mijlocul nostru cuprins de mare panid ~i ne anunta ca 0 flzi (hiena) venise in coliba lui ~i era ell. pe ce sa-l omoare. Intreaga t abara era in agitatie, ceea ce sperie haita de hiene intr-un asemenea hal, inelt pariisi scena protestind zgomotos. Restul noptii se desfa~ura intr-o Iini~te ~i pace netulburate de nimeni ~i nimic, dupa ce, la inceput, in rindul caratorilor risetele parusera a nu mai conteni. In dimineata urmatoare, ~efullocal ne aduse cadou doua gaini ~i un co~ plin cu oua ~i ne implora sa mai raminem 0 zi, pentr u a impu~ea hienele. Caci cu 0 zi inainte in~facasera din coliba lui un batrinel care dormea ~i 11mincasera - de Africa nihil certum! data eu ivirea zorilor, ra

falele de hohote de ris rasunara din nou in tabara de "boys". Pricina era 0 repr ezentatie pe care 0 o

dadeau reiterind evenimentele din noaptea precedenta. Unul dintre ei il interpre t a pe bucatarul dOlmind, iar unul dintre soldati, hiena care se furi~a ~i se ap ropia cu intentii uciga~e de eel ce dormea. Aceasta sceneta se repeta, spre dele ctarea publicului, de nu ~tiu cite ori. Din acel moment, bucatarul primi poreda "Fizi". Noi, cei trei albi, aveam deja trade-marks ale noastre. Astfel, prietenu l meu, englezul, era "Git ro~u", respectiv "cel cu ceafa ro~ie", deoarece se spu nea ca toti englezii ar avea, conform legendei, ceafa ro~ie. Americanul, care av ea realmente 0 garderoba eleganta, era poreclit bwana maredadi (gentlemanul eel ~ic). Eu, care deja pe-atunci aveam parul alb (aveam cincizeci de ani), eram mze e (batrinul) ~i in etate de 0 suta de ani. Virsta inaintata era acolo lucru rar. N-am vazut decit foarte putini oameni cu parul alb. Mzee este ~i un titlu onori fic, care-mi reveni in cali tate de conducator al lui Bugishu Psychological Expe dition, 0 denumire pompoasa care ne fusese impusa ca un lucus a non lucendo1 de catre Foreign Office din Londra. E adevarat ca i-am vizitat pe bugishu, dar cea mai mare parte a timpului am petrecut-o cu elgonii. Negrii mei se dovedira a fi ni~te excelenti cunoscatori ai caracterului uman. Una dintre caile lor intuitive de cunoa~tere consta in a ~ti sa imite intr-o maniera inegalabila felul de expr imare, gestica ~i mersul celor care erau obiectul interesului lor, ~i acesta era un mod de a Ie intra pe sub piele. Mi se paru uimitor cum cuno1iteau natura emo tionala a celorlalti. Nu ma dadeam inapoi de la discutiile lungi, atit de indrag ite de ei. Am invatat astfel foarte mull. Calatoria noastra avea un caracter sem ioficial, ceea ce se dovedi a fi avantajos, caci ill felul acesta puteam tocmi m ai u1ior caratorii ~i pnmeam 1ii 0 escorta militara. Ea nu era superflua, fiindd aveam de gind sa ajungem prin regiuni care inca nu se af1au sub controlul albil or. Prin urmare, safariul nostru spre muntele Elgon fu insotit de un caporal1ii doi soldati. Am primit 0 scrisoare din partea guvematorului Ugandei in care ne r uga sa acceptam sa ne incredinteze 0 englezoaica. Aceasta urma sa se intoard in Egipt trecind prin Sudan. Se ~tia d avem acel~i itinerar ~i, cum 0 intllnisem de ja pe doamna respectiva la ] "Dumbrava / p1idure [provine] de la a nu luci": expresie folosita intr-o inter pretare gre~ita, glosa fOI1ata, nefireasca, respectiv explicatie lipsita de sens , confuza (incercarea cuiva de a explica termenul "padure" - [ucus prin faptul c a e fntunecata, nu lumineaza - non lucet) - (n. t.). 266

Nairobi, nu exista nici un temei pentru a-I refuza rugamintea. In plus, ne simte am foarte indatorati guvernatorului pentru ajutorul multiplu pe care nH acordase . Mentionez acest episod spre a arata pe ce cai subtile un arhetip ne influentea za aqiunile. Eram trei barbati, ceea ce reprezenta 0 pura lntlmplare. Eu mai rug asem ~i pe un al treilea prieten sa vina eu noi. Dar anumite imprejurari potrivn ice llimpiedicasera sa accepte. Acest lucru a fost de ajuns pentru a profila con junctura incon~tientului sau a destinului. Se ivi sub forma arhetipului triadei care-l cheama pe cel de-al patrulea, a~a cum s-a tot vazut in istoria acestui ar hetip. Cum sint inclinat sa accept hazardul care vine catre mine, i-am urat bun sosit doamnei in grupul nostru de trei barbati. ~i cum se dovedi a fi 0 fire spo rtiva ~i cur-ajoasa, fu 0 compensare folositoare la masculinitatea noastra unila teraIa. Cind prietenul meu mai tinar suferi mai tIrziu de un atac periculos de m alarie tropical a, i-am fost recunoscatori ei pentru experienta pe care 0 dobind ise . ca infirmiera In timpul primului razboi mondial. Dupa aventura noastra cu hienele ne-am continuat drumul, in ciuda rugamintilor capeteniei locale. Terenul urca u~or. Semnele unor torente tertiare de lava se Inmulteau. Am trecut prin n i~te fi~ii superbe de jungla, Cll arborii lor uri~i nandi-flame, presarati cu fl ori ro~ii ca vapaia. Gindaci gigantici ~i fluturi ~i mai mari in culori bogate p opulau lizierele ~i lumini~urile. Maimute curioase leganau ramurile. Cunnd ne-am aflat In padurea deasa tropicala, miles from anywhere. 0 lume de paradis. Regiu nea era aldtuita mai cu seama din savana joasa, cu un sol caramiziu. Pa~eam In g eneral pe potecile ba~tina~ilor, ~i ele ~erpuiau prin jungla in serpentine izbit or de stnnse, adid avind 0 raza a curbei de trei pina la ~ase metri. Drumul nost ru ne ducea in regiunea de nandi ~i prin Nandi Forest, padurea de nandi, un comp lex enom1 de padure seculara. Am ajuns, tara incidente, la 0 casa de odihna la p oalele muntelui Eigon, care, de citeva zile deja, tot cre~tea deasupra noastra. Aici incepea urcu~ul pe poted ingusta. Am fast intimpinati de ~eful local, fiul laibon-ului, "the medicine man"1. Calarea pe un ponei, singurul cal pe care-lint llnisem pina atunci. De la el am aflat ca tribul sau tinea de masai, dar ducea, independent de aee~tia, 0 viata soli tara pe pante1e muntelui Eigon. 1 Vraciul (n. t.). 267

Dupa citeva ore bune de urcu~ am ajuns Intr-un lumini~ frumos ~i larg, strabatut de un plrlia~ limpede ~i rece, cu 0 cascada de vreo trei metri inaltime, al car ei bazin I-am ochit imediat ca sa ne scaldam in el. Locul nostru de tabara era s ituat la 0 oarecare distanta, pe 0 panta dulce, uscata, umbrita de acacia. In ap ropiere se afla un sat de negri (un kraaf). Era compus din dteva colibe ~i 0 bar na, un loc imprejmuit de un gard viu din wait-a-bit-thorn 1. Cu ~eful tribului m -am putut intelege In suaheli. EI stabili care sa fie caratoarele noastre de apa : 0 femeie cu doua fiice in prag de adolescenta, goale, neavlnd pe ele dedt 0 ce ntura de kaurz"2.Erau de culoarea ciocolatei ~i de 0 frumusete izbitoare, cu 0 s ilueta supla ~i mi~cari de 0 non~alanta eleganta. Dimineata imi facea pHicere sa ascult clinchetul u~or al inelelor lor de fier pe care Ie purtau la picioare, v enind In sus dinspre piriu, ~i sa Ie vad aparlnd, curind dupa aceea, din inalta iarba galbena a savanei, in mers leganat, balansindu-~i amforele de apa pe cap. Ca podoaba, aveau inele la picioare ~i bratari din cositor pentru brate ~i git, apoi cercei din cupru sau din lemn, In forma unor mici bobine, iar buza inferioa ra era strapunsa de un ac din os sau fier. Aveau purtari frumoase ~i ne salutau de fiecare data cu un fermecator suns timid. Conform obiceiului, n-am vorbit nic iodata cu 0 femeie indigena, cu 0 singuraexceptie, pe care 0 voi mentiona. Barba tii vorbesc, ca ~i la noi in sud, cu barbatii, iar femeile, cu femeile. Orice al tceva inseamna love-making. Un alb care procedeaza altfel nu numai ca-~i risca a utoritatea, ci este supus ~i pericolului acelui going black; am observat mai mul te cazuri foarte instructive In acest sens. In repetate nnduri am auzit negri de cretlnd despre un anumit alb: "Este un om rau." Intrebindu- i de ce, raspunsul a sunat astfel: "Se culca cu femeile noastre." La elgonii mei, barbatul se ocupa de vitele mari ~i de vinatoare, iar femeia era, ca sa zic a~a, identica cu shamb a (plantatie de banane, cartofi dulci, mei perlat ~i porumb). Avea copii, capre ~i gaini, care locuiau cu totii in aceea~i coliba rotunda. DellLl1itatea ~i natu raletea ei decurgeau din faptul ca este un partener activ in afaceri. Notiunea d e "drepturi egale pentru femei" este rodul unei epoci In care 0 asemenea asocier e ~i-a pierdut sensu!. Societatea Planta spinoasa numita in engleza "spinul-a~teapta-un-pic" (n. t.). Kauri (sau k owri) sint scoici micute, care se folosesc ~i ca bani (n. ed. germ.). 1 2

primitiva este Insa reglata printr-un egoism ~i un altruism incon~tient, iar amb ele 0 scot din plin la capat. Aceasta ordine incon~tienta se descompune de indat a ce se produce 0 dereglare, care ar putea ~i ar trebui sa fie compensata numai printr-un act con~tient. Imi amintesc cu placere de cineva care mi-a fumizat inf ormatii importante despre relatiile de familie la elgoni: Era un tinar de 0 mare frumusete, pe nume Gibroat, fiul unui ~ef de trib; era amabil -I?i u maniere e1 egante, iar eu ii cistigasem in mod vizibil incredee ~ea. E drept ea accepta bue uros tigfu1le pe care i Ie ofere am, dar nu era avid sa capete cadouri a~a ca al tii. Imi istorisea.multe lucruri interesante ~i, din cind in cind, imi Iacea cit e 0 viziili, ca intre gentlemeni. Simtea.l1 ca-~i pusese ceva in minte, ca dorea ceva. Abia dupa ce ne-am cunoscut mai bine, ~i-a exprimat dorinta total nea~tep tata de a-mi face cuno~tinta eu familia lui. Dar eu ~tiam ca el era necasatorit ~i di parintii lui murisera. Se referea la 0 sora mai in virsta. Era casatorita, in calitate de a doua sotie, ~i avea patru copii. El i~i dorea foarte mult sa-i fac surorii lui 0 vizita, ca sa-i dau ocazia sa ma cunoasca. Evident, ea ii tin ea loc de mama, ~i am acceptat pentru ea in acest mod, ca sa-i zicem a~a, social , speram sa capat 0 privire de ansamblu asupra vietii de familie. Madame etait c hez elie ... ; ie~i din coliba cind sosiram ~i ma saluta in chipul cel mai natur al po.sibil. Era 0 femeie draguta, de virsta fQijlocie, adica de vreo treizeci d e ani; in afara de centura obligatorie de kauri purta inele la brate ~i la picio are, in lobul excesiv de intins al urechii - ceva podoabe din cupru, iar pieptul i-I acoperea 0 bIanita de animal salbatic. Cei patru mici mtotos ~i-i ineuiase in coIibi'i, de unde priveau prin erapaturile u~ii ~i chi coteau agitati. La rug amintea mea ii lasa sa vina afara. Dura o gramada de timp pina ce prinsera curaj sa apara. Femeia avea acelea~i maniere impecabile ca ~i fratele ei, care, de bu curie ca incercarea ii reu~ise, radia tot. Nu ne a~ezaram, mtrucit nu exista nim ic pe care am fi putut Iua loc in afara pamintului plin de praf, acoperit eu gai nat ~i excremente de capra. Discutia no astra se des~ura in cadrul conventional al unei conversatii semifamiliare de drawing-room - de salon - care se invirtea in jurul familiei, al copiilor, al easei ~i al gradinii. Prima sotie a sotului e i ~i care era mai in virsta decit gazda mea avea 0 proprietate ce se invecina cu a ei ~i ~ase copii. Boma "surorii" se gasea la 0 distanta de aproximativ optzec

i de metri. earn la mijloc intre colibele celor doua femei, dar formind un triun ghi cu ele, se afla coliba barbatului, ~i indarat, la vreo 269

cincizeci de metri departare, era 0 coliba mica, locuita de fiul deja adult al p rimei soW. Fiecare dintre cele doua femei poseda shamba ei, adicii 0 plantatie d e banane, cartofi du1ci, mei ~i porumb, de care gazda mea era vizibil mlndra. A veam impresia ca siguranta ~i sentimentul propriei valori ce-i caracterizau comp ortamentul se bazau In mare masura pe a identitate cu totalitatea ei manifesta, lumea ei a1catuita din copii, casa, animale mici, shamba ~i -last but not least -fizicul ei care nu era neatragator. Nu s-au facut declt putine aluzii la barba l. Parea ba a fi acolo, ba a nu fi. Mamentan se afla Intr-un lac necunoscul. Gaz da mea Intruchipa In mod plenar ~i lipsit de probleme prezenta, un veritabil pie d-a-terre al barbatului. Chestiunea nu parea a fi dad el era sau nu acola, ci, m ai degraba, dad ea era acolo In plenitudinea ei ~i ca un centru "geomagnetic" al barbatului ei care colinda cu turmele sale. Ceea ce se petrece In interiorul ac estor suflete "simple" este incon~tient, de aceea nu este ~tiut ~i nu poate fi d edus declt cu ajutorul materialului de comparatie european de diferentiere "avan sata". Mi-am pus Intrebarea dad masculinizarea femeii de rasa alba nu se afla In legatura cu pierderea totalitatii ei naturale (shamba, copii, animaJe mici, cas a proprie ~i foc de saba), ~i anume ca 0 compensare pentru saracirea ei, ~i daca feminizarea barbatului alb nu reprezinta 0 alta consecinta. Statele cele mai ra tionale ~terg eel mai tare deosebirea dintre sexe. Rolul pe care-l joaca homosex ualitatea In societatea moderna e enorm. Ea este partial urmarea complexului mat ern, partial un fen omen natural aVlnd un anumit scop (lmpiedicarea reproducerii !). Tovara~ii mei de drum ~i cu mine am avut parte de fericirea de a vedea lume a africana primitiva putin Inainte de sfir~itul sau, cu frumusetea-i inegalabila ~i suferintele ei la fel de adlnci. Viata noastra de tabarii a fost una dintre perioadele cele mai frumoase ale vietii me Ie - procul negotiis et integer vitae scelerisque purus (departe de afaceri, nealterat de viata ~i curat de orice vin a), am savurat "pacea divina" a uneilumi illdi primitive. Nu privisem pilla atun ci niciodata astfel: "Omul ~i celelalte animale" (Herodot). Erau mii de mile Int re mine ~i Europa, mama tuturor demonilor, care aici nu ma puteau ajunge - nu tu telegrama, nu tu apel telefonic, scrisoare sau vizite! Asta era 0 componenta es entiala a Expeditiei Psihologice Bugishu. Fortele mele suflete~ti eliberate curg eau fericite Inapoi In departari preistorice. 270

Ne era u~or sa organizam in fiecare dimineata 0 "palavra" cu indigenii curio~i c are inconjurau zile intregi tabara noastra ~i ne urmareau cu interes ne~tirbit t oate mi~carile. Headman-ul Ibrahim, ghidul meu, m-a initiat in eticheta palavrei : Toti barbatii (femeile nu ne vizitau niciodata) trebuiau sa stea pe jos. Ibrah im imi procurase un scaun de ~ef de trib, un taburet din mahon cu patru picioare , pe care trebuia sa ~ed. Apoi incepeam alocutiunea ~i explicam shauri-ul, adica ordinea de zi a paIavrei. Cei mai multi participanti vorbeau acceptabil pidgins uaheli, ceea ce era suficient spre a ma intelege, atunci ci'nd, folosind din pl in un mic diqionar, izbuteam sa dau expresie dorintei mele. Carticica era obiect ul unei neobosite admiratii. MijIoacele mele limitate de exprimare ma sileau Ia 0 simplitate necesara. Adesea, conversatia se asemana cu 0 dezlegare amuzanta de ~arade, motiv pentru care palavrele se bucurau de mare popularitate. Dar rareor i .se intimpla sa dureze peste 0 ora, caci oamenii oboseau evident ~i, facind ge sturi elocvente, se lamentau: "Ah, sintem atit de obositi." Bineinteles ca m-am interesat de visele negriIor, dar Ia inceput n-am reu~it sa-i fac sa-mi povestea sca nici unul. Am oferit mici recompense, de exemplu tigari, chibrituri, ace de siguranta pe.care oamenii erau foarte avizi sa Ie capete. Zadamic! Retinerea lor in a povesti visele n-am putut-o elucida niciodata compIet. Presupun ca din tea ma ~i neincredere; se ~tie ca negrilor Ie e frica sa fie fotografiati; se tern c a astfel sa nu Ii se rapeasca sufletul ~i poate ca Ie e teama ~i ca prin cunoa~t erea viselor lor Ii se poate face Vreun rau. De altfe!, lucrul acesta nu era val abil pentru ai no~tri "boys", care erau somalezi de pe coasta ~i suaheli. Aveau 0 carte araba despre vise, pe care 0 consuitau ziinic, in special in timpul mers ului. Daca aveau dubii in legatura cu 0 interpretare, chiar imi cereau sfatul; i ntrucit cuno~team Coranul, ma denumisera "Omul Cartii" ~i ma considerau un mahom edan camuflat. Am avut 0 data 0 palavra cu laibon-ul, batnnni ~ef, "the medicine man". Aparu intr-o mantie splendida, fiicuta din blana de maimuta albastra ~i c onstituind un valoros obiect de lux. Cind I-am intrebat despre visele lui, mi-a explicat cu lacrimi in ochi: "Inainte, laibon-ii aveau vise ~i ~tiau daca va fi razboi sau vor fi boli, daca vine ploaia ~i incotro trebuie minate turmele." Bun icul lui inca mai visase a~a. Dar de cind intrasera albii in Africa, nimeni nu m ai avea vise. Nici nu mai era nevoie de vise, caci acum, englezii ~tiau tot. 271

Raspunsul sau arata ca vraciul i~i pierduse ratiunea de a fi. Nu mai era nevoie de vocea divina, care sfatuia tribul, 0 data ce "englezii ~tiau mai bine". Odini oara, vraciul negocia cu zeii sau cu forta destinului '~i dadea sfaturi poporulu i sau. El exercita 0 mare influenta, tot a~a cum in vechea Grecie cuvintul Pitie i avea autoritate suprema. Acum, autoritatea vraciului era inlocuita cu cea a D. C.-ului. Intreaga valoare a vietii a fost transferata in lumea de dincoace, ~i m i se parea a fi numai 0 chestiune de timp ~i de vitali tate a rasei negre pina d nd negrii vor deveni con~tienti de important a fortei fiziee. Laibon-ul nostru n u era 0 personalitate impunatoare in vreun fel, ei mai eurind un domn batrin nit el plingaret. Totu~i sau toemai de aeeea reprezenta in mod elocvent ~i impresion ant dezintegrarea subterana ~i progresiva a unei lumi depa~ite ~i ce nu avea sa se mai intoarca vreodata. In numeroase eazuri am deviat diseutia la numina, mai ales la rituri si ceremonii. In acest sens, observasem daar 0 singura data ceva intr-un satuc. Acolo se gasea, in mijlocul strazii rurale agitate, in fata unei colibe goale, un loc maturatcu grija, avind un diametru de citiva metri. In cent ru erau 0 centura de kauri, bratari , , ~i inele pentru picioare, eercei ~i ciob uri de la tot felul de oale, precum ~i un bat pentru sapat. Singurullucru pe car e I-am putut afla a fost ca in aeeasta coliba murise 0 femeie. Nu s-a auzit niei un cuvint des pre vreo ceremonie funerara. La palavra, oamenii m-au asigurat Cl l emfaza ca vecinii lor din vest erau oameni "rai". Cind murea cineva acolo, sat ul eel mai apropiat era in~tiintat ~i seara se transporta cadavrul pina la jumat atea drumului dintre cele doua sate. Din partea cealalta, se aduceau in acel loc cadouri de tot felul ~i in ziua urmatoare cadavrul nu se mai afla acolo. Se ins inua cIar ca mortul era mincat de catre celalalt sat. La elgoni insa, a~a ceva n u se intimpla niciodata, sustineau ei; ce-i drept, le~urile se puneau in tufi~ur i, unde hienele rezolvau in decursul noptii problema inmormintiirii. Este adevar at ca n-am gas it niciodata urmele vreunei inmormintiiri. Cu aceasta ocazie am a flat insa ca, atunci dnd moare un barbat, cadavrul sau este pus pe jos, in mijlo cul colibei. Laibon-ul umbla in jurul lui ~i strope~te pe jos cu lapte dintr-o c ea~ca, murmurind in acela~i timp: ayik adhista, adhista ayik! Cuno~team semnific atia acestor cuvinte dintr-o palavra memorabila, care avusese loc inainte. In in cheierea acelei palavre, un batrin striga deodata: "De dimineata, dnd apare soar

ele, ie~im din 272

colibe, scuipam in rdini $1 Ie Onem spre soare." L-am pus sa-mi arate ceremonia $1 sa mi-o deserie ell precizie. Seuipau sau suflau cu putere In miinile tinute in rata gurii $i apoi Ie rasueeau, eu palmele inspre soare. Am intrebat ee voia sa insemne asta, de ce faeeau 3.9 a, de ce suflau sau scuipau In miini. Degeaba ... "Dintotdeauna s-a fiieut <:1$3", e tot ce-mi raspundeau. Era imposibil de ob tinut vreo explieatie $i m-am lamurit ca intr-adevar ei $tiu cloar co fae, nu $i ce fae. Nu vedeau un sens In aeeasta aqiune. Dar $i noi indeplinim ceremoniale -aprindem pomul de Cdlciun, ascundem ouale de Pa$ti etc. - fara a $ti clar ce f acem. B~hrlnul spuse eLi aceasta era adevarata religie a tuturor popoardor - tot i kevirondo, buyanda, toate triburile, eit puteai vedea ell ochii de pe munte :' Iiinca pina in departari nesflr$ite, toti venerem adhfsta, adid soareole in clip a rasaritului. Numai atunci, el esic mungu, Dumnezeu, Prima secera delicata de a ur a lunii noi in purpura cerului de vest este ~i ea Dumnezeu. Dar numai atunci; in rest; DtL In mod evident, in ceremonia elgonilor e vorba despre 0 ofranda ca tre scare, care este divin in momentul rasaritului sau. Dacii-i atunci e SUbSlaL tacare, in conceptia primitiva, contine mana personala, fo11a tamaduitoare, magi cii ~i vitala. Daca-i rasuflare, atunci e rohe, in arabil ruch, in ebraica ruach , in greaca pneurna --. vint ~i spirit. Actd inseamna deci: "Ii ofer Domnului su fletul meu viu." Este 0 rugaciune fara de cuvinte, in aqiune, care ar putea suna 1a fel de tine ~i asd'el: "Doamne, in miinile Tale imi 1ncredintez spiritul." A m af1at in continuare ca elgonii venereaza, pe linga adhfsta, ~i pe ayfk, care s alas,luiqte in pamint :'11 este un sheitan (diavol). E1 e creatorul frieli, un v int rece care-l pfnde$te pe ciilatoml nocturn "pre a-I aplica 0 Jovitura. Batrin ul a fluierat un anumit motiv a ilustra cum colinda aytk prin iarba 'lnaltii ~i tainica a savanei. general, oamenii 1mbrati:'l3.u convingerea ca El, Creatorul, facuse totnl bine :'IifmInas. El este dincolo de bine :'Iide rib. EI este in 'zu ri, "did frumos, sl tot ce a fikut este in' zuri. ,Cind i-anI lntrebat: - Dar an imalele rele care va omoara vitele? mi-au raspuns: - Leul este bun ill frumos. Si: -Dar bolile voastre cumplite? p,tunci mi-au suus: 273

-Stai intins la soare Si este frumos. Optimismullor ma impresiona. Seam lnsa, 1 a ora pse, acea~ta filozofie inceta brusc, dupa cum am descoperit curind. 0 data cu apusul soarelui, domneste 0 alta lume, lumea tenebrelor, lumea lui ayfk: a r aului, a pericolului, a frieii. Filozofia optimista ia sfiqit Si Incepe 0 filozo fie a frieii de fantome Si a obiceiurilor magice, care trebuie sa apere de rau. Cu rasiiritul soarelui revine apoi, nidi contradictii interne, optimismul. A fas t pentm mine un eveniment ce ill-a tu1burat profund sa aud evodndu-se la izvoare le Nilului reprezentarea egipteana primitiva a ambilor aco1iti ai lui Osiris: Ho rus Si Set - 0 experienta africana primordiaIacare cursese Si se raspludise, ase menea apelor sfinte ale Nilului, pIna la malurile Marii Mediterane: adhfsta, soa rele ce rasare, lumina, ca Horus; ayfk, Intunericul, cel ce provoaca frica. In c adrul ritualului simplu al mortilor, cuvintele laibon-ului si ofranda sa In lapt e unesc contrariile, fikind eoncomitent jertfe pentru ambele. Amindoua sint de 0 egaHi putere Si insemnatate, o data ce perioada dominatiei lor. ziua precum Si noaptea, au in mod vizibil 0 durata de dte douasprezeee are. Cel mai important e ste insa momentul in care prima raza de lumina strapunge ca 0 sageata Intunericu l, cu 0 repeziciune eeuatoriala, iar noaptea cedeaza in fata unei lumini pline d e viat21Rasaritul soarelui la aceasta latitudine constituia un fenomen care ma s ubjuga in fiecare zi iara Eliiara. Era mai putin tisnirea grandioasa a primelor raze cit ceea ce se intimpla dupa aceea. Imediat dupa rasaritul soarelui obiSnui am sa ma asez pe scaunul meu pliant sub 0 acacia. In fata mea, in adillcimea mic ii vai, se intindea 0 fisie intunecata de padure tropicala, de un verde ce dadea aproape in negru, iar de partea cealalta, deasupra, se ridica marginea platoulu i. Mai intii, dominau contraste putemice intre clar Si obscur; apoi, totul capat a forma si contur in lumina care umplea valea cu 0 intensitate Si stralucire dea dreptul compacta. Deasupra, orizontul era de un alb sdnteietor. Treptat, lumin a care urca patrundea, ca sa zic aSa, in obiecte, care se luminau ea din interio r Si in cele din urma luceau, transparente, ca nistc pahare colorate, tomI trans formindu-se in cristal scJipitor. Strigatul pasarii-clopot invaluia orizontul. I n acele momente pardi ;;-as fi aflat intr-un templu. Era ora cea mai sunta a zil ei. Priveam aceasdi splendoare eu 0 incintare nesatula sau, mai bine zis, intr-u n extaz atemporal. 274

In apropierea locului meu se ridica 0 stinca inaWi, unde traiau maimute mari (ba buini, paviani). In fiecare dimineata stateau lini1itite, aproape nemi1icate, pe creasta, in latura insorita a stincii, in timp ce, in restul zilei, umpleau pad urea cu "trancanitul" 1ii tipetele lor ascutite. Pareau a venera rasaritul soare lui, ca 1iimine. Imi aminteau de pavianii mari din templul de la Abu Simbel, in Egipt, care executa gesturile de adoratie. Ei spun mereu aceea1ii poveste: Dinto tdeauna n01 I-am venerat pe marele zeu, care elibereaza lumea, ivindu-se bruse, lumina celesta stralucitoare, din marele intuneric. Atunci am inteles CB. in suf let saJa~luiesc inca de la inceputul inceputului 0 nostalgie de lumina 1i10 dori nti:i inepuizabila de a ie1i1din originara-i obscuritate. Cind vine noaptea cea mare, totul capata 0 nota de 0 adinca melancolie ~i de un nespus dor de lumina. Este ceea ce exprima ochii primitivilor :;;iceea ce se poate citi ~i in ochii an imalelor. In ochiul animalului e tristete ~i noi nu :;;tim dadi ea tine de sufle tullui sau contine 0 semnificatie dureroasa care emana din acea fiinta primitiva . Asta-i atmosfera Africii, experienta solitudinilor ei. Sint tenebrele primordi ale, un secret matern. De aceea, na~terea soarelui dimineata este 0 tri1ire cop le~itoare pentru negri. Clipa in care se face lumina este Dumnezeu. Clipa aduce mintuirea, eliberarea. E 0 experienta originara a momentului trait, ~i este deja pierduta ~i uitata clnd se crede ca soareIe este Dumnezeu. "Sintem bucuro1ii ca noaptea, in care bintuie spiritele, s-a sfiqit acum!" - Inseamna deja 0 rationa lizare. In realitate, 0 ell totul alta obscuritate decit noaptea natural a apasa greu asupra acelui loc de pe pamint: E originara noapte psihica - nenumaratele milioane de ani ill decursul carora totul a fost a.~a cum inca este 1ii azi. Dor ul de lumina este dorul de con~tiinta. Cind :;;ederea noastra bineeuvintata de 1 a muntele Elgon se apropie de sfir~iI, ne demontaram ell tristete corturile 1iin e promiseram S8. revenim. Nu mi-a~ fi putut imagina atund ci:inu-mi era dat sa m ai traiesc vreodaHl experienta acestei nebanuite splendori. De atunci, la Kakame gas fura descoperite terenuri aurifere, peste tara mea cea indepartata sufla mi~ carea Mau-Mau, iar la noi 0 trezire brutala ne intrerupse visul cultural. Coborl ram de-a lungul versantului sudic al muntelui Elgon. Treptat, caracterul peisaju lui se schimba. In apropierea cimpiei, mun~ii erau mai inal~i, acoperiti de padu re virgina deasa. Culoarea locuitorilor se facu mal neagra, trupuli~i pierdu ele ganta masai-ilor 275

~i deveni mai greoi, mai masiv. Pa~iram pe tarimul bugishu-ilor ~i poposiram dtv a timp la casa de odihna, plasata la mare altitudine, din Bunamba!e. De acolo, n i se deschise 0 priveli~te minunata asupra vaii largi a Nilului. Ne eontinuaram drumul spre Mbala, de unde ajunseram in cele din urma eu doua camioane Ford la J inja, la laeul Victoria. Ne incarearam bagajele in trenul pe linie ingusta, care mergea 0 data la paisprezeee zile spre laeul Chioga. Un vapor cu zbaturi la pup a al earui eazan se incalzea cu lemne ne lua la bord ~i ne duse, dupa dteva inci dente, pina la Masindiport. Acolo ne urearam cu bagaje eu tot intr-un camion ~i ajunseram astfella Masinditown, situat pe platoul care desparte lacu] Chioga de Albert Nyanza. Intr-un sat, pe drumul de la laeul Albert la Rejafin Sudan, am av ut parte de 0 aventura de neuitat: capetenia loeala, un barb at inalt ~i inca ti nar, aparu eu suita sa. Erau negrii cei mai negri pe care ii vazusem vreodata. I ntreaga companie nu prea inspira incredere. Mamw.l-ul din Mimule ne daduse trei askari pentru a ne proteja, dar am constatat eurind ca ei, la fel ea ~i eeilalJi "boys" ai no~tri, nu se simteau deloe in largullor. Aveau numai dte trei eartu~ e pentru pu~tile lor. Prezenta lor era deei un gest pur simbolic din partea guve rnamintului. Cind ~eful imi propuse sa organizeze seara un n'goma (dans), am acc eptat bueuros ideea. Speram sa raminem astfel in termeni buni cu acest trib. Cln d se lasa noaptea ~i toti de abia ~teptam sa ne culcam, auziram tobe ~i sunete d e corn ~i eurind aparura vreo ~aizeci de barbati, eehipati de razboi ~i ell Iane i sclipitoare, bite ~i sabii, urmati la 0 oareeare distanta de femei, eopii ~i c hiar sugari, carati de marne in spinare. In mod evident era yorba de 0 oeazie so eiala ~i 0 manifestare de mare amploare. In eiuda caldurii care tot nu eoborise sub 34 de grade se aprinse un foe mare, in jurul caruia femeile ~i eopiii alcatu ira un cere. Fura i'nconjurati de barbati, care formara un cerc exterior, ~a cum observasem odata la 0 turma de elefanti ce se simtea amenintata. Nu ~tiam daca aceasta desfa~urare in masa trebuia sa ma bucure sau sa ma ingrijoreze. M-am uit at dupa "baietii" no~tri ~i dupa soldati ... disparusera de~acolo rara urme! In scop de captatio benevolentiae am distribuit tigari, chibrituri ~i ace de sigura nta. Corul barbatesc ineepu sa dnte ni~te melodii razboinice navalnice care nu e rau I EI Marnur, litera!: prefect delegat, guvemator 276 (Il. ed. germ.).

Iipsite de armonie ~i, a data cu aceasta, picioarele se pusera in mi~care. Femei le ~i copiii tropaiau cu pa~i marunti in jurul focului, barbatii dansau fluturin du-~i pu~tile ins pre foe ~i se retrageau din nou, pentru ca apoi sa inainteze i ar, cintind saibatic, biitind in tobe ~i sufllnd in comi. Era a scena de a salba ticie care te umplea de entuziasm, scaldata in lumina sdnteietoare a focului ~i clarul feeric al lunii. Prietenul meu ~i cu mine am sarit de pe locurile noastre ~i ne-am amestecat printre dansatori. Ca singura arma aveam un bici pentru rino ceri, I-am fluturat in aer ~i am inceput sa dansez ~i eu. Pe fetele lor radioase am citit ca au apreciat participarea noastra. Zelullor se dubla, ~i intreaga ad unatura tropaia, cinta, tipa ~i transpira din abundenta. Treptat, ritmul dansulu i ~i al tobelor se accelera. La astfel de dansuri ~i de muzicii negrii cad u~or intr-o stare de parca ar fi posedati. A~a ~i aici: dnd se apropie de unsprezece, agitatia incepu sa debordeze ~i toata treaba mi se paru deodata foarte stranie. Dansatorii nu mai formau decit 0 hoarda salbaticii ~i m-am temut de tumura pe c are ar fi putut s-o ia lucrurile. I-am facut semn ~efului cii era timpul ca totu l sa se telmine ~i sa pIece cu oamenii lui la cuIcare. EI mai voia insa "inca un dans, ~i inca unul, 1iiinca unul". Mi-am amintit cum un compatriot de-al meu, ~ i anume unul din cei doi veri Sarasin, fusese nimerit in timpul expeditiei in Ce lebes, la un n' goma de acest fel, de 0 lance ratacita. A~a ca, netinind cant de rugamintile ~efului, am "adunat multimea, am impartit tigari ~i am facut gestul dormitului. Apoi mi-am agitat, amenintator dar rIzind, biciul pentru rinoceri ~ i, in !ipsa de ceva mai bun, m-am apucat sa tip in Schweizerdeutsch ca acum era destul, cii era cazul sa se duca acasa in pat ~i sa se cuIce. Fire~te, oamenii a u observat ca eu doar mceam pc miniosul, dar se pare ca exact asta era ce trebui a. Se isca un rIset general; apoi, oamenii se despartira, plecind cu miiicari iu ti iii disparind in noapte, in direqii diferite. Inca mult timp auziram chiotele 1ii tobele in depmare. In cele din urma, lini~tea se lasa ~i ne cufundaram, epu izati, in samn. La Rejaf, pe Nil, expeditia noastra se incheie. Ne inghesuiram a colo pe un vapor cu zbaturi la pupa care de abia reu1ii sa acosteze la RejM din cauza apelor joase. Inca ma simteam cople~it de bogatia celor traite. a mie de g induri ma asaltau iii am realizat cu durere cum capacitatea mea de a asimila imp resii noi ~i de a 277

cuprinde marea netarmurita sfir~it. Asta ma constrinse observatiile ~i intimplar ile interne. Notasem tot ce era a gindurilor mele se apropia rapid de sa mai trec 0 data In revista toate mele, pentru a Ie detecta corelatiile demn sa fie consemnat. Visele mele se tinusera in timpulintregii calatorii cu indaratnicie de tactica l or interna de a nega Africa, ilustrind exclusiv scene de-acasa ~i trezind astfel impresia ca in fond nu considerau caHitoria in Africa drept cevo. real, ci mai degraba drept 0 actiune simptomatica, respectiv simbolid ... dadi este ingaduit a merge atit de departe cu personificarea proceselor incon~tiente. Aceasta presu punere mi s-a impus, ce-i drept; prin faptul ca evenimentele exterioare cele mai impresionante pareau excluse in mod intentionat din visele mele. 0 singura data in decursulintregii dUatorii visasem un negru. Fata sa mi se paru ciudat de cun oscuta, dar a trebuit sa meditez indelung pina sa-mi amintesc unde-l mai intllni sem. In cele din urma am reusit: era frizerul meu din Chattanooga, In Tennessee! Un negru american! In vis, tinea Inspre capul meu un fier de frizat uria~, inro ~it si voia sa-mi fo.ca parul kinky, adidi sa mi-l Increteasca, fadnu-l co. de n egru. Simteam deja dogoarea dureroasa si m-am trezit cu un sentiment de teama. A m luat visul drept un avertisment din parteo. incon~tientului, Intrudt el arata ca ceea ce era primitiv reprezenta pentru mine 0 primejdie. Evident, atunci ma a flam eel mai aproape de acel going black. Sufeream de un atac de sandj7y fever, care-mi diminuase desigur forta psihica de rezistenta. Spre a reprezenta un negr u care ma ameninta, inconstientul meu mobilizase 0 amintire veche de doisprezece ani - frizerul meu negru din America - pentru co. nu cumva sa aminteasca de pre zent. Comportamentul ciudo.t al viselor mele corespunde, de altfel, unui fenomen observo.t inca in primul razboi mondial; Soldatii pe cimpul de lupta viseaza mu lt mai putin razboiul cit lumea de acasa. Principiul psihiatrilor militari era a cela ca un harbat, care visa prea multe scene de razboi, trebuie retras de pe li nia frontului, deoarece atunci el nu mai dispunea de forte psihice de aparare im potriva impresiilor din exterior. Paralel cu evenimentele din mediul african exi gent, ill visele mele se pastra ~ se impuse cu succes 0 linie interioara. Eo. pr ivea problemele me Ie cele mai personale. Din aceasta realitate n-am putut trage alta concluzie decit ca personalitatea mea europeana trebuia, cu orice pret, sa

fie mentinuta intacta. 278

Din uimirea mea s-a nascut ill mine banuiala ca legasem de aventura mea africana 0 intentie tainicii: sa ma eliberez de Europa ~i complexul sau de probleme chia r cu riscul de a ramine acolo, ca atitia ahii inaintea mea ",i concomitent cu mi ne. Calatoria mi se parea a fi m<!j putin 0 investigare a psihologiei primitive Bugislzu Psychological Expedition (B.P.E., litere negre pe chop boxes!) - cit ma i cur111dun prilej de a gasi un raspuns la 1ntrebarea oarecum jenanta: Ce se va intimpla cu psihologul lung in the wilds of Africa? 0 1ntrebare pe care ciiutam s-o evit tot mereu, 111ciuda proiectului intelectului meu de astudia reaqia euro peanului in fata conditiilor de viata ale lumii primitive. Asta era 1nsa, dupa c um am constatat cu surprindere, nu atit 0 1ntrebare obiectiva, ~tiintifica, ea e ra mai degraba una intens personaEi, ~i orice incercare de a raspunde la ea atin gea toate punctele nevralgice posibile ale propriei mele psihologii. A trebuit d eci sa-mi marturisesc ca decizia de a intreprinde aceasta ciilatorie nu 0 luasem atit datorita lui Wembley Exhibition cit mai cur1nd datorita faptului cii aerul din Europa 1mi devenise irespirabil. In tumultul unor astfel de ginduri aluneca m pe apele lini~tite ale Nilului inspre nord - inspre Europa, inspre viitor. CaE itdria se 1ncheie la Khartum. Acolo incepea Egiptul. Astfel, mi se implinira dor inta ~i planul de a ma apropia de aceasta sfera culturala venind nu dinspre vest -dins pre Europa, Grecia -, ci dinspre sud, din direqia izvoarelor Nilului. Ma i mult decit complexa contributie asiatica la cultura egipteana ma interesa apor tul hamitic. Sperasem ca, urmind cursul geografic al Nilului ~i astfel ~i pe cel al timpului, sa aflu ceva in aceasta privinta. Cea mai mare lumina pe care am p limit-o in sensul acesta a fost episodul referitor la Horus, de care am avut par te la elgoni ~i care e readus in memorie at1t de intens prin gestul de veneratie al pavianilor de la Abu Simbel, poarta sudicii a Egiptului. Mitul despre Horus este povestea luminii divine ce tocmai s-a nascut. EI aiost istorisit dupa ce di n intunericul original' al timpurilor preL"orice s-a revelat pentru prima data m intuirea prin cultura, adicii prin con~tiinta. Astfel, ciilatoria din interiorul Africii spre Egipt a devenit pentru mine ca un fel de drama a genezei luminii, intim legata de mine, de psihologia mea. A fost pentru mine ca 0 iluminare, dar m-am simtit incapabil s-o exprim in cuvinte. Nu ~tiusem inainte ce-mi va aduce A frica, dar aici se aflau raspunsul ~i experienta care ma satisHiceau. Ele mi-era u mai de pret decit orice recolta etnologidi, decit arme, bijuterii ~i oale

sau trofee V]natore~ti. V dam sa $tiu ce imiurire va avea Africa asupra mea ~i a m aflat-o. India Caliitoria in India (1938) ll-am fikut-o din initiativa mea, ci am do.torat-o un ei invitatii din partea guvemului britank din India de a participa la festivitat ile ce urmo.u sa aiba loc in cinstea celui de-al 25-lea jubileu 0.1Universitatii Calcutta.) Citisem deja mult despre filozofia indiana ~i istor1o. religiei aces tui popor ~i eram pe deplin convins de valoarea in\elepciunii orientale. Dar tre buia sa fac aceo.sta ciilatorie co. sa-mi trag, co. sa zic a~a, propriile conclu zii ~i am dimas in mine insum! co. un homunculus in retorta. India m-a atins co. un vis. did am fost ~i am ramas in cautarea individualitiJ.tii mele, a adevarul ui ce .... mi este mie propriu. Astfel, ciilatoria a reprezentat un intennezzo In acea p erioada in care eram intens preoeupat de filozofio. alchimicii. Aceasta nu-mi da du pace, ci ma determina sa iau Cll mine primul volum din Theatrunl Chemicum din 1602, care contine scrierile cele mai importante ale lui Gerardus Domeus. In ti mpul ciHatoriei am studiat serios cartea de la prima pina 10.ultima filil, Patri moniu1 gindirii originar-europene era pus in acest mod in contact constant eu im presiile unui spirit de civilizatie strain. ArrSndoua izvorisera in linie dreapt a ncintreruptii din experienrele psihice primordiale ale incon~tientului si prod usesera de aceea conceprii identice, asemanatoare sau eel putin comparabile. In India m-am aflat pentm prima oara sub impresia directa a unei culturi straine, p uternie diferenj:iate. In calatoria mea afri.., cana, Cll totul alte impresii de cit cele culturale fusesera hoti'lxltoare; iar in Africa de nord nu avusesem niciod ata ocazia sa discut ell un om care sa fie in stare sa explime 1.'1 cuvinte cult ura sa. Acum aveam insa prilejul sa stau de vorba. eu reprezentanti ai spiritulu i indian ~i sa-l campar pe acesta eu eel europe<lL Era ceva foarte important pen tm mine. M-am intretinut in detaliu en 1 In dOlla articole, "Die trauTI1ende '\Ve1t IndieasH C~The I)reanl1ike V/Gr1d

of India" - "Lumea ca de vis a Indiei") ~i "Was Indien uns lehren kalm" ("What I ndia Can Teach Us" - "Ce ne poate lTIva(aIndia"), In Ges. !Yerke X, 1974, Jung r elateaza impresii din dilatoria sa. Ele au apamt imediat dupa Intoarcerea lui In revista ASIA (New Yark. ianuarie ~i Yebruarie 1939)-- (A. .T.),

S. SubrBmanya Iyer, guru al maharadjahului din Mysore, al carui oaspete am fast pentru un timp; am mai diseutat ~i eu multi altii, ale caror nume din paeate Iea m ultat. Am evitat In sehimb Intllnirea ell a~a-zi$ii oameni "sfinti". I-am oco lit, intrucit trebuia sa ma muHumesc ell propriul meu adevar :;;iilU aveam voie sa accept nimie in afari', de ceea ce puteam obtine singur. Mi S-af fi parut a f i un fel de dad a~ fi vmt sa il1vat de la "sfinti" :;;isa accept pentru mine ade varullor. Inte1epciunea lor Ie apartine, iar mie imi apartine numai ceea ce prov ine din mine insumi. In plus, in Europa nu pot imprumuta nimie din Orient, ci tr ebuie sa traiesc prin mine insumi - din ce imi spune fiinta mea interioara sau d in ce-mi aeuce natura. Nu subestimez nicidecum persona1itatea importanta a "sfin tului" indian, dar nici nu-mi arag capacitatea de a-I aprecia, In calitate de fe nomen izolat, la justa-i valoare. Nu ~tiu, de pilda, dacillntelepciunea pe care 0 roste~te este 0 revelatie proprie sau un proverb care cireulii de 0 mie de ani pe strazi. Imi vine in minte o intlmpwe tipica din Ceylon. Pe 0 strada ingusta, roti1e carutelor a doi tarani se incurcara illtre ele. In lac sa um1eze eearta 1a care te-ai fi patu.t a~tepta, fiecare murmura cu politere retinuta ni~te cuvi nte care sunara In genul adukan anatman ~i Insemnau: "Dera..'1j trecator, nid un suflet (individual)." A fost ceva unie? A fast eeva tipic indian? Ceea ce ill-a preocupat in India in primu1 rind a fast i:ntrebarea J:nlegatura cu natura psih ologica a raului. Ma impresiona In mod deosebit cum este integrata aceasta probl ema In viata spirituaHi indiana ~i am V8.zut-o lmr-o lumina nouit :;;i In diseut iile eu chinezi cultivati ma frapa tot mereu ca u:;;a-zisul "rau" poate sa fie i ntegrat, fib') "a pierde fata". La noi, 111Occident, nu este a:;;a. Pentru omul din Orient, problema morala nu pare a sta pe primu1 loc, ca la DOi. Biude $1 rau l sint pentru el, in conformitate cu sensullor, con\inute in natura ~i, in fond, numai ni~te deosebiri de grad ale uDuia ~i aceluia~i lucru. Iv1-a izbit profund constatarea ca spiritualitatea indiana are la fel de mult din bine elt :;;idin rau. Cre~tinu1 nazuiqte catre bine ~j cade v1ctima raului; indianul, in schimb, se simte in afara binelui ~i a rau11.1i ri cauta sa atinga aceasta stare p11n me ditatie sau o yoga. AiGi se ridid lnsa obiectia mea: la 0 astfe1 de atitudine ni ei binele, niei raul i1-au de fapt contur, ceea ce are drept urmare 0 oarecare s tJ.gnare. N u se crede cu adevarat in rau, nu se erede eu adevarat in bine. Ele semnifidi mai degraba ceea ce este binele 281

meu sau rauI meu, ceea ce-mi apare mie drept bine sau drept diu. S-ar putea zice in mod paradoxal ca spiritualitatea indiana duce !ipsa In egala masura de rau c o. ~i de bine sau ca este atil de Impovarata de cOlltraste, illelt are nevoie de nirdmndm, adica. de eliberarea de contrarii ~i de ce1e zece mii de lueruri. Tel ul indianului nu este desavir~irea morala. ci atingerea eonditiei de nirvana. El vrea sa se elibereze de natura ~i, ill mod corespunzator, sa ajunga ~i in medit atie 10.starea rara imagini, 10. starea de vid. Eu, dimpotriva, a~ dori sa ma me n tin in contemp1area vie a naturii ~i a imaginilor psihice. Nu dorese sa fiu el iberat niei de oameni, nici de mine, nici de natura; caci toate acestea sint pen tru mine minuni de nedescris. Natura, sufletul ~i viata Imi apar co. 0 desf~urar e a divinitafii ... ~i ce mi-a~ putea dor! mai mult? Pentru mine, sensul suprem 0.1 fiintel poate consta numai in aceea ca eo. este ~i nu in aceea ca nl! este s au di nu mai este. Nu exista pentru mine 0 eliberare a tout prix. Nu pot fi elib erat de ceva ce nu posed, ce ll-am facut sau n-am triEt. 0 adevarata eliberare e ste posibila numai dadi am facut ceea ce puteam face, dadi m-am daruit total ~i am luat parte cu totul. Daca ma sustrag de 10. a participa, atunci amputez intru eitva partea de suflet ce-i corespunde. Se poate intimpla, firqte, co. participa rea sa mi se para prea dificila ~i sa existe suficiente motive pentru a nu ma pu tea darui total. Dar atunci ma vad silit sa marturisese un non possumus ~i sa ad mit ca s-ar putea sa fi omis ceva esential ~i sa fi neglijat Indeplinirea unei s arcini. 0 astfel de cunoa~tere patrunzatoare a incapacitatii mele inlocuie~te ab senta actului pozitlv. Un om care n-a trecut prin infernul pasiunilor sale oici nu Ie-a depa~it vreodata. Ele ard atunci in casa de alaturi, dar, fara co. el sa -~i dea seama, 0 flacara poate sa iasa ~i sa se intinda spre propria lui casa. A tita timp cit omul renunta 10. pre a multe, lasa prea multe In urma sau practic Ie uita, exista posibilitatea ~i per!colul co. lucrur!le abandonate sau lasate i n urma sa revina cu forta dubla. La Konarak (Orissa) am intilnit un pandit care m-a insotit ~i mi-a servit eu amabilitate drept ghid cit timp am vizitat templul ~i marele "templu-car". Pagoda este acoperita de 10. baza pina in virf cu sculp turi obscene rafinate. Am discutat mult despre acest fapt remarcabil pe care mi I-a explicat ca pe un mijloc de a atinge spiritualizarea. Am obiectat - indicind un grup de tarani tiner!, 282

care tocmai admirau cu gurile cascate acele splendori - ca tinerii nu prea se af lau in acest moment pe cale de a fi spiritualizati, ci mai curind i~i impuiau ca petele cu fantezii sexuale. Atunci mi-a replicat: - Dar exact asta este. Cum s-a r putea spiritualiza vreodata, daca nu-~i implinesc mai intii karma? Aceste imag ini evident obscene au ca scop tocmai sa Ie aminteasca oamenilor de dharma (lege a) lor, altfel ace~ti incon~tienti ar fi capabili s-o uite! Mi se pam foarte str aniu ca el era in stare sa creada di oamenii tineri i~i puteau uita sexualitatea , ca animalele in afara perioadei de rut. Inteleptul meu insa 0 tinea una ~i bun a ca ei erau incon~tienti ca animalele si ar avea intr-adevar nevoie de un avert isment pr~sant. in acest s'cop, i'nainte de a intra in templu, decoratia lui ext erioara Ie amintea de dharma, fara a carei con~tientizare ~i implinire ei n-ar f i avut parte de nici 0 spiritualizare. Clnd pd~iram pe poarta templului, insotit orul meu imi arata cele doua "ispititoare" - sculpturile a doua dansatoare, care , leganindu-~i ~oldurile seducator, ii zimbeau celui ce intra. - Vedeti aceste d oua dansatoare? imi spuse. Semnifica acela~i lucru. Bineinteles di nu se aplica la oameni ca dumneavoastra ~i ca mine, caci noi am atins un grad de con~tienta c are se afla dincolo de aceste lucruri. Dar pentru fiii ace~tia de tarani e 0 inv atatura ~i 0 avertizare care sint indispensabile. Dupa ce parasiram templul, imi spuse deodata, in timp ce ne plimbam de-a lungul unci alei de lingam1: - Vedeti aceste pietre? $titi ce semnifica? Vreau sa va spun un mare secret! Eram mirat caci ma gindeam di oricarui copil Ii era cunoscuta natura falid a acestor monume nte. EI insa i'mi ~opti in ureche cu cea mai mare seriozitate: - These stones ar e man's private parts.2 M-a~ fi a~teptat sa-mi spuna ca-l reprezentau pe marele zeu Shiva. L-am privit stupefiat, dar el dadu cu gravitate din cap, ca ~i cum ar fi vrut sa zid: "Da, a~a este. Tu, cu ignoranta ta europeana, nu te-ai fi gindi t niciodata la a~a ceva." 1 Linga(m) corespunde grecescului phallus. ES.teun simbol al zeului Shiva Si e i nfatisat adesea in forma unui trunchi de coloana. Reprezinta forta creatoare si se pune de obicei in legatura cu replica sa feminina, )'oni. In iconografia shiv aitica, yoni apare adesea ca soclu, din al carui centru se ridica linga. Cultul sau este dovedit (arheologic) Inca in secolul I a. Chr. - (n. t.). 2 Aceste piet re sInt panile intime ale barbatului (n. t.).

Clnd i-am spus Iui Zimmer] aceasta poveste, a exclarnat Indntat: "In sfir~it, au d ceva real des pre India!" sa i'~J~o uit niciodata acele Slftpa din Sanchi. Ele ill-au cople~it cu a forta nea~teptata ~im-au transpus lntro stare emorionala care se naste de obicei In min e aU.lDci ci'nd descopar un lucru~ 0 persoana sau 0 idee a drar semnificatie imi este inca incon$tient~L Aceste stiipa sint situate pe 0 colina stincoasa, Ia al curei virf se poate ajunge pe un drUI11placut~ facut din ni$te pH-lei mari de p iatra care strabat 0 paji~te verde. Sint monumente funerare, respectiv cutii de relieve in forma de emisfera, de fapt doua uria~e cupe de orez puse una deasupra celeilalre (concav peste coneav), corespunzator prescriptiei Iui Buddha din Mah a-Parinibbana-Sutra. Au fost restaurate de englezi in chip foarte fidel. Cea mai mare dintre aceste cEidiri este 'inconjurata de un zid ell patru porti artistic lucrate. Cind intri, drumul duce 1a stinga spre un oeo1 circular, o ~,circurrla mbulatie'" In sensul acelor ceasornicului. In cele patru puncte cardinale se afl a statui ale Iui Buddha .. Daca ai Incheiat primul inconjur~ pa~e~ti pe un al do ilea drurn circulHr~ plasat mai sus, care duce in acela~i sens. Panorar(l(i vas ta asupra platoului, stiipa-urile Insele, minele templului 'Ii lini~tea solitara a looului S8-cm alcatuiesc un tot indescriptibil, care m-a acaparat ~i m-a 1 A V ~ . ..., ~ v '-''' _ . "" ~

"prms In mre]ele sale. Inca mClOdata un loc nu ma Vra]l

e mtr-atlL M-am despaqit de insotitorii mei ~i lTI-am adincit, subjugat, in atmo sfera aceeo. cople~itoare. Deodata am auzit, venind din departare, ni~te sunete ritmice de gong. Era un grup de pelerini japonezi care, mergind unulll1 spatele celuilalt, bateau Intf",:un ITlic gong. SCClndau astfel rugaciunea straveche: On 1 .1nani padnle hlUYt2~ iar bataia gongului c2.dea stitpa-urilor, dupa care pe c uvintul hum, Se Inclinau actinc 1n intrau pe poart~L Acolo se prosternau din no; .; Inaintea statuii Iu! Buddha 91 intonau un sOl de cintec coral. Apci parcurgea u acel oeal dublu, clntind un imn in fata fiecarei statui a lui Buddha. $i sufle tul rneu erau vreme ce ochii rnei Yi um1areau~ ali'ituri de ei ~i ccva m mine Ie multumea in tacere ca veniseriA Intr-un rnod atlt de adecvat In ajutoru_t incap acitatE mele de a-!ni altlcula sentimentele. HeiIh~chZinlmer~ cL Apendice1e, pp. 379-380 (n ed. genn.). din lotus, hum = fOff i1UHi tibeta.T1ade fngaciune; orn ~ilUflll slnt formu!e sacre in,raductibile (11

. n. 2 01n> giu'vaerul i In legatura eu

Intensitatea emotiilor mele 1rf1i arata ell acea colina de la Sanchi reprezenta pentru. mine ceva central. Era budismul care mi se revela aeale lntr-o realitate noaa. Am Inteles via;a Iui Buddha ca pe realitatea sinelui care a patruns 0 via tii personalii ~i a revcndicat-o pentru sine. Sinele sta pentru Buddha deasupra tuturor zeilor ~i reprezinta esent,a existentei orne-nesti ~i a lumii In genere. calitate de unus l1Elnd!!s, el cuprinde atlt aspectul fiintei in sine, ell "Ii pc acela a1 fiintei-ce-este-recunoscuta, rara de care 0 lume nu existz," Buddha a vazut ~i lilteles prea bine demnitatea cosmogonidi a coqtiintei omene9ti; de a ceea a vazut limpede ca dad i .... ar izbLlti cuiva sa stiIH!a lumina C()D9t1h1t(;i, lum ea s-ar cufunda In nean~, f'Vleritul imens allui Schopenhauer a fast acela ca a m.ai recunoscut sau -ell a redescoperit acest lucru. ~_~ (':ristos este, asemene a. Iui B-uddha, 0 incorporare a sinelui, dar lntr-un sens ell tot'..-d d.iferit. -,4~mbii au biruit Iurnea: Buddha a fact~t-o printr-o :o;1l1prerieJt1siuni; rat ionalS., ca sa zlcenl asa, iar C~ristos de'/enind confarDO} dcstinuluL In creGti n{sm se ]nc.ura ma!c In bu(E~~mse \'ede ~i se face rnai InuIt A.. bele m Gai sln t corecte, dar Tn sensul indian I3uddha este ernul n1ai conl~ b 0 Orl3..!lti~.lc istoridi IE C()[lse:c!nja, pentru om mai de us,or de inteles. Cristos este om i storic ,~iDumnezeu ~i, aceea, mult rnai greu de cu mintea. In fond, nu=~i era co mpreA -..., hensibil nid Sie Dumai d. trebuk sa Se jertfeasd, a~a cum. I se impunea din siTafundul fiintei Sale, Sacrific.lul Situ I S-a ,,1ntlInp lat~ .. ca un act z~ldestinu.lui. Buddha a ghidat de cuno~tin~~a~i $i-o. trait si El murit la 0 'iirst8.1naintat~L i\.ctivitatea lui Cristos 111 calitate de Cristos a durat probabii nurnai fcarte scurt Ulte.riOf5 In budisrn Buddha ~a acela91 lucru ca lr1 crestinism: -2,. tr2~D.sformat~ ca S2,-zic a~a, Intr-o ilnago a devenirii un nI0del care este irnitat. In tirnD ce ell'nsusi a proclarnat

1 In cadrul discutiilor mai tlrzii, lung i-a campara! pe Buddha ~i pe Crlstos in atitudil1ea lor In fata suferln~ei. Cristos recunoaste in suferinta 0 valoare p oziti'/8 si, ca fiini,:a care sufera, El este mai uman Si mai real deert Buddha. Budili12_ interzis suferinta, Gar, prin aceasta:, $1 oucuria in acela~i ~i-a t1~~~~~!;Z 2;~~z;o~e~~;~enteior 0~E~r~~1~:;~~:~~~U ~:~i~~:a~~~~;:~ u~:~~ fi altfel decit ca o!11-DiJr:ti.nezeu, de~i, de fapt, El D-a 'lncetat niciodata sa fie om, in timp ce Buddha s-a ridicat inca in timpul vjetii deasupra COilditi ei de Oin (A. j.).

cii prin depa$irea lantului nidana fiecare om In parte ar putea deveni un ilumin at, un buddha. In mod asemanator se lotlmplii $i In cre$tinism: Cristos este mod elul care traie:;;te In fiecare om cre$tin ca expresie a personalitatii sale int egrale. Dezvoltarea istorica a dus Insa la imitatio Christi, la care individu! n u-si urrneaza propriul drum catre totali tate a~a cum a fost trasat de destin, c i Incearca S8.imite drumul parcurs de Cristos. In Orient, ea a dus, de asemenea, la 0 imitatio fidelii a lui Buddha. EI a devenit modelul imitat, ceea ce a cons tituit deja 0 sIabire a ideii sale, dupa cum imitatio Christi este 0 anticipare a stagnarii fatale a evolutiei ideii cre$tine. Buddha s-a ridicat, gratie Intele gerii sale, chiar ~i deasupra zeilor brahmanismului; tot a$a, Cristos s-a adresa t evreilor: "Dumnezei sunteti" (loan 10, 34), dar oamenii nu au fast capabili sa -L auda. In schimb, a$a-zisul Occident "cre$tin" se apropie cu pa$i uria$i de po sibilitatea de a distruge 0 lume In loc de a crea una nouiL] India m-a onorat Cl l trei diplome de doctor - Allahabad, Benares $i Calcutta. Prima reprezinta isla muL a dOUdhinduismul $i a treia medicina $i $tiinte!e naturii indo-britanice. A fost earn muJt $i am simtit nevoia unei retrageri. Mi-a oferit-o 0 $edere de zec e zile In spital, caci m-am Imbolnavit de dizenterie la Calcutta. Astfel mi s-a ivit, In mijlocul inepuizabilei mari a impresiilor, 0 insula salvatoare, $i am r egasit pamintul, adica un loc stahl de unde puteam contempla cele zece mii de lu cruri :;;i agitatia lor ametitoare, ureu$urile $i coborl$urile, splendoarea Indi ei ;;i mizeria-i inexprimabiIa, frumusetea $i tenebrele sale. Cind, cit de dt re stabilit fizic, m-am putut Intoarce la hotel, am avut un vis atlt de caracterist ic incit 3.$dori s3.-1 relatez: Ma aflam eu mal multi prieteni :;;icunoscuti din ZUrich pe 0 insula pe care nu 0 $tiam, situata probabil In vecinatatea coastei de sud a Angliei. Era mica ~i aproape nelocuita. Insula era 1ngusta, 0 fi$ie de pamlnt de vrea 30 km lungime, intinzlndu-se pe direqia nord-sud. In partea sudid i, pe coasta stlncoasa, se Inalta un castel medieval, iar noi, un grup de turi$t i, ne g2<seamIn eurtea lui. In fata noastra se ridica un donjon impunator, prin a cami 1 In legatura eu problema lui imitatio. cf. C. G. lung, Einleitung in die religi onspsycholcgische ProNcma!!k der Alchemie (Introducere Inprobiema!ica religioasi i ~i psillOlogicii a a/chimiei), in Ges. Werke XII, editia a III-a, 1976 (11. ed . germ.).

poarta se putea zari 0 scara lata de piatra. De abia reu~eam sa vedem cum se ter mina sus Intr-o haHi cu coloane, luminata slab de licarul unor luminari. Se spun ea ca era cetatea Graalului ~i ca in acea seara va avea lac acolo 0 "celebrare a Graalului". Aceasta informatie parea a avea 0 natura secreta, caci un profesor german, care se numara printre noi ~i semana izbitor cu batrinul Mommsen, nu ~ti a nimic. Am purtat cu el 0 discutie deosebit de animata ~i m-au frapat eruditia co. ~i inteligenta so. sclipitoare. Un singur lucru ma deranja: vorbea incontinu u des pre un treeut mort ~i tinea prelegeri savante despre relatia dintre izvoar ele britanice ~i cele frantuze~ti ale pove~tii Graalului. Aparent, nu era niei m acar con~tient de sensullegendei, nu avea nici vreo idee despre prezenta ei vie, in timp ee pe mine amindoua ma tulburo.u profund. Pareo. sa nu perceapa anturaj ul nostru real imediat, fiindca se comporto. de parca ar fi vorbit intr-o sala d e curs in fata studentilor lui. In zadar am incercat sa-i atrag atentia o.supra particularitatii situatiei. Nu vedea scara ~i niei luminile de sarbataare ale sa lii. Am privit in jur putin neajutarat ~i am descoperit ca stateam llnga zidul u nei cliidir1 inalte a castelului, a carei parte inferioara era acoperitii cu un fel de spa1ier. Nu era insa confeqionat, co. de .obicei, din lemn, ci din fier n egru, made1at artistic co. un butuc de vie, cu frunze, vrejuri si struguri. Pe r amurile orizontale se aflau 10.0 distanta de cite doi metri ni~te caSUte facute tot din fier, asemenea unar ni~e micute. Deodata, am reperat miscare in frunzi~; 10. nceput a parut sa provina de 10.un ~oarece, apoi am distins i insa clar un amulet din fier, cu gluga, un cucullatus, care se strecura dintr-o cas uta in al to.. "Ei bine, i-am strigat uimit profesowlui, ia uitati acolo ... " In acel mom ent a avut loc un hiat, ~i visul s-a transfom1at. Eram - acela~i grup co. pina a cum, dar rara profesor - in afara cetatii, intr-un peisaj stincos, lipsit de pom i. $tiam ca urma sa se intimple ceva, caci Graalul nu ajunsese inca in cetate, d e~i trebuia sa fie celebrat chiar in acea sear~i. Se spunea ca ar fi fost ascuns in partea de nord a insulei intr-o caSUta nelocuita, singura care se afla acolo . ~tiam ca era sarcina noastra sa aducem Graalul de acolo. Eram vreo ~ase persoa ne si cu tOtii am pomit-o la drum ins pre nord. Dupa citeva ore de mers extenuan t am ajuns in 10cuI cel mai ingust al insuki si am descoperit ca era despartita In doua jumatati de un brat al marii. In portiunea cea mai ingusta, latimea apei avea aproximativ 0 sura de metri. Soarele apusese ~i se lasa noaptea. 287

Ne-am instalat obositi pe jos. Nici un suflet de am in aceasta regiune pustie; n u tu porn, nu tu tufis, numai iarb~" :';1 stinca. elt vedeai cu oehii - nici un pod 5i niei un vapor. Era fGarte frig, iar 111sotitorii mei au adormit toti, unu l dupa alu!. Am reflectat ce era de facut 5i am ajuns la eoncluzia ca trebui::; sa traverscz singur canalul lnot si sa aduc GraaluL AIn rnceput Sa-m! scot haine le; in acel moment m-am trezit. De abia reusisem, de bine de diu, sa ma eliberez de multitudinea eoplesitoare a impresiilor indiene, cind se ivi acest vis esent ialmente european. Putusem constata deja eu vreo zece ani inainte ca in multe lo curi din AngEa ViS111 espre Graal inca nu d S-R spulberat, in ciuda intregii eru ditE acumulate in jurul legendelor si al poemelor sale. Acest fapt ma impresiona se eu atit mal mult cu cit Imi devenise limpede eoncordanta dintre mitul poetic 51asertiunile alchimlei despre unum vas. una medicina, wws lapis. Mituri, pe car e ziua Ie uita, continuau sa fie povestite noaptea, ~i figuri putemice pe care c onstiinta le-a banalizat ;;i Ie-a rectus la nimicuri ridicole sint reinviate de poet ;;i inviorate 'in chip vizionar; de aceea, ele pot fi recunoscute, ~i"lntr o forma rnodificataH, de catre 0 fiintii care mediteaza. Cei mari de a]tadatb\ n -au r.nurit, cum ne imaginam noi, ci 5i-au schirnbat doar numele, "In talie ging a5' in forta uria~", cabirul infil.surat in valuri se muta intr-o noua casa. Vis ul sterse impetuos toate impresiile indiene diurne, orieit de intense ar fi fost ele, si ma transpuse in preocuparile prea Indelungat neglijate ale Occidentului , care l~i gasisera odinioara expresie i11diutarea sfintului Graal, precum si in ceo. a "pietrei filozofale". Am fost smuls din !urnea Indiei ~i mi s-a adus ami nte ca India nu era sarcina mea, ci doar 0 bucati:l. de drum - chiar dad una imp ortanta - care urma sa ma apropie de tel. Era de parca visul ill-ar fi intrebat: "Ce faei In India? Cauta mai bine pentru cei de-o seama eu tine vasul sfint, ac el salva tor mu.ndi de care aveti 0 nevoie atit de stringentiL Dour slnteti pe c alt> de a ruina tat ceea ce veaeuri intregi au edifieat." In Ceylon am eules ultimele impresii ale ciililtoriei mele. Nu mai e India, sint deja Marile Sudului :;;ievoca intmdtva paradisul In care nu poti zabovi prea mu lto Curlnd am lasat in urma Hoastra Colombo - un port international faarte activ , unde pc seara, Intre cinei ~i sase, se pravalesc din cer senin cantitati mari de apa spre a ne Indrepta catre regiunea deluroasa din interior. Acoia se 288

afJa Kandy, vechiuI ora~ regal, invaluit intr-o negura fina, ce mentine in umeze ala-i dildut-racoroasa 0 vegetatie luxurianta. Templul Dalada-Maligawa, care com ine reiicva Sfintului Dinte (allui Buddha), are un farmec deosebit de~i este mic . Am petrecut timpul mai muh prin bibliotedi, purtind discufii cu dilugarii ~i c ontemplind textele eanonului gravate pe folii de argint. Am asistat aeolo la 0 m emorabila ceremonie de seara. Baieti tineri ~i fete tinere impra~tiau in fata aI tarelor munti intregi de flori de iasomie fad codite, cintind u~or in acest timp 0 rugaciune, un mantra. Credeam ca se roaga lui Buddha, dar dilugarul care ma c onducea 1mi explica: "Nu, Buddha nu mai este; el este in nirvana, nu ne putem ru ga lui. Ei cinta: Trecatoare ca frumusetea aces tor Hori este viata. De-ar impar ti Dumnezeul meu cu mine meritul acestei ofran de. "I Faptul ca tinerii dnta ast fe1 este autentic indian. Ceremonia a fost deschisa de un concert de to be care a durat o ora ~i s-a tinut in mondapam sau ceea ce este desemnat 1a templele ind iene drept saUi de a~teptare. Din cei cinci tobo~ari, cite unul se instaJa in fi ecare colt al siBii patrate, iar al cincilea - un tinar frtHTIOS - se pIasa in m ijloc. Era solistul ~i un adevarat artist in domeniu. eu bustul gol, cafeniu inc his ~i lucind, cu 0 centura ro~ie, 0 shoka (mantie lunga,ajungind pina la picioa re) alba ~i un turban alb, cu bratele acoperite de bratari scinteietoare, pa~i c u toba sa dublii in fata Iui Buddha celde aur, pentru a aduce "ofranda sunetului ". Acolo batu singur din toba 0 melodie stranie cu 0 arts. desavir$ita ~i mi~car i frumoase ale trupului $i miinilor. L-am vazut din spate, el stind in fata intr arii spre mandapam, incadrata eu mid lampi de ulei. Toba vorbe~te, 1ntr-o limba originara, burtii sau plexului solar; acesta nu "roaga", ci genereaza mantra cel "meritoriu" sau "expresia" meditativa. Nu este deci o venerare a unui buddha in existent, ci unul din numeroasele acte de autoizhavire ale fiintei omene~ti de~t eptate. Pe Ja inceputul primaverii am pomit in calatorie spre cas a, atit de cop lqit de impresii, indt la Bombay niei nu am coborit pe uscat, d m-am ingropat in textele mek latine de alchimie. Dar India n-a treeut fad urme pe linga mine - d impotriva, a lasat urme in mine care se preumbEi de la 0 infinitate spre 0 alta. 1 Pentru Dumnezeu a fost folosit aici cuvintul sanscrit deva - Inger piizitor (n . ed. germ,).

Ravenna :)i Roma Inca in timpul primei mele vizite Ia Ravenna (1914), mormintul imparatesei Galla Placidia ma tuiburase profund; mi se paruse semnificativ ~i ma fascinase intr-u n mod ie~it din comun. La a doua mea vizita, vreo douazeci de ani mai tirziu, am avut aceea~i senzatie. Mormintul ma transpuse din nou intr-o stare de spirit ci udata. Am fost acola cu 0 cuno~tinta, 0 doamna, ~i indata dupa aceea ne-am dus i n baptisteriu. Ceea ee ma izbi aici inainte de taate fu 0 lumina albastra blinda care scalda incaperea, fara ca acest detaliu sa ma mire insa c1tu~i de putin. N u-mi faeeam niei un fel de probleme in legatura cu originea ei ~i astfel miracol ullipsei unei surse de lumina nici nu-mi trecu prin minte. Spre uimirea mea, aco lo un de in amintirea mea se gaseau ni~te ferestre, am vazut patru mari fresce d in mozaic de 0 frumusete inexprimabila, pe care paream sa Ie fi uitat. M-am neca jit ca nu ma puteam bizui deloc pe memoria mea. Imaginea de pe partea sudica rep rezenta botezul in Iordan; 0 a doua in nord - treeerea eopiilor Israelului prin Marea Ro~ie; a treia in schimb, cea dinspre est, mi se ~terse curind din amintir e. Poate ca arata spalarea lui Naaman de lepra in Iordan. In vechea Biblie Meria n din biblioteca mea se gase~te 0 ilustrare foarte asemanatoare a acestei minuni . Cel mai impresionant a fost al patrulea mozaic din vestul baptisteriului, ulti mul pe care I-am eontemplat. II infati~a pe Cristos intinzindu-i mina lui Petru, care este gata sa se scufunde In apa. Am stat eel putin douazeci de minute inai ntea aeestui mozaic, diseutind desp~e ritul initial al botezului, in special des pre coneePtia eiudata a botezu]ui ca initiere, care eomporta un real pericol de moarte. Astfel de initieri erau adesea legate de 0 punere in perieol a vietii, c eea ee exprima ideea arhetipala a mortii ~i a rena~terii. Astfel, botezul era la origine 0 "imersiune" veritabila care eel putin sugera primejdia ineeului. Cea mai clara amintire am pastrat-o din mozaicul reprezentindu-l pe sfintul Petru sc ufundindu-se in apa ~i vad inca ~i azi in fata oehilor fieeare amanunt: albastru l marii, diferitele pietre ale mozaicului, benzile cu inscriptiile cuvintelor ea re ie~eau din gum lui Cristos ~i a lui Petru ~i pe care IDcercam sa Ie descifrez

. Dupa ee am parasit baptisteriul, m-am dus imediat Ia Alinari, pentru a..mi cum para fotografii ale mozaicurilor, dar D-am gasit. Cum timpul ne presa - era doar a viziti'i scurta - am aminat eumpararea lor pe mai tl'rziu; mi-am pus in gind sa comand de la Zurich pozele. 290

Ajuns acasa, am rugat 0 cuno~tinta, care pleca la scurt timp dupa aceea la Raven na, sa-mi procure reproducerile. Bineinteles ca n-a putut face rost de ele, 0 da ta ce a constatat di mozaicurile descrise de mine nici macar nu existau! Intre t imp vorbisem deja intr-un seminar despre conceptia originara a botezului ca init iere ~i mentionasem cu acest prilej ~i mozaicurile pe care Ie vazusem in baptist eriu.! Amintirea acestor reprezentari mi-este inca si astazi clara. Doamna care m-a insotit n-a putut crede multa vreme di ceea ce "v3.zuse cu propriii ochi" nu exista. Dupa cum se ~tie, este foarte dificil sa constati daca si in ce masura doua persoane 'lad simultan acela~i lucru. In acest caz m-am putut insa asigura suficient ca macar trasaturile esentiale a ceea ce vazuseram amindoi erau acelea ~i. Intimplarea din Ravenna este una dintre cele mai stranii traite vreodata de mine. Ea nu poate fi explicata. Un eveniment din istoria imparatesei Galla Placi dia (moarta in anul 450) aduce eventual 0 oarecare lumina. In timpul unei calato rii in plina iama pe o mare furtunoasa din Bizant spre Ravenna a facut un legami nt sa cliideasdi 0 biserica ~i sa puna sa fie zugravite pericolele marii, in caz ul in care ar fi fost salvata. $i-a implinit fagaduiala punind sa se construiasc a la Ravenna bazilica San Giovanni, pe care a decorat-o cu mozaicuri. In Evul Me diu timpuriu, San Giovanni a fost distrusa intr-un incendiu impreuna cu mozaicur ile sale, insa in Ambrosiana din Milano se mai gase~te schita reprezentind-o pe Galla Placidia intr-o barca. Am fast direct afectat de personalitatea Gallei Pla cidia ~i m-a preocupat intrebarea ce putea sa fi insemnat pentru aceasta femeie erudita, de 0 cultura extrem de diferentiata, viata alaturi de un principe barba r. Mormintul ei mi se parea ultimul vestigiu prin care mai puteam ajunge la ea i n mod personal. Destinul si felul ei de a fi m-au tulburat profund ~i ill natura ei intensa anima mea a gasit 0 expresie istoridi adecvata. Prin aceasta proieqi e erau atinse acel element atemporal al incon~tientului ~i acea atmosfera, unde se putea produce miracolul viziunii. In momentul respectiv ea nu se deosebea cu nimic de realitate:2 Seminarul Tantra-Yoga, 1932 (n. ed. germ.). Jung n-a explicat viz'iunea ca pe un fenomen de sincronicitate, ci ca pe o creare noua de moment a incon~tientu1ui, in raport cu ideea arhetipala a 1 2 291

Anima omului are un caracter eminamente istoric. Ca personificare a incon~tientu lui, ea este imbibata de istorie ~i preistorie. Anima cuprinde continuturile tre cutului ~i supline~te in om ceea ce ar trebui el sa ~tie despre "preistoria" luL Tot ce a fost viata in trecut ~i e inca viu in el este anima. In comparatie cu ea, mi s-a pamt dintotdeauna d. sint ca un barbar care de fapt n-are iswrie - ca 0 fiinta iqita din neant, fara un "inainte", tara un "dupa aceea". In timpul co nfruntarii cu anima ill-am izbit intr-adevar de pericolele pc care ie-am vazut r eprezentate in mozaicuri. Era sa ma Inec. Mi s-a intimplat asemenea lui Petru, c are a strigat dupa ajutor ~i a fost salvat de Isus. A~ fi putut sa am soarta arm atei faraonului. Am scapat ell bine, a~a ca Petru si ca Naaman, si integrarea co ntinuturilor inconstiente a contribuit substantialIa desaviqirea personalitatii mele. Ce i se intimpla cuiva atunci cind integreaza constiintei continuturi inai nte inconstiente aproape ca nu poate fi descris prin cuvinte; poate fi numai tra it. Este 0 chestiune indiscutabil subiectiva: eu ma percep lntr-un anum it fel ~ i acesta este pentru mine un fapt pe care nici nu pot, niei n-are seilS sa-l pun la IndoiaUi.si, tot a~a, eu Ie apar celorlalti intr-un anumit fel, ceea ce la r indul sau este un fapt care nu poate fi pus la indoiala. Din cite stirn, nu exis Hi niei 0 instanta care sa fie capabila sa lichideze divergentele probabile dint re impresii ~i opinii. Daca prin integrare a avut loc o transformare si care a f ost ea - este si ramine 0 convingere subiectiva. Cu taate di nu constituie un fa pt susceptibil de a fi calificat ~tiintific ~i ar putea deci lipsi, fara vreo pi erdere, dintr-o "imagine oficiala asupra lumii", integrarea ramine totu~i un fac tor ce este practic extrem de important ~i de bagat in conseciute si care nu are voie sa fie trecut in nici un caz eu vederea de psihaterapeutii reali~ti ~i de psihologii care se intereseaza de terapeuticii. Experienta traim in baptisteriul din Ravenna a brazdat in mine o impresie adinca. $tiu de atunci c3, ceva interi or poate arata ca fiind exterior si, de asemenea, ceva exterior ca fiind interio L Peretii reali ai baptisteriului, pe care ochii mei fizici i-au vazut pesenme, erau acoperiti ~i transformati printr-o viziune la fel de inifierii. Cauza imediata a concretizarii ar consta in relatia animei sale eu Ga lla Placidia ~iin emo\ia astfel pricinuita (iI.. J. ). 292

adevaraHi ca $i cristelnita nemodificata. Ce era real in ace! moment? Cazul meu nu este nicidecum unic in felul sau, dar daca ti se intimp!a chiar tie un !uem a semanator, nu poti sa nu-l iei mai in serias decit atunei dnd auzi sau eite~ti p e undeva despre a~a eeva. In general, la astfel de pove~ti gase~ti repede tot fe lul de explicatii. Eu, in ariee caz, am ajuns la concluzia ca referitor la incon ~tient mai avem nevoie de multe experiente inainte de a ne stabili la 0 teorie s au la aha. Am calatorit mult de-a lungul vietii mele ~i tare m-a~ fi dus ~i la R ama, dar nu ma simteam capabil sa fac fata impresiei pe care mi-ar fi liisat-o a cest ora~. Pompei a fost deja ultrasuficient, impresiile mai ca au deps-sit capa citatea mea de asimilare. Am putut vizita Pompei abia dupa ce, in urma studiilor mele dintre 1910 ~i 1913, am reu$it sa-mi fac a idee asupra psihologiei Antichi tatii. In 1917 am plecat cu vaporul de la Genova la Neapale. Stateam la balustra da puntii in timp ce vasul naviga de-a lungul coastei pe latitudinea Romel. Acol o, in spate, era Roma! Acolo se afla focarulinca fumegind ~i incandescent al vec hilor culturi, inchis in incilceala de riidacini a Evului Mediu cre~tin si occid ental. Acalo zs-cea inca Antichitate vie, in intreaga-i splendoare $i intreaga-i cruzime. Mil mi, dnd aud de oameni care calatoresc la Rama cum ar merge de pild a la Paris sau Londra. Fire~te, atit una cit ~i celelalte pot fi savurate esteti c, dar atunci dnd la orice pas esti atins pina in striifundul fiintei tale de sp iritul care a domnit aici, dnd un rest de zid ici Si 0 coloana colo te privesc c u 0 fata pe care 0 recunosti imediat, este cu totul altceva! Inca de la Pompei a numite lucruri neprevazute devenira con~tiente ~i se conturara intrebari carora nivelul ~tiintei mele nu Ie facu fata. Clnd am vrut, in 1949, ajuns la 0 vlrsdi Ihaintata, sa recuperez cele neglijate, am le~inat la cumpararea biletelor de ca latarie. Apoi, planul unui drum la Roma a fast pus deoparte a data pentru totdea una.

Viziuni La inceputul anului 1944 mi-am rupt Diciorul, iar la scurt timp dupa aceea, am f acut infarct. In stare dCe incon~tienta, am delirat ~i am avut viziuni care treb uie S3. fi inceput atunci cind, fiind in pericol de moarte, mi se administrau ox igen ~i camfor. Imaginile erau atit de navalnice, incit eu insumi am tras conc1u ziaca trebuia sa ma aflu in pragul mortii. Infirmiera mea imi spuse mai tirziu: "Parca ati fi fost inconjurat de un halo luminos!" Era un fenomen pe care-l rema rcase uneori la muribunzi. Atinsesem limita extrema ~inu ~tiu daca pluteam intru n vis sau eram in extaz. In orice caz, lucruri tulburatoare pentru mine incepur a sa se deruleze. Era de pard m-a~ fi gasit sus in spatiul cosmic. Departe sub m ine zaream glabul pamintesc sdJdat intr-o superba lumina albastra. Vedeam marea de un albastru intens ~i cantinentele. La mare adincime sub picioarele mele se a fla Ceylonul, iar in fata mea, subcontinentul Indiei. Raza mea vizuala nu cuprin dea intreg pamintul, dar forma sa sfericii putea fi u~or recunoscuHi, iar contur urile lui scinteiau asemenea argintului prin minunata lumina albastra. In anumit e locuri, globul pamintesc parea colorat sau presarat cu pete de un verde inchis , ca argintul oxidat. "La stinga", in departare, era 0 intindere vasta - de~ertu l ro~u-galbui al Arabiei. Argintiul pamintului parea sa fi capatat acolo 0 nuant a auriu-ro~cata. Venea apoi Marea Ro~ie ~i departe in spate, ca ~i cum ar fi fos t "in stinga sus" pe 0 harta, mai puteam zari exact un co1ti~ordin Marea Mediter ana. Privirea mea se indrepta mai Cll seama intr-acolo, tot restul parindu-mi-se numai neclar. Am vazut, ce-i drept, ~i muntii inzapeziti ai Himalaiei, dar acol o era fie negura, fie innourat. Spre "dreapta" nu ma uitam. ~tiam cii eram pe pu nctul de a parasi pamintul. Mai tirziu m-am interesat cit de sus trebuie sa te a fli in spatiu pentru a imbditi~a un cimp vizual de 0 asemenea intindere. E 294

yorba de aproximativ 1500 km SpectacoluJ Terrei de la aeeasta inaltime a fost lu erul cel mai deosebit ~i feerie pe care I-am trait vreodata. J Dupa ee am eontemplat un timp, mi-am intors privirea. Statusem, ea sa zie a~a, c u spatele spre Oceanul Indian ~i cu fata spre nord. Apoi mi s-a pamt cii mii int orc spre sud. In raza mea vizuaHi se ivi ceva nou. Am zarit la mica distanta in spatiu un bloc imens ~i intunecat de piatra, ca un meteorit, cam de marimea case i mele, poate eeva mai mare. Piatra plutea in univers, iar eu insumi pluteam in univers. Ni~te pietre asemanatoare am vazut pe coasta Golfului Bengal. Smt bloeu ri de granit negru-maroniu, in care uneori au fost sapate temple. Piatra mea era Si ea un astfel de bloc uria~ Si inchis la culoare. intrare ducea mtr-un antreu mic. In dreapta, pe 0 banca de piatra, statea un indian negru in pozitie de lot us. Era inve~mintat in alb ~i Sedea destins, in rcpaus total. ASa ma astepta - i n tacere. La acest antreu duceau doua trepte, iar in interior, in stinga, se afl a poarta spre templu. Numeroase adincituri, sapate in niSe mici, umplute eu ulei de cocos Si fitiluri arzinde, inconjurau uSa cu 0 cununa de flacami luminoase. Vazusem asta 0 data si in realitate. Cind vizitasem la Kandy, pe insula Ceylon, templul Sfintului Dinte, ardeau mai multe Siruri de astfel de lampi de ulei Si i nconjurau poana. Apropiindu-ma de treptele de la intrarea spre stinca, mi s-a i' ntimplat eeva ciudat: am avut senzatia c3.tot ce existase pma atunci se indepart a de mine. Tot ce credeam, ce doream sau gindeam, mtreaga fantasmagorie a existe ntei pamintesti se detaSara de mine sau imi fura rapite - un proces extrem de du reros. Dar ceva ramase; caci era de parca as fi avut linga mine tot ce traisem s au facusem vreodata, tot ce se intimplase in jurul meu. AS putea spune chiar c3. erau linga mine Si ca eu eram ele. Eram alcatuit, ca sa zic asa, din ele. Eram compus din istoria mea Si aveam simtamintul cert: "Asta e ceea ce sint. Sint ace st manunchi constituit din ceea ce s-a savi'rsit Si ceea ce a fost." Acest incid ent imi ere a senzatia unei saracii extreme, dar, totodata, a unei satisfactii e xtreme. Nu mai voiam, nu-mi mai doream nimic, ci existam, ca sa zic as a, obiect iv: eram ceea ce traisem. La inceput predomina sentimentul de a-fi-fost-distrus, de a-fi-fost-deposedat, dar deodata si acesta disparu. TotuI paru a fi de domen iul trecutului, ramase doar un fait accompli, fara vreo referire la ceea ce a fo st mai Inainte. Nu mai exista regretul ca ceva fusese Indepmat sau luat. Din con

tra: aveam tot ce eram Si nu aveam decit asta. 0 295

Ma mai preocupa ~i altceva: in timp ce ma apropiam de templu avusesem certitudin ea ca voi ajunge intr-o indipere luminata Si ca ii voi intilni pe toti acei oame ni carom Ie apanin in realitate. Aco]o a~ pricepe in sfir~it - era Si aceasta 0 certitudine - din ce context istoric fac parte eu ... sau viata mea. AS sti ce a fost inaintea mea, de ce am devenit ceea ce sint S1dhre ee continua sa se derul eze viata mea. Viata mea traita rni se paruse adesea ca 0 poveste, ca a istorie, care n-are nici inceput, nici sTIrSit. A veam impresia ca eram 0 pericopa iston ca, un fragment caruia ii Iipseau textul precedent ~i cel urmator. Viata mea par ea ca Uiiata ell foarfeeele dintr-un lant lung de evenimente Si multe intrebari ramasesera tara de raspuns. De ce s-a desfasurat aSa? De ee am adus cu mine aces te premise? Ce am facut din ele? Ce va rezulta de aici ? La toate aceste intreba ri as capata raspuns - eram sigur de astade indata ce a~ pa~i in templul de piat d. Acolo as afla de ce totul a fost ap ~i nu altfe!. Aeolo as ajunge la oamenii care cunose raspunsul la intrebarea mea despre "inainte" Si "dupa aceea". In tim p ce reflectam inca la aceste lucruri, se intimpla eeva ce-mi capta atentia: De jos, dins pre Europa, se ridica 0 imagine. Era medicul meu - sau mai curind imag inea lui - ineadrat de un lant de am sau de 0 eununa aurita de lauri. Am realiza t imediat: lata, asta-i medieul meu care m-a tratat. Dar aeum apart: in forma sa primordiala, un basiieus din KosI. In viata, el fusese un avatar al acestui bas ileus, incamarea temporal a a fOlmei originare, care a existat dintotdeauna. Acu m vine in forma sa primara. Pesemne ca ~i eu eram in forma mea originara. E adev arat ca nu observasem aeest lueru, ci doar imi inehipui ca 0 fi fost asa. Dupa c e a plutit spre mine ea 0 imagine din adincuri Si s-a postat in fata mea, intre noi a avut loc 0 transmitere tacuta de ginduri. Caci medicul meu era delegat de pamint sa-mi aduea un mesaj: Se protesta ca eram pe cale sa plec. N-aveam voie s a parasesc pamintul ~i trebuia sa ma intorc. In clipa in care am receptat mesaju l, viziunea inceta. Eram profund dezamagit; toate pareau acum a fi fost zadarnic e. Procesul dureros al "defolierii" fusese inutil ~i n-aveam dreptul sa merg in templu, sa ma alatur oamenilor carora Ie apartineam. 1 Basi/ellS = rege. Kos era renumit In Antichitate datorita tempiuiui iu! Escula p ~i era locui natal al medicului Hipocrat (sec. al V-lea a. ChI.) ( n. ed. genn).

In realitate au mai trecut trei saptamini bune pina ce m-am decis sa traiesc din nou. Nu puteam miDea, simtind un degout fata de to ate D11ncaruriJe. Priveli~te a ora~;ului ~j a muntilor pe care 0 pereepeam din patul meu de spital imi aparea asemenea unei perdele pictate, avind gauri negre sau ea 0 foaie gaurita de ziar plina eu fotografii, care nu-mi spuneau nimie. Cugetam deziluzionat: "Acum treb uie sa ma reintorc la sistemul cutiutelor !" Caci aveam senzatia ca in spatele o rizontului cosmosului fusese clMita artificial 0 lume tridimensionaUi, in care f iecare om ~edea singur lntr-o cutiuta. Iar acum ar fi trebuit sa-mi inchipui din nou ca asta avea vreo valoare! Viata ~i lumea intreaga erau ca 0 lnchisoare ~i ma necajemn peste masura ca voi gasi din nou toate astea in ardine. Fusesem bucu ras ca in sfir~it lepadasem toate de pe mine, iar acum era iara~i de pardi a~ fi fost agatat de ni~te fire - a~a ca toti ceilalti oameni -in interiorul unei cut iute. Clnd ma aflam in spatiu eram imponderabil ~i nimie nu ma putea trage. ~i a cum se terminase cu to ate aeestea! Am simtit rezistente putemice impotriva doct orului I11eufiinddi ma readusese la viata. Pe de alta parte, imi mceam griji pen tru el: "Doar e amenintat, pentru numele lui Dumnezeu ! Mi s-a lnmti~at in forma sa originara! Cind cineva a atins aeeasta fonna, este in prag de moarte. Atunci face deja parte din comunitatea alor sai !" Deodata imi veni ideea inspaimintat oare ca trebuia sa moanl - In locul meu! lvI-am strMuit din rasp uteri sa discut ell el pe aceasta tema, dar nu ffi-a inteles. Atunei ffi-am suparat pe el. "De ce tot pretinde ca nu ~tie ca este un basi/eus din Kos? $i ca ~i-a luat deja for ma initiaHi? Vrea sa ma faca sa ered ca nu ~tie !" Asta ma irita. Sotia mea imi repro~a ca nu eram amabil ell el. Avea dreptate; dar eu i-o luam foarte in nume de rau ca nu voia sa vorbeasca despre to ate cele traite de mine ~i de el in viz iunea mea. "Doamne, Dumnezeule, trebuie sa fie atent, doar nu poate fi adt de im prudent! Vreau s3.-i spun sa aiba grija de el!" Eram ferm convin:; se afla In pe ricol intmdt 11intilnisem In forma sa primara. Intr-adevar, am fost ultimullui p acient. La 4 aprilie 1944 - ~tiu inca data precisa - arn avut voie sa stau pentr u prima data pe marginea patului ~i in acee~i zi el a dizut la pat ~i nu I-a mai parasit. Arn auzit ca uvea atacuri intermitente de febra. Curlnd a mudt de sept icemie. A fast un medic bun ~i avea 0 sclipire de geniu. Altrel niei nu mi-ar fj aparut ca principe de Kos.

In acele saptamini am trait intr-un ritm ciudat. In timpul zilei, eram de cele m ai multe ori deprimat. Mi'i simream mizerabil ~i slabit ~i de-abia cutezam sa fa c 0 mi~care. Ma gindeam sumbru ~i abatut: "Trebuie sa ma reintorc in lumea aia c enu~ie." Spre seara adormeam ~i somnul meu dura pina spre miezul noptii. Atunci imi reveneam ~i stateam treaz pret de vreo ora, dar intr-o stare cu totul modifi cata. Pardi a~ fi fost ill extaz sau intr-o stare de suprema beatitudine. Ma sim team ca ~i cum as fi plutit in spatiu, ca ~i cum a~ fi fost la adapost in sinul universului -intr-un vid imens, insa umplut de cel mai inalt sentiment de ferici re posibil. "Este beatitudinea etema, care nici nu poate fi descrisa, atH e de m inunata!" m-am gindit. ~i totulin jurul meu parea fermecat. La acea ora din noap te infirmiera imi incalzea mincarea; caci numai atunci puteam inghiti ceva ~i mi ncam cu pofta. Un timp mi se paru ca infirmiera ar fi fost 0 evreica batrina, mu lt mai in virsta dedt era in realitate, si ca mi-ar fi pregatit mincaruri ritual e, cu~er. Cind ma uitam spre ea mi se parea di avea un halo albastru in jurul ca pului. Eu insumi ma aflam - asa aveam senzatia -in Par'des rimmonim, gradina de radii, unde avea loc nunta lui Tiferet cu Malhut.1 Sau eram ca Rabi Simon ben Io hai a carui nunta in lumea de dincolo se celebra. Era cununia mistica, a~a cum a pare ea in reprezentarile tradiriei Cabalei. Nu va pot spune cit era de minunat. Nu puteam decit sa gindesc continuu: ,;lata gradina de rodii! lata nunta lui Ma lhut eu Tiferet!" Nu ~tiu exact ce rol jucam eu acolo. De fapt, eram eu insumi: eu eram nunta. Iar beatitudinea mea era cea a unei cununii fericite. Treptat, vi ziunea gradinii de radii se estompa ~i se trans forma. Urrna "cununia mielului", in Ierusalimul impodobit de sarbatoare. Nu sint in stare sa descriu in detaliu. Erau stari inefabile de beatitudine, eu ingeri ~i lumina. Eu insumi eram "cunun ia mielului". Disparu ~i ea ~i aparu 0 noua reprezentare, ultima viziune. Mergea m intr-o vale larga, pina sus, la capatul ei, la marginea unui Ian! lin de colin e. Valea se terrnina intr-un amfiteatru antic, situat superb in peisajul verde. Iar acolo, in teatru, avea loc hieros ] Pardes rimmonim este titlul unui tratat cabalistic allui Moses Cordovero, din secolul al XVI-lea. Malhut ~i Tiferet sint in conceptie cabalistica doua dintre cele zece sfere de manifestari divine, in care Dumnezeu iese din ascunderea Sa. Reprezinta un principiu feminin ~iunul masculin in interiorul divinitatii CA. 1. ). 298

gamos1-uL Aparura dansatori ~i dansatoare, iar pe un culcu~ impodobit cu flori, Zeus-tatal ~i Hera eonsumau hieros gamos-ul, a~a cum este descris in Iliada. Toa te aceste viziuni erau splendide ~i, noapte de noapte, ma cufundam in starea cel ei mai pure beatitudini, "inconjurat de imaginile intregii creatii". Treptat, mo tivele se amestecara ~i devenira mai palide. De obicei, viziunile durau cam 0 or a; apoi, adormeam din nou ~i, spre dimineata deja, simteam: "Acum se intoarce di mineata cea eenu~ie! lata cum vine din nou lumea cea gri cu sistemul ei de cutiu te! Ce prostie, ce absurditate cumplita!" Caci stiirile launtrice erau atit de f antastice, indt, comparativ, lumea aceasta parea de-a dreptul ridieola. Pe masur a ce ma apropiam din nou de viata, exact la trei saptamini dupa prima viziune, s tarile vizionare incetara. Este imposibil sa infati~ez frumusetea ~i intensitate a sentimentului din timpul viziunilor. Au fost lucrul eel mai grozav pe care I-a m trait vreodata. $i apoi acel contrast: ziua! Ziua eram chinuit ~i cu nervii co mplet la pamint. Totul ma irita. Totul era prea material, prea grosolan ~i prea greoi, limitat spatial ~i spiritual, ingustat artificial pentru un scop de nerec unoscut ~i detinind totu~i un fel de forta hipnotica de a face sa se creada ca a r fi fost insa~i realitatea, dnd doar i se sesizase clar de~ertaciunea. De fapt. in ciuda revalorizarii ulterioare a credintei mele in lume, de atunci n-am mai scapat niciodata complet de impresia ca "viata" ar fi un segment de existent a c are se deruleaza intr-un sistem universal tridimensional prevazut in acest scop. Mai e ceva de care-mi amintesc distinct. La inceput, pe timpul viziunii despre gradina cu radii, am rugat-o pe sora sa ma scuze daca unna sa fie vatiimata; i-a m spus ca in incapere se afla 0 sfintenie mare, ceea ce era periculos ~i putea s a-i fie daunator. Fire~te ca nu m-a inteles. Pentru mine, prezenta sacrului crea 0 atmosfera vrajita, dar mi-era teama sa nu Ie fie insuportabila altora. De aee ea mi-am cerut scuze: nu era vina mea. Atunci am priceput de ce se vorbe~te desp re "mire~ma" Sfintului Duh, mireasma care umple incaperea. Asta era. In camera e ra un pneuma de 0 sfintenie inexprimabiIa, a carei manifestare era mysterium con iunctionis. N-a~ fi crewt niciodata ca se putea trece printr-o asemenea experien ta, ca era macar posibiHi 0 beatitudine continua. Viziunile 1 V. termenul In Glosar (11.

t.). 299

~i trarile erau perfect reale; nimic nu era [ortat sau fals in ele, ci totul - d e 0 obiectivitate absoluta. Ne sfiim In fata cuvintului "etem", dar eu nu pot de scrie ceea ce am trait decit ca beatitudine a unei stari atemporale, in care pre zent, trecut ~i viitar sint una. Tot ce se intimpla In timp era concentrat acolo 1ntr-o totaiitate obiectiva. Nimic nu mai era separat, desfa~urat in timp sau n u mai putea fi masurat prin concepte temporale. Cele trilite ar putea Ii definit e eel mai bine ca 0 stare - ca 0 stare emotionala, care nu poate fi insa imagina ta. Cum sa-mi reprezint ca eu sint simultan alaltaieri, azi ~i poimiine? Atunci, ceva inca n-ar fi inceput, ceva ar Ii prezentul cel mai evident, in vreme ce al tceva ar fi deja incheiat - ~i totu~i, toate ar fi Unul. Singurullucru pe care s entimentull-ar putea cuprinde ar fi 0 suma, 0 totalitate sclipitoare, care conti ne deopotriva expectativa legata de ceea ce va incepe, surprinderea fata de ceea ce tocmai s-a produs, precum ~i satisfaqia sau dezamagirea fata de rezultatul a ceea ce s-a petrecut. Un intreg indescriptibilin care smtem mtretesuti ~i noi; ~i totu~i II percepem eu 0 tatala obiectivitate. Mai urziu, am mai trait 0 data aceasta obiectivitate. Era dupa moartea sotiei mele. Am vazut-o intr-un vis care a fast ca 0 viziune. Se afla Ia a oarecare departare ~i ma privea direct. Era i n floarea virstei, avind vreo treizeci de ani ~i pUrta rochia pe care veri~oara mea, mediul, i-o confeqionase cu ani in urma, poate rochia cea mai frumoasa pe c are 0 imbracase vreodatiL Expresia fetei ei nu era nici vesela, nici trista, ci obiectiv ~tiutoare ~i cunosditoare, fara nici cea mai mica reactie emotionaUi, d e parca s-ar fi aflat dincolo de negura afectelor. ~tiam ca nu era ea, ci 0 imag ine compusa de ea sau detenninata de ea pentru mine. Continea il1ceputul relatic i noastre, evenimentele din timpul eelor cincizeci ~i trei de ani ai casniciei n oastre, precum ~i sfir~itul vietii ei. In fata unei asemenea totalitati ramii fa ni glas, caci de-abia de 0 poti cuprinde Cll mintea. Obiectivitatea traWl de min e In acest vis ~i in viziuni tine de individuatia savirqita. Fa iilseamna 0 desp rindere de evaluarl ~i de ceca ce numim atasament afectiv. In general, acordam 0 mare importanta ata~amentului afectiv. Daf acesta tot mai contine proiectii, ~i de trebuie Iuate inapoi pentru a ajunge la noi In~ine ~i la obiectivitate. Rela tiile afective SL.'1t relutH de dorintkl 9i cerere, impovarate de(constnngere ;; i lipsa de libertate; a~teptam ceva de 1a ceElIah, .iat,aceasta, ceHUalt ~i noi

inqine ne pierdem 300

libertatea. Cunoa1?terea obiectiva zace Indaratul relatiilor afective; ea pare a fi misterul central. Abia ca face posibila coniunctio real~1. Dupa boaUi iDcepu pentm mine 0 perioada rodoidi de munca. Multe din lucrarile mek importante au l uat n~tere abia dupa aceea. Cunoa~terea sau intuitia sfir~itului tuturor lucruri lor mi-au dat curajul unor formula.ri noi. N-am mai incercat S8. impun propria-m i parere, ci m-am iDcredintat cursului gindurilor mele. problema dUDa alta au ve nit astfelinspre mine, s-au copt 9i au capatat forma. A mal rezultat un lucm din boala mea. A:; putea sa-l denumesc 0 afirmare, 0 acceptare a fiintei~ .. un "da" ne conditionat la acceptare a conditiilor ceea ce este, rara obiectii subjective. e xistemei, a93.eum Ie vad eu, ii93. cum Ie inteleg eu. E?i0 aeceptare a propriel mek flinte, a felulul cum sint pur ~i simplu. La inceputul bolji, am avut scntim entul di atitudinea mea ar fi fost gre~iHl ~i dl a~ fi fost deci lmrucitva eu in sumi responsabil pentru aecidentul avut. Dar clnd mergem pe calea individuatiei, cind ne traim viata, trebuie sa luam in ealenl ~i gre,;;eala, ahfel viata D-ar fi completa. Nu exista nid 0 garantie - in niei 0 clipa - di nu comitem 0 gre~ea Hi sau DU ajungem sa ne afHim in pericol de moarte. Putem eventual crede cii exi sta ~i un drum mal sigur. Dar acesta ar fi drumul moqilor. Atunei nu se mal inti mpla nimie sau, in oriee caz, nu ceea ce trebuie. Cine 0 ia pe drumul eel sigur este ca ~imort. Abia dupa boala am priceput cit de importanta este aceeptarea pr opriului destin. Caei in felul acesta exista un eu care nu da gre~ nid cind se i ntimpHi ceva de neil1teles. Un eu eare rezista, care supar!a adevarul ~i care fa ce fata lumii ~i destinului. Atunei, 0 infringere este totodata 0 victorie. Nimi c nu-i tulburat - niei in afara, niei inauntru; cael propria eontinuitate a tinu t piept t1uxului vietii ~i timpului. Or, asta se poate intimpla numai dad nu ne anlestecam cu indraznealii in intentiile destinului. Am realizat ~i ca trebuie s a acceptam gindurile, care se formeaza de la sine ih noi insine, ea pe eeva ce e xista realmente, dine010 de ariee evaluare. Categoriile de adevarat 9i fals sint , ce-i drept, mereu prezente, dar stau in planul a1 doilea, pentru di au un eara cter neob!igatoriu; caei prezenta gindurilor este mal importanta dedt aprecierea lor subieetiva. In calitatea lor de gi:uduri existente, niei judecatile nu sint insa de reprimat, cad fac 9i ele parte din expresia totalitatii. DIE S C H ti N

E 0 0 301 T FAMlllE 0 FAN

Despre viata de dincolo de rnoarte Ceea ce 0 sa va spun despre lumea cealalHi ~i despre 0 viata de dupa moarte cons ta numai din amintiri. Sint imagini ~i ginduri in mijlocul carora am trait ~i ca re m-au framintat. Intr-o oarecare privinta, fac parte ~i ele din fundamentul !u crarilor mele care nu sint, in definitiv, nimic altceva decit incercari tot rein noite de a da un raspuns Ia intrebarea Iegata de interferenta dintre lumea de ai ci ~i lumea de dincolo, dintre "aici" si "dincolo". Dar eu n-am scris niciodata expressis verbis despre 0 viata de dincolo de moarte; ciki atunci ar fi trebuit sa-mi dovedesc ideile, si asta n-am cum. Ei bine, 0 sa mi Ie exprim aici. Nici a cum nu pot face insa mai muIt decit sa spun pove~ti pe acest subiect, sa "mitolo gizez". Poate di este nevoie de apropierea mortii pentm a dobindi libertatea nec esara spre a proceda astfel. Nu pot afirma nici ca-mi doresc, nici d. nu-mi dore sc sa ayem 0 viata dincolo de moarte si nici n-a~ vrea sa cultiy asemenea idei; dar, pentm a-i da adevarului cuvintul, trebuie sa constat ca, fara dorinta si fa ra concursul meu, astfel de ginduri imi dau tircoale. Nu stiu dacii sint adevara te ori false, dar ~tiu cii sint prezente si cii pot fi exprimate, in caz d. nu I e reprim dintr-o prejudecata sau aIta. Ideile preconcepute impiedicii insa ~i ya tama manifestarea plenara a vietii psihice, pe care 0 cunosc mult prea putin ca s-o pot corecta printr-o cunoa~tere superioara. In ultimul timp, ratiunea critic a a eliminat, pare-se, pe llnga multe alte reprezentari mitice, ~i ideea vietii de dupa moarte. Acest lucru a fost posibil numai din cauza ca oamenii din ziua de azi se identificii indeobste exclusiv cu con~tiinta lor ~i isi imagineaza ca sint doar ceea ce stiu ei despre sine. Oricine are chiar ;;i numai 0 vaga idee d espre psihologie i~i poate cia u~or seama cit de ingradita este aceasta cunoa~te re. Rationalismul si doctrinarismul sint bolile epocii noastre; ele pretind cii ~tiu tot. Se vor mai descoperi 302

insa multe pe care astazi Ie consideram, din punctul nostru limitat de vedere, a fi imposibile. Notiunile noastre de spatiu ~i timp au doar 0 valabilitate aprox imativa ~i de aceea lasa deschis un dmp larg de devieri relative ~i absolute. Ti nind cont de astfel de posibilitati, acord 0 atentie deosebita miturilor ciudate ale sufletului ~i observ ceea ce mi se intimpla, indiferent daca se potrive~te sau nu cu ipotezele mele teoretice. Din nefericire, In ziua de azi latura mitica a omului este de cele mai multe ori nedreptatita. EI nu mai poate nascoei pove~ ti. Pierde astfel mult; ciici este important ~i salutar sa se vorbeasca ~i despr e lucruri pe care mintea nu Ie poate cuprinde. Este ca 0 poveste buna cu fantome , pe care 0 ascultam stind la foc in fata caminului ~i tragind din pipa. Nu ~tim ce inseamna "in realitate" miturile sau pove~tile des pre 0 viata de dupa moart e sau ce fel de realitate zace indaratul lor. Nu putem deteeta daca mai au vreo valabilitate dincolo de valoarea lor ea proiectii antropomOlfe. Ar trebui, event ual, sa aceeptam clar ca nu exista niei 0 posibilitate de a obtine 0 certitudine asupra unor lucruri care depasesc iDtelegerea no astra. Nici nu ne putem imagin a a aha lume cu ni5te conditii ell totul diferite, deoarece traim intr-o lume an ume, care a contribuit la constituirea 5i modelarea spiritului nostru ~i a premi selor noastre psihiee. Prin struetura noastra innascuta sintem strict limitati ~ j deci legati cu fiinta ~i gindirea noastra de aceasta lume a DO astra. Omul mit ic revendicii, ce-i drept, 0 "trecere dincolo de aceasta", dar omul raspuDzator ~tiintific nu poate cODsimti. Pentru ratiune, "mitologizarea" este 0 speculatie sterila; pentru suflet ~i afectivitate, ea inseamna 1'ns3. 0 activitate vitala s alutara; ea confera existentei 0 striilueire la care ll-am dori sa renuntam. Nic i nu avem motivesuficiente ea s-o facem. Parapsihologia vede a dovada valabila ~ tiintific pentru CODtinuarea vietii dupa moarte in aceea ca un defunct se manife sta - fie ca fantoma, fie prin intermediul unui mediu - ~i comunica lucruri pe c are nu Ie ~tiuse dedt el. Chiar dadi exista astfel de cazuri confirmate, ramiD d eschise intrebarile dadi fantoma sau vocea smt identice ell mortul sau sint 0 pr oiectie psihica ~i dadi cele spuse provin ell adevarat de la cel decedat sau izv orase din cuno~tintele prezente in inconstient.1 i Referitor la "cunoa~terea absoluta" din incon~tient, cf. C. G. Jung, Sincro

nicitatea ca principiu al relariilor acauwle, in Ges. Wake \lllI, 1967 (n. ed. germ.).

In ciuda tuturor reflectiiIor rationale care pledeaza impotriva unei certitudini in acest domeniu, nu avem voie sa uitam ceva: pentru majoritatea oamenilor inse amna foarte mult sa poata presupune ca, dincolo de existenta actuala, viata lor are 0 continuitate nedefinitii Atunci trioiiescmai rezonabil, le e mai bine ~i s int mai lini~titi. Au secole intregi in fa~a, au la dispozitie 0 perioada de tim p inimaginabila! Ce rost are atunci aceasta haituialil. absurda ? Desigur, asIa nu se aplidi oricui. Exista aameni care nu simt nici un fel de nevoie de nemurir e si care se gindesc CD groaza ca ar trehui sa sada zece mii de ani pe un nor si sa cinte la harpa! Mai sint destui carora viap Ie-a jucat niste feste adt de mi te sau care resimt 0 asemenea sila In fata propriei existente, Incit un st1r~it absolut Ie pare mai bun decit arice continuare. Insa In majoritatea cazurilor, p roblema imartalitatii este asa stringenta, imediata si de neinlaturat, incit tre buie riscata Incercarea de a ne forma 0 conceptie pe aceasta tema. Dar -cum? Ipo teza mea este ca 0 putem face eu ajutorul aluziil()I .. d indiciilor pe care ni Ie trimite inconstientul, de exempiu in vise. Adesea ne lmpotrivim ideii de a lu a in serias indicatiilc incom;tientului, intrudt slntem convinsi de imposibiiita tea dc J. se raspunde Ia lntrebare. Acestui scepticism u~or de lDteles eu Ii opu n urmatoarele reflectii: Daca nu pot 9ti un Iucm trebuie sa renunt 1a el ca prob lema intelectuaIa. Nu stiu din ce cauza s-a format universul si n-o s-o ~tiu nic iodata. Asa ca tTebuie sa renunt sa fac din aceasta problema una ~tiintifica sau inteJectual3.. Dar daca mi se ofera 0 idee despre asta - de pilda din vise sau din traditii mitice - atunci Vieau s-o re~in. Trebuie ~;i sa lndraznesc S3.-111i fonnez 0 conceptie, chiar daca va ramIne pentru totdeauna 0 ipoteza si ~tiu ca nu poate fi demonstrata. Omul trebuie sa poata dovedi ca a fikut tot ce i-a stat in puteri spre a-si forma 0 conceptie des pre viata de dupil moarte on spre a-s 1 erea 0 imagine - chiar dad asta ar lllsemna sa-si marturiseasca neputinta. Cin e nu procedeaziJ. asa are de pierdut Cad ansamblul de Intrebari care i se pun es te mo~tenirea straveche a omenilii, un arhetip, bogat in viata secretiJ.,care ar don sa se adauge vietii noastre, spre a 0 intregi. Ratiunea ne impune limite mu It prea inguste si ne lndeamna sa traim numai ceea ce este cunoscut - ~i chiar s i aceasta ell restrictii - lntr-un cadru cunoscut, ca ~i cum am cunoaste extinde rea reala a vietii! De fapt, traim zi de zi muIt peste Iimitele constiintei noas tre; rara stiinta noastrii, viata inconstientului participa 9i ea la a noastra.

Cu cYtratiunea critica 304

predomina mai mult, eu atit mai saradi devine via~a; dar cu elt sintem capabili sa con~tientizam mai mult incon~tient ~i mai mult mit, eu atlt integram mal mult a viata. Ratiunea supraestimata are comun ell statu] absolutist faptul ca sub do minatia sa individul sarace~te. Inconstientul ne da 0 sansa, comunicindu-ne ceva sau oferindu-ne aluzii plastice. EI este in stare sa ne comunice uneori lucruri pe care, cu oricita logica, nu Ie putem ~ti. Gfndi~i-va la fenomene de sineroni citate, Ia vise premonitorii si presimtiri! Intr-o zi ma intoreeam acasa de la B ollingen. Era pe vremea celui de-al doilea razooi mondial. Aveam cu mine 0 carte , dar nu puteam citi, diel fn c1ipa in care trenul s-a pus in miscare, m-a asalt at imaginea unui om care se ineaca. Era amintirea unui accident ce avusese loc i h timpul serviciului meu militar. eft a durat dilatOlia, n-am reusit sa ma elibe rez de acea imagine. M-am gindit nelinistit: "Oare ce s-o fi intimplat? 0 fi fos t vreun accident?" La Erlenbach am coborft din tren ~i m-am indreptat spre easa, urmant in eontinuare de aceasta amintire ~i ingrijorat. In gradina se af1au cop iil celei de-a doua dintre fiicele mele. Ea locuia ell familia ei la noi, de dnd , din cauza razboiului, parasise Pari suI ~i se Intorsese in Elve(ia. Toti copii i pareau nauci si cind i-am intrebat ce se iDtlmplase mi-au povestit: Adrian, ce l mai mie pe atunci, c3.zuse in apa ill locul unde tineam barca. E destul de adf ne acolo 'ii, cum nu stia sa inoate, era sa se inece. Fratele lui mai mare II aj utase sa iasa din apa. Scena avusese loc exact in timp ce ma napadise in tren ac ea amintire. Deci inconstientul imi fikuse un semn. De ce sa nu-mi poata da atun ci informatii ~i des pre altele? Am trecut prin eeva asemanator inaintea mortii cuiva din familia sotiei mele. Am visat atunci ca patul so~iei mele ar fi fast o groapa adinca si cu pere!i zidi~i. Era un mormint ~i iti crea intrucitva 0 senz atie de antic. Am auzit deodata un oftat adine, fiiptura care semana cu so~ia ca Si cum cineva Si-ar fi dat duhul. mea se ridid. din groapa ~i disparu plutind i n v3.zduh. Purta un vesmint alb, in care erau tesute ni~te semne negre ciudate. M-am trezit, am trezit-o Si pe sotia mea ~i m-am uitat Ia ceas. Era ora trei dim ineata, Visul era atlt de straniu, incit m-am gindit pe data ca ar putea indica moartea euiva. La sapte am fost in~tiin~ati ca o veri$oara a nevestei mele muris e Ia ora trei! Adesea este vorba numai despre 0 premonitie, nu insa despre o cun oastere anticipata. Tot asa am avut la un moment dat un vis

in care participam la un garden party. Am zarit-o pe sora mea, ceea ce ma mira f oarte tare, caci murise cu citiva ani in urma. Era de fata ~i un prieten al meu decedat. Ceilalti invitati erau cuno~tinte care inca traiau. Sora mea se afla in compania unei doamne pe care 0 ~tiam foarte bine ~i inca din vis am tras conc1u zia ca era probabil atinsa de suflul mortii. "E deja marcata", m-am gindit. In v is, ~tiam cine era ~i ca locuia la Base!. Ond m-am trezit, nu mi-am mai putut am inti des pre cine era vorba, oridt efort am facut, dqi aveam intregul vis viu ~i clar in fata ochilor. Am trecut ill revista toti cunoscutii din Basel, fiind in acela~i timp atent daca imaginea vreunuia trezea in mine vreo rezonanta, imi ev oca vreo amintire. Nimic! Clteva saptamini mai tlrziu am primit vestea accidentu lui mortal al unei doamne cu care eram prieten. Am ~tiut imediat: ea era cea pe care 0 vazusem in vis, dar pe care il-O putusem identifica. Imi aminteam de ea f oarte clar ~i cu multe detalii, caci fusese 0 perioada mai lunga, pina ell un an inainte de moarte, pacienta mea. In incercarea de a-mi evoca persoana din vis, tocmai imaginea ei nu aparuse in lungul ~ir al cuno~timelor mele din Basel, de~i ar fi trebuit, dupa toate probabilitatile, sa se afle chiar printre primele. Ci nd treci prin asemenea experieme capeti un oarecare respect fata de posibilitati le ~i capacitatile incon~tientului. Trebuie doar sa-ti pastrezi spiritul critic ~i sa ~tii ca astfel de "comunicari" pot avea intotdeauna ~i 0 semnifieatie subi ectivii Pot sa corespunda realiti'itii sau nu. Eu am invatat totu~i ca acele con ceptii pe care Ie-am putut dobindi pe baza unor asemenea indicii ale incon~tient ului mi-au adus lamuriri ~i mi-au deschis perspective asupra unor tilcuri noi. B ineinteles cii nu voi scrie pe aceasta tema 0 Carte a revelatiilor, ci voi recun oa~te ca am un "mit" care-mi treze~te interesul ~i ma determina sa aprofundez pr oblema. Miturile sint formele cele mai timpurii ale ~tiintei. Clnd vorbesc despr e lucrurile de dincolo de moarte, procedez astfel, impins de 0 emotie launtrica ~i nu pot face nimic mai mult dedt sa povestesc vise ~i mituri pe acest subiect. Fire~te ca se poate obiecta inca de la bun inceput di miturile ~i visele despre 0 continuitate a vietii dupa moarte sint exclusiv fantezii compensatorii ineren te naturii noastre --,- tot ce-i viata dorqte etemitate. Impotriva acestei obieq ii n-am alt argument dedt insu~i mitul. 306

Oricum, exista ~i indicii di eel putin 0 parte a psihicului nu este supusa legil or spatiului ~i timpului. Dovada ~tiintifica in acest sens a fost adusa de eunos cutele incercari ale lui Rhine!. Pe IInga nenumarate cazuri de premonitii sponta ne, perceptii nonspatiale ~i altele asemenea, in legatura eu care v-am relatat e xemple din viata mea, ele aduc dovada ca psihicul functioneaza uneori dincolo de legea cauzalii spatio-temporaIa. De aici rezulta ca reprezentarile noastre de s patiu :)i timp, deci ~i de cauzalitate, sint incomplete. a imagine completa a lu mii ar trebui chiar, ca sa zic a~a, largita cu 0 aWi dimeniune; abia atunci, tot alitatea fenomenelor ar putea fi explieata omogen. De aceea, rationali~tii insis ta ~i astazi ca nu exista experiente parapsihologice; cad ar fi fatale conceptie i lor des pre Iume. Daca insa se produc asemenea fenomene, imaginea rationalista a universului este invalidata, fiind incompleta. Atunci, posibilitatea unei alt e realitati cu alte valori, aflata indaratul aparentelor, devine a problema de n econtestat ~i trebuie sa tinem eont de faptul ca Iumea noastdi eu timp, spatiu ~ i cauzalitate se raporteaza Ia 0 alta ordine a lucrurilor, care sta in spatele e i sau sub ea ~i in care nici "aiei ~i acolo", nici "mai devreme ~i mai tirziu" n u sint esentiale. Nu vad nici a posibilitate de a contesta ca cel putin a parte a existentei noastre psihice se caracterizeaza printr-o relativitate a spatiului ~i timpului. a data cu i'ndepartarea de con~tiinta, aceasta relativitate pare s a se amplifiee piil9. la a iloilspatialitate ~i 0 atemporalitate absolute. Nu nu mai visele mele proprii, ci ~i cele ale altora imi formara, revizuira sau eonfir mara ocazional conceptiile despre a viata dincolo de moarte. De 0 insemnatate de osebita fu visul pe care a eleva de-a mea, a femeie de aproape ~aizeci de ani, i l avu cu vreo doua luni inainte de moarte: Ajungea in lumea de dincolo. Acolo se afla a clasa, In a carei banca din fata ~edeau prietenele ei decedate. Domnea 0 atmosfera de a~teptare generali:i. Privi in jur dupa un profesor sau vorbitor, dar nu descoperi pe nimeni. I se dadu a intelege ea ea insa:)i era vorbitoarea, cad toti defunctii ar trebui sa prezinte imediat dupa moarte un rap art asupra e xperientei lor generale de viatiL Pe morti Ii interesa In mod deosebit experient a pe care raposatii 0 aduceau cu ei, a9a ca :)i cum faptele 1 J. B. Rhine, Duke University, Durham, S.U.A., a dovedit prin experimentele sal e eu car1;i de joe eapacitatea omului de a avea percep\ii extrasenzoriale (A. 1.

).

~i evolutiile ee avusesera lac in viata paminteasca ar fj fost evenimentele deci sive. In ariee caz, visul relateaza des pre 0 audientil foarte neobi~nuita, care eu greu ar putea gasi ega! pe pamim: se manifesta un interes arzator pentru rez ultatul psihologic final al unei vieti omene~ti care, dupa felul nostru de a jud eea, nu are nimk remarcabil, cum nu are niei concluzia ee ar putea fi trasa de-a eolo. Dar daca "publicul" se afla intr-un nontimp relativ, unde "desfa~urare", " eveniment", "dezvoltare" au devenit notiunl discutabile, atunci s-ar putea inter esa in mod special tocmai de ceea ce Iui ii lipse~te in starea in care se gasest e. In perioada cind~avu 'lac visul, femei! Ii era frica de moarte ~i voia, pe ci t posibil, sa tina aeeasta eventualitate elt mai departe de gindirea ei eon~tien ta. Dar un "interes" de seama a1 omului cind imbatrine~te II eonstituie toemai f amiJiarizarea Iui eu pasibilitatea martii. Omului i se pune un ansamblu de Intle biiri imperioase ~i el ar trebui sa raspunda la eIe. in acest scap, ar fi bine c a omul sa aiba un mit despre moarte, caci "ratiunea" nu-i amta nimie altceva ded t groapa intunecata in care \'3. eobori. Or, mitul ar putea oferi privirii sale alte imagini, despre viata in \ara mortilar, imagini care sa-l ajute ~i sa-I imb oga\easca. Dadl el creae in eIe sau dadlle aeorda m1kar ceva credit, atune! are la fel de :nulta ~re~t~te ~au se insala 10. feI d~ m~lt ca un~l care nu creae m ele. Insa In tlmp ce eel care neaga se mdreapta spre neant, eel care se lncrede in arhetlp merge pe urrne!e plna 1a moarte, Ce-i drept, amindoi plutesc in incer titudine, uuul merge Illsa impotriva instinctului s:h, eeliJJalt ell el, ceea ce Inseamna 0 diferenta 5i un avantaj eonsiderabil in favoarea eelui din urrna. ,$ i fapturile inconstientu1ui sint "neinformate" 5i au nevoie de OIn sau de contac tul ell con$tjjnta~ spre a dobindi ~;cuno~tinte". Clnd am inceput sa lucrez eu S alofD.eei 91cea a Iui Eliahu, a~a cum aparusera in imaginatia , au jucat un rol important. Apo! au trecut in secund, dar dupa circa dOl ani au reaparut. Spre ma rea n1ea ujfnire~ erau complet neschinl-bari; vorbcau ~i actionau de parca. 1'11 f8.stimpul scurs nu s-ar fi i'ntlmplat absolut nimie. 5?itotu~i, in viata mea s e p~;trec:us lucrurile cele Inai incredibile. A trebu.it~ co. sa zic a9a~ 5-0 ia u de la Iflceput ~i i V. pp. 189-190 (il. t.).

sa Ie explic ~i povestesc tGtu!, ceea ce m-a mirat atunci roarte tare. Abia mal tJrziu am inteles ee se intimplase: eel dol se scurundasera intre timp in incons ,tient s,l in ei fns,is,i- s-ar putea spune la fel de bine: in atemporalitate. R amasesera Tara contact Cll euI s,i circumstamele sale sehimbatoare, ignorind ast feI ce se petrecuse ill lumea cons,tiintcL inca de timpuriu am simtit trebuia sa instruicsc personajele incons,tientului sau "spiriteJe defunqiIor", care deseor i de abia pot fi deosebite de cle. Am trait asta pentru prima data in timpul unu i tur ell bicicleta prin nordul Italiei, pe care I-am facut in 1911 eu un priete n. In drum spre casa am ajuns de la Pavia la Arona, in parte a de jos a lacului Maggiore, :;;iam innoptat acolo. Intentionam s-o luam de-a lungullacnlui :;;1 ap oi prin Tessin pin a la Faido. De acolo voiam sa ne suim in tren spre ZUrich. Da r la Arona am avut un vis care ne-a dat planurile peste cap. In vis ma gasearn i n mijlocul unei adunari de spirite ilustre din veacurile trecute Si traiam un se ntiment asemanator celui avut mai tirziu rata de "stramosii Hustri", care se afl au: in piatra neagra din viziunea mea din 1944. DiscLltia se purta in latineste. Un damn eu 0 peruca lunga mi se adresa s,i imi puse a intrebare dificila, de al carei eontirmt nu mi-am mai putut aduce aminte dupa ce ffj-am trezit. L-arn int eles, 1:ns5. u stapineam latina sufin dent de bine spre a-I raspunde in aceasta limbS., ceea ce m-a facut sa ma simt atlt de jenat ;;i de rus,inat, incH emotia ill-a trezit din d SOlTill. Chiar in aeel moment mi-a venit in minte studiul la care lucram pe-atunci, Tran. ~formiiri ~i simboluri ale libidoului, s,i am avut un sentiment atit de putemic de inferioritate din cauza Intrebarii la care nu raspunsesem, ind! am luat imedi at trenul spre casa, pentru a ma apuca de lucru. Mi-ar fi fast imposibil sa cont inuu turul en bicicleta, cSxuia sa-i sacrific inca trei ziie. Trebuia v v v ." , sa ucrez! ca so. gasesc raspunsuL Abia rl1ult rnai tlfziu 8Hllnreles ,"'isul ~ireactia ITlea: Dornnul ell peruca lunga era un fel de "spirit al strabunilor sau al martilar" care-mi a dresase mle intrebarile lui, iar eu un :;;tiam sa raspund 1a ele! Era prea devre

me dtunci, ilU ajunsesem inca atit de departe; dar aveam 0 presimtire ca prin mu nca la caftea mea voi da faspuns la intrebarea care mi se pusese. Ea Imi era pus a de stramo~ii ITlei spirituali in speranta ca var In\1ata lucruri pe care TIU I e putusera afla pe vren1ea lor, 0 data ce urmau sa fie create abia in secolole u lterioare. I)aca Intrebare ~ifaspuns ar fi existat din309

totdeauna, atunci n-ar fi fost nicideeum nevoie de eforturile mele, diei totuI a r fi putut fi cautat ~i gasit in oriee alt veae. E drept d in natura pare sa fie prezenta 0 eunoa~tere nelimitata, dar ea nu poate fi sesizata de eon~tiinta ded t atunei dnd conditiile temporale sint prop ice. Se intimpla probabil ea in sufl etul individului: EI poate purta ani in ~ir cu sine presimtirea a ceva, devine i nsa eu adevarat con~tient de acest ceva abia mai tirziu, intr-un anume moment al vietii. Cind am scris, ulterior, Septem SernlOnes ad Martz/os, tot moftii au fo st cei care mi-au adresat intrebarile hotaritoare. Ei veneau - a~a spuneau - ina poi de la Ierusalim, pentru ca acolo "n-au gasit ce-au dutat". Asta m-a mirat at unci foarte tare; caci in opinia traditionala, mortii sint eei care detin marea ~tiinta. Se emite parerea ea ei ar ~ti mult mai multe dedt noi, pentru ea doctri na erqtina presupune ca "dineolo" vom vedea luerurile "fata-n fata". Se pare ins a ca sufletele celor raposati ,,~tiu" numai ceea ee ~tiau in clip a mortii lor ~ i nimie in plus. De aiei, stradania lor de a piitrunde in viata spre a se impart a~i din ~tiinta oameniloL Adesea am senzatia ca s-ar afla chiar in spatele nostr u, a~teptind sa auda ce raspuns Ie vom da lor ~i pe care-l vom da destinului. Am impresia ca tot ce ii intereseaza este sa obtina raspunsuri la intrebarile lor de la cei In viata, adidi de la cei care Ie-au supravietuit ~i exista intr-o lum e in continua transformare. Mortii intreaba ca ~i cum omni~tiinta sau "omni~tiut ul" nu le-ar sta la dispozitie, ci acestea ar putea patrunde doar in sufletul ce lor vii - intr-un suflet prins in inehisoarea trupului. Spiritul celor vii pare de aceea a fi macar intr-un punct in avantaj fap. de cel al mortilor, ~i anume i n capacitatea de a dobindi cuno~tinfe clare ~i decisive. Lumea tridimensionala, in timp ~i spatiu, imi apare ca un sistem de coordonate: el este descompus aici in ordonata ~i abscisa, ceea ce "acolo", in nonspatialitate ~i atemporalitate, a r putea aparea ca imagine originara eu multe aspecte, poate ca un "nor de cunoa~ tere" difuz in jurul unui arhetip. Este insa nevoie de un sistem de coordonate p entru ca sa fie posibila 0 diferentiere a continuturilor distincte. 0 astfel de operatie ni se pare de neimaginat in starea unei omni~tiinte difuze sau a unei c onstiinte lipsite de subiect, fara determinare spatio-temporala. Cunoa~terea pre supune, ca ~i zamislirea, un contrast, un "aiei ~i acolo", un "sus ~i jos", un " inainte ~i dupa aceea". 310

Daca ar fi co. dupa moarte sa mai avem parte de 0 existenta con~tienta, atunci e o. ar continua sa mearga, din cite mi se pare mie, ill aceeo.~i directie co. ~i ceo. a con~tiintei omenirii, care are in fiecare epodi 0 limita superioara, dar deplaso.bila. Sint multi oameni care au riimas, in clipa mortii lor, nu numai in urma propriilor posibilitati, ci mai ales mult indaratul a ceea ce, in timpul v ietii lor, a fost con~tientizat de aIti oameni. De aici pretentia lor de a obtin e in moarte partea de con~tienta pe care n-au dobindit-o in viata. Am ajuns 10. aceasta conc1uzie analizind visele des pre defunqi. Am visat astfel odata ca miam vizitat un prieten care murise cu vreo paisprezece zile In urma. In timpul vi etii, nu cunoscuse altceva in afara unei conceptii conventionale despre lume ~i se impotmolise in aceasta atitudine iipsita de refleqie. Locuinta lui era situo. ta pe 0 colina, o.semanatoare dealului Ti.illinger de linga Basel. Acolo se afla un castel vechi, 0.1 carui zid circular inconjura o piateta cu 0 bisericuta ~i citeva cHidiri mai mici. Imi amintea de piata din apropierea castelului Rappersw il. Era toamniL Frunzele pomilor batrini capatasera nuante aurii ~i soarele blin d transfigura intreaga scena. Acolo ~edea prietenul meu 10. 0 masa cu fiica lui, care studiase 10. Zurich psihologia. ~tiam ca eo. ii dadea lamuririle necesare in psihologie. Era atit de fascinat de ceea ce auzea, inch m-a salutat doar dint r-o mi~care fugitiva a miinii, co. ~i cind mi-ar fi dat a intelege: "Nu ma deran ja!" Salutul era in acela~i timp un gest prin care-mi facea semn sa plec. Visul imi spuse ca el pesemne realiza acum, bineinteles intr-un mod pe care nu-l cuno~ tearn, realitatea existentei sale psihice, ceea ce in timpul vietii nu fusese ni ciodata in stare. in legatura cu imaginile acestui vis imi venira mai tlrziu in minte cuvintele: Anahoretii in scena finala Heilige Anachoreten gebirgaufverteil t...1 a partii a doua din Faust sint ginditi co.reprezentari a diferite etape de dezvoltare, care se cornpleteaza ~i se inalta reciproc. alta experiema a evolut iei sufletului dupa moarte am facut-o cind - cam 10. un an dupa moartea sotiei m ele - m-am trezit intr-o noapte brusc ~i am ~tiut ca fusesem 10. eo.in sudul Fra ntei, in Provence, ~i ca petrecuseram 0 zi intreaga impreuna. Hicea acolo o I Sjlnli anahore!i. risipiri, stlnd lntre prapastii, Goethe, Fallst II, actul Y,

"Munti cu prapastii", op. eit. (n. t.).

studii despre Graal. Faptul mi se pam semnificativ: caci ea murise rnainte de a~ i fi incheiat lucrarea pe aceasta tern!:!.. Explicatia pe planul subiectului ca anima mea inca nu terminase cu munca impusa ei - nu-mi spune nimic; fiindca e u ~tiu ca nu sint gata. Dar ideea ca sOfia mea continua sa lucreze ~i dupa moart e la dezvoltarea ei psihicaarice s-ar lntelege prin asta - mi se paru plina de t lic, a~a ca visul avu un efect lini'ititor asupra mea. Reprezentali de acest fel sint, fire~te, incorecte ~i dau 0 imagine insuficienta, ca un corp proiectat pe un plan sau ca, invers, construirea unei forme cu patru dimensiuni pomind de la un corp. Spre a se ilustra, ele se servesc de determinarile unci lumi tridimens ionale. Dupa cum matematica nu se teme sa creeze 0 expresie pentru raporturi car e depa~esc arice empirism, tot a~a tine de esenta unei fantezii disciplinate sa proiecteze imagini a ceea ce scapa intelegerii, dupa principii logice ~i pe baza unor date empirice, ca de pilda enunturile viselor. Metoda folosita este cca a "enuntului necesar", dupa cum I-am numit eu. Ea reprezinta principiul amplificar ii in interpretarea viselor, poate fi insa demonstrata cel mai u~or prin enuntur ile implicate in numerek intregi simple. Unu este, ca prima cifra, 0 unitate. El este insa ~i "unitatea", Unul, Atot-Unul, Unicul ~i Non-Doiul - nu un numeral, nu cuvintul ce denume~te un numar, ci 0 idee filozofica sau un arhetip ~i atribu t al Domnului, monada. Este desigur corect ca ratiunea omeneasdi face aceste enu nturi, dar ea e in acela~i timp determinata ~i legata de conceptia ei des pre Un u ~i implicatii1e sale. Nu sint, cu alte cuvinte, enunturi arbitrare, ci ele sln t determinate de esenta lui Unu ~i deci necesare. Aceeasi operatie logica s--ar putea efectua teoretic in legatura Cll tOi:'Jereprezentarile individuale ale cif relor ce urmeaza, dar se ajunge practic curind la sfir~it din cauza complicatiil or sporinde care devin de necuprins. Fiecare aha unitate aduce Cll sine propriet ati Si modifican nOlo Asa, de exemplu, 0 proprietate a cifrei patru este aceea d . ecuatiile de gradul patm mai pot fi Inca rezolvate, cele de gradul cind Insa, nu. Un "enunt necesar" dfrei palTUeste dcci ca e deopotriva punet culminant 9i t erminus al unei ureari prcmergatoare. IntrucYt cu fiecare aWl unitate apar una s au mai multe proprietati Doi de natura matematicii, enunfurile se compiica atl! de mult, indt nu mai pot fi formulate. 312

Seria infinita de D.urnere corespunde numaruJui infinit de faptmi individu3.le. EJ este compusa tot din indivizi, ~i proprietatile primilor ei zeee membri repre zinta deja - dad e sa reprezinte ceva - 0 cosmogenic a.bstracta derivata din mon adii. Proprietatile numerelor slnt 1m3 in acela~i timp proprieti1ti ale materiei ~i de aceea anumite ecuadi sint capabile sa anticipeze comportamentui materiel. A~ dori, din aceasta cauza, sa acord ~ialtor enunturi ale ratiunii noastre - In afara eelat matematice (care exista de la natura) posibilitatea de a indica dineolo de ele insele realitati nonpereeptibilc. Ma gindesc, de exemplu , 1a plasmuiri ale imaginatiei care se bueura de consensus omnium sau care se di sting printr-o mare free vema a ap"ritiei, precum ~i 1a motivele arhetipale. Exi sta ecuatii matematice despre care nu ~tim caror realit8_ti fizice Ie corespund; de asemenea, exista realit~W mitice despre care nu ~tim 1a Inceput ]3. ce reali tati psihice se refera. S-au gasit, de pildii, ecuatii care pun ordine in turbu) en\a gazelor fierbinti cu mult inainte ca acestea sa fi fost cercetate cu preciz ie; de un timp Si mai indelungat exista mitologeme care exprima desfasurarea anu mitor procese subliminale, dar pe care abia a<;tazi Ie putem recilnoa~te ca atar e. Gradu1 maxim de con~tienta care a fast deja atins undeva fonneaza, din cite m i se pare, limita superioara de cunoastere la care pot ajunge mortii. Pesemne ci 1 de aceea viat,a pamillteasca are 0 semnificatie atit de mare, iar ceea ce omul duce "dineola", atunci dnd moare, este asa de important. Numai aici, in viat,a terestril, uncle contrariile se ciocnesc, poate fi ridicat nivelul general a1 ca nstiint,ei. Asta pare a fi sarcina metafizica a omului, pe care lnsii. fad a "mi tolagiza", el n-o paate Indeplini dedt partial. Mitul e etapa intemiediara inevi tabila $1 indispensabila Intre incon~t.ient ~i cunoa~terea con~tient;i. Este sra bilit ca incon~tientul ~tie mal multe deci"t con~tiinta! dar ~tiinta sa este de 0 anume. factura~ 0 ~tiinta intru eterr:draie; de cele rnai multe. ori fara refe rire 1a "aici" ~i "ucum" ~i care nu tine cant de lirnbajul intelectului nostru. Nurn,ai daca Ie dam enunturilor sale- prilejul sa se arnplifice~ cum s-a aratat 111ai sus in exem.plul nUlnerelor~ ajunge in d0111e.niul

lrnelegerii proces se noastre ~i -';/On1 putea at'lL repet~i'lnt!"-unTIlod convingator ~ 1 '4 ~'.l- ~] a viselor. De aceea este un aspect nOLl. .,L\cest la fiecare analiza reu~ita de irnportailt sa nu avern p ar eri percepe

doctrinare preconcepute in legatura cu ceea ce afinna visele. De indatii ce frap eaza 0 anumita "monotonie a interpretarii" se ~tie di interpretarea a devenit do ctrinad, a~adar, nerodnica. Chiar daca nu este posibil sa se aduca. 0 dovada val abiUi a continuarii vietii sufletului dupa moarte, tot exista evenimente care da u de gindit. Eu Ie iau co. pe ni~te indicii, fad sa-mi asum cutezanta de a Ie at ribui valoare de cunoasteri. Intr-o noapte nu puteam donni ~i ma gindeam 10. moa rtea subita a unui prieten, care fusese mmonnintat in ziua precedenta. Moartea l ui ma preocupa adinc. Deodata am avut senzatia di s-ar fi aflat in camera. Era d e parca ar fi stat 10. pieioarele patului meu ~i mi-ar fi eerut sa merg cu el. N -am avut senzatia unei aparitii, ci 0 imagine vizuala interioad a lui, pe care m i-am explicat-o co. pe 0 'imaginatie. Dar a trebuit sa ma intreb cu toata franch etea: "Am vreo dovada ca este 0 imaginatie? Dar daca nu este? Daca prietenul meu chiar se afla aici, iar eu il iau drept un produs 0.1 fanteziei, n-ar fi asto. 0 nesimtire din partea mea?" A veam insa 10. fel de putin dovada ca statea in fa ta mea co. aparitie, deci in mod "real". Atunci mi-am spus: "Dovada sau nu ... i n loc sa-l explic doar co. pe 0 imaginatie, a~ putea 10. fel de bine sa-l accept co. aparitie ~i sa-i acord realitate macar cu titlu de proba." In clipa in care am gindit astfel, s-a indreptat spre u~a ~i mi-a facut semn sa-l unnez. Trebuia , co. sa zic a~a, sa iau parte 10. joc. Asta nu era insa prevazut! A~a ca a treb uit sa-mi repet argumentul. Abia dupa aceea I-am unnat in imaginatia mea. M-a co ndus afara din casa, in gradina, pc strada ~i in cele din unna 10. el acasa. (In realitate, casa lui era situata 10. 0 distanta de citeva sute de metri de a mea .) Am intra!. iar el m-a dus pina in camera so. de lucru. S-a suit pe un taburet ~i mi-a indicat a doua carte din cele cinci legate in ro~u care stateau pe raft ul 0.1 do ilea de sus. Apoi, viziunea inceta. Nu-i euno~team biblioteca ~i nu ~t iam ce carti avea. In plus, n-a~ fi putut descifra de jos titlurile volumelor pe care mi Ie aratase, caci erau plasate pe penultima etajera. Incidentul din vis mi se paru atit de straniu, incit a doua zi dimineata m-am dus 10. vaduva priete nului meu ~i i-am cerut pennisiunea sa ma uit dupa ceva prin biblioteca lui. ~i intr-adevar, sub raftul pe care-l vazusem in fantezia mea se afla un taburet ~i inca de departe am zarit cele cinci volume legate in ro~u. M-am urcat pe scaunel pentru a putea citi titlurile. Erau traduceri ale 314

romanelor lui Emile Zola; titlul celui de-al doilea volum era: Das Vermachtnis d er Totenl Confinutul mi se paru neinteresant, insa titlul era extrem de semnifica

tiv i'n legatura cu experienta pe care o traisem. Un alt eveniment care-mi dMu d e gindit se praduse i'naintea mortii mamei mele. Cid inceta din viata, eu ma afl am in Tessin. Vestea ma zgudui, mai ales c3. moartea ei veni pe nea~teptate. In noaptea dinaintea mortii ei, am avut un vis i'nspaimintator: Ma gaseam intr-o pa dure deasa ~i intunecoasa; printre copaci gigantici, ca de jungla, erau presarat e blocuri de stinc3. fantastice, uria~e. Era un peisaj eraic, preistoric. Deodat a am auzit un fluierat ascutit, care lncepu sa riisune prin univers. Genunchii m i se muiara de fridi. In tufi~uri se auzi un trosnet, ~i un cline-lup imens cu b otul cumplit cascat tisni de-acolo. ViIzindu-l, singele imi ingheta in vine. Se napusti pe linga mine, iar eu am ~tiut ca Vinatorul Salbatic ii poruncise sa-i a duca un am. 0 spaima de moarte m-a trezit din somn, iar in dimineata urmatoare a m primit vestea mortii mamei mele. Rareori m-a intors un vis atit de tare pe dos , ciki la 0 privire superficiaHi parea a spune ca diavolul 0 luase pe mama. Or, era de fapt Vinatorul Salbatic, "Grtinhtitl" - "cel cu palaria verde" -, care vi na cu lupii sai in acea noapte de ianuarie clnd bate foehnul. Era W odan, zeul s trabunilor alemanici, care 0 chema pe mama s1\.se alature adunarii stramosilor e i, Si anume in mod negativ armatei salbatice, dar pozitiv, raposatilor, acelor s a[ig Liit. Abia misionarii cre~tini au facut din \Vodan un diavol. El este in si ne un zeu important - un i\1ercur sau Hennes, cum au recunoscut ramanii in mod j ust; un spirit al naturii care s-a reintors la viata in figura lui Merlin din le genda Graalului si a devenit, ca spiritus mercurialis, arcanunz2-ul cautat al al chimistilor. Astfel, visul spune ca sufletul mamei mele a fost preluat in acel c ontext mai vast al sinelui, dincolo de aspectul crestin-moral, si anume in acea totalitate de natura si spirit care inglobeaza conflictul contrariilor. Am pleca t imediat spre casa Si, noaptea in tren, am resimtit 0 mare tristete, dar in adi ncul inimii nu puteam fi mihnit, Si asta dintr-un motiv ciudat: pe parcursul iDt regii calatorii am auzit 1 2 Titlul original este: Le Vee/t d'ulle Morte (n. t.). v. nota 1, p. 93 (n. t.).

nelncetat muzica de dans, rl'sete. ~i gaJ3~gie'voioasa ..ca ~i cun1 s-ar fi cele brat 0 nunta. Era In contrast izbitor fata de inlpresia CUillplita lasara de vis . AiGi rasunau muzica vese]:i de dans :;;irisete zglobii, a~a Cd mi-a fast impos ibil sa ma reculeg, ded1clndu-ma total tr1ste\ii. Tot mereu voia sa ma domine, d ar in clipa urn1atoare ma regaseam in mijlocul melodiilor vesele. Era un sentime nt de caldura :'Ii bucurie, pe de 0 parte. :;;ide spaima ~ijale. pc de alta - 0 alternare continua de contraste emoticnale, Contrastul se poate explica prin ace ea ca moartea este infilti:;;ata 0 data din punctul de vedere al eului $1de ceal alta data din perspectiva sufletului. In primul caz, ea apare ca a catastrofil, ca ~i cum for1;e rele $i nemiloase ar fi dipus un om. Caci moartea este 0 brutal itate cumplita - nu trebuie sa ne amagim in aceasta privintil - nu numai co. eve niment fizk, ci in primul rind ca LHml psihic; un om e smuh 'vietii si ceea ce r amine este 0 lini~te glaciaEi de maarte. Nu mai exista niei 0 speranta de a stab ili vreo relatie eu el, caei toate puntile au fost taiate. Gameni carora Ie-am f i dorit 0 viata lunga sint secera\i in floarea virstei, in timp ce altii, care n u sint buni de nimic, ajung Ia 0 virsta inaintata. Este 0 reaHtate cmnta pe care n-ar trebui sa ne-o tainuim. Brutalitatea si arbitrarul mortii pot invenina oam enii atit de tare, lodt sa traga de aid concluzia di nu exista un Dumnezeu milos tiv, nid dreptate sau bunatate. Dintr-un alt punet de vedere, moanea apare insa ca eveniment Imbucurator. Suh specie aeternitatis este 0 cununie, un mysterium c oniunctionis, Sufietul ajunge, ca sa ma exprirn usa, la jllmatatea care Ii lipsq te, el reaJizcaza totalitate8.. Pc sarcofagele grecesti, elementul de bucurie e reprezentat prin dansatoare, pe mormintele etrusce, prin ospete. Li!c moartea ca balistului pios Rabi Simon ben Iohai, prietenii sai au spus ca i~i serbeaza nunt a. ~i astazi, in anumite regiuni este traditie sa se organizeze de Ziua i'vlorti lor un "picnic" pc mmminte. Toate acestea exprima sentimentul ca moartea ar fi d e fapt 0 sarbiltGare a bucuriei. Cu citeva bni inainte de moarwa marnei, in sept ernbrie 1922, am a'vut un vis care mi-o prevestea, Era despre taHU rneu ~i ma im presion~l adlrico De la moartea deci din 1996~ nu~l !nai visasem niciodata. /~.c um lrni aparu iara~i l'ntr .. ~un 'vis~ eLl. ~i cum s~ar fi retnton~ dintr-o calatori e lnde:piirtatil.Ac~,..2ta iD.tinerit~i nu manifesta nici un tel de autoritate p

ate m.a. rVl~anl.Jus cu elll1 biblioteca A fast mea ~i iT} ,arn bucurat nespns sa af 1u ce .. se rnai i 316

o mare plikcre pentru mine saoi prezint sotia $i copiii mei, 53.-1 arat casa ~i siI-i relatez ce am mai fiient Intre timp 1i1ce am deveniL \1(dam sa-i povestr~s c ~i de cartea despre tipuril care-rni fusese publicata de curYnd. Dar mi-am dat imediat seama ca nu era posibil, Intrucit tata ",,,'ea un aei preocupat. Parco. sa vrea ceva de 10. mine. Am simtit-o clar, a$a ca am batut in retro.gere. Deod ata mi-a spus cil dorea sa ma consulte, pentru ca eram psiholog, $i anum;; In le gatura eu psihoIogia casniciei, M2i pregateam sa-i tin o prelegere mai lunga des pre complicatiile casatoriei, tiar atunci m-an1 tre-zit t~-am inteies cum trebui e ~\/isul,c~ici nu n1i-a trecut prin miDtc CPt. s-ar putea referi Ja rnoartea m. amei rnele. M-am Uimurit a.l)ia clnd a murit subit J'n ianuarie 1923. Casnicia paxintilor mei n-(1 fost G irg:oiaHi fericita, ci 0 proba de lilcerciJ. re a rifbdarii de muIte greuti!tL Amindoi au comis gTe,~e1i!etipice ffilJ.tor pe rechi casatorite. Din visul men. a~ fi pUEnt prevedea TIIOartea I11amei: dupa a absentS. de dou3.zee-i ~i ~ase ch:-ani, tata.! rneu se interesa in -vis la psiho log In legatud.l en vederile ~i cLm'o"~ti'lt c~ele :;:Ylui recente referitoare I a cOlTI.plisa reia cafii1e Cit~G,3reCt:: per.~tru e1 1,!CnlSe in. stare a sa at,ernrlorala nu achizitioa~a ca trebuia sa se adreseze celui In care:. 0 data ell schimbi3xile aduse de tirnp5 ar fi putut dobindi ni;~te puncte de 'vedere DoL Asa spuile visuL DacEl i-a~ fi In~eles sensul subiectiv a~ rnai fi putut~ fara multe; dar de ce l~an1 a'vut chiar inainte de IT10artea ITlarnei pe care nu anl p!'c1;irl1\it in niei un fel? ~~r~sul ra ad.entat clar spre tata de care Ina lega 0 simpatie e t . . , ' care se 8.UlnC1Se ell anll. problerna. In r.nod nase inf:)lTIlatii mai 1~n .. tc"cl1 i,:,':::on~tler:,u 1 "", '"" '1'"'n:-1re a re18tivl't"'i; ,l "alp' ~pa'o i ~ ~_ ,,"' c,~p ...

.,... . !.,i.~ . . ~~ ~ ,,1 lio-temporale~ surse rnal bune de infon

are ciecit con~tiin~a care J. .!.J. . . -''"''~ _ ' .. . _ dispune Dumai de S~'l1:w;rial:::, sIn tern redusi.

In ceea e-e de dupa moarte~ 1a aluziile insuficiente ale visu1-.J.l $1 a_he ITlartifestad Spollt~m'e ale incon~tiatrlbui entului. Bine"j'nteles a~a (' .. urn am" rnai spus, flU se Ii acestor indicii \/alGar .. ~ de cunoa~teri sau chiar de do'vezi. Eko; pot servi ins3, ca baze adcc\'~te unor arnplificari rnitice; ele of eTa intelecruh.li necesare care cerc~~teaz~~ acel. "\/ltalltatl1 sale D~C2'i de- p(jsibi.lit~Ati absolut

lurnea irrtenl]ediara a 1911 f:1n-pSlho! ogice fu:;;eB'..~ pubIicata In anul precedent, .: 1 lIT (fl. t.),

teZlel mltIce, atunci spiritul este amenintat de incremenire in doctrinarism. In vers, luarea in considerare a gerrnenilor mitici inseamna ~i un pericol pentru s piritele slabe ~i influentabile de a lua presentimentele drept moduri de cunoa~t ere ~i de a ipostazia fantasmele. Un mit deosebit de raspindit allumii de dincol o iI fonneaza ideile ~i imaginile despre reincarnare. Intr-o tara a carei cultur a spirituala este foarte diferentiati'i ~i mult mai veche decit a noastra, ~i an ume India, ideea reineamarii e la fel de natural a ca la noi aceea ca Dumnezeu a creat lumea sau d exista un spiritus rector. Indienii cultivati ~tiu ca noi nu gindim ca ei, dar nu Ie pasa. Corespunzator particularitatilor spirituale orient ale, succesiunea na~tere-moarte este giDdita ca 0 desfa~urare nesfir~ita, ca 0 r oata eterna care continua sa se iDvirteasca tara tel. Omul traie~te ~i dobinde~t e cunoa~tere, ~i moare, ~i 0 ia din nou de la inceput. Numai la Buddha iese Ia . iveaIa ideea unui tel, adica a depa~irii fiintei paminte~ti. Necesitatea mitid a omului occidental cere 0 imagine cvolutiva a lumii, cu fnceput ~i rei. Ea respi nge imaginea unci lumi eu inceput ~i sfir:jit pur ~i simplu, dupa cum nu aecepta niei conceptia unui ciclu static ctern, inchis in sine. In schimb, orientalul p are a putea tolera aceasta din urrna idee. In mod c1ar, nu existi un consens ref eritor la esenta lumii ~i, tot a~a. nici astronomii n-au putut didea pina acum d e acord in legaturii cu aeeasta problema. Occidentalului ii este insuportabila a bsurditatea unei Iumi exclusiv statice, el trebuie sa-i presupuna un sens. Orien talul nu are nevoie de aceasta presupunere, caci el 0 intruchipeazi'i. In timp c e primul vrea sa desavir~easca sensullumii, cel din urma tinde catre implinirea sensului in om ~i se dezbara de lume ~i existenta (Buddha). Eu a~ da dreptate am bilor; cad omul din Occident pare a fi mai cu seama extravertit, cel din Orient, mai cu seama introvertit. Primul proiecteaza sensul ~i il presupune in obiecte; celiilalt 11 simte in sine insu~i. Sensul este insa atit in exterior, cit ~i in interior. Nu se poate separa idee a de karma de cea a ren~sterii. Intrebarea de cisiva este dad acel karma al unni om este sau nu personal. In cazul in care coo rdonatele destinului eu care un om pa~e~te in viata reprezinta rezultatul unor a ctiuni ::;ireaJizari ale unor vieti anterioare, exista 0 continuitate personaEi. In celalalt 318

caz, un karma este intrucitva cuprins de catre 0 na~tere, a~a ca se incorporeaza din nou tara sa existe 0 continuitate personaEL Buddha a fost intrebat de doua ori de elevii lui daca acel karma al omului este personal sau nu. De ambele dati , a ocolit intrebarea ~i n-a intrat mai adinc in problema; ea nu ar contribui, a spus el, la eliberarea de iluzia fiintei. Buddha considera mai folositor ca dis cipolii sai sa mediteze asupra lanWlui nidana, ~i anume asupra na~terii, a vieti i, a batrinetii ~i a mortii, asupra cauzei ~i efectului evenimentelor dureroase. Nu ~tiu ce sa raspund la intrebarea daca acel karma pe care-I td-iiesc este rez ultatul vietilor mele anterioare sau mai degraba achizitia stramo~ilor mei, a ca ror mo~tenire se reune~te in mine. Sint eu 0 combinatie a vietilor strabunilor ~ i Ie intrupez din nou vietile? Am mai trait 0 data in trecut ca persoana anume ~ i am progresat atit de mult in acea viata indt sa pot incerca acum sa caut a sol utie? Nu ~tiu. Buddha a lasat intrebarea deschisa ~i imi vine sa presupun ca nie i el n-a ~tiut sa dea cu certitudine un raspuns. Mi-~ puteo. imagina foarte bine ca a~ fi trait in secolele tree ute ~i ca m-a~ fi lovit aeolo de intrebari la c are inca nu puteam raspunde; ca trebuia sa ma nasc din nou fiindca nu indeplinis em sarcina care mi se dMuse. Cind voi mmi, faptele mele ma vor urma - a~a imi in chipui cel putin. V oi aduce cu mine ceea ce am facut. Plna atunci se pune Insa problema sa nu ajung sa stau la sfir~itul vietii mele cu miinile goale. E ceea c e pare sa fi gindit ~i Buddha ciud a incercat sa-~i opreasca devii de la tot fel ul de specularii inutile. Este sensul existentei mele ca viata sa aiba sa-mi pun a 0 intrebare. Sau, invers: Eu insumi sint 0 intrebare adresata lumii, iar eu tr ebuie sa fumizez raspunsul meu, caci aItfel sint redus doar la raspunsul pe care mi-l va da lumea. Aceasta este sarcina suprapersonala a vietii mele ~i 0 realiz ez numai cu greu. Poate ca ea reprezinta ceva ce i-a preocupat inca pe strabunii mei, dar la care D-au putut raspunde. Gare de aceea sint impresionat de faptul ca finalul lui Faust nu contine 0 solutie? Sau de problema la care a quat Nietzs che: trairea dionisiaca ce pare a fi scapat omului cre~tin? Sau este acel W odan -Hermes nelini~tit al stramo~ilor mei alemanici ~i frand care-mi pune intrebari provocatoare? Sau Richard Wilhdm are dreptate cind presupune in gluma ca in viat a mea anterioara oi fi fost un chinez rebel care trebuie, ca pedeapsa, sa descop ere in Europa sufletul sau oriental? 319

Ce simt a fi un rezultat al vietilor strabunilor mei sau un karnza doblndit Intr -o Via\3,anterioara personala ar putea flla fel de bine un arhetip impersonaL ca re tine azi Intreaga lume sub tensiune ~i a pus in mod deosebit staplnire pe min e, ca de exemplu dezvoltarea seculara a triadei divine o:;iconfruntarea ei cu pr incipiul feminin, sau rilspunsul, care inca mai trebuie gas it, Ia intrebarea gn ostica a originii raului, cu alte cuvinte, ineompletitudinea imaginii cre~tine a di'vinitarii. Mil gindesc Si la posibilitatea ca prin realizarile individuale s a se nasca in lume 0 Intrebare la care se cere sa se gaseasca un raspuns, De exe mplu, fclul in eare,pun intrebarea ca o:;i ispunsul d meu o.r putea fi nesatisfi katoare. In aceste conditii, cineva care are karma al meu - adica eventual eu in sumi - af trebui sa se nascil din nou, pentru a cIa un raspuns mai eompleL De ac eea mi-a~ putea imagina cii nu ma voi na~te din nou atita timp cit lumea n-are n evoie de un faspuns ~i c8. a~ fi Indre-ptatit la mai multe sute de ani de lini:; ;te, pina sa fie iara~i ne'/oie de c1neva care se intereseaza de astfel de lucru ri 0i ar pUle a relua sarcina cu fo10s. i\m impresia ca ar putea fi in:;taurata acuD.~, penoL-lda Q de caIrn, pln3~la terrninarea prelucrarii rl1uncii deja reaJ izate. Problema despre kartna mi-a ranlas ob5cura, co. ~icea a rena~te1'ii perso nale sau a metempsihozei. Libera et V(lcua meilte 1, iau nota ell respect de pro fesiunea indiana de credinta lIT legatura eu rena~terea ~i privesc in jur, in lu mea expcrien\ei mek, spre a constata daca, ulldeva Si cum va, nu se produce ceva ce af putea eu adevarat indica relDcan1area. Fac binel'nTeles abstrac'~ie de ma rtu,~ riile, relatlv nurneroase la l1oi7 ale cnedjni;ei In relrlcarnare. Caei o credinta I1'ni demonstreaza numai fenornenul credintei~ nicidecum Insa realitate a continutului care face obiectul credintei. Acest continut trebuie sa mi se rev eleze empiric, in sine, pentru a fi acceptar. Pina "inultimii ani l1-am putut de scoperi nirnic convingalor in aceasta privinta, In cluda cu care in-arn lndrep~ rat spre respectbnll fennmen, Dar de cUI'lnd am obser-';,fat chiar la nline Insu mi un $ir de 'vise care, _ dup~1toate ap'c1.reritele, descriu procesul reinCaiTI arii la 0 personalitate decedata~ pe care 0 cunosc. j\.ilumite aspecte s-ar pute a uImari chiaf, eu 0 probabilitate ce nu,~i total de neglijat, plna In reaJitate a empirica. l...Jicloclata11-8.n1 Tnai observat sau auzlt nirnic aserrlanatol; a

~a cfi n-arn nici un fel de posibilita!i de comparatie. Observatia mea fiind dec i subiectiva 1 eu giudire Jibera ~i Jipsita de prejudecati 320 (n, LJ

~i singulara, ~ dori doar sa mentionez existenta ei, nu ~i continutul ei. Trebui e sa marturisesc insa ca dupa aceasta experienta privese problema reinearnarii e u oehi putin diferifi, fara a fi totu~i in masura sa sustin 0 anumita opinie. Da ca presupunem ca "aeolo" exista 0 eontinuare, atunei nu ne putem inehipui 0 alta forma de existenta decit eea psihidi, deoareee viata sufletului nu are nevoie n iei de spatiu, niei de timp. Existenta psihica, mai eu seama imaginile launtrice de care ne oeupam inca de pe aeum, furnizeaza materialul pentru toate speeulati ile mitiee des pre 0 viata de dineolo, iar pe aeeasta mi-o imaginez ca pe un mer s progresiv prin lumea imaginilor. Astfel, sufletul al' putea fi aeea existenta in care se gase~te "lumea de dineolo" sau "tarimul mortilor". Ineon~tientul ~i " tarimul mortilar" sint in aceasta privinta sinonime. Din punet de vedere psiholo gic, "viata in lumea de dineolo" apare ca 0 eontinuare eOl1seeventa a vietii psi hiee la batrinete. Cad a data eu inaintarea in virsta, cantemplarea, refleqia ~i imaginile launtriee joaca, in mod firesc, un TOItot mai mare: ... batdinii vO$t ri vise vor visa.] Aceasta presupune ins a ca sufletul biitrinilor nu s-a lignif icat sau pietrificat - sero medicina paratur cum mala per longas cOllvaluere mor as2. La batl'inete ineepem sa ne derulam amintirile in fata oehilor mintii ~i sa ne recunoa~tem, prin gindire, in imaginile interioare ~i exterioare ale treeutu lui. Este ea un stadiu preliminar sau ea 0 pregatire pentru 0 existenta in lumea de dincolo, dupa cum, in concepti a lui Platon, filozofia reprezinta 0 pregatir e intru moarte. Imaginile interioare ma impiedica sa ma pierd in retrospectiva p ersonala. Exista multi oameni batrini care se impotmolesc in amintirea eveniment elor exterioare. Ei ramin prizonierii aeestor amintiri, in timp ce retrospectiva , dad este reflect~ta ~i tradusa in imagini, inseamna un reeuler pour mieux saut er3. Ineere sa vad linia care, prin viata mea, a condus in lume ~i duee din nou afara din lume. In general, reprezentarile pe care ~i Ie fae oamenii despre lume a de dincolo sint determinate ~i de dorintele ~i prejudecatile lor. De aeeea, in majoritatea eazurilor, lumii de dineolo i se asoFapt. Sf. Apost. 2, 17 (II. t.) . Medicarnentu1 este preparat prea tlrziu, cind raul s-a fortificat prin timp md e1ungat (11. t.). 3 A se da inapoi pentru a sari mai bine (II. t.). 1 2

ciaza numai reprezentari luminoase. Dar asta nu mi se pare convingator. Nu-mi po t imagina ca dupa moarte aterizam pe 0 lncintatoare cimpie cu flori. Daca In lum ea de dincolo totul ar fi luminos ~i bun, ar trebui sa existe ~i 0 comunicare am icala lntre noi ~i tot felul de spirite fericite intru Domnul, ~i din starea pre natala ar putea sa vina lnspre noi efuziuni de frumusete ~i bunatate. Nici yorba insa de a~a ceva. De ce aceasta separare insurmontabila lntre cei morti ~i cei vii? Cel putin jumatate din relatarile asupra lntllnirilor cu spiritele mortilor vorbesc despre ni~te incidente lnfrico~atoare cu spirite sumbre, ~i este 0 regu la ca tarlmul mortilor sa manifeste 0 tacere glaciala, nepasatoare la durerea ce lor abandonati. Daca ascult glndurile care se formeaza in mine involuntar, atunc i lumea imi apare unitara intr-o masura mult prea mare ca sa mai poata exista un "dincolo", in care natura contrariilor sa lipseasca total. ~i acolo este "natur a" care, in felul ei, e a lui Dumnezeu. Lumea in care ajungem dupa moarte va fi mareata ~i teribila, a~a ca divinitatea ~i natura pe care 0 cunoa~tem. Nu-mi pot imagina nici ca suferinta ar lnceta cu totul. Ce-i drept, ceea ce am trait in v iziunile mele din 1944 - eliberarea de povara trupului ~i pel'Ceperea sensului m-a umplut de adinca fericire. Cu to ate acestea, ~i acolo domnea intunericul, ~i acolo am constatat 0 incetare ciudata a caldurii umane. Ginditi-va la stinca neagra la care am ajuns! Era intunecata ~i din granitul cel mai duro Ce lnseamna asta? Daca la baza creatiei n-ar exista nici 0 imper~ fectiune, nici un defect primordial, atunci de ce aceasta sete de a crea, de ce acest dor de ceea ce treb uie implinit? De ce acorda zeii 0 asemenea importanta omului ~i creatiei? Contin uarii ~antului nidana la infinit? Cind de fapt un ~uddha a opus iluziei dureroas e a existentei al sau quod non 1, iar omul cre~tin spera intr-un sfir~it apropia t allumii ? Mi se pare probabil ca ~i In lumea de dincolo sa existe anumite ingr adiri, ca sufletele mortilor sa descopere insa numai treptat unde se afla fronti erele starii eliberate. Exista undeva "acolo" 0 necesitate stringenta care condi tioneaza lumea ~i care vrea sa puna capat starii de "dincolo". Aceasta necesitat e creatoare va decide - a~a imi inchipui eu - ce suflete vor plonja din nou in n ~tere. Mi-a~ putea imagina ca anumite suflete simt starea existentei tridimensio nale ca fiind mai fericita decit cea a "ve~niciei". Dar 1

Nu este a~a (n. t.). 322

poate d. acest lucru depinde de cantitatea de completitudine sau incompletitudin e a existentei lor umane pe care au luat-o cu ei dincolo. Este po sibil ca 0 con tinuare a vietii tridimensionale sa nu mai aiba sens, 0 data ce sufletuJ a atios anumite stadii ale intelegerii; atunci, se poate ca sufletul sa nu mai trebuias ca sa se intoarca ~i o intelegere superioariI sa impiedice donnra de reincarnare . Sufletul ar disparea atunci din lumea tridimensiona1a ~i ar ajunge intr-o star e pe care budi~tii 0 desemneaza drept nirvana. Daca mai ramine insa un karma car e trebuie ispravit, sufletul cade din nou in lumea dorintelor ~i se intoarce in viata, procedind astfel poate chiar din convingerea ci'i mai este ceva de desavi r~it. In cazu1 meu, ceea ce mi-a provocat na~terea trebuie sa fi fost in pnmul r ind 0 sete pasionata de a intelege. Caci este elementul cel mai putemic a1 fiint ei mele. Aceasta pomire nesatioasa spre inte1egere ~i-a creat, ca sa zicem a~a, 0 con~tiinta, pentru a cunoa~te ce este ~i ce se intimpla ~i, pe deasupra, pentr u a descoperi reprezentari mitice, pomind de la aluziile slabe ale incognoscibil ului. Noi nu slntem nicidecum in stare sa dovedim ca ceva din noi se pastreaza i n veci. Putem cel mult sa spunem ca exist8. 0 anumita probabilitate ca ceva din psihicul nostru sa continue sa dainuie dincolo de moartea noastra fizica. ~tim l a fel de putin daca ceea ce continu~. sa existe este con~tient in sine. Daca se simte nevoia fonnani unei paren in aceasta chestiune, atunci s-ar putea lua even tual in considerare ceea ce s-a aflat din fenomenele psihice de disociere, de cl ivaj. In majontatea cazunlor in care se manifesta un complex scindat, aceasta ar e loc in fonna unei personalitati, ca ~i cum compJexul ar avea 0 con~tiinta de s ine. De aceea, de exemplu, vocile bolnavilor mintali sint personiflcate. M-am oc upat de fenomenul complexelor personificate inca in teza mea de doctorat. Ele ar putea fi invocate, daca vrem, in sprijinul unei continuitati a con~tiintei. In favoarea unei astfel de presupuneri pledeaza ~i observatiile uimitoare care se f ac in cazul unor le~inuri adinci dupa leziuni cerebrale acute ~i in cazul unar s tan grave de colaps. In ambele situatii se pot semnala, chiar ~i cind e yorba de cea mai profunda stare de incon~tienta, perceperi ale lumii exterioare, precum ~i train onince intense. Intrucit scoarta cerebrala a creierului mare, sediul co n~tiintei, este scoasa din circuit in timpul le~inului, astfel de fenomene ramin astazi inca fara explicatie. Ele pot fi 0 marturie in favoarea unei men323

tineri cel putin subiective a capacitatii con~tiintei, ehiar ~i in starea unei a parente incon~tiente. 1 Problema raportului dintre "omu] atemporal" , sinele ~i omul terestru in timp ~i spatiu ridica intrebari de cea mai mare dificultate. Do ua vise au aruncat 0 lumina asupra ei. Intr-unul avut in octombrie 1958 am zarit din easa mea doua discuri de metal stralucitor in fOffila de Ientile; ele zbura u pe deasupra casei, pe traiectorie curM, inspre lac. Erau doua O.z.N.-uri. Apoi , un alt corp se indrepta in zbor chiar spre mine: 0 lentil a perfect rotunda, c a obiectivu1 unui telescop. Se opri 0 clip a 1a a distanta de vreo patru-cinei s ute de metri, dupa care 'i~i continua imediat zborul. Indata dupa aceea sosi, zb urind prin aer, un aIt corp; un obiectiv cu 0 prelungire din metal care ducea la 0 cutie - 0 lanterna magid. Se opri in aer, la 0 departare de vreo ~aizeci-~apt ezeci de metri, ~i ma viza direct. M-am trezit, prada unui sentiment de mirare. Cufundat inca pe jumatate 'in vis. un gind imi treeu prin minte: "Noi credem mer eu ca O.Z.N.-urile sint proiectiile noastre. Acum se dovede~te ciI noi sintem pr oieqiile lor. Eu sint proiectat de catre lanterna magid sub forma Iui C. G. Jung . Dar cine minuie~te aparatul ?;; Mai visasem 0 data ceva despre relatia dintre sine ;;i eu. In acel vis avut demult ma aflam intr-o drumetie. Mergeam pc un dru m care trecea printr-un peisaj deluros, soarele batca, iar sub ochii mei se desc hidea, de jur-imprejur, 0 panorama larga. Deodata am ajuns la 0 capela mica, sit uata la marginea drumului. U~a era data de perete, a9a ca am intrat. Spre surpri nderea mea, pc altar nu se aflau nici vreo icoana a Maicii Domnului ~i niei vreu n crucifix, ci am remarcat numai un aranjament loral minunat. Apoi am vazut lnSa ca pe jos, inaintea altamlui, Cll rata spre mine, ~edea un yoghin - in pozitie l otus ~i cufundat in meditatie adinca. Privindu-l mai atent, am recunoscut ca ave a figura mea. M-am speriat ingrozitor 9i m-am trezit Cll gindul: "Aha, iata-l pe cel care ma ginde~te. Are un vis ~i acest vis sint eu." $tiam eli, atunci dnd s e treze~te, eu nu voi mai fi. Am avut acest vis dupa boala mea din 1944. EI repr ezinta 0 parabola: sinele meu se cufunda in meditatie, ca un yoghin, ca sa zic a ~a, 9i mediteaza la forma mea paminteasdi. S-ar putea 1 Cf. In acest sens Sincronicitatea ca principill al relatiilor aeal/zate, Werke VIfI, 1967, p. 563 s. urn1- (n. ed. germ.). In Ges.

spune ~i: el ia forma omeneasca, pentru a ajunge in existenta tridimensionala, c a ~i cum cineva ~i-ar pune haine de scafandru spre a plonja in mare. Sinele renu nta la existenta de dincolo, IUlnd o atitudine religioasa, indicata ~i de capela din imaginea onirica. EI poate trece, in forma terestra, prin experientele lumi i tridimensionale ~i poate face, printr-o con~tien~a mai mare, un pas inainte ca tre realizarea sa. Figura yoghinului ar reprezenta intr-o oarecare masura to tal itate a mea prenatala incon~tienta, iar Orientul indepartat - a~a cum adesea est e cazul in vise - 0 stare psihica straina noua, opusa con~tiintei. Asemenea lant emei magice, ~i meditatia yoghinului "proiecteaza" realitatea mea empiridi. De r egula, noi con~tientizam insa aceasta corelatie cauzala in sens invers: descoper im in produsele incon~tientului simboluri mandala, adicii figuri circulare ~i fi guri cuaternare1, care exprima totalitatea; iar daca vrem sa exprimam totalitate a, folosim tocmai astfel de figuri. Baza noastra este con~tiinta eului, un dmp l uminos, centrat pe punctul focal al eului ~i care constituie lumea no astra. Din acest punct privim la 0 lume obscura ~i enigmatica ~i nu ~tim in ce masura urme le ~i umbrele ei slnt determinate de con~tiinta noastra sau detin 0 realitate pr oprie. 0 privire superficiala se multume~te cu presupunerea cii urmele ~i umbrel e siDt cauzate de con~tiinta. Dar o observatie mai atenta arata ca, in general, imaginile incon~tientului nu sint produse ale con~tiintei. ci au propria lor rea litate ~i spontaneitate. Cu toate aces tea, !e considedim doar ca pe un fel de f enomene marginale. Ambele vise tind sa inverseze total raportul dintre con~tiint a eului i?i incon~tient ~i sa infati~eze incon~tientul ca pe creatorul persoanei empirice. Inversarea indica faptul ca, in viziunea "celeilalte parti", existent a noastra incon~tienta este cea real a, iar lumea no astra con~tienta reprezinta un fel de iluzie sau 0 realitate aparenta, fabricata cu un anume scop, ca un fe l de vis care, ~i el, pare a fi realitate atita timp cit ne gasim 1'nel. Este cl ar ca acest punct de vedere se asemuie~te mult eu concepti a orientala des pre l ume, in masura in care aceasta crede in majii.2 JV. In Glosar termenul ciia/ernitate (n. t.). l:.!ncertitudinea In a ~ti cui sau dimi "loc" ar trebui sa i se atribuie realitatea mai juease 0 data un ral in vi

a\a lui Jung: cind ~edea, copil fiind, pe piatra, juc:ndll-se eu glndul ca aceas ta ar spune sau ar fi "eu". Cf. ~i cunoscutul vis al :t1uturelui allui Tchuang-T si CA.J.),

Totalitatea inconstienta imi apare deci ca veritabilul spiritus rector al tuturo r fenomenelor biologice Si psihice. Ea tinde catre o realizare totala, asadar, l n cawl omului, catre 0 constientizare totala. Constientizarea e cultura 1n sensu l eel mai larg, Si cunoasterea de sine este deci esenta si inima acestui proces. Orientul atribuie indubitabil sinelui semnificatie "divina", si conform vechii conceptii crestine cunoasterea de sine este calea catre cunoasterea Domnului, ca tre cognitio Dei. ~~ Intrebarea hotari'toare pentru om e: Te raportezi sau nu la .-. infinit? Acesta este criteriul vietii sale. Numai daca stiu ca nemarginirea este esentialul, nu-mi fixez interesul pe futiliJill.i si pe lucruri care nu sl nt de 0 insemnatate decisiva. Daca nu stiu, atunci insist sa mi se recunoasca 0 anumita valoare in lume, din cauza unei insusiri sau a alteia pe care 0 concep c a pe 0 avere personala: talentul "meu" sau, eventual, frumusetea "mea". Cu cit o mul pune mai mult accent pe 0 posesiune falsa Si cu cit percepe mai putin ceea c e este esential, cu at1t mai nesatisfacatoare ii este viata. El se simte ingriid it pentru di are intentii ingradite, iar de aici rezulta invidie si gelozie. Dac a intelegem si simtim ca inca din timpul acestei vieti sintem legati de nemargin ire, dorintele si atitudinea se modifica. La urma urmei, noi valoram numai dator ita esentialului si daca nu avem asa ceva, viata este irosita. ~i in relatia cu semenul nostru e hotaritor daca nemarginirea se exprima in ea sau nu. Ating insa sentimentul de nemarginire numai daca am ca limita extremul. Limitarea cea mai mare a omului este sinele; el se manifesta in trairea lui: "Eu sint numai asla!" Doar constiinta limitarii mele celei mai ingusle in sinele meu se racordeaza la nelimitarea incons,tientului. In aceasta cons,tienta eu ma descopar a fi limita t s,ietem deopotriva, atit unul ell s,i celalalt. ~tiindu-ma unic in combinatia mea personal a, adica, in definitiv, limitat, am posibilitatea sa devin constien t s,i de nemarginire. Dar numai atunci. Intr-o epodi orientata exclusiv pe Eirgi rea spatiului de viatii si pe cresterea, a tout prix, a cunoas,terii rationale, exigenta suprema este aceea de a fi constienti de unicitatea si de limitarea noa stra. Unicitate si limitare sint sinonime. Fara ele nu exista 0 percepere a neli mitatului - si deci nu este posibilii nici constientizarea lui -, ei doar 0 iden titate iluzorie eu el, ee se manifesta in betia eifrelor mari si in puterea poli tica. 326

Epoca noastra a pus Intregul accent pe omul "de aici", dUelnd astfella 0 demoniz are a omului ~ia lumii lui. Aparitia dictatorilor ~i a Intregii mizerii pe care au adus-o cu ei provine de la faptul ca omului i-a fost rapit, prin miopia celor care se vor prea de~tepti, orice simt al "lumii de dincolo". EI a dizut, ca ~i ace~tia, victima incon~tientei. Caci misiunea omului ar fi, din contra, sa con~t ientizeze ceea ce provine 5i i se impune din incon~tient, In lac sa ramlna necon ~tient de acest continut sau identic cu el. In ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea con~tiinta. Pe elt putem disceme, unicul sens al existent ei umane este sa aprinda o lumina In tenebrele fiintei ca atare. Este chiar de p resupus ca, dupa cum incon~tientul aqioneaza asupra noastra, tot a~a e ~i el inf luentat, la rlndullui, de sporirea con~tiintei noastre.

Ginduri tirzii Pentru c1arificarea biografiei mele, refleqiile acestui capitol sint indispensab ile, de~i cititorului i-ar putea parea teoretice. Aceasta "teorie"] este insa a forma de existenta ce face parte din viata mea; ea reprezinta un mod de trai, 0 funqie la fel de necesara cum sint mincatul ~i bautul. I Remarcabilla cre~tinism este faptul ca anticipeaza prin doctrina sa a metamorfoz a in divinitate, deci a transform are istoridi de "partea cealalta". Aceasta are lac sub forma unui mit nou despre a sciziune in cer, indicata prima data in mit ul Creatiei, unde apare, sub aspect de ~arpe, un adversar al Creatorului care ii indeamna pe primii oameni la nesupunere, fiigaduindu-le 0 con~tienta sporita (s cientes bonum et malum2). Cel de-al doilea indiciu este ciiderea ingerilor, a in vadare "precipitata" a lumii oamenilor de catre continuturi incon~tiente. Ingeri i siut a specie singulara. Sint exact ceea ce sint ~i nu pot fi nimic altceva: I n sine fiinte fara suflet, care nu reprezinta altceva dedt gindurile ~i intuitii le Stapinului lor. In cazul ciiderii ingerilor, este yorba dcci exclusiv despre ingeri "rai". Ei declan~eaza efectul bine cunoscut al inflatiei, pe care il pute m observa ~i astazi in delirul dictatorilor: ingerii creeaza impreuna cu oamenii 0 rasa de uria~i care, in final, este gata sa devoreze ~i oamenii, dupa cum se relateaza in Cartea lui Enoh. 1 In sensul originar al grecescului thearfa, "aqiunea de contemplare, de observa re a lumii" sau al cuvintului german Weltanschauung (n. ed. engi.). 2 Care ~tie bine1e ~i raul (n. t.). 328

Treapta a treia ::;i decisiva a mitului estc insa chiar realizarea de sine a Iui Dumnezeu in forma omeneasca, ca 0 implinire a ideii din Vechiui Testament a cas atoriei divine :;;i a consecintelor ei. Inca din perioada erestinismului primiti v, ideea l'ncarnarii se o.mplifiease pina la conceptio. de Christlis in nobis "Cristos in noi". Totalitatea inconstienta p~ttrundea astfelin domeniul psihic a l experientei launtrice, conferind omului 0 intuitie a configuratiei lui totale. N-a fost un eveniment hotarltor doar Dentm am, ci si pentru Creator: In oehii c elor eliberati din tenebr~ EI s-a dezbar~t de insusirile Sale sumbre 9i a deveni t surmnul7l bonum, binele supremo Acest mit a ramas viu timp de un mileniu, neab atut, pina ce, in secolul al Xl-lea, au aparut primele semne ale unei tro.nsform ari ulterioare a constiintei. I De aici incolo s-au Inmultit simptomele neliniSt ii Si ale indoielii, pina ce, la sfirsitul celui de-al doilea mileniu, a inceput sa se contureze imaginea unei catastrofe universale, adica, mai intii, a unei a menintari a constiimei. Ea consta in fenomenul uriaSilor, Si anume al unui hybri s al constiintei: "Nimic nu e mai mare ca omul Si ale sale fapte." Caracterul de transcendenta al mitului crestin s-a pierdut Si, 0 data cu el, si conceptia cre ~tina asupra totalita.tii ce se fmpline~te in lumea de dineoio. Luminii Ii succe da umbra, eealalta fata a Creatorului. Aceasta dezvoltare i~i atinge apogeul in secolul XX. Acum, lumea crestina este realmente confruntata. cu principiul raulu i, si anume