Sunteți pe pagina 1din 1

MARINIMIE de Emil Garleanu n revrsat de zori, pe balt lumina face minuni.

Pe faa apei sclipise, ici, sfrmturi de oglinzi; colo, plci de oel; comori de galbeni ntre trestii. n nuferi, ca n nite potire plutitoare, curg raze de aur. n colb de argint d strlucire stufriului. Peste tot linite, neclintit, de rai. !ocost"rcul s#a sculat cu noaptea#n cap. $ intrat n balt. Pe picioarele lungi, subiri ca nite lugere, trupul lui se legna agale. %in c"nd n c"nd i ud pliscul; uneori se oprete de se uit, ispititor, n fundul apei, ca i cum ar fi dat peste ceva ce cuta demult. E rcoare i rcoarea l nc"nt. &u simte nici o alt dorin dec"t s#i scalde picioarele n unda rece care#i trimite fiori pn supt aripi. %eodat se oprete; ncordeaz g"tul i privete. Pe frunza unui nufr o broscu se bucur i ea de frumuseea i rcoarea dimineii. !"nd l#a vzut, biata broscu a ncremenit pe picioarele de dinapoi; cu oc'ii mari desc'ii, cat la cumplitul duman. n spaima ei l vede uria, cu capul ating"nd cerul, cu pliscul lung, larg, s soarb dintr#o dat balta i, dimpreun cu balta, pe ea. (nima i s#a oprit. i ateapt sf"ritul. !ocost"rcul o vede i nelege. %ar dimineaa e mrinimos. )#apoi i se pare at"t de mic, at"t de nensemnat aceast vietate a blii, c, de la o vreme, parc o pierde din oc'i n fundul apei i nici n#o mai zrete. *idic piciorul, o pete dispreuitor i trece, mre, mai departe. +roscuei nu#i vine s cread. ,ai st aa c"teva clipe. $poi, de bucurie, sare pe o alt frunz i ntr#un av"nt de recunotin, ea, cea dint"i, taie tcerea dimineii# .aac/