GABRIELA LUPSAN

COSMIN DARIESCU

DREPT ROMAN
(NOTE DE CURS)

2003

1

PLANUL CURSULUI

CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Definitia dreptului roman 1.2. Însemnatatea dreptului roman 1.3. Diviziunile dreptului roman 1.4. Periodizarea dreptului roman CAPITOLUL AL II-LEA. IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2.1. Definitia izvorului de drept 2.2. Obiceiul juridic 2.3. Legea 2.4. Edictele magistratilor judiciari 2.5. Senatus consultele 2.6. Constitutiile imperiale 2.7. Jurisprudenta CAPITOLUL AL III-LEA. ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA 3.1. Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum 3.2. Procesul formular 3.2.1. Formula, actio, iudicium 3.2.2. Partile formulei. Studiul formulei 3.2.3. Clasificarea actiunilor 3.2.4. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului 3.3. Procesul extra ordinem 3.3.1. Începuturile procesului extra ordinem 3.3.2.Generalizarea procesului extra ordinem 3.3.3. Judecatorii, procedura si executarea sentintei CAPITOLUL AL IV. DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4.1. Diviziunea lucrurilor 4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius 4.2.2. Heredium si fundus 4.2.3. Ager publicus 4.3. Proprietatea în epoca clasica 4.3.1. Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate 4.3.2. Proprietatea quiritara 4.3.3. Proprietatea pretoriana 4.3.4. Proprietatea provinciala si cea peregrina 4.4. Apararea proprietatii 4.4.1. Rei vindicatio 4.4.2. Actiunea publiciana 4.4.3. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian 4.4.4. Actiunea publiciana a posesorului de buna-credinta 4.5. Posesiunea 2

4.5.1. Definitia posesiunii 4.5.2. Elementele posesiunii 4.5.3. Dobîndirea si pierderea posesiunii 4.5.4. Persoanele care au posesiunea 4.5.5. Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) 4.5.6. Efectele posesiunii 4.5.7. Protectia posesiunii. Interdictele posesorii 4.6. Servitutiile 4.6.1. Definitia servitutiilor 4.6.2. Servitutiile prediale 4.6.3. Servitutiile personale 4.6.4. Constituirea, stingerea si sanctiunea servitutilor 4.7. Drepturile reale pretoriene 4.8. Superficia CAPITOLUL AL V-LEA. OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5.1. Despre obligatii 5.1.1. Definitia romana a obligatiilor 5.1.2. diviziunea obligatiilor 5.1.3. Izvoarele obligatiilor 5.2. Notiunea romana de contract 5.2.1. Contracte si pacte 5.2.2. Conditiile de validitate a contractelor 5.2.3. Diviziunea contractelor 5.3. Contractele formale 5.3.1. contractele verbale 5.3.2. Contractele litteris 5.3.3. Chirografele si singrafele 5.4. Contractele reale 5.4.1. Definitia contractelor reale 5.4.2. Mutuum 5.4.3. Comodatul 5.4.4. Depozitul 5.4.5. Depozite exceptionale 5.4.6. Gajul 5.4.7. Fiducia 5.5. Contracte consensuale 5.5.1. Vînzarea-cumpararea 5.5.2. Locatiunea 5.5.3. Mandatul 5.5.4. Societatea 5.6. Contractele nenumite 5.6.1. Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.6.2. Schimbul 5.6.3. Tranzactia 5.6.4. Precariul 5.7. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5.7.1. Îmbogatirea fara justa cauza 5.7.2. Plata nedatoratului 5.7.3. Gestiunea de afaceri

3

Delictele pretoriene: violenta. Poena 5. Abandonul noxal 4 .8.8. Damnum iniuria datum 5. dolul.3. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5.2. Actiuni penale.8.5.8.8.8. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.10.8.1.7. Actiunile noxale. Razbunarea privata 5. Obligatii nascute din delicte 5. Furtum 5. Delicte publice si delicte private 5.8.8.4.8. frauda creditorilor 5.8.5.9. Iniuria 5.6.8.

În viziunea noastra. 1997. dreptul roman reprezinta ansamblul normelor de conduita susceptibile de a fi aplicate cu ajutorul fortei de constrângere a autoritatilor romane. ce constituie un sistem extrem de vast si complex. ci din contra.2.H. 3 Apud D. trebuie studiat în toate amanuntele lui. înca. Editura Fundatiei “Chemarea”. învatatorii speciei umane. “Dreptul roman fiind baza tuturor legislatiilor civilizate.Molcut. Bucuresti. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1. cu materialul bogat pe care ni l-au transmis. el nu trebuie neglijat. Drept roman.5. Caci. jurist francez .1.H.Jakota. Iasi. dupa aproape doua mii de ani. p. aflate într-un proces continuu de transformare si interconditionare2. Definitia dreptului roman Dreptul roman a fost definit ca sistemul de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î.. 5. ea a civilizat-o prin legile sale” (Jean Étienne Marie Portalis. vol. caci este si astazi. Drept roman. 5 . Însemnatatea dreptului roman “Filosofii si jurisconsultii Romei sunt. Casa de Editura si Presa “Sansa “ S. am construit edificiul legislatiei noastre nationale. Bucuresti.Alexandresco. E. care a trait între 1746-1807)3. prin opera jurisprudentilor. Societate Anonima.1 Într-o alta opinie. si 565 d. Principiile dreptului civil român.1.Oancea. D. calauza cea mai sigura pentru jurisconsult si 1 2 M. sub multe aspecte.L. Atelierele Grafice Socec&Co. 1926.R. Aceasta definitie tine seama de particularitatea dreptului roman de a se fi dezvoltat. chiar înaintea aparitiei unor reglementari edictate de catre autoritatile statului roman. Roma a supus Europa cu armele sale. format din numeroase ramuri si institutii juridice. în parte.CAPITOLUL I. 1993. 1. p. p.5.V. dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduita instituite si sanctionate de statul roman.

p.1850-1925. Breviar. d) Determina formarea unei educatii juridice atât pentru omul de cultura. 6 . elaborat de magistratii judiciari.6. iar consecinta a fost ca notiunile juridice actuale au aparut în marea lor majoritate în cadrul sau. reglementeaza relatiile dintre stat si persoane particulare. considera ca dreptul roman are doua compartimente importante: DREPTUL PUBLIC: ansamblul de norme care reglementeaza organizarea statului roman. al II-lea 4 5 Ibidem.5 1. pe de-alta. p. iar.8. cât si pentru specialistul care se formeaza în stiinta dreptului.H – finele sec. St. DREPTUL PRIVAT: ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile dintre particulari. Cocos. profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Iasi)4. c) A contribuit la formarea principiilor juridice prin adagii ori maxime celebre transmise lumii moderne. DREPTUL PRIVAT are urmatoarele diviziuni: IUS CIVILE: ansamblul de norme juridice care reglementeaza. pe care ius civile nu le luase în considerare.”(Dimitrie Alexandresco. într-o maniera formalista. Drept roman. 6 Ibidem. cu ajutorul jurisprudentilor. 2000. dreptul roman prezinta interes pentru ca: a) A creat alfabetul dreptului printr-un limbaj juridic cu ajutorul caruia s-au putut exprima ideile juridice cerute de viata practica. Diviziunile dreptului roman Un renumit jurisprudent roman. relatiile dintre persoane care sunt fie cetateni romani. pe nume Ulpian.9. p.5. claritate si logica stricta. Într-o alta opinie. pe de-o parte. pentru reglementarea unor raporturi sociale noi. b) A determinat dezvoltarea gândirii juridice. e) Dezvolta simtul juridic practic. IUS HONORARIUM (FACTUM): Sistemul de reguli complementare lui ius civile. caracterizându-se prin precizie.3. Editura Fundatiei “România de Mâine”. Se dezvolta dupa votarea Legii Aebutia (150 î.magistrat. fie peregrini cu “ius commercii” (adica cu dreptul de a se folosi de ius civile).

H.dreptul clasic ( din 27 î.p. 1.67.Jakota.H – 27 î. p. fiind stabilite. 9 St. 7 8 M. IUS GENTIUM Ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani si peregrini sau dintre peregrini.Î.1. de catre divinitate. . Ibidem. din cer sau din mare. pentru orice fiinta omeneasca. I Î. H.1. op. H.V. III.cit.cit. cu natura.. dar mai ales. 10 M. prin drept natural se întelege ansamblul de reguli de conduita care sunt respectate de catre toate popoarele. 7 .67. op.10.H pâna la mijlocul secolului al III-lea d. .Jakota..Cocos. anul întronarii lui Diocletian). dupa cum urmeaza: I.H – 565 d.cit.10.. vol. Periodizarea dreptului roman În general. anul fundarii Romei pâna la Legea celor XII Table – 450 î. 11 REZUMAT Dreptul roman.H).10 Alti autori considera ca periodizarea dreptului roman contine urmatoarele epoci: . vol. op. Sediul juridic: edictele magistratilor judiciari.H). IUS NATURALE: un ansamblu vag si variabil de principii presupuse conforme cu “ordinea naturala”.8 Este comun tuturor fiintelor de pe pamânt.. majoritatea autorilor. p. Dreptul roman clasic (din secolul I d. edictele pretorilor7. zamislirea si educarea copiilor etc.H). Într-o alta acceptiune.H. II. sistem de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î.H). oriunde si oricând.9 Exemple de institutii ale dreptului natural: uniunea barbatului cu femeia. anul mortii împaratului Iustinian) .dreptul postclasic ( din 284 d.vechiul drept roman ( din 754 î.4. a stat la baza crearii si dezvoltarii tuturor sistemelor de drept din lume. Vechiul drept roman (de la Legea celor XII Table pâna în sec.H.H – 284 d. si 565 d. p. împart dreptul roman în trei epoci. Strvechiul drept roman (754 sau 753 î.H).V.

respectiv. 11 St. epocile dreptului roman.. Cocos. stravechiul si vechiul ius civile. Prezentarea unei reguli sau norme de drept. CONCLUZII Cunoasterea dreptului roman influenteaza formarea unei educatii juridice pentru viitorul specialist în stiinta dreptului. 8 . p. parcurgîndu-se. TEME DE CONTROL 1. Viata si opera legislativa a împaratului Justinian. în mod istoric.cit. accentul fiind pus pe dreptul privat. Însemnatatea si actualitatea dreptului roman 2.Prezentul curs analizeaza cîteva norme si reguli din domeniul dreptului public. op. a unei institutii juridce se face. dreptul clasic si dreptul din timpul lui Justinian. care reglementeaza relatiile dintre particulari. astfel.19. Diviziunile dreptului roman si ramurile de drept din sistemul de drept actual 3. în special organizarea judecatoreasca.

2. Unele definitii antice nu ne multumesc pe deplin. De-a lungul timpului s-au facut numeroase încercari de a defini consuetudinea. politice care au determinat edictarea unor norme juridice. Edictele magistratilor judiciari.V. ministrii folosesc forma instructiunilor pentru a comunica normele juridice pe care le elaboreaza). vol. ♦ Sensul formal: caile prin care normele juridice sunt aduse la cunostinta celor guvernati (Exemplu: Parlamentul foloseste legile ca forma de exprimare a normelor juridice pe care le adopta. Legea . întrucât ele se refera fie la fundamentul fortei juridice a consuetudinii (Ulpian: “obiceiul se bazeaza pe 12 M.CAPITOLUL AL ll-LEA IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2.p. Constitutiile imperiale. În continuare vom folosi notiunea de izvor de drept doar în sens formal. mos maiorum) Dreptul roman a fost.69 9 . op.cit.. economice. Jurisprudenta. Obiceiul juridic (consuetudinea. Restul izvoarelor sau adaugat în cursul evolutiei istorice a societatii romane.1.2. Senatus consultele. un drept consuetudinar12.Jakota. Izvoarele formale ale dreptului roman sunt: Consuetudinea (obiceiul juridic roman). Cel mai vechi izvor de drept roman este consuetudinea. Notiunea de izvor de drept Notiunea de izvor de drept are doua sensuri: ♦ Sensul material: conditiile sociale.I. Guvernul foloseste hotarârile sau ordonantele de urgenta. prin excelenta.

Doctrina contemporana de drept roman a oferit o definitie mai clara a consuetudinii: Consuetudinea este un obicei care se repeta mereu acelasi în cazuri identice. 15 Ibidem. stabilirea regulilor jocurilor de origine romana.70. pâna la sfârsitul secolului al IVlea î. p. Acest colegiu a fost deschis plebei începând din anul 300 î.consimtamântul tacit al poporului.. moduri de dobândire dictate de consuetudine.69. detine un loc de exceptie în organizarea religioasa a Romei. spre sfârsitul Republicii. înfiintat de Numa. la care celelalte popoare mediteraneene doar visau. Ibidem. dar din secolul al III-lea î. În opinia noastra. Consuetudinea romana se distinge prin formalism si imuabilitate. Aceasta aplicare permanenta a obiceiului constituie o reafirmare a existentei si validitatii lui15.69. initial. compus initial din trei sau cinci membri si în cele din urma din 16. Dar stabilitatea consuetudinii si obligativitatea respectarii ei de catre autoritatile romane au avut si un efect pozitiv. de obiceiul stramosilor”14). reguli ce au fost elaborate pe baza experientei de viata a generatiilor trecute de catre comunitatea umana al carui membru este respectivul individ .16 DICTIONAR: Pontif (pontifex. “cel care deschide caile spre zei”). fie folosesc o terminologie ca diferenta specifica un sinonim al notiunii de definit (Salvius Iulianus: “Obiceiul este reglementarea despre care se spune ca a fost instituita de moravuri. în aceste domenii se afirma jurisprudentii laici. p. totusi. pastrarea si cunoasterea legilor si formulelor de procedura. p. creând cetateanului roman un sentiment de siguranta. el este însarcinat sa supravegheze în întregime cultul privat si public. Pastrator al traditiei. membrii sai au fost mai întâi recrutati prin 13 14 Ibidem. pe timpul lui Cezar. apanajul exclusiv al pontifilor. stabilirea zilelor faste si a celor nefaste. Cunoasterea si interpretarea consuetudinii au fost. Colegiul pontifilor. greoaie. Consuetudinea reprezinta totalitatea regulilor de conduita care trebuie respectate atunci când individul se afla în anumite situatii din viata cotidiana. p. pastrarea cartilor “pontificale” si. ius civile mentinea modurile formaliste.Hr. de dobândire a proprietatii quiritare. Dar are si alte atributii precise (ius pontificale): sfintirea edificiilor. 16 Ibidem.H.. consacrat printr-un uzaj îndelungat”13). Desi ritmul vietii economice romane se accelerase mult. 10 .Hr.70.

vol.117. transformând-o în lege publica a poporului roman.Dictionar de civilizatie romana. 18 În anul 2002. M. 2000. 19 M.20 Orice lege rogata.I. Iasi.cit. 17 J. Fredouille. p. drepturile reale si obligatiile. Legea Notiunea de lege (lex) avea. 1993. alege vestalele. în continuare ne vom referi doar la editia din 1993. legea îi purta numele acestuia (Legea Aebutia). Legea rogata este acordul de vointa dintre magistratul cu drept de a convoca adunarea poporului (consuli. op. Editura Fundatiei “Chemarea”.V. trei întelesuri: Legi votate de adunarile poporului (leges publicae populi romani). Jakota. în dreptul roman. acord prin care magistratul propune (rogat). Prestigiul marelui pontif este considerabil. toti împaratii vor purta titlul de Pontifex maximus17.21 Denumirea legilor rogatae: purta numele magistratului ce o propunea. Drept roman.cit. Pentru detalii asupra unei consultatii juridice a pontifilor a se consulta M. I. apoi au fost alesi de catre comitii în formatie restrânsa. 21 J . op. p. care în anumite privinte este mai bogata în informatii.cit. vol. Întrucât acest nou curs este o varianta concentrata a celui din 1993. cu precadere. Fredouille. p. op.155. Astfel: Daca era propusa de consuli. Bucuresti. În fruntea colegiului se afla marele pontif (Pontifex Maximus).C. Editura “Cugetarea “ din Iasi a tiparit un nou curs de drept roman al profesorului M.Jakota.. p. Editura Univers Enciclopedic. Jakota.18 2. 11 .Jakota. Cezar...V. aceasta ratificare se transforma într-o autorizare prealabila. legea purta numele celor doi magistrati (Legea Aelia-Sentia).cit.1.V. vol.71.72. obtine marele pontificat.cooptare.C. Larousse.22. p. dupa votare de catre adunarea poporului era supusa aprobarii senatului (auctoritas patrum). studiind.19 Legile votate de adunarile poporului poarta numele de legi rogatae. tribuni. Cocos. asista la casatoriile prin confarreatio. Reglementari cu caracter administrativ (leges datae). 20 În acelasi sens. Daca era propusa de dictator. Din 339 î. în timpul Imperiului. începând din 63.Hr. p. înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi… Îi numeste pe cei 15 flamini..3. dictator sau pretor) si adunarea poporului.73 si St. joaca un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul. de tribun sau pretor. Clauze introduse în actele juridice ( leges privatae). iar poporul accepta propunerea magistratului (iubet).V. op. numit pe viata de colegii sai.

. p. 12 . Legi imperfecte (nu anuleaza actul ilegal si nu îl pedepsesc pe cel care a consimtit încheierea acelui act). p. M. supunându-i pe cei care le nesocoteau unui sistem de sanctiuni. 26 Ibidem. op. Rogatio (textul propriu-zis). adunarea care a aprobat-o. dar îi pedepseste pe cel care a consimtit la încheierea acelui act).cit. Legi perfecte (anuleaza actul juridic încheiat contra prevederilor lor). p. Legi mai putin decât perfecte ( nu anuleaza actul juridic ilegal. 24 Ibidem. Din 800 de legi rogatae votate între 500 î. legile rogatae se împart în: Legi mai mult ca perfecte ( anuleaza actul încheiat împotriva prevederilor lor si îl sanctioneaza pe cel care l-a consimtit)..1.22 Se pare ca într-o epoca mai veche. magistratii garantau eficacitatea legilor imperfecte. op. în forma prescurtata fraza: “ daca ceva în propunerea de lege n-ar fi conforma cu ius (civile).V.73. pe care-l aplicau.Hr. Din punct de vedere al lui sanctio. locul si data votarii).117. în temeiul puterii lor de a comanda civil si militar (imperium)23. numai 24 interesau dreptul privat. p. vol. Sanctio (ce masuri se iau daca lege nu este respectata). p. p. atunci propunerea aceea sa fie socotita ca nu a fost facuta”.C. si sec.74.117. 25 Ibidem.74.Structura legilor rogatae: Praescriptio ( preambul care indica numele magistratului care a propus-o.26 Exemplu: Legea Rupilia.Jakota. 24 Legea rogata reprezinta un izvor formal de mai mica importanta pentru dreptul privat roman. I .cit. Orice lege rogata continea. data pentru organizarea Siciliei.25 Leges datae reprezinta reglementari care priveau organizarea unei cetati sau a unei provincii si proveneau de la un magistrat sau de la un general învingator.75 si J . Fredouille. 22 23 Ibidem.

sanctiuni). edictele au capatat forma scrisa. cunoscut practic doar de patricieni. dar ne putem face o idee destul de precisa despre ele din citatele autorilor antici: acestea ne dau totusi un text întinerit si poate modificat. dar si câteva mari principii. Acesti magistrati erau: pretorul urban. p. numita album. op. La început orale. 13 .4. penal. Totusi. cunoscut de toti. pe timpul mandatului sau de un an.27 2. cum ar fi interzicerea “privilegiilor” si consfintea egalitatea plebeilor si patricienilor în fata legii. tribunul Terentillius Harsa se spune ca ar fi determinat numirea unei comisii de zece membri ( decemviri legibus scribundis) însarcinata sa întocmeasca un cod nou.Hr. Pentru dezvoltarea dreptului privat roman. p.117.V.75. Primul comentariu care s-a facut pe marginea ei dateaza de la începutul secolului al II-lea î. Pâna atunci. consul în 198). op.28 27 28 J .cit. cel peregrin.Jakota. pentru ca exista o lege care poate fi cunoscuta. religios. Aceasta lege continea reguli foarte diverse ( drept privat. edilii curuli la Roma. pe buna dreptate.).Reprezinta prima legislatie scrisa a romanilor si conform traditiei dateaza de la jumatatea secolului al V-lea î. o anumita perioada a trebuit completata prin dreptul cutumiar exisitent. pe drept cuvânt romanii o învatau pe de rost (înca din epoca clasica) si era larg difuzata în întregul Imperiu: ei o socoteau . cu toate ca doar mult mai târziu (…312-308 î.Hr.) susceptibile de a le aplica. procedura. baza oricarui drept al lor. Pe de alta parte. ulterior incendiului din 390. (451-449). un rol foarte important l-au avut edictele magistratilor investiti cu iurisdictio (cu dreptul de a numi un judecator si de a organiza procesele între particulari).I. arse în incendiul provocat de gali în 390 (Î. din acest motiv. fiind afisate pe o tabla alba de lemn.Hr. Dar. afisat în for. actiunile legii etc. exprimând vointa partilor. Edictele magistratilor judiciari Edictul reprezinta actul prin intermediul caruia magistratul roman (cu ius edicendi) aducea la cunostinta publicului modul cum întelege sa exercite atributiile functiei pe care o ocupa.C. nu exista decât obiceiul. ( Sext.. Fredouille.Legile privatae completau actul juridic.) au fost divulgate formalitatile procedurii (lista zilelor faste. guvernatorii de provincie si questorii lor.Hr. vol. Aelius Paetus. ea laiciza dreptul si crea un drept obiectiv: dreptul exista.. M.cit. LEGEA CELOR XII TABLE. Pentru a pune capat acestei situatii care aducea prejudicii plebeilor. Legea celor XII Table ramâne fragmentara si nu este absolut originala: multe dintre regulile pe care le formula erau foarte vechi. Desigur ca nu mai posedam tablitele originale.

Hr. 31 St. exceptii. sa respecte întocmai dispozitiile edictului. op. adica pe durata unui an întreg. Edictul repentinum este edictul pe care îl da pretorul pentru reglementarea unei situatii neprevazute în edictul perpetuu. prin edict se întelegea atât ansamblul reglementarilor din edict cât si fiecare prevedere în parte. de actiuni pretoriene. atunci când jurisconsultul Salvius Iulianus. p. adica dispozitiile pe care le introducea pe edict. p. 14 . transformându-l în întregime într-un edict perpetuu.76. Abia în epoca clasica. Edictul nou (pars nova) reprezenta contributia noului pretor la dezvoltarea edictului.cit. precum si mijloace variate întemeiate pe puterea de a comanda a pretorului. fie la sfatul jurisprudentilor.30 Edictul perpetuu este edictul care se aplica pe toata durata mandatului pretorului. care se transmitea fara modificari de la pretor la pretor. p.25.cit. prin Legea Cornelia (67 î. 32 Ibidem. în vremea împaratului Hadrian. prescriptii. mijloace puse la dispozitia justitiabililor...V.32 Cuprinsul edictului pretorului : formule de actiuni civile.Jakota. fie din proprie initiativa. Ibidem.cit. 34 Ibidem.Hr.34 Pretorul nu creeaza reguli de ius civile.75. 35 Ibidem. reglementarile pretorului au dobândit denumirea de ius (ius honorarum). a sistematizat edictul pretorului.78. op.). 33 M. 24-25. Edictul vechi (pars translaticia) reprezenta partea din edictul pretorului care fusese preluata de catre acesta de la înaintasii sai în magistratura.. din ordinul împaratului. p. aparute în cursul mandatului sau. p. 76. p.33 Magistratii au fost obligati. p.35 Ius vine de la zei. Reglementarile lui se numesc factum (adica un set de reglementari care completeaza lacunele lui ius civile).75. întrucât aceasta cuprindea dispozitii utile si juste. al II-lea d.29 Edictul pretorului urban reprezenta modelul dupa care se redactau edictele celorlalti magistrati cu iurisdictio.Pentru romani. op.31 Pars nova si pars translaticia au disparut la mijlocul sec. Cocos. ( Valentin Georgescu) 29 30 Ibidem. Factum vine de la oameni.

Din secolul al II-lea d. Constitutiile imperiale sunt de patru feluri: Edicte (edicta). p. adica actul prin care împaratul anunta cum avea sasi exercite atributiile.Hr.Hr.184. astfel. constitutiile imperiale iau numele de leges (legi). Dupa votare acest aviz trebuia depus în Templul lui Saturn (care avea rolul de arhiva publica) si din vremea lui Cezar. numirea unui dictator. Ele vor fi adunate în diverse coduri.6. magistratii respectându-le cu strictete. preluate de împaratii care urmeaza. op. senatus consultele aveau o mare forta morala. Constitutiile imperiale Constitutiile imperiale reprezinta acte normative care provin de la împarat (din cancelaria acestuia) si care. Senatus consultum ultimum este o masura de salvare publica. de multe ori. se considera ca senatus consultele aveau putere de lege. totusi. Nici senatus consultul nici senatus auctoritas nu trebuie confundate cu patrum auctoritas ( aprobarea senatorilor patricieni). Fredouille. exercitându-si dreptul de interventie.36 Denumirea senatus consultelor: purtau numele magistratului care le-a propus. sau Senatus consultul Orfitianum). 15 . nume caruia I se adauga terminatia “-ianum” (Senatus consultul Trebellianum. Erau valabile pentru întregul Imperiu si sunt. au putere de lege în toate domeniile. În perioada Imperiului Târziu.2. care I-a prezentat o anumita problema.5. ca o senatus auctoritas ( vointa senatului) si poate fi supus unui nou vot.37 2. senatus consultul ramâne. Si pâna în secolul al II-lea.. pe timpul domniei. Aceasta forta morala se observa din faptul ca daca în momentul votarii un magistrat si-a manifestat împotrivirea. al II-lea î. 36 J ..Hr. Senatus consultele Senatus consultum reprezinta avizul dat de Senat unui magistrat. începând cu secolul al II-lea d. Acest tip de senatus consult a aparut la sfârsitul sec.cit.C. era copiat în Jurnalul Oficial. Se evita. cu titlu indicativ. care a fost la început ratificarea de catre senatorii patricieni a unei legi rogata sau a alegerii unui magistrat. adoptata de senat si care confera magistratilor puteri foarte extinse.

C. atunci judecatorul poate sa urmeze opinia care i se pare preferabila. din timpul lui Augustus. Mandatele (mandata) sunt instructiuni administrative adresate guvernatorilor de provincie. p. p.38 2. 40 Ibidem.V.6. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari.cit.94. M. rescript care confirma o practica mai veche. op. Cavere ( redactarea actelor juridice).. raspunsuri în legatura cu anumite chestiuni de drept privat. Era el silit sa aleaga numai dintre raspunsurile jurisconsultilor sau putea adopta o solutie propusa de un jurisprudent ?40 ACTVITATEA JURISPRUDENTILOR: • • • 37 Agere ( cum sa te comporti în instanta). Acest “ius publice respondendi ex auctoritate Augusti ” reprezenta mai mult decât o recomandare. op. 39 M..I. Fredouille.39 Augustus a fost primul împarat care a acordat acest privilegiu lui Massurius Sabinus. conform unui rescript al împaratului Hadrian.95.V.Rescriptele sunt raspunsuri date de împarat unei persoane particulare sau unui magistrat. cunoscatori ai dreptului ) care primisera de la împarat dreptul de a da consultatii întemeiate pe autoritatea acestuia (ius respondendi ex auctoritate Augusti).. Exista o disputa asupra posibilitatii de alegere a judecatorului. 76 38 J . Respondere ( consultatii juridice). p. daca raspunsurile jurisconsultilor sunt concordante într-o problema de drept. creând jurisprudenta.Jakota. p.60.cit. vol. op. Astfel.cit. Decretele (decreta) reprezinta hotarârile date de împarat în procese. Aceste hotarâri serveau ca precedente judiciare. Erau adunate în culegeri de decrete. Daca nu sunt concordante. ele se impun judecatorului cu titlu de lege. Jurisconsultii erau acei jurisprudenti (specialisti în drept. 16 .Jakota. Jurisprudenta Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti.

tot vointa împaratului. activitatea pretorilor se restrânge. mandate. Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. Legea. obiceiurile.Jakota. 17 . organizate fie dupa criteriul averii. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari.97-101.V. decrete. Aproape singurele izvoare de drept pîna dupa razboaiele punice. deci norme de drept. rescripte.• Scribere (redactarea de tratate de drept. concretizata în constitutii. op. definita de Gaius ca fiind „ceea ce poporul porunceste si rînduieste”. reprezinta o hotarîre pe care poporul o ia în adunarile sale legislative. vetus sau novum. Senatus consultele exprimau. p. Edictul este un program pe care magistratii îl afisau în for la intrarea lor în functie si care cuprindea dispozitiile pe care acestia urmau sa le ia cu privire la organizarea instantelor si la modul în care întelegeau sa solutioneze pricinile dintre cetateni. cutumelor li s-au adaugat alte izvoare de drept..I. REZUMAT Acceptiunea în sens formal a izvoarelor de drept consta în totalitatea mijloacelor prin care normele de conduita sociala sînt exprimate în norme cu putere obligatorie. vol.). Pentru amanunte legate de activitatea jurisprudentilor a se vedea M. în realitate. Edictul era perpetuu sau repentina. de culegeri de formulare si de raspunsuri ). Hotarârile senatului nu erau izvoare de drept în epoca republicana. Dupa instaurarea imperiului. H. ele dobândind aceasta calitate în timpul domniei împaratului Hadrian (117-138 d.cit. au capatat forta juridica. edicte. aplicate în mod continuu si îndelungat. adica reguli nescrise care. fie dupa cel al domiciliului. Cele mai vechi reguli de drept roman au fost cutumele. pierzându-si din forta creatoare în fata vointei împaratului.

de exemplu) 18 . Marcus Tullius Cicero.CONCLUZII Izvoarele de drept roman – cutuma. fiecarei etape de dezvoltare corespunzându-i o anumita ierarhie a acestora. Sextus Pomponius.Explicati adagiul “Ius honorarium viva vox est iuris civilis” (“dreptul pretorian este vocea vie a dreptului”) 2. Paul. legea. Prezentati activitatea unuia dintre jurisprudentii cunoscuti (Servius Rufus. senatus consultele. Prezentati o consultatie juridica a pontifilor 3. Ulpian. TEME DE CONTROL 1. constitutiile imperiale si jurisprudenta – au evoluat în stânsa legatura cu schimbarile în structura sociala si politica a Romei. Gaius.Definiti izvorul de drept si analizati unul dintre izvoarele formale ale dreptului roman 2. edictul pretorilor.

care se desfasoara în fata magistratului.Procesul formular 3. op.).59... p. St. op.2.42 Pentru amanunte asupra desfasurarii procesului roman în cele doua faze. Procedura formulara ( corespunde epocii clasice a dreptului roman). care se desfasoara în fata judecatorului.Hr. 19 . p. Procedura extra ordinem ( începe sa fie aplicata în anumite litigii în paralel cu cea formulara si o înlocuieste complet pe aceasta în epoca postclasica).Oancea. op.. proprietate (mai precis. Desfasurarea procesului se realiza într-o singura faza.I.2. in iure si in iudicium.1 Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate. p.V. iudicium Procedura formulara a fost introdusa prin Legea Aebutia (a doua jumatate a sec. 3. a se consulta M.cit. Molcut.109-122. drepturi reale). actio.cit.41 Dreptul privat roman a cunoscut urmatoarele trei proceduri: Procedura actiunilor legii ( corespunde epocii vechi a dreptului roman).CAPITOLUL AL III-LEA ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA (ORDO IUDICIORUM PRIVATORUM) 3. vol. D. Etapa in iudicio. al II-lea î.cit. Procedura extra ordinem se deosebea de procedura actiunilor legii si de cea formulara prin lipsa celor doua etape enumerate mai sus. Aceasta procedura a coexistat cu procedura actiunilor legii pâna în 41 42 E.Jakota. Procedura actiunilor legii si procedura formulara se caracterizeaza prin împartirea procesului în doua etape: Etapa in iure.1. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. Cocos.34.Formula.

. prin Legile Iuliae iudiciariae. op. Din prezentarea succinta a procedurii de eliberare a unei actiuni. vol.45 Procedura eliberarii actiunii este urmatoarea: 1) Reclamantul îsi alege o actiune de pe edict si-i solicita magistratului judiciar eliberarea formulei corespunzatoare.45.V. op. în procedura formulara.Jakota. M. Cocos. reclamantul nu-si poate apara dreptul încalcat. p.cit. 44 Într-o alta opinie.43 Elementul central al procedurii formulare îl reprezinta formula. fiecarei actiuni îi corespunde o formula. Dar pentru a întelege formula este necesar sa definim notiunea de actio (actiunea).. p. Formula reprezinta un model de actiune.V. 2) Magistratul îi acorda sau nu reclamantului formula corespunzatoare actiunii alese. pentru valorificarea acestuia.Jakota.128. vol. procedura actiunilor legii a fost abrogata.. 45 St. b) decretale).I. se observa ca. p. era alcatuit. În aceasta situatie.128-129 20 . Sfera notiunii de “formula” cuprinde: a) Formule incluse pe album ( adica în edictul magistratului judiciar).cit.cit. dintr-o serie de instructiuni adresate judecatorului privind etapele de solutionare a litigiului cu care era sesizat de catre magistratul judiciar.43. Acest model. p. magistratul judiciar poate elibera o actiune noua. prin actio se întelege un mijloc procedural la îndemâna unei persoane careia i s-a încalcat un drept subiectiv. Astfel de actiuni se eliberau doar la sfatul unui jurisprudent 46.. când.Hr. 46 M. Formule eliberate de pretor sau de alt magistrat judiciar dupa o prealabila examinare a cazului terminata printr-un decret ( formule in factum c) Formule eliberate de pretor pentru a-I sluji judecatorului în solutionarea unui litigiu concret ( este vorba de formule din edict sau in factum 43 44 Ibidem. 3) Daca nu exista actiune pe edictul magistratului judiciar. Aceasta actiune noua poate fi actiune in factum sau actiune utila. Actio (actiunea) reprezinta dreptul unei persoane de a pretinde în justitie ceea ce I se datoreaza. op. specific pentru fiecare actiune în parte.I.anul 17 î.

uneori.2. INTENTIO poate fi : 21 .decretale dar particularizate prin mentionarea numelor reclamantului si pârâtului din speta).000 de sesterti. c) Demonstratio. Studiul formulei 3)DEMONSTRATIO 2)CONDEMNATIO 1) INTENTIO Formula este alcatuita din : I. b) Condemnatio. Exemplu de formula ( actio certae creditae pecuniae): “Titius va fi judecator. II. Daca nu ti se pare absolva. duplici. la intentio. care sunt urmatoarele: a) Exceptii. care sunt urmatoarele: a) Intentio. Daca ti se pare ca pârâtul trebuie sa dea 10. Parti accesorii47.3. atunci judecatorule condamna pe pârât sa plateasca reclamantului 10. Efectul formulei: limiteaza puterea judecatorului la problemele de drept si de fapt mentionate în formula. c) Prescriptii. d) Adiudicatio. Întreaga formula se poate reduce. b) Replici. Parti principale. Partile formulei. triplici. 3.2.” 3.2.Studiul partilor principale ale formulei INTENTIO reprezinta pretentia reclamantului.000 de sesterti reclamantului.

131.130. “dare.130. facere. Se întâlneste doar în actiunile de partaj a unei succesiuni.50 DEMONSTRATIO: figureaza la începutul formulei pentru a-I arata judecatorului cauza.49 CONDEMNATIO: partea principala a formulei prin care se confera judecatorului puterea de a-l obliga pe pârât sa plateasca o suma de bani sau de a-l absolvi. B. 47 48 Ibidem. Se recunosc dupa anumite expresii tip : “ex iure quiritium esse”. Incerta ( judecatorul primeste ordinul de a aprecia valoarea condamnarii în bani : “cât va fi acel lucru. în actiunile “condictio” sau în actiunile reale.). Cu taxatie ( magistratul stabileste plafonul maxim al sanctiunii pecuniare). Incerta ( pretentia reclamantului nu este bine precizata : “ Ce ti se pare ca pârâtul datoreaza reclamantului”). Demonstratio nu exista în actiunile in factum. 49 Ibidem. opportere”. Exemplu: în cazul platii anuale a unei sume de bani. cum ar fi un sclav.48 INTENTIO mai poate fi: In ius (se refera la o problema de ius civile). p. p. Vointa judecatorului nu avea nici un rol în stabilirea cuantumului acestei sume de bani. Ibidem. ADIUDICATIO: parte din formula prin care magistratul îi da dreptul judecatorului de a împarti lucrul si de a da în proprietate.Certa ( reclamantul pretinde un lucru determinat. Studiul partilor accesorii ale formulei PRESCRIPTII: adaugiri scrise înainte de formula. 22 . p. adica la o situatie de fapt) Exemplu: “daca ti se pare ca reclamantul a depus la pârât o masa de argint”.130. un cal etc. CONDEMNATIO poate fi: Certa ( se fixa suma de bani la plata careia judecatorul trebuia sa-l condamne pe pârât ). fundamentul juridic al pretentiei reclamantului ( adica al lui intentio). a unui bun comun sau în actiunile de fixare a unui hotar. dupa cum pretentia reclamantului este dovedita sau nu. judecatorule condamna-l pe pârât fata de reclamant”). In factum (se refera la o problema care nu este reglementata de ius civile. Demonstratio se întâlneste doar în formulele actiunilor de buna-credinta. p. 50 Ibidem. Prescriptiile sunt : • În favoarea reclamantului ( pro actore): evita stingerea actiuniii ca efect al litis contestatiunii.

gestiunea de afaceri. actiune pornita de catre o alta persoana care pretinde un anumit drept asupra acelui bun. senatus consulte. . Exceptiile sunt: • Perpetui: se pot invoca oricând pe parcursul procesului civil. p. facere.134. vindicatio servitutis. adica un drept real). DUPLICA: obiectia pârâtului la replica. din eroare nu se invoca. Daca.Clasificarea actiunilor Atâtea drepturi erau sanctionate în dreptul roman. Ibidem. opportere”. Exceptiile izvorasc din legi. Denumirea actiunilor reale: vindicationes ( rei vindicatio. . 23 . care constau în elemente de drept sau de fapt care daca sunt dovedite duc la respingerea definitiva a actiunii reclamantului sau la amânarea urmaririi. TRIPLICA: raspunsul reclamantului la duplica. 3. introduse la cererea pârâtului.51 REPLICA: raspunsul reclamantului la exceptia invocata de catre pârât. Au disparut.Numele pârâtului figureaza în intentio. Tot în categoria actiunilor reale intra actiunile 51 52 Ibidem.2. Caracteristici: .Izvorasc din contracte.133. pârâtul putea cere repunerea în situatia anterioara.4. EXCEPTIILE: parti accesorii ale formulei .52 . etc). fiind înlocuite de exceptii. p. caz în care se numesc exceptii in factum.Cea mai cuprinzatoare clasificare a actiunilor era în actiuni personale si actiuni reale a)Actiuni personale (actiuni introduse de catre titularii de drepturi personale împotriva persoanelor care nu si-a executat obligatiile corespunzatoare respectivelor drepturi personale).Se recunosc dupa cuvintele “ dare. b) Actiuni reale (actiuni introduse împotriva unei persoane care detine sau poseda un bun. câte actiuni existau pe edictele magistratilor judiciari.• În favoarea pârâtului (pro reo). Exemplu: exceptia plus petitio tempore. delicte civile sau fapte juridice licite: îmbogatirea fara justa cauza. • Dilatorii: se pot invoca doar într-un anumit termen. sau se întemeiaza pe iurisdictio (puterea magistratului judiciar de a organiza procesul civil).

Judecatorul are o larga putere de apreciere. .Actiunile de buna-credinta admit compensatia.Nu au demonstratio. . b) Actiunile onorare sunt actiunile formulate de catre pretori si de catre ceilalti magistrati judiciari. . Caracteristici: . . vânzare sau din faptul de gestiune de afaceri ori din tutela. Actiuni directe si actiuni utile c) Actiunea directa este actiunea civila formulata de catre lege pentru o anumita situatie. nu se tinea cont de violenta. b)Actiuni de buna-credinta (actiuni in ius.Plata între litis contestatio si judecata este valabila. Caracterisitici: . dobânzi moratorii. Sunt arbitrare.Exceptia de dol este întotdeauna subînteleasa în formula.confesorii (actiunea prin care reclamantul sustine ca este titularul unui drept de servitute) si actiuni negatorii ( actiune prin care titularul dreptului real respinge pretentia unei persoane ca ar avea un drept de servitute asupra lucrului sau). depozit.Hr.Aceste actiuni izvorasc din : contractele de societate. 3). 2) Actiuni de drept strict si actiuni de buna-credinta a)Actiuni de drept strict (judecatorul nu putea sa le interpreteze. Pârâtul poate invoca aceasta exceptie pentru prima data înaintea judecatorului. 24 . Actiunea rei uxoriae (privind restituirea dotei femeii). dobânzi convenite prin pactul de dobânda. care au în intentio clauzula “ ex fide bona”). 4). mandat.În intentio apare numele reclamantului si afirmatia ca el este proprietar sau afirmatia ca este titularul unui alt drept real: “Daca ti se pare ca sclavul aprtine reclamantului…”. Satisdatio este un contract de drept civil. ci respecta fiecare cuvânt înscris în formula). . locatie. Pâna în secolul I î. dol etc. fiducie.Pârâtul da o satisdatio iudicatum solvi (promisiune întarita cu garantii ca va plati suma de bani la care eventual ar putea fi condamnat. . Actiuni civile si actiuni onorare a) Actiunile civile sunt actiuni bazate pe dreptul civil ( rezultate din actiunile legii).

Pentru violenta.2. 5). p.I.d) Actiunea utila este actiunea construita de pretor. Restitutio in integrum se acorda în urmatoarele cazuri: Pentru eroare. Restitutio in integrum însemna repunerea partilor în situatia dinaintea încheierii unui act sau în situatia anterioara producerii unui fapt juridic. Drept roman. Este actiunea creditorului împotriva debitorului obligatiei initiale. 6). Actiuni “in bonum et aequum concepta” Pentru aceste actiuni a se consulta M. Actiuni penale si rei persecutorii.134-141. Actiuni arbitrare. 9). pentru a se aplica unei situatii neprevazute de lege. Este actiunea debitorului initial împotriva creditorului initial. Trimiteri în posesie erau foarte importante în provincii. 7). Pentru fraudarea creditorilor. 3.4. Actiuni directe si actiuni contrare (apar dintr-un contract nascut unilateral si devenit bilateral pe parcursul executarii.V. 8). Actiuni cu transpunere de persoana. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului Interdictele sunt de doua feluri: Interdicta ( ordin de a nu face ceva. vol. În favoarea tânarului sub 25 de ani care a încheiat un act juridic ce-l pagubeste. Actiunea utila presupune întotdeauna fictiune. de a te abtine de la o activitate) Exemplu: “Nu tulbura pe posesor !” • Decreta ( pretorul obliga o persoana sa faca ceva) Exemplu: “Restituie!” Din epoca clasica. interdictele se refera exclusiv la decreta53. f) Actiunea contrara rezulta din contractul bilateral final. 25 . Pentru dol.Jakota. pornind de la actiunea directa. Pentru minoritate. adica dintr-un contract sinalagmatic imperfect) e) Actiunea directa rezulta din contractul unilateral initial.

ae). fiducia.3. fiduciarul nu putea fi constrâns în justitie sa execute fideicomisul. o cota-parte dintr-o succesiune sau un anumit lucru unei a treia persoane ( numita fideicomisar).Începuturile procesului extra ordinem. p.3. Prejudiciul sa fie mare. Originile procesului extra-ordinem pot fi gasite în urmatoarele fenomene juridice: în cognitio extraordinaria de la începutul Imperiului (adica o procedura complet diferita de cea formulara. Ibidem. 144.1. 26 . prin fiduciar. din momentul în care reclamantul ia cunostinta de actul juridic pagubitor.141.Procesul extra ordinem 3.55 în competenta judiciara a comandantului roman. autorul testamentului trebuia sa se bazeze numai pe buna-credinta fiduciarului ( numita. executat de catre Augustus si reglementat de catre acesta. Manuel élémentaire de Droit romain .Pentru soldatul plecat în razboi sau pentru magistratul în misiune (rei publicae causa). Pentru cazul când cineva ti-a uzucapat lucrul Conditii pentru restitutio in integrum: Restituirea se acorda în termen de un an de zile. DICTIONAR: Fideicomisul reprezinta actul juridic prin care autorul testamentului însarcineaza o persoana gratificata prin acel testament (numita fiduciar) sa transmita o succesiune. 55 René Foignet . care se desfasura numai în fata unui magistrat. consulul sau pretorul fideicomisorium au competenta de a-l ajuta pe fideicomisar sa-si primeasca bunul lasat de de cuius. Paris.54 3. în fideicomisul lui Lucius Lentulus. Conform acestei reglementari.1. astfel încât. Neuviéme Édition. Pentru repunerea în termen spre a se putea folosi o actiune temporara. 351. Libraire Arthur Rousseau. în limba latina. Rousseau et C ie Éditeurs. vol. în chestiuni administrative). pâna în acea epoca. 56 53 54 Ibidem. la sfarul juristului Trebatius Testa. Pâna la Augustus. p.

p.. Din secolul al III-lea e. în procesele extra-ordinem. p. Judecatorii ordinari (prefectul Romei si cel al Constantinopolului.3. nota 11..Jakota. orice functionar poate judeca procese extra-ordinem legate de domeniul în care activeaza.cit. Împaratul mai putea fi substiutit. procedura si executarea sentintei În procesul extra-ordinem. de pe o alta treapta ierarhica.3.V. Iata sistemul ierarhic al judecatorilor în procesul extra-ordinem: Împaratul se afla în vârful ierarhiei judecatorilor extra-ordinem. El poate examina cauzele atât în apel cât si în prima si ultima instanta. Din aceasta cauza nu exista apel de la vicari la împarat. procesul extra-ordinem a fost admis în tot maio multe materii precum: litigiile dintre mama si fostul ei sot cu privire la recunoasterea copilului. nu exista apel de la prefectul pretoriului la împarat. adesea.58 Ei nu mai sunt simpli particulari ca în procesul ordo iudiciorum privatorum. guvernatorul) aveau o competenta de drept comun.I. Din aceasta cauza.cit.. p. Judecatorii. iar în provincie. înlocuiti mai târziu prin defensores civitatis) judeca cauze mai putin importante. Judecatorii pedanei judeca orice proces pe care îl primesc de la judecatorii ordinari. adica judecau orice proces daca acesta nu era dat în competenta unui alt judecator. 59 Ca regula generala. Cocos. St.202.3. 27 . În ultima faza de evolutie a procesului extra-ordinem. 58 Ibidem. în judecarea proceselor extra-ordinem si de catre vicari.Generalizarea procesului extra ordinem În cursul Principatului. de ingenuitate. de catre prefectul pretoriului. judecatorii pedanei judecau toate procesele al caror obiect era mai mic de 500 de bani de aur. cererile privind onorariul de avocat. litigiile dintre parinti si copii etc. Procedura proceselor extra-ordinem 56 57 M. Împaratul este substituit.52.57 3. toti judecatorii sunt functionari de stat din ierarhia functionarilor administrativi . actiunea mamei împotriva sotului ei divortat pentru a fi obligat sa plateasca alimente.n. probleme de drept sacru. op. Judecatorii locali (duumviri iure dicundo. procesul extraordinem îl înlocuieste pe cel ordo iudiciorum privatorum. procesele de libertate.2. op.52.3. vol.

unde întotdeauna sentinta judecatorului se dadea în favoarea partii prezente60. Reclamantul remite o petitie functionarului competent. p. în întregime. JUDECATA ÎN LIPSA ( eremodicium sau lis deserta) este posibila. CITAREA PÂRÂTULUI se realizeaza prin: • Litis denuntiatio. REPREZENTAREA este admisa. p. iar pe celalalt îl trimite pârâtului. vol.. o trimite. în judecata extra-ordinem.cit. nu se prezinta.148. dar numai cu garantii. Functionarul. Ibidem.I. pârâtul absent poate fi absolvit de catre judecator61. • Libellus conventiones. Momentul depunerii petitiei introductive de instanta întrerupe termenul de prescriptie extinctiva. DEZBATERILE se desfasurau astfel: • • • Narratio ( reclamantul îsi prezinta pretentiile).Jakota. Se desfasoara când pârâtul. op. Reclamantul îi prezinta functionarului competent cererea de chemare în judecata în doua exemplare. prin care-l informeaza asupra persoanei pe care vrea sa o cheme în judecata precum si asupra motivelor pentru care vrea sa se judece cu aceasta.119. Reprezentantul reclamantului dadea garantii ca reclamantul va ratifica actele sale. Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum. 61 Ibidem. Procedura procesului extra-ordinem are doar o singura faza care s e desfasoara. dupa ce înregistreaza cererea. unde etapele procedurale se parcurgeau doar prin grija reclamantului.: 59 60 M. Litis contestatio ( are efecte mai reduse decât în procesul formular). Judecatorul pastreaza un exemplar. litis contestatio are urmatoarele efecte.Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum privatorum. Reprezentatul pârâtului trebuie sa garanteze ca pârâtul va executa sentinta. desi a fost citat de mai multe ori.148-149. înaintea functionarului judecator. 28 . în procesul extraordinem. pârâtului. printr-un alt functionar. Astfel. printr-un functionar numit viator sau executor. p. desfasurarea procesului extraordinem de la citatie la executarea sentintei este asigurata de catre autoritatile romane. Contradictio ( pârâtul se apara împotriva pretentiilor reclamantului).V.

Debitorul care si-a risipit intentionat averea. p. 62 Ibidem. elementele condamnarii sunt apreciate acum de catre judecator. pârâtul era constrâns cu ajutorul fortei publice. Cedarea averii (cessio bonorum). daca refuza sa-si cedeze bunurile catre creditorii sai. Executarea asupra averii (distractio bonorum). Daca pârâtul se opune executarii în natura. actiunea intransmisibila devine transmisibila mostenitorilor. caci. litis contestatio nu mai transforma pretentia reclamantului într-un drept de a primi o suma de bani. Acest procedeu se folosea în cazul în care pârâtul era solvabil. Litis contestatio nu mai stinge actiunea reclamantului.actiunea temporara devine perpetua. daca pârâtul refuza sa le execute. atunci se recurge la condamnarea pecuniara. În momentul achitarii tuturor datoriilor.150. Contradictio (pledoaria avocatului pârâtului). era vândut. SENTINTA (judecatorul are puteri largi în darea hotarârii). • • Postulatio ( pledoaria avocatului reclamantului). apoi. va fi condamnat sa-i plateasca reclamantului o suma de bani). Pentru plata unei sume de bani. De asemenea.62 EXECUTAREA SENTINTEI: • • Pentru restituirea unui lucru. Judecatorul îl poate obliga pe pârât sa execute întocmai pretentia reclamantului ( cu exceptia obligatiilor de “a face” sau “a nu face” care îi incumba pârâtului. spre a-I frauda pe creditori nu poate beneficia de aceasta modalitate de executare. existau patru modalitati de executare silita: Sechestrul judiciar (pignus ex iudicati causa captum). vânzarea se opreste. trebuia dus în închisoarea publica a datornicilor. în acest cazuri. modalitate rezervata numai debitorului care si-a pierdut averea din cauza de forta majora. Executarea asupra persoanei (pârâtul – debitor. Creditorii sunt trimisi în posesia averii debitorului. daca lucrul a disparut sau obligatia pârâtului nu poate fi executata silit. 29 . Judecatorul vinde bunurile pâna la acoperirea datoriilor debitorului. Prin hotarâre se sechestra un bun care.

Dreptul privat roman a cuprins trei sisteme procedurale: procedura legisactiunilor ( epoca veche) procedura formulara (epoca clasica) procedura extraordinara (epoca postclasica) Procedura legisactiunilor si procedura formulara se caracterizeaza prin desfasurarea procesului în doua faze. în urma Constitutiei lui Theodosius. individualizând. solutionarea spetei. REZUMAT Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate. in iure. CONCLUZII 63 Liviu Pop. ca ansamblu de norme ce reglementeaza desfasurarea litigiilor. ca organ de stat. normele legii la speta supusa judecatii.Hr. ales de parti. Drept civil.362.care a înlocuit. proprietate. organiza instanta. Daca în prima faza a procesului. un cutremur etc. în cea de-a doua faza. închisorile private pentru datornici. magistratul. iasi. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. p. cu caracter exceptional. Pentru a se ajunge la aparitia si perfectionarea acestui mecanism numit procedura s-au parcurs mai multe etape. 1994. Valentinianus si Arcadius din 388 d. Tratat.). DICTIONAR: Forta majora este o împrejurare de origine externa ( adica din afara câmpului de activitate al debitorului). Editura Fundatiei “Chemarea”.. 30 . Judecatorii erau despartiti de public printr-o cortina (cancella). Teoria generala a obligatiilor. care este absolut imrevizibila si inevitabila sau irezistibila. astfel. Închisorile private ale datornicilor au continuat sa existe clandestin.63 Exemplu: o eruptie vulcanica. O data cu aparitia statului se poate vorbi de o procedura în sensul unui sistem. Editie revazuta. LOCUL DE JUDECATA: basilica. avea sa dea solutia. in iudicio. pregatind sub aspect juridic. judecatorul.

Romanii confundau bunul cu dreptul de proprietate asupra lui. Construiti o formula ipotetica si faceti o analiza a acesteia. care era o persoana privata. 3. Abia mai târziu.2. deoarece prezinta utilitate pentru oameni. TEME DE CONTROL 1.2.În procedura legisactiunilor si în cea formulara magistratul avea rolul de a lega. individualizata în raport cu anumite criterii sociale. la 2. drepturile reale se numesc “drepturi asupra unui lucru strain”) . admise la un anumit moment dat si luata în considerare de normele juridice. Diviziunea lucrurilor Bunul reprezinta o portiune din materia înconjuratoare. 31 .Explicati adagiul “Res iudicata pro veritate habetur”. iar judecatorul.1. de a organiza instanta. procesul desfasurîndu-se în fata unei singure persoane.Clasificati actiunile din dreptul roman 4. de a conduce desfasurarea procesului si de a pronunta sentinta. CAPITOLUL AL IV-LEA DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4. juristii au facut distinctia între dreptul real si bunul care constituie obiectul acestui drept ( în “Institutele lui Iustinian”. Procedura extraordinara se deosebea de primele doua prin lipsa celor doua etape. Prezentati fazele procesului civil 2.

2. Ex: ager publicus (pamântul statului) si servus publicus (sclavul statului). Lucrurile extra patrimonium se împart la rândul lor în: a) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul divin (res nullius divini iuris). vol al II-lea. în vechiul drept 64 Ibidem. res sanctae ( sunt legate de religie). aerul. bunurile se împarteau în mai multe categorii. animalelel de tractiune sau de calarie. cerul. pe care le vom prezenta în cele ce urmeaza: I. lumina soarelui etc. Sunt bunuri mancipi: sclavii. b) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul uman (res nullius humani iuris). .În conceptia juristilor romani. Ex: teatrele. pamântul din Roma sau cel din Italia. Se pare ca au fost primele bunuri care au intrat în proprietatea privata. Bunurile mancipi aveau.Universitatum (care apartin cetatilor). adica toate lucrurile care erau: res sacrae ( consacrate zeilor prin consacratio). .Publicae (care apartin statului).res religiosae ( consacrate zeilor mortii). baile publice etc.Communes (care apartin tuturor).Lucruri susceptibile de apropriere care se afla în proprietatea unei persoane (res privata). adica în puterea sefului de familie ( mancipium)64. stadioanele. Exemple: apa. Lucruri care pot fi însusite de catre un particular (res in patrimonio) si lucruri care nu pot fi însusite (res nullius sau res extra patrimonium). 32 . p. servitutile prediale rustice asupra acestor terenuri. .299. Lucrurile care sunt susceptibile de apropriere (res in patrimonio) se împart la rândul lor în: .Lucruri susceptibile de apropriere dar care în prezent nu se afla în proprietatea nimanui (res nullius). adica toate lucrurile care erau: .Res privata se împart în: a)Bunuri care se înstraineaza doar prin mancipatie sau prin in iure cessio (res mancipi). marea. .

roman dar si în cel clasic, un regim juridic special, conform însemnatatii deosebite a acestor bunuri65; b)Bunuri care nu se înstraineaza prin mancipatie sau in iure cessio (res nec mancipi). Se înstraineaza prin traditie. Exemple de astfel de bunuri: bijuteriile, turmele de oi etc. 3.Res privata se împart, de asemenea, în: - Corporale (au un corp material); - Necorporale (drepturile asupra bunului altuia). 4.Res privata sunt: a)lucruri de specie (au o individualitate proprie, asigurata de anumite trasaturi specifice). Ex: sclavul Tyron; b) lucruri de gen (se individualizeaza doar prin indicarea genului, calitatii si cantitatii. Cantitatea se determina prin masurare, cântarire sau numarare) Exemplu: sapte amfore mari de Corint. 5.Bunurile susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane sunt: a)Fungibile ( se pot înlocui unele cu altele). Ex.: monedele, uleiul, vinul, maslinele etc. Se observa ca bunurile de gen sunt fungibile; b)Nefungibile ( nu se pot înlocui unele cu altele). 6.Res privata se împart, de asemenea, în . a)Consumptibile (la prima întrebuintare se consuma). Ex.: vinul, grâul, etc.; b) Neconsumptibile (se consuma dupa o folosinta îndelungata) Ex.: sandalele, hainele, etc. 7.Cea mai însemnata diviziune a lucrurilor în dreptul modern, dar care îsi are originea în dreptul roman clasic, este împartirea bunurilor susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane în: a)Mobile ( se misca singure sau ajutate). Ex.: calul sau carul; b) Imobile (nu se pot misca). Ex.: o casa sau un teren. Imobilele erau considerate mai importante decât mobilele. Din aceasta cauza, imobilele aveau un regim juridic special. Astfel, prin Oratio Severi (195 d.Hr.), tutorele este oprit sa înstraineze terenurile necladite sau terenurile cu cladiri înconjurate de

65

Ibidem, vol. al II-lea, p.300;

33

gradini, pe care trebuia sa le transfere în proprietatea pupilului, atunci când acesta ajungea la pubertate.66 În vremea lui Augustus, sotului I se interzicea sa înstraineze imobilele dotale din Italia.67 Pentru influenta acestei ultime clasificari a bunurilor private asupra Codului Civil Român din 1864 a se citi art.461-474.

Juristii romani nu au cunoscut notiunea de “patrimoniu” (ansamblul drepturilor si obligatiilor evaluabile în bani, ansamblu ce apartine unui subiect de drept). Aceasta notiune a fost elaborata în epoca moderna, pornindu-se de la elemente romane, cum ar fi: Familia pecuniaque ( întreaga avere a unei familii romane, avere alcatuita din familia, adica toate bunurile mancipi ale acelui sef de familie si pecunia, adica ansamblul bunurilor nec mancipi ale acelui sef de familie); Hereditas (mostenirea, adica un ansamblu de bunuri, drepturi si datorii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul dreptului civil); Bona (ansamblul de drepturi si obligatii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul edictului pretorian). Se traduce prin succesiunea deferita de pretor; Peculiul (la origine desemna un ansamblu de bunuri pe care stapânul le încredinta sclavului sau spre o mai buna fructificare, dar în timp ajunge sa desemneze un ansamblu de drepturi si datorii patrimoniale ale sclavului).

4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius Ager gentilicius reprezinta pamântul comun al fiecarei ginte din Roma.

66 67

Ibidem, vol. al II-lea, p.280; Ibidem, vol. al II-lea, p.302;

34

Astfel, conform istoricilor Titus Livius si Dionis din Halicarnas, când Appius Claudius, împreuna cu întreaga ginta Claudia, a venit din Sabinia ca sa se stabileasca în Roma, senatul I-a acordat un ager gentilicius dincolo de Arno. Acest pamânt a fost împartit de catre Appius Claudius între familiile care-i constituiau ginta.68 Ager gentilicius a fost împartit în proprietate privata familiilor din ginta într-o epoca anterioara Legii celor XII Table. Existenta proprietatii comune a gintii asupra lui ager gentilicius mai era evocata în epoca dreptului clasic de dreptul de mostenire si de tutela a gentililor.69

4.2.2.Heredium si fundus Heredium era pamântul din cetatea Romei, în suprafata de doua iugare, pe care-l primise în proprietate fiecare sef de familie, cu ocazia fundarii Romei, spre a-si construi casa. Heredium-ul era, initial, inalienabil, iar spre sfârsitul Republicii, patricianul care-l înstraina era dispretuit. Heredium-ul era, initial, indivizibil. Conform unor fragmente din Institutiile lui Gaius, descoperite în Egipt, mostenitorii ramâneau dupa moartea sefului de familie într-o devalmasie numita ercto non cito (divisione non provocata). De la Legea celor XII Table, care contine o actiune de iesire din indiviziune a mostenitorilor (actio familia herciscundae ), heredium-ul poate fi partajat între mostenitori.70 Astfel, de la Legea celor XII table, prin heredium se întelege pamântul din intravilanul Romei, pe care-l stapânea un pater familias, fara a mai lega aceasta calitate de suprafata de doua iugare. Fundus reprezinta terenul pentru agricultura, situat în afara Romei, aflat în proprietatea lui pater familias. Proprietatea asupra lui se poate dobândi prin uzucapiunea de 2 ani.

4.2.3. Ager publicus Ager publicus populi romani era constituit din toate bunurile imobile pe care statul roman le dobândea prin cucerire, pe care le mostenea ( astfel, Attala, regele Pergamului, si-a lasat prin testament regatul statului roman, în 134 î.Hr.) sau pe care le

68 69

Ibidem, vol. al II-lea, p.305; Ibidem, vol. al II-lea, p.305; 70 Ibidem, vol al II-lea, p.306;

35

confisca de la cei condamnati.71 Aceste imobile, în functie de natura lor erau utilizate diferit. Astfel, statul roman îsi rezerva exploatarea minelor si a padurilor. Pamânturile din ager publicus primeau urmatoarele destinatii: - Fie erau acordate în proprietate, în loturi mici, cetatenilor (agri limitari) sau celor care întemeiau o colonie latina; - Fie erau arendate pe termen de cinci ani, contra unei dari numita vectigal (ager vectigali); - Fie erau lasate la dispozitia cetatenilor care puteau ocupa teren cât puteau sa cultive (ager ocupatorius). Dupa aparitia pretorului, ocuparea de terenuri din ager publicus se facea în temeiul unei concesii acordate de catre pretor prin edict.72 Cel care ocupa acest teren trebuia sa plateasca o taxa statului roman. Concesiunea lui ager ocupatorius putea fi revocata de catre statul roman. La sfârsitul Republicii câtiva mari proprietari îsi împart ager publicus din Italia si-l considera averea lor personala. 73 4.3.Proprietatea în epoca clasica 4.3.1.Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate Pentru romani, proprietatea era un lucru corporal, la fel ca si servitutile prediale rustice. Si aceasta, întrucât romanii nu distingeau între dreptul de proprietate sau dreptul de servitute prediala rustica si obiectul acelui drept de proprietate sau de

servitute prediala rustica. Pentru a desemna proprietatea, romanii spuneau, asa cum spun majoritatea românilor: “lucrul este al meu” sau ”am un lucru”(res mea est, meum est ex iure quiritium).74 Dreptul de proprietate (proprietatea) reprezinta dreptul subiectiv al unei persoane, numita proprietar, asupra unui lucru, drept care îi confera anumite atribute ocrotite de dreptul obiectiv. Aceste atribute, care reprezinta continutul dreptului de proprietate sunt:

• •

Ius utendi ( dreptul proprietarului de a folosi lucrul care reprezinta obiectul dreptului de proprietate); Ius fruendi ( dreptul proprietarului de a culege fructele si de a dobândi produsele lucrului);

71 72

J .C. Fredouille, op.cit., p.19; M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.307; 73 J.C.Fredouille, op.cit., p.19;

36

Ius abutendi ( dreptul proprietarului de a dispune de lucrul în proprietate, fie material, prin modificare sau distrugere, fie juridic, înstrainându-l ori prin acte între vii, ori prin acte din cauza de moarte, cum ar fi prin legatul inclus în testament sau fideicomis-ul). Acest ius abutendi nu a fost nelimitat. Din cele mai vechi timpuri, acest atribut al proprietatii a fost îngradit în interesul general al societatii. Astfel, înainte de 390 î.Hr., în Roma, proprietarii de cladiri trebuiau sa respecte o distanta de doi pasi între cladirile vecine, distanta numita ambitus. Între ogoarele vecine, proprietarii trebuiau sa respecte o distanta de cinci pasi, numita fines (confinium). Legea celor XII Table îi interzicea proprietarului unei grinzi folosita de un alt proprietar în constructia casei sale, sa dispuna demontarea acesteia.75

DICTIONAR:
Fructele reprezinta ceea ce produc bunurile frugifere periodic si fara sa-si consume substanta. Exemplu: iarba, grâul, puii de animale, copiii sclavilor etc. Fructele sunt : naturale (

apar independent de vointa omului), industriale ( rezulta numai ca urmare a stradaniei omului ) si civile ( consecinta unor acte juridice – chiriile , dobânzile etc.). Produsele reprezinta ceea ce rezulta din bunuri prin consumarea substantei acestora. Ex.: scândurile sunt un produs al copacilor, aurul reprezinta un produs al minelor de aur etc.

4.3.2.Proprietatea quiritara Proprietatea quiritara (dominium ex iure quiritium) este proprietatea quiritilor (a cetatenilor romani) recunoscuta si sanctionata de catre ius civile.76 CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE QUIRITARA:

♦ Drept absolut ( adica îi permite proprietarului quiritar sa se foloseasca
de toate avantajele pe care lucrul în proprietate i le poate procura);

♦ Drept exclusiv ( adica numai proprietarul poate exercita cele trei
atribute ale dreptului de proprietate quiritara);

♦ Drept perpetuu ( adica proprietatea quiritara exista atât timp cât exista
obiectul proprietatii iar proprietatea quiritara nu se stinge prin neuz ).
M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.310; Ibidem, p.311; 76 René Foignet ,op.cit, vol.I, p.153;
75 74

37

Imobilele italice aveau un regim juridic special. Din ratiuni practice. cea provinciala.). Mentionam printre aceste cetati: Sarmisegetuza. Apulum. desi erau situate în afara Peninsulei Italice. sau prin traditiune. în general. Beyruth etc). pe care romanii le numeau generic “possessio”. Imobilele erau romane daca erau situate pe pamânt italic. obiect al proprietatii quiritare: lucru roman transmis fie prin mancipatie sau in iure cessio.Aceste caractere specifice. Atributele dreptului de proprietate quiritara: Ius utendi. dupa caz. Proprietatea quiritara a fost considerata de romani ca o institutie rezervata doar acelor persoane ce aveau voie sa foloseasca ius civile (cetatenii romani si peregrinii cu ius commercii). în functie de calificarea lucrului. Napoca. initial. ♦ Bunul. caracterele dreptului de proprietate. pentru res mancipi. odata cu stergerea diferentelor dintre proprietatea quiritara. Conditiile proprietatii quiritare: ♦ Proprietarul: cetatean roman sau peregrin cu ius commercii ( subiecte de ius civile). patruzeci de cetati din Imperiu au obtinut pentru teritoriile lor ius italicum (adica calitatea de pamânt italic).Hr. Ius abutendi. care erau. ♦ Modul de transmitere a dreptului de proprietate: Pentru transmiterea dreptului de proprietate quiritara cetatenii romani foloseau numai modurile solemne prevazute de ius civile. Mobilele erau romane daca se aflau în mâna unui cetatean roman. au împrumutat de la proprietatea quiritara atributele. Ius fruendi. Aceste institutii. romanii au trebuit sa inventeze niste institutii juridice care sa reglementeze stapânirea bunurilor în provincii sau stapânirea bunurilor mancipi dobândite prin traditie. peregrina si pretoriana ( proces accelerat în secolul al IIIlea d. mancipatiunea si in iure cessio pentru lucrurile mancipi si traditiunea pentru lucrurile nec mancipi. În timpul Principatului. pentru res nec mancipi. Acest împrumut a declansat 38 . fiind scutite de impozit si res mancipi. si terminat în secolul al VI-lea d.Hr. proprietatii quiritare au devenit.

actiuni rei vindicatio împotriva celor care dobândisera obiectul proprietatii quiritare.. Astfel. peregrina si pretoriana77. proces datorita caruia. cu termenul “dominium”. un bun mancipi putea avea doi proprietari: unul era proprietarul quiritar. în dreptul roman clasic s-a semnalat o dedublare a proprietatii. al II-lea. Prin introducerea proprietatii pretoriene. al III-lea d.V.3. iar în secolul al VI-lea. Aceasta proprietate pretoriana era recunoscuta si aparata pâna la împlinirea termenului de uzucapiune ( un an pentru mobile. se încheia procesul de fuziune al proprietatii quiritare cu posesiunile provinciala. care îl înstrainase prin traditie. în mod abuziv. pentru a pune capat obiceiului proprietarilor quiritari de a introduce.Hr. 480 din Codul civil). juristi. consideram astazi ca proprietarul are în dreptul civil român aceleasi atribute ca si proprietarul quiritar ( a se vedea art. 4. op.cit. Prin proprietate pretoriana (bonitara) se întelege proprietatea recunoscuta si aparata de catre edictul pretorului. SANCTIUNEA PROPRIETATII QUIRITARE: actiunea civila “rei vindicatio” (actiune in rem). Astfel. Iustinian desfiinteaza clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. toti locuitorii Imperiului primeau cetatenia romana cu exceptia dediticilor. chiar de la aceiasi proprietari care acum îi chemau înaintea magistratului. 39 . denumeau posesiunea provinciala. rezervat exclusiv proprietatii quiritare.Hr. în sec.. precum Gaius. p. împaratul Maximin generaliza concesiunile de ius italicum si pamânturile italice erau supuse impozitului.. prin traditie. vol.317. Iata etapele pe care le-a parcurs procesul de confundare a proprietatii quiritare cu posesiunea provinciala. când proprietarul pretorian dobândea proprietatea quiritara asupra acelui lucru mancipi.Hr.Jakota. dobândit de proprietarul pretorian prin traditie si nu prin mancipatie sau in iure cessio.Proprietatea pretoriana (bonitara) Aceasta possessio a fost creata de catre juristii romani în secolul I î. prin Edictul lui Caracalla din 212.3. doi ani pentru imobile). peregrina si pretoriana: în secolul al II-lea d. asupra unui lucru mancipi.. precum si orice deosebire între pamântul italic si cel provincial.procesul de contopire a proprietatii quiritare cu aceste possessiones. iar celalalt era cel care-l avea printre 77 M.

Acesta va cere inserarea în formula a exceptiei “rei venditae et traditae”. prin senatus consulte si prin constitutii imperiale. p. Tertius introduce actiunea de rei vindicatio împotriva lui Secundus. Apoi. Secundus pentru a nu pierde atât bunul cât si banii pe care I-a dat lui Primus. Formula actiunii publiciene continea fictiune conform careia. dupa modelul actiunii rei vindicatio. pentru a-l ajuta pe proprietarul pretorian sa-si revendice bunul.lucrurile sale ( in bonis habet).I. introduce împotriva lui Secundus actiunea rei vindicatio. transformându-se în proprietar quiritar.79 Proprietatea pretoriana a fost extinsa. c)Actiunea publiciana (a fost creata de catre pretorul Publicius. ius fruendi. in iure cessio sau legatul per vindicationem). adica proprietarul pretorian (cel care dobândise lucrul mancipi prin traditie). conform careia lucrul a fost vândut si remis de la mâna la mâna. acelasi Primus îi vinde terenul lui Tertius. la numeroase situatii. însa proprietarul pretorian îi raspundea cu replicatio rei venditae et traditae( prin care arata ca proprietarul quiritar I-a înstrainat lucrul contra unei sume de bani si ca I l-a remis prin traditie). ius abutendi ( acesta cu urmatoarea restrictie: nu putea dispune juridic de bun folosindu-se de modurile de dispozitie de ius civile: mancipatia. prin mancipatie. se va paraliza revendicarea lui Tertius). prin traditie un teren italic. ♦ Exceptio rei venditae et traditae (Primus îi vinde lui Secundus. în chip de pret. SANCTIUNEA PROPRIETATII PRETORIENE: Exceptii: ♦ Exceptio de dol (Primus îi vinde prin traditie lui Secundus un bun mancipi. tot el este proprietarul quiritar al lucrului vândut. prin care va paraliza actiunea lui Primus). în care ius civile nu recunostea nici un drept de proprietate. vol. 40 . Primus. Astfel.op.cit. stiind ca dupa ius civile. exceptia iustii domini (proprietar dupa ius civile).158. proprietarul pretorian uzucapase lucrul. ajuns în posesia unei alte persoane sau chiar în posesia proprietarului quiritar).78 ATRIBUTELE PROPRIETARULUI PRETORIAN: ius utendi. Proprietarul quiritar putea invoca împotriva publicienii. Iata câteva dintre ele: 78 René Foignet . îi cere magistratului sa introduca în formula exceptia de dol.

Delictul comis de o persoana în puterea unui pater familias (alieni iuris). Ibidem. Daca proprietarul casei în ruina refuza sa ofere cautiunea mentionata. astfel. dar nici nu-l abandona pe autor. care a suprimat. spre cultivare. în provinciile imperiale). portiuni din ager publicus erau distribuite cetatenilor romani. clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. Damnum infectum (paguba neprodusa). Cumparatorul averii debitorului insolvabil (bonorum emptor). cetatenilor romani care exploatau portiuni din ager publicus li s-a recunoscut atât posesia asupra acestor terenuri. prin decretul pretorului. stapânul lui avea doua posibilitati de a-I oferi satisfactie victimei delictului: fie platea o amenda. în provinciile senatoriale sau era proprietatea împaratului.Proprietatea provinciala si cea peregrina Pamântul din provincii era ager publicus (era proprietatea statului roman. fie îl abandona pe autorul delictului în puterea victimei.158. Nici un cetatean roman nu putea sa devina proprietar quiritar asupra unui pamânt sau asupra unei cladiri din provincie. Daca stapânul nu platea amenda. atunci. atunci proprietarul casei în ruina trebuia sa-I ofere vecinului o suma de bani suficienta pentru despagubirea acestuia. Vecinul devenea. 4. p. 41 . Daca un alieni iuris savârsea un delict. în cazul în care casa sa i-ar fi fost distrusa prin prabusirea casei în ruina. Totusi.159. Proprietatea pretoriana a disparut în epoca lui Iustinan. Odata cu trecerea timpului. victima devenea.3. pretorul îl putea trimite pe vecinul amenintat în posesia casei în ruina. 79 80 Ibidem. proprietar pretorian al casei în ruina. spre folosinta. habere licere) reprezinta dreptul subiectiv al cetatenilor romani asupra pamânturilor si cladirilor din provincii. Daca o casa ameninta sa se prabuseasca peste casa vecinului. ca desueta.Succesorul pretorian (bonorum possesor).4. p. Proprietatea provinciala (possessio usus fructus. proprietar pretorian al autorului delictului. cât si dreptul de dispozitie juridica (prin traditie) si materiala80.

81 În cursul secolului al III-lea d.319.. 81 82 M.158 83 Ibidem. p. În fata instantelor ordo iudiciorum privatorum. Corporal (se pretindea posesiunea si se intentau împotriva posesorului sau detentorului. p. asupra lucrurilor lor.. de la cel care-l detine cu orice titlu. 42 . proprietatea provinciala se confunda cu cea quiritara. atribute asemanatoare celor ale proprietarilor quiritari. în urma edictului lui Caracalla. actiunea în revendicare se introduce prin formula petitorie. caci dispare distinctia dintre imobilele italice si cele provinciale.Hr. obiect al proprietatii quiritare. Conditii pentru intentarea actiunii în revendicare: Bunul revendicat: Lucru roman. ori numai lucrurile corporale sunt susceptibile de posesiune).1. vol..V.Rei vindicatio Revendicarea este actiunea reala si civila prin care proprietarul quiritar pretinde restituirea lucrului obiect al dreptului de proprietate quiritara. construita dupa modelul actiunii de rei vindicatio. prin care toti peregrini au primit cetatenie romana.drept ocrotit prin edictul guvernatorului de provincie si care confera titularului aceleasi atribute ca dreptul de proprietate quiritara.Apararea proprietatii 4. Proprietatea peregrina a disparut în secolul al III-lea d. construita dupa modelul actiunii rei vindicatio (continea fictiunea conform careia peregrinul trebuie considerat cetatean roman).82 Proprietatea peregrina reprezinta dreptul real al peregrinilor fara ius commercii.cit.Hr. drept în temeiul caruia peregrinii dobândesc.83 4.I. René Foignet .cit. SANCTIUNEA PROPRIETATII PEREGRINE: o actiune utila.4. vol. op. SANCTIUNEA PROPRIETATII PROVINCIALE: o actiune utila.4. al II-lea. cu exceptia celor dediticii.op. p.Jakota. recunoscut si ocrotit prin edictul pretorului peregrin (la Roma) si prin edictul guvernatorului (în provincie).157.

proprietar quiritar. însa.pârât poate fi si acela care se lasa urmarit cu revendicarea desi nu este posesor al bunului revendicat (aceasta spre a-l sanctiona pentru ca. Sarcina aceasta atât de dificila era usurata de existenta uzucapiunii. întrucât îl capatase. trebuie sa fie posesor al lucrului revendicat. rei venditae et traditae. Pârâtul: Ca regula generala. Pentru a-l determina pe pârât sa înapoieze bunul în natura. 43 . al II-lea. care la îl dobândise de la un alt proprietar quiritar si tot asa pâna se ajungea la persoana care-l dobândise printr-un mod originar. p.pârât poate fi si persoana care.Reclamantul obtine lucrul si accesoriile sale. de gaj etc. Reclamantul: Proprietar quiritar (cetatean roman sau peregrin cu ius commercii). 84 Exceptiile pârâtului: exceptia de dol.cit. În situatia exceptiilor de mai sus. exceptia de uzufruct. s-a admis ca se poate revendica un ansamblu de bunuri de acelasi fel precum o turma de oi sau de vite. caci acestia nu-l poseda. îl înstraineaza sau îl abandoneaza). Ei vor fi obligati.Jakota. vol.319-321. prin uzucapiune. care-i 84 M.. atunci pronunta o sentinta prin care: . la rându-I de la un proprietar quiritar. prin fapta sa l-a indus în eroare pe proprietar si I-a permis adevaratului posesor sa obtina proprietatea quiritara asupra bunului. si ea. Efectele actiunii în revendicare: Daca judecatorul constata ca reclamantul în actiunea de revendicare are dreptate.Lucrul sa fie de specie (adica individualizat). . înceteaza sa posede( cel care vazându-se amenintat cu revendicarea distruge bunul. sa-I plateasca reclamantului o suma de bani echivalenta cu interesul acestuia ca bunul sa-I fost restituit în natura. pârâtii nu pot fi obligati de catre judecator sa restituie bunul revendicat. op. Pentru considerente practice. Sa probeze ca persoana de la care a dobândit bunul era. rei donatae et traditae. Exceptii: . prin dol. actiunea în revendicare avea o clauzula arbitrara. Sa nu se afle în posesia bunului revendicat.V.

În procedura formulara. devenea indefensus si se trecea la executarea silita. platind un suprapret. .permitea reclamantului sa indice. Pentru stricaciunile produse înainte de litis contestatio. caci doar din acel moment a aflat ca lucrul are un alt proprietar. . decât sa-l pastreze. De aceea. sub prestare de juramânt. Aceasta solutie vrea sa-l rasplateasca pe posesorul de buna-credinta pentru munca depusa spre a face lucru sa rodeasca fructe industriale si. Aceasta valoare indicata de reclamant depasea cu mult valoarea de piata a bunului. Nu trebuia însa sa-l despagubeasca pe reclamant. de a restitui lucrul era executat cu ajutorul fortei publice85. în acelasi timp. ordinul judecatorului. adica prin raportarea la idealul de bun administrator. Pârâtul care a fost posesor de buna-credinta (adica nu a stiut ca bunul este proprietatea unei alte persoane) trebuie sa-I restituie reclamantului doar fructele dobândite dupa litis contestatio. 44 . În vremea lui Iustinian. cât valoreaza acel lucru pentru el. pârâtul va raspunde doar pentru o greseala foarte grava . pârâtul considera bunul ca pe un element al averii sale. în vreun fel pentru fructele pe care deja le consumase. pârâtul era obligat sa-I faca reclamantului o promisiune. pârâtul prefera sa înapoieze bunul în natura. Se observa ca în situatia stricaciunilor produse dupa litis contestatio.Pârâtul trebuie sa-l despagubeasca pe reclamant pentru eventualele stricaciuni ale lucrului produse din vina lui. posesorul de buna-credinta trebuia sa-I restituie reclamantului toate fructele pe care nu le-a consumat. Daca stricaciunile s-au produs dupa litis contestatio. astfel încât. p. având convingerea ca bunul si fructele acestuia sunt ale sale. înca în faza in iure. care a consumat mai mult din fructele naturale ale bunului. ca va plati suma de bani la care va fi condamnat (satisdatio iudicatum solvi). îi este îngaduita o oarecare neglijenta în administrarea 85 Ibidem. întarita cu doi garanti. vrea sa-l protejeze pe acelasi posesor.Reclamantul dobândeste atât produsele cât si fructele bunului revendicat. Din epoca lui Iustinian.321-322. culpa pârâtului este judecata in abstracto. adresat pârâtului. Daca nu facea aceasta promisiune. Aceste solutii au urmatoarele justificari: înainte de litis contestatio. atunci pârâtul va raspunde pentru orice greseala pe care un bun administrator al lucrului nu ar fi comis-o. sau pentru o greseala pe care nu ar fi facut-o atunci când îsi administra propria avere.

în masura în care acestea au sporit valoarea bunului.Pârâtul trebuie sa fie despagubit de catre reclamant pentru cheltuielile necesare facute în legatura cu bunul. 4. Ex: înlocuirea acoperisului de sindrila cu unul facut din tigle. Pârâtul nu are dreptul la despagubiri pentru cheltuielile voluptorii. 45 . fie nu a avut-o niciodata.3. Aceasta actiune.4. Dupa litis contestatio însa. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este proprietarul pretorian (dobânditorul unui res mancipi prin traditiune). conform careia s-a împlinit termenul necesar pentru dobândirea de catre reclamant a proprietati quiritare prin uzucapiune. pârâtul trebuie sa tina seama de ipoteza restituirii bunului catre reclamant. Cheltuieli voluptorii sunt acelea care înfrumuseteaza lucrul. Cheltuielile utile sunt acelea care maresc valoarea lucrului. cu conditia de a nu deteriora bunul.323. p. 86 Ibidem.Actiunea publiciana Actiunea publiciana reprezinta actiunea reala honorara care îi permite proprietarului pretorian sa dobândeasca posesiunea lucrului. are o formula copiata dupa cea a revendicarii. DICTIONAR: Cheltuielile necesare sunt acelea fara de care lucrul se deterioreaza sau dispare.bunului.86 . 4. Ex: cheltuielile facute cu medicamentatia necesara pentru tratamentul sclavului bolnav. posesiune pe care fie a pierdut-o. Conditiile de exercitare si solutionarea actiunii publiciene difera dupa cum reclamantul este proprietar pretorian sau posesor de buna-credinta. Posesorul de buna-credinta are dreptul si la despagubiri pentru cheltuielile utile.4. singura diferenta fiind reprezentata de fictiunea.2. nu îi este iertata nici o neglijenta. Ex: cheltuielile facute pentru decorarea cu mozaic aurit a pardoselii dintr-o camera. dar poate ridica ornamentele în care s-au materializat acestea. De aceea. iar pârâtul poate fi ori proprietarul quiritar al lucrului respectiv ori un simplu posesor sau detentor.

4. 46 .4. p. Reclamantul raspunde cu replicatio doli (replica de dol). cu replicatio rei venditae et traditae (invocând ca lucrul I-a fost vândut si predat prin traditiune) sau cu replicatio rei donatae et traditae etc. daca în calitate de pârât apare proprietarul quiritar. Acesta se apara cu exceptia iusti domini (proprietar de drept). atunci prin exceptia iusti domini actiunea publiciana este paralizata. Posesorul de buna-credinta pierde procesul si nu va obtine bunul urmarit. procesul va fi câstigat de acela dintre posesorii de buna-credinta care poseda lucrul în momentul procesului (adica în momentul lui litis contestatio).4. Daca pârâtul este si el un posesor de buna-credinta. fie un alt posesor de buna-credinta. este preferat posesorul actual).credinta CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este întotdeauna un posesor de buna-credinta (adica o persoana care a dobândit un lucru de la o alta persoana pe care o crede adevaratul proprietar al bunului. pârâtul este un simplu posesor sau un detentor. Daca reclamantul a fost pus primul în posesia lucrului.326. atunci avem doua posibilitati: Daca pârâtul a obtinut lucrul de la acelasi fals proprietar al lui. atunci la exceptia rei venditae et traditae pe care o invoca pârâtul. reclamantul va raspunde cu replicatio primo rei venditae et traditae si câstiga procesul. atunci va câstiga procesul invocând exceptia primo rei venditae et traditae. apare fie adevaratul proprietar al bunului.SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Reclamantul va câstiga posesia bunului sau.325-326.87 Daca în calitate de pârât se afla un posesor de buna-credinta care a dobândit lucrul de la un alt fals proprietar. desi în realitate nu este). daca. atunci va câstiga procesul acela dintre posesorii de buna-credinta care a intrat primul în posesia lucrului. melior est causa possidentis” (în situatii identice. În calitate de pârât. reclamantul va dobândi bunul. Se urmeaza principiul: “In pari causa.88 87 88 Ibidem. De asemenea. Ibidem. Daca pârâtul a fost pus primul în posesia lucrului.Publiciana posesorului de buna. p. SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Daca pârâtul este adevaratul proprietar al bunului.

schimbarea încuietorii de la usa de intrare etc). în temeiul caruia o persoana (cetatean roman. Lucrul mobil se ia în mâna.cit.CORPUS (puterea fizica asupra lucrului. fie prin savârsirea unui act de stapân ( ruperea unei crengi dintr-un pom din livada. cel putin din punctul de vedere al istoriei dreptului. 90 René Foignet . B.ANIMUS DOMINI (elementul intelectual.4. interpretându-l drept “realitate care scapa reglementarii juridice” si au concluzionat ca posesiunea nu este un drept ci o stare de lucruri în care o persoana se comporta fata de un bun ca si cum ar fi titularul unui drept real asupra acelui bun sau drept “puterea fizica ce se exercita asupra unui bun”. stapânirea efectiva a lucrului). peregrin cu ius commercii sau peregrin) dobândeste asupra unui lucru. adica intentia cu care stapâneste bunul posesorul).5.5. cât atitudinea pe care dreptul roman credea ca o adopta posesorul fata de acel lucru. vol. 47 . Elementele posesiunii Posesiunea are doua elemente: A.op. fiind reglementata prin edictul pretorului.90 Asadar. Definitia posesiunii Posesiunea reprezinta dreptul subiectiv ocrotit prin edictul magistratilor judiciari. prin animus trebuie sa întelegem nu atât adevaratele gânduri ale posesorului legate de stapânirea lucrului. Posesiunea 4.2. p. întrucât posesiunea reprezinta un drept si nu un fapt. atribute asemanatoare cu cele conferite de dreptul de proprietatea quiritara. 4. dar.89 Însa. Posesiunea. savantii moderni au interpretat gresit sensul cuvântului ”factum”. ca o institutie juridica ce apartine de “factum”(dreptul creat de catre pretor). De fapt. Juristii romani considerau ca pentru a deveni posesor trebuie sa stapânesti un lucru în circumstante care sa dezvaluie unul din urmatoarele doua tipuri de animus : 89 Ibidem. p. definitiile moderne ale posesiei nu sunt întru-totul corecte.5.I.1. în conditii care împiedica dobândirea proprietatii quiritare asupra bunului respectiv.330. Imobilul se ia în stapânire fie prin izgonirea persoanei care-l ocupa fara drept. era privita de catre jurisprudenti.161.

3.331-332. în lucrarea “Despre rolul vointei în posesie”. daca îl stapâneste efectiv. Animus sibi habendi se cerea doar pentru cei care stapâneau terenuri din ager publicus. în virtutea caruia exercita stapânirea materiala asupra bunului. op. Ihering considera. 48 . întrucât. ca nu exista nici o diferenta între detentie si posesiune. acest element intentional al posesiei este reprezentat doar de affectio tenedi (vointa de a pastra lucrul. cel putin în teorie. Dobândirea posesiunii chiar de catre posesor O persoana devine posesor al unui anumit lucru in patrimonio. numite ager occupatorius. Detentorul nu are animus domini. Animus domini se cerea pentru posesorii acelor lucruri care pot fi însusite de catre particulari ( res in patrimonio). Cel care reuneste în persoana sa cele doua elemente ale posesiunii devine posesor. vol.cit. p. Conceptia lui Ihering. O persoana devine posesor asupra unui teren din ager publicus. De catre însusi posesorul. B. întrucât titlul.92 Pentru Ihering. 91 M. cu intentia de a-l pastra pentru sine (animus sibi habendi). posesorii nu puteau deveni proprietari asupra acestor terenuri ( care erau considerate ca extra patrimonium). elementul care distinge posesia ( possessio civilis) de detentie (possessio naturalis). desi preluata în Codul civil german.5. fie ca exista sau nu intentia de a te comporta fata de lucru asemeni unui proprietar). daca obtine stapânirea efectiva a respectivului lucru (corpus). cu intentia de a se comporta ca un adevarat proprietar (animus domini).- animus domini (intentia de a te comporta fata de lucru ca un adevaraat proprietar) - animus sibi habendi (dorinta de a pastra lucrul respectiv doar pentru tine). dovedeste ca proprietatea bunului apartine unei alte persoane. Prin intermediul altei persoane A. 4.91 Acest animus domini este în conceptia lui Savigny (“Tratat despre posesie”).Jakota. al II-lea. este respinsa de doctrina franceza si româna de drept civil..V. însa.Dobândirea si pierderea posesiunii Posesiunea se poate dobândi: A. deci.

p. op. un posesor îi înmâneaza lucrul. p333.op. Pater familias obtine posesiunea prin intermediul gerantului de afaceri. atât animus cât si corpus. sau sclavul fuge de la stapân. 95 Posesiunea se pierde. s-a admis solutia conform careia pastorii retineau posesia acestora numai prin animus. vol.B. 49 . folosite de catre pastori doar în anumite perioade ale anului.I.I.Jakota. însa. Pater familias obtine posesia prin intermediul mandatarului în momentul în care acesta obtine corpus (aceasta întrucât pater familias si-a manifestat animus domini înca din momentul în care l-a împuternicit pe mandatar). ci îl stapânim 92 93 René Foignet .V. nebunul sau persoana juridica nu pot avea niciodata un animus. 95 René Foignet . confera posesia. desi stapânim efectiv un lucru. prin pierderea unuia din cele doua elemente. prin traditie.93 Ca o curiozitate. Posesiunea se pierde. însa.165. 97 M. doar în ziua în care ratifica actele gerantului. 333.94 În vechiul drept roman s-a considerat ca un pater familias poate dobândi corpus asupra unui lucru prin intermediul unei persoane în putere (alieni iuris). Dar.V. p. curatorul nebunului si administratorul persoanei juridice. unei alte persoane. mentionam si solutia conform careia sclavul cu peculiu poate dobândi. chiar daca în anumite perioade nu aveau si corpus-ul. vol. al II-lea. Spre exemplu. uneori. p. în situatia pasunilor. Spre exemplu. prin pierderea concomitenta a celor doua elemente: corpus si animus. caci doar în acel moment îsi manifesta animus-ul care alaturat lui corpus. 96 Ibidem. În epoca clasica.97 Pierderea lui animus se realizeaza atunci când.cit. Corpus nu putea fi dobândit. s-a admis. p. prin intermediul unei persoane care nu se afla în puterea lui pater familias (sui iuris). p.cit. dobândit anterior. în stapânirea lui. copilul pâna la 7 ani (infans).op. Ibidem. Din aceasta cauza. nu mai avem intentia sa-l pastram pentru noi însine.Jakota. vol. Pierderea lui corpus se realizeaza atunci când lucrul nu se mai gaseste în puterea posesorului.cit.96 Totusi.164.163. de regula. ca mandatarul sau gerantul de afaceri (ambii persoane sui iuris) dobândesc corpus pentru un pater familias. s-a admis ca animus poate fi dobândit prin intermediul urmatoarelor trei persoane: tutorele unui infans.165.cit. Dobândirea posesiunii prin intermediul altei persoane În vechiul drept roman se considera ca nu se poate dobândi animus printr-o alta persoana. pentru stapânul sau.. op.. lucrul este furat de catre un hot. corpus si animus. al II-lea. 94 M. vol.

Precaristul (este posesor fata de toti. provincial sau peregrin daca stapâneau efectiv bunul. cel care dobândeste un imobil prin violenta). Quasi-posesiunea a fost o notiune contestata de o parte din jurisprudentii romani. care le-a încredintat-o cu misiunea de a o apara. fiind incorporale nu 98 Ibidem. întrucât ei considerau ca drepturile reale asupra lucrurilor altora.5. .5. cu exceptia proprietarului lucrului pe care l-a primit cu titlu precar). Nu sunt posesori urmatoarele persoane: .Posesorul pe ager publicus.Persoanele care au posesiunea Au posesiunea urmatoarele persoane: . în legatura cu bunul dat în gaj.Locatarii pe termen scurt (chiriasul si arendasul). creditorul gajist sau precaristul.Uzufructuarul. . Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) Quasi-posesiunea reprezinta posesiunea drepturilor reale. 4. 50 .Locatarii pe termen lung (arendasul lui ager vectigalis. . . altele decât proprietatea.334.Depozitarul sechestru (adica persoana ce pastreaza un bun asupra caruia exista un litigiu.Posesorul de rea-credinta (hotul.99 4. posesiune manifestata prin exercitiul acestor drepturi.Comodotarul. .Depozitarul ordinar. . . adica ei pastreaza posesiunea pentru proprietar.Posesorul de buna-credinta. .pentru altul. .98 Din ce cauza sunt considerati posesori. emfiteotul).5.4. dar ramâne sa locuiasca în aceasta în calitate de chirias.Creditorul gajist. p. . atât timp cât nici unul din ei nu are animus domini în legatura cu stapânirea lucurului in patrimonio ? Savigny considera ca aceste doua persoane au o posesie derivata. pâna la pronuntarea sentintei). cum ar fi servitutile.Proprietarul quiritar. proprietarul pretorian. Exemplu: proprietarul casei îsi vinde casa unei alte persoane.

Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite printr-o posesiune prelungita ( longa posessio sau diuturnus usus). dupa altii. . p. traditiunea (care consta în cedarea posesiunii unui lucru) si uzucapiunea (care consta în posesiunea continua a unui bun.op. în epoca lui Constantin.171.171. 99 René Foignet .5. c)Posesorul. fie de rea-credinta. p.Quasi-posesiunea este ocrotita printr-o actiune publiciana utila si prin quasiinterdicte. Anumite servituti urbane cum ar fi servitutea de scurgere.sunt susceptibile de posesie. Servitutile personale. 102 Ibidem. opinia lor impunându-se. în anumite conditii. este protejat de catre pretor prin interdictele posesorii. 100 51 . fie de buna-credinta.Efectele posesiunii Posesiunea produce urmatoarele efecte juridice importante: a) Posesiunea reprezinta temeiul a trei moduri de dobândire a proprietatii: ocupatiunea ( prin care dobândim posesiunea unui lucru care anterior nu a apartinut nimanui). sau chiar în vremea lui Iustitnian.6.100 Sunt susceptibile de quasi-posesiune: Servitutile prediale rustice (considerate lucruri corporale). 101 Ibidem.101 Consecintele quasi-posesiunii: .171.102 4. b)Posesorul de buna-credinta are datorita posesiunii anumite avantaje: poate uzucapa lucrul. la sfârsitul secolului I d.Hr. vol.I.169 Ibidem. Dar sustinatorii quasi-posesiunii au triumfat. Dreptul de superficie.cit. . dobândeste fructele lucrului si poate reclama posesiunea lucrului de la o alta persoana prin intermediul actiunii publiciene. p. p. dupa unii specialisti. Se pare ca ele stau la originea cvasiposesiunii. prevazute de ius civile).Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite prin traditie ( quasi-traditio). când textele privind aceasta chestiune au fost interpolate.

caci nu trebuie sa probeze nimic. p. 4.7. proprietare ale aceluiasi lucru. prin intermediul interdictelor posesorii (mijloace întemeiate pe puterea pretorului de a comanda civil si militar – imperium). 141-142. utrubi. 105 René Foignet .5.103 4.Jakota. vol.cit..3. Pretorul intervine pentru a solutiona conflictul dintre doua persoane care se pretind. nu respecta interdictul. 52 . M. unde vi armata. de precario Posesiunea era protejata.4. op. Întrucât despre actiunea publiciana am vorbit atât în paragraful 4. Interdictul utrubi.I. unde vi. cât si în paragrafele 4.105 Aceste interdicte sunt. la epoca clasica.d)În cursul unui proces de revendicare. Actiunea publiciana (întemeiata pe puterea pretorului de a organiza procesele între particulari – iurisdictio) proteja doua forme speciale de posesiune : este vorba de proprietatea pretoriana si de posesiunea posesorului de buna-credinta. I. Interdictul reprezinta un ordin prin care magistratul fie interzice.3. p. la rându-le de doua tipuri: • • Interdictul uti possidetis.4. mai avantajoasa decât cea de reclamant. în continuare ne vom referi doar la interdictele posesorii.cit.162.Protectia posesiunii. posesiunea îi asigura posesorului calitatea procesuala de pârât. de asemenea. Din aceasta cauza daca o parte dintr-un litigiu privind tulburarea posesiunii asupra unui lucru.2 . Acest ordin se dadea fara verificarea minutioasa a faptelor si era ..104 Interdictele posesorii se împart în doua clase: Interdictele prohibitorii (retinendae possessionis causa) care au drept scop recunoasterea posesiunii si încetarea tulburarii ei de catre un tert.op. un ordin conditional. amândoua.. atunci cealalta parte deschidea un proces prin intermediul caruia judecatorul verifica care dintre parti nu putea beneficia de protectia oferita de interdict.4.4. Interdictele posesorii – uti possidetis. p. fie ordona savârsirea unei anumite actiuni. vol.3 si 4. întrucât nu îndeplinea conditiile prevazute acolo.166. 103 104 Ibidem.V. El interzice ca sa fie tulburata persoana care poseda în anumite conditii.

INTERDICTELE PROHIBITORII: Interdictul uti possidetis ( numit asa dupa primele cuvinte ale formulei). op. în favoarea celeilalte parti. vol. • • • Interdictul unde vi armata. transformându-se într-o unica actiune care-l protejeaza pe posesorul actula al bunului mobil sau imobil. nici clandestin.Interdicte recuperatorii (recuperandae possessionis causa) care au drept scop recuperarea posesiunii pierdute. pe care nu-l posedati prin violenta. pierdea lucrul.Jakota. p. nec clam ( sa fie exercitata public si nu în mod clandestin).167. partea care avea o posesiune viciata asupra lucrului. p.op.108 INTERDICTELE RECUPERATORII Interdictul unde vi (de vi quotidiana) era acordat posesorului care a fost expulzat cu violenta din stapânirea lucrului. Împotriva acestei situatii va opresc sa folositi violenta”106. p:337. 106 107 M. cele doua interdicte prohibitorii (utrubi si uti possidetis) se confunda. Pentru a fi protejat prin acest interdict. Ibidem. adica o posesie care sa fie nec vi (fara violenta).. Formula interdictului proteja acea persoana care posedase lucrul mai mult timp în anul dinaintea eliberarii interdictului. Se observa din formula. 53 . Interdictul de clandestina possesione.cit. În cazul ambelor interdicte posesorii.107 În epoca lui Iustinian. Aceasta posesie trebuia sa fie lipsita de vicii fata de persoana care-l tulbura pe posesor. 108 René Foignet . nec precario ( lucrul sa nu fi ajuns la posesor în urma unei concesiuni gratuite facute de catre proprietarul lucrului sau de catre un posesor al lui).V. Interdictul utrubi era destinat apararii posesorului unui lucru mobil. nici cu titlu precar.cit. vol. era pus la dispozitia posesorului actual al unui imobil pentru a-I îndeparta pe cei care-I tulburau posesiunea. Aceste interdicte sunt de patru tipuri: Interdictul unde vi.337. astfel sa-l posedati. Interdictul de precario.I. al II-lea. Formula interdictului era urmatoarea: “Cum posedati acum acest imobil despre care este vorba în procedura. ca interdictul uti possidetis îl proteja pe posesorul actual doar daca acesta exercita asupra imobilului o posesie neviciata fata de persoana sau persoanele care îl tulburau.

al II-lea..cit. Interdictul de precario proteja persoana care. ajutorului si a unei parti din fructele bunului. Interdictele posesorii au aparut din grija de a-I împiedica pe oameni sa-si faca singuri dreptate. Ele au menirea de a pastra starea de fapt existenta pâna în momentul în care se va pronunta instanta. dispare distinctia între vis quotidiana si vis armata. Aceasta concesiune gratuita se revoca la prima manifestare de vointa a celui care a cedat lucrul (proprietarul lui sau posesorul lui).op. în schimbul respectului. Daca precaristul nu mai voia sa restituie lucrul. 109 110 Ibidem.110 Interdictul de clandestina possessione proteja posesorul care a fost lipsit de posesiunea lucrului sau în mod clandestin. un lucru.111 Temeiul protejarii posesiunii. Posesorul expulzat prin violenta are o actiune care-l protejeaza chiar daca posesiunea lui este viciata.Jakota.168. vol. Posesorul expulzat era aparat de acest interdict chiar daca posesia lui asupra lucrului era viciata fata de persoana care l-a expulzat si chiar daca se scursese mai mult de un an de la deposedare.337-338. proprietarul lucrului sau posesorul lui foloseau interdictul în discutie. Din ce cauza. fata de persoana ce l-a deposedat prin violenta si sa fi cerut interdictul în cel mult un an de la deposedare. Aceasta actiune se introduce în termen de un an de zile de la expulzarea prin violenta109. la cerea unei alte persoane.V. 111 René Foignet . vol. Pentru primele trei interdicte recuperatorii. Interdictul unde vi armata era acordat posesorului care fusese expulzat din stapânirea lucrului de catre persoane înarmate. avantajând. Mentionam ca precaristul era posesor al lucrului fata de toate celelalte persoane cu exceptia celui care I-a cedat lucrul. p. p.I. gratuit. romanii au considerat ca trebuie protejata posesiunea. op. astfel.cit.168. în anumite situatii cum ar fi cea a hotului. p. În epoca lui Iustinian.reclamantul trebuia sa fi exercitat asupra lucrului o posesie lipsita de vicii. a se vedea M. persoana care nu este proprietarul bunului si care. 54 . îi cedeaza acesteia. stie cu siguranta ca nu poate avea aceasta calitate ? Explicatia lui Savigny: posesiunea a fost sanctionata pentru apararea pacii publice.

Jakota. fie în folosul unei anumite persoane.170. dar aceste cazuri sunt extrem de rare. Sigur. servitutile prediale se împart în : 112 113 Ibidem.211. uneori. pentru a cuprinde drepturi reale cum ar fi uzufructul. 115 St.Servitutile prediale Servitutile prediale reprezinta sarcini impuse oricarei persoane care devine proprietarul unui imobil (numit fond aservit).115 Dupa cum fondul dominant are sau nu pe el o cladire. asupra lucrului proprietate al altei persoane.113 Servitutile sunt de doua feluri: prediale si personale. însusi proprietarul este protejat. În majoritatea cazurilor. uneori si ius fruendi etc). un hot spre exemplu. p.cit.363. Servitutile Servitutile reprezinta drepturi reale stabilite fie în folosul unei anumite persoane. Servitutile reprezinta dezmembraminte ale dreptului de proprietate.Explicatia lui Ihering: protejarea posesiunii prin interdicte înseamna de fapt protejarea proprietatii.cit. în calitatea ei de proprietar al unui imobil. 55 .116. 114 M.V. deci prin protejarea posesorului. Interdictul este un mijloc de protectie al proprietatii mult mai comod decât actiunea rei vindciatio..1.. mai concisa este urmatoarea: sarcini impuse unui fond în folosul altui fond. vol. O alta definitie. operae. p. întrucât în situatia unui lucru grevat de servituti. în timp ce altele se afla la titularul servitutii (ius utendi.6. uneori si ius fruendi). op.). întrucât proprietarul nu mai trebuie sa-si dovedeasca proprietatea (adica ca a obtinut lucrul de la un proprietar care la rându-I obtinuse lucrul de la un proprietar etc. uzul. posesorul este si proprietar.6. în folosul oricarei persoane care devine proprietarul unui alt imobil (numit fond dominant). create în epocile anterioare lui. p.Cocos. se pare de Iustinian. Ibidem. de protectie beneficiaza si un posesor fara titlu. habitatia. op. Categoria servitutilor personale a fost creata. p. o parte din atributele dreptului de proprietate ramân la proprietar (cum ar fi ius abutendi. al II-lea. astfel încât pretorul le neglijeaza. 112 4.114 4. Cele prediale sunt cele mai vechi.

Servitus altius tolendi (servitutea ce-I permitea proprietarului cladirii dominante sa o înalte mai sus decât cladirea dominata) etc. vol. sunt discontinui. pâna la Legea Scribonia. 116 117 Ibidem. Dreptul de a scoate nisip dintr-o cariera aflata pe terenul altuia. 118 René Foignet .Jakota. 56 . Actus ( dreptul de a trece cu turmele de vite pe terenul altuia) Ius pascendi ( dreptul de a paste turmele pe terenul atuia).Servituti prediale rustice ( erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unui anumit teren viran.364. p. Acquaehaustus (dreptul de a scoate apa dintr-o fântâna situata pe terenul altuia). Via (dreptul de a trece cu caruta pe pamânt strain). op. Se observa ca majoritatea servitutilor rurale constau în fapte ale omului. suceptibile de posesie si res mancipi. servitutile prediale rurale (rustice) se sting prin neuz. vol. deci. Servitus oneris ferendi (servitute ce impunea proprietarului unei cladiri sa permita ca asupra acelei cladiri sa apese greutatea unei constructii vecine. Dreptul de a face var cu calcarul de pe terenul altuia. Din aceasta cauza. Servituti prediale urbane (erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unei anumite cladiri). p. lipsit de orice cladire). pe cel aservit). apartinând altei persoane.117 Servitutile prediale rustice erau lucruri corporale. Aquaeductus ( dreptul de a aduce apa pe terenul tau. etc.V. M.118 Servitutile prediale urbane cuprind urmatoarele drepturi reale: Cloaca ( servitutea de scurgere a apelor de canal.I. Stilicidium (servitutea de scurgere a apei de ploaie). constructie ce se sprijina de cladirea aservita). Servitutile prediale rustice (rurale) cuprind urmatoarele drepturi reale: Servitutile de trecere. puteau fi uzucapate..cit.cit. de pe fondul dominant. al II-lea. printr-o conducta ce trece pe terenul altuia)116.op. p.117. puteau fi ipotecate si. Prin urmare.214. puteau fi înstrainate prin mancipatiune. alcatuite din: Iter (dreptul de trecere cu piciorul pe pamânt strain).

spre deosebire de cele rurale. Operae animalis vel servi120.Cocos. stingându-se prin moartea uzufructuarului).cit. Uzufructul este dreptul real care-i permite titularului sa foloseasca bunul altuia si sa-i culeaga fructele. uzufructul a fost extins asupra oricarui lucru corporal neconsumptibil. St. al II-lea. Servitutile personale cuprind urmatoarele drepturi reale: Usus fructus (uzufructul). pastrându-I. asa cum se întâmpla cu dreptul chiriasului sau arendasului ) .V. în legatura cu dota femeii casatorite sine manu. sunt continui. op. la sfârsitul quasi-uzufructului.Jakota. op..122 Uzufructul are urmatoarele caractere juridice: • Drept real (se refera direct la un lucru. vol. obligatia uzufructuarului de a pastra neatinsa substanta bunului se traducea în obligatia de a restitui.6.Servitutile urbane sunt lucruri necorporale si nec mancipi. uzufructul a fost acceptat doar asupra terenurilor si caselor. 121 M. juristii romani au creat si quasiuzufructul. Ele nu constau în fapte ale omului si . care este obligata sa-ti procure folosinta si o parte din fructele unui lucru. un alt lucru consumptibil.Jakota..365. În cazul quasi-uzufructului. Usus (uzul). 57 .cit.119 4. vol. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate ca bunul pe care-l primise în quasi-uzufruct. Uzufructul a aparut în secolul al II-lea î. La început. este viager. De asemenea. Habitatio (habitatia). dota al carei uzufruct i-l lasa sotul prin legat.366.. A.Servitutile personale Servitutile personale reprezinta dreptul real stabilit în avantajul unei persoane bine-determinate asupra unui lucru aflat în proprietatea unei alte persoane. nu este un drept contra unei anumite persoane. p. p.. uleiul. Caracterul sau temporar. vinul etc). însa. promisiune întarita cu garanti.2. op. care se exercita asupra lucrurilor consumptibile (banii. neatinsa substanta. al II-lea.V. p. • Drept temporar (în mod normal.Hr. deosebeste uzufructul de servitutile 119 120 M. Aceasta obligatie a quasiuzufructuarului era asigurata printr-o promisiune facuta de uzufructuar proprietarului.cit. proprietarului bunului consumptibil.121 Apoi.118.

Pe dealta parte. apartin proprietarului lucrului. 124 Pentru caracterele juridice ale uzufructului.op. Aceasta regula avea si exceptii: uzufructuarul turmei dobândeste miei din momentul nasterii lor. Daca acestea sunt furate. ca un bun administrator. ibidem. fiind un drept real. doar proprietarul le poate revendica. Uzufructul spre deosebire de servitutile reale poate fi constituit sub conditie rezolutorie sau sub termen extinctiv123 . întrucât el nu este considerat posesor al lucrului. uzufructuarul unei vii. adica sa nu distruga bunul.I. initial. La sfârsitul uzufructului. uzufructuarul nu-I putea pretinde nudului proprietar (care pastreaza ius abutendi) nimic altceva decât sa-I lase sa se bucure de bunul dat în uzufruct. înca. Uzufructuarul nu-l putea obliga pe nudul proprietar sa execute o anumita actiune pentru a-I usura exploatarea bunului. 58 . percepute de catre uzufructuar.cit. Aceasta stipulatie era întarita cu garanti si-I acordau nudului proprietar o actiune în plus pentru recuperarea bunului si pentru 122 123 Ibidem. Aceasta. prin care uzufructuarul îi promitea nudului proprietar ca va folosi bunul ca un bun administrator (bun sef de familie) si ca la sfârsitul uzufructului îi va restitui lucrul. îi culege strugurii). • Dezmebramânt al dreptului de proprietate124 ATRIBUTELE UZUFRUCTUARULUI Ius utendi ( dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul dat în uzufruct). uzufructuarul primind sumele de bani proportionale cu numarul de zile cât dureaza dreptul sau.221. René Foignet .p. ci doar sa pastreze substanta bunului. nudul proprietar trebuia sa introduca actiune în revendicarea împotriva uzufructuarului sau împotriva mostenitorilor uzufructuarului. de catre pretor care a introdus obligativitatea unei stipulatii pretoriene. pentru a obtine bunul dat cândva în uzufruct. uzufructuarul nu era obligat sa-I restituie nudului proprietar bunul dat în uzufruct. Din aceasta cauza. nu-i putea pretinde uzufructuarului sa aiba grija de bunul dat în uzufruct. Ius fruendi (dreptul uzufructuarului de a dobândi fructele bunului). p. Uzufructul. Fructele naturale si industriale care nu au fost. vol. nici o legatura personala între proprietarul lucrului dat în uzufruct si uzufructuar. adica prin luarea lor în posesiune (spre exemplu.125 Fructele civile sunt dobândite zi cu zi. însa. numita cautio usufructuaria. nudul proprietar. nu crea. înainte ca uzufructuarul sa le fi perceput. Pozitia dezavantajoasa a nudului proprietar a fost corectata. Uzufructuarul dobândeste fructele naturale si industriale prin perceptie.367.220. p.reale care sunt perpetue. Mai mult.

adiudicatio (arbitrii atunci când împarteau un bun si atribuiau partilor proprietatea asupra partilor din bunul respectiv puteau sa constituie si servituti).Habitatia este dreptul de a sta într-o casa.225. titularul uzului are un drept limitat asupra fructelor produse de bun. vol. Se pare ca habitatia si operae sunt creatii juridice ulterioare aparitiei dreptului de uz. dar interzisa de Legea Scribonia) si. Uzul este dreptul real al unei persoane asupra lucrului altuia. Si acest drept este un drept diferit de cel de uz.V.I.Operae (serviciile animalului sau ale sclavului) reprezinta dreptul unei persoane anumite de a profita de pe urma muncii depuse de un animal sau de catre un sclav. René Foignet . juristii romani dorind. întrucât nu se stinge prin capitis deminutio sau nefolosinta. D.cit. pentru fondurile provinciale. 127 M.Jakota. al II-lea. cu conditia ca acesta sa foloseasca bunul împreuna cu titularul uzului si nu în locul acestuia. B. 367. 59 .126 C. Cu toate acestea s-a admis ca poate exista un locatar al bunului dat în uz. Uzuarul nu poate sa cedeze exercitiul dreptului sau unei alte persoane. mancipatio.p. vol.Constituirea.3. cum se întâmpla cu uzul..V. op.cit. El percepe doar acele fructe ale bunului necesare nevoilor personale si ale familiei sale. însa. pentru aceleasi motive pentru care habitatia difera de uz. al II-lea. prin posesiune 125 126 M. Habitatia este un drept diferit de uz. p. testament (prin legatul per vindicationem). quasi-traditiune (exercitarea servitutii dublata de toleranta proprietarului fondului aservit).cit. sa înlature neajunsurile provocate de teoria schimbarii starii unei persoane. uzucapiune (folosita pentru terenurile din Italia. În practica.. Constituirea servitutilor prediale: Servitutile prediale rustice se constituiau prin : in iure cessio. op. spre deosebire de uzufructuar. stingerea si sanctiunea servitutilor 1.6. întrucât nu presupune dovedirea calitatii de proprietar.127 4. mult mai comod de sustinut în justitie decât revendicarea. în cazul acestor doua servituti personale. actiune numita ex stipulatu.Jakota. vol.stricaciunile aduse lucrului .op. drept în temeiul caruia titularul poate folosi bunul ( ius utendi) fara sa obtina însa nici un profit (fara ius fruendi).370. p.

1020 de ani pentru imobile) . b)Servitutile prediale urbane se constituiau direct prin aceleasi moduri ca si servitutile prediale rustice cu exceptia mancipatiunii. În vremea lui Iustinian.I. posesiune exercitata zece ani între prezenti si douazeci.cit. op.131 Stingerea servitutilor personale: Servitutile personale se sting prin: a) Moartea titularului servitutii. 3 ani pentru mobile. Ibidem. servitutile prediale si personale se constituiau prin pacte urmate de stipulatii. b) Pierderea fondului dominant sau a celui aservit.op. 60 .. b) Capitis deminutio pentru uzufructuar. vol. prin adjudecare. 370. 2 ani pentru imobile.cit. 369. p. 215-218.I. prin quasi-traditiune. mai putin servitutea prediala urbana. care printr-o clauza expresa se obliga sa restituie fondul aservit catre proprietarul sau. René Foignet . vol. vol.128 Constituirea servitutilor personale: Se constituie prin aceleasi mijloace ca si cele prediale. Mancipatiunea putea fi folosita pentru constituirea indirecta a servitutilor prediale urbane ( proprietarul îsi vindea viitorul fond aservit prin mancipatie proprietarului fondului dominant.îndelungata fara just titlu si fara buna-credinta. p.cit. al II-lea. 221 si M.218.. 128 129 Pentru constituirea servitutilor prediale. c) Pentru uzufruct. Servitutile personale se pot constitui sub conditie rezolutorie sau cu termen extinctiv129. iar în vremea lui Iustinian. între absenti (longa possessio) sau prin pacte urmate de stipulatii. prin prescriptie sau prin traditiunea fondului cu rezerva servitutii130. 130 René Foignet .p.Jakota. c) Confuziune ( prioprietarul unuia din cele doua fonduri devine si proprietarul celuilalt). Iustinian decide ca uzufructul nu se poate stinge prin capitis deminutio.op. prin testament. Stingerea servitutilor prediale Servitutile prediale se sting prin: a) Renuntarea proprietarului fondului dominant.V.p. uz sau habitatie se foloseste mai ales legatul. Pentru uzufruct . prin neutilizare în timpul cerut pentru uzucapare (1 an pentru mobile. d) Neutilizarea servitutii o anumita perioada de timp (perioada egala cu cea necesara pentru uzucaparea unui imobil). 366.

. o suma de bani numita vectigal). periodic o suma de bani).226. 132 În dreptul clasic. concesiune pentru care plateste catre cetate. servitutile civile.. p.134 131 132 Ibidem.Ipoteca (dreptul real asupra unui lucru. pe termen lung. e) Prin împlinirea termenului extinctiv sau a conditiei rezolutorii. al II-lea.d) Renuntarea titularului. g) Prin consolidare. a unui teren apartinând unei cetati. Servitutile pretoriene (adica cele nascute prin pacte urmate de stipulatii.p. p.7.cit.225-226.V. op.Superficia. concesiune pentru care trebuie sa-I plateasca acestuia. 134 Ibidem. drept constituit pentru garantarea platii unei datorii si care-I confera titularului posesiunea bunului si dreptul de a-l vinde în caz de neplata). M. . adica cele nascute prin modurile recunoscute de ius civile.Proprietatea bonitara. vol. sau prin transformarea radicala a bunului care duce la pierderea calitatilor esentiale ale acestuia (Exemplu: casa data în habitatie se darâma). 133 4. Drepturile reale pretoriene Drepturile reale pretoriene sunt: . prin quasi-traditiune sau prin longa possessio) sunt protejate prin actiunea confesorie utila si prin interdicte quasi-posesorii. 133 René Foignet . periodic. vol.op.Emfiteoza (dreptul real al persoanei care a obtinut o concesiune perpetua sau pe termen lung a unui teren apartinând unui mare proprietar funciar.218-219. adica prin reunirea calitatii de titular al servitutii personale cu cea de proprietar al bunului grevat de servitute.Jakota.Ius in agro vectigali (dreptul real al persoanei care a obtinut concesiunea. . 61 .I. erau protejate printr-o actiune confesorie (prin care o persoana îi cere proprietarului unui lucru sa recunoasca ca ea este titularul unei servituti asupra acelui lucru) si prin interdicte posesorii . sau pentru totdeauna. f) Prin pierderea bunului asupra caruia exista servitutea personala. p.cit. servitutile prediale erau protejate printr-o actiune numita vindicatio servitutis. Sanctiunea servitutilor În vechiul drept roman. 364. .

cuvîntul res desemna atît bunul. în schimbul unei sume de bani numita solarium. 3. op. 62 .cit. desi din punct de vedere juridic. numita superficiar.119. În dreptul roman. dar nu orice lucru poat fi un bun. asupra constructiei înaltate pe terenul altuia. în temeiul principiului “ superficies solo cedit” (suprafata apartine terenului).8.136 REZUMAT Prin notiunea de “bun” se întelege orice lucru care poate fi însusit de cineva sub forma dreptului de proprietate. vol.cit. sfera notiunii de bun este inclusa în cea a notiunii de lucru. Împlinirea termenului pentru care a fost concedata. p. Romanii au definit proprietatea astfel: proprietas est ius utendi.op. Dar pretorul a recunoscut acest drept si l-a sanctionat prin interdictul de superficie. conform principiului ca orice bun poate fi un lucru. fruendi. Conform lui ius civile. abutendi re sua quatenus iuris ratio partitur.228. 2. René Foignet .135 Acest drept nu era cunoscut de catre ius civile. Pierderea lucrului.. cît si lucrul.I. de unde rezulta cele trei atribute ale dreptului de proprietate. acordat superficiarului spre a se mentine în posesie.p. Neplata solarium-ului timp de doi ani. orice constructie ridicata pe terenul aflat în proprietatea quiritara a unei persoane nu putea sa apartina decât proprietarului quiritar al terenului.Cocos.4. apoi printr-o actiune honorara care putea fi intentata contra unui tert sau contra proprietarului terenului. drept care-I permite sa o foloseasca. Cea mai importanta clasificare a lucrurilor este cea a lui res privata sau res in patrimonio. 135 136 St. Superficia Superficia reprezinta dreptul real recunoscut de catre pretor unei persoane. Superficia se stinge prin: 1.

la dobîndirea proprietatii. prin intermediul uzucapiunii. care consta în actul material l de a pastra si de a folosi un lucru. interdicte etc. habitatio. Protectia posesiei se facea prin interdictele posesorii. si au construit o actiune care sa ofere o protectie maxima acestui drept. Posesiunea exercitata în anumite conditii conduce. interdicta de precario. Posesiunea este o stare de fapt ocrotita de drept. Cu toate ca ea este o stare de fapt. dreptul roman a surprins elementele acestei stari de fapt producatoare de efecte juridice -corpus si animus.În dreptul roman proprietatea a cunoscut patru forme: proprietatea quiritara. interdictul uti possidentis). usus. exceptii.Clasificarea lucrurilor în dreptul roman si clasificarea bunurilor în dreptul civil 2. În materia posesiunii. Explicati adagiul “superficies cedit solo”. care sînt ordine date de catre pretor. precum si drepturile reale pretoriene (superficia. 63 . Interdictele posesorii sînt de doua feluri: interdicta recuperandi possessionis causa (interdicta unde vi. cea pretoriana. emfiteoza) TEME DE CONTROL 1. actiunea în revendicare.interdicta de clandestina possessione) si interdicta retinende possessionis causa (interdicta utrubi.Analizati aributele dreptului de proprietate 3. fiecare dintre acestea fiind protejate de anumite actiuni.Elementele posesiei în dreptuzl roman si în dreptul civil actual 5. Romanii au înteles foarte bine atributele dreptului de proprietate. operae servorum). posesiunea produce efecte juridice. Drepturile reale asupra bunului altuia sînt: servitutiile prediale (rustice si urbane) si servitutiile personale (uzufructul. Protectia juridica a posesiunii se realiza prin interdictele posesorii. CONCLUZII Prin patrimoniu se întelege totalitatea drepturilor. abusus.Conditiile actiunii în revendicare 4. ius in agro vectigali. fructus. datoriilor si sarcinilor uneii persoane. usus. care sînt susceptibile de o valoare pecuniara.Servitutiile în dreptul roman si servitutiile în dreptul civil actual 6. provinciala si peregrina.

64 .

CAPITOLUL AL V-LEA OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5. 139 Ibidem. Definitia romana a obligatiilor În Institutiile lui Iustinian. al II-lea.1. atunci când obiectul obligatiei consta în dare.cit. reus debendi). Despre obligatii 5. transferarea proprietatii). sa faca ceva sau sa îndeplineasca o prestatie.1-2. în natura. calitate si cantitate). obligatia este definita astfel: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura (“obligatia este legatura juridica prin care noi suntem constrânsi sa predam un lucru conform dreptului cetatii noastre”9 137 Elementele obligatiei: a)Subiectul activ (creditor. vol.139 d)O legatura juridica (vinculum iuris). în Digeste (44. Se întâlneste. spune ca esenta obligatiei nu consta în a ne face sa dobândim proprietatea unui lucru sau o servitute.1. 65 . Paulus.1. 5.3). care are dreptul de a-i cere subiectului pasiv executarea obiectului obligatiei.138 Obiectul poate fi: Certum (poate fi determinat dinainte. c) Obiectul obligatiei este actul pe care debitorul trebuie sa-l îndeplineasca în folosul creditorului. care este constrâns sa execute obiectul obligatiei.2. ci în a constrânge o persoana sa ne transmita proprietatea unui lucru.1. p. p. Incertum ( nu poate fi determinat dinainte în natura. facere (a îndeplini orice alta actiune sau chiar a se abtine de la îndeplinirea unei anumite actiuni) si în praestare (a-i procura creditorului un anumit lucru. reus credendi). Ibidem. Consta în dare (constituirea unui drept real.op.Diviziunea obligatiilor 137 138 René Foignet . p. fara a-I transfera proprietatea si fara a-I constitui un alt drept real asupra acelui lucru). b) Subiectul pasiv (debitor. 2. mai ales. 7. Se întâlneste atunci când obiectul obligatiei consta în facere. cantitate si calitate).

b) Naturale ( nu sunt sanctionate cu actiuni. deci. 3. 3.cit. obligatiile se clasifica în : obligatii ex contractu (izvorâte din contracte).V. al II-lea. al II-lea.5. avem : a) Obligatii divizibile ( obiectul lor poate fi împartit).380. debitorul nu poate cere întoarcerea prestatiei sale). 66 . un singur creditor). Din punctul de vedere al obligativitatii lor. 1. în functie de izvoarele lor juridice. op.Dupa cum obiectul lor poate fi împartit sau nu. poate fi împartita plata unei sume de bani. b) Honorare (sanctionate de edictele magistratilor judiciari.Obligatiile se clasifica în functie de mai multe criterii. pictarea unui tablou sau prestarea unui anumit serviciu nu pot fi împartite. Functie de autoritatea care le sanctioneaza. René Foignet . p. obligatiile sunt: a) Civile (sanctionate de regulile dreptului civil).Jakota. Dupa subiectele lor obligatiile pot fi : a) Simple (un singur debitor. Izvoarele obligatiilor Conform Institutiilor lui Iustinian. b) Obligatii indivizibile ( obiectul lor nu poate fi împartit). de dreptul honorar). 140 141 Pentru clasificari. Spre exemplu. p.op.140 5. obligatii ex delictu (izvorâte din delicte). Spre exemplu. 2. vol.cit. obligatii quasi ex contractu ( izvorâte din operatiuni juridice asemanatoare contractelor). dar odata executate. obligatii quasi ex delictu (izvorâte din operatii care se aseamana cu delictele141). Acestea la rândul lor sunt: conjuncte (creanta si datoria se divid între subiectele active si cele pasive). b) Plurale (mai multi debitori si/sau mai multi creditori). între mai multi debitori. solidare sau in solidum (orice creditor solidar poate sa ceara oricarui debitor solidar sa plateasca întreaga datorie). obligatiile sunt: a) Civile (sunt sanctionate prin actiuni). M.. vol.3.

Contracte si pacte În stravechiul si vechiul drept roman. un act juridic bi.Prin urmare.4. non nascitur actio” ( nu se naste actiune dintr-un simplu pact). Prin urmare. se poate afirma ca: La sfârsitul dreptului roman. 67 . 5. ca pentru a fi calificat drept contract. cu timpul. de fiducie etc. În schimb. recunoscuta de ius civile. a dobândit. izvoarele juridice ale obligatiilor sunt: contractele.6. creditorul dintr-un contract poate sa-l sileasca pe debitor sa-si execute obligatia prin intermediul actiunii în justitie corespunzatoare contractului încheiat. Aceasta regula.sau multilateral. absoluta. contractul de dota. dar nu a fost. acord care nu îmbraca formele solemne impuse de catre ius civile. În schimb. Daca dreptul roman nu cunostea o astfel de actiune pentru un act juridic bi.142 Din pricina acestor numeroase exceptii. 142 Ibidem. acesta nu putea fi numit contract. Se observa. fie de ius honorarium) . Diferenta esentiala între contract si pact este rezumata de regula conform careia: “ex nudo pacto. acord care este exprimat într-o anumita forma solemna. prin contract se întelege conventia care este sanctionata cu o actiune (fie de ius civile. ci doar pact. niciodata. În stravechiul si vechiul drept roman. delictele si diferite alte cauze (unde intra cvasi contractele si cvasidelictele).4. pactul reprezinta acordul de vointa dintre creditor si debitor.. care toate la origine au fost simple pacte). o sumedenie de exceptii ( cum ar fi contractele reale si cele consensuale. în vechiul drept roman. contractul reprezinta un acord de vointa între creditor si debitor. Notiunea romana de contract 5. trebuie sa existe o actiune care sa-l oblige pe debitor sa-si execute obligatia asumata printr-un astfel de contract.1. abrogata. creditorul dintr-un pact nu are actiune în justitie spre a-l constrânge pe debitor sa-si execute obligatia. Ea mai era în vigoare si în epoca lui Iustinian. p.sau multilateral nu trebuie sa mai îndeplineasca anumite conditii de forma.

Capacitatea. Pentru contractele de drept strict. op.2.cit.386. în principiu. sa nu fie simulat si sa fie lipsit de vicii. Pentru validitatea unui contract. dolul.146 5. iar pentru mutuum. Romanii nu cunosteau decât ceea ce numim noi.4. el trebuie sa fie serios. p. obiectul trebuie sa fie: posibil. Obiectul (conduita pe care debitorul s-a angajat. sau de alterarea facultatilor mintale.Diviziunea contractelor 143 144 Ibidem. sex. 145 M. atât în drept cât si în fapt.cit.Jakota.143 Nerespectarea acestor conditii de validitate atrage dupa sine nulitatea contractului.145 Consimtamântul (acordul vointelor partilor contractante). Consimtamântul. Partile unui contract trebuiau sa fie persoane capabile. Obiectul. Viciile consimtamântului sunt aceleasi ca cele din dreptul civil românesc (eroarea. drepturile. astazi. violenta).V. în dreptul roman: Capacitatea partilor.17. prin contract. în fapt. p. nulitate absoluta. s-o aiba fata de creditor). sa-si exercite. p.4.23.. determinat si sa prezinte un interes pentru creditor. Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt.17. în sens de cauza finala. al II-lea. Obiectul. incapabile.5. de scop economic urmarit de fiecare parte a contractului nu a reprezentat. Persoanele care au o deplina capacitate de drept pot sa fie. sa fie exprimat în formele solemne cerute. 146 René Foignet . licit. în fapt. Cauza. Validitatea contractelor. vol. 68 . Peregrinii fara ius commercii nu aveau aceasta capacitate pentru contractele de ius civile. al II-lea. Ibidem. Ei au capacitate de drept pentru contractele de ius gentium. p. Incapacitatile de fapt sunt determinate de vârsta. Sclavii nu aveau capacitate de drept. o conditie de validitate a contractului. vol. Cauza. însa.op. sa se fi exprimat prin traditiunea bunului împrumutat) Pentru contractele de buna-credinta. consimtamântul trebuia doar sa existe ( în cazul contractelor de ius civile. Consimtamântul acestora.144 Capacitatea partilor (aptitudinea partilor de a figura în nume propriu într-un act juridic).

Toate contractele de ius civile sunt contracte de drept strict. 3. De asemenea. care poarta numele fiecarui contract de buna-credinta în parte. Nici creditorul nu primea dobânzi pentru executarea cu întârziere de catre debitor a obligatiei sale si nu era ocrotit împotriva releicredinte a debitorului. desi acesta nu a fost reglementat de ius civile. Acestea au aparut pe parcursul dezvoltarii dreptului roman si sunt reglementate de ius gentium.147 În contractele de drept strict. sponsio si contractele literale). Contracte neformale (toate celelalte). Contractele de buna-credinta sunt sanctionate prin actiuni speciale. nexum. 2. Reamintim ca în aceste 147 Ibidem. caci ele pot fi folosite pentru a transforma în contract orice pact. spre a nu-si mai executa obligatia asumata. contractele sunt: a) De drept strict ( sunt de stricta interpretare si dau nastere unei actiuni numite condictio). contractele literale). Calitatea esentiala a acestor contracte era aceea de a feri partile de bunul plac al judecatorului. b) Contracte de ius gentium ( toate celelalte contracte). debitorul poate invoca eroarea. trebuie îndeplinite anumite formalitati ( cum ar fi pronuntarea anumitor cuvinte. 5. Exemple: sponsio.) Sunt cele mai vechi contracte si sunt reglementate de ius civile.15. creditorul se poate despagubi pentru executarea cu întârziere a obligatiei asumate de catre debitor (prin dobânzi percepute de la scadenta) dar si pentru reaua-credinta a acestuia. dolul sau violenta. debitorul nu putea invoca eroarea. Dupa modalitatea de interpretare a lor. 69 . spre a se sustrage executarii obligatiei asumate. sponsio. În functie de regulile de drept care le sanctioneaza: a) Contracte civile ( cum ar fi nexum. contractele literale. Sunt contracte abstracte. dolul sau violenta.. Pentru încheierea lor valida. Se pot încheia valid fara îndeplinirea nici unei solemnitati. În astfel de contracte. p. Din punctul de vedere al solemnitatilor cerute pentru încheierea lor: a) Contracte formale (nexum. Atragem atentia ca romanii considerau mutuum-ul (contractul de împrumut spre consumatie) ca un contract de drept strict.148 b) Contracte de buna-credinta (în interpretarea lor se tine seama de intentia partilor si de circumstante)..Contractele pot fi clasificate astfel: 1. scrierea anumitor formule etc.

Contractele verbale. unilateral. Celelalte contracte reale (fiducie. 1. necesita. Definitia contractelor reale Contractele reale sunt acele contracte care. Mutuum Mutuum-ul (împrumutul spre consumatie) reprezinta contractul real si gratuit. 148 149 Ibidem. p. al II-lea. exceptia de metus (violenta) si de dol sunt subîntelese. juristii romani considerau ca aceste contracte se formeaza “re”.7.389.Contractele formale 1. 70 . de drept strict. cu exceptia mutum-ului.4.4. 5. Contractele litteris. depozit.1.cit. care se obliga sa restituie lucruri de acelasi gen. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate.9.Jakota.7.3. comodat. M. sanctionat printr-o condictio. Din aceasta cauza.cit. vol. în baza caruia o persoana (creditor) remite proprietatea unor lucruri de gen altei persoane (debitor). contracte reale de bunacredinta sanctionate prin actiuni speciale.4. Orice pact adaugat unui contract de buna-credinta este sanctionat prin actiunea din contract (daca este în favoarea creditorului) si prin exceptia de pact convenit (daca este în favoarea debitorului). p.actiuni. vol.V. pentru încheierea lor valida. op. gaj).op. Toate contractele de ius gentium. contract real. Contractele reale se împart în doua categorii: • • Mutuum-ul. 5.43. Chirografele si singrafele. pe lânga acordul partilor. p.2. 1.7. sunt contracte de buna-credinta.149 Prin contracte de buna-credinta se pot contracta obligatii afectate de modalitati. de buna-credinta.4.1.Contractele reale 5. al II-lea. 150 René Foignet .150 5.2.. remiterea materiala a unui lucru (res).

deja.cit. Prin urmare. p. fiului de familie. p.op. Prin aceasta traditiune debitorul devine proprietar al bunului. interdictia impusa de Senatusconsultul Macedonian a fost extinsa asupra tuturor operatiilor care au drept scop sa ascunda un împrumut de bani. vol. cât pe ideea sanctionarii îmbogatirii fara justa cauza a persoanei ce a împrumutat bunurile de gen. op. pentru a încheia.44. sa restituie lucruri echivalente în calitate si cantitate bunurilor de gen împrumutate. Mai târziu. totusi. El nu poate fi utilizat pentru a transforma în contracte diferite alte pacte. având ca obiect o suma de bani. Senatus-consultul Macedonian. ci doar pentru a-i procura unei persoane proprietatea unor lucruri de gen consumptibile. având la dispozitie “exceptio senatus-consulti Macedoniani”.cit.151 FORMAREA CONTRACTULUI DE MUTUUM Asa cum s-a mentionat. Dar fiul de familie era încurajat sa nu restituie suma de bani împrumutata. edictat în epoca lui Vespasian.. vol.400. contractul de mutuum.op. al II-lea. Daca împrumutul de bani era facut. care sa se individualizeze prin numarare. În opinia unui reputat specialist francez. împrumutatorul (creditorul) trebuie sa fie proprietarul bunului pe care îl împrumuta spre a fi consumat. vol.45. interzice fiilor aflati în puterea sefului de familie sa apara în calitate de debitori într-un mutuum. caci nimeni nu poate sa transmita prin traditiune mai mult decât are. pe lânga acordul prealabil al partilor. René Foignet . al II-lea. el era valabil. traditiunea lucrului dat în mutuum. Daca el nu ar fi proprietar.V. apud René Foignet . pentru ca aceasta sa le consume . el nu ar putea sa-l împroprietareasca pe debitor. 153 M. forta obligatorie a mutuum-ului s-ar întemeia nu atât pe ideea ca aceasta întelegere este un contract obligatoriu. Traditiunii necesare încheierii valide a mutuum-ului i se aplica toate regulile privind traditiunea ca mod de dobândire a proprietatii. prin care paraliza actiunea în restituire formulata de catre creditor. 71 . p.152 Obiectul dat în mutuum.153 EFECTELE SI SANCTIUNEA MUTUUM-ULUI Debitorul este obligat. Se observa ca mutuum-ul este un contract unilateral. trebuie sa fie un bun de gen. cântarire sau masurare. în mod valid.Jakota. inclusiv cele privind traditiunea brevi manu si cea longa manu.cit. contractul de mutuum necesita. al II-lea.Mutuum-ul este un contract special si nu abstract. prin mutuum. 151 152 Girard.

comodatarului i-a fost predat si bunul care i se da în comodat. 157 M. Stipulatia de dobânda era obligatorie în cazul urmatoarelor contracte de mutuum: • • • Nauticum foenus (împrumutul facut unui armator pentru comertul pe mare.V. În vremea lui Iustinian.156 Iustinian a decis. al II-lea.157 Prin conventie de anatocism se întelege conventia dintre creditor si debitor conform careia dobânzile neplatite se adauga la capital. contractul de mutuum era sanctionat printr-o condictio certae creditae pecuniae (daca se împrumutasera bani) sau printr-o condictio certae rei sau condictio triticaria (daca se împrumutasera alte bunuri de gen).op.cit. împrumut considerat ca foarte riscant). din momentul în care totalul dobânzilor platite egaleaza capitalul împrumutat.47. vol. dobânzile urmatoare urmând sa fie socotite din suma de bani rezultata din adunarea capitalului cu dobânzile restante.V.154 ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDA (FOENUS) Contractul de mutuum. Împrumutul de marfuri. op.cit.401 156 René Foignet .3. al II-lea. gratuit. vol.Jakota. pe lânga acordul partilor. dobânda era de 6%. însotit de o stipulatio usurarum (stipulatie de dobânda. De asemenea. prin care debitorul se obliga sa-i plateasca creditorului o dobânda). FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de comodat se încheie valabil doar daca.Fiind un contract de drept strict. vol. remite. p. op.155 Legea celor XII table fixa dobânda legala la 12%. de 8%. p.401. p. M. de asemenea. Împrumuturile facute de bancheri. se numeste foenus. 5.. un bun de specie unei alte persoane (comodatar) pentru a-l folosi si pentru a-l înapoia la un anumit moment. ca dobânzile sa nu mai fie datorate.46. 72 .4. Iustinian a interzis conventia de anatocism chiar pentru dobânzi ajunse la scadenta. p..op. al II-lea.Jakota. pentru creditul comercial si de 12 %. vol. pentru împrumuturile obisnuite. pentru creditul maritim.cit. numita comodant. Prin predarea lucrului dat 154 155 René Foignet . Comodatul Comodatul (împrumutul spre folosinta) este contractul real de buna-credinta în temeiul caruia o persoana.cit. al II-lea.

vol.Jakota. Obligatiile comodantului sunt sanctionate.160 SANCTIUNEA COMODATULUI Obligatiile comodatarului sunt sanctionate prin actio commodati directa.în comodat.Sa restituie lucrul la termenul convenit. p. .4. Comodantul trebuie sa fie proprietarul. întotdeauna. Aceasta remitere îi confera depozitarului numai detentia. Din el izvorasc. obligatii în sarcina celeilalte parti. p.159 EFECTELE COMODATULUI Comodatul este un contract sinalagmatic imperfect..cit. prin actio commodati contraria.op. Nu raspunde daca pierderea bunului s-a datorat unui caz de forta majora sau unui caz fortuit. 160 René Foignet .51. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE COMODANTULUI Comodantul este obligat sa-I restituie comodatarului cheltuielile de conservare a bunului (cheltuielile necesare). abia în momentul în care deponentul îi remite depozitarului lucrul depozitat. comodatarul obtine doar detentia bunului si nicidecum posesia sau proprietatea. OBLIGATIILE COMODATARULUI . Comodatarul raspunde pentru pierderea lucrului survenita nu doar ca urmare a dolului ci si din culpa sa. vol. Depozitul Depozitul reprezinta contractul real în temeiul caruia o persoana (deponentul) remite unei alte persoane ( depozitarul) un anumit lucru mobil si cert. p.Obligatia de a pastra lucrul împrumutat. al II-lea.cit. OBIECTUL 158 159 René Foignet . 161 Ibidem. obligatii în sarcina unei parti si numai uneori.51. M.op. vol. 73 . al II-lea.51. p.V.161 5. 158 Bunul dat în comodat trebuie sa fie un bun de corp cert si neconsumptibil.cit. apreciata în abstract (culpa levis in abstracto). pentru ca aceasta din urma sa-l pastreze gratuit si sa I-l restituie la prima solicitare. al II-lea.4.403. Se încheie valid. FORMAREA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract real. atunci când apar. op. posesorul sau detentorul lucurului.

va fi pedepsit pentru comiterea delictului de “furtum usus”163. p.DEPOZITUL NECESAR se face în cazul unor calamitati naturale cum ar fi incendiul.cit. însa pretorul a intervenit si a limitat aplicarea acestei sanctiuni doar la depozitarul din depozitul necesar. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Obligatiile depozitarului sunt sanctionate prin actio deposita directa. OBLIGATIILE DEPOZITARULUI: . Aceasta actiune atrage infamia asupra depozitarului care a preferat sa fie condamnat decât sa restituie lucrul primit în depozit. 164 Ibidem. Depozitarului I se interzice sa se foloseasca de bunul depus.52.. op. vol.4. . dupa caz. El este condamnat sa plateasca dublul valorii lucrului primit în depozit ( conform Legii celor XII Table. vol.Jakota.Obiectul depozitat trebuie sa fie un bun cert si mobil. al II-lea. Daca o face.cit.V.405. depozitarul va raspunde de pierderea lucrului doar daca aceasta a survenit din dolul sau sau din culpa sa grava. Din cauza ca deponentul nu a avut timpul necesar pentru a-si alege depozitarul. p.Jakota.cit. al II-lea. p.164 Obligatiile deponentului sunt sanctionate prin actio deposita contraria. op. al II-lea.4. acesta din urma este sanctionat drastic daca refuza restituirea lucrului primit în depozit. Datorita caracterului gratuit al depozitului.V. vol. Depozitarul nu raspunde pentru o culpa determinata in abstracto. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEPONENTULUI: Deponentul trebuie. orice depozitar care nu-si respecta obligatiile era condamnat la aceasta sanctiune.op. sa restituie depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut cu pastrarea lucrului. p.165 2.Depozite exceptionale Exista trei feluri de depozite exceptionale: 1. 5..162 EFECTELE CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract sinalagmatic imperfect. Spre deosebire de depozitul ordinar.Sa restituie lucrul depus la cererea deponentului.52.404. naufragiul etc.DEPOZITUL SECHESTRU este depozitul unui lucru asupra caruia exista un litigiu în justitie. René Foignet .Sa pastreze lucrul depus. 165 M. 74 . precum comodatarul. depozitul sechestru se aplica si 162 163 M.

depozitarul sechestru poate uzucapa lucrul pentru partea care va câstiga procesul si poate folosi interdictele posesorii. OBLIGATIILE CREDITORULUI GAJIST 1. Ibidem.4.DEPOZITUL NEREGULAT reprezinta acel depozit în care lucrul depozitat consta într-un bun de gen. p. al II-lea. În cazul acestui depozit. p. 168 René Foignet . gajistul poate percepe aceste fructe. al II-lea. 167 5. bunuri echivalente. Creditorul gajist dobândeste asupra bunului dat în gaj.405-406 si René Foignet . vol. spre a proteja posesiunea bunului.cit.53. Raspunde pentru pierderea lucrului cauzata de dolul sau. Nu are voie sa foloseasca lucrul. Pactul de dobânda este valid în cazul contractului de depozit neregulat. În consecinta. Daca bunul este frugifer. Gajul Gajul (amanetul) reprezinta contractul real prin care un debitor îi remite un lucru creditorului sau. El poate dispune de acesta cum doreste. Depozitarul sechestru poate primi o retributie pentru serviciul pe care-l face166. În consecinta. iar daca valoarea fructelor depaseste valoarea dobânzilor. 3. de o culpa grava concreta sau de o culpa a sa in abstracto.168 EFECTELE CONTRACTULUI Contractul de gaj este un contract sinalagmatic imperfect. pâna la efectuarea platii). trebuie sa scada din capital restul ramas din imputarea valorii fructelor asupra dobânzilor. la cererea acestuia.cit. În contractele 166 167 Ibidem. în timp ce mutuum este un contract de drept strict. spre a-I garanta plata unei obligatii.asupra bunurilor imobile si îi confera depozitarului sechestru posesiunea asupra bunului sechestrat. p. el este obligat sa-I restituie deponentului. vol. Depozitul neregulat difera de contractul de mutuum prin aceea ca depozitul neregulat este un contract de buna-credinta.6. În schimb. creditorul gajist va putea utiliza interdictele posesorii împotriva tuturor persoanelor ce-I tulbura posesiunea (inclusiv împotriva debitorului.Sa pastreze lucrul. Creditorul pastreaza lucrul pâna la efectuarea platii. depozitarul devine proprietarul lucrului depozitat. posesia si nu doar detentia. dar trebuie sa le scada din dobânzile obligatiei debitorului.op.op. p. sub sanctiunea cuvenita delictului de “furtum usus”.405. 75 . Depozitarul va plati dobânda daca a fost pus în întârziere. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de gaj se încheie valid prin remiterea lucrului dat în gaj.53.

47. 172 Ibidem.48. Ansamblul acestor doua acte.. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEBITORULUI Sa-I restituie creditorului gajist cheltuielile facute de acesta cu pastrarea bunului dat în gaj.4. al II-lea.48. apare pactul de anticreza. Contractul de fiducie nu indica scopurile economice ale partilor. p. conform caruia gajistul pastreaza fructele bunului cu titlu de dobânzi.54. imediat ce a fost platita obligatia garantata.Se efectueaza un transfer de proprietate prin mancipatie si prin in iure cessio si daca . initial. Astfel. p.171 Fiducia este un contract abstract.406.cit.7.48.169 2.de gaj privind bunuri frugifere.174 169 170 Ibidem. fiducia a fost la început folosita pentru constituirea unui gaj sau pentru realizarea unui comodat.172 FORMAREA CONTRACTULUI SI CONDITII DE VALIDITATE Contractul de fiducie se încheie valid daca: . vol.170 5.op.173 OBIECTUL CONTRACTULUI DE FIDUCIE Obiectul acestui contract trebuie sa fie un res mancipi. pactul de fiducie si transferul de proprietate formeaza contractul de fiducie. al II-lea. p. p. p.V. vol.Jakota. 174 Ibidem. Fiducia nu este un contract formalist. Obligatia eventuala a debitorului este sanctionata prin actio pigneratitia contraria. un bun de corp cert (de specie) si neconsumptibil. 171 René Foignet . Fiducia Pactul de fiducie (pactum fiduciae) este o conventie de restiuire ce însoteste un transfer de proprietate efectuat prin mancipatio sau in iure cessio. proprietatea catre accipiens). SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE GAJ Obligatiile creditorului gajist sunt sanctionate prin actio pigneratitia directa.cit. fructele nu se mai imputa din dobânzi sau din capital. 76 . p. M. adesea. 173 Ibidem. În situatia pactului de anticreza. op.Sa restituie lucrul primit în gaj.Acestui transfer i se ataseaza pactul de fiducie prin care accipiens-ul (cel care primeste proprietatea) se obliga sa retransfere proprietatea asupra lucrului catre tradens ( cel care a înstrainat.

1. a depozitului. pentru constituirea unei dote cu conventie de restituire. prin care pretorul îl pedepsea pe cel care. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE FIDUCIE În vechiul drept roman. nu restituia lucrul primit. fara a I se cere nici buna-credinta si nici just titlu).DOMENIUL DE APLICARE Fiducia a fost utilizata.176 5. în epoca lui Iustinian nu se mai vorbeste de fiducie. daca a reintrat în posesiunea lucrului înstrainat. În consecinta. p. Toate contractele consensuale sunt contracte sinalagmatice (bilaterale) de buna-credinta. atunci înstrainatorul lucrului. romanii cunosteau patru contracte consensuale: emptio venditio (vânzarea-cumpararea). daca dobânditorul a încalcat pactul de fiducie. prin usureceptio fiduciae (conform careia. încalcând fides ( obligativitatea cuvântului dat) .54. contractul de fiducie era sanctionat. va redobândi proprietatea asupra acestuia. Este o actiune infamanta.5. printr-o actiune pretoriana in factum. De asemenea. 77 . Conform lui Gaius. p.Contracte consensuale Contractele consensuale sunt acelea care se încheie valid doar prin simplul acord de vointa al partilor. locatio conductio (contractul de închiriere).Vânzarea-cumpararea 175 176 Ibidem. în vechiul drept roman. indirect.175 În dreptul clasic. fiducia si-a pierdut utilitatea juridica prin disparitia distinctiei între res mancipi si res nec mancipi. odata cu aparitia celorlalte contracte reale. pentru o donatie mortis causa etc. DESUETUDINEA FIDUCIEI Fiducia si-a pierdut o mare parte din domeniul de aplicabilitate. Ibidem. contractul de fiducie nu era sanctionat printr-o actiune. 5. Tradens-ul se încredea în buna-credinta a accipiens-ului. Cu toate acestea. societas (contractul de societate) si mandatum (mandatul). contractul de fiducie era sanctionat. prin trecerea unui an de zile. direct.5. pentru încheierea comodatului. a gajului.49.

întâlnim una din urmatoarele doua situatii: a)Vânzatorul este de rea-credinta. vânzatorul se obliga sa efectueze acest transfer. vol.op.179 Vânzarea lucrului altuia era admisa în dreptul roman. întrucât vânzatorul trebuia sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului. 1. în principiu. un transfer de proprietate. p. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transmitea dreptul de proprietate (chiar daca vânzatorul era proprietarul lucrului vândut).În dreptul civil românesc. al II-lea. numita pret (pretium sau merx). Lucrul poate fi corporal sau incorporal (exemplu: o mostenire). caci nu-I comunica cumparatorului ca lucrul vândut îi apartine altuia. vol. obligatoriu. ci. prezent sau viitor. Vânzatorul trebuie sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului. În cazul unei astfel de vânzari. ulterior.Jakota. vol. chiar înainte de a fi tulburat în posesie. al II-lea. numita cumparator (emptor) care se obliga sa-I plateasca în schimb o a numita suma de bani. al II-lea. 177 178 M.407.cit. .Obiectul vândut trebuie sa fie un lucru in patrimonio. op.55. p. 78 . prin mancipatiune sau prin in iure cessio (daca bunul vândut era un res mancipi) ori prin traditiune (daca bunul vândut era un res nec mancipi).Jakota.407. daca si-a dat seama de adevarata situatie juridica a lucrului. unei alte persoane. de gen sau de specie..V.177 Între vânzarea-cumpararea din dreptul civil român si cea din dreptul roman exista doua diferente majore: . În acest caz. 179 M. vânzatorul nu este.Daca în dreptul civil românesc.cit.178 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARECUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare cuprinde trei elemente constituitve: . p.Pretul.V. obligat sa-i transfere cumparatorului proprietatea lucrului vândut. cumparatorul putea introduce actio empti împotriva vânzatorului. prin contractul de vânzare-cumparare se transmite proprietatea asupra lucrului vândut. op. numita vânzator (venditor) se obliga sa predea posesiunea linistita a unui lucru. în dreptul roman. În dreptul roman. René Foignet . rezultatul vânzarii este.Consimtamântul. ..Obiectul vândut. .Vânzarea-cumpararea este contractul consensual prin care o persoana.cit.

contractul de vânzare-cumparare se socotea încheiat doar în momentul în care una din parti îi dadea celeilalte arvuna convenita. ii) Situatia vânzarii cu arvuna (arrha). în schimbul restituirii pretului primit putea sa ceara înapoierea lucrului.Pretul trebuie sa fie platit într-o suma de bani (opinia preluata de la proculieni). 181 3.57. iii) Spre sfârsitul Imperiului. Cu toate acestea. atunci vânzarea-cumpararea nu era valid încheiata decât în momentul în care semnaturile partilor erau puse pe înscrisul constatator.cit. vol. Daca pretul este fictiv.b)Vânzatorul este de buna-credinta. al II-lea.Consimtamântul are o importanta deosebita în materia contractului de vânzare-cumparare. partile vânzarii se puteau râzgândi. invocând o leziune importanta (lesio enormis). în dreptul roman clasic. ca determinarea pretului sa fie lasata. p. Pâna în momentul semnarii înscrisului. Cumparatorul putea pastra bunul cumparat doar daca platea si diferenta dintre pretul oferit si pretul just al imobilului.180 2. Daca vânzatorul unui imobil primea un pret mai mic de jumatate din pretul just al imobilului. În aceasta situatie. În epoca lui Iustinian. cumparatorul nu poate introduce actiune împotriva vânzatorului. Daca partile conveneau sa consemneze în scris contractul de vânzare-cumparare. pretul de vânzare al imobileleor trebuie sa iustum ( just). la latitudinea unei tete persoane. însa. Aceste situatii erau: i) Situatia vânzarii prin înscris. ii) Certum (determinat). existau doua situatii în care acordul de vointa al vânzatorului si cumparatorului asupra bunului si asupra pretului nu echivala cu încheierea valida a vânzarii. Contractul de vânzare-cumparare este valid încheiat în momentul în care vânzatorul si cumparatorul cad de acord asupra bunului si asupra pretului. caci îl înstiinteaza pe cumparator ca lucrul vândut îi apartine altuia. atunci. decât daca este tulburat în posesiunea linistita a lucrului cumparat. uneori. Se accepta.op. Arvuna consta într-o suma de bani pe care una dintre parti (cel mai adesea cumparatorul) o dadea celeilalte parti ca semn al încheierii contractului de vânzare-cumparare. arvuna devine un mijloc ce-i permite partii care a acordat-o sa 180 René Foignet . În cazul vânzarii cu arvuna. 79 . Pretul trebuie sa fie: i) Verum (real ). atunci avem o donatie si nu o vânzare.

al II-lea. al II-lea.. op.184 2. altfel. René Foignet .cit. Partea care a primit arvuna. Aceasta transmitere a posesiunii linistite a lucrului îi asigura cumparatorului toate avantajele economice pe care. în dreptul roman. p.cit. El nu raspunde însa de pierderea fortuita a lucrului..Obligatia de a pastra lucrul pâna la predare. evaluata in abstracto ( tinându-se cont de conduita unui sef de familie ideal). De asemenea.V.409. op.Cocos.183 Obligatia de predare a lucrului presupune si obligatia vânzatorului de a se abtine de la orice dol.renunte. În aceasta situatie. cumparatorul trebuie sa-I plateasca vânzatorului unui lucru cert 181 182 M. Conform principiului “Res perit emptori”. partea care a renuntat la executarea contractului de vânzare-cumparare va pierde numai arvuna acordata celeilalte parti.op. cu titlu de sanctiune. naste obligatii în sarcina ambelor parti. îi va înapoia celeilalte parti arvuna acordata precum si o suma de bani egala cu arvuna. p. 80 . le asociem cu proprietatea. Astfel.Obligatia de garantare a cumparatorului împotriva evictiunii si a viciilor ascunse. astazi. la contract. reamintim ca.59. 183 St. . vol. daca vânzatorul era proprietarul lucrului. Vânzatorul are urmatoarele obligatii: -Obligatia de a preda lucrul cumparatorului (principala obligatie a vânzatorului).cit.Jakota. fiind un contract sinalagmatic. Vânzatorul este obligat sa pastreze lucrul pâna la predarea catre cumparator. unilateral. 1. vol.Obligatia de predare a lucrului catre cumparator.181.182 EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare. daca renunta la executarea contractului de vânzare-cumparare. el trebuia sa-I transmita cumparatorului proprietatea. El raspunde pentru pierderea bunului din culpa sa. p. -Obligatia de a pastra lucrul pâna la predarea lui catre cumparator. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transfera proprietatea. facându-se vinovat de dol. Vânzatorul este obligat sa predea cumparatorului posesiunea linistita a lucrului (vacuam possessionem tradere). Prin posesiune linistita se întelege acea posesiune pe care cumparatorul nu o poate pierde din cauza ca o alta persoana a obtinut un interdict posesoriu contra lui.

al II-lea.cit. numita auctoritatis. 81 .cit. contra tertului evingator.. al II-lea. era obligat sa-I plateasca cumparatorului dublul pretului lucrului mancipat). p. René Foignet . Se exercita timp de un an de zile. p.op.187 Vânzatorii erau considerati raspunzatori pentru viciile ascunse ale lucrului întotdeauna. al II-lea.cit. op.185 3. însa. Cumparatorul unui lucru afectat de vicii ascunse. al II-lea.op. vol. fie o suma de bani echivalenta cu prejudiciul suferit de catre cumparator.op.188 Cumparatorului îi revin urmatoarele obligatii: 184 185 René Foignet .cit. urmatoarele doua actiuni contra vânzatorului: a)actio redhibitoria – o actiune în rezolutiunea ( desfacerea) vânzarii. vol. p.63-64.. vol. avea.66. prin care vânzatorul era obligat sa plateasca cumparatorului dublul prejudiciului.V. chiar si în situatia în care ei nu avusesera cunostinta de aceste vicii). op. p. 187 A se vedea St. b) actio quanti minoris – o actiune în diminuarea pretului platit. daca pierirea fortuita a bunului cert vândut a rezultat dintr-o culpa a vânzatorului sau daca lucrul a pierit pâna la împlinirea conditiei suspensive ce afecta vânzarea. 186 M. ii) actio ex stipulatu duplae sau ex stipulatu rem habere licere . al II-lea. pentru vânzarea însotita de stipulatii (actiune prin care vânzatorul trebuia sa-I plateasca cumparatorului evins fie de doua ori pretul lucrului – pentru actio ex stipulatu duplae. iii) actio empti. chiar daca lucrul vândut a pierit fortuit. Se putea exercita în termen de sase luni de la descoperirea viciului. p.Cocos.186 Romanii au sanctionat aceasta obligatie a vânzatorului prin intermediul urmatoarelor trei tipuri de actiuni: i) actio auctoritatis pentru vânzarea prin mancipatie ( actiunea prin care vânzatorul care nu îi asigura cumparatorului o asistenta eficienta.Jakota.60-61.cit. p.181 si René Foignet . înainte de predarea sa catre cumparator.op. pentru vânzarea consensuala. vol.cit.62-63. vol.411.pretul promis. 188 René Foignet . Prin evictiune se întelege pierderea posesiunii asupra lucrului cumparat ca urmare a faptului ca un tert a câstigat în actiunea în revendicare sau în interdictul posesoriu pe care l-a introdus.Obligatia de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile ascunse ale lucrului. Acest principiu nu se aplica. în epoca lui Iustinian. pentru actio ex stipulatu rem habere licere).

muncitor sau antreprenor. p. p. 82 .Locatiunea Contractul de închiriere (locatio conductio) este contractul consensual prin care o persoana se obliga sa procure folosinta unui lucru. Editura Fundatiei “Chemarea”. proprietatea lucrului vândut nu se transfera pâna când nu se plateste pretul. “Drept roman”. Pentru garantiile pe care le are vânzatorul pentru plata pretului a se consulta M.67. care consta. 3. 413. cum ar fi spre exemplu sa construiasca un pod. Exceptii: cumparatorul îi ofera vânzatorului o garantie. Iasi. În epoca lui Iustinian. sa asigure prestarea unor anumite servicii sau executarea unei anumite lucrari pentru o alta persoana. Ibidem. în general. se obliga sa execute o anumita lucrare determinata.Sa plateasca pretul convenit (aceasta este principala obligatie a cumparatorului). Exista trei tipuri de contracte de închiriere: Închirierea lucrurilor (locatio conductio rei)..190 Despre pactele adaugate la contractul de vânzare-cumparare a se citi M.Sa plateasca dobânzi la pret. vol.Jakota.V. sau când vânzatorul I-a acordat cumparatorului un termen de plata. sa plateasca un anumit pret (merces). al II-lea. 1993. daca dupa ce I s-a predat lucrul a întârziat cu plata pretului.2.cit. la rându-I. op.1. g.Jakota. p. care se obliga. Închirirerea în vederea executarii unei anumite lucrari (locatio conductio operis faciendi) prin care o persoana. într-o suma de bani.68. Toate aceste obligatii sunt sanctionate prin actio venditi (pe care o are vânzatorul contra cumparatorului189).144 5.Sa plateasca cheltuielile de pastrare a lucrului daca predarea bunului a fost întârziata din vina sa. 2.5. În cele ce urmeaza prezentam numai contractul de închiriere a lucrurilor 189 190 Ibidem.V. Închirierea serviciilor unei persoane (locatio conductio operarum) sau contractul de munca.

imobil. caci obligatia conductorului de a plati chiria este succesiva. Locatorul trebuie sa-l garanteze pe conductor împotriva evictiunii si a viciilor ascunse ale bunului închiriat. 193 Ibidem.cit.193 STINGEREA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A UNUI BUN se realizeaza prin: . p. p..Sa predea prin traditiune lucrul catre conductor. vol. etc.192 OBLIGATIILE CONDUCTORULUI sunt: 1. . Conductorul obtine doar detentia asupra bunului.Contractul de închiriere a lucrurilor (locatio conductio rei) sau arenda este contractul prin care o persoana (locator) se angajeaza sa procure folosinta linistita a unui lucru (uneori si fructele lucrului) unei alte persoane (conductor).V. al II-lea.Sa plateasca chiria (merces).73. Contractul este valid încheiat. 2. sau daca nu plateste chiria o anumita perioada. mediat ce partile s-au înteles asupra bunului si chiriei.416.73.prin vointa unilaterala a locatorului. Bunul. Pretul închirierii ( chiria). al II-lea. Efectele închirierii lucrului Închirierea lucrului este un contract sinalagmatic perfect. În general. Poate fi mobil. RISCURILE pieirii fortuite a bunului închiriat sunt suportate întotdeauna de catre locator. 191 192 M.Sa foloseasca lucrul ca un bun sef de familie.cit.prin acordul partilor.Jakota. 2. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A LUCRULUI Obligatiile locatorului sunt sanctionate prin actio conducti. OBLIGATIILE LOCATORULUI sunt: 1. p.191 Elementele constitutive ale contractului de închiriere a lucrurilor sunt: Consimtamântul. op. care se obliga sa-I plateasca un pret fixat în bani (merces). Obligatiile conductorului sunt sanctionate prin actio locati.op. Ea dureaza atât timp cât locatorul îi pune la dispozitie folosinta lucrului. trebuie sa constea în bani. vol. Trebuie sa fie cert si real. daca conductorul nu foloseste bunul ca un bun pater familias. René Foignet .Sa-l mentina pe conductor în folosinta bunului închiriat. 83 .

însa. 14701490 din Codul civil ( referitoare la locatia lucrarilor). b)Daca închirierea s-a facut fara termen (sine die). 1441. Daca la expirarea termenului. o clauza expresa în contractul de vânzare. ca cel care a cumparat lucrul trebuie sa respecte închirierea daca exista. c)Prin împlinirea termenului fixat de catre parti.5. 84 . a caror lectura o recomandam . precum si articolele 1410. vol. Pentru contractul de munca si pentru cel de închiriere în vederea realizarii unei anumite lucrari recomandam a se citi M. Ibidem. Conductorul avea actiune împotriva locatorului pentru daune.196 În dreptul roman. 5. de 5 ani. în acest sens. unei alte persoane.V. mandatarul nu-l reprezinta pe mandant. 1413. Actul pe care mandatarul (procuratorul) îl încheia din însarcinarea mandantului (mandator) nu 194 195 Ibidem.prin vointa unilaterala a conductorului daca: a) Nu poate folosi lucrul (ca urmare a lipsei de reparatii sau ca urmare a pierderii fortuite).Mandatul Mandatul este contractul consensual prin care o persoana (mandantul sau mandatorul) însarcineaza o anumita persoana (mandatar sau procurator) sa faca ceva. contractul de locatiune se prelungea doar pentru un singur an.3. 1993. în folosul sau. 419-423. contractul de închiriere este prelungit prin tacita reconductiune. adica al mandantului. Editura Fundatiei “Chemarea”. 14101469. 1412. pag. atunci. Se presupune ca partile au convenit sa prelungeasca închirierea în aceleasi conditii convenite initial. fara plata. conductorul continua sa foloseasca lucrul fara opozitia locatorului. cu exceptia termenului. Termenul folosit pentru arendarea pamânturilor era.Jakota “Drept roman”. Al II-lea.195 Contractul de locatie a lucrurilor este reglementat în Codul civil în art.194 Daca bunul închiriat era vândut de catre locator. Aceasta dispozitie se regaseste în Codul civil român în art.74. în general. Prin tacita reconductiune. Împaratul Diocletian a hotarât. în timpul închirierii. p. 75. Iasi.. în mod gratuit. cumparatorul putea sa-l expulzeze pe conductor din detentia lucrului. în dreptul clasic.

3. 198 M. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE MANDATULUI Pentru ca o conventie dintre doua persoane sa constituie contract de mandat.cit. El naste întotdeauna obligatii în sarcina mandatarului si doar eventual în sarcina mandantului. s-a admis si validitatea mandatului platit în cazurile în care juristii considerau ca nu se poate încheia un contract de închiriere a serviciilor unei persoane (spre exemplu. 2. p.Cocos.Obiectul trebuie sa-l intereseze pe mandant.Sa încheie actul cu care a fost însarcinat. Putea fi reclamata în justitie în cadrul procedurii extra-ordinem. Acest serviciu trebuie sa fie licit si moral. mandatarul este de cele mai multe ori salariat. avocatului.) Remuneratia se numea honos. În epoca lui Iustinian. mandatarul îl reprezinta efectiv pe mandant. în acea epoca.199 196 197 St. vol.425.80. medicului. în persoana mandantului.Jakota.La sfârsitul mandatului. Efectele actului juridic se produc. op. 85 .197 EFECTELE MANDATULUI Mandatul este un contract sinalagmatic imperfect. op.184.V. Spre sfârsitul Imperiului Roman. al II-lea. fiindca. raspunde pentru culpa sa evaluata in abstracto. pentru constituirea unei garantii (mandatum credenda pecuniae). etc.. În dreptul civil românesc. direct.cit. p. Este nul mandatul al carui obiect nu-l intereseaza decât pe mandatar sau pe tert.198 . este necesar ca: 1. este considerat valid mandatul de a împrumuta bani unui tert.cit. vol.Obiectul conventiei sa-l reprezinte un serviciu pe care mandatarul I-l face mandantului. p.op.. trebuie sa-i dea socoteala mandantului despre modul în care a actionat si sa-i transfere acestuia toate drepturile si obligatiile dobândite în executarea mandatului. René Foignet . al II-lea.Mandatul sa fie gratuit. OBLIGATIA EVENTUALA A MANDANTULUI consta în restituirea sumeleor de bani pe care mandatarul le-a cheltuit în executarea mandatului primit.producea absolut nici un efect fata de mandant. Efectele toate se produceau asupra mandatarului (procuratorului). Dupa executarea mandatului si în temeiul acestuia mandatarul (procuratorul) îi transfera mandantului (mandator) toate drepturile si obligatiile pe care le dobândise în executarea mandatului. Cu toate acestea. OBLIGATIILE MANDATARULUI (procuratorului) sunt: . pentru serviciile profesorului.

202 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE Pentru ca o conventie sa poata fi calificata drept contract de societate. dar numai daca. atunci mandatul exista pâna la atingerea limitelor fixate prin mandat. .5. deoarece contractul de mandat este un contract intuitu personae (având în vedere calitatile personale ale partilor). astfel.Societatea Contractul de societate este un contract prin intermediul caruia mai multe persoane se obliga sa puna ceva în comun în scopul de a realiza si împarti câstigul.op.Interes comun.prin acordul de vointa al partilor sau prin manifestarea vointei uneia dintre parti.426. Chiar mandatarul poate renunta la mandat.Aportul fiecarui asociat.V. op. Aportul poate consta în bani. op. Astfel. p. de urmatoarele elemente constitutive: . mandantul îl poate revoca pe mandatar.prin ajungerea la termen.Acordul de vointa al partilor.. proprietatea sau folosinta unui bun.186. în detrimentul celei a sabinienilor. vol. mandatul exista doar pâna la concurenta sumei de 100. al II-lea.V. vol. care negau existenta mandatului. al II-lea. cunostintele sau chiar în experienta de specialitate a unuia dintre asociati. op. 86 . vol. DEPASIREA LIMITELOR MANDATULUI Daca mandatarul depasea limitele mandatului. nu-I cauzeaza un prejudiciu mandantului.cit.426.Cocos. Astfel daca Titius a primit de la Lucius mandat sa cumpere un cal cu 100 si el îl cumpara cu 200. .cit. . în activitatea. Fiecare asociat trebuie sa aiba dreptul la o parte din câstigurile realizate prin administrarea aporturilor. p.Jakota.Jakota. al II-lea.cit. M. .cit.201 5.. Aceasta a fost parerea proculienilor care a fost acceptata în dreptul lui Iustinian.prin moartea uneia dintre parti.4.. Obligatia eventuala a mandantului este sanctionata prin actio mandati contraria. p.SANCTIUNEA MANDATULUI: Obligatiile mandatarului sunt sanctionate prin actio mandati directa. 201 René Foignet . 202 M. ea are nevoie .81-82. p. Participarea fiecarui asociat la 199 200 St.200 STINGEREA MANDATULUI Mandatul se stinge: .

S-a decis ca este valida si clauza prin care un asociat participa la câstiguri dar nu si la pierderi. al II-lea. .Sa efectueze aportul promis. Proportia în care fiecare asociat participa la câstiguri si la pierderi se poate determina astfel: 4. prin împartirea în parti egale.Printr-o clauza speciala introdusa în contract. asociatii constituie doar o indiviziune. 2) Când a fost atins scopul pentru care s-a constituit societatea sau când atingerea acestui scop este imposibila (cum ar fi. . spre exemplu.Un scop licit. prin capitis deminutio sau prin saracirea completa a unuia dintre asociati. 6. situatia pierderii patrimoniului social). prin aporturi. evaluata in concreto. OBLIGATIILE FIECARUI ASOCIAT sunt: 1. Si aceasta întrucât societatea este un contract intuitu personae ( se formeaza luând în considerare personalitatea fiecarui asociat). p. 3.204 203 204 René Foignet . fiind afectata de clauza leonina. vol. 5. societatea este nula.câstiguri se precizeaza în contractul de societate. Asociatul raspunde pentru orice culpa usoara. p.79.Intentia de a constitui o societate. Un contract de societate în vederea contrabandei este nul. 3) Prin vointa tuturor asociatilor sau prin vointa unuia dintre ei. 2.Cu ajutorul unui arbitru. Daca unul dintre asociati nu are nici un drept la câstiguri. fara a se tine seama de aportul asociatului.Sa asigure participarea tuturor asociatilor atât la câstigurile cât si la pierderile realizate de societate. Altfel. Ibidem.op.cit.203 Obligatiile asociatilor sunt sanctionate prin actio pro socio (o actiune infamanta). EFECTELE SOCIETATII Societatea este un contract sinalagmatic perfect. 87 . Toate partile contractului au anumite obligatii.79. STINGEREA SOCIETATII Societatea se stinge prin: 1) Prin moartea fizica.În lipsa altui mijloc de determinare a proportiei. Sa se ocupe de administrarea societatii cu aceeasi grija cu care îsi administreaza averea proprie.

Furtum 5.8. Actiuni penale.7. la înlantuirea debitorului si nu la una juridica.2.7. Plata nedatoratului 5.1.5. Delicte publice si delicte private 5.8.1.Îmbogatirea fara justa cauza 5.2.2.8.8.10. frauda creditorilor 5.6.8. Precariul 5.3.3. În vechea conceptie romana.78.8.4.8. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5. Iniuria 5. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5.4. Contractele nenumite 5.8. Obligatii nascute din delicte 5. ideea de legatura materiala devenind legatura juridica.6.1.6. Abandonul noxal.6. iar ideea de legatura obligatio se reduce la o adevarata legatura materiala.9. debitorul apare ca un obiect al dreptului de proprietate. Razbunarea privata 5.7. abstracta. nota de subsol. Tranzactia 5. Acest tip de personalitate se acorda doar marilor societati constituite în vederea colectarii impozitelor sau pentru executarea lucrarilor publice. Poena 5. Actiunile noxale. În epoca clasica a dreptului roman notiunea de obligatie îsi schimba structura primitiva.8. dolul. apare o data cu formarea proprietatii private romane.Cele mai multe societati constituite în temeiul contractului de societate nu se bucurau de personalitate juridica.Schimbul 5. Damnum iniuria datum 5. Aceleasi prerogative sînt acordate ambilor titulari:proprietarul si debitorul. în temeiul careia 205 Ibidem. ca institutie de drept. Gestiunea de afaceri 5.3.6.8. REZUMAT Obligatia.Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5. obligatia ius in personam este receptata dupa chipul si asempanarea dreptului de proprietate ius in rei .6. Amenintat în însasi existenta sa. Delictele pretoriene: violenta.7. 88 .8. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.8. p.205 5.7.

CONCLUZII Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. Daca la origini contractul sub forma stipulatiei apare ca o conventie îmbracata în forme solemne. iar în caz de neexecutare. element de validitate al contractului. în dreptul roman si dreptul civil actual 3. Contractele reale din dreptul roman si cele din dreptul civil 89 . 5. creditorul poate urmari bunurile debitorului si nu persoana fizica a acestuia. de la contractele formale la cele nesolemne. Cea mai mare parte a contractelor nesolemne se regasesc astazi în dreptul civil. în dreptul clasic apar la polul opus contractele consemsuale. În functie de formarea lor. contractele au cunoscut o evolutie interesanta în dreptul roman.Conditiile consimtamîntul. Izvoarele principale ale obligatiilor sînt contractele si delictele. Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura.Efectele contractului de vînzare-cumparare în dreptul roman si dreptul civil. prevazute de ius civile si facute în conformitate cu acesta. Elementele obligatiei sînt: creditorul. Asemanari si deosebiri ale contractului de comodat în dreptul roman si dreptul civil 4.debitorul este îndatorat sa execute o prestatie. cele consensuale si cele nenumite. TEME DE CONTROL 1. Analizati comparativ definitia si elementele obligatiei din dreptul roman si dreptul civil actual 2. debitorul si obiectul. care se formeaza prin simpla manifestare de vointa. Principalul izvor de obligatii îl constituie contractele. respectiv contractele reale. Prin izvor al obligatiei se întelege un act juridic sau un fapt care da nastere unei obligatii.

9. OANCEA DAN. I si II. Bucuresti. 1989. Drept privat roman. 3. Adagii si locutiuni latine în dreptul românesc. COCOS STEFAN. CIUCA VALERIUS. DELEANU ION. 8. Drept roman. GEORGESCU V. vol. Cluj. Principiile dreptului roman. vol. Drept roman. Drept privat roman. Cluj-Napoca. Editura „Polirom”. Mica enciclopedie a dreptului. JAKOTA MIHAI VASILE. 1993. 4. 2000.. 2. 2000 90 . Etudes de philologie juridique et de droit romain. Facultatea de Drept. 6. Editura „Dacia”. 1940. Editura Dacia. HANGA VLADIMIR. Bucuresti.. I. 1997. JAKOTA MIHAI VASILE.R. 1997. Editura „Cugetarea”. HANGA VLADIMIR.2001 10.Napoca. A. Bucuresti. 1978. Iasi. Casa de Editura si Presa “Sansa” S. ST. Bucuresti. Editura “ALL Beck”. MOLCUT EMIL. Iasi. Editura Fundatiei “Chemarea”.BIBLIOGRAFIE GENERALA 1. 5. Drept roman. Editura Didactica si Pedagogica. DELEANU SERGIU. 1973. 2002. Drept roman. I-IV. vol. Iasi. 7. Paris-Bucuresti.L. TOMULESCU C. Drept roman.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful