GABRIELA LUPSAN

COSMIN DARIESCU

DREPT ROMAN
(NOTE DE CURS)

2003

1

PLANUL CURSULUI

CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Definitia dreptului roman 1.2. Însemnatatea dreptului roman 1.3. Diviziunile dreptului roman 1.4. Periodizarea dreptului roman CAPITOLUL AL II-LEA. IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2.1. Definitia izvorului de drept 2.2. Obiceiul juridic 2.3. Legea 2.4. Edictele magistratilor judiciari 2.5. Senatus consultele 2.6. Constitutiile imperiale 2.7. Jurisprudenta CAPITOLUL AL III-LEA. ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA 3.1. Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum 3.2. Procesul formular 3.2.1. Formula, actio, iudicium 3.2.2. Partile formulei. Studiul formulei 3.2.3. Clasificarea actiunilor 3.2.4. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului 3.3. Procesul extra ordinem 3.3.1. Începuturile procesului extra ordinem 3.3.2.Generalizarea procesului extra ordinem 3.3.3. Judecatorii, procedura si executarea sentintei CAPITOLUL AL IV. DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4.1. Diviziunea lucrurilor 4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius 4.2.2. Heredium si fundus 4.2.3. Ager publicus 4.3. Proprietatea în epoca clasica 4.3.1. Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate 4.3.2. Proprietatea quiritara 4.3.3. Proprietatea pretoriana 4.3.4. Proprietatea provinciala si cea peregrina 4.4. Apararea proprietatii 4.4.1. Rei vindicatio 4.4.2. Actiunea publiciana 4.4.3. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian 4.4.4. Actiunea publiciana a posesorului de buna-credinta 4.5. Posesiunea 2

4.5.1. Definitia posesiunii 4.5.2. Elementele posesiunii 4.5.3. Dobîndirea si pierderea posesiunii 4.5.4. Persoanele care au posesiunea 4.5.5. Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) 4.5.6. Efectele posesiunii 4.5.7. Protectia posesiunii. Interdictele posesorii 4.6. Servitutiile 4.6.1. Definitia servitutiilor 4.6.2. Servitutiile prediale 4.6.3. Servitutiile personale 4.6.4. Constituirea, stingerea si sanctiunea servitutilor 4.7. Drepturile reale pretoriene 4.8. Superficia CAPITOLUL AL V-LEA. OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5.1. Despre obligatii 5.1.1. Definitia romana a obligatiilor 5.1.2. diviziunea obligatiilor 5.1.3. Izvoarele obligatiilor 5.2. Notiunea romana de contract 5.2.1. Contracte si pacte 5.2.2. Conditiile de validitate a contractelor 5.2.3. Diviziunea contractelor 5.3. Contractele formale 5.3.1. contractele verbale 5.3.2. Contractele litteris 5.3.3. Chirografele si singrafele 5.4. Contractele reale 5.4.1. Definitia contractelor reale 5.4.2. Mutuum 5.4.3. Comodatul 5.4.4. Depozitul 5.4.5. Depozite exceptionale 5.4.6. Gajul 5.4.7. Fiducia 5.5. Contracte consensuale 5.5.1. Vînzarea-cumpararea 5.5.2. Locatiunea 5.5.3. Mandatul 5.5.4. Societatea 5.6. Contractele nenumite 5.6.1. Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.6.2. Schimbul 5.6.3. Tranzactia 5.6.4. Precariul 5.7. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5.7.1. Îmbogatirea fara justa cauza 5.7.2. Plata nedatoratului 5.7.3. Gestiunea de afaceri

3

4. Delicte publice si delicte private 5. Damnum iniuria datum 5. Abandonul noxal 4 .8. dolul.8. Poena 5. Obligatii nascute din delicte 5. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5.8.8. Iniuria 5.8.10. Delictele pretoriene: violenta.3. Actiunile noxale.9. frauda creditorilor 5.5. Razbunarea privata 5.8. Furtum 5.1.5.2.6.8.7.8. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5. Actiuni penale.8.8.8.8.

Definitia dreptului roman Dreptul roman a fost definit ca sistemul de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î. 1.5.5.V. Roma a supus Europa cu armele sale. dreptul roman reprezinta ansamblul normelor de conduita susceptibile de a fi aplicate cu ajutorul fortei de constrângere a autoritatilor romane. sub multe aspecte. caci este si astazi. 1997. p.Alexandresco. 5 .1. prin opera jurisprudentilor. În viziunea noastra. format din numeroase ramuri si institutii juridice. 5. Bucuresti. p. chiar înaintea aparitiei unor reglementari edictate de catre autoritatile statului roman. ea a civilizat-o prin legile sale” (Jean Étienne Marie Portalis. Bucuresti. am construit edificiul legislatiei noastre nationale.Oancea.Jakota. 1926. Drept roman. cu materialul bogat pe care ni l-au transmis. Editura Fundatiei “Chemarea”. “Dreptul roman fiind baza tuturor legislatiilor civilizate. Însemnatatea dreptului roman “Filosofii si jurisconsultii Romei sunt. D. ce constituie un sistem extrem de vast si complex. Principiile dreptului civil român. 1993.. calauza cea mai sigura pentru jurisconsult si 1 2 M. trebuie studiat în toate amanuntele lui.CAPITOLUL I. aflate într-un proces continuu de transformare si interconditionare2. Aceasta definitie tine seama de particularitatea dreptului roman de a se fi dezvoltat. înca. în parte. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1. Casa de Editura si Presa “Sansa “ S. jurist francez .R. Iasi.1. E. ci din contra. dupa aproape doua mii de ani. Atelierele Grafice Socec&Co. dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduita instituite si sanctionate de statul roman. Caci. si 565 d. care a trait între 1746-1807)3.H. vol.L.2. el nu trebuie neglijat.Molcut. p. 3 Apud D. Societate Anonima.H. învatatorii speciei umane.1 Într-o alta opinie. Drept roman.

e) Dezvolta simtul juridic practic. pentru reglementarea unor raporturi sociale noi. reglementeaza relatiile dintre stat si persoane particulare.H – finele sec. relatiile dintre persoane care sunt fie cetateni romani.”(Dimitrie Alexandresco. considera ca dreptul roman are doua compartimente importante: DREPTUL PUBLIC: ansamblul de norme care reglementeaza organizarea statului roman. Cocos. Breviar. cât si pentru specialistul care se formeaza în stiinta dreptului. St.5 1. c) A contribuit la formarea principiilor juridice prin adagii ori maxime celebre transmise lumii moderne. Diviziunile dreptului roman Un renumit jurisprudent roman. iar. fie peregrini cu “ius commercii” (adica cu dreptul de a se folosi de ius civile). elaborat de magistratii judiciari. pe care ius civile nu le luase în considerare. IUS HONORARIUM (FACTUM): Sistemul de reguli complementare lui ius civile. pe nume Ulpian. într-o maniera formalista.6. profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Iasi)4. iar consecinta a fost ca notiunile juridice actuale au aparut în marea lor majoritate în cadrul sau. al II-lea 4 5 Ibidem. Se dezvolta dupa votarea Legii Aebutia (150 î. Drept roman.magistrat.9. caracterizându-se prin precizie. Într-o alta opinie. p.3. cu ajutorul jurisprudentilor. d) Determina formarea unei educatii juridice atât pentru omul de cultura. dreptul roman prezinta interes pentru ca: a) A creat alfabetul dreptului printr-un limbaj juridic cu ajutorul caruia s-au putut exprima ideile juridice cerute de viata practica.5. 2000. p. pe de-o parte. DREPTUL PRIVAT: ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile dintre particulari. 6 Ibidem.8.1850-1925. claritate si logica stricta. 6 . p. pe de-alta. Editura Fundatiei “România de Mâine”. DREPTUL PRIVAT are urmatoarele diviziuni: IUS CIVILE: ansamblul de norme juridice care reglementeaza. b) A determinat dezvoltarea gândirii juridice.

H).vechiul drept roman ( din 754 î. p...H). vol.. Dreptul roman clasic (din secolul I d. IUS GENTIUM Ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani si peregrini sau dintre peregrini.10.67.H).dreptul postclasic ( din 284 d.H.4. majoritatea autorilor.1. pentru orice fiinta omeneasca. p. prin drept natural se întelege ansamblul de reguli de conduita care sunt respectate de catre toate popoarele. I Î.cit. 7 . anul întronarii lui Diocletian). fiind stabilite.Jakota. cu natura.p.H – 27 î. Sediul juridic: edictele magistratilor judiciari. . vol.H pâna la mijlocul secolului al III-lea d. din cer sau din mare. 11 REZUMAT Dreptul roman.67. edictele pretorilor7. 1. 9 St. p.10. anul mortii împaratului Iustinian) . II. Periodizarea dreptului roman În general. de catre divinitate. oriunde si oricând.H). IUS NATURALE: un ansamblu vag si variabil de principii presupuse conforme cu “ordinea naturala”. 7 8 M. H. 10 M. H. sistem de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î.V.H.Jakota. Ibidem.H).V. op.dreptul clasic ( din 27 î. op.cit. si 565 d.H – 565 d.1. . zamislirea si educarea copiilor etc.H.. Într-o alta acceptiune.10 Alti autori considera ca periodizarea dreptului roman contine urmatoarele epoci: .9 Exemple de institutii ale dreptului natural: uniunea barbatului cu femeia. Vechiul drept roman (de la Legea celor XII Table pâna în sec. dupa cum urmeaza: I. a stat la baza crearii si dezvoltarii tuturor sistemelor de drept din lume. III.Cocos. împart dreptul roman în trei epoci. Strvechiul drept roman (754 sau 753 î. dar mai ales.H – 284 d.Î.8 Este comun tuturor fiintelor de pe pamânt. op.cit. anul fundarii Romei pâna la Legea celor XII Table – 450 î.

parcurgîndu-se. dreptul clasic si dreptul din timpul lui Justinian. Prezentarea unei reguli sau norme de drept. astfel. care reglementeaza relatiile dintre particulari.19. TEME DE CONTROL 1. în mod istoric. 8 . accentul fiind pus pe dreptul privat. în special organizarea judecatoreasca. stravechiul si vechiul ius civile. op. CONCLUZII Cunoasterea dreptului roman influenteaza formarea unei educatii juridice pentru viitorul specialist în stiinta dreptului. Viata si opera legislativa a împaratului Justinian. epocile dreptului roman. 11 St. Cocos.cit. p. respectiv. Însemnatatea si actualitatea dreptului roman 2. a unei institutii juridce se face. Diviziunile dreptului roman si ramurile de drept din sistemul de drept actual 3.Prezentul curs analizeaza cîteva norme si reguli din domeniul dreptului public..

Obiceiul juridic (consuetudinea.p. un drept consuetudinar12. Notiunea de izvor de drept Notiunea de izvor de drept are doua sensuri: ♦ Sensul material: conditiile sociale. vol.Jakota.69 9 .2. Edictele magistratilor judiciari. prin excelenta. 2. Izvoarele formale ale dreptului roman sunt: Consuetudinea (obiceiul juridic roman). op.1. Restul izvoarelor sau adaugat în cursul evolutiei istorice a societatii romane. economice. mos maiorum) Dreptul roman a fost. politice care au determinat edictarea unor norme juridice. ministrii folosesc forma instructiunilor pentru a comunica normele juridice pe care le elaboreaza). întrucât ele se refera fie la fundamentul fortei juridice a consuetudinii (Ulpian: “obiceiul se bazeaza pe 12 M. Constitutiile imperiale. În continuare vom folosi notiunea de izvor de drept doar în sens formal.I. Jurisprudenta. Senatus consultele.. Guvernul foloseste hotarârile sau ordonantele de urgenta.cit.V. ♦ Sensul formal: caile prin care normele juridice sunt aduse la cunostinta celor guvernati (Exemplu: Parlamentul foloseste legile ca forma de exprimare a normelor juridice pe care le adopta. Legea . De-a lungul timpului s-au facut numeroase încercari de a defini consuetudinea. Cel mai vechi izvor de drept roman este consuetudinea.CAPITOLUL AL ll-LEA IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2. Unele definitii antice nu ne multumesc pe deplin.

spre sfârsitul Republicii. creând cetateanului roman un sentiment de siguranta. moduri de dobândire dictate de consuetudine. “cel care deschide caile spre zei”). Acest colegiu a fost deschis plebei începând din anul 300 î. Aceasta aplicare permanenta a obiceiului constituie o reafirmare a existentei si validitatii lui15. greoaie.16 DICTIONAR: Pontif (pontifex. pe timpul lui Cezar.. Consuetudinea reprezinta totalitatea regulilor de conduita care trebuie respectate atunci când individul se afla în anumite situatii din viata cotidiana. în aceste domenii se afirma jurisprudentii laici. Dar are si alte atributii precise (ius pontificale): sfintirea edificiilor. Colegiul pontifilor. p.H. stabilirea zilelor faste si a celor nefaste. compus initial din trei sau cinci membri si în cele din urma din 16. 16 Ibidem. pastrarea si cunoasterea legilor si formulelor de procedura. membrii sai au fost mai întâi recrutati prin 13 14 Ibidem. pastrarea cartilor “pontificale” si. 15 Ibidem. reguli ce au fost elaborate pe baza experientei de viata a generatiilor trecute de catre comunitatea umana al carui membru este respectivul individ . În opinia noastra. 10 . înfiintat de Numa. pâna la sfârsitul secolului al IVlea î. Consuetudinea romana se distinge prin formalism si imuabilitate. ius civile mentinea modurile formaliste. consacrat printr-un uzaj îndelungat”13). Cunoasterea si interpretarea consuetudinii au fost.69. Desi ritmul vietii economice romane se accelerase mult. p. p. Doctrina contemporana de drept roman a oferit o definitie mai clara a consuetudinii: Consuetudinea este un obicei care se repeta mereu acelasi în cazuri identice.Hr. totusi. Dar stabilitatea consuetudinii si obligativitatea respectarii ei de catre autoritatile romane au avut si un efect pozitiv.consimtamântul tacit al poporului. p. dar din secolul al III-lea î.70. stabilirea regulilor jocurilor de origine romana. initial. Ibidem. la care celelalte popoare mediteraneene doar visau. apanajul exclusiv al pontifilor.70. de obiceiul stramosilor”14). Pastrator al traditiei. de dobândire a proprietatii quiritare.Hr. el este însarcinat sa supravegheze în întregime cultul privat si public. fie folosesc o terminologie ca diferenta specifica un sinonim al notiunii de definit (Salvius Iulianus: “Obiceiul este reglementarea despre care se spune ca a fost instituita de moravuri.69. detine un loc de exceptie în organizarea religioasa a Romei..

. înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi… Îi numeste pe cei 15 flamini. dictator sau pretor) si adunarea poporului.Jakota.155. Astfel: Daca era propusa de consuli. p. joaca un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul. drepturile reale si obligatiile. în dreptul roman. op. Reglementari cu caracter administrativ (leges datae). tribuni.71. transformând-o în lege publica a poporului roman..Hr. Legea Notiunea de lege (lex) avea. dupa votare de catre adunarea poporului era supusa aprobarii senatului (auctoritas patrum).. op. 2000. asista la casatoriile prin confarreatio. apoi au fost alesi de catre comitii în formatie restrânsa. Din 339 î.. op. În fruntea colegiului se afla marele pontif (Pontifex Maximus). vol. p. 11 . vol. 18 În anul 2002.72. cu precadere.3. legea îi purta numele acestuia (Legea Aebutia). Pentru detalii asupra unei consultatii juridice a pontifilor a se consulta M.V. 17 J.19 Legile votate de adunarile poporului poarta numele de legi rogatae.18 2. numit pe viata de colegii sai. începând din 63. Jakota.cooptare. alege vestalele.22. Fredouille.cit. M.C. Cezar. Daca era propusa de dictator. Întrucât acest nou curs este o varianta concentrata a celui din 1993. Editura Univers Enciclopedic. acord prin care magistratul propune (rogat). Larousse. obtine marele pontificat.21 Denumirea legilor rogatae: purta numele magistratului ce o propunea. vol. Fredouille.V. p. Cocos.cit.73 si St.C.V.1. în timpul Imperiului. I. trei întelesuri: Legi votate de adunarile poporului (leges publicae populi romani). în continuare ne vom referi doar la editia din 1993.117. Prestigiul marelui pontif este considerabil. legea purta numele celor doi magistrati (Legea Aelia-Sentia). 21 J . 20 În acelasi sens. care în anumite privinte este mai bogata în informatii. p.cit. p. Clauze introduse în actele juridice ( leges privatae). studiind.Jakota.20 Orice lege rogata.I. Editura “Cugetarea “ din Iasi a tiparit un nou curs de drept roman al profesorului M. Drept roman. op.Dictionar de civilizatie romana.V. p. iar poporul accepta propunerea magistratului (iubet). Jakota. Legea rogata este acordul de vointa dintre magistratul cu drept de a convoca adunarea poporului (consuli. Iasi. aceasta ratificare se transforma într-o autorizare prealabila. de tribun sau pretor. toti împaratii vor purta titlul de Pontifex maximus17. Bucuresti. Editura Fundatiei “Chemarea”.cit. 19 M. 1993.

p. dar îi pedepseste pe cel care a consimtit la încheierea acelui act).74.. vol.. p. M.117.cit. locul si data votarii). I . magistratii garantau eficacitatea legilor imperfecte. 24 Legea rogata reprezinta un izvor formal de mai mica importanta pentru dreptul privat roman. p. adunarea care a aprobat-o.75 si J . p. legile rogatae se împart în: Legi mai mult ca perfecte ( anuleaza actul încheiat împotriva prevederilor lor si îl sanctioneaza pe cel care l-a consimtit). în forma prescurtata fraza: “ daca ceva în propunerea de lege n-ar fi conforma cu ius (civile). op. Din punct de vedere al lui sanctio. Legi mai putin decât perfecte ( nu anuleaza actul juridic ilegal. si sec. 22 23 Ibidem. Legi perfecte (anuleaza actul juridic încheiat contra prevederilor lor). p.22 Se pare ca într-o epoca mai veche. Sanctio (ce masuri se iau daca lege nu este respectata). 12 . Din 800 de legi rogatae votate între 500 î.117.Hr. 25 Ibidem. în temeiul puterii lor de a comanda civil si militar (imperium)23. pe care-l aplicau.73.C.V.25 Leges datae reprezinta reglementari care priveau organizarea unei cetati sau a unei provincii si proveneau de la un magistrat sau de la un general învingator. op. Fredouille.1. data pentru organizarea Siciliei. supunându-i pe cei care le nesocoteau unui sistem de sanctiuni. p.26 Exemplu: Legea Rupilia.74. 24 Ibidem. numai 24 interesau dreptul privat.cit. Orice lege rogata continea.Jakota. Rogatio (textul propriu-zis). 26 Ibidem.Structura legilor rogatae: Praescriptio ( preambul care indica numele magistratului care a propus-o. atunci propunerea aceea sa fie socotita ca nu a fost facuta”. Legi imperfecte (nu anuleaza actul ilegal si nu îl pedepsesc pe cel care a consimtit încheierea acelui act).

cit. numita album. LEGEA CELOR XII TABLE. afisat în for. Pe de alta parte. (451-449). ( Sext.C. pe drept cuvânt romanii o învatau pe de rost (înca din epoca clasica) si era larg difuzata în întregul Imperiu: ei o socoteau . vol. o anumita perioada a trebuit completata prin dreptul cutumiar exisitent.27 2. sanctiuni). guvernatorii de provincie si questorii lor. Aceasta lege continea reguli foarte diverse ( drept privat.Hr. Pâna atunci. dar si câteva mari principii.Hr. p. edilii curuli la Roma.Reprezinta prima legislatie scrisa a romanilor si conform traditiei dateaza de la jumatatea secolului al V-lea î. Pentru dezvoltarea dreptului privat roman. p. op.Jakota.75. cu toate ca doar mult mai târziu (…312-308 î. Primul comentariu care s-a facut pe marginea ei dateaza de la începutul secolului al II-lea î. Legea celor XII Table ramâne fragmentara si nu este absolut originala: multe dintre regulile pe care le formula erau foarte vechi. fiind afisate pe o tabla alba de lemn. Aelius Paetus. penal. nu exista decât obiceiul. religios. cunoscut practic doar de patricieni. Totusi.V. arse în incendiul provocat de gali în 390 (Î.Hr.) au fost divulgate formalitatile procedurii (lista zilelor faste.4.) susceptibile de a le aplica. pentru ca exista o lege care poate fi cunoscuta. edictele au capatat forma scrisa. ulterior incendiului din 390.I. un rol foarte important l-au avut edictele magistratilor investiti cu iurisdictio (cu dreptul de a numi un judecator si de a organiza procesele între particulari).28 27 28 J . Fredouille. exprimând vointa partilor. 13 . cunoscut de toti.Hr. cum ar fi interzicerea “privilegiilor” si consfintea egalitatea plebeilor si patricienilor în fata legii.). ea laiciza dreptul si crea un drept obiectiv: dreptul exista. La început orale. Acesti magistrati erau: pretorul urban. actiunile legii etc. baza oricarui drept al lor.Legile privatae completau actul juridic. procedura.117. cel peregrin. consul în 198). Pentru a pune capat acestei situatii care aducea prejudicii plebeilor.cit. pe timpul mandatului sau de un an. tribunul Terentillius Harsa se spune ca ar fi determinat numirea unei comisii de zece membri ( decemviri legibus scribundis) însarcinata sa întocmeasca un cod nou. Edictele magistratilor judiciari Edictul reprezinta actul prin intermediul caruia magistratul roman (cu ius edicendi) aducea la cunostinta publicului modul cum întelege sa exercite atributiile functiei pe care o ocupa.. Dar. op. din acest motiv. Desigur ca nu mai posedam tablitele originale. M. dar ne putem face o idee destul de precisa despre ele din citatele autorilor antici: acestea ne dau totusi un text întinerit si poate modificat. pe buna dreptate..

Abia în epoca clasica. mijloace puse la dispozitia justitiabililor. Cocos. 32 Ibidem.. 31 St. prescriptii. prin edict se întelegea atât ansamblul reglementarilor din edict cât si fiecare prevedere în parte.cit. aparute în cursul mandatului sau. op. al II-lea d. adica pe durata unui an întreg. adica dispozitiile pe care le introducea pe edict.78. reglementarile pretorului au dobândit denumirea de ius (ius honorarum).cit. 35 Ibidem. 24-25. din ordinul împaratului.V. Edictul vechi (pars translaticia) reprezenta partea din edictul pretorului care fusese preluata de catre acesta de la înaintasii sai în magistratura. Ibidem. op. atunci când jurisconsultul Salvius Iulianus. Edictul repentinum este edictul pe care îl da pretorul pentru reglementarea unei situatii neprevazute în edictul perpetuu. Factum vine de la oameni. transformându-l în întregime într-un edict perpetuu.Pentru romani. 14 . fie la sfatul jurisprudentilor. de actiuni pretoriene. în vremea împaratului Hadrian.25.33 Magistratii au fost obligati. p. p.Hr. p.35 Ius vine de la zei. care se transmitea fara modificari de la pretor la pretor. p.Jakota. a sistematizat edictul pretorului. fie din proprie initiativa. p. op.32 Cuprinsul edictului pretorului : formule de actiuni civile. exceptii. 33 M.76. 76. sa respecte întocmai dispozitiile edictului.cit. întrucât aceasta cuprindea dispozitii utile si juste.75.. precum si mijloace variate întemeiate pe puterea de a comanda a pretorului. Edictul nou (pars nova) reprezenta contributia noului pretor la dezvoltarea edictului.31 Pars nova si pars translaticia au disparut la mijlocul sec.29 Edictul pretorului urban reprezenta modelul dupa care se redactau edictele celorlalti magistrati cu iurisdictio.).Hr. Reglementarile lui se numesc factum (adica un set de reglementari care completeaza lacunele lui ius civile). p.34 Pretorul nu creeaza reguli de ius civile.30 Edictul perpetuu este edictul care se aplica pe toata durata mandatului pretorului. ( Valentin Georgescu) 29 30 Ibidem. 34 Ibidem. prin Legea Cornelia (67 î.75. p..

Se evita. Constitutiile imperiale sunt de patru feluri: Edicte (edicta). de multe ori. Din secolul al II-lea d. adica actul prin care împaratul anunta cum avea sasi exercite atributiile. 36 J . sau Senatus consultul Orfitianum). op. senatus consultele aveau o mare forta morala.5. Acest tip de senatus consult a aparut la sfârsitul sec. era copiat în Jurnalul Oficial. cu titlu indicativ. Senatus consultum ultimum este o masura de salvare publica.Hr. care I-a prezentat o anumita problema. magistratii respectându-le cu strictete.Hr.. începând cu secolul al II-lea d. care a fost la început ratificarea de catre senatorii patricieni a unei legi rogata sau a alegerii unui magistrat. 15 . senatus consultul ramâne. Ele vor fi adunate în diverse coduri. adoptata de senat si care confera magistratilor puteri foarte extinse. Fredouille. p. numirea unui dictator. exercitându-si dreptul de interventie. Erau valabile pentru întregul Imperiu si sunt.36 Denumirea senatus consultelor: purtau numele magistratului care le-a propus. Si pâna în secolul al II-lea.6. totusi.2. Constitutiile imperiale Constitutiile imperiale reprezinta acte normative care provin de la împarat (din cancelaria acestuia) si care.184.cit.Hr. astfel.37 2.C. nume caruia I se adauga terminatia “-ianum” (Senatus consultul Trebellianum. pe timpul domniei. preluate de împaratii care urmeaza.. ca o senatus auctoritas ( vointa senatului) si poate fi supus unui nou vot. Aceasta forta morala se observa din faptul ca daca în momentul votarii un magistrat si-a manifestat împotrivirea. al II-lea î. au putere de lege în toate domeniile. În perioada Imperiului Târziu. Dupa votare acest aviz trebuia depus în Templul lui Saturn (care avea rolul de arhiva publica) si din vremea lui Cezar. se considera ca senatus consultele aveau putere de lege. constitutiile imperiale iau numele de leges (legi). Nici senatus consultul nici senatus auctoritas nu trebuie confundate cu patrum auctoritas ( aprobarea senatorilor patricieni). Senatus consultele Senatus consultum reprezinta avizul dat de Senat unui magistrat.

60. atunci judecatorul poate sa urmeze opinia care i se pare preferabila. din timpul lui Augustus. Erau adunate în culegeri de decrete. p. op. p. Respondere ( consultatii juridice).6. Astfel. Fredouille. Decretele (decreta) reprezinta hotarârile date de împarat în procese. vol.cit.Jakota.Rescriptele sunt raspunsuri date de împarat unei persoane particulare sau unui magistrat..V.V.95.94. 40 Ibidem. op. creând jurisprudenta. Daca nu sunt concordante.Jakota. raspunsuri în legatura cu anumite chestiuni de drept privat. M.cit. 16 . p. daca raspunsurile jurisconsultilor sunt concordante într-o problema de drept.I.. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari. Jurisconsultii erau acei jurisprudenti (specialisti în drept. Acest “ius publice respondendi ex auctoritate Augusti ” reprezenta mai mult decât o recomandare.cit. p.39 Augustus a fost primul împarat care a acordat acest privilegiu lui Massurius Sabinus. op. Exista o disputa asupra posibilitatii de alegere a judecatorului. conform unui rescript al împaratului Hadrian. rescript care confirma o practica mai veche. Era el silit sa aleaga numai dintre raspunsurile jurisconsultilor sau putea adopta o solutie propusa de un jurisprudent ?40 ACTVITATEA JURISPRUDENTILOR: • • • 37 Agere ( cum sa te comporti în instanta). 39 M. Jurisprudenta Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. Aceste hotarâri serveau ca precedente judiciare. Mandatele (mandata) sunt instructiuni administrative adresate guvernatorilor de provincie. ele se impun judecatorului cu titlu de lege. Cavere ( redactarea actelor juridice). cunoscatori ai dreptului ) care primisera de la împarat dreptul de a da consultatii întemeiate pe autoritatea acestuia (ius respondendi ex auctoritate Augusti).38 2.C.. 76 38 J .

vol. vetus sau novum.97-101.cit. în realitate. Edictul era perpetuu sau repentina. definita de Gaius ca fiind „ceea ce poporul porunceste si rînduieste”. Aproape singurele izvoare de drept pîna dupa razboaiele punice.I.. au capatat forta juridica. ele dobândind aceasta calitate în timpul domniei împaratului Hadrian (117-138 d. edicte. tot vointa împaratului.). decrete. Senatus consultele exprimau. mandate. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari.• Scribere (redactarea de tratate de drept. 17 .V. p. H. reprezinta o hotarîre pe care poporul o ia în adunarile sale legislative. concretizata în constitutii. fie dupa cel al domiciliului. aplicate în mod continuu si îndelungat. Legea.Jakota. de culegeri de formulare si de raspunsuri ). Pentru amanunte legate de activitatea jurisprudentilor a se vedea M. Dupa instaurarea imperiului. REZUMAT Acceptiunea în sens formal a izvoarelor de drept consta în totalitatea mijloacelor prin care normele de conduita sociala sînt exprimate în norme cu putere obligatorie. Edictul este un program pe care magistratii îl afisau în for la intrarea lor în functie si care cuprindea dispozitiile pe care acestia urmau sa le ia cu privire la organizarea instantelor si la modul în care întelegeau sa solutioneze pricinile dintre cetateni. cutumelor li s-au adaugat alte izvoare de drept. rescripte. deci norme de drept. activitatea pretorilor se restrânge. Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. Cele mai vechi reguli de drept roman au fost cutumele. pierzându-si din forta creatoare în fata vointei împaratului. op. obiceiurile. Hotarârile senatului nu erau izvoare de drept în epoca republicana. adica reguli nescrise care. organizate fie dupa criteriul averii.

Sextus Pomponius. Gaius.Definiti izvorul de drept si analizati unul dintre izvoarele formale ale dreptului roman 2.Explicati adagiul “Ius honorarium viva vox est iuris civilis” (“dreptul pretorian este vocea vie a dreptului”) 2. Prezentati o consultatie juridica a pontifilor 3. de exemplu) 18 . legea. Paul. Marcus Tullius Cicero. edictul pretorilor.CONCLUZII Izvoarele de drept roman – cutuma. Ulpian. senatus consultele. TEME DE CONTROL 1. fiecarei etape de dezvoltare corespunzându-i o anumita ierarhie a acestora. Prezentati activitatea unuia dintre jurisprudentii cunoscuti (Servius Rufus. constitutiile imperiale si jurisprudenta – au evoluat în stânsa legatura cu schimbarile în structura sociala si politica a Romei.

Jakota.Formula.Procesul formular 3.cit.59. p. care se desfasoara în fata magistratului. 3. St.1 Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate.. op.2.. op. Procedura actiunilor legii si procedura formulara se caracterizeaza prin împartirea procesului în doua etape: Etapa in iure. in iure si in iudicium.34. a se consulta M.CAPITOLUL AL III-LEA ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA (ORDO IUDICIORUM PRIVATORUM) 3. care se desfasoara în fata judecatorului. al II-lea î.cit. drepturi reale). Procedura extra ordinem ( începe sa fie aplicata în anumite litigii în paralel cu cea formulara si o înlocuieste complet pe aceasta în epoca postclasica).). p. Procedura formulara ( corespunde epocii clasice a dreptului roman).1.Oancea.109-122. actio. proprietate (mai precis. Etapa in iudicio. Molcut. Cocos.cit. op. Procedura extra ordinem se deosebea de procedura actiunilor legii si de cea formulara prin lipsa celor doua etape enumerate mai sus.I.V. iudicium Procedura formulara a fost introdusa prin Legea Aebutia (a doua jumatate a sec. Desfasurarea procesului se realiza într-o singura faza.2. Aceasta procedura a coexistat cu procedura actiunilor legii pâna în 41 42 E..Hr.41 Dreptul privat roman a cunoscut urmatoarele trei proceduri: Procedura actiunilor legii ( corespunde epocii vechi a dreptului roman). D. 19 . p. vol. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta.42 Pentru amanunte asupra desfasurarii procesului roman în cele doua faze.

I.anul 17 î. dintr-o serie de instructiuni adresate judecatorului privind etapele de solutionare a litigiului cu care era sesizat de catre magistratul judiciar.. Aceasta actiune noua poate fi actiune in factum sau actiune utila.45. Actio (actiunea) reprezinta dreptul unei persoane de a pretinde în justitie ceea ce I se datoreaza.Hr. M.43 Elementul central al procedurii formulare îl reprezinta formula. 44 Într-o alta opinie. Cocos. pentru valorificarea acestuia. specific pentru fiecare actiune în parte.V. Dar pentru a întelege formula este necesar sa definim notiunea de actio (actiunea).Jakota. b) decretale). Din prezentarea succinta a procedurii de eliberare a unei actiuni..128.45 Procedura eliberarii actiunii este urmatoarea: 1) Reclamantul îsi alege o actiune de pe edict si-i solicita magistratului judiciar eliberarea formulei corespunzatoare. prin actio se întelege un mijloc procedural la îndemâna unei persoane careia i s-a încalcat un drept subiectiv. fiecarei actiuni îi corespunde o formula.I. op. Formule eliberate de pretor sau de alt magistrat judiciar dupa o prealabila examinare a cazului terminata printr-un decret ( formule in factum c) Formule eliberate de pretor pentru a-I sluji judecatorului în solutionarea unui litigiu concret ( este vorba de formule din edict sau in factum 43 44 Ibidem. procedura actiunilor legii a fost abrogata. prin Legile Iuliae iudiciariae.cit. În aceasta situatie. op. 46 M. p.V.128-129 20 . Sfera notiunii de “formula” cuprinde: a) Formule incluse pe album ( adica în edictul magistratului judiciar). 3) Daca nu exista actiune pe edictul magistratului judiciar. p.. vol. op. când.43. în procedura formulara. magistratul judiciar poate elibera o actiune noua. reclamantul nu-si poate apara dreptul încalcat. era alcatuit. Formula reprezinta un model de actiune. Astfel de actiuni se eliberau doar la sfatul unui jurisprudent 46. 45 St. se observa ca. p.cit.cit. p.. Acest model.Jakota. 2) Magistratul îi acorda sau nu reclamantului formula corespunzatoare actiunii alese. vol.

II. 3.000 de sesterti.000 de sesterti reclamantului. Parti principale. Parti accesorii47. c) Prescriptii. Partile formulei. Daca ti se pare ca pârâtul trebuie sa dea 10. Daca nu ti se pare absolva.Studiul partilor principale ale formulei INTENTIO reprezinta pretentia reclamantului.3. Efectul formulei: limiteaza puterea judecatorului la problemele de drept si de fapt mentionate în formula. triplici.2. INTENTIO poate fi : 21 . b) Replici. duplici. b) Condemnatio.2.2. Întreaga formula se poate reduce. care sunt urmatoarele: a) Intentio. c) Demonstratio.” 3. Exemplu de formula ( actio certae creditae pecuniae): “Titius va fi judecator. la intentio. uneori.decretale dar particularizate prin mentionarea numelor reclamantului si pârâtului din speta). Studiul formulei 3)DEMONSTRATIO 2)CONDEMNATIO 1) INTENTIO Formula este alcatuita din : I. atunci judecatorule condamna pe pârât sa plateasca reclamantului 10. d) Adiudicatio. care sunt urmatoarele: a) Exceptii.

dupa cum pretentia reclamantului este dovedita sau nu. Ibidem.130. cum ar fi un sclav. fundamentul juridic al pretentiei reclamantului ( adica al lui intentio). în actiunile “condictio” sau în actiunile reale. adica la o situatie de fapt) Exemplu: “daca ti se pare ca reclamantul a depus la pârât o masa de argint”.48 INTENTIO mai poate fi: In ius (se refera la o problema de ius civile). Demonstratio se întâlneste doar în formulele actiunilor de buna-credinta. Incerta ( pretentia reclamantului nu este bine precizata : “ Ce ti se pare ca pârâtul datoreaza reclamantului”). p. Vointa judecatorului nu avea nici un rol în stabilirea cuantumului acestei sume de bani. CONDEMNATIO poate fi: Certa ( se fixa suma de bani la plata careia judecatorul trebuia sa-l condamne pe pârât ). p. p. a unui bun comun sau în actiunile de fixare a unui hotar. facere. “dare. 47 48 Ibidem. Demonstratio nu exista în actiunile in factum. 50 Ibidem.Certa ( reclamantul pretinde un lucru determinat.131. un cal etc. ADIUDICATIO: parte din formula prin care magistratul îi da dreptul judecatorului de a împarti lucrul si de a da în proprietate. Exemplu: în cazul platii anuale a unei sume de bani. judecatorule condamna-l pe pârât fata de reclamant”). B. Se întâlneste doar în actiunile de partaj a unei succesiuni. 22 . p. Cu taxatie ( magistratul stabileste plafonul maxim al sanctiunii pecuniare). Se recunosc dupa anumite expresii tip : “ex iure quiritium esse”. In factum (se refera la o problema care nu este reglementata de ius civile.130.50 DEMONSTRATIO: figureaza la începutul formulei pentru a-I arata judecatorului cauza. opportere”. Studiul partilor accesorii ale formulei PRESCRIPTII: adaugiri scrise înainte de formula.130.). Incerta ( judecatorul primeste ordinul de a aprecia valoarea condamnarii în bani : “cât va fi acel lucru.49 CONDEMNATIO: partea principala a formulei prin care se confera judecatorului puterea de a-l obliga pe pârât sa plateasca o suma de bani sau de a-l absolvi. 49 Ibidem. Prescriptiile sunt : • În favoarea reclamantului ( pro actore): evita stingerea actiuniii ca efect al litis contestatiunii.

Tot în categoria actiunilor reale intra actiunile 51 52 Ibidem. caz în care se numesc exceptii in factum. b) Actiuni reale (actiuni introduse împotriva unei persoane care detine sau poseda un bun. senatus consulte. etc). fiind înlocuite de exceptii. 3.Numele pârâtului figureaza în intentio.4.2.51 REPLICA: raspunsul reclamantului la exceptia invocata de catre pârât. Caracteristici: . Denumirea actiunilor reale: vindicationes ( rei vindicatio. introduse la cererea pârâtului. vindicatio servitutis.134.52 .Cea mai cuprinzatoare clasificare a actiunilor era în actiuni personale si actiuni reale a)Actiuni personale (actiuni introduse de catre titularii de drepturi personale împotriva persoanelor care nu si-a executat obligatiile corespunzatoare respectivelor drepturi personale). adica un drept real). facere. DUPLICA: obiectia pârâtului la replica. p. TRIPLICA: raspunsul reclamantului la duplica. sau se întemeiaza pe iurisdictio (puterea magistratului judiciar de a organiza procesul civil). . actiune pornita de catre o alta persoana care pretinde un anumit drept asupra acelui bun. delicte civile sau fapte juridice licite: îmbogatirea fara justa cauza. pârâtul putea cere repunerea în situatia anterioara. Exceptiile izvorasc din legi. opportere”. 23 . câte actiuni existau pe edictele magistratilor judiciari. Exceptiile sunt: • Perpetui: se pot invoca oricând pe parcursul procesului civil.• În favoarea pârâtului (pro reo). din eroare nu se invoca. p. Exemplu: exceptia plus petitio tempore.133. care constau în elemente de drept sau de fapt care daca sunt dovedite duc la respingerea definitiva a actiunii reclamantului sau la amânarea urmaririi.Se recunosc dupa cuvintele “ dare.Clasificarea actiunilor Atâtea drepturi erau sanctionate în dreptul roman.Izvorasc din contracte. Daca. • Dilatorii: se pot invoca doar într-un anumit termen. Ibidem. gestiunea de afaceri. Au disparut. EXCEPTIILE: parti accesorii ale formulei . .

Pâna în secolul I î.Nu au demonstratio. . Caracterisitici: . dobânzi convenite prin pactul de dobânda. 2) Actiuni de drept strict si actiuni de buna-credinta a)Actiuni de drept strict (judecatorul nu putea sa le interpreteze.În intentio apare numele reclamantului si afirmatia ca el este proprietar sau afirmatia ca este titularul unui alt drept real: “Daca ti se pare ca sclavul aprtine reclamantului…”. fiducie.Actiunile de buna-credinta admit compensatia.Hr. b) Actiunile onorare sunt actiunile formulate de catre pretori si de catre ceilalti magistrati judiciari. . . Caracteristici: . Pârâtul poate invoca aceasta exceptie pentru prima data înaintea judecatorului. Satisdatio este un contract de drept civil. . 24 . . care au în intentio clauzula “ ex fide bona”). .Judecatorul are o larga putere de apreciere. Actiuni civile si actiuni onorare a) Actiunile civile sunt actiuni bazate pe dreptul civil ( rezultate din actiunile legii). b)Actiuni de buna-credinta (actiuni in ius. nu se tinea cont de violenta. dol etc.Aceste actiuni izvorasc din : contractele de societate.confesorii (actiunea prin care reclamantul sustine ca este titularul unui drept de servitute) si actiuni negatorii ( actiune prin care titularul dreptului real respinge pretentia unei persoane ca ar avea un drept de servitute asupra lucrului sau). dobânzi moratorii. mandat. depozit. Actiuni directe si actiuni utile c) Actiunea directa este actiunea civila formulata de catre lege pentru o anumita situatie. ci respecta fiecare cuvânt înscris în formula). Actiunea rei uxoriae (privind restituirea dotei femeii). locatie. vânzare sau din faptul de gestiune de afaceri ori din tutela. 4).Plata între litis contestatio si judecata este valabila. 3). Sunt arbitrare.Exceptia de dol este întotdeauna subînteleasa în formula.Pârâtul da o satisdatio iudicatum solvi (promisiune întarita cu garantii ca va plati suma de bani la care eventual ar putea fi condamnat.

Actiuni arbitrare. vol. 5).2. Este actiunea debitorului initial împotriva creditorului initial.Jakota. 7). Pentru fraudarea creditorilor. interdictele se refera exclusiv la decreta53.I. Pentru violenta. Drept roman. Actiunea utila presupune întotdeauna fictiune.134-141. Trimiteri în posesie erau foarte importante în provincii. Actiuni directe si actiuni contrare (apar dintr-un contract nascut unilateral si devenit bilateral pe parcursul executarii. Actiuni cu transpunere de persoana. de a te abtine de la o activitate) Exemplu: “Nu tulbura pe posesor !” • Decreta ( pretorul obliga o persoana sa faca ceva) Exemplu: “Restituie!” Din epoca clasica. 6).V. Pentru dol. Este actiunea creditorului împotriva debitorului obligatiei initiale. În favoarea tânarului sub 25 de ani care a încheiat un act juridic ce-l pagubeste. Restitutio in integrum se acorda în urmatoarele cazuri: Pentru eroare.4. pentru a se aplica unei situatii neprevazute de lege. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului Interdictele sunt de doua feluri: Interdicta ( ordin de a nu face ceva. f) Actiunea contrara rezulta din contractul bilateral final. p. Actiuni “in bonum et aequum concepta” Pentru aceste actiuni a se consulta M. Actiuni penale si rei persecutorii. 8). 25 . Pentru minoritate. 3. pornind de la actiunea directa. 9).d) Actiunea utila este actiunea construita de pretor. adica dintr-un contract sinalagmatic imperfect) e) Actiunea directa rezulta din contractul unilateral initial. Restitutio in integrum însemna repunerea partilor în situatia dinaintea încheierii unui act sau în situatia anterioara producerii unui fapt juridic.

Manuel élémentaire de Droit romain .3. Prejudiciul sa fie mare. ae). 55 René Foignet . Ibidem. pâna în acea epoca. consulul sau pretorul fideicomisorium au competenta de a-l ajuta pe fideicomisar sa-si primeasca bunul lasat de de cuius. p. în fideicomisul lui Lucius Lentulus. Pâna la Augustus.1. fiducia. o cota-parte dintr-o succesiune sau un anumit lucru unei a treia persoane ( numita fideicomisar).54 3. în limba latina.55 în competenta judiciara a comandantului roman. Pentru repunerea în termen spre a se putea folosi o actiune temporara. DICTIONAR: Fideicomisul reprezinta actul juridic prin care autorul testamentului însarcineaza o persoana gratificata prin acel testament (numita fiduciar) sa transmita o succesiune. la sfarul juristului Trebatius Testa.1.Pentru soldatul plecat în razboi sau pentru magistratul în misiune (rei publicae causa). astfel încât.Începuturile procesului extra ordinem. autorul testamentului trebuia sa se bazeze numai pe buna-credinta fiduciarului ( numita. Pentru cazul când cineva ti-a uzucapat lucrul Conditii pentru restitutio in integrum: Restituirea se acorda în termen de un an de zile. prin fiduciar. Paris. Originile procesului extra-ordinem pot fi gasite în urmatoarele fenomene juridice: în cognitio extraordinaria de la începutul Imperiului (adica o procedura complet diferita de cea formulara. Rousseau et C ie Éditeurs. executat de catre Augustus si reglementat de catre acesta. 26 .Procesul extra ordinem 3. 144. p. fiduciarul nu putea fi constrâns în justitie sa execute fideicomisul. Conform acestei reglementari. vol. care se desfasura numai în fata unui magistrat. Neuviéme Édition.141. 351. Libraire Arthur Rousseau. în chestiuni administrative). 56 53 54 Ibidem. din momentul în care reclamantul ia cunostinta de actul juridic pagubitor.3.

procesele de libertate.57 3. Judecatorii pedanei judeca orice proces pe care îl primesc de la judecatorii ordinari. vol.52. Iata sistemul ierarhic al judecatorilor în procesul extra-ordinem: Împaratul se afla în vârful ierarhiei judecatorilor extra-ordinem.cit.cit.. înlocuiti mai târziu prin defensores civitatis) judeca cauze mai putin importante.58 Ei nu mai sunt simpli particulari ca în procesul ordo iudiciorum privatorum. St.3. În ultima faza de evolutie a procesului extra-ordinem. 59 Ca regula generala. nu exista apel de la prefectul pretoriului la împarat. adesea. probleme de drept sacru. Împaratul mai putea fi substiutit. judecatorii pedanei judecau toate procesele al caror obiect era mai mic de 500 de bani de aur.3. El poate examina cauzele atât în apel cât si în prima si ultima instanta. litigiile dintre parinti si copii etc. Din aceasta cauza. Cocos. în procesele extra-ordinem. Judecatorii. Procedura proceselor extra-ordinem 56 57 M.3. de catre prefectul pretoriului.202. procesul extra-ordinem a fost admis în tot maio multe materii precum: litigiile dintre mama si fostul ei sot cu privire la recunoasterea copilului. de ingenuitate.52.. orice functionar poate judeca procese extra-ordinem legate de domeniul în care activeaza. cererile privind onorariul de avocat.I. 58 Ibidem. Din secolul al III-lea e. procesul extraordinem îl înlocuieste pe cel ordo iudiciorum privatorum. p. adica judecau orice proces daca acesta nu era dat în competenta unui alt judecator. nota 11. iar în provincie. Judecatorii ordinari (prefectul Romei si cel al Constantinopolului.n. 27 .Generalizarea procesului extra ordinem În cursul Principatului. op. actiunea mamei împotriva sotului ei divortat pentru a fi obligat sa plateasca alimente. de pe o alta treapta ierarhica. op. toti judecatorii sunt functionari de stat din ierarhia functionarilor administrativi .3. p. în judecarea proceselor extra-ordinem si de catre vicari. Din aceasta cauza nu exista apel de la vicari la împarat. Judecatorii locali (duumviri iure dicundo..V.2.Jakota. Împaratul este substituit. procedura si executarea sentintei În procesul extra-ordinem. p. guvernatorul) aveau o competenta de drept comun.

iar pe celalalt îl trimite pârâtului. Momentul depunerii petitiei introductive de instanta întrerupe termenul de prescriptie extinctiva. o trimite.cit. în judecata extra-ordinem. în întregime. în procesul extraordinem. Functionarul.Jakota. vol. pârâtul absent poate fi absolvit de catre judecator61.Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum privatorum. p. REPREZENTAREA este admisa. prin care-l informeaza asupra persoanei pe care vrea sa o cheme în judecata precum si asupra motivelor pentru care vrea sa se judece cu aceasta. dar numai cu garantii.: 59 60 M. 61 Ibidem. desfasurarea procesului extraordinem de la citatie la executarea sentintei este asigurata de catre autoritatile romane. • Libellus conventiones. Reclamantul remite o petitie functionarului competent. unde etapele procedurale se parcurgeau doar prin grija reclamantului. Reprezentatul pârâtului trebuie sa garanteze ca pârâtul va executa sentinta. Reprezentantul reclamantului dadea garantii ca reclamantul va ratifica actele sale. unde întotdeauna sentinta judecatorului se dadea în favoarea partii prezente60. Procedura procesului extra-ordinem are doar o singura faza care s e desfasoara. Ibidem.. înaintea functionarului judecator.119. 28 .V. Astfel. printr-un functionar numit viator sau executor. Contradictio ( pârâtul se apara împotriva pretentiilor reclamantului).148. dupa ce înregistreaza cererea.148-149. CITAREA PÂRÂTULUI se realizeaza prin: • Litis denuntiatio.I. nu se prezinta. litis contestatio are urmatoarele efecte. JUDECATA ÎN LIPSA ( eremodicium sau lis deserta) este posibila. Litis contestatio ( are efecte mai reduse decât în procesul formular). Se desfasoara când pârâtul. printr-un alt functionar. p. op. p. DEZBATERILE se desfasurau astfel: • • • Narratio ( reclamantul îsi prezinta pretentiile). pârâtului. desi a fost citat de mai multe ori. Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum. Reclamantul îi prezinta functionarului competent cererea de chemare în judecata în doua exemplare. Judecatorul pastreaza un exemplar.

caci. litis contestatio nu mai transforma pretentia reclamantului într-un drept de a primi o suma de bani. Executarea asupra averii (distractio bonorum). pârâtul era constrâns cu ajutorul fortei publice. De asemenea. Daca pârâtul se opune executarii în natura. • • Postulatio ( pledoaria avocatului reclamantului).actiunea temporara devine perpetua. vânzarea se opreste. Judecatorul îl poate obliga pe pârât sa execute întocmai pretentia reclamantului ( cu exceptia obligatiilor de “a face” sau “a nu face” care îi incumba pârâtului. atunci se recurge la condamnarea pecuniara. existau patru modalitati de executare silita: Sechestrul judiciar (pignus ex iudicati causa captum). era vândut. 29 . daca lucrul a disparut sau obligatia pârâtului nu poate fi executata silit. daca refuza sa-si cedeze bunurile catre creditorii sai.150. elementele condamnarii sunt apreciate acum de catre judecator. modalitate rezervata numai debitorului care si-a pierdut averea din cauza de forta majora. daca pârâtul refuza sa le execute.62 EXECUTAREA SENTINTEI: • • Pentru restituirea unui lucru. Executarea asupra persoanei (pârâtul – debitor. Cedarea averii (cessio bonorum). SENTINTA (judecatorul are puteri largi în darea hotarârii). Debitorul care si-a risipit intentionat averea. 62 Ibidem. apoi. va fi condamnat sa-i plateasca reclamantului o suma de bani). actiunea intransmisibila devine transmisibila mostenitorilor. Acest procedeu se folosea în cazul în care pârâtul era solvabil. În momentul achitarii tuturor datoriilor. spre a-I frauda pe creditori nu poate beneficia de aceasta modalitate de executare. Litis contestatio nu mai stinge actiunea reclamantului. Judecatorul vinde bunurile pâna la acoperirea datoriilor debitorului. Creditorii sunt trimisi în posesia averii debitorului. Contradictio (pledoaria avocatului pârâtului). trebuia dus în închisoarea publica a datornicilor. Prin hotarâre se sechestra un bun care. Pentru plata unei sume de bani. p. în acest cazuri.

iasi. judecatorul.63 Exemplu: o eruptie vulcanica. REZUMAT Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate. Drept civil. proprietate. p. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. un cutremur etc. solutionarea spetei. cu caracter exceptional. 30 . Dreptul privat roman a cuprins trei sisteme procedurale: procedura legisactiunilor ( epoca veche) procedura formulara (epoca clasica) procedura extraordinara (epoca postclasica) Procedura legisactiunilor si procedura formulara se caracterizeaza prin desfasurarea procesului în doua faze. Închisorile private ale datornicilor au continuat sa existe clandestin. Editura Fundatiei “Chemarea”. ca organ de stat. Valentinianus si Arcadius din 388 d. organiza instanta. ca ansamblu de norme ce reglementeaza desfasurarea litigiilor. O data cu aparitia statului se poate vorbi de o procedura în sensul unui sistem. Judecatorii erau despartiti de public printr-o cortina (cancella). astfel. în cea de-a doua faza. pregatind sub aspect juridic. 1994. Pentru a se ajunge la aparitia si perfectionarea acestui mecanism numit procedura s-au parcurs mai multe etape. individualizând.). ales de parti.care a înlocuit. in iure. închisorile private pentru datornici. DICTIONAR: Forta majora este o împrejurare de origine externa ( adica din afara câmpului de activitate al debitorului). în urma Constitutiei lui Theodosius.362. LOCUL DE JUDECATA: basilica.Hr. Daca în prima faza a procesului. avea sa dea solutia. in iudicio. Editie revazuta. Teoria generala a obligatiilor.. Tratat. CONCLUZII 63 Liviu Pop. magistratul. care este absolut imrevizibila si inevitabila sau irezistibila. normele legii la speta supusa judecatii.

care era o persoana privata. iar judecatorul.Explicati adagiul “Res iudicata pro veritate habetur”. Procedura extraordinara se deosebea de primele doua prin lipsa celor doua etape. Construiti o formula ipotetica si faceti o analiza a acesteia.2. Diviziunea lucrurilor Bunul reprezinta o portiune din materia înconjuratoare.Clasificati actiunile din dreptul roman 4. individualizata în raport cu anumite criterii sociale. juristii au facut distinctia între dreptul real si bunul care constituie obiectul acestui drept ( în “Institutele lui Iustinian”. CAPITOLUL AL IV-LEA DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4. drepturile reale se numesc “drepturi asupra unui lucru strain”) . de a conduce desfasurarea procesului si de a pronunta sentinta.1. Prezentati fazele procesului civil 2. Romanii confundau bunul cu dreptul de proprietate asupra lui.2. 31 . Abia mai târziu.În procedura legisactiunilor si în cea formulara magistratul avea rolul de a lega. procesul desfasurîndu-se în fata unei singure persoane. TEME DE CONTROL 1. deoarece prezinta utilitate pentru oameni. de a organiza instanta. la 2. 3. admise la un anumit moment dat si luata în considerare de normele juridice.

b) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul uman (res nullius humani iuris). lumina soarelui etc.Publicae (care apartin statului). baile publice etc. vol al II-lea. Lucrurile extra patrimonium se împart la rândul lor în: a) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul divin (res nullius divini iuris).299.Communes (care apartin tuturor). Lucrurile care sunt susceptibile de apropriere (res in patrimonio) se împart la rândul lor în: . p. marea. pe care le vom prezenta în cele ce urmeaza: I. res sanctae ( sunt legate de religie). aerul. în vechiul drept 64 Ibidem. Lucruri care pot fi însusite de catre un particular (res in patrimonio) si lucruri care nu pot fi însusite (res nullius sau res extra patrimonium). servitutile prediale rustice asupra acestor terenuri. Exemple: apa. pamântul din Roma sau cel din Italia. stadioanele. Se pare ca au fost primele bunuri care au intrat în proprietatea privata. adica toate lucrurile care erau: res sacrae ( consacrate zeilor prin consacratio). Ex: ager publicus (pamântul statului) si servus publicus (sclavul statului).Universitatum (care apartin cetatilor). Sunt bunuri mancipi: sclavii. animalelel de tractiune sau de calarie. . Bunurile mancipi aveau.Lucruri susceptibile de apropriere dar care în prezent nu se afla în proprietatea nimanui (res nullius). bunurile se împarteau în mai multe categorii. .res religiosae ( consacrate zeilor mortii). cerul. 2.Lucruri susceptibile de apropriere care se afla în proprietatea unei persoane (res privata). 32 . . adica toate lucrurile care erau: . . Ex: teatrele.Res privata se împart în: a)Bunuri care se înstraineaza doar prin mancipatie sau prin in iure cessio (res mancipi).În conceptia juristilor romani. adica în puterea sefului de familie ( mancipium)64.

roman dar si în cel clasic, un regim juridic special, conform însemnatatii deosebite a acestor bunuri65; b)Bunuri care nu se înstraineaza prin mancipatie sau in iure cessio (res nec mancipi). Se înstraineaza prin traditie. Exemple de astfel de bunuri: bijuteriile, turmele de oi etc. 3.Res privata se împart, de asemenea, în: - Corporale (au un corp material); - Necorporale (drepturile asupra bunului altuia). 4.Res privata sunt: a)lucruri de specie (au o individualitate proprie, asigurata de anumite trasaturi specifice). Ex: sclavul Tyron; b) lucruri de gen (se individualizeaza doar prin indicarea genului, calitatii si cantitatii. Cantitatea se determina prin masurare, cântarire sau numarare) Exemplu: sapte amfore mari de Corint. 5.Bunurile susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane sunt: a)Fungibile ( se pot înlocui unele cu altele). Ex.: monedele, uleiul, vinul, maslinele etc. Se observa ca bunurile de gen sunt fungibile; b)Nefungibile ( nu se pot înlocui unele cu altele). 6.Res privata se împart, de asemenea, în . a)Consumptibile (la prima întrebuintare se consuma). Ex.: vinul, grâul, etc.; b) Neconsumptibile (se consuma dupa o folosinta îndelungata) Ex.: sandalele, hainele, etc. 7.Cea mai însemnata diviziune a lucrurilor în dreptul modern, dar care îsi are originea în dreptul roman clasic, este împartirea bunurilor susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane în: a)Mobile ( se misca singure sau ajutate). Ex.: calul sau carul; b) Imobile (nu se pot misca). Ex.: o casa sau un teren. Imobilele erau considerate mai importante decât mobilele. Din aceasta cauza, imobilele aveau un regim juridic special. Astfel, prin Oratio Severi (195 d.Hr.), tutorele este oprit sa înstraineze terenurile necladite sau terenurile cu cladiri înconjurate de

65

Ibidem, vol. al II-lea, p.300;

33

gradini, pe care trebuia sa le transfere în proprietatea pupilului, atunci când acesta ajungea la pubertate.66 În vremea lui Augustus, sotului I se interzicea sa înstraineze imobilele dotale din Italia.67 Pentru influenta acestei ultime clasificari a bunurilor private asupra Codului Civil Român din 1864 a se citi art.461-474.

Juristii romani nu au cunoscut notiunea de “patrimoniu” (ansamblul drepturilor si obligatiilor evaluabile în bani, ansamblu ce apartine unui subiect de drept). Aceasta notiune a fost elaborata în epoca moderna, pornindu-se de la elemente romane, cum ar fi: Familia pecuniaque ( întreaga avere a unei familii romane, avere alcatuita din familia, adica toate bunurile mancipi ale acelui sef de familie si pecunia, adica ansamblul bunurilor nec mancipi ale acelui sef de familie); Hereditas (mostenirea, adica un ansamblu de bunuri, drepturi si datorii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul dreptului civil); Bona (ansamblul de drepturi si obligatii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul edictului pretorian). Se traduce prin succesiunea deferita de pretor; Peculiul (la origine desemna un ansamblu de bunuri pe care stapânul le încredinta sclavului sau spre o mai buna fructificare, dar în timp ajunge sa desemneze un ansamblu de drepturi si datorii patrimoniale ale sclavului).

4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius Ager gentilicius reprezinta pamântul comun al fiecarei ginte din Roma.

66 67

Ibidem, vol. al II-lea, p.280; Ibidem, vol. al II-lea, p.302;

34

Astfel, conform istoricilor Titus Livius si Dionis din Halicarnas, când Appius Claudius, împreuna cu întreaga ginta Claudia, a venit din Sabinia ca sa se stabileasca în Roma, senatul I-a acordat un ager gentilicius dincolo de Arno. Acest pamânt a fost împartit de catre Appius Claudius între familiile care-i constituiau ginta.68 Ager gentilicius a fost împartit în proprietate privata familiilor din ginta într-o epoca anterioara Legii celor XII Table. Existenta proprietatii comune a gintii asupra lui ager gentilicius mai era evocata în epoca dreptului clasic de dreptul de mostenire si de tutela a gentililor.69

4.2.2.Heredium si fundus Heredium era pamântul din cetatea Romei, în suprafata de doua iugare, pe care-l primise în proprietate fiecare sef de familie, cu ocazia fundarii Romei, spre a-si construi casa. Heredium-ul era, initial, inalienabil, iar spre sfârsitul Republicii, patricianul care-l înstraina era dispretuit. Heredium-ul era, initial, indivizibil. Conform unor fragmente din Institutiile lui Gaius, descoperite în Egipt, mostenitorii ramâneau dupa moartea sefului de familie într-o devalmasie numita ercto non cito (divisione non provocata). De la Legea celor XII Table, care contine o actiune de iesire din indiviziune a mostenitorilor (actio familia herciscundae ), heredium-ul poate fi partajat între mostenitori.70 Astfel, de la Legea celor XII table, prin heredium se întelege pamântul din intravilanul Romei, pe care-l stapânea un pater familias, fara a mai lega aceasta calitate de suprafata de doua iugare. Fundus reprezinta terenul pentru agricultura, situat în afara Romei, aflat în proprietatea lui pater familias. Proprietatea asupra lui se poate dobândi prin uzucapiunea de 2 ani.

4.2.3. Ager publicus Ager publicus populi romani era constituit din toate bunurile imobile pe care statul roman le dobândea prin cucerire, pe care le mostenea ( astfel, Attala, regele Pergamului, si-a lasat prin testament regatul statului roman, în 134 î.Hr.) sau pe care le

68 69

Ibidem, vol. al II-lea, p.305; Ibidem, vol. al II-lea, p.305; 70 Ibidem, vol al II-lea, p.306;

35

confisca de la cei condamnati.71 Aceste imobile, în functie de natura lor erau utilizate diferit. Astfel, statul roman îsi rezerva exploatarea minelor si a padurilor. Pamânturile din ager publicus primeau urmatoarele destinatii: - Fie erau acordate în proprietate, în loturi mici, cetatenilor (agri limitari) sau celor care întemeiau o colonie latina; - Fie erau arendate pe termen de cinci ani, contra unei dari numita vectigal (ager vectigali); - Fie erau lasate la dispozitia cetatenilor care puteau ocupa teren cât puteau sa cultive (ager ocupatorius). Dupa aparitia pretorului, ocuparea de terenuri din ager publicus se facea în temeiul unei concesii acordate de catre pretor prin edict.72 Cel care ocupa acest teren trebuia sa plateasca o taxa statului roman. Concesiunea lui ager ocupatorius putea fi revocata de catre statul roman. La sfârsitul Republicii câtiva mari proprietari îsi împart ager publicus din Italia si-l considera averea lor personala. 73 4.3.Proprietatea în epoca clasica 4.3.1.Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate Pentru romani, proprietatea era un lucru corporal, la fel ca si servitutile prediale rustice. Si aceasta, întrucât romanii nu distingeau între dreptul de proprietate sau dreptul de servitute prediala rustica si obiectul acelui drept de proprietate sau de

servitute prediala rustica. Pentru a desemna proprietatea, romanii spuneau, asa cum spun majoritatea românilor: “lucrul este al meu” sau ”am un lucru”(res mea est, meum est ex iure quiritium).74 Dreptul de proprietate (proprietatea) reprezinta dreptul subiectiv al unei persoane, numita proprietar, asupra unui lucru, drept care îi confera anumite atribute ocrotite de dreptul obiectiv. Aceste atribute, care reprezinta continutul dreptului de proprietate sunt:

• •

Ius utendi ( dreptul proprietarului de a folosi lucrul care reprezinta obiectul dreptului de proprietate); Ius fruendi ( dreptul proprietarului de a culege fructele si de a dobândi produsele lucrului);

71 72

J .C. Fredouille, op.cit., p.19; M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.307; 73 J.C.Fredouille, op.cit., p.19;

36

Ius abutendi ( dreptul proprietarului de a dispune de lucrul în proprietate, fie material, prin modificare sau distrugere, fie juridic, înstrainându-l ori prin acte între vii, ori prin acte din cauza de moarte, cum ar fi prin legatul inclus în testament sau fideicomis-ul). Acest ius abutendi nu a fost nelimitat. Din cele mai vechi timpuri, acest atribut al proprietatii a fost îngradit în interesul general al societatii. Astfel, înainte de 390 î.Hr., în Roma, proprietarii de cladiri trebuiau sa respecte o distanta de doi pasi între cladirile vecine, distanta numita ambitus. Între ogoarele vecine, proprietarii trebuiau sa respecte o distanta de cinci pasi, numita fines (confinium). Legea celor XII Table îi interzicea proprietarului unei grinzi folosita de un alt proprietar în constructia casei sale, sa dispuna demontarea acesteia.75

DICTIONAR:
Fructele reprezinta ceea ce produc bunurile frugifere periodic si fara sa-si consume substanta. Exemplu: iarba, grâul, puii de animale, copiii sclavilor etc. Fructele sunt : naturale (

apar independent de vointa omului), industriale ( rezulta numai ca urmare a stradaniei omului ) si civile ( consecinta unor acte juridice – chiriile , dobânzile etc.). Produsele reprezinta ceea ce rezulta din bunuri prin consumarea substantei acestora. Ex.: scândurile sunt un produs al copacilor, aurul reprezinta un produs al minelor de aur etc.

4.3.2.Proprietatea quiritara Proprietatea quiritara (dominium ex iure quiritium) este proprietatea quiritilor (a cetatenilor romani) recunoscuta si sanctionata de catre ius civile.76 CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE QUIRITARA:

♦ Drept absolut ( adica îi permite proprietarului quiritar sa se foloseasca
de toate avantajele pe care lucrul în proprietate i le poate procura);

♦ Drept exclusiv ( adica numai proprietarul poate exercita cele trei
atribute ale dreptului de proprietate quiritara);

♦ Drept perpetuu ( adica proprietatea quiritara exista atât timp cât exista
obiectul proprietatii iar proprietatea quiritara nu se stinge prin neuz ).
M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.310; Ibidem, p.311; 76 René Foignet ,op.cit, vol.I, p.153;
75 74

37

dupa caz. Acest împrumut a declansat 38 . pe care romanii le numeau generic “possessio”. care erau. romanii au trebuit sa inventeze niste institutii juridice care sa reglementeze stapânirea bunurilor în provincii sau stapânirea bunurilor mancipi dobândite prin traditie. obiect al proprietatii quiritare: lucru roman transmis fie prin mancipatie sau in iure cessio.Aceste caractere specifice. Ius abutendi. pentru res mancipi. mancipatiunea si in iure cessio pentru lucrurile mancipi si traditiunea pentru lucrurile nec mancipi.Hr. Aceste institutii.). Imobilele italice aveau un regim juridic special. Ius fruendi. patruzeci de cetati din Imperiu au obtinut pentru teritoriile lor ius italicum (adica calitatea de pamânt italic). cea provinciala. Napoca. Apulum. Din ratiuni practice. proprietatii quiritare au devenit. Atributele dreptului de proprietate quiritara: Ius utendi. în general. odata cu stergerea diferentelor dintre proprietatea quiritara. Conditiile proprietatii quiritare: ♦ Proprietarul: cetatean roman sau peregrin cu ius commercii ( subiecte de ius civile). Mentionam printre aceste cetati: Sarmisegetuza. ♦ Bunul. Mobilele erau romane daca se aflau în mâna unui cetatean roman. sau prin traditiune. Imobilele erau romane daca erau situate pe pamânt italic. initial. peregrina si pretoriana ( proces accelerat în secolul al IIIlea d. au împrumutat de la proprietatea quiritara atributele. ♦ Modul de transmitere a dreptului de proprietate: Pentru transmiterea dreptului de proprietate quiritara cetatenii romani foloseau numai modurile solemne prevazute de ius civile. În timpul Principatului. fiind scutite de impozit si res mancipi. în functie de calificarea lucrului. desi erau situate în afara Peninsulei Italice. Proprietatea quiritara a fost considerata de romani ca o institutie rezervata doar acelor persoane ce aveau voie sa foloseasca ius civile (cetatenii romani si peregrinii cu ius commercii). caracterele dreptului de proprietate. Beyruth etc). si terminat în secolul al VI-lea d. pentru res nec mancipi.Hr.

cu termenul “dominium”. SANCTIUNEA PROPRIETATII QUIRITARE: actiunea civila “rei vindicatio” (actiune in rem).3. în dreptul roman clasic s-a semnalat o dedublare a proprietatii. 480 din Codul civil). când proprietarul pretorian dobândea proprietatea quiritara asupra acelui lucru mancipi.3.Hr. în sec. consideram astazi ca proprietarul are în dreptul civil român aceleasi atribute ca si proprietarul quiritar ( a se vedea art. precum si orice deosebire între pamântul italic si cel provincial.procesul de contopire a proprietatii quiritare cu aceste possessiones. Prin introducerea proprietatii pretoriene. care îl înstrainase prin traditie.Proprietatea pretoriana (bonitara) Aceasta possessio a fost creata de catre juristii romani în secolul I î. un bun mancipi putea avea doi proprietari: unul era proprietarul quiritar. doi ani pentru imobile)..V. vol. asupra unui lucru mancipi.317. op. pentru a pune capat obiceiului proprietarilor quiritari de a introduce. Astfel.Jakota. prin Edictul lui Caracalla din 212. proces datorita caruia. iar celalalt era cel care-l avea printre 77 M. toti locuitorii Imperiului primeau cetatenia romana cu exceptia dediticilor. împaratul Maximin generaliza concesiunile de ius italicum si pamânturile italice erau supuse impozitului.Hr. peregrina si pretoriana77. dobândit de proprietarul pretorian prin traditie si nu prin mancipatie sau in iure cessio. al III-lea d. Astfel. juristi. al II-lea. actiuni rei vindicatio împotriva celor care dobândisera obiectul proprietatii quiritare. peregrina si pretoriana: în secolul al II-lea d. se încheia procesul de fuziune al proprietatii quiritare cu posesiunile provinciala. chiar de la aceiasi proprietari care acum îi chemau înaintea magistratului. p. precum Gaius. prin traditie. 39 .Hr. rezervat exclusiv proprietatii quiritare. Prin proprietate pretoriana (bonitara) se întelege proprietatea recunoscuta si aparata de catre edictul pretorului. iar în secolul al VI-lea. Iata etapele pe care le-a parcurs procesul de confundare a proprietatii quiritare cu posesiunea provinciala.cit.. 4.. denumeau posesiunea provinciala. în mod abuziv. Iustinian desfiinteaza clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. Aceasta proprietate pretoriana era recunoscuta si aparata pâna la împlinirea termenului de uzucapiune ( un an pentru mobile..

prin care va paraliza actiunea lui Primus). vol. prin senatus consulte si prin constitutii imperiale. Secundus pentru a nu pierde atât bunul cât si banii pe care I-a dat lui Primus. Primus.79 Proprietatea pretoriana a fost extinsa.I. Iata câteva dintre ele: 78 René Foignet . p. proprietarul pretorian uzucapase lucrul. prin mancipatie. Astfel. ius fruendi. prin traditie un teren italic. SANCTIUNEA PROPRIETATII PRETORIENE: Exceptii: ♦ Exceptio de dol (Primus îi vinde prin traditie lui Secundus un bun mancipi. Tertius introduce actiunea de rei vindicatio împotriva lui Secundus. la numeroase situatii. in iure cessio sau legatul per vindicationem). conform careia lucrul a fost vândut si remis de la mâna la mâna. pentru a-l ajuta pe proprietarul pretorian sa-si revendice bunul. în chip de pret. adica proprietarul pretorian (cel care dobândise lucrul mancipi prin traditie). ius abutendi ( acesta cu urmatoarea restrictie: nu putea dispune juridic de bun folosindu-se de modurile de dispozitie de ius civile: mancipatia. c)Actiunea publiciana (a fost creata de catre pretorul Publicius. tot el este proprietarul quiritar al lucrului vândut. ajuns în posesia unei alte persoane sau chiar în posesia proprietarului quiritar). ♦ Exceptio rei venditae et traditae (Primus îi vinde lui Secundus. transformându-se în proprietar quiritar.78 ATRIBUTELE PROPRIETARULUI PRETORIAN: ius utendi. exceptia iustii domini (proprietar dupa ius civile). acelasi Primus îi vinde terenul lui Tertius. îi cere magistratului sa introduca în formula exceptia de dol. Acesta va cere inserarea în formula a exceptiei “rei venditae et traditae”. Apoi. introduce împotriva lui Secundus actiunea rei vindicatio.lucrurile sale ( in bonis habet). 40 . se va paraliza revendicarea lui Tertius). dupa modelul actiunii rei vindicatio. însa proprietarul pretorian îi raspundea cu replicatio rei venditae et traditae( prin care arata ca proprietarul quiritar I-a înstrainat lucrul contra unei sume de bani si ca I l-a remis prin traditie).cit.158. în care ius civile nu recunostea nici un drept de proprietate. Formula actiunii publiciene continea fictiune conform careia. stiind ca dupa ius civile.op. Proprietarul quiritar putea invoca împotriva publicienii.

Succesorul pretorian (bonorum possesor). Damnum infectum (paguba neprodusa). stapânul lui avea doua posibilitati de a-I oferi satisfactie victimei delictului: fie platea o amenda. p. 4. pretorul îl putea trimite pe vecinul amenintat în posesia casei în ruina. Daca stapânul nu platea amenda. în cazul în care casa sa i-ar fi fost distrusa prin prabusirea casei în ruina. clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. habere licere) reprezinta dreptul subiectiv al cetatenilor romani asupra pamânturilor si cladirilor din provincii. Delictul comis de o persoana în puterea unui pater familias (alieni iuris).159. care a suprimat. atunci. Daca proprietarul casei în ruina refuza sa ofere cautiunea mentionata. Odata cu trecerea timpului. Proprietatea pretoriana a disparut în epoca lui Iustinan.4. cetatenilor romani care exploatau portiuni din ager publicus li s-a recunoscut atât posesia asupra acestor terenuri. Daca o casa ameninta sa se prabuseasca peste casa vecinului. atunci proprietarul casei în ruina trebuia sa-I ofere vecinului o suma de bani suficienta pentru despagubirea acestuia. Vecinul devenea. proprietar pretorian al casei în ruina. cât si dreptul de dispozitie juridica (prin traditie) si materiala80.Proprietatea provinciala si cea peregrina Pamântul din provincii era ager publicus (era proprietatea statului roman. Ibidem.3. spre folosinta. astfel. victima devenea. dar nici nu-l abandona pe autor. în provinciile imperiale). portiuni din ager publicus erau distribuite cetatenilor romani. prin decretul pretorului. Daca un alieni iuris savârsea un delict. ca desueta. Cumparatorul averii debitorului insolvabil (bonorum emptor). Proprietatea provinciala (possessio usus fructus. fie îl abandona pe autorul delictului în puterea victimei. proprietar pretorian al autorului delictului. p. Totusi. Nici un cetatean roman nu putea sa devina proprietar quiritar asupra unui pamânt sau asupra unei cladiri din provincie. 79 80 Ibidem. în provinciile senatoriale sau era proprietatea împaratului.158. 41 . spre cultivare.

. asupra lucrurilor lor. construita dupa modelul actiunii rei vindicatio (continea fictiunea conform careia peregrinul trebuie considerat cetatean roman).4.I.Rei vindicatio Revendicarea este actiunea reala si civila prin care proprietarul quiritar pretinde restituirea lucrului obiect al dreptului de proprietate quiritara. proprietatea provinciala se confunda cu cea quiritara. Conditii pentru intentarea actiunii în revendicare: Bunul revendicat: Lucru roman.cit. Corporal (se pretindea posesiunea si se intentau împotriva posesorului sau detentorului.158 83 Ibidem.83 4.Hr. în urma edictului lui Caracalla.V. drept în temeiul caruia peregrinii dobândesc.82 Proprietatea peregrina reprezinta dreptul real al peregrinilor fara ius commercii. SANCTIUNEA PROPRIETATII PEREGRINE: o actiune utila. p. SANCTIUNEA PROPRIETATII PROVINCIALE: o actiune utila. vol. construita dupa modelul actiunii de rei vindicatio. actiunea în revendicare se introduce prin formula petitorie.157. op. p.81 În cursul secolului al III-lea d.319. al II-lea.Apararea proprietatii 4.drept ocrotit prin edictul guvernatorului de provincie si care confera titularului aceleasi atribute ca dreptul de proprietate quiritara. obiect al proprietatii quiritare. atribute asemanatoare celor ale proprietarilor quiritari.1. recunoscut si ocrotit prin edictul pretorului peregrin (la Roma) si prin edictul guvernatorului (în provincie).4. ori numai lucrurile corporale sunt susceptibile de posesiune)..Hr.. 81 82 M. cu exceptia celor dediticii. 42 . Proprietatea peregrina a disparut în secolul al III-lea d. În fata instantelor ordo iudiciorum privatorum. prin care toti peregrini au primit cetatenie romana.op. de la cel care-l detine cu orice titlu.Jakota.cit. vol. caci dispare distinctia dintre imobilele italice si cele provinciale. p. René Foignet .

prin fapta sa l-a indus în eroare pe proprietar si I-a permis adevaratului posesor sa obtina proprietatea quiritara asupra bunului. . rei venditae et traditae.pârât poate fi si persoana care. înceteaza sa posede( cel care vazându-se amenintat cu revendicarea distruge bunul. exceptia de uzufruct. Pentru a-l determina pe pârât sa înapoieze bunul în natura. 43 . proprietar quiritar. Pârâtul: Ca regula generala. întrucât îl capatase. Pentru considerente practice. atunci pronunta o sentinta prin care: . prin uzucapiune. Efectele actiunii în revendicare: Daca judecatorul constata ca reclamantul în actiunea de revendicare are dreptate.pârât poate fi si acela care se lasa urmarit cu revendicarea desi nu este posesor al bunului revendicat (aceasta spre a-l sanctiona pentru ca. actiunea în revendicare avea o clauzula arbitrara. Sa probeze ca persoana de la care a dobândit bunul era. îl înstraineaza sau îl abandoneaza). Reclamantul: Proprietar quiritar (cetatean roman sau peregrin cu ius commercii). prin dol.. care-i 84 M. op.Lucrul sa fie de specie (adica individualizat). p. si ea. la rându-I de la un proprietar quiritar. rei donatae et traditae. Exceptii: .V. trebuie sa fie posesor al lucrului revendicat. s-a admis ca se poate revendica un ansamblu de bunuri de acelasi fel precum o turma de oi sau de vite. În situatia exceptiilor de mai sus. Sa nu se afle în posesia bunului revendicat. pârâtii nu pot fi obligati de catre judecator sa restituie bunul revendicat.Reclamantul obtine lucrul si accesoriile sale. al II-lea. însa. Ei vor fi obligati.cit.319-321. caci acestia nu-l poseda. vol. sa-I plateasca reclamantului o suma de bani echivalenta cu interesul acestuia ca bunul sa-I fost restituit în natura. de gaj etc. Sarcina aceasta atât de dificila era usurata de existenta uzucapiunii. 84 Exceptiile pârâtului: exceptia de dol.Jakota. care la îl dobândise de la un alt proprietar quiritar si tot asa pâna se ajungea la persoana care-l dobândise printr-un mod originar.

permitea reclamantului sa indice. cât valoreaza acel lucru pentru el. decât sa-l pastreze. Aceasta valoare indicata de reclamant depasea cu mult valoarea de piata a bunului. atunci pârâtul va raspunde pentru orice greseala pe care un bun administrator al lucrului nu ar fi comis-o. adica prin raportarea la idealul de bun administrator. pârâtul va raspunde doar pentru o greseala foarte grava . sub prestare de juramânt. culpa pârâtului este judecata in abstracto. caci doar din acel moment a aflat ca lucrul are un alt proprietar. pârâtul considera bunul ca pe un element al averii sale. în acelasi timp. În vremea lui Iustinian.Pârâtul trebuie sa-l despagubeasca pe reclamant pentru eventualele stricaciuni ale lucrului produse din vina lui. platind un suprapret. sau pentru o greseala pe care nu ar fi facut-o atunci când îsi administra propria avere. De aceea. ordinul judecatorului. care a consumat mai mult din fructele naturale ale bunului. ca va plati suma de bani la care va fi condamnat (satisdatio iudicatum solvi). posesorul de buna-credinta trebuia sa-I restituie reclamantului toate fructele pe care nu le-a consumat. În procedura formulara.Reclamantul dobândeste atât produsele cât si fructele bunului revendicat. în vreun fel pentru fructele pe care deja le consumase. Aceasta solutie vrea sa-l rasplateasca pe posesorul de buna-credinta pentru munca depusa spre a face lucru sa rodeasca fructe industriale si. adresat pârâtului. întarita cu doi garanti. astfel încât. Se observa ca în situatia stricaciunilor produse dupa litis contestatio. înca în faza in iure. Pentru stricaciunile produse înainte de litis contestatio. p. având convingerea ca bunul si fructele acestuia sunt ale sale. Pârâtul care a fost posesor de buna-credinta (adica nu a stiut ca bunul este proprietatea unei alte persoane) trebuie sa-I restituie reclamantului doar fructele dobândite dupa litis contestatio. de a restitui lucrul era executat cu ajutorul fortei publice85. pârâtul era obligat sa-I faca reclamantului o promisiune.321-322. vrea sa-l protejeze pe acelasi posesor. 44 . Aceste solutii au urmatoarele justificari: înainte de litis contestatio. Nu trebuia însa sa-l despagubeasca pe reclamant. Daca nu facea aceasta promisiune. . pârâtul prefera sa înapoieze bunul în natura. Daca stricaciunile s-au produs dupa litis contestatio. devenea indefensus si se trecea la executarea silita. Din epoca lui Iustinian. . îi este îngaduita o oarecare neglijenta în administrarea 85 Ibidem.

Ex: cheltuielile facute cu medicamentatia necesara pentru tratamentul sclavului bolnav. 4. 4. p.4.3. Aceasta actiune. Conditiile de exercitare si solutionarea actiunii publiciene difera dupa cum reclamantul este proprietar pretorian sau posesor de buna-credinta.bunului. iar pârâtul poate fi ori proprietarul quiritar al lucrului respectiv ori un simplu posesor sau detentor. Pârâtul nu are dreptul la despagubiri pentru cheltuielile voluptorii. posesiune pe care fie a pierdut-o. conform careia s-a împlinit termenul necesar pentru dobândirea de catre reclamant a proprietati quiritare prin uzucapiune.2. Ex: cheltuielile facute pentru decorarea cu mozaic aurit a pardoselii dintr-o camera.86 . nu îi este iertata nici o neglijenta. are o formula copiata dupa cea a revendicarii. Ex: înlocuirea acoperisului de sindrila cu unul facut din tigle. în masura în care acestea au sporit valoarea bunului. cu conditia de a nu deteriora bunul. Posesorul de buna-credinta are dreptul si la despagubiri pentru cheltuielile utile. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este proprietarul pretorian (dobânditorul unui res mancipi prin traditiune). DICTIONAR: Cheltuielile necesare sunt acelea fara de care lucrul se deterioreaza sau dispare. 86 Ibidem.Pârâtul trebuie sa fie despagubit de catre reclamant pentru cheltuielile necesare facute în legatura cu bunul.Actiunea publiciana Actiunea publiciana reprezinta actiunea reala honorara care îi permite proprietarului pretorian sa dobândeasca posesiunea lucrului. De aceea. singura diferenta fiind reprezentata de fictiunea.4. pârâtul trebuie sa tina seama de ipoteza restituirii bunului catre reclamant. Dupa litis contestatio însa. dar poate ridica ornamentele în care s-au materializat acestea. Cheltuieli voluptorii sunt acelea care înfrumuseteaza lucrul. Cheltuielile utile sunt acelea care maresc valoarea lucrului.323. 45 . fie nu a avut-o niciodata.

46 . p. este preferat posesorul actual). SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Daca pârâtul este adevaratul proprietar al bunului. Daca pârâtul a fost pus primul în posesia lucrului. procesul va fi câstigat de acela dintre posesorii de buna-credinta care poseda lucrul în momentul procesului (adica în momentul lui litis contestatio). reclamantul va dobândi bunul. desi în realitate nu este).Publiciana posesorului de buna. apare fie adevaratul proprietar al bunului. atunci prin exceptia iusti domini actiunea publiciana este paralizata. p. 4.325-326.4. Se urmeaza principiul: “In pari causa. atunci avem doua posibilitati: Daca pârâtul a obtinut lucrul de la acelasi fals proprietar al lui. pârâtul este un simplu posesor sau un detentor.SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Reclamantul va câstiga posesia bunului sau. atunci va câstiga procesul acela dintre posesorii de buna-credinta care a intrat primul în posesia lucrului.326. daca. daca în calitate de pârât apare proprietarul quiritar. atunci va câstiga procesul invocând exceptia primo rei venditae et traditae.88 87 88 Ibidem. În calitate de pârât. Acesta se apara cu exceptia iusti domini (proprietar de drept). Daca reclamantul a fost pus primul în posesia lucrului. reclamantul va raspunde cu replicatio primo rei venditae et traditae si câstiga procesul.87 Daca în calitate de pârât se afla un posesor de buna-credinta care a dobândit lucrul de la un alt fals proprietar. atunci la exceptia rei venditae et traditae pe care o invoca pârâtul. melior est causa possidentis” (în situatii identice. Daca pârâtul este si el un posesor de buna-credinta. Posesorul de buna-credinta pierde procesul si nu va obtine bunul urmarit. fie un alt posesor de buna-credinta.4. cu replicatio rei venditae et traditae (invocând ca lucrul I-a fost vândut si predat prin traditiune) sau cu replicatio rei donatae et traditae etc. Reclamantul raspunde cu replicatio doli (replica de dol). De asemenea. Ibidem.credinta CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este întotdeauna un posesor de buna-credinta (adica o persoana care a dobândit un lucru de la o alta persoana pe care o crede adevaratul proprietar al bunului.

1. Posesiunea. era privita de catre jurisprudenti. atribute asemanatoare cu cele conferite de dreptul de proprietatea quiritara.5. Elementele posesiunii Posesiunea are doua elemente: A. Lucrul mobil se ia în mâna.op.330. Posesiunea 4. adica intentia cu care stapâneste bunul posesorul). p.I. Definitia posesiunii Posesiunea reprezinta dreptul subiectiv ocrotit prin edictul magistratilor judiciari. cel putin din punctul de vedere al istoriei dreptului. interpretându-l drept “realitate care scapa reglementarii juridice” si au concluzionat ca posesiunea nu este un drept ci o stare de lucruri în care o persoana se comporta fata de un bun ca si cum ar fi titularul unui drept real asupra acelui bun sau drept “puterea fizica ce se exercita asupra unui bun”. dar. Juristii romani considerau ca pentru a deveni posesor trebuie sa stapânesti un lucru în circumstante care sa dezvaluie unul din urmatoarele doua tipuri de animus : 89 Ibidem.161. vol.ANIMUS DOMINI (elementul intelectual. 47 . fie prin savârsirea unui act de stapân ( ruperea unei crengi dintr-un pom din livada. savantii moderni au interpretat gresit sensul cuvântului ”factum”. ca o institutie juridica ce apartine de “factum”(dreptul creat de catre pretor). 90 René Foignet . definitiile moderne ale posesiei nu sunt întru-totul corecte. p. Imobilul se ia în stapânire fie prin izgonirea persoanei care-l ocupa fara drept. schimbarea încuietorii de la usa de intrare etc). stapânirea efectiva a lucrului). prin animus trebuie sa întelegem nu atât adevaratele gânduri ale posesorului legate de stapânirea lucrului. 4.5.4.CORPUS (puterea fizica asupra lucrului. peregrin cu ius commercii sau peregrin) dobândeste asupra unui lucru.5. în temeiul caruia o persoana (cetatean roman. întrucât posesiunea reprezinta un drept si nu un fapt. cât atitudinea pe care dreptul roman credea ca o adopta posesorul fata de acel lucru.89 Însa.2. B. fiind reglementata prin edictul pretorului. în conditii care împiedica dobândirea proprietatii quiritare asupra bunului respectiv.90 Asadar. De fapt.cit.

Conceptia lui Ihering. ca nu exista nici o diferenta între detentie si posesiune. este respinsa de doctrina franceza si româna de drept civil. posesorii nu puteau deveni proprietari asupra acestor terenuri ( care erau considerate ca extra patrimonium). cu intentia de a-l pastra pentru sine (animus sibi habendi). întrucât. în lucrarea “Despre rolul vointei în posesie”. cel putin în teorie.91 Acest animus domini este în conceptia lui Savigny (“Tratat despre posesie”). daca îl stapâneste efectiv. însa. Animus sibi habendi se cerea doar pentru cei care stapâneau terenuri din ager publicus. Detentorul nu are animus domini. 91 M..Jakota.cit. Ihering considera. De catre însusi posesorul.331-332.V. desi preluata în Codul civil german. deci. al II-lea. p. întrucât titlul. în virtutea caruia exercita stapânirea materiala asupra bunului. acest element intentional al posesiei este reprezentat doar de affectio tenedi (vointa de a pastra lucrul. B. vol. Dobândirea posesiunii chiar de catre posesor O persoana devine posesor al unui anumit lucru in patrimonio.5. dovedeste ca proprietatea bunului apartine unei alte persoane. elementul care distinge posesia ( possessio civilis) de detentie (possessio naturalis).Dobândirea si pierderea posesiunii Posesiunea se poate dobândi: A. Prin intermediul altei persoane A.3. 48 . Cel care reuneste în persoana sa cele doua elemente ale posesiunii devine posesor. fie ca exista sau nu intentia de a te comporta fata de lucru asemeni unui proprietar). Animus domini se cerea pentru posesorii acelor lucruri care pot fi însusite de catre particulari ( res in patrimonio). numite ager occupatorius.92 Pentru Ihering. daca obtine stapânirea efectiva a respectivului lucru (corpus). O persoana devine posesor asupra unui teren din ager publicus. op. cu intentia de a se comporta ca un adevarat proprietar (animus domini). 4.- animus domini (intentia de a te comporta fata de lucru ca un adevaraat proprietar) - animus sibi habendi (dorinta de a pastra lucrul respectiv doar pentru tine).

cit. p.. Din aceasta cauza. unei alte persoane.Jakota.. însa. atât animus cât si corpus. 49 . vol. vol. p. Ibidem. doar în ziua în care ratifica actele gerantului. corpus si animus. p.V.93 Ca o curiozitate. Dobândirea posesiunii prin intermediul altei persoane În vechiul drept roman se considera ca nu se poate dobândi animus printr-o alta persoana.165. confera posesia. Spre exemplu. s-a admis solutia conform careia pastorii retineau posesia acestora numai prin animus. op.164. Posesiunea se pierde. lucrul este furat de catre un hot.cit. 94 M. pentru stapânul sau. ca mandatarul sau gerantul de afaceri (ambii persoane sui iuris) dobândesc corpus pentru un pater familias. uneori. Pater familias obtine posesiunea prin intermediul gerantului de afaceri. În epoca clasica.I. mentionam si solutia conform careia sclavul cu peculiu poate dobândi. Pierderea lui corpus se realizeaza atunci când lucrul nu se mai gaseste în puterea posesorului. p.V. copilul pâna la 7 ani (infans). ci îl stapânim 92 93 René Foignet . în situatia pasunilor.163.B.96 Totusi. de regula. dobândit anterior. prin pierderea unuia din cele doua elemente. s-a admis. însa.cit. s-a admis ca animus poate fi dobândit prin intermediul urmatoarelor trei persoane: tutorele unui infans. chiar daca în anumite perioade nu aveau si corpus-ul. folosite de catre pastori doar în anumite perioade ale anului. un posesor îi înmâneaza lucrul. nu mai avem intentia sa-l pastram pentru noi însine. prin intermediul unei persoane care nu se afla în puterea lui pater familias (sui iuris). Dar. nebunul sau persoana juridica nu pot avea niciodata un animus. vol. în stapânirea lui. al II-lea. curatorul nebunului si administratorul persoanei juridice. p333.165.op. op. prin traditie.op.94 În vechiul drept roman s-a considerat ca un pater familias poate dobândi corpus asupra unui lucru prin intermediul unei persoane în putere (alieni iuris). 96 Ibidem.Jakota. p. vol. 95 Posesiunea se pierde. al II-lea. desi stapânim efectiv un lucru. prin pierderea concomitenta a celor doua elemente: corpus si animus. sau sclavul fuge de la stapân. Spre exemplu. caci doar în acel moment îsi manifesta animus-ul care alaturat lui corpus. 95 René Foignet . Pater familias obtine posesia prin intermediul mandatarului în momentul în care acesta obtine corpus (aceasta întrucât pater familias si-a manifestat animus domini înca din momentul în care l-a împuternicit pe mandatar). Corpus nu putea fi dobândit.97 Pierderea lui animus se realizeaza atunci când. 97 M.cit. 333.I.

50 . . pâna la pronuntarea sentintei). 4. adica ei pastreaza posesiunea pentru proprietar. . provincial sau peregrin daca stapâneau efectiv bunul.5. care le-a încredintat-o cu misiunea de a o apara. altele decât proprietatea. întrucât ei considerau ca drepturile reale asupra lucrurilor altora. .Posesorul de buna-credinta.Creditorul gajist.Depozitarul sechestru (adica persoana ce pastreaza un bun asupra caruia exista un litigiu.5. fiind incorporale nu 98 Ibidem.pentru altul. proprietarul pretorian.Depozitarul ordinar.Precaristul (este posesor fata de toti.99 4. în legatura cu bunul dat în gaj. . . cu exceptia proprietarului lucrului pe care l-a primit cu titlu precar).Proprietarul quiritar. cum ar fi servitutile. posesiune manifestata prin exercitiul acestor drepturi.Posesorul pe ager publicus. atât timp cât nici unul din ei nu are animus domini în legatura cu stapânirea lucurului in patrimonio ? Savigny considera ca aceste doua persoane au o posesie derivata. Quasi-posesiunea a fost o notiune contestata de o parte din jurisprudentii romani. . emfiteotul).Locatarii pe termen lung (arendasul lui ager vectigalis. .5.Locatarii pe termen scurt (chiriasul si arendasul). Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) Quasi-posesiunea reprezinta posesiunea drepturilor reale.98 Din ce cauza sunt considerati posesori.Posesorul de rea-credinta (hotul.Uzufructuarul. Exemplu: proprietarul casei îsi vinde casa unei alte persoane.Persoanele care au posesiunea Au posesiunea urmatoarele persoane: . . .4.Comodotarul. .334. p. Nu sunt posesori urmatoarele persoane: . dar ramâne sa locuiasca în aceasta în calitate de chirias. cel care dobândeste un imobil prin violenta). creditorul gajist sau precaristul.

p.100 Sunt susceptibile de quasi-posesiune: Servitutile prediale rustice (considerate lucruri corporale).cit. Se pare ca ele stau la originea cvasiposesiunii.Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite prin traditie ( quasi-traditio). Servitutile personale. fie de rea-credinta. Anumite servituti urbane cum ar fi servitutea de scurgere.101 Consecintele quasi-posesiunii: . în anumite conditii. dobândeste fructele lucrului si poate reclama posesiunea lucrului de la o alta persoana prin intermediul actiunii publiciene.102 4.Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite printr-o posesiune prelungita ( longa posessio sau diuturnus usus). .5. p.169 Ibidem. în epoca lui Constantin. opinia lor impunându-se. .op. p. 100 51 .171.171. b)Posesorul de buna-credinta are datorita posesiunii anumite avantaje: poate uzucapa lucrul. la sfârsitul secolului I d.I. 102 Ibidem.Quasi-posesiunea este ocrotita printr-o actiune publiciana utila si prin quasiinterdicte. sau chiar în vremea lui Iustitnian.171. dupa altii.6.sunt susceptibile de posesie.Hr. c)Posesorul. când textele privind aceasta chestiune au fost interpolate. este protejat de catre pretor prin interdictele posesorii. Dreptul de superficie. Dar sustinatorii quasi-posesiunii au triumfat. traditiunea (care consta în cedarea posesiunii unui lucru) si uzucapiunea (care consta în posesiunea continua a unui bun. 101 Ibidem. p.Efectele posesiunii Posesiunea produce urmatoarele efecte juridice importante: a) Posesiunea reprezinta temeiul a trei moduri de dobândire a proprietatii: ocupatiunea ( prin care dobândim posesiunea unui lucru care anterior nu a apartinut nimanui). prevazute de ius civile). dupa unii specialisti. 99 René Foignet . fie de buna-credinta. vol.

I..103 4. 52 .3 si 4. întrucât nu îndeplinea conditiile prevazute acolo. 105 René Foignet . 141-142.cit.cit.166.Protectia posesiunii. mai avantajoasa decât cea de reclamant. Întrucât despre actiunea publiciana am vorbit atât în paragraful 4.4. vol. nu respecta interdictul. unde vi armata. în continuare ne vom referi doar la interdictele posesorii.4. atunci cealalta parte deschidea un proces prin intermediul caruia judecatorul verifica care dintre parti nu putea beneficia de protectia oferita de interdict.Jakota.3. 4. posesiunea îi asigura posesorului calitatea procesuala de pârât.105 Aceste interdicte sunt. la epoca clasica. I. utrubi. Pretorul intervine pentru a solutiona conflictul dintre doua persoane care se pretind. la rându-le de doua tipuri: • • Interdictul uti possidetis.7.. Acest ordin se dadea fara verificarea minutioasa a faptelor si era . 103 104 Ibidem. p. de asemenea. Interdictul utrubi. proprietare ale aceluiasi lucru. Din aceasta cauza daca o parte dintr-un litigiu privind tulburarea posesiunii asupra unui lucru. amândoua. op.V.5.d)În cursul unui proces de revendicare.. p.104 Interdictele posesorii se împart în doua clase: Interdictele prohibitorii (retinendae possessionis causa) care au drept scop recunoasterea posesiunii si încetarea tulburarii ei de catre un tert. Interdictul reprezinta un ordin prin care magistratul fie interzice.162. cât si în paragrafele 4. Actiunea publiciana (întemeiata pe puterea pretorului de a organiza procesele între particulari – iurisdictio) proteja doua forme speciale de posesiune : este vorba de proprietatea pretoriana si de posesiunea posesorului de buna-credinta.4. M. fie ordona savârsirea unei anumite actiuni. vol.4. caci nu trebuie sa probeze nimic. de precario Posesiunea era protejata.3. p. El interzice ca sa fie tulburata persoana care poseda în anumite conditii. unde vi. Interdictele posesorii – uti possidetis. prin intermediul interdictelor posesorii (mijloace întemeiate pe puterea pretorului de a comanda civil si militar – imperium).op. un ordin conditional.2 .

Jakota. Aceasta posesie trebuia sa fie lipsita de vicii fata de persoana care-l tulbura pe posesor.337.cit. al II-lea. nec precario ( lucrul sa nu fi ajuns la posesor în urma unei concesiuni gratuite facute de catre proprietarul lucrului sau de catre un posesor al lui).108 INTERDICTELE RECUPERATORII Interdictul unde vi (de vi quotidiana) era acordat posesorului care a fost expulzat cu violenta din stapânirea lucrului. p. • • • Interdictul unde vi armata. 108 René Foignet .167.. Formula interdictului era urmatoarea: “Cum posedati acum acest imobil despre care este vorba în procedura. Pentru a fi protejat prin acest interdict. 53 . Aceste interdicte sunt de patru tipuri: Interdictul unde vi. nici cu titlu precar.I. p. p:337.op. nici clandestin. nec clam ( sa fie exercitata public si nu în mod clandestin).V. ca interdictul uti possidetis îl proteja pe posesorul actual doar daca acesta exercita asupra imobilului o posesie neviciata fata de persoana sau persoanele care îl tulburau. INTERDICTELE PROHIBITORII: Interdictul uti possidetis ( numit asa dupa primele cuvinte ale formulei). op.107 În epoca lui Iustinian. Interdictul de clandestina possesione. în favoarea celeilalte parti. era pus la dispozitia posesorului actual al unui imobil pentru a-I îndeparta pe cei care-I tulburau posesiunea. pierdea lucrul. În cazul ambelor interdicte posesorii. partea care avea o posesiune viciata asupra lucrului. 106 107 M. adica o posesie care sa fie nec vi (fara violenta). cele doua interdicte prohibitorii (utrubi si uti possidetis) se confunda. Se observa din formula. Interdictul utrubi era destinat apararii posesorului unui lucru mobil. astfel sa-l posedati. vol. transformându-se într-o unica actiune care-l protejeaza pe posesorul actula al bunului mobil sau imobil. pe care nu-l posedati prin violenta.cit. Interdictul de precario. Formula interdictului proteja acea persoana care posedase lucrul mai mult timp în anul dinaintea eliberarii interdictului.Interdicte recuperatorii (recuperandae possessionis causa) care au drept scop recuperarea posesiunii pierdute. Ibidem. vol. Împotriva acestei situatii va opresc sa folositi violenta”106.

Ele au menirea de a pastra starea de fapt existenta pâna în momentul în care se va pronunta instanta.Jakota.cit. stie cu siguranta ca nu poate avea aceasta calitate ? Explicatia lui Savigny: posesiunea a fost sanctionata pentru apararea pacii publice. a se vedea M.. 111 René Foignet .V. avantajând.110 Interdictul de clandestina possessione proteja posesorul care a fost lipsit de posesiunea lucrului sau în mod clandestin. vol. astfel. În epoca lui Iustinian. Aceasta concesiune gratuita se revoca la prima manifestare de vointa a celui care a cedat lucrul (proprietarul lui sau posesorul lui). Interdictul de precario proteja persoana care. p. Daca precaristul nu mai voia sa restituie lucrul. 54 . Din ce cauza. p. Mentionam ca precaristul era posesor al lucrului fata de toate celelalte persoane cu exceptia celui care I-a cedat lucrul. Aceasta actiune se introduce în termen de un an de zile de la expulzarea prin violenta109. îi cedeaza acesteia. Posesorul expulzat prin violenta are o actiune care-l protejeaza chiar daca posesiunea lui este viciata. la cerea unei alte persoane.337-338. Posesorul expulzat era aparat de acest interdict chiar daca posesia lui asupra lucrului era viciata fata de persoana care l-a expulzat si chiar daca se scursese mai mult de un an de la deposedare. persoana care nu este proprietarul bunului si care.reclamantul trebuia sa fi exercitat asupra lucrului o posesie lipsita de vicii.111 Temeiul protejarii posesiunii. proprietarul lucrului sau posesorul lui foloseau interdictul în discutie. romanii au considerat ca trebuie protejata posesiunea.168. Interdictele posesorii au aparut din grija de a-I împiedica pe oameni sa-si faca singuri dreptate. fata de persoana ce l-a deposedat prin violenta si sa fi cerut interdictul în cel mult un an de la deposedare. Interdictul unde vi armata era acordat posesorului care fusese expulzat din stapânirea lucrului de catre persoane înarmate. dispare distinctia între vis quotidiana si vis armata.cit. în schimbul respectului. gratuit.I.op. un lucru. vol.168. p. în anumite situatii cum ar fi cea a hotului. ajutorului si a unei parti din fructele bunului. 109 110 Ibidem. op. Pentru primele trei interdicte recuperatorii. al II-lea.

întrucât în situatia unui lucru grevat de servituti. Categoria servitutilor personale a fost creata.Cocos. uneori si ius fruendi). în calitatea ei de proprietar al unui imobil. 114 M. Ibidem. uneori si ius fruendi etc). un hot spre exemplu.. 115 St. uneori. se pare de Iustinian. posesorul este si proprietar.170. întrucât proprietarul nu mai trebuie sa-si dovedeasca proprietatea (adica ca a obtinut lucrul de la un proprietar care la rându-I obtinuse lucrul de la un proprietar etc. create în epocile anterioare lui.Explicatia lui Ihering: protejarea posesiunii prin interdicte înseamna de fapt protejarea proprietatii.cit.). Interdictul este un mijloc de protectie al proprietatii mult mai comod decât actiunea rei vindciatio. în timp ce altele se afla la titularul servitutii (ius utendi. 55 .1.113 Servitutile sunt de doua feluri: prediale si personale.114 4. vol. op. Cele prediale sunt cele mai vechi. În majoritatea cazurilor.cit. astfel încât pretorul le neglijeaza.Jakota. mai concisa este urmatoarea: sarcini impuse unui fond în folosul altui fond. habitatia. p. deci prin protejarea posesorului.. servitutile prediale se împart în : 112 113 Ibidem. însusi proprietarul este protejat. operae. de protectie beneficiaza si un posesor fara titlu.211.116. O alta definitie.6.V. p. Sigur. 112 4. p. al II-lea. asupra lucrului proprietate al altei persoane.363. o parte din atributele dreptului de proprietate ramân la proprietar (cum ar fi ius abutendi. fie în folosul unei anumite persoane. p.6. uzul.Servitutile prediale Servitutile prediale reprezinta sarcini impuse oricarei persoane care devine proprietarul unui imobil (numit fond aservit). op. Servitutile Servitutile reprezinta drepturi reale stabilite fie în folosul unei anumite persoane. în folosul oricarei persoane care devine proprietarul unui alt imobil (numit fond dominant). Servitutile reprezinta dezmembraminte ale dreptului de proprietate.115 Dupa cum fondul dominant are sau nu pe el o cladire. dar aceste cazuri sunt extrem de rare. pentru a cuprinde drepturi reale cum ar fi uzufructul.

117. Prin urmare. al II-lea. Din aceasta cauza. Servitus altius tolendi (servitutea ce-I permitea proprietarului cladirii dominante sa o înalte mai sus decât cladirea dominata) etc. Servituti prediale urbane (erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unei anumite cladiri). puteau fi înstrainate prin mancipatiune. Acquaehaustus (dreptul de a scoate apa dintr-o fântâna situata pe terenul altuia).op. Aquaeductus ( dreptul de a aduce apa pe terenul tau. p.117 Servitutile prediale rustice erau lucruri corporale. 56 . constructie ce se sprijina de cladirea aservita).cit. etc. Stilicidium (servitutea de scurgere a apei de ploaie). Servitus oneris ferendi (servitute ce impunea proprietarului unei cladiri sa permita ca asupra acelei cladiri sa apese greutatea unei constructii vecine.214. pe cel aservit). Se observa ca majoritatea servitutilor rurale constau în fapte ale omului. vol. de pe fondul dominant. op. apartinând altei persoane. 116 117 Ibidem.Jakota. servitutile prediale rurale (rustice) se sting prin neuz. suceptibile de posesie si res mancipi. sunt discontinui. Via (dreptul de a trece cu caruta pe pamânt strain). Dreptul de a face var cu calcarul de pe terenul altuia. Dreptul de a scoate nisip dintr-o cariera aflata pe terenul altuia. p. printr-o conducta ce trece pe terenul altuia)116.Servituti prediale rustice ( erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unui anumit teren viran. lipsit de orice cladire).118 Servitutile prediale urbane cuprind urmatoarele drepturi reale: Cloaca ( servitutea de scurgere a apelor de canal. M. puteau fi uzucapate.V. vol. deci. alcatuite din: Iter (dreptul de trecere cu piciorul pe pamânt strain). Servitutile prediale rustice (rurale) cuprind urmatoarele drepturi reale: Servitutile de trecere. Actus ( dreptul de a trece cu turmele de vite pe terenul altuia) Ius pascendi ( dreptul de a paste turmele pe terenul atuia). pâna la Legea Scribonia..cit. p. 118 René Foignet .I.364. puteau fi ipotecate si.

Servitutile personale cuprind urmatoarele drepturi reale: Usus fructus (uzufructul). vol. este viager.122 Uzufructul are urmatoarele caractere juridice: • Drept real (se refera direct la un lucru.V.2. A. Operae animalis vel servi120. 57 .119 4. al II-lea. însa. pastrându-I.cit. op. un alt lucru consumptibil. 121 M. Usus (uzul).365. p.Servitutile urbane sunt lucruri necorporale si nec mancipi. De asemenea. Caracterul sau temporar. obligatia uzufructuarului de a pastra neatinsa substanta bunului se traducea în obligatia de a restitui.. asa cum se întâmpla cu dreptul chiriasului sau arendasului ) . op.cit. Aceasta obligatie a quasiuzufructuarului era asigurata printr-o promisiune facuta de uzufructuar proprietarului.366. St. La început. sunt continui.V. op. neatinsa substanta. juristii romani au creat si quasiuzufructul.121 Apoi. uleiul. Habitatio (habitatia).Servitutile personale Servitutile personale reprezinta dreptul real stabilit în avantajul unei persoane bine-determinate asupra unui lucru aflat în proprietatea unei alte persoane. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate ca bunul pe care-l primise în quasi-uzufruct..118. Uzufructul este dreptul real care-i permite titularului sa foloseasca bunul altuia si sa-i culeaga fructele.6. care se exercita asupra lucrurilor consumptibile (banii. În cazul quasi-uzufructului. în legatura cu dota femeii casatorite sine manu. spre deosebire de cele rurale. al II-lea. p. • Drept temporar (în mod normal. stingându-se prin moartea uzufructuarului). p. deosebeste uzufructul de servitutile 119 120 M. uzufructul a fost extins asupra oricarui lucru corporal neconsumptibil. dota al carei uzufruct i-l lasa sotul prin legat. vol.Jakota.. Ele nu constau în fapte ale omului si . vinul etc).cit. care este obligata sa-ti procure folosinta si o parte din fructele unui lucru..Jakota. proprietarului bunului consumptibil. uzufructul a fost acceptat doar asupra terenurilor si caselor. Uzufructul a aparut în secolul al II-lea î. nu este un drept contra unei anumite persoane. la sfârsitul quasi-uzufructului.Hr. promisiune întarita cu garanti.Cocos.

cit. Uzufructul. nudul proprietar trebuia sa introduca actiune în revendicarea împotriva uzufructuarului sau împotriva mostenitorilor uzufructuarului. de catre pretor care a introdus obligativitatea unei stipulatii pretoriene. adica sa nu distruga bunul. ci doar sa pastreze substanta bunului. vol.221. • Dezmebramânt al dreptului de proprietate124 ATRIBUTELE UZUFRUCTUARULUI Ius utendi ( dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul dat în uzufruct). Pozitia dezavantajoasa a nudului proprietar a fost corectata. însa.reale care sunt perpetue. fiind un drept real.p. p. nici o legatura personala între proprietarul lucrului dat în uzufruct si uzufructuar. p. nudul proprietar. initial. numita cautio usufructuaria. Aceasta stipulatie era întarita cu garanti si-I acordau nudului proprietar o actiune în plus pentru recuperarea bunului si pentru 122 123 Ibidem. ca un bun administrator.125 Fructele civile sunt dobândite zi cu zi.I. Uzufructul spre deosebire de servitutile reale poate fi constituit sub conditie rezolutorie sau sub termen extinctiv123 . uzufructuarul unei vii. nu-i putea pretinde uzufructuarului sa aiba grija de bunul dat în uzufruct. înca. adica prin luarea lor în posesiune (spre exemplu. 58 . doar proprietarul le poate revendica. Uzufructuarul dobândeste fructele naturale si industriale prin perceptie. Daca acestea sunt furate. Fructele naturale si industriale care nu au fost. nu crea. pentru a obtine bunul dat cândva în uzufruct. René Foignet . Ius fruendi (dreptul uzufructuarului de a dobândi fructele bunului).367. uzufructuarul nu era obligat sa-I restituie nudului proprietar bunul dat în uzufruct. ibidem. Din aceasta cauza. înainte ca uzufructuarul sa le fi perceput. Mai mult. percepute de catre uzufructuar. uzufructuarul nu-I putea pretinde nudului proprietar (care pastreaza ius abutendi) nimic altceva decât sa-I lase sa se bucure de bunul dat în uzufruct. îi culege strugurii). Uzufructuarul nu-l putea obliga pe nudul proprietar sa execute o anumita actiune pentru a-I usura exploatarea bunului. întrucât el nu este considerat posesor al lucrului.op. 124 Pentru caracterele juridice ale uzufructului.220. Aceasta regula avea si exceptii: uzufructuarul turmei dobândeste miei din momentul nasterii lor. prin care uzufructuarul îi promitea nudului proprietar ca va folosi bunul ca un bun administrator (bun sef de familie) si ca la sfârsitul uzufructului îi va restitui lucrul. Aceasta. Pe dealta parte. La sfârsitul uzufructului. apartin proprietarului lucrului. uzufructuarul primind sumele de bani proportionale cu numarul de zile cât dureaza dreptul sau.

127 4. al II-lea. însa.6.cit.Operae (serviciile animalului sau ale sclavului) reprezinta dreptul unei persoane anumite de a profita de pe urma muncii depuse de un animal sau de catre un sclav. quasi-traditiune (exercitarea servitutii dublata de toleranta proprietarului fondului aservit). Constituirea servitutilor prediale: Servitutile prediale rustice se constituiau prin : in iure cessio. pentru aceleasi motive pentru care habitatia difera de uz.cit. actiune numita ex stipulatu. op.. Se pare ca habitatia si operae sunt creatii juridice ulterioare aparitiei dreptului de uz. întrucât nu se stinge prin capitis deminutio sau nefolosinta.Constituirea.V. B. stingerea si sanctiunea servitutilor 1. mancipatio. Habitatia este un drept diferit de uz.Habitatia este dreptul de a sta într-o casa. juristii romani dorind.225. 59 . uzucapiune (folosita pentru terenurile din Italia. drept în temeiul caruia titularul poate folosi bunul ( ius utendi) fara sa obtina însa nici un profit (fara ius fruendi). al II-lea.V. prin posesiune 125 126 M. René Foignet . spre deosebire de uzufructuar.. 367. Uzuarul nu poate sa cedeze exercitiul dreptului sau unei alte persoane. sa înlature neajunsurile provocate de teoria schimbarii starii unei persoane.126 C. testament (prin legatul per vindicationem). op.op. în cazul acestor doua servituti personale.3. pentru fondurile provinciale. vol. vol. D. p. întrucât nu presupune dovedirea calitatii de proprietar.Jakota. cum se întâmpla cu uzul.I. În practica.370.cit.stricaciunile aduse lucrului . titularul uzului are un drept limitat asupra fructelor produse de bun. El percepe doar acele fructe ale bunului necesare nevoilor personale si ale familiei sale. p. Uzul este dreptul real al unei persoane asupra lucrului altuia. Cu toate acestea s-a admis ca poate exista un locatar al bunului dat în uz. Si acest drept este un drept diferit de cel de uz. vol. cu conditia ca acesta sa foloseasca bunul împreuna cu titularul uzului si nu în locul acestuia. mult mai comod de sustinut în justitie decât revendicarea.Jakota. dar interzisa de Legea Scribonia) si. adiudicatio (arbitrii atunci când împarteau un bun si atribuiau partilor proprietatea asupra partilor din bunul respectiv puteau sa constituie si servituti). 127 M.p.

Iustinian decide ca uzufructul nu se poate stinge prin capitis deminutio.op.cit. uz sau habitatie se foloseste mai ales legatul. Pentru uzufruct . între absenti (longa possessio) sau prin pacte urmate de stipulatii.V.p.I. p.îndelungata fara just titlu si fara buna-credinta. René Foignet . 1020 de ani pentru imobile) . 60 .131 Stingerea servitutilor personale: Servitutile personale se sting prin: a) Moartea titularului servitutii. Mancipatiunea putea fi folosita pentru constituirea indirecta a servitutilor prediale urbane ( proprietarul îsi vindea viitorul fond aservit prin mancipatie proprietarului fondului dominant. care printr-o clauza expresa se obliga sa restituie fondul aservit catre proprietarul sau. prin quasi-traditiune. c) Pentru uzufruct. 370. vol. prin adjudecare.218. b)Servitutile prediale urbane se constituiau direct prin aceleasi moduri ca si servitutile prediale rustice cu exceptia mancipatiunii. vol. c) Confuziune ( prioprietarul unuia din cele doua fonduri devine si proprietarul celuilalt). 366.128 Constituirea servitutilor personale: Se constituie prin aceleasi mijloace ca si cele prediale. 221 si M.I. al II-lea. 2 ani pentru imobile. În vremea lui Iustinian.cit. Servitutile personale se pot constitui sub conditie rezolutorie sau cu termen extinctiv129. iar în vremea lui Iustinian. 215-218. servitutile prediale si personale se constituiau prin pacte urmate de stipulatii. b) Capitis deminutio pentru uzufructuar. prin prescriptie sau prin traditiunea fondului cu rezerva servitutii130. prin neutilizare în timpul cerut pentru uzucapare (1 an pentru mobile.. vol.Jakota. 369. p. mai putin servitutea prediala urbana. 130 René Foignet . b) Pierderea fondului dominant sau a celui aservit. Stingerea servitutilor prediale Servitutile prediale se sting prin: a) Renuntarea proprietarului fondului dominant.. 3 ani pentru mobile.op. Ibidem. op. prin testament. posesiune exercitata zece ani între prezenti si douazeci. d) Neutilizarea servitutii o anumita perioada de timp (perioada egala cu cea necesara pentru uzucaparea unui imobil). 128 129 Pentru constituirea servitutilor prediale.p.cit.

sau prin transformarea radicala a bunului care duce la pierderea calitatilor esentiale ale acestuia (Exemplu: casa data în habitatie se darâma). periodic o suma de bani).Jakota.Superficia.cit. servitutile civile. prin quasi-traditiune sau prin longa possessio) sunt protejate prin actiunea confesorie utila si prin interdicte quasi-posesorii.218-219. . 133 4.d) Renuntarea titularului. 61 . vol. 134 Ibidem.V. f) Prin pierderea bunului asupra caruia exista servitutea personala.Ipoteca (dreptul real asupra unui lucru. p.7.226. erau protejate printr-o actiune confesorie (prin care o persoana îi cere proprietarului unui lucru sa recunoasca ca ea este titularul unei servituti asupra acelui lucru) si prin interdicte posesorii . servitutile prediale erau protejate printr-o actiune numita vindicatio servitutis.op. op. . o suma de bani numita vectigal). concesiune pentru care trebuie sa-I plateasca acestuia. Drepturile reale pretoriene Drepturile reale pretoriene sunt: . . 364. p.p. .Emfiteoza (dreptul real al persoanei care a obtinut o concesiune perpetua sau pe termen lung a unui teren apartinând unui mare proprietar funciar. adica prin reunirea calitatii de titular al servitutii personale cu cea de proprietar al bunului grevat de servitute. drept constituit pentru garantarea platii unei datorii si care-I confera titularului posesiunea bunului si dreptul de a-l vinde în caz de neplata). Sanctiunea servitutilor În vechiul drept roman. vol. M..I. Servitutile pretoriene (adica cele nascute prin pacte urmate de stipulatii. e) Prin împlinirea termenului extinctiv sau a conditiei rezolutorii. a unui teren apartinând unei cetati. adica cele nascute prin modurile recunoscute de ius civile.134 131 132 Ibidem.Ius in agro vectigali (dreptul real al persoanei care a obtinut concesiunea. p. 133 René Foignet . 132 În dreptul clasic. concesiune pentru care plateste catre cetate. g) Prin consolidare. al II-lea.225-226.cit. pe termen lung.Proprietatea bonitara. periodic. sau pentru totdeauna.

în schimbul unei sume de bani numita solarium. Superficia se stinge prin: 1.I.p.228. drept care-I permite sa o foloseasca.119. p. dar nu orice lucru poat fi un bun. desi din punct de vedere juridic. conform principiului ca orice bun poate fi un lucru. op. Conform lui ius civile.135 Acest drept nu era cunoscut de catre ius civile.op. cît si lucrul. apoi printr-o actiune honorara care putea fi intentata contra unui tert sau contra proprietarului terenului. Superficia Superficia reprezinta dreptul real recunoscut de catre pretor unei persoane. 2. cuvîntul res desemna atît bunul. Cea mai importanta clasificare a lucrurilor este cea a lui res privata sau res in patrimonio. 135 136 St. de unde rezulta cele trei atribute ale dreptului de proprietate.Cocos. 3.4. Neplata solarium-ului timp de doi ani. În dreptul roman.136 REZUMAT Prin notiunea de “bun” se întelege orice lucru care poate fi însusit de cineva sub forma dreptului de proprietate. fruendi. sfera notiunii de bun este inclusa în cea a notiunii de lucru.cit. abutendi re sua quatenus iuris ratio partitur. René Foignet . orice constructie ridicata pe terenul aflat în proprietatea quiritara a unei persoane nu putea sa apartina decât proprietarului quiritar al terenului.cit. Dar pretorul a recunoscut acest drept si l-a sanctionat prin interdictul de superficie. vol.. Pierderea lucrului. 62 . în temeiul principiului “ superficies solo cedit” (suprafata apartine terenului). Împlinirea termenului pentru care a fost concedata. acordat superficiarului spre a se mentine în posesie. numita superficiar.8. Romanii au definit proprietatea astfel: proprietas est ius utendi. asupra constructiei înaltate pe terenul altuia.

interdicta de clandestina possessione) si interdicta retinende possessionis causa (interdicta utrubi. abusus. Romanii au înteles foarte bine atributele dreptului de proprietate. interdicta de precario. operae servorum). Protectia posesiei se facea prin interdictele posesorii. care consta în actul material l de a pastra si de a folosi un lucru.În dreptul roman proprietatea a cunoscut patru forme: proprietatea quiritara.Servitutiile în dreptul roman si servitutiile în dreptul civil actual 6. precum si drepturile reale pretoriene (superficia. ius in agro vectigali. dreptul roman a surprins elementele acestei stari de fapt producatoare de efecte juridice -corpus si animus. fructus. Protectia juridica a posesiunii se realiza prin interdictele posesorii. 63 . care sînt ordine date de catre pretor. Interdictele posesorii sînt de doua feluri: interdicta recuperandi possessionis causa (interdicta unde vi. fiecare dintre acestea fiind protejate de anumite actiuni. datoriilor si sarcinilor uneii persoane. CONCLUZII Prin patrimoniu se întelege totalitatea drepturilor.Elementele posesiei în dreptuzl roman si în dreptul civil actual 5.Conditiile actiunii în revendicare 4. interdicte etc. emfiteoza) TEME DE CONTROL 1. Explicati adagiul “superficies cedit solo”. si au construit o actiune care sa ofere o protectie maxima acestui drept. interdictul uti possidentis). cea pretoriana. habitatio. exceptii. Posesiunea exercitata în anumite conditii conduce. În materia posesiunii. posesiunea produce efecte juridice. Cu toate ca ea este o stare de fapt. usus. Posesiunea este o stare de fapt ocrotita de drept. usus.Clasificarea lucrurilor în dreptul roman si clasificarea bunurilor în dreptul civil 2. actiunea în revendicare. Drepturile reale asupra bunului altuia sînt: servitutiile prediale (rustice si urbane) si servitutiile personale (uzufructul. care sînt susceptibile de o valoare pecuniara. prin intermediul uzucapiunii. la dobîndirea proprietatii.Analizati aributele dreptului de proprietate 3. provinciala si peregrina.

64 .

c) Obiectul obligatiei este actul pe care debitorul trebuie sa-l îndeplineasca în folosul creditorului. calitate si cantitate). vol. p. care are dreptul de a-i cere subiectului pasiv executarea obiectului obligatiei. reus debendi).op. al II-lea. Se întâlneste.1. 5. Ibidem. mai ales. 2. facere (a îndeplini orice alta actiune sau chiar a se abtine de la îndeplinirea unei anumite actiuni) si în praestare (a-i procura creditorului un anumit lucru.1. ci în a constrânge o persoana sa ne transmita proprietatea unui lucru. în natura. b) Subiectul pasiv (debitor. transferarea proprietatii). obligatia este definita astfel: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura (“obligatia este legatura juridica prin care noi suntem constrânsi sa predam un lucru conform dreptului cetatii noastre”9 137 Elementele obligatiei: a)Subiectul activ (creditor.CAPITOLUL AL V-LEA OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5.1. Definitia romana a obligatiilor În Institutiile lui Iustinian.2. fara a-I transfera proprietatea si fara a-I constitui un alt drept real asupra acelui lucru). atunci când obiectul obligatiei consta în dare.1-2.cit. 7. p. p. în Digeste (44.139 d)O legatura juridica (vinculum iuris).3).138 Obiectul poate fi: Certum (poate fi determinat dinainte. Se întâlneste atunci când obiectul obligatiei consta în facere. Despre obligatii 5. Consta în dare (constituirea unui drept real. Incertum ( nu poate fi determinat dinainte în natura.1. 65 . 139 Ibidem. spune ca esenta obligatiei nu consta în a ne face sa dobândim proprietatea unui lucru sau o servitute.Diviziunea obligatiilor 137 138 René Foignet . sa faca ceva sau sa îndeplineasca o prestatie. reus credendi). Paulus. care este constrâns sa execute obiectul obligatiei. cantitate si calitate).

avem : a) Obligatii divizibile ( obiectul lor poate fi împartit). al II-lea. obligatiile sunt: a) Civile (sanctionate de regulile dreptului civil).op.140 5. 2. M. b) Plurale (mai multi debitori si/sau mai multi creditori). obligatii ex delictu (izvorâte din delicte).Dupa cum obiectul lor poate fi împartit sau nu. obligatii quasi ex contractu ( izvorâte din operatiuni juridice asemanatoare contractelor). al II-lea. b) Honorare (sanctionate de edictele magistratilor judiciari.3. Acestea la rândul lor sunt: conjuncte (creanta si datoria se divid între subiectele active si cele pasive).cit. b) Obligatii indivizibile ( obiectul lor nu poate fi împartit).V. Functie de autoritatea care le sanctioneaza. obligatiile sunt: a) Civile (sunt sanctionate prin actiuni). p. de dreptul honorar).5. dar odata executate. Dupa subiectele lor obligatiile pot fi : a) Simple (un singur debitor. Spre exemplu. obligatii quasi ex delictu (izvorâte din operatii care se aseamana cu delictele141). 1.Obligatiile se clasifica în functie de mai multe criterii. vol. 66 . op. solidare sau in solidum (orice creditor solidar poate sa ceara oricarui debitor solidar sa plateasca întreaga datorie). în functie de izvoarele lor juridice. 3. p.cit.380. Spre exemplu. vol.Jakota. poate fi împartita plata unei sume de bani. între mai multi debitori. pictarea unui tablou sau prestarea unui anumit serviciu nu pot fi împartite. deci.. 3. René Foignet . b) Naturale ( nu sunt sanctionate cu actiuni. Din punctul de vedere al obligativitatii lor. obligatiile se clasifica în : obligatii ex contractu (izvorâte din contracte). debitorul nu poate cere întoarcerea prestatiei sale). Izvoarele obligatiilor Conform Institutiilor lui Iustinian. 140 141 Pentru clasificari. un singur creditor).

contractul de dota. creditorul dintr-un pact nu are actiune în justitie spre a-l constrânge pe debitor sa-si execute obligatia. acord care nu îmbraca formele solemne impuse de catre ius civile.Prin urmare.sau multilateral nu trebuie sa mai îndeplineasca anumite conditii de forma. Notiunea romana de contract 5. Daca dreptul roman nu cunostea o astfel de actiune pentru un act juridic bi. fie de ius honorarium) .4. Diferenta esentiala între contract si pact este rezumata de regula conform careia: “ex nudo pacto. o sumedenie de exceptii ( cum ar fi contractele reale si cele consensuale. Prin urmare.Contracte si pacte În stravechiul si vechiul drept roman. delictele si diferite alte cauze (unde intra cvasi contractele si cvasidelictele). Ea mai era în vigoare si în epoca lui Iustinian. izvoarele juridice ale obligatiilor sunt: contractele. Aceasta regula. Se observa. În stravechiul si vechiul drept roman. se poate afirma ca: La sfârsitul dreptului roman. în vechiul drept roman. un act juridic bi. 5. dar nu a fost. non nascitur actio” ( nu se naste actiune dintr-un simplu pact). 67 . pactul reprezinta acordul de vointa dintre creditor si debitor. În schimb.1. a dobândit. În schimb. creditorul dintr-un contract poate sa-l sileasca pe debitor sa-si execute obligatia prin intermediul actiunii în justitie corespunzatoare contractului încheiat. absoluta. care toate la origine au fost simple pacte). contractul reprezinta un acord de vointa între creditor si debitor.6. cu timpul. p. recunoscuta de ius civile.4.142 Din pricina acestor numeroase exceptii. abrogata. ca pentru a fi calificat drept contract. prin contract se întelege conventia care este sanctionata cu o actiune (fie de ius civile. de fiducie etc. ci doar pact. acord care este exprimat într-o anumita forma solemna. trebuie sa existe o actiune care sa-l oblige pe debitor sa-si execute obligatia asumata printr-un astfel de contract..sau multilateral. acesta nu putea fi numit contract. niciodata. 142 Ibidem.

sa-si exercite.146 5. în dreptul roman: Capacitatea partilor. 68 . drepturile. s-o aiba fata de creditor). Pentru validitatea unui contract.17.4. prin contract. în fapt. Obiectul. Ibidem.17. însa. p. sa fie exprimat în formele solemne cerute. al II-lea. Peregrinii fara ius commercii nu aveau aceasta capacitate pentru contractele de ius civile. Romanii nu cunosteau decât ceea ce numim noi. al II-lea. p.V. p. atât în drept cât si în fapt. de scop economic urmarit de fiecare parte a contractului nu a reprezentat. vol. Obiectul (conduita pe care debitorul s-a angajat. Consimtamântul acestora. Validitatea contractelor. Partile unui contract trebuiau sa fie persoane capabile. astazi.. Cauza. op. Incapacitatile de fapt sunt determinate de vârsta. Sclavii nu aveau capacitate de drept.23. el trebuie sa fie serios.144 Capacitatea partilor (aptitudinea partilor de a figura în nume propriu într-un act juridic). o conditie de validitate a contractului. nulitate absoluta. consimtamântul trebuia doar sa existe ( în cazul contractelor de ius civile. p. Consimtamântul.cit.Diviziunea contractelor 143 144 Ibidem. obiectul trebuie sa fie: posibil. incapabile. sa nu fie simulat si sa fie lipsit de vicii. Capacitatea. Obiectul. sex.4. Ei au capacitate de drept pentru contractele de ius gentium. în sens de cauza finala. iar pentru mutuum. Persoanele care au o deplina capacitate de drept pot sa fie. violenta).145 Consimtamântul (acordul vointelor partilor contractante). licit. Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt. 145 M. vol. Viciile consimtamântului sunt aceleasi ca cele din dreptul civil românesc (eroarea. sa se fi exprimat prin traditiunea bunului împrumutat) Pentru contractele de buna-credinta.cit.5. Cauza. 146 René Foignet . în fapt.386. în principiu.2. determinat si sa prezinte un interes pentru creditor.op.143 Nerespectarea acestor conditii de validitate atrage dupa sine nulitatea contractului. sau de alterarea facultatilor mintale.Jakota. dolul. Pentru contractele de drept strict.

. 5. Toate contractele de ius civile sunt contracte de drept strict. care poarta numele fiecarui contract de buna-credinta în parte. Se pot încheia valid fara îndeplinirea nici unei solemnitati. trebuie îndeplinite anumite formalitati ( cum ar fi pronuntarea anumitor cuvinte. p. Sunt contracte abstracte. Contractele de buna-credinta sunt sanctionate prin actiuni speciale. sponsio. debitorul poate invoca eroarea. În astfel de contracte. Contracte neformale (toate celelalte). 3.15. În functie de regulile de drept care le sanctioneaza: a) Contracte civile ( cum ar fi nexum. dolul sau violenta. 2.) Sunt cele mai vechi contracte si sunt reglementate de ius civile. contractele literale. Dupa modalitatea de interpretare a lor.. Nici creditorul nu primea dobânzi pentru executarea cu întârziere de catre debitor a obligatiei sale si nu era ocrotit împotriva releicredinte a debitorului. creditorul se poate despagubi pentru executarea cu întârziere a obligatiei asumate de catre debitor (prin dobânzi percepute de la scadenta) dar si pentru reaua-credinta a acestuia. Calitatea esentiala a acestor contracte era aceea de a feri partile de bunul plac al judecatorului. Exemple: sponsio. spre a se sustrage executarii obligatiei asumate. spre a nu-si mai executa obligatia asumata. caci ele pot fi folosite pentru a transforma în contract orice pact. Pentru încheierea lor valida.148 b) Contracte de buna-credinta (în interpretarea lor se tine seama de intentia partilor si de circumstante). b) Contracte de ius gentium ( toate celelalte contracte). Din punctul de vedere al solemnitatilor cerute pentru încheierea lor: a) Contracte formale (nexum.147 În contractele de drept strict. sponsio si contractele literale). contractele sunt: a) De drept strict ( sunt de stricta interpretare si dau nastere unei actiuni numite condictio). debitorul nu putea invoca eroarea. Atragem atentia ca romanii considerau mutuum-ul (contractul de împrumut spre consumatie) ca un contract de drept strict. scrierea anumitor formule etc. 69 . Acestea au aparut pe parcursul dezvoltarii dreptului roman si sunt reglementate de ius gentium. Reamintim ca în aceste 147 Ibidem.Contractele pot fi clasificate astfel: 1. desi acesta nu a fost reglementat de ius civile. contractele literale). De asemenea. dolul sau violenta. nexum.

1. 1. p.7. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate. Orice pact adaugat unui contract de buna-credinta este sanctionat prin actiunea din contract (daca este în favoarea creditorului) si prin exceptia de pact convenit (daca este în favoarea debitorului).cit. 5. Contractele verbale. vol. în baza caruia o persoana (creditor) remite proprietatea unor lucruri de gen altei persoane (debitor). op.Jakota.actiuni. al II-lea. Contractele litteris. 150 René Foignet . 148 149 Ibidem.1.43. juristii romani considerau ca aceste contracte se formeaza “re”.4. 70 . contracte reale de bunacredinta sanctionate prin actiuni speciale. contract real. exceptia de metus (violenta) si de dol sunt subîntelese. necesita. Definitia contractelor reale Contractele reale sunt acele contracte care. remiterea materiala a unui lucru (res).4.7.. p. de drept strict. depozit. unilateral. al II-lea. Toate contractele de ius gentium. cu exceptia mutum-ului. pe lânga acordul partilor. M. de buna-credinta.2.Contractele reale 5. Din aceasta cauza.Contractele formale 1.cit.7. pentru încheierea lor valida. 5.1.4. care se obliga sa restituie lucruri de acelasi gen. Mutuum Mutuum-ul (împrumutul spre consumatie) reprezinta contractul real si gratuit.9. vol.389. p. Celelalte contracte reale (fiducie. sanctionat printr-o condictio.2.4.149 Prin contracte de buna-credinta se pot contracta obligatii afectate de modalitati.3. Contractele reale se împart în doua categorii: • • Mutuum-ul. sunt contracte de buna-credinta.V. gaj). comodat. Chirografele si singrafele.150 5.op.

Se observa ca mutuum-ul este un contract unilateral. deja. Traditiunii necesare încheierii valide a mutuum-ului i se aplica toate regulile privind traditiunea ca mod de dobândire a proprietatii. p. edictat în epoca lui Vespasian. fiului de familie..cit.cit. René Foignet . ci doar pentru a-i procura unei persoane proprietatea unor lucruri de gen consumptibile.151 FORMAREA CONTRACTULUI DE MUTUUM Asa cum s-a mentionat.cit. el era valabil. totusi. traditiunea lucrului dat în mutuum. trebuie sa fie un bun de gen. 153 M. cântarire sau masurare.op. împrumutatorul (creditorul) trebuie sa fie proprietarul bunului pe care îl împrumuta spre a fi consumat. având ca obiect o suma de bani. al II-lea. inclusiv cele privind traditiunea brevi manu si cea longa manu. forta obligatorie a mutuum-ului s-ar întemeia nu atât pe ideea ca aceasta întelegere este un contract obligatoriu.152 Obiectul dat în mutuum.44.V. 151 152 Girard. caci nimeni nu poate sa transmita prin traditiune mai mult decât are. vol. interdictia impusa de Senatusconsultul Macedonian a fost extinsa asupra tuturor operatiilor care au drept scop sa ascunda un împrumut de bani. contractul de mutuum.45. pe lânga acordul prealabil al partilor. Senatus-consultul Macedonian. Daca el nu ar fi proprietar.153 EFECTELE SI SANCTIUNEA MUTUUM-ULUI Debitorul este obligat. 71 . prin mutuum. apud René Foignet . p. Prin aceasta traditiune debitorul devine proprietar al bunului. al II-lea. care sa se individualizeze prin numarare.Mutuum-ul este un contract special si nu abstract. având la dispozitie “exceptio senatus-consulti Macedoniani”. Prin urmare. sa restituie lucruri echivalente în calitate si cantitate bunurilor de gen împrumutate. vol. el nu ar putea sa-l împroprietareasca pe debitor.400. pentru ca aceasta sa le consume . vol. Mai târziu.Jakota. al II-lea. p. Dar fiul de familie era încurajat sa nu restituie suma de bani împrumutata. În opinia unui reputat specialist francez. interzice fiilor aflati în puterea sefului de familie sa apara în calitate de debitori într-un mutuum. El nu poate fi utilizat pentru a transforma în contracte diferite alte pacte. pentru a încheia. în mod valid. contractul de mutuum necesita. op. Daca împrumutul de bani era facut. cât pe ideea sanctionarii îmbogatirii fara justa cauza a persoanei ce a împrumutat bunurile de gen.op. prin care paraliza actiunea în restituire formulata de catre creditor.

remite. pe lânga acordul partilor. De asemenea. gratuit.. Stipulatia de dobânda era obligatorie în cazul urmatoarelor contracte de mutuum: • • • Nauticum foenus (împrumutul facut unui armator pentru comertul pe mare. Împrumutul de marfuri. op.156 Iustinian a decis. dobânzile urmatoare urmând sa fie socotite din suma de bani rezultata din adunarea capitalului cu dobânzile restante.Jakota.Fiind un contract de drept strict. Împrumuturile facute de bancheri.4.cit.cit. al II-lea. vol.157 Prin conventie de anatocism se întelege conventia dintre creditor si debitor conform careia dobânzile neplatite se adauga la capital. vol. Comodatul Comodatul (împrumutul spre folosinta) este contractul real de buna-credinta în temeiul caruia o persoana.Jakota.154 ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDA (FOENUS) Contractul de mutuum. Iustinian a interzis conventia de anatocism chiar pentru dobânzi ajunse la scadenta.3. un bun de specie unei alte persoane (comodatar) pentru a-l folosi si pentru a-l înapoia la un anumit moment. 5. al II-lea. p. pentru creditul comercial si de 12 %. comodatarului i-a fost predat si bunul care i se da în comodat.155 Legea celor XII table fixa dobânda legala la 12%. pentru împrumuturile obisnuite.cit. În vremea lui Iustinian. dobânda era de 6%. op. al II-lea.401.op.401 156 René Foignet . prin care debitorul se obliga sa-i plateasca creditorului o dobânda). de 8%. 72 . 157 M..V. ca dobânzile sa nu mai fie datorate. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de comodat se încheie valabil doar daca. p. p. însotit de o stipulatio usurarum (stipulatie de dobânda. contractul de mutuum era sanctionat printr-o condictio certae creditae pecuniae (daca se împrumutasera bani) sau printr-o condictio certae rei sau condictio triticaria (daca se împrumutasera alte bunuri de gen). din momentul în care totalul dobânzilor platite egaleaza capitalul împrumutat. de asemenea. vol.V.op. vol. numita comodant.46. Prin predarea lucrului dat 154 155 René Foignet . împrumut considerat ca foarte riscant).47. p.cit. al II-lea. M. pentru creditul maritim. se numeste foenus.

V.cit. FORMAREA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract real. abia în momentul în care deponentul îi remite depozitarului lucrul depozitat. al II-lea. al II-lea.4. 161 Ibidem. comodatarul obtine doar detentia bunului si nicidecum posesia sau proprietatea.Obligatia de a pastra lucrul împrumutat. al II-lea.cit. obligatii în sarcina unei parti si numai uneori.51.în comodat. vol. OBLIGATIILE COMODATARULUI . vol. Din el izvorasc. OBIECTUL 158 159 René Foignet . pentru ca aceasta din urma sa-l pastreze gratuit si sa I-l restituie la prima solicitare. Aceasta remitere îi confera depozitarului numai detentia. M.op. 160 René Foignet . p.403.. posesorul sau detentorul lucurului.160 SANCTIUNEA COMODATULUI Obligatiile comodatarului sunt sanctionate prin actio commodati directa. . prin actio commodati contraria. obligatii în sarcina celeilalte parti.cit.4.51.Sa restituie lucrul la termenul convenit. Comodatarul raspunde pentru pierderea lucrului survenita nu doar ca urmare a dolului ci si din culpa sa.159 EFECTELE COMODATULUI Comodatul este un contract sinalagmatic imperfect.op. atunci când apar. Depozitul Depozitul reprezinta contractul real în temeiul caruia o persoana (deponentul) remite unei alte persoane ( depozitarul) un anumit lucru mobil si cert.161 5.Jakota. 73 . întotdeauna. apreciata în abstract (culpa levis in abstracto). Comodantul trebuie sa fie proprietarul. p. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE COMODANTULUI Comodantul este obligat sa-I restituie comodatarului cheltuielile de conservare a bunului (cheltuielile necesare). p. op. Se încheie valid.51. 158 Bunul dat în comodat trebuie sa fie un bun de corp cert si neconsumptibil. Obligatiile comodantului sunt sanctionate. Nu raspunde daca pierderea bunului s-a datorat unui caz de forta majora sau unui caz fortuit. vol. p.

al II-lea. depozitarul va raspunde de pierderea lucrului doar daca aceasta a survenit din dolul sau sau din culpa sa grava. op. vol.Sa restituie lucrul depus la cererea deponentului. p.cit.52. Depozitarului I se interzice sa se foloseasca de bunul depus.Jakota.V.162 EFECTELE CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract sinalagmatic imperfect.4. 165 M. 74 . Daca o face. va fi pedepsit pentru comiterea delictului de “furtum usus”163. însa pretorul a intervenit si a limitat aplicarea acestei sanctiuni doar la depozitarul din depozitul necesar. acesta din urma este sanctionat drastic daca refuza restituirea lucrului primit în depozit. al II-lea. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Obligatiile depozitarului sunt sanctionate prin actio deposita directa. Spre deosebire de depozitul ordinar.164 Obligatiile deponentului sunt sanctionate prin actio deposita contraria. René Foignet .DEPOZITUL NECESAR se face în cazul unor calamitati naturale cum ar fi incendiul..Obiectul depozitat trebuie sa fie un bun cert si mobil. sa restituie depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut cu pastrarea lucrului.405. naufragiul etc. dupa caz.. .Jakota. Din cauza ca deponentul nu a avut timpul necesar pentru a-si alege depozitarul.DEPOZITUL SECHESTRU este depozitul unui lucru asupra caruia exista un litigiu în justitie. Depozitarul nu raspunde pentru o culpa determinata in abstracto.cit.cit.165 2. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEPONENTULUI: Deponentul trebuie. al II-lea. OBLIGATIILE DEPOZITARULUI: . orice depozitar care nu-si respecta obligatiile era condamnat la aceasta sanctiune. Datorita caracterului gratuit al depozitului.Depozite exceptionale Exista trei feluri de depozite exceptionale: 1. El este condamnat sa plateasca dublul valorii lucrului primit în depozit ( conform Legii celor XII Table.V.op.Sa pastreze lucrul depus. Aceasta actiune atrage infamia asupra depozitarului care a preferat sa fie condamnat decât sa restituie lucrul primit în depozit. op. 5. p. depozitul sechestru se aplica si 162 163 M. precum comodatarul.4. 164 Ibidem. p. vol.52. vol. p.404.

Ibidem. iar daca valoarea fructelor depaseste valoarea dobânzilor. trebuie sa scada din capital restul ramas din imputarea valorii fructelor asupra dobânzilor.6. bunuri echivalente. Pactul de dobânda este valid în cazul contractului de depozit neregulat.op. spre a proteja posesiunea bunului. p. În consecinta. al II-lea.405-406 si René Foignet . sub sanctiunea cuvenita delictului de “furtum usus”.53. În consecinta. la cererea acestuia. OBLIGATIILE CREDITORULUI GAJIST 1. creditorul gajist va putea utiliza interdictele posesorii împotriva tuturor persoanelor ce-I tulbura posesiunea (inclusiv împotriva debitorului. 168 René Foignet . În cazul acestui depozit.op. gajistul poate percepe aceste fructe.4. Raspunde pentru pierderea lucrului cauzata de dolul sau. El poate dispune de acesta cum doreste. 75 . 3. al II-lea. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de gaj se încheie valid prin remiterea lucrului dat în gaj.cit. spre a-I garanta plata unei obligatii.cit. vol. Gajul Gajul (amanetul) reprezinta contractul real prin care un debitor îi remite un lucru creditorului sau.Sa pastreze lucrul. posesia si nu doar detentia. în timp ce mutuum este un contract de drept strict. 167 5. p. pâna la efectuarea platii). el este obligat sa-I restituie deponentului. depozitarul devine proprietarul lucrului depozitat. dar trebuie sa le scada din dobânzile obligatiei debitorului. În schimb. p.168 EFECTELE CONTRACTULUI Contractul de gaj este un contract sinalagmatic imperfect. În contractele 166 167 Ibidem. vol. p.53.asupra bunurilor imobile si îi confera depozitarului sechestru posesiunea asupra bunului sechestrat. de o culpa grava concreta sau de o culpa a sa in abstracto. Depozitul neregulat difera de contractul de mutuum prin aceea ca depozitul neregulat este un contract de buna-credinta. Depozitarul sechestru poate primi o retributie pentru serviciul pe care-l face166. depozitarul sechestru poate uzucapa lucrul pentru partea care va câstiga procesul si poate folosi interdictele posesorii. Depozitarul va plati dobânda daca a fost pus în întârziere. Daca bunul este frugifer. Creditorul gajist dobândeste asupra bunului dat în gaj.405.DEPOZITUL NEREGULAT reprezinta acel depozit în care lucrul depozitat consta într-un bun de gen. Nu are voie sa foloseasca lucrul. Creditorul pastreaza lucrul pâna la efectuarea platii.

al II-lea.47.54. p.7. Fiducia Pactul de fiducie (pactum fiduciae) este o conventie de restiuire ce însoteste un transfer de proprietate efectuat prin mancipatio sau in iure cessio. Obligatia eventuala a debitorului este sanctionata prin actio pigneratitia contraria.Jakota.cit.48.Se efectueaza un transfer de proprietate prin mancipatie si prin in iure cessio si daca .48. op.172 FORMAREA CONTRACTULUI SI CONDITII DE VALIDITATE Contractul de fiducie se încheie valid daca: .169 2. Astfel. M. fructele nu se mai imputa din dobânzi sau din capital. 173 Ibidem. al II-lea. În situatia pactului de anticreza. vol. proprietatea catre accipiens). adesea.cit. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEBITORULUI Sa-I restituie creditorului gajist cheltuielile facute de acesta cu pastrarea bunului dat în gaj.173 OBIECTUL CONTRACTULUI DE FIDUCIE Obiectul acestui contract trebuie sa fie un res mancipi. apare pactul de anticreza. Fiducia nu este un contract formalist.op.174 169 170 Ibidem. 76 .48. 174 Ibidem..V. p. un bun de corp cert (de specie) si neconsumptibil. 171 René Foignet . SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE GAJ Obligatiile creditorului gajist sunt sanctionate prin actio pigneratitia directa.170 5.Sa restituie lucrul primit în gaj. 172 Ibidem. vol. conform caruia gajistul pastreaza fructele bunului cu titlu de dobânzi.171 Fiducia este un contract abstract. imediat ce a fost platita obligatia garantata.406. Ansamblul acestor doua acte. p. p. p.Acestui transfer i se ataseaza pactul de fiducie prin care accipiens-ul (cel care primeste proprietatea) se obliga sa retransfere proprietatea asupra lucrului catre tradens ( cel care a înstrainat. pactul de fiducie si transferul de proprietate formeaza contractul de fiducie. fiducia a fost la început folosita pentru constituirea unui gaj sau pentru realizarea unui comodat. p.4.de gaj privind bunuri frugifere. Contractul de fiducie nu indica scopurile economice ale partilor. initial.

prin care pretorul îl pedepsea pe cel care. pentru constituirea unei dote cu conventie de restituire. romanii cunosteau patru contracte consensuale: emptio venditio (vânzarea-cumpararea). prin trecerea unui an de zile. În consecinta. nu restituia lucrul primit. Tradens-ul se încredea în buna-credinta a accipiens-ului. în vechiul drept roman. a depozitului.175 În dreptul clasic. încalcând fides ( obligativitatea cuvântului dat) . pentru o donatie mortis causa etc. atunci înstrainatorul lucrului. locatio conductio (contractul de închiriere). Este o actiune infamanta. Ibidem. fara a I se cere nici buna-credinta si nici just titlu). indirect. va redobândi proprietatea asupra acestuia. pentru încheierea comodatului. De asemenea.5. daca a reintrat în posesiunea lucrului înstrainat. contractul de fiducie nu era sanctionat printr-o actiune. Toate contractele consensuale sunt contracte sinalagmatice (bilaterale) de buna-credinta. printr-o actiune pretoriana in factum. odata cu aparitia celorlalte contracte reale. p. DESUETUDINEA FIDUCIEI Fiducia si-a pierdut o mare parte din domeniul de aplicabilitate. Conform lui Gaius. direct.Vânzarea-cumpararea 175 176 Ibidem. a gajului. societas (contractul de societate) si mandatum (mandatul).1. prin usureceptio fiduciae (conform careia.54. în epoca lui Iustinian nu se mai vorbeste de fiducie.49. p. contractul de fiducie era sanctionat.DOMENIUL DE APLICARE Fiducia a fost utilizata.Contracte consensuale Contractele consensuale sunt acelea care se încheie valid doar prin simplul acord de vointa al partilor. contractul de fiducie era sanctionat. fiducia si-a pierdut utilitatea juridica prin disparitia distinctiei între res mancipi si res nec mancipi.176 5. daca dobânditorul a încalcat pactul de fiducie.5. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE FIDUCIE În vechiul drept roman. 77 . Cu toate acestea. 5.

vol.Obiectul vândut trebuie sa fie un lucru in patrimonio.Pretul.178 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARECUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare cuprinde trei elemente constituitve: .. op. numita pret (pretium sau merx).V.În dreptul civil românesc.Consimtamântul. unei alte persoane. întâlnim una din urmatoarele doua situatii: a)Vânzatorul este de rea-credinta. Vânzatorul trebuie sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului.177 Între vânzarea-cumpararea din dreptul civil român si cea din dreptul roman exista doua diferente majore: .. prin contractul de vânzare-cumparare se transmite proprietatea asupra lucrului vândut. obligat sa-i transfere cumparatorului proprietatea lucrului vândut. chiar înainte de a fi tulburat în posesie. în principiu.407. p. ulterior. p.cit. În cazul unei astfel de vânzari. Lucrul poate fi corporal sau incorporal (exemplu: o mostenire).Jakota.op.cit.407. întrucât vânzatorul trebuia sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului. numita vânzator (venditor) se obliga sa predea posesiunea linistita a unui lucru. vânzatorul nu este. prezent sau viitor.55.179 Vânzarea lucrului altuia era admisa în dreptul roman. în dreptul roman.V. rezultatul vânzarii este. ci. p. al II-lea. În acest caz. vol.Jakota.Vânzarea-cumpararea este contractul consensual prin care o persoana.cit. numita cumparator (emptor) care se obliga sa-I plateasca în schimb o a numita suma de bani. caci nu-I comunica cumparatorului ca lucrul vândut îi apartine altuia. . . prin mancipatiune sau prin in iure cessio (daca bunul vândut era un res mancipi) ori prin traditiune (daca bunul vândut era un res nec mancipi). . cumparatorul putea introduce actio empti împotriva vânzatorului. obligatoriu. vânzatorul se obliga sa efectueze acest transfer.Obiectul vândut. daca si-a dat seama de adevarata situatie juridica a lucrului. op. al II-lea. 1. René Foignet .Daca în dreptul civil românesc. un transfer de proprietate. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transmitea dreptul de proprietate (chiar daca vânzatorul era proprietarul lucrului vândut). vol. 78 . În dreptul roman. de gen sau de specie. 177 178 M. 179 M. al II-lea.

uneori.Pretul trebuie sa fie platit într-o suma de bani (opinia preluata de la proculieni). invocând o leziune importanta (lesio enormis). caci îl înstiinteaza pe cumparator ca lucrul vândut îi apartine altuia. 181 3. iii) Spre sfârsitul Imperiului. existau doua situatii în care acordul de vointa al vânzatorului si cumparatorului asupra bunului si asupra pretului nu echivala cu încheierea valida a vânzarii. 79 . Contractul de vânzare-cumparare este valid încheiat în momentul în care vânzatorul si cumparatorul cad de acord asupra bunului si asupra pretului. În cazul vânzarii cu arvuna.b)Vânzatorul este de buna-credinta. atunci avem o donatie si nu o vânzare. ii) Certum (determinat). În epoca lui Iustinian. contractul de vânzare-cumparare se socotea încheiat doar în momentul în care una din parti îi dadea celeilalte arvuna convenita. pretul de vânzare al imobileleor trebuie sa iustum ( just). p.op. Daca vânzatorul unui imobil primea un pret mai mic de jumatate din pretul just al imobilului. Cumparatorul putea pastra bunul cumparat doar daca platea si diferenta dintre pretul oferit si pretul just al imobilului. Cu toate acestea. în schimbul restituirii pretului primit putea sa ceara înapoierea lucrului. ca determinarea pretului sa fie lasata. Pretul trebuie sa fie: i) Verum (real ).cit. Daca partile conveneau sa consemneze în scris contractul de vânzare-cumparare. vol.180 2.57. Aceste situatii erau: i) Situatia vânzarii prin înscris. ii) Situatia vânzarii cu arvuna (arrha). arvuna devine un mijloc ce-i permite partii care a acordat-o sa 180 René Foignet . decât daca este tulburat în posesiunea linistita a lucrului cumparat. la latitudinea unei tete persoane. Pâna în momentul semnarii înscrisului.Consimtamântul are o importanta deosebita în materia contractului de vânzare-cumparare. În aceasta situatie. al II-lea. Arvuna consta într-o suma de bani pe care una dintre parti (cel mai adesea cumparatorul) o dadea celeilalte parti ca semn al încheierii contractului de vânzare-cumparare. Daca pretul este fictiv. însa. atunci. partile vânzarii se puteau râzgândi. atunci vânzarea-cumpararea nu era valid încheiata decât în momentul în care semnaturile partilor erau puse pe înscrisul constatator. în dreptul roman clasic. Se accepta. cumparatorul nu poate introduce actiune împotriva vânzatorului.

naste obligatii în sarcina ambelor parti.184 2. al II-lea. fiind un contract sinalagmatic.Obligatia de a pastra lucrul pâna la predare. cumparatorul trebuie sa-I plateasca vânzatorului unui lucru cert 181 182 M. De asemenea. op. al II-lea. Prin posesiune linistita se întelege acea posesiune pe care cumparatorul nu o poate pierde din cauza ca o alta persoana a obtinut un interdict posesoriu contra lui.409. Vânzatorul este obligat sa pastreze lucrul pâna la predarea catre cumparator. vol. Partea care a primit arvuna. Conform principiului “Res perit emptori”.. facându-se vinovat de dol. unilateral. -Obligatia de a pastra lucrul pâna la predarea lui catre cumparator. daca renunta la executarea contractului de vânzare-cumparare.Obligatia de garantare a cumparatorului împotriva evictiunii si a viciilor ascunse. Vânzatorul are urmatoarele obligatii: -Obligatia de a preda lucrul cumparatorului (principala obligatie a vânzatorului). p. în dreptul roman. partea care a renuntat la executarea contractului de vânzare-cumparare va pierde numai arvuna acordata celeilalte parti. În aceasta situatie. le asociem cu proprietatea. El raspunde pentru pierderea bunului din culpa sa. reamintim ca. René Foignet .182 EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare. op. Vânzatorul este obligat sa predea cumparatorului posesiunea linistita a lucrului (vacuam possessionem tradere). altfel. vol.Obligatia de predare a lucrului catre cumparator. p.cit.59. la contract. 1.renunte.Cocos. Aceasta transmitere a posesiunii linistite a lucrului îi asigura cumparatorului toate avantajele economice pe care.V.Jakota. cu titlu de sanctiune. astazi. El nu raspunde însa de pierderea fortuita a lucrului. îi va înapoia celeilalte parti arvuna acordata precum si o suma de bani egala cu arvuna.183 Obligatia de predare a lucrului presupune si obligatia vânzatorului de a se abtine de la orice dol.cit. . 183 St. el trebuia sa-I transmita cumparatorului proprietatea.cit. 80 . prin contractul de vânzare-cumparare nu se transfera proprietatea.op.181. Astfel. evaluata in abstracto ( tinându-se cont de conduita unui sef de familie ideal). p.. daca vânzatorul era proprietarul lucrului.

cit. 187 A se vedea St. Acest principiu nu se aplica. p.62-63. era obligat sa-I plateasca cumparatorului dublul pretului lucrului mancipat).cit. 186 M. contra tertului evingator.411.V. 81 . p. prin care vânzatorul era obligat sa plateasca cumparatorului dublul prejudiciului. vol. vol.op.66. daca pierirea fortuita a bunului cert vândut a rezultat dintr-o culpa a vânzatorului sau daca lucrul a pierit pâna la împlinirea conditiei suspensive ce afecta vânzarea.op.cit.185 3. Se exercita timp de un an de zile. în epoca lui Iustinian. numita auctoritatis. 188 René Foignet .Obligatia de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile ascunse ale lucrului. p. ii) actio ex stipulatu duplae sau ex stipulatu rem habere licere .Jakota.. al II-lea. pentru actio ex stipulatu rem habere licere). fie o suma de bani echivalenta cu prejudiciul suferit de catre cumparator.186 Romanii au sanctionat aceasta obligatie a vânzatorului prin intermediul urmatoarelor trei tipuri de actiuni: i) actio auctoritatis pentru vânzarea prin mancipatie ( actiunea prin care vânzatorul care nu îi asigura cumparatorului o asistenta eficienta.63-64.cit. al II-lea. p. pentru vânzarea consensuala. al II-lea. însa. op.181 si René Foignet .Cocos.cit. op. avea. al II-lea.60-61.. pentru vânzarea însotita de stipulatii (actiune prin care vânzatorul trebuia sa-I plateasca cumparatorului evins fie de doua ori pretul lucrului – pentru actio ex stipulatu duplae. b) actio quanti minoris – o actiune în diminuarea pretului platit. al II-lea. Prin evictiune se întelege pierderea posesiunii asupra lucrului cumparat ca urmare a faptului ca un tert a câstigat în actiunea în revendicare sau în interdictul posesoriu pe care l-a introdus. urmatoarele doua actiuni contra vânzatorului: a)actio redhibitoria – o actiune în rezolutiunea ( desfacerea) vânzarii. Se putea exercita în termen de sase luni de la descoperirea viciului.187 Vânzatorii erau considerati raspunzatori pentru viciile ascunse ale lucrului întotdeauna.pretul promis.cit. p. René Foignet .op.op. Cumparatorul unui lucru afectat de vicii ascunse.188 Cumparatorului îi revin urmatoarele obligatii: 184 185 René Foignet . p. vol. chiar si în situatia în care ei nu avusesera cunostinta de aceste vicii). vol. chiar daca lucrul vândut a pierit fortuit. vol. înainte de predarea sa catre cumparator. iii) actio empti.

în general. sa asigure prestarea unor anumite servicii sau executarea unei anumite lucrari pentru o alta persoana.V. la rându-I.Sa plateasca dobânzi la pret.5.Jakota. se obliga sa execute o anumita lucrare determinata. Pentru garantiile pe care le are vânzatorul pentru plata pretului a se consulta M. 413. 82 . În cele ce urmeaza prezentam numai contractul de închiriere a lucrurilor 189 190 Ibidem.2.1. muncitor sau antreprenor.68.144 5. În epoca lui Iustinian. Închirirerea în vederea executarii unei anumite lucrari (locatio conductio operis faciendi) prin care o persoana. Exceptii: cumparatorul îi ofera vânzatorului o garantie. 2. proprietatea lucrului vândut nu se transfera pâna când nu se plateste pretul.Locatiunea Contractul de închiriere (locatio conductio) este contractul consensual prin care o persoana se obliga sa procure folosinta unui lucru. Ibidem. p. Iasi. “Drept roman”.Sa plateasca cheltuielile de pastrare a lucrului daca predarea bunului a fost întârziata din vina sa. cum ar fi spre exemplu sa construiasca un pod. al II-lea. sau când vânzatorul I-a acordat cumparatorului un termen de plata.cit. Închirierea serviciilor unei persoane (locatio conductio operarum) sau contractul de munca. op. care consta. 3. 1993. Editura Fundatiei “Chemarea”. daca dupa ce I s-a predat lucrul a întârziat cu plata pretului.V. Toate aceste obligatii sunt sanctionate prin actio venditi (pe care o are vânzatorul contra cumparatorului189). p. într-o suma de bani..190 Despre pactele adaugate la contractul de vânzare-cumparare a se citi M.Sa plateasca pretul convenit (aceasta este principala obligatie a cumparatorului). sa plateasca un anumit pret (merces). care se obliga. p. Exista trei tipuri de contracte de închiriere: Închirierea lucrurilor (locatio conductio rei). g. vol.67.Jakota.

Obligatiile conductorului sunt sanctionate prin actio locati. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A LUCRULUI Obligatiile locatorului sunt sanctionate prin actio conducti.V. Poate fi mobil. Contractul este valid încheiat. vol.op. RISCURILE pieirii fortuite a bunului închiriat sunt suportate întotdeauna de catre locator. trebuie sa constea în bani. al II-lea. p.73.Sa foloseasca lucrul ca un bun sef de familie. sau daca nu plateste chiria o anumita perioada. Trebuie sa fie cert si real.prin vointa unilaterala a locatorului. 191 192 M.193 STINGEREA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A UNUI BUN se realizeaza prin: . op. etc.191 Elementele constitutive ale contractului de închiriere a lucrurilor sunt: Consimtamântul.prin acordul partilor. .Sa plateasca chiria (merces). Efectele închirierii lucrului Închirierea lucrului este un contract sinalagmatic perfect.cit.192 OBLIGATIILE CONDUCTORULUI sunt: 1. p. care se obliga sa-I plateasca un pret fixat în bani (merces). mediat ce partile s-au înteles asupra bunului si chiriei. Pretul închirierii ( chiria). În general. 2.cit. Bunul.73.. p.Sa-l mentina pe conductor în folosinta bunului închiriat. caci obligatia conductorului de a plati chiria este succesiva. daca conductorul nu foloseste bunul ca un bun pater familias. Ea dureaza atât timp cât locatorul îi pune la dispozitie folosinta lucrului. Conductorul obtine doar detentia asupra bunului. al II-lea. 2. OBLIGATIILE LOCATORULUI sunt: 1. 193 Ibidem. 83 .Contractul de închiriere a lucrurilor (locatio conductio rei) sau arenda este contractul prin care o persoana (locator) se angajeaza sa procure folosinta linistita a unui lucru (uneori si fructele lucrului) unei alte persoane (conductor). imobil. René Foignet .Sa predea prin traditiune lucrul catre conductor.416. Locatorul trebuie sa-l garanteze pe conductor împotriva evictiunii si a viciilor ascunse ale bunului închiriat.Jakota. vol.

195 Contractul de locatie a lucrurilor este reglementat în Codul civil în art. în mod gratuit. fara plata. 1993.3.Mandatul Mandatul este contractul consensual prin care o persoana (mandantul sau mandatorul) însarcineaza o anumita persoana (mandatar sau procurator) sa faca ceva. însa. b)Daca închirierea s-a facut fara termen (sine die). precum si articolele 1410. în acest sens. ca cel care a cumparat lucrul trebuie sa respecte închirierea daca exista.5.194 Daca bunul închiriat era vândut de catre locator.. Pentru contractul de munca si pentru cel de închiriere în vederea realizarii unei anumite lucrari recomandam a se citi M.V. Al II-lea. Aceasta dispozitie se regaseste în Codul civil român în art. în timpul închirierii. pag. de 5 ani. 1441. 419-423. Termenul folosit pentru arendarea pamânturilor era. vol. conductorul continua sa foloseasca lucrul fara opozitia locatorului. Daca la expirarea termenului. contractul de locatiune se prelungea doar pentru un singur an. Împaratul Diocletian a hotarât. în dreptul clasic.Jakota “Drept roman”.prin vointa unilaterala a conductorului daca: a) Nu poate folosi lucrul (ca urmare a lipsei de reparatii sau ca urmare a pierderii fortuite). cu exceptia termenului. Conductorul avea actiune împotriva locatorului pentru daune. Editura Fundatiei “Chemarea”. Se presupune ca partile au convenit sa prelungeasca închirierea în aceleasi conditii convenite initial. în general. Actul pe care mandatarul (procuratorul) îl încheia din însarcinarea mandantului (mandator) nu 194 195 Ibidem. c)Prin împlinirea termenului fixat de catre parti. Iasi. 14101469. 5. 14701490 din Codul civil ( referitoare la locatia lucrarilor). unei alte persoane. contractul de închiriere este prelungit prin tacita reconductiune. 1413. a caror lectura o recomandam . 84 . 1412. p.196 În dreptul roman.74. o clauza expresa în contractul de vânzare. Prin tacita reconductiune. cumparatorul putea sa-l expulzeze pe conductor din detentia lucrului. Ibidem. atunci. în folosul sau. adica al mandantului. 75. mandatarul nu-l reprezinta pe mandant.

p. 3.184. Spre sfârsitul Imperiului Roman..) Remuneratia se numea honos. 2. 85 . Este nul mandatul al carui obiect nu-l intereseaza decât pe mandatar sau pe tert. p. vol. pentru constituirea unei garantii (mandatum credenda pecuniae).cit.198 .Mandatul sa fie gratuit. Efectele toate se produceau asupra mandatarului (procuratorului). raspunde pentru culpa sa evaluata in abstracto. vol. René Foignet . s-a admis si validitatea mandatului platit în cazurile în care juristii considerau ca nu se poate încheia un contract de închiriere a serviciilor unei persoane (spre exemplu. op. Acest serviciu trebuie sa fie licit si moral. Efectele actului juridic se produc. în persoana mandantului. OBLIGATIILE MANDATARULUI (procuratorului) sunt: .cit. OBLIGATIA EVENTUALA A MANDANTULUI consta în restituirea sumeleor de bani pe care mandatarul le-a cheltuit în executarea mandatului primit.. avocatului.80. Dupa executarea mandatului si în temeiul acestuia mandatarul (procuratorul) îi transfera mandantului (mandator) toate drepturile si obligatiile pe care le dobândise în executarea mandatului. Putea fi reclamata în justitie în cadrul procedurii extra-ordinem. trebuie sa-i dea socoteala mandantului despre modul în care a actionat si sa-i transfere acestuia toate drepturile si obligatiile dobândite în executarea mandatului. fiindca. medicului. este necesar ca: 1.producea absolut nici un efect fata de mandant. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE MANDATULUI Pentru ca o conventie dintre doua persoane sa constituie contract de mandat. direct.Obiectul conventiei sa-l reprezinte un serviciu pe care mandatarul I-l face mandantului. Cu toate acestea.Obiectul trebuie sa-l intereseze pe mandant. este considerat valid mandatul de a împrumuta bani unui tert. pentru serviciile profesorului.197 EFECTELE MANDATULUI Mandatul este un contract sinalagmatic imperfect.Jakota.cit. p. El naste întotdeauna obligatii în sarcina mandatarului si doar eventual în sarcina mandantului.Sa încheie actul cu care a fost însarcinat. al II-lea. mandatarul îl reprezinta efectiv pe mandant. în acea epoca. etc. În epoca lui Iustinian.199 196 197 St.Cocos.La sfârsitul mandatului.op. al II-lea.425. mandatarul este de cele mai multe ori salariat.V. 198 M. În dreptul civil românesc. op.

cit.Jakota. Fiecare asociat trebuie sa aiba dreptul la o parte din câstigurile realizate prin administrarea aporturilor.Acordul de vointa al partilor.Aportul fiecarui asociat.cit. p. vol. . . deoarece contractul de mandat este un contract intuitu personae (având în vedere calitatile personale ale partilor). p.V..Interes comun.prin acordul de vointa al partilor sau prin manifestarea vointei uneia dintre parti. atunci mandatul exista pâna la atingerea limitelor fixate prin mandat. op.426. Obligatia eventuala a mandantului este sanctionata prin actio mandati contraria. astfel. cunostintele sau chiar în experienta de specialitate a unuia dintre asociati.4. în activitatea.cit. Astfel.81-82. 201 René Foignet . în detrimentul celei a sabinienilor. . al II-lea. de urmatoarele elemente constitutive: . mandantul îl poate revoca pe mandatar. p.Societatea Contractul de societate este un contract prin intermediul caruia mai multe persoane se obliga sa puna ceva în comun în scopul de a realiza si împarti câstigul. op.5. . dar numai daca. M. nu-I cauzeaza un prejudiciu mandantului.201 5.V. Participarea fiecarui asociat la 199 200 St.186. Aceasta a fost parerea proculienilor care a fost acceptata în dreptul lui Iustinian. 86 .426..202 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE Pentru ca o conventie sa poata fi calificata drept contract de societate.prin moartea uneia dintre parti.op.Cocos. proprietatea sau folosinta unui bun. 202 M.cit.prin ajungerea la termen.Jakota.200 STINGEREA MANDATULUI Mandatul se stinge: . op. al II-lea. Aportul poate consta în bani. care negau existenta mandatului.SANCTIUNEA MANDATULUI: Obligatiile mandatarului sunt sanctionate prin actio mandati directa. Astfel daca Titius a primit de la Lucius mandat sa cumpere un cal cu 100 si el îl cumpara cu 200.. vol. ea are nevoie . al II-lea. mandatul exista doar pâna la concurenta sumei de 100. vol. Chiar mandatarul poate renunta la mandat. DEPASIREA LIMITELOR MANDATULUI Daca mandatarul depasea limitele mandatului. p.

79.Printr-o clauza speciala introdusa în contract. situatia pierderii patrimoniului social). EFECTELE SOCIETATII Societatea este un contract sinalagmatic perfect. asociatii constituie doar o indiviziune.cit. prin capitis deminutio sau prin saracirea completa a unuia dintre asociati. 3) Prin vointa tuturor asociatilor sau prin vointa unuia dintre ei.204 203 204 René Foignet . Altfel. fara a se tine seama de aportul asociatului.Un scop licit. Si aceasta întrucât societatea este un contract intuitu personae ( se formeaza luând în considerare personalitatea fiecarui asociat). p. Toate partile contractului au anumite obligatii. Asociatul raspunde pentru orice culpa usoara. STINGEREA SOCIETATII Societatea se stinge prin: 1) Prin moartea fizica. spre exemplu. 2.Sa asigure participarea tuturor asociatilor atât la câstigurile cât si la pierderile realizate de societate. prin aporturi. prin împartirea în parti egale.Cu ajutorul unui arbitru. 5. al II-lea.op. 2) Când a fost atins scopul pentru care s-a constituit societatea sau când atingerea acestui scop este imposibila (cum ar fi. Daca unul dintre asociati nu are nici un drept la câstiguri. Un contract de societate în vederea contrabandei este nul. societatea este nula. .În lipsa altui mijloc de determinare a proportiei. Ibidem. 6. 87 . fiind afectata de clauza leonina.203 Obligatiile asociatilor sunt sanctionate prin actio pro socio (o actiune infamanta).câstiguri se precizeaza în contractul de societate.Intentia de a constitui o societate. p. Sa se ocupe de administrarea societatii cu aceeasi grija cu care îsi administreaza averea proprie. 3. OBLIGATIILE FIECARUI ASOCIAT sunt: 1.79. . S-a decis ca este valida si clauza prin care un asociat participa la câstiguri dar nu si la pierderi. evaluata in concreto. vol.Sa efectueze aportul promis. Proportia în care fiecare asociat participa la câstiguri si la pierderi se poate determina astfel: 4.

Tranzactia 5.6. ideea de legatura materiala devenind legatura juridica.Cele mai multe societati constituite în temeiul contractului de societate nu se bucurau de personalitate juridica.8. Contractele nenumite 5. REZUMAT Obligatia. Gestiunea de afaceri 5. Delictele pretoriene: violenta.4.9. Razbunarea privata 5. Delicte publice si delicte private 5. Abandonul noxal.8.8.1.8.8.6. Damnum iniuria datum 5.7. Amenintat în însasi existenta sa.8. Actiuni penale.2. Aceleasi prerogative sînt acordate ambilor titulari:proprietarul si debitorul.8. abstracta.2. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.8.6. 88 . nota de subsol. p. debitorul apare ca un obiect al dreptului de proprietate. În epoca clasica a dreptului roman notiunea de obligatie îsi schimba structura primitiva.Îmbogatirea fara justa cauza 5.8.6.7.205 5. iar ideea de legatura obligatio se reduce la o adevarata legatura materiala. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5.7. obligatia ius in personam este receptata dupa chipul si asempanarea dreptului de proprietate ius in rei . Iniuria 5.Schimbul 5. la înlantuirea debitorului si nu la una juridica. în temeiul careia 205 Ibidem.2.5. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5. Obligatii nascute din delicte 5. Plata nedatoratului 5.7. Acest tip de personalitate se acorda doar marilor societati constituite în vederea colectarii impozitelor sau pentru executarea lucrarilor publice.8.10. ca institutie de drept.Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.8. În vechea conceptie romana.3.6. Poena 5.8.6. dolul.78. Actiunile noxale.3. Furtum 5. Precariul 5. frauda creditorilor 5.1.7.3. apare o data cu formarea proprietatii private romane.4.1.

TEME DE CONTROL 1.debitorul este îndatorat sa execute o prestatie. element de validitate al contractului. în dreptul roman si dreptul civil actual 3. Asemanari si deosebiri ale contractului de comodat în dreptul roman si dreptul civil 4. Cea mai mare parte a contractelor nesolemne se regasesc astazi în dreptul civil. În functie de formarea lor. cele consensuale si cele nenumite. 5. Daca la origini contractul sub forma stipulatiei apare ca o conventie îmbracata în forme solemne. iar în caz de neexecutare. Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura.Efectele contractului de vînzare-cumparare în dreptul roman si dreptul civil.Conditiile consimtamîntul. contractele au cunoscut o evolutie interesanta în dreptul roman. creditorul poate urmari bunurile debitorului si nu persoana fizica a acestuia. Prin izvor al obligatiei se întelege un act juridic sau un fapt care da nastere unei obligatii. care se formeaza prin simpla manifestare de vointa. Izvoarele principale ale obligatiilor sînt contractele si delictele. debitorul si obiectul. respectiv contractele reale. prevazute de ius civile si facute în conformitate cu acesta. CONCLUZII Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. de la contractele formale la cele nesolemne. în dreptul clasic apar la polul opus contractele consemsuale. Principalul izvor de obligatii îl constituie contractele. Contractele reale din dreptul roman si cele din dreptul civil 89 . Elementele obligatiei sînt: creditorul. Analizati comparativ definitia si elementele obligatiei din dreptul roman si dreptul civil actual 2.

Adagii si locutiuni latine în dreptul românesc. Editura Dacia. CIUCA VALERIUS. Iasi. ST. Paris-Bucuresti. 1997. Editura „Cugetarea”.BIBLIOGRAFIE GENERALA 1. Iasi. I si II. JAKOTA MIHAI VASILE. 1940.L. 1997. Etudes de philologie juridique et de droit romain. vol. Editura „Dacia”. Principiile dreptului roman. I-IV. Bucuresti. vol. Drept roman. 2000. 6. 1989. Editura “ALL Beck”. Iasi. Drept roman. Drept privat roman. Cluj. Editura Fundatiei “Chemarea”. Bucuresti. Casa de Editura si Presa “Sansa” S. 2.. 2000 90 . Drept roman. A. 4. DELEANU SERGIU. Drept roman.. Bucuresti.Napoca. MOLCUT EMIL. Drept roman. Editura „Polirom”. HANGA VLADIMIR. Drept privat roman. 5. DELEANU ION.2001 10. 7. 9. Cluj-Napoca. 1973. OANCEA DAN. Editura Didactica si Pedagogica. HANGA VLADIMIR. 1978. Bucuresti. 3. I. COCOS STEFAN. 8.R. 1993. JAKOTA MIHAI VASILE. TOMULESCU C. GEORGESCU V. 2002. vol. Facultatea de Drept. Mica enciclopedie a dreptului.