GABRIELA LUPSAN

COSMIN DARIESCU

DREPT ROMAN
(NOTE DE CURS)

2003

1

PLANUL CURSULUI

CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Definitia dreptului roman 1.2. Însemnatatea dreptului roman 1.3. Diviziunile dreptului roman 1.4. Periodizarea dreptului roman CAPITOLUL AL II-LEA. IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2.1. Definitia izvorului de drept 2.2. Obiceiul juridic 2.3. Legea 2.4. Edictele magistratilor judiciari 2.5. Senatus consultele 2.6. Constitutiile imperiale 2.7. Jurisprudenta CAPITOLUL AL III-LEA. ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA 3.1. Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum 3.2. Procesul formular 3.2.1. Formula, actio, iudicium 3.2.2. Partile formulei. Studiul formulei 3.2.3. Clasificarea actiunilor 3.2.4. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului 3.3. Procesul extra ordinem 3.3.1. Începuturile procesului extra ordinem 3.3.2.Generalizarea procesului extra ordinem 3.3.3. Judecatorii, procedura si executarea sentintei CAPITOLUL AL IV. DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4.1. Diviziunea lucrurilor 4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius 4.2.2. Heredium si fundus 4.2.3. Ager publicus 4.3. Proprietatea în epoca clasica 4.3.1. Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate 4.3.2. Proprietatea quiritara 4.3.3. Proprietatea pretoriana 4.3.4. Proprietatea provinciala si cea peregrina 4.4. Apararea proprietatii 4.4.1. Rei vindicatio 4.4.2. Actiunea publiciana 4.4.3. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian 4.4.4. Actiunea publiciana a posesorului de buna-credinta 4.5. Posesiunea 2

4.5.1. Definitia posesiunii 4.5.2. Elementele posesiunii 4.5.3. Dobîndirea si pierderea posesiunii 4.5.4. Persoanele care au posesiunea 4.5.5. Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) 4.5.6. Efectele posesiunii 4.5.7. Protectia posesiunii. Interdictele posesorii 4.6. Servitutiile 4.6.1. Definitia servitutiilor 4.6.2. Servitutiile prediale 4.6.3. Servitutiile personale 4.6.4. Constituirea, stingerea si sanctiunea servitutilor 4.7. Drepturile reale pretoriene 4.8. Superficia CAPITOLUL AL V-LEA. OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5.1. Despre obligatii 5.1.1. Definitia romana a obligatiilor 5.1.2. diviziunea obligatiilor 5.1.3. Izvoarele obligatiilor 5.2. Notiunea romana de contract 5.2.1. Contracte si pacte 5.2.2. Conditiile de validitate a contractelor 5.2.3. Diviziunea contractelor 5.3. Contractele formale 5.3.1. contractele verbale 5.3.2. Contractele litteris 5.3.3. Chirografele si singrafele 5.4. Contractele reale 5.4.1. Definitia contractelor reale 5.4.2. Mutuum 5.4.3. Comodatul 5.4.4. Depozitul 5.4.5. Depozite exceptionale 5.4.6. Gajul 5.4.7. Fiducia 5.5. Contracte consensuale 5.5.1. Vînzarea-cumpararea 5.5.2. Locatiunea 5.5.3. Mandatul 5.5.4. Societatea 5.6. Contractele nenumite 5.6.1. Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.6.2. Schimbul 5.6.3. Tranzactia 5.6.4. Precariul 5.7. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5.7.1. Îmbogatirea fara justa cauza 5.7.2. Plata nedatoratului 5.7.3. Gestiunea de afaceri

3

2.6.3. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5. Actiunile noxale.7. Damnum iniuria datum 5.1.5.8. Actiuni penale.9. frauda creditorilor 5. Abandonul noxal 4 .8. dolul.8. Razbunarea privata 5.4. Poena 5.8.5.8.8.8. Delictele pretoriene: violenta. Iniuria 5. Furtum 5.8. Delicte publice si delicte private 5.8.10.8.8. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5. Obligatii nascute din delicte 5.8.

am construit edificiul legislatiei noastre nationale. 3 Apud D. 1.R. el nu trebuie neglijat. Caci. 5. Editura Fundatiei “Chemarea”. Casa de Editura si Presa “Sansa “ S.V. Societate Anonima. prin opera jurisprudentilor. Bucuresti. dreptul roman reprezinta ansamblul normelor de conduita susceptibile de a fi aplicate cu ajutorul fortei de constrângere a autoritatilor romane. Drept roman. Roma a supus Europa cu armele sale. sub multe aspecte.L. jurist francez .1. Definitia dreptului roman Dreptul roman a fost definit ca sistemul de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î. Bucuresti. Iasi. ci din contra.. format din numeroase ramuri si institutii juridice. si 565 d. D.H. vol. ea a civilizat-o prin legile sale” (Jean Étienne Marie Portalis. Însemnatatea dreptului roman “Filosofii si jurisconsultii Romei sunt.CAPITOLUL I.1. 5 . E. Drept roman. chiar înaintea aparitiei unor reglementari edictate de catre autoritatile statului roman. trebuie studiat în toate amanuntele lui. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.5.Oancea. “Dreptul roman fiind baza tuturor legislatiilor civilizate. dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduita instituite si sanctionate de statul roman.Alexandresco. ce constituie un sistem extrem de vast si complex. Atelierele Grafice Socec&Co. Aceasta definitie tine seama de particularitatea dreptului roman de a se fi dezvoltat.Molcut. dupa aproape doua mii de ani. Principiile dreptului civil român.2. În viziunea noastra. caci este si astazi. în parte. aflate într-un proces continuu de transformare si interconditionare2. 1926.H. care a trait între 1746-1807)3. calauza cea mai sigura pentru jurisconsult si 1 2 M. p. cu materialul bogat pe care ni l-au transmis.5.1 Într-o alta opinie. 1993. p. 1997. învatatorii speciei umane.Jakota. p. înca.

DREPTUL PRIVAT: ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile dintre particulari.5. iar consecinta a fost ca notiunile juridice actuale au aparut în marea lor majoritate în cadrul sau. cu ajutorul jurisprudentilor. b) A determinat dezvoltarea gândirii juridice. profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Iasi)4. 6 .H – finele sec. Breviar. pentru reglementarea unor raporturi sociale noi. 2000.3. Drept roman. e) Dezvolta simtul juridic practic. cât si pentru specialistul care se formeaza în stiinta dreptului. IUS HONORARIUM (FACTUM): Sistemul de reguli complementare lui ius civile. considera ca dreptul roman are doua compartimente importante: DREPTUL PUBLIC: ansamblul de norme care reglementeaza organizarea statului roman. dreptul roman prezinta interes pentru ca: a) A creat alfabetul dreptului printr-un limbaj juridic cu ajutorul caruia s-au putut exprima ideile juridice cerute de viata practica. 6 Ibidem. într-o maniera formalista. pe de-o parte. elaborat de magistratii judiciari. p. p. al II-lea 4 5 Ibidem. Într-o alta opinie. pe de-alta. St.6. relatiile dintre persoane care sunt fie cetateni romani. DREPTUL PRIVAT are urmatoarele diviziuni: IUS CIVILE: ansamblul de norme juridice care reglementeaza. pe care ius civile nu le luase în considerare. d) Determina formarea unei educatii juridice atât pentru omul de cultura. fie peregrini cu “ius commercii” (adica cu dreptul de a se folosi de ius civile). claritate si logica stricta. pe nume Ulpian. p. reglementeaza relatiile dintre stat si persoane particulare.5 1. iar.8. caracterizându-se prin precizie. c) A contribuit la formarea principiilor juridice prin adagii ori maxime celebre transmise lumii moderne. Diviziunile dreptului roman Un renumit jurisprudent roman. Editura Fundatiei “România de Mâine”.”(Dimitrie Alexandresco.magistrat. Se dezvolta dupa votarea Legii Aebutia (150 î.1850-1925.9. Cocos.

p. Ibidem. zamislirea si educarea copiilor etc. împart dreptul roman în trei epoci. op.9 Exemple de institutii ale dreptului natural: uniunea barbatului cu femeia. .p.V.10 Alti autori considera ca periodizarea dreptului roman contine urmatoarele epoci: .H pâna la mijlocul secolului al III-lea d.Î.dreptul postclasic ( din 284 d.10. sistem de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î.67.H). op. vol. III. majoritatea autorilor. 11 REZUMAT Dreptul roman.H. 7 8 M. p. IUS GENTIUM Ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani si peregrini sau dintre peregrini. 1. p. Într-o alta acceptiune.. oriunde si oricând. 7 .1.Jakota. 9 St. pentru orice fiinta omeneasca. II.Cocos. anul întronarii lui Diocletian). edictele pretorilor7. dar mai ales.8 Este comun tuturor fiintelor de pe pamânt. .1. dupa cum urmeaza: I.. IUS NATURALE: un ansamblu vag si variabil de principii presupuse conforme cu “ordinea naturala”.10.H).H. prin drept natural se întelege ansamblul de reguli de conduita care sunt respectate de catre toate popoarele.H – 27 î.H – 565 d. vol.H)..H – 284 d. H. I Î. Dreptul roman clasic (din secolul I d. de catre divinitate.cit. Strvechiul drept roman (754 sau 753 î. si 565 d.H. Vechiul drept roman (de la Legea celor XII Table pâna în sec. op..67.cit.dreptul clasic ( din 27 î.H).cit. cu natura.vechiul drept roman ( din 754 î. Periodizarea dreptului roman În general.Jakota. anul fundarii Romei pâna la Legea celor XII Table – 450 î. fiind stabilite.H).V. anul mortii împaratului Iustinian) . Sediul juridic: edictele magistratilor judiciari. H. din cer sau din mare. 10 M.4. a stat la baza crearii si dezvoltarii tuturor sistemelor de drept din lume.

Cocos. 11 St.19. astfel. dreptul clasic si dreptul din timpul lui Justinian. TEME DE CONTROL 1. accentul fiind pus pe dreptul privat. Prezentarea unei reguli sau norme de drept. respectiv. parcurgîndu-se. stravechiul si vechiul ius civile. care reglementeaza relatiile dintre particulari..cit. op. a unei institutii juridce se face. epocile dreptului roman. Însemnatatea si actualitatea dreptului roman 2. p. Diviziunile dreptului roman si ramurile de drept din sistemul de drept actual 3.Prezentul curs analizeaza cîteva norme si reguli din domeniul dreptului public. 8 . în mod istoric. CONCLUZII Cunoasterea dreptului roman influenteaza formarea unei educatii juridice pentru viitorul specialist în stiinta dreptului. Viata si opera legislativa a împaratului Justinian. în special organizarea judecatoreasca.

I. prin excelenta. Legea . Cel mai vechi izvor de drept roman este consuetudinea. un drept consuetudinar12. politice care au determinat edictarea unor norme juridice. Restul izvoarelor sau adaugat în cursul evolutiei istorice a societatii romane. Edictele magistratilor judiciari.CAPITOLUL AL ll-LEA IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2. întrucât ele se refera fie la fundamentul fortei juridice a consuetudinii (Ulpian: “obiceiul se bazeaza pe 12 M.. Notiunea de izvor de drept Notiunea de izvor de drept are doua sensuri: ♦ Sensul material: conditiile sociale. În continuare vom folosi notiunea de izvor de drept doar în sens formal. Guvernul foloseste hotarârile sau ordonantele de urgenta. Unele definitii antice nu ne multumesc pe deplin. economice. op. De-a lungul timpului s-au facut numeroase încercari de a defini consuetudinea. Jurisprudenta. ministrii folosesc forma instructiunilor pentru a comunica normele juridice pe care le elaboreaza). 2.cit.69 9 . mos maiorum) Dreptul roman a fost.p.1.V. Senatus consultele. Obiceiul juridic (consuetudinea. ♦ Sensul formal: caile prin care normele juridice sunt aduse la cunostinta celor guvernati (Exemplu: Parlamentul foloseste legile ca forma de exprimare a normelor juridice pe care le adopta. Izvoarele formale ale dreptului roman sunt: Consuetudinea (obiceiul juridic roman).2. vol.Jakota. Constitutiile imperiale.

16 DICTIONAR: Pontif (pontifex. spre sfârsitul Republicii. “cel care deschide caile spre zei”). Acest colegiu a fost deschis plebei începând din anul 300 î. membrii sai au fost mai întâi recrutati prin 13 14 Ibidem. moduri de dobândire dictate de consuetudine. la care celelalte popoare mediteraneene doar visau. pastrarea cartilor “pontificale” si. Colegiul pontifilor. în aceste domenii se afirma jurisprudentii laici. el este însarcinat sa supravegheze în întregime cultul privat si public. p. dar din secolul al III-lea î.. înfiintat de Numa. Consuetudinea romana se distinge prin formalism si imuabilitate.69. greoaie. 10 . stabilirea regulilor jocurilor de origine romana.69. Desi ritmul vietii economice romane se accelerase mult. creând cetateanului roman un sentiment de siguranta. stabilirea zilelor faste si a celor nefaste. p.70. 16 Ibidem. pâna la sfârsitul secolului al IVlea î. detine un loc de exceptie în organizarea religioasa a Romei.consimtamântul tacit al poporului. În opinia noastra. apanajul exclusiv al pontifilor. de obiceiul stramosilor”14). de dobândire a proprietatii quiritare.Hr. p. consacrat printr-un uzaj îndelungat”13). pe timpul lui Cezar. 15 Ibidem. ius civile mentinea modurile formaliste. reguli ce au fost elaborate pe baza experientei de viata a generatiilor trecute de catre comunitatea umana al carui membru este respectivul individ .70. totusi. Consuetudinea reprezinta totalitatea regulilor de conduita care trebuie respectate atunci când individul se afla în anumite situatii din viata cotidiana.Hr. initial. pastrarea si cunoasterea legilor si formulelor de procedura. Aceasta aplicare permanenta a obiceiului constituie o reafirmare a existentei si validitatii lui15.H. Pastrator al traditiei. Doctrina contemporana de drept roman a oferit o definitie mai clara a consuetudinii: Consuetudinea este un obicei care se repeta mereu acelasi în cazuri identice. Dar are si alte atributii precise (ius pontificale): sfintirea edificiilor. Cunoasterea si interpretarea consuetudinii au fost. compus initial din trei sau cinci membri si în cele din urma din 16. Ibidem. fie folosesc o terminologie ca diferenta specifica un sinonim al notiunii de definit (Salvius Iulianus: “Obiceiul este reglementarea despre care se spune ca a fost instituita de moravuri. p.. Dar stabilitatea consuetudinii si obligativitatea respectarii ei de catre autoritatile romane au avut si un efect pozitiv.

care în anumite privinte este mai bogata în informatii. în timpul Imperiului. p. legea purta numele celor doi magistrati (Legea Aelia-Sentia). Astfel: Daca era propusa de consuli. I. iar poporul accepta propunerea magistratului (iubet).19 Legile votate de adunarile poporului poarta numele de legi rogatae. Drept roman. op.73 si St. apoi au fost alesi de catre comitii în formatie restrânsa. joaca un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul. Bucuresti. Fredouille. Daca era propusa de dictator. Editura Univers Enciclopedic. p. Legea rogata este acordul de vointa dintre magistratul cu drept de a convoca adunarea poporului (consuli. 2000. drepturile reale si obligatiile.22. de tribun sau pretor. legea îi purta numele acestuia (Legea Aebutia). Reglementari cu caracter administrativ (leges datae). p. 19 M.C. în dreptul roman. Jakota. Larousse. op. trei întelesuri: Legi votate de adunarile poporului (leges publicae populi romani). alege vestalele.cit. vol. Fredouille.cit.V. Cezar. în continuare ne vom referi doar la editia din 1993.. transformând-o în lege publica a poporului roman.117. cu precadere.155. 11 .21 Denumirea legilor rogatae: purta numele magistratului ce o propunea.1.V. numit pe viata de colegii sai.Dictionar de civilizatie romana. Editura Fundatiei “Chemarea”. asista la casatoriile prin confarreatio. 1993.V... Clauze introduse în actele juridice ( leges privatae).Jakota. 17 J.. 21 J . op. Cocos. aceasta ratificare se transforma într-o autorizare prealabila. p. vol. Prestigiul marelui pontif este considerabil.3. vol. Jakota. începând din 63.20 Orice lege rogata.Jakota. dupa votare de catre adunarea poporului era supusa aprobarii senatului (auctoritas patrum). M. 18 În anul 2002. Iasi. op.71. înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi… Îi numeste pe cei 15 flamini.18 2. tribuni. Legea Notiunea de lege (lex) avea. acord prin care magistratul propune (rogat). Întrucât acest nou curs este o varianta concentrata a celui din 1993.72.Hr.cit. În fruntea colegiului se afla marele pontif (Pontifex Maximus). Din 339 î. p.I.cit.V.C. obtine marele pontificat. p. Editura “Cugetarea “ din Iasi a tiparit un nou curs de drept roman al profesorului M.cooptare. 20 În acelasi sens. dictator sau pretor) si adunarea poporului. Pentru detalii asupra unei consultatii juridice a pontifilor a se consulta M. toti împaratii vor purta titlul de Pontifex maximus17. studiind.

vol. 24 Legea rogata reprezinta un izvor formal de mai mica importanta pentru dreptul privat roman. 12 . Din punct de vedere al lui sanctio.117. atunci propunerea aceea sa fie socotita ca nu a fost facuta”. magistratii garantau eficacitatea legilor imperfecte.22 Se pare ca într-o epoca mai veche. op.V. Rogatio (textul propriu-zis). dar îi pedepseste pe cel care a consimtit la încheierea acelui act). numai 24 interesau dreptul privat.74.. Orice lege rogata continea. si sec. Fredouille.Structura legilor rogatae: Praescriptio ( preambul care indica numele magistratului care a propus-o.25 Leges datae reprezinta reglementari care priveau organizarea unei cetati sau a unei provincii si proveneau de la un magistrat sau de la un general învingator. p.cit.Jakota.74. p. Legi mai putin decât perfecte ( nu anuleaza actul juridic ilegal..73. în forma prescurtata fraza: “ daca ceva în propunerea de lege n-ar fi conforma cu ius (civile). p. 24 Ibidem. legile rogatae se împart în: Legi mai mult ca perfecte ( anuleaza actul încheiat împotriva prevederilor lor si îl sanctioneaza pe cel care l-a consimtit). Legi perfecte (anuleaza actul juridic încheiat contra prevederilor lor). p.1. data pentru organizarea Siciliei.cit. 25 Ibidem. Legi imperfecte (nu anuleaza actul ilegal si nu îl pedepsesc pe cel care a consimtit încheierea acelui act). op.C. locul si data votarii). 22 23 Ibidem.26 Exemplu: Legea Rupilia. p. pe care-l aplicau. M. Din 800 de legi rogatae votate între 500 î. adunarea care a aprobat-o. I . 26 Ibidem. în temeiul puterii lor de a comanda civil si militar (imperium)23. Sanctio (ce masuri se iau daca lege nu este respectata). supunându-i pe cei care le nesocoteau unui sistem de sanctiuni.75 si J .117. p.Hr.

edictele au capatat forma scrisa. baza oricarui drept al lor. ( Sext. din acest motiv.. 13 .4. un rol foarte important l-au avut edictele magistratilor investiti cu iurisdictio (cu dreptul de a numi un judecator si de a organiza procesele între particulari).117. LEGEA CELOR XII TABLE. edilii curuli la Roma. arse în incendiul provocat de gali în 390 (Î. M. Pe de alta parte. vol.) au fost divulgate formalitatile procedurii (lista zilelor faste. Pentru dezvoltarea dreptului privat roman.Hr. p. fiind afisate pe o tabla alba de lemn.Hr. consul în 198). Primul comentariu care s-a facut pe marginea ei dateaza de la începutul secolului al II-lea î. procedura. Totusi. numita album. actiunile legii etc. exprimând vointa partilor.cit. pe timpul mandatului sau de un an. Pentru a pune capat acestei situatii care aducea prejudicii plebeilor. ea laiciza dreptul si crea un drept obiectiv: dreptul exista. sanctiuni).Hr. Acesti magistrati erau: pretorul urban. ulterior incendiului din 390..Legile privatae completau actul juridic. guvernatorii de provincie si questorii lor. cum ar fi interzicerea “privilegiilor” si consfintea egalitatea plebeilor si patricienilor în fata legii.C.). tribunul Terentillius Harsa se spune ca ar fi determinat numirea unei comisii de zece membri ( decemviri legibus scribundis) însarcinata sa întocmeasca un cod nou. Dar. o anumita perioada a trebuit completata prin dreptul cutumiar exisitent.Jakota.) susceptibile de a le aplica.75.Hr. (451-449). afisat în for. p. cunoscut de toti.28 27 28 J . Legea celor XII Table ramâne fragmentara si nu este absolut originala: multe dintre regulile pe care le formula erau foarte vechi. Aelius Paetus.V. Pâna atunci. pe drept cuvânt romanii o învatau pe de rost (înca din epoca clasica) si era larg difuzata în întregul Imperiu: ei o socoteau . religios.Reprezinta prima legislatie scrisa a romanilor si conform traditiei dateaza de la jumatatea secolului al V-lea î.27 2. nu exista decât obiceiul. Edictele magistratilor judiciari Edictul reprezinta actul prin intermediul caruia magistratul roman (cu ius edicendi) aducea la cunostinta publicului modul cum întelege sa exercite atributiile functiei pe care o ocupa. cunoscut practic doar de patricieni. Desigur ca nu mai posedam tablitele originale. pe buna dreptate. cu toate ca doar mult mai târziu (…312-308 î. La început orale. Aceasta lege continea reguli foarte diverse ( drept privat.cit. op.I. penal. dar si câteva mari principii. cel peregrin. dar ne putem face o idee destul de precisa despre ele din citatele autorilor antici: acestea ne dau totusi un text întinerit si poate modificat. op. Fredouille. pentru ca exista o lege care poate fi cunoscuta.

adica dispozitiile pe care le introducea pe edict. op. al II-lea d. Edictul repentinum este edictul pe care îl da pretorul pentru reglementarea unei situatii neprevazute în edictul perpetuu. a sistematizat edictul pretorului. Cocos.cit. p.34 Pretorul nu creeaza reguli de ius civile. Edictul nou (pars nova) reprezenta contributia noului pretor la dezvoltarea edictului. Edictul vechi (pars translaticia) reprezenta partea din edictul pretorului care fusese preluata de catre acesta de la înaintasii sai în magistratura.31 Pars nova si pars translaticia au disparut la mijlocul sec. prin edict se întelegea atât ansamblul reglementarilor din edict cât si fiecare prevedere în parte.Hr. Ibidem. din ordinul împaratului.. fie din proprie initiativa.). fie la sfatul jurisprudentilor. adica pe durata unui an întreg. 35 Ibidem. care se transmitea fara modificari de la pretor la pretor.35 Ius vine de la zei. p. 34 Ibidem. op. ( Valentin Georgescu) 29 30 Ibidem. Abia în epoca clasica. 24-25. mijloace puse la dispozitia justitiabililor. aparute în cursul mandatului sau. 76. Factum vine de la oameni.32 Cuprinsul edictului pretorului : formule de actiuni civile.76. op. p.30 Edictul perpetuu este edictul care se aplica pe toata durata mandatului pretorului.25. p. p. transformându-l în întregime într-un edict perpetuu. 31 St. 14 .75.Jakota. prin Legea Cornelia (67 î.78. sa respecte întocmai dispozitiile edictului. 33 M.33 Magistratii au fost obligati. în vremea împaratului Hadrian. întrucât aceasta cuprindea dispozitii utile si juste. de actiuni pretoriene. p. atunci când jurisconsultul Salvius Iulianus. exceptii. prescriptii.Hr.cit. Reglementarile lui se numesc factum (adica un set de reglementari care completeaza lacunele lui ius civile).75...V. reglementarile pretorului au dobândit denumirea de ius (ius honorarum). precum si mijloace variate întemeiate pe puterea de a comanda a pretorului.29 Edictul pretorului urban reprezenta modelul dupa care se redactau edictele celorlalti magistrati cu iurisdictio.cit. p.Pentru romani. 32 Ibidem.

nume caruia I se adauga terminatia “-ianum” (Senatus consultul Trebellianum. Acest tip de senatus consult a aparut la sfârsitul sec. Senatus consultum ultimum este o masura de salvare publica. pe timpul domniei. care a fost la început ratificarea de catre senatorii patricieni a unei legi rogata sau a alegerii unui magistrat.Hr. adica actul prin care împaratul anunta cum avea sasi exercite atributiile. totusi. Constitutiile imperiale sunt de patru feluri: Edicte (edicta).36 Denumirea senatus consultelor: purtau numele magistratului care le-a propus. adoptata de senat si care confera magistratilor puteri foarte extinse. se considera ca senatus consultele aveau putere de lege. începând cu secolul al II-lea d.2. au putere de lege în toate domeniile.C. Se evita. senatus consultul ramâne. constitutiile imperiale iau numele de leges (legi). p. Fredouille. ca o senatus auctoritas ( vointa senatului) si poate fi supus unui nou vot. În perioada Imperiului Târziu..Hr. al II-lea î. Si pâna în secolul al II-lea.5. exercitându-si dreptul de interventie. care I-a prezentat o anumita problema. Nici senatus consultul nici senatus auctoritas nu trebuie confundate cu patrum auctoritas ( aprobarea senatorilor patricieni). preluate de împaratii care urmeaza. Constitutiile imperiale Constitutiile imperiale reprezinta acte normative care provin de la împarat (din cancelaria acestuia) si care. 15 . Dupa votare acest aviz trebuia depus în Templul lui Saturn (care avea rolul de arhiva publica) si din vremea lui Cezar.. magistratii respectându-le cu strictete. Erau valabile pentru întregul Imperiu si sunt.6.cit. Ele vor fi adunate în diverse coduri. cu titlu indicativ.Hr.37 2. Aceasta forta morala se observa din faptul ca daca în momentul votarii un magistrat si-a manifestat împotrivirea. Din secolul al II-lea d.184. 36 J . senatus consultele aveau o mare forta morala. astfel. sau Senatus consultul Orfitianum). Senatus consultele Senatus consultum reprezinta avizul dat de Senat unui magistrat. de multe ori. era copiat în Jurnalul Oficial. numirea unui dictator. op.

op.38 2.cit. M. Exista o disputa asupra posibilitatii de alegere a judecatorului.Jakota. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari. Aceste hotarâri serveau ca precedente judiciare. Era el silit sa aleaga numai dintre raspunsurile jurisconsultilor sau putea adopta o solutie propusa de un jurisprudent ?40 ACTVITATEA JURISPRUDENTILOR: • • • 37 Agere ( cum sa te comporti în instanta).Jakota.. rescript care confirma o practica mai veche. 76 38 J . Fredouille. 39 M. vol. Cavere ( redactarea actelor juridice). creând jurisprudenta. op.94. ele se impun judecatorului cu titlu de lege. op. p.39 Augustus a fost primul împarat care a acordat acest privilegiu lui Massurius Sabinus. conform unui rescript al împaratului Hadrian.. Mandatele (mandata) sunt instructiuni administrative adresate guvernatorilor de provincie.C. Acest “ius publice respondendi ex auctoritate Augusti ” reprezenta mai mult decât o recomandare. cunoscatori ai dreptului ) care primisera de la împarat dreptul de a da consultatii întemeiate pe autoritatea acestuia (ius respondendi ex auctoritate Augusti). Erau adunate în culegeri de decrete.I.Rescriptele sunt raspunsuri date de împarat unei persoane particulare sau unui magistrat. Daca nu sunt concordante. Respondere ( consultatii juridice).60.cit. Jurisprudenta Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. p. 40 Ibidem. p.6. atunci judecatorul poate sa urmeze opinia care i se pare preferabila.cit. Jurisconsultii erau acei jurisprudenti (specialisti în drept. 16 .V. p. daca raspunsurile jurisconsultilor sunt concordante într-o problema de drept. din timpul lui Augustus.V. Decretele (decreta) reprezinta hotarârile date de împarat în procese.. Astfel.95. raspunsuri în legatura cu anumite chestiuni de drept privat.

Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. au capatat forta juridica. deci norme de drept. H..• Scribere (redactarea de tratate de drept. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari.I. 17 . reprezinta o hotarîre pe care poporul o ia în adunarile sale legislative. obiceiurile. Aproape singurele izvoare de drept pîna dupa razboaiele punice. Edictul era perpetuu sau repentina. Senatus consultele exprimau. Cele mai vechi reguli de drept roman au fost cutumele. pierzându-si din forta creatoare în fata vointei împaratului. REZUMAT Acceptiunea în sens formal a izvoarelor de drept consta în totalitatea mijloacelor prin care normele de conduita sociala sînt exprimate în norme cu putere obligatorie. decrete.). mandate. vol. tot vointa împaratului. aplicate în mod continuu si îndelungat. fie dupa cel al domiciliului. edicte.V. concretizata în constitutii.cit. activitatea pretorilor se restrânge. definita de Gaius ca fiind „ceea ce poporul porunceste si rînduieste”. de culegeri de formulare si de raspunsuri ). Pentru amanunte legate de activitatea jurisprudentilor a se vedea M.Jakota. ele dobândind aceasta calitate în timpul domniei împaratului Hadrian (117-138 d. Hotarârile senatului nu erau izvoare de drept în epoca republicana. Edictul este un program pe care magistratii îl afisau în for la intrarea lor în functie si care cuprindea dispozitiile pe care acestia urmau sa le ia cu privire la organizarea instantelor si la modul în care întelegeau sa solutioneze pricinile dintre cetateni. op. p. Legea. cutumelor li s-au adaugat alte izvoare de drept. organizate fie dupa criteriul averii.97-101. Dupa instaurarea imperiului. în realitate. adica reguli nescrise care. vetus sau novum. rescripte.

Paul. TEME DE CONTROL 1. Prezentati activitatea unuia dintre jurisprudentii cunoscuti (Servius Rufus. fiecarei etape de dezvoltare corespunzându-i o anumita ierarhie a acestora. Prezentati o consultatie juridica a pontifilor 3.Definiti izvorul de drept si analizati unul dintre izvoarele formale ale dreptului roman 2.Explicati adagiul “Ius honorarium viva vox est iuris civilis” (“dreptul pretorian este vocea vie a dreptului”) 2. constitutiile imperiale si jurisprudenta – au evoluat în stânsa legatura cu schimbarile în structura sociala si politica a Romei. Gaius. edictul pretorilor. senatus consultele. Ulpian. Sextus Pomponius. legea.CONCLUZII Izvoarele de drept roman – cutuma. Marcus Tullius Cicero. de exemplu) 18 .

V. Procedura actiunilor legii si procedura formulara se caracterizeaza prin împartirea procesului în doua etape: Etapa in iure. 3..Jakota. proprietate (mai precis. op.Hr.cit. op.2. care se desfasoara în fata magistratului.Procesul formular 3.1.CAPITOLUL AL III-LEA ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA (ORDO IUDICIORUM PRIVATORUM) 3. St.. actio. al II-lea î.109-122. Procedura formulara ( corespunde epocii clasice a dreptului roman). p.34. in iure si in iudicium. iudicium Procedura formulara a fost introdusa prin Legea Aebutia (a doua jumatate a sec.I. op. Etapa in iudicio.2. Procedura extra ordinem se deosebea de procedura actiunilor legii si de cea formulara prin lipsa celor doua etape enumerate mai sus. a se consulta M.Formula. p.cit.cit. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. Desfasurarea procesului se realiza într-o singura faza. care se desfasoara în fata judecatorului.1 Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate. Molcut.42 Pentru amanunte asupra desfasurarii procesului roman în cele doua faze. Cocos. Procedura extra ordinem ( începe sa fie aplicata în anumite litigii în paralel cu cea formulara si o înlocuieste complet pe aceasta în epoca postclasica).).59. D. 19 . vol.Oancea. drepturi reale).41 Dreptul privat roman a cunoscut urmatoarele trei proceduri: Procedura actiunilor legii ( corespunde epocii vechi a dreptului roman). Aceasta procedura a coexistat cu procedura actiunilor legii pâna în 41 42 E.. p.

fiecarei actiuni îi corespunde o formula. Dar pentru a întelege formula este necesar sa definim notiunea de actio (actiunea). p. specific pentru fiecare actiune în parte.Jakota.45 Procedura eliberarii actiunii este urmatoarea: 1) Reclamantul îsi alege o actiune de pe edict si-i solicita magistratului judiciar eliberarea formulei corespunzatoare. op.45.anul 17 î. procedura actiunilor legii a fost abrogata. Formula reprezinta un model de actiune. vol. Astfel de actiuni se eliberau doar la sfatul unui jurisprudent 46. Aceasta actiune noua poate fi actiune in factum sau actiune utila.43 Elementul central al procedurii formulare îl reprezinta formula. p. Actio (actiunea) reprezinta dreptul unei persoane de a pretinde în justitie ceea ce I se datoreaza.V.. dintr-o serie de instructiuni adresate judecatorului privind etapele de solutionare a litigiului cu care era sesizat de catre magistratul judiciar.43. op. 2) Magistratul îi acorda sau nu reclamantului formula corespunzatoare actiunii alese. p. în procedura formulara. Formule eliberate de pretor sau de alt magistrat judiciar dupa o prealabila examinare a cazului terminata printr-un decret ( formule in factum c) Formule eliberate de pretor pentru a-I sluji judecatorului în solutionarea unui litigiu concret ( este vorba de formule din edict sau in factum 43 44 Ibidem. Sfera notiunii de “formula” cuprinde: a) Formule incluse pe album ( adica în edictul magistratului judiciar).Hr.Jakota.cit.V.128-129 20 . se observa ca.128. b) decretale). 45 St.I. În aceasta situatie. 46 M. prin Legile Iuliae iudiciariae.. p.. Cocos. vol. prin actio se întelege un mijloc procedural la îndemâna unei persoane careia i s-a încalcat un drept subiectiv. magistratul judiciar poate elibera o actiune noua. pentru valorificarea acestuia. 3) Daca nu exista actiune pe edictul magistratului judiciar.cit. când. Acest model.. 44 Într-o alta opinie. era alcatuit. M. Din prezentarea succinta a procedurii de eliberare a unei actiuni.I. op.cit. reclamantul nu-si poate apara dreptul încalcat.

b) Replici. Întreaga formula se poate reduce.decretale dar particularizate prin mentionarea numelor reclamantului si pârâtului din speta). Exemplu de formula ( actio certae creditae pecuniae): “Titius va fi judecator.2. INTENTIO poate fi : 21 .Studiul partilor principale ale formulei INTENTIO reprezinta pretentia reclamantului. care sunt urmatoarele: a) Exceptii. uneori. Efectul formulei: limiteaza puterea judecatorului la problemele de drept si de fapt mentionate în formula. Studiul formulei 3)DEMONSTRATIO 2)CONDEMNATIO 1) INTENTIO Formula este alcatuita din : I. la intentio. II.3. c) Prescriptii. duplici.000 de sesterti. care sunt urmatoarele: a) Intentio.2. Parti accesorii47.2. c) Demonstratio.000 de sesterti reclamantului. Daca ti se pare ca pârâtul trebuie sa dea 10. Daca nu ti se pare absolva. Parti principale. b) Condemnatio. atunci judecatorule condamna pe pârât sa plateasca reclamantului 10. 3.” 3. Partile formulei. d) Adiudicatio. triplici.

Incerta ( judecatorul primeste ordinul de a aprecia valoarea condamnarii în bani : “cât va fi acel lucru. Studiul partilor accesorii ale formulei PRESCRIPTII: adaugiri scrise înainte de formula. ADIUDICATIO: parte din formula prin care magistratul îi da dreptul judecatorului de a împarti lucrul si de a da în proprietate. Demonstratio se întâlneste doar în formulele actiunilor de buna-credinta. opportere”. CONDEMNATIO poate fi: Certa ( se fixa suma de bani la plata careia judecatorul trebuia sa-l condamne pe pârât ). p.). un cal etc. dupa cum pretentia reclamantului este dovedita sau nu. fundamentul juridic al pretentiei reclamantului ( adica al lui intentio).48 INTENTIO mai poate fi: In ius (se refera la o problema de ius civile). Incerta ( pretentia reclamantului nu este bine precizata : “ Ce ti se pare ca pârâtul datoreaza reclamantului”). Se recunosc dupa anumite expresii tip : “ex iure quiritium esse”. adica la o situatie de fapt) Exemplu: “daca ti se pare ca reclamantul a depus la pârât o masa de argint”.Certa ( reclamantul pretinde un lucru determinat. Exemplu: în cazul platii anuale a unei sume de bani. 47 48 Ibidem. Demonstratio nu exista în actiunile in factum.130. a unui bun comun sau în actiunile de fixare a unui hotar.50 DEMONSTRATIO: figureaza la începutul formulei pentru a-I arata judecatorului cauza. Se întâlneste doar în actiunile de partaj a unei succesiuni.131. Prescriptiile sunt : • În favoarea reclamantului ( pro actore): evita stingerea actiuniii ca efect al litis contestatiunii. In factum (se refera la o problema care nu este reglementata de ius civile. “dare. p. judecatorule condamna-l pe pârât fata de reclamant”). cum ar fi un sclav. Ibidem. p.130. 22 . în actiunile “condictio” sau în actiunile reale. facere.130. 49 Ibidem.49 CONDEMNATIO: partea principala a formulei prin care se confera judecatorului puterea de a-l obliga pe pârât sa plateasca o suma de bani sau de a-l absolvi. Cu taxatie ( magistratul stabileste plafonul maxim al sanctiunii pecuniare). p. 50 Ibidem. Vointa judecatorului nu avea nici un rol în stabilirea cuantumului acestei sume de bani. B.

52 . din eroare nu se invoca. Ibidem. sau se întemeiaza pe iurisdictio (puterea magistratului judiciar de a organiza procesul civil). adica un drept real).2. opportere”. pârâtul putea cere repunerea în situatia anterioara. introduse la cererea pârâtului. Exceptiile sunt: • Perpetui: se pot invoca oricând pe parcursul procesului civil. senatus consulte. care constau în elemente de drept sau de fapt care daca sunt dovedite duc la respingerea definitiva a actiunii reclamantului sau la amânarea urmaririi. 23 . vindicatio servitutis.Izvorasc din contracte.• În favoarea pârâtului (pro reo).134.Clasificarea actiunilor Atâtea drepturi erau sanctionate în dreptul roman. gestiunea de afaceri. Daca.Cea mai cuprinzatoare clasificare a actiunilor era în actiuni personale si actiuni reale a)Actiuni personale (actiuni introduse de catre titularii de drepturi personale împotriva persoanelor care nu si-a executat obligatiile corespunzatoare respectivelor drepturi personale). DUPLICA: obiectia pârâtului la replica.Numele pârâtului figureaza în intentio. Au disparut. câte actiuni existau pe edictele magistratilor judiciari. fiind înlocuite de exceptii.133. facere. delicte civile sau fapte juridice licite: îmbogatirea fara justa cauza. . • Dilatorii: se pot invoca doar într-un anumit termen. Caracteristici: . . actiune pornita de catre o alta persoana care pretinde un anumit drept asupra acelui bun. EXCEPTIILE: parti accesorii ale formulei . p.4. Exceptiile izvorasc din legi. 3.51 REPLICA: raspunsul reclamantului la exceptia invocata de catre pârât. b) Actiuni reale (actiuni introduse împotriva unei persoane care detine sau poseda un bun. caz în care se numesc exceptii in factum. Exemplu: exceptia plus petitio tempore. Denumirea actiunilor reale: vindicationes ( rei vindicatio. p. Tot în categoria actiunilor reale intra actiunile 51 52 Ibidem. etc).Se recunosc dupa cuvintele “ dare. TRIPLICA: raspunsul reclamantului la duplica.

mandat. . ci respecta fiecare cuvânt înscris în formula). Pâna în secolul I î. b) Actiunile onorare sunt actiunile formulate de catre pretori si de catre ceilalti magistrati judiciari. Actiuni directe si actiuni utile c) Actiunea directa este actiunea civila formulata de catre lege pentru o anumita situatie.Pârâtul da o satisdatio iudicatum solvi (promisiune întarita cu garantii ca va plati suma de bani la care eventual ar putea fi condamnat. 4).Hr.Actiunile de buna-credinta admit compensatia. fiducie.Exceptia de dol este întotdeauna subînteleasa în formula. . 2) Actiuni de drept strict si actiuni de buna-credinta a)Actiuni de drept strict (judecatorul nu putea sa le interpreteze. 3). Actiuni civile si actiuni onorare a) Actiunile civile sunt actiuni bazate pe dreptul civil ( rezultate din actiunile legii).Plata între litis contestatio si judecata este valabila. care au în intentio clauzula “ ex fide bona”). dobânzi moratorii. dol etc.În intentio apare numele reclamantului si afirmatia ca el este proprietar sau afirmatia ca este titularul unui alt drept real: “Daca ti se pare ca sclavul aprtine reclamantului…”.confesorii (actiunea prin care reclamantul sustine ca este titularul unui drept de servitute) si actiuni negatorii ( actiune prin care titularul dreptului real respinge pretentia unei persoane ca ar avea un drept de servitute asupra lucrului sau). dobânzi convenite prin pactul de dobânda. 24 . depozit.Nu au demonstratio.Judecatorul are o larga putere de apreciere. Actiunea rei uxoriae (privind restituirea dotei femeii). Satisdatio este un contract de drept civil. Caracterisitici: . locatie. b)Actiuni de buna-credinta (actiuni in ius. . Sunt arbitrare. . Caracteristici: .Aceste actiuni izvorasc din : contractele de societate. Pârâtul poate invoca aceasta exceptie pentru prima data înaintea judecatorului. . . nu se tinea cont de violenta. vânzare sau din faptul de gestiune de afaceri ori din tutela.

7).4. Restitutio in integrum însemna repunerea partilor în situatia dinaintea încheierii unui act sau în situatia anterioara producerii unui fapt juridic. Pentru violenta. interdictele se refera exclusiv la decreta53. pentru a se aplica unei situatii neprevazute de lege. 25 . Drept roman. de a te abtine de la o activitate) Exemplu: “Nu tulbura pe posesor !” • Decreta ( pretorul obliga o persoana sa faca ceva) Exemplu: “Restituie!” Din epoca clasica. Actiuni “in bonum et aequum concepta” Pentru aceste actiuni a se consulta M.d) Actiunea utila este actiunea construita de pretor. Restitutio in integrum se acorda în urmatoarele cazuri: Pentru eroare. Actiuni cu transpunere de persoana. 5). adica dintr-un contract sinalagmatic imperfect) e) Actiunea directa rezulta din contractul unilateral initial. f) Actiunea contrara rezulta din contractul bilateral final.V. Actiuni arbitrare. vol. pornind de la actiunea directa. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului Interdictele sunt de doua feluri: Interdicta ( ordin de a nu face ceva. Este actiunea creditorului împotriva debitorului obligatiei initiale. Trimiteri în posesie erau foarte importante în provincii. 6). Actiuni directe si actiuni contrare (apar dintr-un contract nascut unilateral si devenit bilateral pe parcursul executarii. Pentru dol. p. 9). În favoarea tânarului sub 25 de ani care a încheiat un act juridic ce-l pagubeste. Este actiunea debitorului initial împotriva creditorului initial. 8). Actiuni penale si rei persecutorii. Actiunea utila presupune întotdeauna fictiune. Pentru fraudarea creditorilor. 3. Pentru minoritate.134-141.2.I.Jakota.

ae).Procesul extra ordinem 3. 26 .Pentru soldatul plecat în razboi sau pentru magistratul în misiune (rei publicae causa). în limba latina. 55 René Foignet . Pâna la Augustus. Paris. astfel încât. vol. Rousseau et C ie Éditeurs. în chestiuni administrative). DICTIONAR: Fideicomisul reprezinta actul juridic prin care autorul testamentului însarcineaza o persoana gratificata prin acel testament (numita fiduciar) sa transmita o succesiune. o cota-parte dintr-o succesiune sau un anumit lucru unei a treia persoane ( numita fideicomisar).3. Manuel élémentaire de Droit romain . Pentru cazul când cineva ti-a uzucapat lucrul Conditii pentru restitutio in integrum: Restituirea se acorda în termen de un an de zile. autorul testamentului trebuia sa se bazeze numai pe buna-credinta fiduciarului ( numita. la sfarul juristului Trebatius Testa. consulul sau pretorul fideicomisorium au competenta de a-l ajuta pe fideicomisar sa-si primeasca bunul lasat de de cuius. Conform acestei reglementari. din momentul în care reclamantul ia cunostinta de actul juridic pagubitor.3. p. pâna în acea epoca. fiduciarul nu putea fi constrâns în justitie sa execute fideicomisul. p. Prejudiciul sa fie mare.141. prin fiduciar. 351. care se desfasura numai în fata unui magistrat. 56 53 54 Ibidem.55 în competenta judiciara a comandantului roman. Ibidem. Pentru repunerea în termen spre a se putea folosi o actiune temporara. Libraire Arthur Rousseau.Începuturile procesului extra ordinem. fiducia. 144. în fideicomisul lui Lucius Lentulus. Neuviéme Édition. Originile procesului extra-ordinem pot fi gasite în urmatoarele fenomene juridice: în cognitio extraordinaria de la începutul Imperiului (adica o procedura complet diferita de cea formulara.54 3.1. executat de catre Augustus si reglementat de catre acesta.1.

procedura si executarea sentintei În procesul extra-ordinem. de catre prefectul pretoriului. nota 11.V. probleme de drept sacru.cit. op. Judecatorii ordinari (prefectul Romei si cel al Constantinopolului.n.Generalizarea procesului extra ordinem În cursul Principatului. 58 Ibidem.57 3. p.3. adesea. nu exista apel de la prefectul pretoriului la împarat. înlocuiti mai târziu prin defensores civitatis) judeca cauze mai putin importante.58 Ei nu mai sunt simpli particulari ca în procesul ordo iudiciorum privatorum.. Iata sistemul ierarhic al judecatorilor în procesul extra-ordinem: Împaratul se afla în vârful ierarhiei judecatorilor extra-ordinem.52. litigiile dintre parinti si copii etc. adica judecau orice proces daca acesta nu era dat în competenta unui alt judecator.2. de ingenuitate. procesele de libertate. În ultima faza de evolutie a procesului extra-ordinem. Judecatorii pedanei judeca orice proces pe care îl primesc de la judecatorii ordinari.3.Jakota. Din aceasta cauza nu exista apel de la vicari la împarat. cererile privind onorariul de avocat. în procesele extra-ordinem. în judecarea proceselor extra-ordinem si de catre vicari. p.202. 27 . orice functionar poate judeca procese extra-ordinem legate de domeniul în care activeaza. Din aceasta cauza. St. op. de pe o alta treapta ierarhica. Din secolul al III-lea e. Judecatorii. El poate examina cauzele atât în apel cât si în prima si ultima instanta. p. procesul extra-ordinem a fost admis în tot maio multe materii precum: litigiile dintre mama si fostul ei sot cu privire la recunoasterea copilului.. vol. Cocos.cit. Împaratul mai putea fi substiutit. Împaratul este substituit.3.. iar în provincie. 59 Ca regula generala. Judecatorii locali (duumviri iure dicundo.52. procesul extraordinem îl înlocuieste pe cel ordo iudiciorum privatorum. toti judecatorii sunt functionari de stat din ierarhia functionarilor administrativi .I.3. actiunea mamei împotriva sotului ei divortat pentru a fi obligat sa plateasca alimente. Procedura proceselor extra-ordinem 56 57 M. judecatorii pedanei judecau toate procesele al caror obiect era mai mic de 500 de bani de aur. guvernatorul) aveau o competenta de drept comun.

Reclamantul remite o petitie functionarului competent.Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum privatorum. • Libellus conventiones. printr-un alt functionar. Momentul depunerii petitiei introductive de instanta întrerupe termenul de prescriptie extinctiva. REPREZENTAREA este admisa. p.I. în întregime. Se desfasoara când pârâtul. Judecatorul pastreaza un exemplar. p. prin care-l informeaza asupra persoanei pe care vrea sa o cheme în judecata precum si asupra motivelor pentru care vrea sa se judece cu aceasta. Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum.V. desi a fost citat de mai multe ori. în procesul extraordinem. unde etapele procedurale se parcurgeau doar prin grija reclamantului. înaintea functionarului judecator. op. p. unde întotdeauna sentinta judecatorului se dadea în favoarea partii prezente60. în judecata extra-ordinem. 28 .119.cit. CITAREA PÂRÂTULUI se realizeaza prin: • Litis denuntiatio. desfasurarea procesului extraordinem de la citatie la executarea sentintei este asigurata de catre autoritatile romane.148-149. vol. Astfel. 61 Ibidem.Jakota. nu se prezinta. dar numai cu garantii. JUDECATA ÎN LIPSA ( eremodicium sau lis deserta) este posibila. Reprezentantul reclamantului dadea garantii ca reclamantul va ratifica actele sale.148. printr-un functionar numit viator sau executor. dupa ce înregistreaza cererea. Litis contestatio ( are efecte mai reduse decât în procesul formular). iar pe celalalt îl trimite pârâtului. litis contestatio are urmatoarele efecte. Contradictio ( pârâtul se apara împotriva pretentiilor reclamantului). pârâtului. Reclamantul îi prezinta functionarului competent cererea de chemare în judecata în doua exemplare. Functionarul.: 59 60 M. DEZBATERILE se desfasurau astfel: • • • Narratio ( reclamantul îsi prezinta pretentiile). Procedura procesului extra-ordinem are doar o singura faza care s e desfasoara.. pârâtul absent poate fi absolvit de catre judecator61. Ibidem. Reprezentatul pârâtului trebuie sa garanteze ca pârâtul va executa sentinta. o trimite.

În momentul achitarii tuturor datoriilor. Contradictio (pledoaria avocatului pârâtului). daca refuza sa-si cedeze bunurile catre creditorii sai. litis contestatio nu mai transforma pretentia reclamantului într-un drept de a primi o suma de bani. • • Postulatio ( pledoaria avocatului reclamantului). pârâtul era constrâns cu ajutorul fortei publice. De asemenea. p. Executarea asupra persoanei (pârâtul – debitor. 29 . 62 Ibidem. Judecatorul îl poate obliga pe pârât sa execute întocmai pretentia reclamantului ( cu exceptia obligatiilor de “a face” sau “a nu face” care îi incumba pârâtului. elementele condamnarii sunt apreciate acum de catre judecator.actiunea temporara devine perpetua. vânzarea se opreste. era vândut. Litis contestatio nu mai stinge actiunea reclamantului. Executarea asupra averii (distractio bonorum). daca pârâtul refuza sa le execute. trebuia dus în închisoarea publica a datornicilor. caci. Acest procedeu se folosea în cazul în care pârâtul era solvabil. SENTINTA (judecatorul are puteri largi în darea hotarârii). modalitate rezervata numai debitorului care si-a pierdut averea din cauza de forta majora. spre a-I frauda pe creditori nu poate beneficia de aceasta modalitate de executare. actiunea intransmisibila devine transmisibila mostenitorilor.150. Debitorul care si-a risipit intentionat averea. Daca pârâtul se opune executarii în natura. existau patru modalitati de executare silita: Sechestrul judiciar (pignus ex iudicati causa captum). atunci se recurge la condamnarea pecuniara. apoi. daca lucrul a disparut sau obligatia pârâtului nu poate fi executata silit. Creditorii sunt trimisi în posesia averii debitorului. Prin hotarâre se sechestra un bun care. Judecatorul vinde bunurile pâna la acoperirea datoriilor debitorului. în acest cazuri.62 EXECUTAREA SENTINTEI: • • Pentru restituirea unui lucru. Cedarea averii (cessio bonorum). Pentru plata unei sume de bani. va fi condamnat sa-i plateasca reclamantului o suma de bani).

un cutremur etc.63 Exemplu: o eruptie vulcanica. pregatind sub aspect juridic. ca organ de stat.362. DICTIONAR: Forta majora este o împrejurare de origine externa ( adica din afara câmpului de activitate al debitorului). Închisorile private ale datornicilor au continuat sa existe clandestin. iasi.. ales de parti. Tratat. Daca în prima faza a procesului. in iure. organiza instanta. avea sa dea solutia. Editie revazuta. Valentinianus si Arcadius din 388 d. Dreptul privat roman a cuprins trei sisteme procedurale: procedura legisactiunilor ( epoca veche) procedura formulara (epoca clasica) procedura extraordinara (epoca postclasica) Procedura legisactiunilor si procedura formulara se caracterizeaza prin desfasurarea procesului în doua faze. în cea de-a doua faza. în urma Constitutiei lui Theodosius. ca ansamblu de norme ce reglementeaza desfasurarea litigiilor. p. normele legii la speta supusa judecatii.Hr. magistratul. 30 . cu caracter exceptional. închisorile private pentru datornici. CONCLUZII 63 Liviu Pop. Teoria generala a obligatiilor. astfel. Editura Fundatiei “Chemarea”. in iudicio. Pentru a se ajunge la aparitia si perfectionarea acestui mecanism numit procedura s-au parcurs mai multe etape. proprietate.). mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. O data cu aparitia statului se poate vorbi de o procedura în sensul unui sistem. Judecatorii erau despartiti de public printr-o cortina (cancella). care este absolut imrevizibila si inevitabila sau irezistibila. judecatorul. solutionarea spetei. 1994.care a înlocuit. LOCUL DE JUDECATA: basilica. REZUMAT Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate. individualizând. Drept civil.

de a organiza instanta. iar judecatorul. Construiti o formula ipotetica si faceti o analiza a acesteia. juristii au facut distinctia între dreptul real si bunul care constituie obiectul acestui drept ( în “Institutele lui Iustinian”. admise la un anumit moment dat si luata în considerare de normele juridice.1. care era o persoana privata. la 2. CAPITOLUL AL IV-LEA DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4.În procedura legisactiunilor si în cea formulara magistratul avea rolul de a lega. 31 . Procedura extraordinara se deosebea de primele doua prin lipsa celor doua etape. 3. deoarece prezinta utilitate pentru oameni. individualizata în raport cu anumite criterii sociale. drepturile reale se numesc “drepturi asupra unui lucru strain”) . Abia mai târziu. Prezentati fazele procesului civil 2.2. de a conduce desfasurarea procesului si de a pronunta sentinta.Explicati adagiul “Res iudicata pro veritate habetur”. Diviziunea lucrurilor Bunul reprezinta o portiune din materia înconjuratoare. Romanii confundau bunul cu dreptul de proprietate asupra lui. TEME DE CONTROL 1.Clasificati actiunile din dreptul roman 4.2. procesul desfasurîndu-se în fata unei singure persoane.

animalelel de tractiune sau de calarie. adica toate lucrurile care erau: . marea.Publicae (care apartin statului).res religiosae ( consacrate zeilor mortii).Res privata se împart în: a)Bunuri care se înstraineaza doar prin mancipatie sau prin in iure cessio (res mancipi). baile publice etc. . bunurile se împarteau în mai multe categorii.Lucruri susceptibile de apropriere dar care în prezent nu se afla în proprietatea nimanui (res nullius). Lucrurile care sunt susceptibile de apropriere (res in patrimonio) se împart la rândul lor în: . adica în puterea sefului de familie ( mancipium)64.În conceptia juristilor romani. . res sanctae ( sunt legate de religie). Lucruri care pot fi însusite de catre un particular (res in patrimonio) si lucruri care nu pot fi însusite (res nullius sau res extra patrimonium). adica toate lucrurile care erau: res sacrae ( consacrate zeilor prin consacratio).299. stadioanele.Lucruri susceptibile de apropriere care se afla în proprietatea unei persoane (res privata). Ex: teatrele. p.Universitatum (care apartin cetatilor). . Sunt bunuri mancipi: sclavii. în vechiul drept 64 Ibidem. pamântul din Roma sau cel din Italia. Exemple: apa. servitutile prediale rustice asupra acestor terenuri. cerul. vol al II-lea. aerul.Communes (care apartin tuturor). lumina soarelui etc. Bunurile mancipi aveau. 2. b) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul uman (res nullius humani iuris). Se pare ca au fost primele bunuri care au intrat în proprietatea privata. pe care le vom prezenta în cele ce urmeaza: I. 32 . . Ex: ager publicus (pamântul statului) si servus publicus (sclavul statului). Lucrurile extra patrimonium se împart la rândul lor în: a) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul divin (res nullius divini iuris).

roman dar si în cel clasic, un regim juridic special, conform însemnatatii deosebite a acestor bunuri65; b)Bunuri care nu se înstraineaza prin mancipatie sau in iure cessio (res nec mancipi). Se înstraineaza prin traditie. Exemple de astfel de bunuri: bijuteriile, turmele de oi etc. 3.Res privata se împart, de asemenea, în: - Corporale (au un corp material); - Necorporale (drepturile asupra bunului altuia). 4.Res privata sunt: a)lucruri de specie (au o individualitate proprie, asigurata de anumite trasaturi specifice). Ex: sclavul Tyron; b) lucruri de gen (se individualizeaza doar prin indicarea genului, calitatii si cantitatii. Cantitatea se determina prin masurare, cântarire sau numarare) Exemplu: sapte amfore mari de Corint. 5.Bunurile susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane sunt: a)Fungibile ( se pot înlocui unele cu altele). Ex.: monedele, uleiul, vinul, maslinele etc. Se observa ca bunurile de gen sunt fungibile; b)Nefungibile ( nu se pot înlocui unele cu altele). 6.Res privata se împart, de asemenea, în . a)Consumptibile (la prima întrebuintare se consuma). Ex.: vinul, grâul, etc.; b) Neconsumptibile (se consuma dupa o folosinta îndelungata) Ex.: sandalele, hainele, etc. 7.Cea mai însemnata diviziune a lucrurilor în dreptul modern, dar care îsi are originea în dreptul roman clasic, este împartirea bunurilor susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane în: a)Mobile ( se misca singure sau ajutate). Ex.: calul sau carul; b) Imobile (nu se pot misca). Ex.: o casa sau un teren. Imobilele erau considerate mai importante decât mobilele. Din aceasta cauza, imobilele aveau un regim juridic special. Astfel, prin Oratio Severi (195 d.Hr.), tutorele este oprit sa înstraineze terenurile necladite sau terenurile cu cladiri înconjurate de

65

Ibidem, vol. al II-lea, p.300;

33

gradini, pe care trebuia sa le transfere în proprietatea pupilului, atunci când acesta ajungea la pubertate.66 În vremea lui Augustus, sotului I se interzicea sa înstraineze imobilele dotale din Italia.67 Pentru influenta acestei ultime clasificari a bunurilor private asupra Codului Civil Român din 1864 a se citi art.461-474.

Juristii romani nu au cunoscut notiunea de “patrimoniu” (ansamblul drepturilor si obligatiilor evaluabile în bani, ansamblu ce apartine unui subiect de drept). Aceasta notiune a fost elaborata în epoca moderna, pornindu-se de la elemente romane, cum ar fi: Familia pecuniaque ( întreaga avere a unei familii romane, avere alcatuita din familia, adica toate bunurile mancipi ale acelui sef de familie si pecunia, adica ansamblul bunurilor nec mancipi ale acelui sef de familie); Hereditas (mostenirea, adica un ansamblu de bunuri, drepturi si datorii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul dreptului civil); Bona (ansamblul de drepturi si obligatii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul edictului pretorian). Se traduce prin succesiunea deferita de pretor; Peculiul (la origine desemna un ansamblu de bunuri pe care stapânul le încredinta sclavului sau spre o mai buna fructificare, dar în timp ajunge sa desemneze un ansamblu de drepturi si datorii patrimoniale ale sclavului).

4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius Ager gentilicius reprezinta pamântul comun al fiecarei ginte din Roma.

66 67

Ibidem, vol. al II-lea, p.280; Ibidem, vol. al II-lea, p.302;

34

Astfel, conform istoricilor Titus Livius si Dionis din Halicarnas, când Appius Claudius, împreuna cu întreaga ginta Claudia, a venit din Sabinia ca sa se stabileasca în Roma, senatul I-a acordat un ager gentilicius dincolo de Arno. Acest pamânt a fost împartit de catre Appius Claudius între familiile care-i constituiau ginta.68 Ager gentilicius a fost împartit în proprietate privata familiilor din ginta într-o epoca anterioara Legii celor XII Table. Existenta proprietatii comune a gintii asupra lui ager gentilicius mai era evocata în epoca dreptului clasic de dreptul de mostenire si de tutela a gentililor.69

4.2.2.Heredium si fundus Heredium era pamântul din cetatea Romei, în suprafata de doua iugare, pe care-l primise în proprietate fiecare sef de familie, cu ocazia fundarii Romei, spre a-si construi casa. Heredium-ul era, initial, inalienabil, iar spre sfârsitul Republicii, patricianul care-l înstraina era dispretuit. Heredium-ul era, initial, indivizibil. Conform unor fragmente din Institutiile lui Gaius, descoperite în Egipt, mostenitorii ramâneau dupa moartea sefului de familie într-o devalmasie numita ercto non cito (divisione non provocata). De la Legea celor XII Table, care contine o actiune de iesire din indiviziune a mostenitorilor (actio familia herciscundae ), heredium-ul poate fi partajat între mostenitori.70 Astfel, de la Legea celor XII table, prin heredium se întelege pamântul din intravilanul Romei, pe care-l stapânea un pater familias, fara a mai lega aceasta calitate de suprafata de doua iugare. Fundus reprezinta terenul pentru agricultura, situat în afara Romei, aflat în proprietatea lui pater familias. Proprietatea asupra lui se poate dobândi prin uzucapiunea de 2 ani.

4.2.3. Ager publicus Ager publicus populi romani era constituit din toate bunurile imobile pe care statul roman le dobândea prin cucerire, pe care le mostenea ( astfel, Attala, regele Pergamului, si-a lasat prin testament regatul statului roman, în 134 î.Hr.) sau pe care le

68 69

Ibidem, vol. al II-lea, p.305; Ibidem, vol. al II-lea, p.305; 70 Ibidem, vol al II-lea, p.306;

35

confisca de la cei condamnati.71 Aceste imobile, în functie de natura lor erau utilizate diferit. Astfel, statul roman îsi rezerva exploatarea minelor si a padurilor. Pamânturile din ager publicus primeau urmatoarele destinatii: - Fie erau acordate în proprietate, în loturi mici, cetatenilor (agri limitari) sau celor care întemeiau o colonie latina; - Fie erau arendate pe termen de cinci ani, contra unei dari numita vectigal (ager vectigali); - Fie erau lasate la dispozitia cetatenilor care puteau ocupa teren cât puteau sa cultive (ager ocupatorius). Dupa aparitia pretorului, ocuparea de terenuri din ager publicus se facea în temeiul unei concesii acordate de catre pretor prin edict.72 Cel care ocupa acest teren trebuia sa plateasca o taxa statului roman. Concesiunea lui ager ocupatorius putea fi revocata de catre statul roman. La sfârsitul Republicii câtiva mari proprietari îsi împart ager publicus din Italia si-l considera averea lor personala. 73 4.3.Proprietatea în epoca clasica 4.3.1.Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate Pentru romani, proprietatea era un lucru corporal, la fel ca si servitutile prediale rustice. Si aceasta, întrucât romanii nu distingeau între dreptul de proprietate sau dreptul de servitute prediala rustica si obiectul acelui drept de proprietate sau de

servitute prediala rustica. Pentru a desemna proprietatea, romanii spuneau, asa cum spun majoritatea românilor: “lucrul este al meu” sau ”am un lucru”(res mea est, meum est ex iure quiritium).74 Dreptul de proprietate (proprietatea) reprezinta dreptul subiectiv al unei persoane, numita proprietar, asupra unui lucru, drept care îi confera anumite atribute ocrotite de dreptul obiectiv. Aceste atribute, care reprezinta continutul dreptului de proprietate sunt:

• •

Ius utendi ( dreptul proprietarului de a folosi lucrul care reprezinta obiectul dreptului de proprietate); Ius fruendi ( dreptul proprietarului de a culege fructele si de a dobândi produsele lucrului);

71 72

J .C. Fredouille, op.cit., p.19; M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.307; 73 J.C.Fredouille, op.cit., p.19;

36

Ius abutendi ( dreptul proprietarului de a dispune de lucrul în proprietate, fie material, prin modificare sau distrugere, fie juridic, înstrainându-l ori prin acte între vii, ori prin acte din cauza de moarte, cum ar fi prin legatul inclus în testament sau fideicomis-ul). Acest ius abutendi nu a fost nelimitat. Din cele mai vechi timpuri, acest atribut al proprietatii a fost îngradit în interesul general al societatii. Astfel, înainte de 390 î.Hr., în Roma, proprietarii de cladiri trebuiau sa respecte o distanta de doi pasi între cladirile vecine, distanta numita ambitus. Între ogoarele vecine, proprietarii trebuiau sa respecte o distanta de cinci pasi, numita fines (confinium). Legea celor XII Table îi interzicea proprietarului unei grinzi folosita de un alt proprietar în constructia casei sale, sa dispuna demontarea acesteia.75

DICTIONAR:
Fructele reprezinta ceea ce produc bunurile frugifere periodic si fara sa-si consume substanta. Exemplu: iarba, grâul, puii de animale, copiii sclavilor etc. Fructele sunt : naturale (

apar independent de vointa omului), industriale ( rezulta numai ca urmare a stradaniei omului ) si civile ( consecinta unor acte juridice – chiriile , dobânzile etc.). Produsele reprezinta ceea ce rezulta din bunuri prin consumarea substantei acestora. Ex.: scândurile sunt un produs al copacilor, aurul reprezinta un produs al minelor de aur etc.

4.3.2.Proprietatea quiritara Proprietatea quiritara (dominium ex iure quiritium) este proprietatea quiritilor (a cetatenilor romani) recunoscuta si sanctionata de catre ius civile.76 CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE QUIRITARA:

♦ Drept absolut ( adica îi permite proprietarului quiritar sa se foloseasca
de toate avantajele pe care lucrul în proprietate i le poate procura);

♦ Drept exclusiv ( adica numai proprietarul poate exercita cele trei
atribute ale dreptului de proprietate quiritara);

♦ Drept perpetuu ( adica proprietatea quiritara exista atât timp cât exista
obiectul proprietatii iar proprietatea quiritara nu se stinge prin neuz ).
M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.310; Ibidem, p.311; 76 René Foignet ,op.cit, vol.I, p.153;
75 74

37

si terminat în secolul al VI-lea d. Aceste institutii. obiect al proprietatii quiritare: lucru roman transmis fie prin mancipatie sau in iure cessio. care erau. patruzeci de cetati din Imperiu au obtinut pentru teritoriile lor ius italicum (adica calitatea de pamânt italic). pe care romanii le numeau generic “possessio”. Beyruth etc).Aceste caractere specifice. sau prin traditiune.Hr. în functie de calificarea lucrului.Hr. caracterele dreptului de proprietate. ♦ Bunul. odata cu stergerea diferentelor dintre proprietatea quiritara. Napoca. Conditiile proprietatii quiritare: ♦ Proprietarul: cetatean roman sau peregrin cu ius commercii ( subiecte de ius civile). proprietatii quiritare au devenit. pentru res mancipi. desi erau situate în afara Peninsulei Italice. Apulum. Ius abutendi. În timpul Principatului. pentru res nec mancipi. Proprietatea quiritara a fost considerata de romani ca o institutie rezervata doar acelor persoane ce aveau voie sa foloseasca ius civile (cetatenii romani si peregrinii cu ius commercii). Mobilele erau romane daca se aflau în mâna unui cetatean roman. romanii au trebuit sa inventeze niste institutii juridice care sa reglementeze stapânirea bunurilor în provincii sau stapânirea bunurilor mancipi dobândite prin traditie. au împrumutat de la proprietatea quiritara atributele. peregrina si pretoriana ( proces accelerat în secolul al IIIlea d. Imobilele erau romane daca erau situate pe pamânt italic. Atributele dreptului de proprietate quiritara: Ius utendi. initial. Imobilele italice aveau un regim juridic special. cea provinciala. Acest împrumut a declansat 38 . dupa caz.). ♦ Modul de transmitere a dreptului de proprietate: Pentru transmiterea dreptului de proprietate quiritara cetatenii romani foloseau numai modurile solemne prevazute de ius civile. Mentionam printre aceste cetati: Sarmisegetuza. Ius fruendi. mancipatiunea si in iure cessio pentru lucrurile mancipi si traditiunea pentru lucrurile nec mancipi. Din ratiuni practice. în general. fiind scutite de impozit si res mancipi.

. Astfel. 480 din Codul civil). în dreptul roman clasic s-a semnalat o dedublare a proprietatii. toti locuitorii Imperiului primeau cetatenia romana cu exceptia dediticilor.Hr. 4. proces datorita caruia.3. în sec. dobândit de proprietarul pretorian prin traditie si nu prin mancipatie sau in iure cessio. Astfel. chiar de la aceiasi proprietari care acum îi chemau înaintea magistratului.Jakota. Iustinian desfiinteaza clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. cu termenul “dominium”.Hr. SANCTIUNEA PROPRIETATII QUIRITARE: actiunea civila “rei vindicatio” (actiune in rem). al III-lea d. juristi. asupra unui lucru mancipi. actiuni rei vindicatio împotriva celor care dobândisera obiectul proprietatii quiritare. prin traditie. peregrina si pretoriana77. când proprietarul pretorian dobândea proprietatea quiritara asupra acelui lucru mancipi. iar în secolul al VI-lea. precum si orice deosebire între pamântul italic si cel provincial.Hr.3. precum Gaius. al II-lea.cit. 39 . se încheia procesul de fuziune al proprietatii quiritare cu posesiunile provinciala. p. Prin proprietate pretoriana (bonitara) se întelege proprietatea recunoscuta si aparata de catre edictul pretorului. Prin introducerea proprietatii pretoriene. iar celalalt era cel care-l avea printre 77 M. op. consideram astazi ca proprietarul are în dreptul civil român aceleasi atribute ca si proprietarul quiritar ( a se vedea art. denumeau posesiunea provinciala.V. un bun mancipi putea avea doi proprietari: unul era proprietarul quiritar.. pentru a pune capat obiceiului proprietarilor quiritari de a introduce.. prin Edictul lui Caracalla din 212. Aceasta proprietate pretoriana era recunoscuta si aparata pâna la împlinirea termenului de uzucapiune ( un an pentru mobile.procesul de contopire a proprietatii quiritare cu aceste possessiones.Proprietatea pretoriana (bonitara) Aceasta possessio a fost creata de catre juristii romani în secolul I î. vol. Iata etapele pe care le-a parcurs procesul de confundare a proprietatii quiritare cu posesiunea provinciala.. împaratul Maximin generaliza concesiunile de ius italicum si pamânturile italice erau supuse impozitului. doi ani pentru imobile). în mod abuziv.317. care îl înstrainase prin traditie. rezervat exclusiv proprietatii quiritare. peregrina si pretoriana: în secolul al II-lea d.

Secundus pentru a nu pierde atât bunul cât si banii pe care I-a dat lui Primus. p. la numeroase situatii. se va paraliza revendicarea lui Tertius). îi cere magistratului sa introduca în formula exceptia de dol.78 ATRIBUTELE PROPRIETARULUI PRETORIAN: ius utendi.79 Proprietatea pretoriana a fost extinsa. prin senatus consulte si prin constitutii imperiale. ajuns în posesia unei alte persoane sau chiar în posesia proprietarului quiritar). in iure cessio sau legatul per vindicationem).158.op. ♦ Exceptio rei venditae et traditae (Primus îi vinde lui Secundus.I. adica proprietarul pretorian (cel care dobândise lucrul mancipi prin traditie). prin mancipatie. c)Actiunea publiciana (a fost creata de catre pretorul Publicius. în chip de pret. pentru a-l ajuta pe proprietarul pretorian sa-si revendice bunul. SANCTIUNEA PROPRIETATII PRETORIENE: Exceptii: ♦ Exceptio de dol (Primus îi vinde prin traditie lui Secundus un bun mancipi. conform careia lucrul a fost vândut si remis de la mâna la mâna.lucrurile sale ( in bonis habet). ius abutendi ( acesta cu urmatoarea restrictie: nu putea dispune juridic de bun folosindu-se de modurile de dispozitie de ius civile: mancipatia. proprietarul pretorian uzucapase lucrul. ius fruendi. introduce împotriva lui Secundus actiunea rei vindicatio. tot el este proprietarul quiritar al lucrului vândut. vol. însa proprietarul pretorian îi raspundea cu replicatio rei venditae et traditae( prin care arata ca proprietarul quiritar I-a înstrainat lucrul contra unei sume de bani si ca I l-a remis prin traditie). exceptia iustii domini (proprietar dupa ius civile). transformându-se în proprietar quiritar. Astfel. Tertius introduce actiunea de rei vindicatio împotriva lui Secundus. Acesta va cere inserarea în formula a exceptiei “rei venditae et traditae”. Iata câteva dintre ele: 78 René Foignet . acelasi Primus îi vinde terenul lui Tertius. Primus. 40 . Apoi. dupa modelul actiunii rei vindicatio. Formula actiunii publiciene continea fictiune conform careia. prin traditie un teren italic. în care ius civile nu recunostea nici un drept de proprietate. Proprietarul quiritar putea invoca împotriva publicienii. stiind ca dupa ius civile. prin care va paraliza actiunea lui Primus).cit.

79 80 Ibidem.Proprietatea provinciala si cea peregrina Pamântul din provincii era ager publicus (era proprietatea statului roman. p. spre cultivare. spre folosinta. Odata cu trecerea timpului. dar nici nu-l abandona pe autor. proprietar pretorian al casei în ruina. Proprietatea pretoriana a disparut în epoca lui Iustinan. Daca proprietarul casei în ruina refuza sa ofere cautiunea mentionata. atunci proprietarul casei în ruina trebuia sa-I ofere vecinului o suma de bani suficienta pentru despagubirea acestuia. Ibidem. astfel. 4. Totusi. prin decretul pretorului. Damnum infectum (paguba neprodusa).159. Vecinul devenea. p. care a suprimat. Cumparatorul averii debitorului insolvabil (bonorum emptor). stapânul lui avea doua posibilitati de a-I oferi satisfactie victimei delictului: fie platea o amenda. victima devenea. pretorul îl putea trimite pe vecinul amenintat în posesia casei în ruina.Succesorul pretorian (bonorum possesor). proprietar pretorian al autorului delictului. atunci. habere licere) reprezinta dreptul subiectiv al cetatenilor romani asupra pamânturilor si cladirilor din provincii.4. Daca un alieni iuris savârsea un delict. Delictul comis de o persoana în puterea unui pater familias (alieni iuris). Nici un cetatean roman nu putea sa devina proprietar quiritar asupra unui pamânt sau asupra unei cladiri din provincie. cât si dreptul de dispozitie juridica (prin traditie) si materiala80.158. în cazul în care casa sa i-ar fi fost distrusa prin prabusirea casei în ruina. Daca o casa ameninta sa se prabuseasca peste casa vecinului. în provinciile senatoriale sau era proprietatea împaratului. Proprietatea provinciala (possessio usus fructus. portiuni din ager publicus erau distribuite cetatenilor romani. în provinciile imperiale). Daca stapânul nu platea amenda. fie îl abandona pe autorul delictului în puterea victimei.3. cetatenilor romani care exploatau portiuni din ager publicus li s-a recunoscut atât posesia asupra acestor terenuri. clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. ca desueta. 41 .

drept în temeiul caruia peregrinii dobândesc. p.319.Jakota.83 4. construita dupa modelul actiunii de rei vindicatio. p. 42 . caci dispare distinctia dintre imobilele italice si cele provinciale. asupra lucrurilor lor.Apararea proprietatii 4. cu exceptia celor dediticii. recunoscut si ocrotit prin edictul pretorului peregrin (la Roma) si prin edictul guvernatorului (în provincie)..cit. Corporal (se pretindea posesiunea si se intentau împotriva posesorului sau detentorului. vol.drept ocrotit prin edictul guvernatorului de provincie si care confera titularului aceleasi atribute ca dreptul de proprietate quiritara. Conditii pentru intentarea actiunii în revendicare: Bunul revendicat: Lucru roman.157. René Foignet . atribute asemanatoare celor ale proprietarilor quiritari.I. op. actiunea în revendicare se introduce prin formula petitorie. construita dupa modelul actiunii rei vindicatio (continea fictiunea conform careia peregrinul trebuie considerat cetatean roman). SANCTIUNEA PROPRIETATII PROVINCIALE: o actiune utila. prin care toti peregrini au primit cetatenie romana.Hr.Rei vindicatio Revendicarea este actiunea reala si civila prin care proprietarul quiritar pretinde restituirea lucrului obiect al dreptului de proprietate quiritara. ori numai lucrurile corporale sunt susceptibile de posesiune).1. În fata instantelor ordo iudiciorum privatorum.158 83 Ibidem. în urma edictului lui Caracalla. p. 81 82 M.cit. Proprietatea peregrina a disparut în secolul al III-lea d..4. proprietatea provinciala se confunda cu cea quiritara.V. de la cel care-l detine cu orice titlu. vol.Hr. obiect al proprietatii quiritare. al II-lea.81 În cursul secolului al III-lea d. SANCTIUNEA PROPRIETATII PEREGRINE: o actiune utila.4.op.82 Proprietatea peregrina reprezinta dreptul real al peregrinilor fara ius commercii..

Exceptii: . . Reclamantul: Proprietar quiritar (cetatean roman sau peregrin cu ius commercii).Lucrul sa fie de specie (adica individualizat). prin fapta sa l-a indus în eroare pe proprietar si I-a permis adevaratului posesor sa obtina proprietatea quiritara asupra bunului. s-a admis ca se poate revendica un ansamblu de bunuri de acelasi fel precum o turma de oi sau de vite. îl înstraineaza sau îl abandoneaza).V.pârât poate fi si persoana care. vol. Ei vor fi obligati.Jakota. prin dol. însa.Reclamantul obtine lucrul si accesoriile sale. Sa probeze ca persoana de la care a dobândit bunul era.cit. proprietar quiritar. p. rei venditae et traditae. la rându-I de la un proprietar quiritar. care la îl dobândise de la un alt proprietar quiritar si tot asa pâna se ajungea la persoana care-l dobândise printr-un mod originar. si ea..pârât poate fi si acela care se lasa urmarit cu revendicarea desi nu este posesor al bunului revendicat (aceasta spre a-l sanctiona pentru ca. actiunea în revendicare avea o clauzula arbitrara. trebuie sa fie posesor al lucrului revendicat. Pentru a-l determina pe pârât sa înapoieze bunul în natura. Sarcina aceasta atât de dificila era usurata de existenta uzucapiunii. care-i 84 M. Efectele actiunii în revendicare: Daca judecatorul constata ca reclamantul în actiunea de revendicare are dreptate. exceptia de uzufruct. op. Sa nu se afle în posesia bunului revendicat.319-321. Pentru considerente practice. de gaj etc. prin uzucapiune. 84 Exceptiile pârâtului: exceptia de dol. pârâtii nu pot fi obligati de catre judecator sa restituie bunul revendicat. În situatia exceptiilor de mai sus. Pârâtul: Ca regula generala. rei donatae et traditae. întrucât îl capatase. sa-I plateasca reclamantului o suma de bani echivalenta cu interesul acestuia ca bunul sa-I fost restituit în natura. caci acestia nu-l poseda. 43 . înceteaza sa posede( cel care vazându-se amenintat cu revendicarea distruge bunul. al II-lea. atunci pronunta o sentinta prin care: .

în vreun fel pentru fructele pe care deja le consumase. adica prin raportarea la idealul de bun administrator. Se observa ca în situatia stricaciunilor produse dupa litis contestatio. decât sa-l pastreze.permitea reclamantului sa indice. În vremea lui Iustinian. Nu trebuia însa sa-l despagubeasca pe reclamant. cât valoreaza acel lucru pentru el. Daca nu facea aceasta promisiune. sau pentru o greseala pe care nu ar fi facut-o atunci când îsi administra propria avere.321-322. devenea indefensus si se trecea la executarea silita. De aceea. Aceasta valoare indicata de reclamant depasea cu mult valoarea de piata a bunului. sub prestare de juramânt.Pârâtul trebuie sa-l despagubeasca pe reclamant pentru eventualele stricaciuni ale lucrului produse din vina lui. în acelasi timp. adresat pârâtului. p. întarita cu doi garanti. ordinul judecatorului. Aceste solutii au urmatoarele justificari: înainte de litis contestatio.Reclamantul dobândeste atât produsele cât si fructele bunului revendicat. . platind un suprapret. pârâtul prefera sa înapoieze bunul în natura. Din epoca lui Iustinian. care a consumat mai mult din fructele naturale ale bunului. vrea sa-l protejeze pe acelasi posesor. culpa pârâtului este judecata in abstracto. pârâtul era obligat sa-I faca reclamantului o promisiune. îi este îngaduita o oarecare neglijenta în administrarea 85 Ibidem. pârâtul considera bunul ca pe un element al averii sale. având convingerea ca bunul si fructele acestuia sunt ale sale. pârâtul va raspunde doar pentru o greseala foarte grava . Aceasta solutie vrea sa-l rasplateasca pe posesorul de buna-credinta pentru munca depusa spre a face lucru sa rodeasca fructe industriale si. 44 . . astfel încât. posesorul de buna-credinta trebuia sa-I restituie reclamantului toate fructele pe care nu le-a consumat. ca va plati suma de bani la care va fi condamnat (satisdatio iudicatum solvi). atunci pârâtul va raspunde pentru orice greseala pe care un bun administrator al lucrului nu ar fi comis-o. Pârâtul care a fost posesor de buna-credinta (adica nu a stiut ca bunul este proprietatea unei alte persoane) trebuie sa-I restituie reclamantului doar fructele dobândite dupa litis contestatio. înca în faza in iure. Daca stricaciunile s-au produs dupa litis contestatio. de a restitui lucrul era executat cu ajutorul fortei publice85. În procedura formulara. caci doar din acel moment a aflat ca lucrul are un alt proprietar. Pentru stricaciunile produse înainte de litis contestatio.

4.3. 45 . Ex: cheltuielile facute pentru decorarea cu mozaic aurit a pardoselii dintr-o camera. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este proprietarul pretorian (dobânditorul unui res mancipi prin traditiune). cu conditia de a nu deteriora bunul. pârâtul trebuie sa tina seama de ipoteza restituirii bunului catre reclamant.323. Posesorul de buna-credinta are dreptul si la despagubiri pentru cheltuielile utile. Ex: cheltuielile facute cu medicamentatia necesara pentru tratamentul sclavului bolnav. Aceasta actiune. 4. Conditiile de exercitare si solutionarea actiunii publiciene difera dupa cum reclamantul este proprietar pretorian sau posesor de buna-credinta.4. Dupa litis contestatio însa. iar pârâtul poate fi ori proprietarul quiritar al lucrului respectiv ori un simplu posesor sau detentor.Actiunea publiciana Actiunea publiciana reprezinta actiunea reala honorara care îi permite proprietarului pretorian sa dobândeasca posesiunea lucrului. fie nu a avut-o niciodata. Cheltuieli voluptorii sunt acelea care înfrumuseteaza lucrul. nu îi este iertata nici o neglijenta. 86 Ibidem. Pârâtul nu are dreptul la despagubiri pentru cheltuielile voluptorii. p.86 .Pârâtul trebuie sa fie despagubit de catre reclamant pentru cheltuielile necesare facute în legatura cu bunul.bunului. Ex: înlocuirea acoperisului de sindrila cu unul facut din tigle. singura diferenta fiind reprezentata de fictiunea. în masura în care acestea au sporit valoarea bunului. posesiune pe care fie a pierdut-o. conform careia s-a împlinit termenul necesar pentru dobândirea de catre reclamant a proprietati quiritare prin uzucapiune.2. De aceea. DICTIONAR: Cheltuielile necesare sunt acelea fara de care lucrul se deterioreaza sau dispare.4. are o formula copiata dupa cea a revendicarii. Cheltuielile utile sunt acelea care maresc valoarea lucrului. dar poate ridica ornamentele în care s-au materializat acestea.

cu replicatio rei venditae et traditae (invocând ca lucrul I-a fost vândut si predat prin traditiune) sau cu replicatio rei donatae et traditae etc. melior est causa possidentis” (în situatii identice.4. În calitate de pârât. atunci avem doua posibilitati: Daca pârâtul a obtinut lucrul de la acelasi fals proprietar al lui. p. procesul va fi câstigat de acela dintre posesorii de buna-credinta care poseda lucrul în momentul procesului (adica în momentul lui litis contestatio). atunci la exceptia rei venditae et traditae pe care o invoca pârâtul. atunci va câstiga procesul invocând exceptia primo rei venditae et traditae. Posesorul de buna-credinta pierde procesul si nu va obtine bunul urmarit.4. atunci va câstiga procesul acela dintre posesorii de buna-credinta care a intrat primul în posesia lucrului. fie un alt posesor de buna-credinta. p. Daca pârâtul este si el un posesor de buna-credinta. daca.326. este preferat posesorul actual). SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Daca pârâtul este adevaratul proprietar al bunului.325-326.87 Daca în calitate de pârât se afla un posesor de buna-credinta care a dobândit lucrul de la un alt fals proprietar. 46 . pârâtul este un simplu posesor sau un detentor. daca în calitate de pârât apare proprietarul quiritar.88 87 88 Ibidem. 4. apare fie adevaratul proprietar al bunului. atunci prin exceptia iusti domini actiunea publiciana este paralizata. Reclamantul raspunde cu replicatio doli (replica de dol).credinta CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este întotdeauna un posesor de buna-credinta (adica o persoana care a dobândit un lucru de la o alta persoana pe care o crede adevaratul proprietar al bunului. reclamantul va dobândi bunul. desi în realitate nu este). Acesta se apara cu exceptia iusti domini (proprietar de drept). Se urmeaza principiul: “In pari causa. reclamantul va raspunde cu replicatio primo rei venditae et traditae si câstiga procesul.Publiciana posesorului de buna. De asemenea. Ibidem.SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Reclamantul va câstiga posesia bunului sau. Daca pârâtul a fost pus primul în posesia lucrului. Daca reclamantul a fost pus primul în posesia lucrului.

I.cit. definitiile moderne ale posesiei nu sunt întru-totul corecte. atribute asemanatoare cu cele conferite de dreptul de proprietatea quiritara.CORPUS (puterea fizica asupra lucrului. Posesiunea 4. p. prin animus trebuie sa întelegem nu atât adevaratele gânduri ale posesorului legate de stapânirea lucrului.90 Asadar. fiind reglementata prin edictul pretorului. în temeiul caruia o persoana (cetatean roman. cel putin din punctul de vedere al istoriei dreptului. p. De fapt. Posesiunea. era privita de catre jurisprudenti. 90 René Foignet .op. Juristii romani considerau ca pentru a deveni posesor trebuie sa stapânesti un lucru în circumstante care sa dezvaluie unul din urmatoarele doua tipuri de animus : 89 Ibidem. fie prin savârsirea unui act de stapân ( ruperea unei crengi dintr-un pom din livada. B. schimbarea încuietorii de la usa de intrare etc). Definitia posesiunii Posesiunea reprezinta dreptul subiectiv ocrotit prin edictul magistratilor judiciari.89 Însa. 47 . 4. Lucrul mobil se ia în mâna. întrucât posesiunea reprezinta un drept si nu un fapt.ANIMUS DOMINI (elementul intelectual. Imobilul se ia în stapânire fie prin izgonirea persoanei care-l ocupa fara drept. în conditii care împiedica dobândirea proprietatii quiritare asupra bunului respectiv.330. dar.5. savantii moderni au interpretat gresit sensul cuvântului ”factum”. cât atitudinea pe care dreptul roman credea ca o adopta posesorul fata de acel lucru. Elementele posesiunii Posesiunea are doua elemente: A. ca o institutie juridica ce apartine de “factum”(dreptul creat de catre pretor). interpretându-l drept “realitate care scapa reglementarii juridice” si au concluzionat ca posesiunea nu este un drept ci o stare de lucruri în care o persoana se comporta fata de un bun ca si cum ar fi titularul unui drept real asupra acelui bun sau drept “puterea fizica ce se exercita asupra unui bun”. stapânirea efectiva a lucrului).5.161. vol. peregrin cu ius commercii sau peregrin) dobândeste asupra unui lucru.2.4.5.1. adica intentia cu care stapâneste bunul posesorul).

4.cit.3. întrucât. Detentorul nu are animus domini. elementul care distinge posesia ( possessio civilis) de detentie (possessio naturalis). numite ager occupatorius. desi preluata în Codul civil german. p.Dobândirea si pierderea posesiunii Posesiunea se poate dobândi: A. în lucrarea “Despre rolul vointei în posesie”. daca îl stapâneste efectiv. în virtutea caruia exercita stapânirea materiala asupra bunului. Animus sibi habendi se cerea doar pentru cei care stapâneau terenuri din ager publicus. cu intentia de a-l pastra pentru sine (animus sibi habendi). întrucât titlul.5.91 Acest animus domini este în conceptia lui Savigny (“Tratat despre posesie”). acest element intentional al posesiei este reprezentat doar de affectio tenedi (vointa de a pastra lucrul. al II-lea. ca nu exista nici o diferenta între detentie si posesiune. Prin intermediul altei persoane A. însa. 91 M. vol.331-332.Jakota. Conceptia lui Ihering. cu intentia de a se comporta ca un adevarat proprietar (animus domini). deci.. posesorii nu puteau deveni proprietari asupra acestor terenuri ( care erau considerate ca extra patrimonium). cel putin în teorie. De catre însusi posesorul. op. O persoana devine posesor asupra unui teren din ager publicus. Ihering considera. 48 . daca obtine stapânirea efectiva a respectivului lucru (corpus).- animus domini (intentia de a te comporta fata de lucru ca un adevaraat proprietar) - animus sibi habendi (dorinta de a pastra lucrul respectiv doar pentru tine).V. B. dovedeste ca proprietatea bunului apartine unei alte persoane.92 Pentru Ihering. Animus domini se cerea pentru posesorii acelor lucruri care pot fi însusite de catre particulari ( res in patrimonio). Cel care reuneste în persoana sa cele doua elemente ale posesiunii devine posesor. Dobândirea posesiunii chiar de catre posesor O persoana devine posesor al unui anumit lucru in patrimonio. fie ca exista sau nu intentia de a te comporta fata de lucru asemeni unui proprietar). este respinsa de doctrina franceza si româna de drept civil.

Pater familias obtine posesiunea prin intermediul gerantului de afaceri. 94 M. lucrul este furat de catre un hot. în stapânirea lui. în situatia pasunilor. p333.97 Pierderea lui animus se realizeaza atunci când.I. dobândit anterior. Dar. ca mandatarul sau gerantul de afaceri (ambii persoane sui iuris) dobândesc corpus pentru un pater familias.165. chiar daca în anumite perioade nu aveau si corpus-ul.B.Jakota. p. desi stapânim efectiv un lucru. Pater familias obtine posesia prin intermediul mandatarului în momentul în care acesta obtine corpus (aceasta întrucât pater familias si-a manifestat animus domini înca din momentul în care l-a împuternicit pe mandatar). 49 .op. În epoca clasica.cit. 96 Ibidem. confera posesia. Din aceasta cauza. p. op. p.cit. prin traditie. mentionam si solutia conform careia sclavul cu peculiu poate dobândi. un posesor îi înmâneaza lucrul. p. vol. de regula.163. Spre exemplu. al II-lea. copilul pâna la 7 ani (infans).cit. prin intermediul unei persoane care nu se afla în puterea lui pater familias (sui iuris). însa.op. op.165.94 În vechiul drept roman s-a considerat ca un pater familias poate dobândi corpus asupra unui lucru prin intermediul unei persoane în putere (alieni iuris). al II-lea. însa. 95 Posesiunea se pierde. atât animus cât si corpus. curatorul nebunului si administratorul persoanei juridice. corpus si animus.93 Ca o curiozitate. p. 95 René Foignet . vol. 97 M. unei alte persoane. nu mai avem intentia sa-l pastram pentru noi însine. prin pierderea unuia din cele doua elemente.96 Totusi. Pierderea lui corpus se realizeaza atunci când lucrul nu se mai gaseste în puterea posesorului. Corpus nu putea fi dobândit. uneori. vol. s-a admis. 333.Jakota. s-a admis solutia conform careia pastorii retineau posesia acestora numai prin animus. doar în ziua în care ratifica actele gerantului. Spre exemplu. Ibidem. Dobândirea posesiunii prin intermediul altei persoane În vechiul drept roman se considera ca nu se poate dobândi animus printr-o alta persoana.I. caci doar în acel moment îsi manifesta animus-ul care alaturat lui corpus. ci îl stapânim 92 93 René Foignet . sau sclavul fuge de la stapân..164. pentru stapânul sau.V. s-a admis ca animus poate fi dobândit prin intermediul urmatoarelor trei persoane: tutorele unui infans.. Posesiunea se pierde. vol.V.cit. nebunul sau persoana juridica nu pot avea niciodata un animus. prin pierderea concomitenta a celor doua elemente: corpus si animus. folosite de catre pastori doar în anumite perioade ale anului.

Creditorul gajist. creditorul gajist sau precaristul.5. întrucât ei considerau ca drepturile reale asupra lucrurilor altora. care le-a încredintat-o cu misiunea de a o apara. .Proprietarul quiritar. .Locatarii pe termen scurt (chiriasul si arendasul). altele decât proprietatea. cu exceptia proprietarului lucrului pe care l-a primit cu titlu precar).Posesorul de buna-credinta.Locatarii pe termen lung (arendasul lui ager vectigalis. p. . .5. . .Depozitarul ordinar.98 Din ce cauza sunt considerati posesori.Persoanele care au posesiunea Au posesiunea urmatoarele persoane: . fiind incorporale nu 98 Ibidem. Exemplu: proprietarul casei îsi vinde casa unei alte persoane. cel care dobândeste un imobil prin violenta). .4. dar ramâne sa locuiasca în aceasta în calitate de chirias. atât timp cât nici unul din ei nu are animus domini în legatura cu stapânirea lucurului in patrimonio ? Savigny considera ca aceste doua persoane au o posesie derivata. .Posesorul de rea-credinta (hotul. proprietarul pretorian.pentru altul. .99 4. Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) Quasi-posesiunea reprezinta posesiunea drepturilor reale.Precaristul (este posesor fata de toti. 4. posesiune manifestata prin exercitiul acestor drepturi.Posesorul pe ager publicus. pâna la pronuntarea sentintei). Nu sunt posesori urmatoarele persoane: . 50 .Comodotarul. Quasi-posesiunea a fost o notiune contestata de o parte din jurisprudentii romani.Depozitarul sechestru (adica persoana ce pastreaza un bun asupra caruia exista un litigiu.5. . provincial sau peregrin daca stapâneau efectiv bunul. în legatura cu bunul dat în gaj. adica ei pastreaza posesiunea pentru proprietar. emfiteotul).334. cum ar fi servitutile.Uzufructuarul.

dobândeste fructele lucrului si poate reclama posesiunea lucrului de la o alta persoana prin intermediul actiunii publiciene. b)Posesorul de buna-credinta are datorita posesiunii anumite avantaje: poate uzucapa lucrul. fie de buna-credinta.6. Servitutile personale. dupa unii specialisti. sau chiar în vremea lui Iustitnian. p. 100 51 .171. în epoca lui Constantin. fie de rea-credinta. 102 Ibidem. Se pare ca ele stau la originea cvasiposesiunii. traditiunea (care consta în cedarea posesiunii unui lucru) si uzucapiunea (care consta în posesiunea continua a unui bun. 99 René Foignet .Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite printr-o posesiune prelungita ( longa posessio sau diuturnus usus). c)Posesorul. Anumite servituti urbane cum ar fi servitutea de scurgere. p.101 Consecintele quasi-posesiunii: .102 4. când textele privind aceasta chestiune au fost interpolate.100 Sunt susceptibile de quasi-posesiune: Servitutile prediale rustice (considerate lucruri corporale). Dreptul de superficie.Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite prin traditie ( quasi-traditio). . la sfârsitul secolului I d. în anumite conditii.op. opinia lor impunându-se.Quasi-posesiunea este ocrotita printr-o actiune publiciana utila si prin quasiinterdicte.Efectele posesiunii Posesiunea produce urmatoarele efecte juridice importante: a) Posesiunea reprezinta temeiul a trei moduri de dobândire a proprietatii: ocupatiunea ( prin care dobândim posesiunea unui lucru care anterior nu a apartinut nimanui).171.169 Ibidem. p. este protejat de catre pretor prin interdictele posesorii. dupa altii.Hr. vol. prevazute de ius civile). p.I.sunt susceptibile de posesie.5.cit. .171. 101 Ibidem. Dar sustinatorii quasi-posesiunii au triumfat.

fie ordona savârsirea unei anumite actiuni. p. Interdictul reprezinta un ordin prin care magistratul fie interzice.104 Interdictele posesorii se împart în doua clase: Interdictele prohibitorii (retinendae possessionis causa) care au drept scop recunoasterea posesiunii si încetarea tulburarii ei de catre un tert.. în continuare ne vom referi doar la interdictele posesorii. de asemenea.4. Din aceasta cauza daca o parte dintr-un litigiu privind tulburarea posesiunii asupra unui lucru. amândoua.4.4. nu respecta interdictul. Interdictele posesorii – uti possidetis. Interdictul utrubi. El interzice ca sa fie tulburata persoana care poseda în anumite conditii.cit.4. prin intermediul interdictelor posesorii (mijloace întemeiate pe puterea pretorului de a comanda civil si militar – imperium).Protectia posesiunii.d)În cursul unui proces de revendicare. cât si în paragrafele 4. atunci cealalta parte deschidea un proces prin intermediul caruia judecatorul verifica care dintre parti nu putea beneficia de protectia oferita de interdict.op. Actiunea publiciana (întemeiata pe puterea pretorului de a organiza procesele între particulari – iurisdictio) proteja doua forme speciale de posesiune : este vorba de proprietatea pretoriana si de posesiunea posesorului de buna-credinta. 141-142. Acest ordin se dadea fara verificarea minutioasa a faptelor si era .2 . I.5. caci nu trebuie sa probeze nimic.166. întrucât nu îndeplinea conditiile prevazute acolo. vol. unde vi. p. op.3 si 4.7. la epoca clasica. posesiunea îi asigura posesorului calitatea procesuala de pârât.103 4. 52 . 105 René Foignet .162.V.cit.3.3. M. de precario Posesiunea era protejata. 4. proprietare ale aceluiasi lucru. p. Întrucât despre actiunea publiciana am vorbit atât în paragraful 4.105 Aceste interdicte sunt.Jakota. 103 104 Ibidem. un ordin conditional. vol. mai avantajoasa decât cea de reclamant.. utrubi.I. la rându-le de doua tipuri: • • Interdictul uti possidetis. unde vi armata. Pretorul intervine pentru a solutiona conflictul dintre doua persoane care se pretind..

op. 106 107 M. Interdictul utrubi era destinat apararii posesorului unui lucru mobil. 108 René Foignet . adica o posesie care sa fie nec vi (fara violenta). în favoarea celeilalte parti.. Formula interdictului era urmatoarea: “Cum posedati acum acest imobil despre care este vorba în procedura. În cazul ambelor interdicte posesorii. Împotriva acestei situatii va opresc sa folositi violenta”106. cele doua interdicte prohibitorii (utrubi si uti possidetis) se confunda. • • • Interdictul unde vi armata. Interdictul de precario. op. p.I.337. nici clandestin. Se observa din formula. nici cu titlu precar.cit. ca interdictul uti possidetis îl proteja pe posesorul actual doar daca acesta exercita asupra imobilului o posesie neviciata fata de persoana sau persoanele care îl tulburau. Formula interdictului proteja acea persoana care posedase lucrul mai mult timp în anul dinaintea eliberarii interdictului. Aceste interdicte sunt de patru tipuri: Interdictul unde vi.167.Interdicte recuperatorii (recuperandae possessionis causa) care au drept scop recuperarea posesiunii pierdute. pe care nu-l posedati prin violenta. Aceasta posesie trebuia sa fie lipsita de vicii fata de persoana care-l tulbura pe posesor. vol. INTERDICTELE PROHIBITORII: Interdictul uti possidetis ( numit asa dupa primele cuvinte ale formulei). Interdictul de clandestina possesione. era pus la dispozitia posesorului actual al unui imobil pentru a-I îndeparta pe cei care-I tulburau posesiunea. Pentru a fi protejat prin acest interdict. nec precario ( lucrul sa nu fi ajuns la posesor în urma unei concesiuni gratuite facute de catre proprietarul lucrului sau de catre un posesor al lui). 53 .Jakota. astfel sa-l posedati.107 În epoca lui Iustinian. p. partea care avea o posesiune viciata asupra lucrului. transformându-se într-o unica actiune care-l protejeaza pe posesorul actula al bunului mobil sau imobil. Ibidem.cit. nec clam ( sa fie exercitata public si nu în mod clandestin). vol. p:337. al II-lea. pierdea lucrul.V.108 INTERDICTELE RECUPERATORII Interdictul unde vi (de vi quotidiana) era acordat posesorului care a fost expulzat cu violenta din stapânirea lucrului.

op.110 Interdictul de clandestina possessione proteja posesorul care a fost lipsit de posesiunea lucrului sau în mod clandestin. vol.168. Pentru primele trei interdicte recuperatorii. ajutorului si a unei parti din fructele bunului.op. p. Posesorul expulzat prin violenta are o actiune care-l protejeaza chiar daca posesiunea lui este viciata. stie cu siguranta ca nu poate avea aceasta calitate ? Explicatia lui Savigny: posesiunea a fost sanctionata pentru apararea pacii publice.337-338. în anumite situatii cum ar fi cea a hotului. Daca precaristul nu mai voia sa restituie lucrul.Jakota. Aceasta actiune se introduce în termen de un an de zile de la expulzarea prin violenta109. îi cedeaza acesteia.cit.reclamantul trebuia sa fi exercitat asupra lucrului o posesie lipsita de vicii. Mentionam ca precaristul era posesor al lucrului fata de toate celelalte persoane cu exceptia celui care I-a cedat lucrul. 54 . Interdictul de precario proteja persoana care.V. avantajând. în schimbul respectului. vol. Interdictele posesorii au aparut din grija de a-I împiedica pe oameni sa-si faca singuri dreptate. Aceasta concesiune gratuita se revoca la prima manifestare de vointa a celui care a cedat lucrul (proprietarul lui sau posesorul lui). gratuit. un lucru. romanii au considerat ca trebuie protejata posesiunea. p. Din ce cauza.168. 111 René Foignet .I. Ele au menirea de a pastra starea de fapt existenta pâna în momentul în care se va pronunta instanta. Posesorul expulzat era aparat de acest interdict chiar daca posesia lui asupra lucrului era viciata fata de persoana care l-a expulzat si chiar daca se scursese mai mult de un an de la deposedare. persoana care nu este proprietarul bunului si care. fata de persoana ce l-a deposedat prin violenta si sa fi cerut interdictul în cel mult un an de la deposedare. astfel.111 Temeiul protejarii posesiunii. la cerea unei alte persoane. Interdictul unde vi armata era acordat posesorului care fusese expulzat din stapânirea lucrului de catre persoane înarmate. 109 110 Ibidem.cit. a se vedea M.. proprietarul lucrului sau posesorul lui foloseau interdictul în discutie. p. În epoca lui Iustinian. al II-lea. dispare distinctia între vis quotidiana si vis armata.

servitutile prediale se împart în : 112 113 Ibidem. asupra lucrului proprietate al altei persoane. În majoritatea cazurilor. p.V. dar aceste cazuri sunt extrem de rare.). Ibidem. Servitutile Servitutile reprezinta drepturi reale stabilite fie în folosul unei anumite persoane.6. 114 M. p. posesorul este si proprietar.cit. uneori si ius fruendi etc). 55 . fie în folosul unei anumite persoane. Sigur.211. create în epocile anterioare lui. de protectie beneficiaza si un posesor fara titlu. Interdictul este un mijloc de protectie al proprietatii mult mai comod decât actiunea rei vindciatio. deci prin protejarea posesorului. p. O alta definitie. 115 St. Cele prediale sunt cele mai vechi. op. uneori si ius fruendi). mai concisa este urmatoarea: sarcini impuse unui fond în folosul altui fond.114 4. în calitatea ei de proprietar al unui imobil. operae. habitatia. Servitutile reprezinta dezmembraminte ale dreptului de proprietate. pentru a cuprinde drepturi reale cum ar fi uzufructul. întrucât în situatia unui lucru grevat de servituti. însusi proprietarul este protejat.113 Servitutile sunt de doua feluri: prediale si personale.cit. în timp ce altele se afla la titularul servitutii (ius utendi. un hot spre exemplu.Servitutile prediale Servitutile prediale reprezinta sarcini impuse oricarei persoane care devine proprietarul unui imobil (numit fond aservit). se pare de Iustinian.6. uzul.115 Dupa cum fondul dominant are sau nu pe el o cladire. Categoria servitutilor personale a fost creata.. în folosul oricarei persoane care devine proprietarul unui alt imobil (numit fond dominant). p.Explicatia lui Ihering: protejarea posesiunii prin interdicte înseamna de fapt protejarea proprietatii. întrucât proprietarul nu mai trebuie sa-si dovedeasca proprietatea (adica ca a obtinut lucrul de la un proprietar care la rându-I obtinuse lucrul de la un proprietar etc.Jakota.363.116. astfel încât pretorul le neglijeaza. vol.1. o parte din atributele dreptului de proprietate ramân la proprietar (cum ar fi ius abutendi. op.Cocos. 112 4. al II-lea..170. uneori.

Jakota.cit. puteau fi ipotecate si. servitutile prediale rurale (rustice) se sting prin neuz. p. op. p.V.I. Stilicidium (servitutea de scurgere a apei de ploaie). alcatuite din: Iter (dreptul de trecere cu piciorul pe pamânt strain).117. puteau fi înstrainate prin mancipatiune. vol. printr-o conducta ce trece pe terenul altuia)116. 116 117 Ibidem. constructie ce se sprijina de cladirea aservita). Actus ( dreptul de a trece cu turmele de vite pe terenul altuia) Ius pascendi ( dreptul de a paste turmele pe terenul atuia). M. puteau fi uzucapate. Via (dreptul de a trece cu caruta pe pamânt strain). Prin urmare. Servitus oneris ferendi (servitute ce impunea proprietarului unei cladiri sa permita ca asupra acelei cladiri sa apese greutatea unei constructii vecine..Servituti prediale rustice ( erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unui anumit teren viran. Servituti prediale urbane (erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unei anumite cladiri).364. sunt discontinui. Aquaeductus ( dreptul de a aduce apa pe terenul tau. de pe fondul dominant. Servitutile prediale rustice (rurale) cuprind urmatoarele drepturi reale: Servitutile de trecere. Acquaehaustus (dreptul de a scoate apa dintr-o fântâna situata pe terenul altuia). lipsit de orice cladire). Dreptul de a face var cu calcarul de pe terenul altuia. suceptibile de posesie si res mancipi. vol. deci.117 Servitutile prediale rustice erau lucruri corporale. 118 René Foignet . p. Dreptul de a scoate nisip dintr-o cariera aflata pe terenul altuia.118 Servitutile prediale urbane cuprind urmatoarele drepturi reale: Cloaca ( servitutea de scurgere a apelor de canal. pâna la Legea Scribonia. Se observa ca majoritatea servitutilor rurale constau în fapte ale omului.cit. pe cel aservit). al II-lea. Servitus altius tolendi (servitutea ce-I permitea proprietarului cladirii dominante sa o înalte mai sus decât cladirea dominata) etc.op.214. apartinând altei persoane. 56 . etc. Din aceasta cauza.

la sfârsitul quasi-uzufructului. În cazul quasi-uzufructului. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate ca bunul pe care-l primise în quasi-uzufruct.118.122 Uzufructul are urmatoarele caractere juridice: • Drept real (se refera direct la un lucru. uleiul.2. St. pastrându-I. Servitutile personale cuprind urmatoarele drepturi reale: Usus fructus (uzufructul). vol.6..cit. este viager. La început..366.Jakota.. deosebeste uzufructul de servitutile 119 120 M. proprietarului bunului consumptibil.Hr. în legatura cu dota femeii casatorite sine manu. care este obligata sa-ti procure folosinta si o parte din fructele unui lucru.Jakota. neatinsa substanta. însa. care se exercita asupra lucrurilor consumptibile (banii. un alt lucru consumptibil.Cocos. p. vol. 57 . p. al II-lea. sunt continui. • Drept temporar (în mod normal. Habitatio (habitatia). Operae animalis vel servi120.. dota al carei uzufruct i-l lasa sotul prin legat. op. op. spre deosebire de cele rurale. al II-lea.Servitutile personale Servitutile personale reprezinta dreptul real stabilit în avantajul unei persoane bine-determinate asupra unui lucru aflat în proprietatea unei alte persoane. uzufructul a fost extins asupra oricarui lucru corporal neconsumptibil. Ele nu constau în fapte ale omului si .119 4. Uzufructul este dreptul real care-i permite titularului sa foloseasca bunul altuia si sa-i culeaga fructele. Caracterul sau temporar.cit. 121 M. op.V. stingându-se prin moartea uzufructuarului). asa cum se întâmpla cu dreptul chiriasului sau arendasului ) . De asemenea. uzufructul a fost acceptat doar asupra terenurilor si caselor. Uzufructul a aparut în secolul al II-lea î.Servitutile urbane sunt lucruri necorporale si nec mancipi. A. Usus (uzul).365.121 Apoi. vinul etc).cit. obligatia uzufructuarului de a pastra neatinsa substanta bunului se traducea în obligatia de a restitui. nu este un drept contra unei anumite persoane.V. promisiune întarita cu garanti. p. Aceasta obligatie a quasiuzufructuarului era asigurata printr-o promisiune facuta de uzufructuar proprietarului. juristii romani au creat si quasiuzufructul.

nu crea. adica sa nu distruga bunul. p. Pe dealta parte. Uzufructul. înca. nudul proprietar. initial.125 Fructele civile sunt dobândite zi cu zi. Uzufructuarul dobândeste fructele naturale si industriale prin perceptie.I.op. Aceasta regula avea si exceptii: uzufructuarul turmei dobândeste miei din momentul nasterii lor. adica prin luarea lor în posesiune (spre exemplu. doar proprietarul le poate revendica. pentru a obtine bunul dat cândva în uzufruct.221. prin care uzufructuarul îi promitea nudului proprietar ca va folosi bunul ca un bun administrator (bun sef de familie) si ca la sfârsitul uzufructului îi va restitui lucrul. numita cautio usufructuaria. Aceasta stipulatie era întarita cu garanti si-I acordau nudului proprietar o actiune în plus pentru recuperarea bunului si pentru 122 123 Ibidem. nici o legatura personala între proprietarul lucrului dat în uzufruct si uzufructuar.reale care sunt perpetue. Uzufructul spre deosebire de servitutile reale poate fi constituit sub conditie rezolutorie sau sub termen extinctiv123 . Mai mult. Fructele naturale si industriale care nu au fost. Ius fruendi (dreptul uzufructuarului de a dobândi fructele bunului). uzufructuarul primind sumele de bani proportionale cu numarul de zile cât dureaza dreptul sau. ci doar sa pastreze substanta bunului. apartin proprietarului lucrului.367. percepute de catre uzufructuar. p. uzufructuarul unei vii. îi culege strugurii). vol. La sfârsitul uzufructului. de catre pretor care a introdus obligativitatea unei stipulatii pretoriene.cit. uzufructuarul nu-I putea pretinde nudului proprietar (care pastreaza ius abutendi) nimic altceva decât sa-I lase sa se bucure de bunul dat în uzufruct. 124 Pentru caracterele juridice ale uzufructului. Daca acestea sunt furate. fiind un drept real. ca un bun administrator. nu-i putea pretinde uzufructuarului sa aiba grija de bunul dat în uzufruct. Aceasta. René Foignet . ibidem. întrucât el nu este considerat posesor al lucrului. uzufructuarul nu era obligat sa-I restituie nudului proprietar bunul dat în uzufruct. • Dezmebramânt al dreptului de proprietate124 ATRIBUTELE UZUFRUCTUARULUI Ius utendi ( dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul dat în uzufruct). însa. înainte ca uzufructuarul sa le fi perceput. Din aceasta cauza.p. Pozitia dezavantajoasa a nudului proprietar a fost corectata. nudul proprietar trebuia sa introduca actiune în revendicarea împotriva uzufructuarului sau împotriva mostenitorilor uzufructuarului. 58 .220. Uzufructuarul nu-l putea obliga pe nudul proprietar sa execute o anumita actiune pentru a-I usura exploatarea bunului.

367. însa. În practica. titularul uzului are un drept limitat asupra fructelor produse de bun. spre deosebire de uzufructuar. testament (prin legatul per vindicationem). juristii romani dorind. Se pare ca habitatia si operae sunt creatii juridice ulterioare aparitiei dreptului de uz. uzucapiune (folosita pentru terenurile din Italia. întrucât nu presupune dovedirea calitatii de proprietar. vol..cit. Habitatia este un drept diferit de uz. El percepe doar acele fructe ale bunului necesare nevoilor personale si ale familiei sale. întrucât nu se stinge prin capitis deminutio sau nefolosinta. p. actiune numita ex stipulatu. stingerea si sanctiunea servitutilor 1. B.Habitatia este dreptul de a sta într-o casa.370. Uzuarul nu poate sa cedeze exercitiul dreptului sau unei alte persoane.cit. 127 M.op. mult mai comod de sustinut în justitie decât revendicarea. cum se întâmpla cu uzul. Constituirea servitutilor prediale: Servitutile prediale rustice se constituiau prin : in iure cessio. pentru aceleasi motive pentru care habitatia difera de uz.p. prin posesiune 125 126 M. al II-lea.cit. quasi-traditiune (exercitarea servitutii dublata de toleranta proprietarului fondului aservit). René Foignet . 59 .3. cu conditia ca acesta sa foloseasca bunul împreuna cu titularul uzului si nu în locul acestuia. vol. pentru fondurile provinciale. sa înlature neajunsurile provocate de teoria schimbarii starii unei persoane. op.225.V. în cazul acestor doua servituti personale.6.126 C.Constituirea. adiudicatio (arbitrii atunci când împarteau un bun si atribuiau partilor proprietatea asupra partilor din bunul respectiv puteau sa constituie si servituti). drept în temeiul caruia titularul poate folosi bunul ( ius utendi) fara sa obtina însa nici un profit (fara ius fruendi). dar interzisa de Legea Scribonia) si.Jakota.Jakota.I..V.Operae (serviciile animalului sau ale sclavului) reprezinta dreptul unei persoane anumite de a profita de pe urma muncii depuse de un animal sau de catre un sclav.stricaciunile aduse lucrului . Cu toate acestea s-a admis ca poate exista un locatar al bunului dat în uz.127 4. vol. al II-lea. Si acest drept este un drept diferit de cel de uz. p. D. mancipatio. op. Uzul este dreptul real al unei persoane asupra lucrului altuia.

op.îndelungata fara just titlu si fara buna-credinta.218. prin testament. între absenti (longa possessio) sau prin pacte urmate de stipulatii. c) Confuziune ( prioprietarul unuia din cele doua fonduri devine si proprietarul celuilalt). Stingerea servitutilor prediale Servitutile prediale se sting prin: a) Renuntarea proprietarului fondului dominant. iar în vremea lui Iustinian.I. vol. 221 si M. În vremea lui Iustinian. René Foignet . b) Capitis deminutio pentru uzufructuar. prin quasi-traditiune.cit.cit. b) Pierderea fondului dominant sau a celui aservit. op.. b)Servitutile prediale urbane se constituiau direct prin aceleasi moduri ca si servitutile prediale rustice cu exceptia mancipatiunii. prin neutilizare în timpul cerut pentru uzucapare (1 an pentru mobile. mai putin servitutea prediala urbana. Iustinian decide ca uzufructul nu se poate stinge prin capitis deminutio. Mancipatiunea putea fi folosita pentru constituirea indirecta a servitutilor prediale urbane ( proprietarul îsi vindea viitorul fond aservit prin mancipatie proprietarului fondului dominant. al II-lea. 130 René Foignet . 370. prin adjudecare. vol.I. 128 129 Pentru constituirea servitutilor prediale. 1020 de ani pentru imobile) . 215-218. d) Neutilizarea servitutii o anumita perioada de timp (perioada egala cu cea necesara pentru uzucaparea unui imobil).V. care printr-o clauza expresa se obliga sa restituie fondul aservit catre proprietarul sau.op.. 369.p.p. c) Pentru uzufruct.cit. posesiune exercitata zece ani între prezenti si douazeci. 60 .131 Stingerea servitutilor personale: Servitutile personale se sting prin: a) Moartea titularului servitutii. 3 ani pentru mobile.Jakota. 2 ani pentru imobile.128 Constituirea servitutilor personale: Se constituie prin aceleasi mijloace ca si cele prediale. Pentru uzufruct . p. Servitutile personale se pot constitui sub conditie rezolutorie sau cu termen extinctiv129. uz sau habitatie se foloseste mai ales legatul. Ibidem. p. vol. 366. prin prescriptie sau prin traditiunea fondului cu rezerva servitutii130. servitutile prediale si personale se constituiau prin pacte urmate de stipulatii.

134 131 132 Ibidem. servitutile prediale erau protejate printr-o actiune numita vindicatio servitutis.p. al II-lea. M. vol. f) Prin pierderea bunului asupra caruia exista servitutea personala. Sanctiunea servitutilor În vechiul drept roman. pe termen lung. concesiune pentru care trebuie sa-I plateasca acestuia. a unui teren apartinând unei cetati. periodic o suma de bani). p.7.. 133 René Foignet . . sau pentru totdeauna. p.225-226. o suma de bani numita vectigal). 134 Ibidem. concesiune pentru care plateste catre cetate. servitutile civile.Ius in agro vectigali (dreptul real al persoanei care a obtinut concesiunea.d) Renuntarea titularului. prin quasi-traditiune sau prin longa possessio) sunt protejate prin actiunea confesorie utila si prin interdicte quasi-posesorii.I.cit. e) Prin împlinirea termenului extinctiv sau a conditiei rezolutorii.Emfiteoza (dreptul real al persoanei care a obtinut o concesiune perpetua sau pe termen lung a unui teren apartinând unui mare proprietar funciar.cit.226. p.Superficia. adica prin reunirea calitatii de titular al servitutii personale cu cea de proprietar al bunului grevat de servitute.Jakota. 132 În dreptul clasic. op. vol. Drepturile reale pretoriene Drepturile reale pretoriene sunt: .218-219.Proprietatea bonitara. sau prin transformarea radicala a bunului care duce la pierderea calitatilor esentiale ale acestuia (Exemplu: casa data în habitatie se darâma). 133 4. .op. 61 . drept constituit pentru garantarea platii unei datorii si care-I confera titularului posesiunea bunului si dreptul de a-l vinde în caz de neplata). 364. . . periodic. adica cele nascute prin modurile recunoscute de ius civile. g) Prin consolidare.V. erau protejate printr-o actiune confesorie (prin care o persoana îi cere proprietarului unui lucru sa recunoasca ca ea este titularul unei servituti asupra acelui lucru) si prin interdicte posesorii . Servitutile pretoriene (adica cele nascute prin pacte urmate de stipulatii.Ipoteca (dreptul real asupra unui lucru.

p.. cuvîntul res desemna atît bunul.cit.4. p.op.119. René Foignet . op. în temeiul principiului “ superficies solo cedit” (suprafata apartine terenului). conform principiului ca orice bun poate fi un lucru. Dar pretorul a recunoscut acest drept si l-a sanctionat prin interdictul de superficie. sfera notiunii de bun este inclusa în cea a notiunii de lucru. dar nu orice lucru poat fi un bun. Superficia se stinge prin: 1.cit.228.136 REZUMAT Prin notiunea de “bun” se întelege orice lucru care poate fi însusit de cineva sub forma dreptului de proprietate. 62 . apoi printr-o actiune honorara care putea fi intentata contra unui tert sau contra proprietarului terenului. drept care-I permite sa o foloseasca.135 Acest drept nu era cunoscut de catre ius civile. În dreptul roman. abutendi re sua quatenus iuris ratio partitur. numita superficiar. cît si lucrul. Conform lui ius civile.8. în schimbul unei sume de bani numita solarium. Neplata solarium-ului timp de doi ani. 3. Împlinirea termenului pentru care a fost concedata. desi din punct de vedere juridic. 135 136 St. orice constructie ridicata pe terenul aflat în proprietatea quiritara a unei persoane nu putea sa apartina decât proprietarului quiritar al terenului.Cocos. de unde rezulta cele trei atribute ale dreptului de proprietate. Superficia Superficia reprezinta dreptul real recunoscut de catre pretor unei persoane. fruendi. vol. acordat superficiarului spre a se mentine în posesie.I. Romanii au definit proprietatea astfel: proprietas est ius utendi. Pierderea lucrului. asupra constructiei înaltate pe terenul altuia. 2. Cea mai importanta clasificare a lucrurilor este cea a lui res privata sau res in patrimonio.

Explicati adagiul “superficies cedit solo”. habitatio. Cu toate ca ea este o stare de fapt. abusus. Protectia juridica a posesiunii se realiza prin interdictele posesorii. care consta în actul material l de a pastra si de a folosi un lucru.În dreptul roman proprietatea a cunoscut patru forme: proprietatea quiritara.Conditiile actiunii în revendicare 4.Analizati aributele dreptului de proprietate 3. cea pretoriana. precum si drepturile reale pretoriene (superficia.Elementele posesiei în dreptuzl roman si în dreptul civil actual 5. Protectia posesiei se facea prin interdictele posesorii. Posesiunea exercitata în anumite conditii conduce. usus. 63 . prin intermediul uzucapiunii. la dobîndirea proprietatii.interdicta de clandestina possessione) si interdicta retinende possessionis causa (interdicta utrubi. Posesiunea este o stare de fapt ocrotita de drept. operae servorum). care sînt ordine date de catre pretor. interdicte etc. posesiunea produce efecte juridice. Romanii au înteles foarte bine atributele dreptului de proprietate. fructus. care sînt susceptibile de o valoare pecuniara. CONCLUZII Prin patrimoniu se întelege totalitatea drepturilor.Clasificarea lucrurilor în dreptul roman si clasificarea bunurilor în dreptul civil 2. Interdictele posesorii sînt de doua feluri: interdicta recuperandi possessionis causa (interdicta unde vi. emfiteoza) TEME DE CONTROL 1. interdicta de precario. datoriilor si sarcinilor uneii persoane. actiunea în revendicare.Servitutiile în dreptul roman si servitutiile în dreptul civil actual 6. exceptii. dreptul roman a surprins elementele acestei stari de fapt producatoare de efecte juridice -corpus si animus. În materia posesiunii. provinciala si peregrina. fiecare dintre acestea fiind protejate de anumite actiuni. usus. ius in agro vectigali. si au construit o actiune care sa ofere o protectie maxima acestui drept. interdictul uti possidentis). Drepturile reale asupra bunului altuia sînt: servitutiile prediale (rustice si urbane) si servitutiile personale (uzufructul.

64 .

p. vol. Despre obligatii 5.1. în Digeste (44.cit.CAPITOLUL AL V-LEA OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5.1-2.1. Incertum ( nu poate fi determinat dinainte în natura.1. facere (a îndeplini orice alta actiune sau chiar a se abtine de la îndeplinirea unei anumite actiuni) si în praestare (a-i procura creditorului un anumit lucru.3). cantitate si calitate). care are dreptul de a-i cere subiectului pasiv executarea obiectului obligatiei. Se întâlneste.1. atunci când obiectul obligatiei consta în dare. ci în a constrânge o persoana sa ne transmita proprietatea unui lucru. transferarea proprietatii). în natura.op. Ibidem. fara a-I transfera proprietatea si fara a-I constitui un alt drept real asupra acelui lucru). spune ca esenta obligatiei nu consta în a ne face sa dobândim proprietatea unui lucru sau o servitute.Diviziunea obligatiilor 137 138 René Foignet . Paulus. reus credendi). reus debendi). 7.138 Obiectul poate fi: Certum (poate fi determinat dinainte. al II-lea. p. Consta în dare (constituirea unui drept real. Se întâlneste atunci când obiectul obligatiei consta în facere. b) Subiectul pasiv (debitor. Definitia romana a obligatiilor În Institutiile lui Iustinian. p.139 d)O legatura juridica (vinculum iuris). 2. care este constrâns sa execute obiectul obligatiei. 65 . sa faca ceva sau sa îndeplineasca o prestatie. 139 Ibidem. c) Obiectul obligatiei este actul pe care debitorul trebuie sa-l îndeplineasca în folosul creditorului. mai ales. calitate si cantitate). obligatia este definita astfel: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura (“obligatia este legatura juridica prin care noi suntem constrânsi sa predam un lucru conform dreptului cetatii noastre”9 137 Elementele obligatiei: a)Subiectul activ (creditor. 5.2.

op. p. în functie de izvoarele lor juridice. p. René Foignet .Obligatiile se clasifica în functie de mai multe criterii.5. Spre exemplu. solidare sau in solidum (orice creditor solidar poate sa ceara oricarui debitor solidar sa plateasca întreaga datorie). b) Honorare (sanctionate de edictele magistratilor judiciari. poate fi împartita plata unei sume de bani. Izvoarele obligatiilor Conform Institutiilor lui Iustinian. obligatii ex delictu (izvorâte din delicte). de dreptul honorar). debitorul nu poate cere întoarcerea prestatiei sale). 66 .140 5. avem : a) Obligatii divizibile ( obiectul lor poate fi împartit). între mai multi debitori. Din punctul de vedere al obligativitatii lor.cit.V. obligatiile sunt: a) Civile (sanctionate de regulile dreptului civil). 3. Dupa subiectele lor obligatiile pot fi : a) Simple (un singur debitor. Functie de autoritatea care le sanctioneaza. vol. 140 141 Pentru clasificari.. deci. 2.cit. 3. obligatii quasi ex delictu (izvorâte din operatii care se aseamana cu delictele141).380. obligatii quasi ex contractu ( izvorâte din operatiuni juridice asemanatoare contractelor). vol. M. pictarea unui tablou sau prestarea unui anumit serviciu nu pot fi împartite. op.Dupa cum obiectul lor poate fi împartit sau nu.Jakota. Spre exemplu. obligatiile sunt: a) Civile (sunt sanctionate prin actiuni). b) Naturale ( nu sunt sanctionate cu actiuni. b) Plurale (mai multi debitori si/sau mai multi creditori). Acestea la rândul lor sunt: conjuncte (creanta si datoria se divid între subiectele active si cele pasive).3. obligatiile se clasifica în : obligatii ex contractu (izvorâte din contracte). 1. al II-lea. b) Obligatii indivizibile ( obiectul lor nu poate fi împartit). dar odata executate. un singur creditor). al II-lea.

creditorul dintr-un pact nu are actiune în justitie spre a-l constrânge pe debitor sa-si execute obligatia. 142 Ibidem. fie de ius honorarium) . în vechiul drept roman. În schimb. Prin urmare..Prin urmare. 67 . În schimb. care toate la origine au fost simple pacte).4. Aceasta regula. acord care este exprimat într-o anumita forma solemna. 5. absoluta. p. pactul reprezinta acordul de vointa dintre creditor si debitor. contractul de dota.Contracte si pacte În stravechiul si vechiul drept roman. de fiducie etc. prin contract se întelege conventia care este sanctionata cu o actiune (fie de ius civile. creditorul dintr-un contract poate sa-l sileasca pe debitor sa-si execute obligatia prin intermediul actiunii în justitie corespunzatoare contractului încheiat. abrogata. În stravechiul si vechiul drept roman.6. acord care nu îmbraca formele solemne impuse de catre ius civile.1. contractul reprezinta un acord de vointa între creditor si debitor. ci doar pact. recunoscuta de ius civile. trebuie sa existe o actiune care sa-l oblige pe debitor sa-si execute obligatia asumata printr-un astfel de contract. o sumedenie de exceptii ( cum ar fi contractele reale si cele consensuale. dar nu a fost.sau multilateral nu trebuie sa mai îndeplineasca anumite conditii de forma.sau multilateral. izvoarele juridice ale obligatiilor sunt: contractele. un act juridic bi. Notiunea romana de contract 5.142 Din pricina acestor numeroase exceptii. non nascitur actio” ( nu se naste actiune dintr-un simplu pact). Diferenta esentiala între contract si pact este rezumata de regula conform careia: “ex nudo pacto. se poate afirma ca: La sfârsitul dreptului roman. Se observa. acesta nu putea fi numit contract. cu timpul. ca pentru a fi calificat drept contract. a dobândit. niciodata. delictele si diferite alte cauze (unde intra cvasi contractele si cvasidelictele).4. Ea mai era în vigoare si în epoca lui Iustinian. Daca dreptul roman nu cunostea o astfel de actiune pentru un act juridic bi.

Viciile consimtamântului sunt aceleasi ca cele din dreptul civil românesc (eroarea. iar pentru mutuum. Cauza. în fapt. o conditie de validitate a contractului. consimtamântul trebuia doar sa existe ( în cazul contractelor de ius civile. Ei au capacitate de drept pentru contractele de ius gentium. Cauza.5. în principiu. sau de alterarea facultatilor mintale. atât în drept cât si în fapt.Jakota. vol.144 Capacitatea partilor (aptitudinea partilor de a figura în nume propriu într-un act juridic). Validitatea contractelor. sa nu fie simulat si sa fie lipsit de vicii. Obiectul. s-o aiba fata de creditor).cit. op. determinat si sa prezinte un interes pentru creditor. în fapt.4. vol. Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt.23. însa. incapabile. p. nulitate absoluta. Persoanele care au o deplina capacitate de drept pot sa fie.op. drepturile. obiectul trebuie sa fie: posibil. al II-lea.V. Consimtamântul acestora.2. 146 René Foignet . 68 . Sclavii nu aveau capacitate de drept. Obiectul (conduita pe care debitorul s-a angajat. al II-lea. p. sa fie exprimat în formele solemne cerute. Consimtamântul. Romanii nu cunosteau decât ceea ce numim noi.145 Consimtamântul (acordul vointelor partilor contractante). Incapacitatile de fapt sunt determinate de vârsta. în sens de cauza finala. p. sex. sa-si exercite. dolul. de scop economic urmarit de fiecare parte a contractului nu a reprezentat. Obiectul. 145 M. Partile unui contract trebuiau sa fie persoane capabile.143 Nerespectarea acestor conditii de validitate atrage dupa sine nulitatea contractului.. el trebuie sa fie serios.17. prin contract.386. sa se fi exprimat prin traditiunea bunului împrumutat) Pentru contractele de buna-credinta. violenta). în dreptul roman: Capacitatea partilor.146 5. Pentru contractele de drept strict. licit. Pentru validitatea unui contract. astazi.17. Ibidem.Diviziunea contractelor 143 144 Ibidem.cit.4. p. Capacitatea. Peregrinii fara ius commercii nu aveau aceasta capacitate pentru contractele de ius civile.

p. b) Contracte de ius gentium ( toate celelalte contracte). În astfel de contracte. creditorul se poate despagubi pentru executarea cu întârziere a obligatiei asumate de catre debitor (prin dobânzi percepute de la scadenta) dar si pentru reaua-credinta a acestuia. dolul sau violenta. contractele sunt: a) De drept strict ( sunt de stricta interpretare si dau nastere unei actiuni numite condictio). contractele literale. 5. Nici creditorul nu primea dobânzi pentru executarea cu întârziere de catre debitor a obligatiei sale si nu era ocrotit împotriva releicredinte a debitorului. sponsio si contractele literale). 3. Acestea au aparut pe parcursul dezvoltarii dreptului roman si sunt reglementate de ius gentium. care poarta numele fiecarui contract de buna-credinta în parte. 2. nexum. scrierea anumitor formule etc. desi acesta nu a fost reglementat de ius civile. contractele literale).. spre a se sustrage executarii obligatiei asumate. Exemple: sponsio.148 b) Contracte de buna-credinta (în interpretarea lor se tine seama de intentia partilor si de circumstante). caci ele pot fi folosite pentru a transforma în contract orice pact. Toate contractele de ius civile sunt contracte de drept strict. sponsio. spre a nu-si mai executa obligatia asumata. Calitatea esentiala a acestor contracte era aceea de a feri partile de bunul plac al judecatorului. Contractele de buna-credinta sunt sanctionate prin actiuni speciale. debitorul poate invoca eroarea.15. trebuie îndeplinite anumite formalitati ( cum ar fi pronuntarea anumitor cuvinte.. În functie de regulile de drept care le sanctioneaza: a) Contracte civile ( cum ar fi nexum. Pentru încheierea lor valida. Sunt contracte abstracte. Din punctul de vedere al solemnitatilor cerute pentru încheierea lor: a) Contracte formale (nexum. Dupa modalitatea de interpretare a lor. dolul sau violenta. Se pot încheia valid fara îndeplinirea nici unei solemnitati.Contractele pot fi clasificate astfel: 1.147 În contractele de drept strict.) Sunt cele mai vechi contracte si sunt reglementate de ius civile. Atragem atentia ca romanii considerau mutuum-ul (contractul de împrumut spre consumatie) ca un contract de drept strict. Reamintim ca în aceste 147 Ibidem. debitorul nu putea invoca eroarea. De asemenea. 69 . Contracte neformale (toate celelalte).

op. 1.actiuni. unilateral. Celelalte contracte reale (fiducie.cit.Contractele formale 1.1. Contractele reale se împart în doua categorii: • • Mutuum-ul. Contractele verbale. sanctionat printr-o condictio. juristii romani considerau ca aceste contracte se formeaza “re”. gaj). Mutuum Mutuum-ul (împrumutul spre consumatie) reprezinta contractul real si gratuit.389. p.4. cu exceptia mutum-ului. necesita. M. p. depozit. 5.43.2.op.cit. contracte reale de bunacredinta sanctionate prin actiuni speciale. vol.150 5.4. al II-lea. 150 René Foignet .9. Definitia contractelor reale Contractele reale sunt acele contracte care. 5. sunt contracte de buna-credinta. exceptia de metus (violenta) si de dol sunt subîntelese.7. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate. care se obliga sa restituie lucruri de acelasi gen. Toate contractele de ius gentium..3. în baza caruia o persoana (creditor) remite proprietatea unor lucruri de gen altei persoane (debitor).Jakota.2. comodat. p. Contractele litteris. al II-lea. Orice pact adaugat unui contract de buna-credinta este sanctionat prin actiunea din contract (daca este în favoarea creditorului) si prin exceptia de pact convenit (daca este în favoarea debitorului). contract real.1. 148 149 Ibidem. remiterea materiala a unui lucru (res).V. 70 . Chirografele si singrafele.149 Prin contracte de buna-credinta se pot contracta obligatii afectate de modalitati. vol.Contractele reale 5.7.4.4. de drept strict. pentru încheierea lor valida.7. Din aceasta cauza. pe lânga acordul partilor. 1. de buna-credinta.

cit. Prin aceasta traditiune debitorul devine proprietar al bunului. Daca el nu ar fi proprietar. deja. el nu ar putea sa-l împroprietareasca pe debitor.V. apud René Foignet . având la dispozitie “exceptio senatus-consulti Macedoniani”. trebuie sa fie un bun de gen. p. având ca obiect o suma de bani. în mod valid. pentru ca aceasta sa le consume . inclusiv cele privind traditiunea brevi manu si cea longa manu. Daca împrumutul de bani era facut. vol. forta obligatorie a mutuum-ului s-ar întemeia nu atât pe ideea ca aceasta întelegere este un contract obligatoriu. Mai târziu. vol. edictat în epoca lui Vespasian.Jakota.45. 153 M. p.Mutuum-ul este un contract special si nu abstract. pe lânga acordul prealabil al partilor. 151 152 Girard. Prin urmare.cit.cit. al II-lea. fiului de familie. În opinia unui reputat specialist francez. cântarire sau masurare. care sa se individualizeze prin numarare. El nu poate fi utilizat pentru a transforma în contracte diferite alte pacte. interdictia impusa de Senatusconsultul Macedonian a fost extinsa asupra tuturor operatiilor care au drept scop sa ascunda un împrumut de bani.153 EFECTELE SI SANCTIUNEA MUTUUM-ULUI Debitorul este obligat.152 Obiectul dat în mutuum. Senatus-consultul Macedonian. împrumutatorul (creditorul) trebuie sa fie proprietarul bunului pe care îl împrumuta spre a fi consumat.400. René Foignet . ci doar pentru a-i procura unei persoane proprietatea unor lucruri de gen consumptibile. vol. al II-lea. p. al II-lea. 71 . interzice fiilor aflati în puterea sefului de familie sa apara în calitate de debitori într-un mutuum. traditiunea lucrului dat în mutuum. contractul de mutuum. Se observa ca mutuum-ul este un contract unilateral. prin care paraliza actiunea în restituire formulata de catre creditor..44.op. caci nimeni nu poate sa transmita prin traditiune mai mult decât are. el era valabil. Traditiunii necesare încheierii valide a mutuum-ului i se aplica toate regulile privind traditiunea ca mod de dobândire a proprietatii.op. sa restituie lucruri echivalente în calitate si cantitate bunurilor de gen împrumutate.151 FORMAREA CONTRACTULUI DE MUTUUM Asa cum s-a mentionat. pentru a încheia. Dar fiul de familie era încurajat sa nu restituie suma de bani împrumutata. op. contractul de mutuum necesita. totusi. prin mutuum. cât pe ideea sanctionarii îmbogatirii fara justa cauza a persoanei ce a împrumutat bunurile de gen.

ca dobânzile sa nu mai fie datorate. contractul de mutuum era sanctionat printr-o condictio certae creditae pecuniae (daca se împrumutasera bani) sau printr-o condictio certae rei sau condictio triticaria (daca se împrumutasera alte bunuri de gen). pe lânga acordul partilor. p.3. un bun de specie unei alte persoane (comodatar) pentru a-l folosi si pentru a-l înapoia la un anumit moment.V. 157 M.154 ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDA (FOENUS) Contractul de mutuum. însotit de o stipulatio usurarum (stipulatie de dobânda. Iustinian a interzis conventia de anatocism chiar pentru dobânzi ajunse la scadenta. Împrumuturile facute de bancheri. pentru creditul comercial si de 12 %.Jakota. 5. de 8%. 72 .156 Iustinian a decis. De asemenea. vol. p. gratuit. al II-lea. p.155 Legea celor XII table fixa dobânda legala la 12%. dobânzile urmatoare urmând sa fie socotite din suma de bani rezultata din adunarea capitalului cu dobânzile restante. Prin predarea lucrului dat 154 155 René Foignet .cit. M. În vremea lui Iustinian.157 Prin conventie de anatocism se întelege conventia dintre creditor si debitor conform careia dobânzile neplatite se adauga la capital. Împrumutul de marfuri.4. vol.. p. vol. se numeste foenus. împrumut considerat ca foarte riscant).Fiind un contract de drept strict. al II-lea.V. al II-lea. prin care debitorul se obliga sa-i plateasca creditorului o dobânda).47. de asemenea. al II-lea. op. Comodatul Comodatul (împrumutul spre folosinta) este contractul real de buna-credinta în temeiul caruia o persoana. din momentul în care totalul dobânzilor platite egaleaza capitalul împrumutat.46.cit. pentru împrumuturile obisnuite.op. numita comodant. Stipulatia de dobânda era obligatorie în cazul urmatoarelor contracte de mutuum: • • • Nauticum foenus (împrumutul facut unui armator pentru comertul pe mare. vol. pentru creditul maritim. op.Jakota. dobânda era de 6%.op..cit.cit.401 156 René Foignet . remite. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de comodat se încheie valabil doar daca. comodatarului i-a fost predat si bunul care i se da în comodat.401.

Sa restituie lucrul la termenul convenit.în comodat. vol. p. pentru ca aceasta din urma sa-l pastreze gratuit si sa I-l restituie la prima solicitare. OBLIGATIILE COMODATARULUI .51.403.159 EFECTELE COMODATULUI Comodatul este un contract sinalagmatic imperfect. obligatii în sarcina celeilalte parti. Aceasta remitere îi confera depozitarului numai detentia.4. Din el izvorasc. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE COMODANTULUI Comodantul este obligat sa-I restituie comodatarului cheltuielile de conservare a bunului (cheltuielile necesare).Jakota. 158 Bunul dat în comodat trebuie sa fie un bun de corp cert si neconsumptibil. întotdeauna. Obligatiile comodantului sunt sanctionate. op. apreciata în abstract (culpa levis in abstracto).160 SANCTIUNEA COMODATULUI Obligatiile comodatarului sunt sanctionate prin actio commodati directa.. Comodantul trebuie sa fie proprietarul. prin actio commodati contraria. al II-lea. p. 161 Ibidem. p. comodatarul obtine doar detentia bunului si nicidecum posesia sau proprietatea.cit. 160 René Foignet .51. OBIECTUL 158 159 René Foignet . FORMAREA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract real.cit. vol.4. M.V. Se încheie valid. al II-lea. posesorul sau detentorul lucurului.cit. atunci când apar.Obligatia de a pastra lucrul împrumutat. Comodatarul raspunde pentru pierderea lucrului survenita nu doar ca urmare a dolului ci si din culpa sa. Depozitul Depozitul reprezinta contractul real în temeiul caruia o persoana (deponentul) remite unei alte persoane ( depozitarul) un anumit lucru mobil si cert. Nu raspunde daca pierderea bunului s-a datorat unui caz de forta majora sau unui caz fortuit.161 5. al II-lea. abia în momentul în care deponentul îi remite depozitarului lucrul depozitat. p. obligatii în sarcina unei parti si numai uneori.op. vol.51.op. . 73 .

Din cauza ca deponentul nu a avut timpul necesar pentru a-si alege depozitarul. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Obligatiile depozitarului sunt sanctionate prin actio deposita directa.52.404. depozitul sechestru se aplica si 162 163 M. OBLIGATIILE DEPOZITARULUI: . acesta din urma este sanctionat drastic daca refuza restituirea lucrului primit în depozit..405. însa pretorul a intervenit si a limitat aplicarea acestei sanctiuni doar la depozitarul din depozitul necesar.162 EFECTELE CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract sinalagmatic imperfect. naufragiul etc. vol. op. Spre deosebire de depozitul ordinar. Aceasta actiune atrage infamia asupra depozitarului care a preferat sa fie condamnat decât sa restituie lucrul primit în depozit.Sa pastreze lucrul depus. vol.52.cit. vol. René Foignet . p.Jakota. orice depozitar care nu-si respecta obligatiile era condamnat la aceasta sanctiune. al II-lea. 74 .V.4. p.. al II-lea. p. sa restituie depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut cu pastrarea lucrului. op.Obiectul depozitat trebuie sa fie un bun cert si mobil. Depozitarului I se interzice sa se foloseasca de bunul depus.DEPOZITUL NECESAR se face în cazul unor calamitati naturale cum ar fi incendiul. Datorita caracterului gratuit al depozitului. Daca o face. 5. 165 M.DEPOZITUL SECHESTRU este depozitul unui lucru asupra caruia exista un litigiu în justitie.cit. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEPONENTULUI: Deponentul trebuie.Sa restituie lucrul depus la cererea deponentului.Depozite exceptionale Exista trei feluri de depozite exceptionale: 1.4. precum comodatarul.Jakota. 164 Ibidem. . dupa caz. va fi pedepsit pentru comiterea delictului de “furtum usus”163.164 Obligatiile deponentului sunt sanctionate prin actio deposita contraria.V. Depozitarul nu raspunde pentru o culpa determinata in abstracto.165 2.op. depozitarul va raspunde de pierderea lucrului doar daca aceasta a survenit din dolul sau sau din culpa sa grava. al II-lea. El este condamnat sa plateasca dublul valorii lucrului primit în depozit ( conform Legii celor XII Table.cit. p.

de o culpa grava concreta sau de o culpa a sa in abstracto. În consecinta. În consecinta. Ibidem. în timp ce mutuum este un contract de drept strict. În schimb. Nu are voie sa foloseasca lucrul. la cererea acestuia. sub sanctiunea cuvenita delictului de “furtum usus”.cit.4. vol. al II-lea. bunuri echivalente. posesia si nu doar detentia.53.asupra bunurilor imobile si îi confera depozitarului sechestru posesiunea asupra bunului sechestrat.op. OBLIGATIILE CREDITORULUI GAJIST 1. p. Creditorul gajist dobândeste asupra bunului dat în gaj. vol.DEPOZITUL NEREGULAT reprezinta acel depozit în care lucrul depozitat consta într-un bun de gen.405-406 si René Foignet . Gajul Gajul (amanetul) reprezinta contractul real prin care un debitor îi remite un lucru creditorului sau. depozitarul sechestru poate uzucapa lucrul pentru partea care va câstiga procesul si poate folosi interdictele posesorii. trebuie sa scada din capital restul ramas din imputarea valorii fructelor asupra dobânzilor. Depozitul neregulat difera de contractul de mutuum prin aceea ca depozitul neregulat este un contract de buna-credinta.168 EFECTELE CONTRACTULUI Contractul de gaj este un contract sinalagmatic imperfect. Daca bunul este frugifer. creditorul gajist va putea utiliza interdictele posesorii împotriva tuturor persoanelor ce-I tulbura posesiunea (inclusiv împotriva debitorului. Depozitarul va plati dobânda daca a fost pus în întârziere.405. 167 5. depozitarul devine proprietarul lucrului depozitat. p.Sa pastreze lucrul. iar daca valoarea fructelor depaseste valoarea dobânzilor. dar trebuie sa le scada din dobânzile obligatiei debitorului. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de gaj se încheie valid prin remiterea lucrului dat în gaj. În contractele 166 167 Ibidem. În cazul acestui depozit. p.53. 75 . 3. spre a proteja posesiunea bunului. spre a-I garanta plata unei obligatii. el este obligat sa-I restituie deponentului. al II-lea. El poate dispune de acesta cum doreste. 168 René Foignet . Raspunde pentru pierderea lucrului cauzata de dolul sau. Pactul de dobânda este valid în cazul contractului de depozit neregulat. pâna la efectuarea platii). gajistul poate percepe aceste fructe.6. Creditorul pastreaza lucrul pâna la efectuarea platii.cit. Depozitarul sechestru poate primi o retributie pentru serviciul pe care-l face166.op. p.

Astfel. vol.Se efectueaza un transfer de proprietate prin mancipatie si prin in iure cessio si daca . fiducia a fost la început folosita pentru constituirea unui gaj sau pentru realizarea unui comodat.Sa restituie lucrul primit în gaj. 171 René Foignet . al II-lea.Acestui transfer i se ataseaza pactul de fiducie prin care accipiens-ul (cel care primeste proprietatea) se obliga sa retransfere proprietatea asupra lucrului catre tradens ( cel care a înstrainat. Fiducia Pactul de fiducie (pactum fiduciae) este o conventie de restiuire ce însoteste un transfer de proprietate efectuat prin mancipatio sau in iure cessio.169 2. p. Fiducia nu este un contract formalist. fructele nu se mai imputa din dobânzi sau din capital. op.173 OBIECTUL CONTRACTULUI DE FIDUCIE Obiectul acestui contract trebuie sa fie un res mancipi. p.171 Fiducia este un contract abstract. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE GAJ Obligatiile creditorului gajist sunt sanctionate prin actio pigneratitia directa. al II-lea. Contractul de fiducie nu indica scopurile economice ale partilor.cit. un bun de corp cert (de specie) si neconsumptibil. conform caruia gajistul pastreaza fructele bunului cu titlu de dobânzi. p.V. Ansamblul acestor doua acte.op. M. Obligatia eventuala a debitorului este sanctionata prin actio pigneratitia contraria. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEBITORULUI Sa-I restituie creditorului gajist cheltuielile facute de acesta cu pastrarea bunului dat în gaj.Jakota.48. proprietatea catre accipiens). p.4..48.47. initial. 174 Ibidem. 76 . vol. apare pactul de anticreza.406. În situatia pactului de anticreza.de gaj privind bunuri frugifere.7. 172 Ibidem. adesea. pactul de fiducie si transferul de proprietate formeaza contractul de fiducie. p.170 5.48. p. imediat ce a fost platita obligatia garantata.cit.172 FORMAREA CONTRACTULUI SI CONDITII DE VALIDITATE Contractul de fiducie se încheie valid daca: . 173 Ibidem.54.174 169 170 Ibidem.

Cu toate acestea. daca a reintrat în posesiunea lucrului înstrainat. De asemenea. 77 .49. Conform lui Gaius. fara a I se cere nici buna-credinta si nici just titlu). prin care pretorul îl pedepsea pe cel care.Contracte consensuale Contractele consensuale sunt acelea care se încheie valid doar prin simplul acord de vointa al partilor.54.Vânzarea-cumpararea 175 176 Ibidem. în vechiul drept roman. Tradens-ul se încredea în buna-credinta a accipiens-ului. printr-o actiune pretoriana in factum. În consecinta. odata cu aparitia celorlalte contracte reale. fiducia si-a pierdut utilitatea juridica prin disparitia distinctiei între res mancipi si res nec mancipi. contractul de fiducie era sanctionat. încalcând fides ( obligativitatea cuvântului dat) . a gajului. indirect.1. prin trecerea unui an de zile. DESUETUDINEA FIDUCIEI Fiducia si-a pierdut o mare parte din domeniul de aplicabilitate.DOMENIUL DE APLICARE Fiducia a fost utilizata. va redobândi proprietatea asupra acestuia. pentru constituirea unei dote cu conventie de restituire.5. a depozitului.176 5. Ibidem. contractul de fiducie era sanctionat. p. pentru o donatie mortis causa etc. romanii cunosteau patru contracte consensuale: emptio venditio (vânzarea-cumpararea). nu restituia lucrul primit. Este o actiune infamanta. Toate contractele consensuale sunt contracte sinalagmatice (bilaterale) de buna-credinta. p.175 În dreptul clasic. pentru încheierea comodatului. locatio conductio (contractul de închiriere). societas (contractul de societate) si mandatum (mandatul). contractul de fiducie nu era sanctionat printr-o actiune. în epoca lui Iustinian nu se mai vorbeste de fiducie. atunci înstrainatorul lucrului. 5. daca dobânditorul a încalcat pactul de fiducie. direct. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE FIDUCIE În vechiul drept roman. prin usureceptio fiduciae (conform careia.5.

vol.. p.În dreptul civil românesc.Obiectul vândut trebuie sa fie un lucru in patrimonio. ..Consimtamântul. întrucât vânzatorul trebuia sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului.177 Între vânzarea-cumpararea din dreptul civil român si cea din dreptul roman exista doua diferente majore: . daca si-a dat seama de adevarata situatie juridica a lucrului.178 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARECUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare cuprinde trei elemente constituitve: . al II-lea. numita vânzator (venditor) se obliga sa predea posesiunea linistita a unui lucru. op. obligat sa-i transfere cumparatorului proprietatea lucrului vândut. vânzatorul se obliga sa efectueze acest transfer.cit. În acest caz.Obiectul vândut.Vânzarea-cumpararea este contractul consensual prin care o persoana. vol. al II-lea. 177 178 M. numita pret (pretium sau merx). prin contractul de vânzare-cumparare se transmite proprietatea asupra lucrului vândut. obligatoriu. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transmitea dreptul de proprietate (chiar daca vânzatorul era proprietarul lucrului vândut).Jakota.cit.179 Vânzarea lucrului altuia era admisa în dreptul roman. de gen sau de specie.407.op. în dreptul roman.V. 179 M. . Lucrul poate fi corporal sau incorporal (exemplu: o mostenire). caci nu-I comunica cumparatorului ca lucrul vândut îi apartine altuia. al II-lea.55. Vânzatorul trebuie sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului. prin mancipatiune sau prin in iure cessio (daca bunul vândut era un res mancipi) ori prin traditiune (daca bunul vândut era un res nec mancipi). unei alte persoane. întâlnim una din urmatoarele doua situatii: a)Vânzatorul este de rea-credinta. .cit. vol.Pretul. în principiu. un transfer de proprietate. vânzatorul nu este. cumparatorul putea introduce actio empti împotriva vânzatorului. chiar înainte de a fi tulburat în posesie.Jakota.V. 1. René Foignet . numita cumparator (emptor) care se obliga sa-I plateasca în schimb o a numita suma de bani. ci. rezultatul vânzarii este. p. ulterior. În dreptul roman. În cazul unei astfel de vânzari. 78 . prezent sau viitor. op.Daca în dreptul civil românesc.407. p.

atunci avem o donatie si nu o vânzare. uneori. partile vânzarii se puteau râzgândi. 181 3. decât daca este tulburat în posesiunea linistita a lucrului cumparat. existau doua situatii în care acordul de vointa al vânzatorului si cumparatorului asupra bunului si asupra pretului nu echivala cu încheierea valida a vânzarii. 79 . p. ii) Situatia vânzarii cu arvuna (arrha). contractul de vânzare-cumparare se socotea încheiat doar în momentul în care una din parti îi dadea celeilalte arvuna convenita. caci îl înstiinteaza pe cumparator ca lucrul vândut îi apartine altuia. atunci.Pretul trebuie sa fie platit într-o suma de bani (opinia preluata de la proculieni). Contractul de vânzare-cumparare este valid încheiat în momentul în care vânzatorul si cumparatorul cad de acord asupra bunului si asupra pretului.cit. ii) Certum (determinat). În aceasta situatie. Daca vânzatorul unui imobil primea un pret mai mic de jumatate din pretul just al imobilului. însa. Daca pretul este fictiv. Se accepta. vol. În epoca lui Iustinian. la latitudinea unei tete persoane. în schimbul restituirii pretului primit putea sa ceara înapoierea lucrului. Pâna în momentul semnarii înscrisului. al II-lea.180 2. Pretul trebuie sa fie: i) Verum (real ). Arvuna consta într-o suma de bani pe care una dintre parti (cel mai adesea cumparatorul) o dadea celeilalte parti ca semn al încheierii contractului de vânzare-cumparare.Consimtamântul are o importanta deosebita în materia contractului de vânzare-cumparare. Aceste situatii erau: i) Situatia vânzarii prin înscris. iii) Spre sfârsitul Imperiului. în dreptul roman clasic.op. invocând o leziune importanta (lesio enormis). arvuna devine un mijloc ce-i permite partii care a acordat-o sa 180 René Foignet . În cazul vânzarii cu arvuna. Daca partile conveneau sa consemneze în scris contractul de vânzare-cumparare.b)Vânzatorul este de buna-credinta. pretul de vânzare al imobileleor trebuie sa iustum ( just). Cu toate acestea.57. ca determinarea pretului sa fie lasata. cumparatorul nu poate introduce actiune împotriva vânzatorului. Cumparatorul putea pastra bunul cumparat doar daca platea si diferenta dintre pretul oferit si pretul just al imobilului. atunci vânzarea-cumpararea nu era valid încheiata decât în momentul în care semnaturile partilor erau puse pe înscrisul constatator.

reamintim ca. -Obligatia de a pastra lucrul pâna la predarea lui catre cumparator. cu titlu de sanctiune. Vânzatorul are urmatoarele obligatii: -Obligatia de a preda lucrul cumparatorului (principala obligatie a vânzatorului). 1. Prin posesiune linistita se întelege acea posesiune pe care cumparatorul nu o poate pierde din cauza ca o alta persoana a obtinut un interdict posesoriu contra lui. vol. daca renunta la executarea contractului de vânzare-cumparare. al II-lea.renunte.V. El raspunde pentru pierderea bunului din culpa sa.Cocos. evaluata in abstracto ( tinându-se cont de conduita unui sef de familie ideal).184 2. Vânzatorul este obligat sa predea cumparatorului posesiunea linistita a lucrului (vacuam possessionem tradere). îi va înapoia celeilalte parti arvuna acordata precum si o suma de bani egala cu arvuna. el trebuia sa-I transmita cumparatorului proprietatea. op. naste obligatii în sarcina ambelor parti.181. unilateral.182 EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transfera proprietatea. Vânzatorul este obligat sa pastreze lucrul pâna la predarea catre cumparator.59. El nu raspunde însa de pierderea fortuita a lucrului. 183 St. altfel. De asemenea. astazi.Obligatia de predare a lucrului catre cumparator. partea care a renuntat la executarea contractului de vânzare-cumparare va pierde numai arvuna acordata celeilalte parti. daca vânzatorul era proprietarul lucrului.. 80 .cit. vol.409. le asociem cu proprietatea.183 Obligatia de predare a lucrului presupune si obligatia vânzatorului de a se abtine de la orice dol.cit. În aceasta situatie. al II-lea. Partea care a primit arvuna. în dreptul roman.. fiind un contract sinalagmatic. op. p. René Foignet .Obligatia de garantare a cumparatorului împotriva evictiunii si a viciilor ascunse. cumparatorul trebuie sa-I plateasca vânzatorului unui lucru cert 181 182 M. . p.Obligatia de a pastra lucrul pâna la predare. p.cit. Conform principiului “Res perit emptori”.Jakota.op. Aceasta transmitere a posesiunii linistite a lucrului îi asigura cumparatorului toate avantajele economice pe care. facându-se vinovat de dol. Astfel. la contract.

al II-lea. al II-lea.op. pentru actio ex stipulatu rem habere licere).op. avea.411. al II-lea. p. p. b) actio quanti minoris – o actiune în diminuarea pretului platit.186 Romanii au sanctionat aceasta obligatie a vânzatorului prin intermediul urmatoarelor trei tipuri de actiuni: i) actio auctoritatis pentru vânzarea prin mancipatie ( actiunea prin care vânzatorul care nu îi asigura cumparatorului o asistenta eficienta. daca pierirea fortuita a bunului cert vândut a rezultat dintr-o culpa a vânzatorului sau daca lucrul a pierit pâna la împlinirea conditiei suspensive ce afecta vânzarea. 188 René Foignet . chiar si în situatia în care ei nu avusesera cunostinta de aceste vicii). Cumparatorul unui lucru afectat de vicii ascunse. vol.op. Acest principiu nu se aplica. vol.. 81 .cit. 186 M. numita auctoritatis.V. contra tertului evingator.pretul promis.187 Vânzatorii erau considerati raspunzatori pentru viciile ascunse ale lucrului întotdeauna. p. pentru vânzarea consensuala. prin care vânzatorul era obligat sa plateasca cumparatorului dublul prejudiciului.cit.66.cit. ii) actio ex stipulatu duplae sau ex stipulatu rem habere licere . Se exercita timp de un an de zile. în epoca lui Iustinian. 187 A se vedea St. op. p. era obligat sa-I plateasca cumparatorului dublul pretului lucrului mancipat).62-63. op. iii) actio empti.op. vol. Prin evictiune se întelege pierderea posesiunii asupra lucrului cumparat ca urmare a faptului ca un tert a câstigat în actiunea în revendicare sau în interdictul posesoriu pe care l-a introdus.Cocos. urmatoarele doua actiuni contra vânzatorului: a)actio redhibitoria – o actiune în rezolutiunea ( desfacerea) vânzarii. p. al II-lea. înainte de predarea sa catre cumparator.cit.188 Cumparatorului îi revin urmatoarele obligatii: 184 185 René Foignet . chiar daca lucrul vândut a pierit fortuit.cit.cit.Obligatia de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile ascunse ale lucrului.185 3. al II-lea.Jakota. însa.60-61. vol.. pentru vânzarea însotita de stipulatii (actiune prin care vânzatorul trebuia sa-I plateasca cumparatorului evins fie de doua ori pretul lucrului – pentru actio ex stipulatu duplae.181 si René Foignet .63-64. René Foignet . vol. fie o suma de bani echivalenta cu prejudiciul suferit de catre cumparator. p. Se putea exercita în termen de sase luni de la descoperirea viciului.

cit.Sa plateasca pretul convenit (aceasta este principala obligatie a cumparatorului). la rându-I. proprietatea lucrului vândut nu se transfera pâna când nu se plateste pretul. 3.Sa plateasca dobânzi la pret. daca dupa ce I s-a predat lucrul a întârziat cu plata pretului. se obliga sa execute o anumita lucrare determinata. p. În cele ce urmeaza prezentam numai contractul de închiriere a lucrurilor 189 190 Ibidem.68. 2. op. Editura Fundatiei “Chemarea”. g. sa plateasca un anumit pret (merces).2. vol. Pentru garantiile pe care le are vânzatorul pentru plata pretului a se consulta M. În epoca lui Iustinian. p. 82 . 413. într-o suma de bani. Toate aceste obligatii sunt sanctionate prin actio venditi (pe care o are vânzatorul contra cumparatorului189).67. în general. p.V. care consta.Sa plateasca cheltuielile de pastrare a lucrului daca predarea bunului a fost întârziata din vina sa. Închirirerea în vederea executarii unei anumite lucrari (locatio conductio operis faciendi) prin care o persoana. 1993. “Drept roman”. care se obliga. Iasi. sa asigure prestarea unor anumite servicii sau executarea unei anumite lucrari pentru o alta persoana.Jakota. Exceptii: cumparatorul îi ofera vânzatorului o garantie.Jakota. sau când vânzatorul I-a acordat cumparatorului un termen de plata.V. al II-lea.Locatiunea Contractul de închiriere (locatio conductio) este contractul consensual prin care o persoana se obliga sa procure folosinta unui lucru.1.. cum ar fi spre exemplu sa construiasca un pod.144 5. Ibidem. muncitor sau antreprenor.5. Închirierea serviciilor unei persoane (locatio conductio operarum) sau contractul de munca.190 Despre pactele adaugate la contractul de vânzare-cumparare a se citi M. Exista trei tipuri de contracte de închiriere: Închirierea lucrurilor (locatio conductio rei).

al II-lea. Locatorul trebuie sa-l garanteze pe conductor împotriva evictiunii si a viciilor ascunse ale bunului închiriat. care se obliga sa-I plateasca un pret fixat în bani (merces).Sa foloseasca lucrul ca un bun sef de familie. vol. 191 192 M.Sa predea prin traditiune lucrul catre conductor.Jakota. Efectele închirierii lucrului Închirierea lucrului este un contract sinalagmatic perfect.Sa-l mentina pe conductor în folosinta bunului închiriat. imobil. Bunul.V.416. al II-lea. Obligatiile conductorului sunt sanctionate prin actio locati. Poate fi mobil. În general.Contractul de închiriere a lucrurilor (locatio conductio rei) sau arenda este contractul prin care o persoana (locator) se angajeaza sa procure folosinta linistita a unui lucru (uneori si fructele lucrului) unei alte persoane (conductor). vol.cit.cit.192 OBLIGATIILE CONDUCTORULUI sunt: 1. op. OBLIGATIILE LOCATORULUI sunt: 1. Trebuie sa fie cert si real.73. 2. daca conductorul nu foloseste bunul ca un bun pater familias.prin vointa unilaterala a locatorului. Ea dureaza atât timp cât locatorul îi pune la dispozitie folosinta lucrului. René Foignet . RISCURILE pieirii fortuite a bunului închiriat sunt suportate întotdeauna de catre locator.191 Elementele constitutive ale contractului de închiriere a lucrurilor sunt: Consimtamântul.193 STINGEREA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A UNUI BUN se realizeaza prin: . p. Conductorul obtine doar detentia asupra bunului. mediat ce partile s-au înteles asupra bunului si chiriei. 193 Ibidem. . 83 . Pretul închirierii ( chiria). sau daca nu plateste chiria o anumita perioada.73. 2. trebuie sa constea în bani. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A LUCRULUI Obligatiile locatorului sunt sanctionate prin actio conducti.prin acordul partilor.Sa plateasca chiria (merces). p.. etc. p. caci obligatia conductorului de a plati chiria este succesiva.op. Contractul este valid încheiat.

o clauza expresa în contractul de vânzare. contractul de închiriere este prelungit prin tacita reconductiune. de 5 ani. mandatarul nu-l reprezinta pe mandant. 5. Se presupune ca partile au convenit sa prelungeasca închirierea în aceleasi conditii convenite initial. Pentru contractul de munca si pentru cel de închiriere în vederea realizarii unei anumite lucrari recomandam a se citi M. Actul pe care mandatarul (procuratorul) îl încheia din însarcinarea mandantului (mandator) nu 194 195 Ibidem.194 Daca bunul închiriat era vândut de catre locator. 1412. Termenul folosit pentru arendarea pamânturilor era.Jakota “Drept roman”. Conductorul avea actiune împotriva locatorului pentru daune. b)Daca închirierea s-a facut fara termen (sine die). 14701490 din Codul civil ( referitoare la locatia lucrarilor). adica al mandantului. c)Prin împlinirea termenului fixat de catre parti. precum si articolele 1410.Mandatul Mandatul este contractul consensual prin care o persoana (mandantul sau mandatorul) însarcineaza o anumita persoana (mandatar sau procurator) sa faca ceva.5.195 Contractul de locatie a lucrurilor este reglementat în Codul civil în art. Al II-lea.prin vointa unilaterala a conductorului daca: a) Nu poate folosi lucrul (ca urmare a lipsei de reparatii sau ca urmare a pierderii fortuite). însa. unei alte persoane. Aceasta dispozitie se regaseste în Codul civil român în art. 14101469. fara plata.V. în mod gratuit. Prin tacita reconductiune. în general. Iasi. 1413. vol. în folosul sau. a caror lectura o recomandam . conductorul continua sa foloseasca lucrul fara opozitia locatorului.196 În dreptul roman. în acest sens.. Împaratul Diocletian a hotarât. 1441. 75. 419-423. cumparatorul putea sa-l expulzeze pe conductor din detentia lucrului. cu exceptia termenului.3. în timpul închirierii.74. 84 . ca cel care a cumparat lucrul trebuie sa respecte închirierea daca exista. contractul de locatiune se prelungea doar pentru un singur an. Ibidem. p. Editura Fundatiei “Chemarea”. Daca la expirarea termenului. atunci. pag. în dreptul clasic. 1993.

s-a admis si validitatea mandatului platit în cazurile în care juristii considerau ca nu se poate încheia un contract de închiriere a serviciilor unei persoane (spre exemplu. op. pentru constituirea unei garantii (mandatum credenda pecuniae). vol. este considerat valid mandatul de a împrumuta bani unui tert. raspunde pentru culpa sa evaluata in abstracto. 198 M. p.) Remuneratia se numea honos. medicului.198 . Acest serviciu trebuie sa fie licit si moral.. mandatarul îl reprezinta efectiv pe mandant.184.80.cit. În dreptul civil românesc. pentru serviciile profesorului. în persoana mandantului. Putea fi reclamata în justitie în cadrul procedurii extra-ordinem. 3.Sa încheie actul cu care a fost însarcinat.cit.Obiectul conventiei sa-l reprezinte un serviciu pe care mandatarul I-l face mandantului. René Foignet . p. Spre sfârsitul Imperiului Roman. mandatarul este de cele mai multe ori salariat. etc. avocatului. Este nul mandatul al carui obiect nu-l intereseaza decât pe mandatar sau pe tert. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE MANDATULUI Pentru ca o conventie dintre doua persoane sa constituie contract de mandat. OBLIGATIILE MANDATARULUI (procuratorului) sunt: . al II-lea.Cocos.Jakota.V.Obiectul trebuie sa-l intereseze pe mandant. Cu toate acestea.425. 2. 85 . în acea epoca. al II-lea. Dupa executarea mandatului si în temeiul acestuia mandatarul (procuratorul) îi transfera mandantului (mandator) toate drepturile si obligatiile pe care le dobândise în executarea mandatului. El naste întotdeauna obligatii în sarcina mandatarului si doar eventual în sarcina mandantului.producea absolut nici un efect fata de mandant. vol. trebuie sa-i dea socoteala mandantului despre modul în care a actionat si sa-i transfere acestuia toate drepturile si obligatiile dobândite în executarea mandatului. În epoca lui Iustinian.Mandatul sa fie gratuit. p..199 196 197 St. Efectele actului juridic se produc.197 EFECTELE MANDATULUI Mandatul este un contract sinalagmatic imperfect.cit. op. Efectele toate se produceau asupra mandatarului (procuratorului). fiindca.La sfârsitul mandatului.op. direct. este necesar ca: 1. OBLIGATIA EVENTUALA A MANDANTULUI consta în restituirea sumeleor de bani pe care mandatarul le-a cheltuit în executarea mandatului primit.

p.Societatea Contractul de societate este un contract prin intermediul caruia mai multe persoane se obliga sa puna ceva în comun în scopul de a realiza si împarti câstigul. Chiar mandatarul poate renunta la mandat. 201 René Foignet . DEPASIREA LIMITELOR MANDATULUI Daca mandatarul depasea limitele mandatului.. .prin moartea uneia dintre parti.. vol.. vol. op. op. p.op. al II-lea.cit. mandatul exista doar pâna la concurenta sumei de 100.200 STINGEREA MANDATULUI Mandatul se stinge: . p. 202 M.201 5.cit. dar numai daca. Aceasta a fost parerea proculienilor care a fost acceptata în dreptul lui Iustinian. nu-I cauzeaza un prejudiciu mandantului. Participarea fiecarui asociat la 199 200 St. în activitatea.Cocos.186. . de urmatoarele elemente constitutive: . al II-lea.426.V.4. astfel. 86 . al II-lea. op.81-82.V.Aportul fiecarui asociat. în detrimentul celei a sabinienilor.426.Jakota. Aportul poate consta în bani. Astfel daca Titius a primit de la Lucius mandat sa cumpere un cal cu 100 si el îl cumpara cu 200. Astfel. care negau existenta mandatului. . .prin acordul de vointa al partilor sau prin manifestarea vointei uneia dintre parti. Fiecare asociat trebuie sa aiba dreptul la o parte din câstigurile realizate prin administrarea aporturilor.5.cit.Interes comun. M.cit.prin ajungerea la termen.SANCTIUNEA MANDATULUI: Obligatiile mandatarului sunt sanctionate prin actio mandati directa. p. atunci mandatul exista pâna la atingerea limitelor fixate prin mandat.202 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE Pentru ca o conventie sa poata fi calificata drept contract de societate. mandantul îl poate revoca pe mandatar. cunostintele sau chiar în experienta de specialitate a unuia dintre asociati. vol. proprietatea sau folosinta unui bun. deoarece contractul de mandat este un contract intuitu personae (având în vedere calitatile personale ale partilor).Jakota.Acordul de vointa al partilor. Obligatia eventuala a mandantului este sanctionata prin actio mandati contraria. ea are nevoie .

Sa efectueze aportul promis.Un scop licit. p.Cu ajutorul unui arbitru. evaluata in concreto. 3. Daca unul dintre asociati nu are nici un drept la câstiguri. societatea este nula. Asociatul raspunde pentru orice culpa usoara. situatia pierderii patrimoniului social). Un contract de societate în vederea contrabandei este nul. al II-lea. STINGEREA SOCIETATII Societatea se stinge prin: 1) Prin moartea fizica. 3) Prin vointa tuturor asociatilor sau prin vointa unuia dintre ei.79.203 Obligatiile asociatilor sunt sanctionate prin actio pro socio (o actiune infamanta). p. 87 .op.Intentia de a constitui o societate. 2) Când a fost atins scopul pentru care s-a constituit societatea sau când atingerea acestui scop este imposibila (cum ar fi. prin împartirea în parti egale. Ibidem. vol. spre exemplu. OBLIGATIILE FIECARUI ASOCIAT sunt: 1. prin aporturi. Altfel. fiind afectata de clauza leonina.câstiguri se precizeaza în contractul de societate. Toate partile contractului au anumite obligatii. asociatii constituie doar o indiviziune.cit. 6.79. . Si aceasta întrucât societatea este un contract intuitu personae ( se formeaza luând în considerare personalitatea fiecarui asociat). . fara a se tine seama de aportul asociatului. EFECTELE SOCIETATII Societatea este un contract sinalagmatic perfect. 5.204 203 204 René Foignet .Sa asigure participarea tuturor asociatilor atât la câstigurile cât si la pierderile realizate de societate. S-a decis ca este valida si clauza prin care un asociat participa la câstiguri dar nu si la pierderi.În lipsa altui mijloc de determinare a proportiei.Printr-o clauza speciala introdusa în contract. Sa se ocupe de administrarea societatii cu aceeasi grija cu care îsi administreaza averea proprie. prin capitis deminutio sau prin saracirea completa a unuia dintre asociati. 2. Proportia în care fiecare asociat participa la câstiguri si la pierderi se poate determina astfel: 4.

4. ca institutie de drept. Poena 5. În vechea conceptie romana.4. Actiunile noxale.1.8. Contractele nenumite 5.6.1.Cele mai multe societati constituite în temeiul contractului de societate nu se bucurau de personalitate juridica. dolul.2. abstracta. Obligatii nascute din delicte 5. Aceleasi prerogative sînt acordate ambilor titulari:proprietarul si debitorul. Tranzactia 5. nota de subsol. frauda creditorilor 5. iar ideea de legatura obligatio se reduce la o adevarata legatura materiala.205 5.3.78.8.2. ideea de legatura materiala devenind legatura juridica. Plata nedatoratului 5.8.8. Acest tip de personalitate se acorda doar marilor societati constituite în vederea colectarii impozitelor sau pentru executarea lucrarilor publice. Razbunarea privata 5.Schimbul 5.9. 88 . obligatia ius in personam este receptata dupa chipul si asempanarea dreptului de proprietate ius in rei .8. Delicte publice si delicte private 5.1.8. apare o data cu formarea proprietatii private romane. în temeiul careia 205 Ibidem. debitorul apare ca un obiect al dreptului de proprietate. Precariul 5.6. Abandonul noxal. În epoca clasica a dreptului roman notiunea de obligatie îsi schimba structura primitiva.6. Amenintat în însasi existenta sa.5.10. Actiuni penale. Gestiunea de afaceri 5.Îmbogatirea fara justa cauza 5. REZUMAT Obligatia.3.8.8. la înlantuirea debitorului si nu la una juridica.7. Furtum 5.7.6.8. Delictele pretoriene: violenta.8.7. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.6. Iniuria 5.6.7. p.7.8.8.2.3.Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5. Damnum iniuria datum 5.

respectiv contractele reale. Contractele reale din dreptul roman si cele din dreptul civil 89 .Efectele contractului de vînzare-cumparare în dreptul roman si dreptul civil. Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. iar în caz de neexecutare. 5. Principalul izvor de obligatii îl constituie contractele.Conditiile consimtamîntul. Asemanari si deosebiri ale contractului de comodat în dreptul roman si dreptul civil 4. cele consensuale si cele nenumite. în dreptul roman si dreptul civil actual 3. Prin izvor al obligatiei se întelege un act juridic sau un fapt care da nastere unei obligatii. debitorul si obiectul. creditorul poate urmari bunurile debitorului si nu persoana fizica a acestuia. prevazute de ius civile si facute în conformitate cu acesta. TEME DE CONTROL 1. în dreptul clasic apar la polul opus contractele consemsuale. element de validitate al contractului. care se formeaza prin simpla manifestare de vointa.debitorul este îndatorat sa execute o prestatie. Analizati comparativ definitia si elementele obligatiei din dreptul roman si dreptul civil actual 2. Elementele obligatiei sînt: creditorul. CONCLUZII Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. Izvoarele principale ale obligatiilor sînt contractele si delictele. de la contractele formale la cele nesolemne. contractele au cunoscut o evolutie interesanta în dreptul roman. Daca la origini contractul sub forma stipulatiei apare ca o conventie îmbracata în forme solemne. În functie de formarea lor. Cea mai mare parte a contractelor nesolemne se regasesc astazi în dreptul civil.

Casa de Editura si Presa “Sansa” S. vol. OANCEA DAN. Editura „Cugetarea”. 7. 1973. I si II. I. Iasi. Editura Fundatiei “Chemarea”. Drept roman. vol. DELEANU SERGIU.. ST. 1997. 1997. HANGA VLADIMIR. 1993. Mica enciclopedie a dreptului. 5. 3. 4. Drept privat roman. 9. Editura Didactica si Pedagogica. HANGA VLADIMIR. CIUCA VALERIUS. COCOS STEFAN. MOLCUT EMIL. Bucuresti. vol. JAKOTA MIHAI VASILE. Cluj. 2000 90 . 2000. GEORGESCU V.R.BIBLIOGRAFIE GENERALA 1. Adagii si locutiuni latine în dreptul românesc. Iasi. TOMULESCU C. 1940.. Cluj-Napoca. Paris-Bucuresti. Editura „Dacia”.L. A. Bucuresti. Etudes de philologie juridique et de droit romain. Editura Dacia. Drept privat roman. Bucuresti. 1989. Principiile dreptului roman. Drept roman.Napoca. 6. 1978. Editura “ALL Beck”. Drept roman. Editura „Polirom”. Drept roman. Facultatea de Drept. Iasi. 2. JAKOTA MIHAI VASILE. 8. I-IV.2001 10. DELEANU ION. Bucuresti. 2002. Drept roman.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful