GABRIELA LUPSAN

COSMIN DARIESCU

DREPT ROMAN
(NOTE DE CURS)

2003

1

PLANUL CURSULUI

CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Definitia dreptului roman 1.2. Însemnatatea dreptului roman 1.3. Diviziunile dreptului roman 1.4. Periodizarea dreptului roman CAPITOLUL AL II-LEA. IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2.1. Definitia izvorului de drept 2.2. Obiceiul juridic 2.3. Legea 2.4. Edictele magistratilor judiciari 2.5. Senatus consultele 2.6. Constitutiile imperiale 2.7. Jurisprudenta CAPITOLUL AL III-LEA. ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA 3.1. Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum 3.2. Procesul formular 3.2.1. Formula, actio, iudicium 3.2.2. Partile formulei. Studiul formulei 3.2.3. Clasificarea actiunilor 3.2.4. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului 3.3. Procesul extra ordinem 3.3.1. Începuturile procesului extra ordinem 3.3.2.Generalizarea procesului extra ordinem 3.3.3. Judecatorii, procedura si executarea sentintei CAPITOLUL AL IV. DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4.1. Diviziunea lucrurilor 4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius 4.2.2. Heredium si fundus 4.2.3. Ager publicus 4.3. Proprietatea în epoca clasica 4.3.1. Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate 4.3.2. Proprietatea quiritara 4.3.3. Proprietatea pretoriana 4.3.4. Proprietatea provinciala si cea peregrina 4.4. Apararea proprietatii 4.4.1. Rei vindicatio 4.4.2. Actiunea publiciana 4.4.3. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian 4.4.4. Actiunea publiciana a posesorului de buna-credinta 4.5. Posesiunea 2

4.5.1. Definitia posesiunii 4.5.2. Elementele posesiunii 4.5.3. Dobîndirea si pierderea posesiunii 4.5.4. Persoanele care au posesiunea 4.5.5. Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) 4.5.6. Efectele posesiunii 4.5.7. Protectia posesiunii. Interdictele posesorii 4.6. Servitutiile 4.6.1. Definitia servitutiilor 4.6.2. Servitutiile prediale 4.6.3. Servitutiile personale 4.6.4. Constituirea, stingerea si sanctiunea servitutilor 4.7. Drepturile reale pretoriene 4.8. Superficia CAPITOLUL AL V-LEA. OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5.1. Despre obligatii 5.1.1. Definitia romana a obligatiilor 5.1.2. diviziunea obligatiilor 5.1.3. Izvoarele obligatiilor 5.2. Notiunea romana de contract 5.2.1. Contracte si pacte 5.2.2. Conditiile de validitate a contractelor 5.2.3. Diviziunea contractelor 5.3. Contractele formale 5.3.1. contractele verbale 5.3.2. Contractele litteris 5.3.3. Chirografele si singrafele 5.4. Contractele reale 5.4.1. Definitia contractelor reale 5.4.2. Mutuum 5.4.3. Comodatul 5.4.4. Depozitul 5.4.5. Depozite exceptionale 5.4.6. Gajul 5.4.7. Fiducia 5.5. Contracte consensuale 5.5.1. Vînzarea-cumpararea 5.5.2. Locatiunea 5.5.3. Mandatul 5.5.4. Societatea 5.6. Contractele nenumite 5.6.1. Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.6.2. Schimbul 5.6.3. Tranzactia 5.6.4. Precariul 5.7. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5.7.1. Îmbogatirea fara justa cauza 5.7.2. Plata nedatoratului 5.7.3. Gestiunea de afaceri

3

8.8. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5. Actiuni penale.4. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.8.8. Abandonul noxal 4 .3. Furtum 5.7.1.8.8. dolul.10. Damnum iniuria datum 5.5.5. Obligatii nascute din delicte 5.8.8. Delicte publice si delicte private 5.9.8. frauda creditorilor 5. Delictele pretoriene: violenta.8.8. Actiunile noxale.2. Razbunarea privata 5.6. Poena 5.8. Iniuria 5.

trebuie studiat în toate amanuntele lui. Drept roman. caci este si astazi. Iasi. 1997.5. si 565 d.Jakota. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1. E.V. prin opera jurisprudentilor. Atelierele Grafice Socec&Co. p. sub multe aspecte. vol.CAPITOLUL I. 5 . calauza cea mai sigura pentru jurisconsult si 1 2 M.Molcut. Editura Fundatiei “Chemarea”. Bucuresti. Drept roman. care a trait între 1746-1807)3. D. p. 5.2. chiar înaintea aparitiei unor reglementari edictate de catre autoritatile statului roman.H. dreptul roman reprezinta ansamblul normelor de conduita susceptibile de a fi aplicate cu ajutorul fortei de constrângere a autoritatilor romane. 1.. Bucuresti. cu materialul bogat pe care ni l-au transmis. 1993. învatatorii speciei umane.H.R. dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduita instituite si sanctionate de statul roman. ce constituie un sistem extrem de vast si complex. Aceasta definitie tine seama de particularitatea dreptului roman de a se fi dezvoltat. am construit edificiul legislatiei noastre nationale. 1926. p. Roma a supus Europa cu armele sale.Alexandresco. Principiile dreptului civil român. 3 Apud D.1. format din numeroase ramuri si institutii juridice.1. Casa de Editura si Presa “Sansa “ S. ea a civilizat-o prin legile sale” (Jean Étienne Marie Portalis. Caci.5. Societate Anonima. Definitia dreptului roman Dreptul roman a fost definit ca sistemul de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î. dupa aproape doua mii de ani. ci din contra.Oancea. Însemnatatea dreptului roman “Filosofii si jurisconsultii Romei sunt. înca. în parte. În viziunea noastra. “Dreptul roman fiind baza tuturor legislatiilor civilizate.1 Într-o alta opinie. aflate într-un proces continuu de transformare si interconditionare2. jurist francez .L. el nu trebuie neglijat.

relatiile dintre persoane care sunt fie cetateni romani. p. considera ca dreptul roman are doua compartimente importante: DREPTUL PUBLIC: ansamblul de norme care reglementeaza organizarea statului roman. b) A determinat dezvoltarea gândirii juridice. c) A contribuit la formarea principiilor juridice prin adagii ori maxime celebre transmise lumii moderne. iar consecinta a fost ca notiunile juridice actuale au aparut în marea lor majoritate în cadrul sau. cât si pentru specialistul care se formeaza în stiinta dreptului. claritate si logica stricta. IUS HONORARIUM (FACTUM): Sistemul de reguli complementare lui ius civile. profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Iasi)4. pe care ius civile nu le luase în considerare. pentru reglementarea unor raporturi sociale noi. 6 Ibidem. fie peregrini cu “ius commercii” (adica cu dreptul de a se folosi de ius civile). 6 . pe de-alta.magistrat. Se dezvolta dupa votarea Legii Aebutia (150 î.9.6. St.”(Dimitrie Alexandresco. p. DREPTUL PRIVAT: ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile dintre particulari. caracterizându-se prin precizie.5 1.8.1850-1925. Într-o alta opinie.H – finele sec. al II-lea 4 5 Ibidem. p. Drept roman. într-o maniera formalista. Editura Fundatiei “România de Mâine”.5.3. reglementeaza relatiile dintre stat si persoane particulare. Breviar. pe nume Ulpian. d) Determina formarea unei educatii juridice atât pentru omul de cultura. DREPTUL PRIVAT are urmatoarele diviziuni: IUS CIVILE: ansamblul de norme juridice care reglementeaza. pe de-o parte. Cocos. dreptul roman prezinta interes pentru ca: a) A creat alfabetul dreptului printr-un limbaj juridic cu ajutorul caruia s-au putut exprima ideile juridice cerute de viata practica. cu ajutorul jurisprudentilor. e) Dezvolta simtul juridic practic. elaborat de magistratii judiciari. 2000. iar. Diviziunile dreptului roman Un renumit jurisprudent roman.

H.p. Dreptul roman clasic (din secolul I d.V. si 565 d.67.H). IUS NATURALE: un ansamblu vag si variabil de principii presupuse conforme cu “ordinea naturala”. Ibidem. .10. pentru orice fiinta omeneasca. împart dreptul roman în trei epoci. 9 St.H – 27 î. anul fundarii Romei pâna la Legea celor XII Table – 450 î.10.Jakota.H. . prin drept natural se întelege ansamblul de reguli de conduita care sunt respectate de catre toate popoarele.H – 284 d. 11 REZUMAT Dreptul roman. op.H – 565 d. III.Jakota. din cer sau din mare. dar mai ales. anul întronarii lui Diocletian).. Periodizarea dreptului roman În general. oriunde si oricând. IUS GENTIUM Ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani si peregrini sau dintre peregrini.H pâna la mijlocul secolului al III-lea d.10 Alti autori considera ca periodizarea dreptului roman contine urmatoarele epoci: . zamislirea si educarea copiilor etc.cit. edictele pretorilor7. anul mortii împaratului Iustinian) . op. majoritatea autorilor. dupa cum urmeaza: I.. 10 M. 7 8 M.dreptul clasic ( din 27 î.9 Exemple de institutii ale dreptului natural: uniunea barbatului cu femeia. fiind stabilite. Vechiul drept roman (de la Legea celor XII Table pâna în sec.H). 1. 7 . p. I Î.8 Este comun tuturor fiintelor de pe pamânt. II.1. cu natura. a stat la baza crearii si dezvoltarii tuturor sistemelor de drept din lume.67. p.4.H. sistem de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î.cit.H). Sediul juridic: edictele magistratilor judiciari.cit. Într-o alta acceptiune.H). vol. p. op. Strvechiul drept roman (754 sau 753 î.dreptul postclasic ( din 284 d. de catre divinitate. H.V.H)..1.Cocos.Î. vol.vechiul drept roman ( din 754 î..H.

p. 11 St. Diviziunile dreptului roman si ramurile de drept din sistemul de drept actual 3. epocile dreptului roman. Viata si opera legislativa a împaratului Justinian. care reglementeaza relatiile dintre particulari.19. Cocos. 8 . în mod istoric.Prezentul curs analizeaza cîteva norme si reguli din domeniul dreptului public. TEME DE CONTROL 1. stravechiul si vechiul ius civile. astfel. a unei institutii juridce se face. CONCLUZII Cunoasterea dreptului roman influenteaza formarea unei educatii juridice pentru viitorul specialist în stiinta dreptului. op.. accentul fiind pus pe dreptul privat. respectiv.cit. parcurgîndu-se. Însemnatatea si actualitatea dreptului roman 2. în special organizarea judecatoreasca. Prezentarea unei reguli sau norme de drept. dreptul clasic si dreptul din timpul lui Justinian.

Unele definitii antice nu ne multumesc pe deplin. Notiunea de izvor de drept Notiunea de izvor de drept are doua sensuri: ♦ Sensul material: conditiile sociale. întrucât ele se refera fie la fundamentul fortei juridice a consuetudinii (Ulpian: “obiceiul se bazeaza pe 12 M.cit. 2. op.1.69 9 .Jakota. mos maiorum) Dreptul roman a fost.. politice care au determinat edictarea unor norme juridice. Senatus consultele. vol. Obiceiul juridic (consuetudinea.p.I. Legea . Guvernul foloseste hotarârile sau ordonantele de urgenta. economice. Edictele magistratilor judiciari. Izvoarele formale ale dreptului roman sunt: Consuetudinea (obiceiul juridic roman). Constitutiile imperiale. prin excelenta. Restul izvoarelor sau adaugat în cursul evolutiei istorice a societatii romane.CAPITOLUL AL ll-LEA IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2. ♦ Sensul formal: caile prin care normele juridice sunt aduse la cunostinta celor guvernati (Exemplu: Parlamentul foloseste legile ca forma de exprimare a normelor juridice pe care le adopta.2. De-a lungul timpului s-au facut numeroase încercari de a defini consuetudinea.V. Cel mai vechi izvor de drept roman este consuetudinea. ministrii folosesc forma instructiunilor pentru a comunica normele juridice pe care le elaboreaza). Jurisprudenta. un drept consuetudinar12. În continuare vom folosi notiunea de izvor de drept doar în sens formal.

69.H. creând cetateanului roman un sentiment de siguranta. la care celelalte popoare mediteraneene doar visau.. p. pe timpul lui Cezar. Dar are si alte atributii precise (ius pontificale): sfintirea edificiilor. pâna la sfârsitul secolului al IVlea î.70. ius civile mentinea modurile formaliste. 16 Ibidem.16 DICTIONAR: Pontif (pontifex.70. în aceste domenii se afirma jurisprudentii laici. membrii sai au fost mai întâi recrutati prin 13 14 Ibidem. p. totusi. el este însarcinat sa supravegheze în întregime cultul privat si public. de obiceiul stramosilor”14). Pastrator al traditiei.. stabilirea zilelor faste si a celor nefaste. Colegiul pontifilor. Dar stabilitatea consuetudinii si obligativitatea respectarii ei de catre autoritatile romane au avut si un efect pozitiv. p. Acest colegiu a fost deschis plebei începând din anul 300 î. 15 Ibidem. p. Doctrina contemporana de drept roman a oferit o definitie mai clara a consuetudinii: Consuetudinea este un obicei care se repeta mereu acelasi în cazuri identice. În opinia noastra. pastrarea si cunoasterea legilor si formulelor de procedura. “cel care deschide caile spre zei”). spre sfârsitul Republicii. initial.Hr.Hr. apanajul exclusiv al pontifilor. Ibidem. stabilirea regulilor jocurilor de origine romana. Desi ritmul vietii economice romane se accelerase mult. reguli ce au fost elaborate pe baza experientei de viata a generatiilor trecute de catre comunitatea umana al carui membru este respectivul individ . de dobândire a proprietatii quiritare. moduri de dobândire dictate de consuetudine. compus initial din trei sau cinci membri si în cele din urma din 16. 10 . detine un loc de exceptie în organizarea religioasa a Romei. dar din secolul al III-lea î. greoaie.consimtamântul tacit al poporului. fie folosesc o terminologie ca diferenta specifica un sinonim al notiunii de definit (Salvius Iulianus: “Obiceiul este reglementarea despre care se spune ca a fost instituita de moravuri. pastrarea cartilor “pontificale” si. Cunoasterea si interpretarea consuetudinii au fost. consacrat printr-un uzaj îndelungat”13). Aceasta aplicare permanenta a obiceiului constituie o reafirmare a existentei si validitatii lui15.69. Consuetudinea romana se distinge prin formalism si imuabilitate. înfiintat de Numa. Consuetudinea reprezinta totalitatea regulilor de conduita care trebuie respectate atunci când individul se afla în anumite situatii din viata cotidiana.

19 M. op. p. În fruntea colegiului se afla marele pontif (Pontifex Maximus). 17 J. care în anumite privinte este mai bogata în informatii. Din 339 î. Daca era propusa de dictator.22.71. Jakota. p.Dictionar de civilizatie romana. transformând-o în lege publica a poporului roman. de tribun sau pretor. Cocos. I.cit. trei întelesuri: Legi votate de adunarile poporului (leges publicae populi romani). dupa votare de catre adunarea poporului era supusa aprobarii senatului (auctoritas patrum). Legea rogata este acordul de vointa dintre magistratul cu drept de a convoca adunarea poporului (consuli.Hr. drepturile reale si obligatiile. tribuni. 2000. Larousse. p. p. Prestigiul marelui pontif este considerabil.. toti împaratii vor purta titlul de Pontifex maximus17.20 Orice lege rogata. p.cit.3.. p.1. Astfel: Daca era propusa de consuli. M. Legea Notiunea de lege (lex) avea. numit pe viata de colegii sai. studiind. Fredouille.Jakota.cit. Reglementari cu caracter administrativ (leges datae).cooptare. 18 În anul 2002. op.C. Cezar. în timpul Imperiului. vol. Editura “Cugetarea “ din Iasi a tiparit un nou curs de drept roman al profesorului M. în continuare ne vom referi doar la editia din 1993. legea purta numele celor doi magistrati (Legea Aelia-Sentia). vol.V. Editura Univers Enciclopedic. Fredouille.21 Denumirea legilor rogatae: purta numele magistratului ce o propunea. 1993... Editura Fundatiei “Chemarea”. 21 J .V.I.73 si St. aceasta ratificare se transforma într-o autorizare prealabila. Pentru detalii asupra unei consultatii juridice a pontifilor a se consulta M.155. asista la casatoriile prin confarreatio.V. Drept roman. 11 . vol. acord prin care magistratul propune (rogat). joaca un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul.cit. op. Întrucât acest nou curs este o varianta concentrata a celui din 1993.117. începând din 63.C. iar poporul accepta propunerea magistratului (iubet). 20 În acelasi sens. legea îi purta numele acestuia (Legea Aebutia). Bucuresti. Iasi.V. dictator sau pretor) si adunarea poporului. obtine marele pontificat. Jakota. op. apoi au fost alesi de catre comitii în formatie restrânsa.Jakota. în dreptul roman.18 2.72. alege vestalele. Clauze introduse în actele juridice ( leges privatae).19 Legile votate de adunarile poporului poarta numele de legi rogatae. înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi… Îi numeste pe cei 15 flamini. cu precadere.

vol. numai 24 interesau dreptul privat. Fredouille. adunarea care a aprobat-o. Din 800 de legi rogatae votate între 500 î.Structura legilor rogatae: Praescriptio ( preambul care indica numele magistratului care a propus-o.cit. Orice lege rogata continea. magistratii garantau eficacitatea legilor imperfecte.25 Leges datae reprezinta reglementari care priveau organizarea unei cetati sau a unei provincii si proveneau de la un magistrat sau de la un general învingator. locul si data votarii).74.73. 24 Ibidem. p.22 Se pare ca într-o epoca mai veche.V. 25 Ibidem. 12 . p.117. dar îi pedepseste pe cel care a consimtit la încheierea acelui act). M. Legi imperfecte (nu anuleaza actul ilegal si nu îl pedepsesc pe cel care a consimtit încheierea acelui act). si sec. pe care-l aplicau. Legi perfecte (anuleaza actul juridic încheiat contra prevederilor lor). p. data pentru organizarea Siciliei.26 Exemplu: Legea Rupilia. 24 Legea rogata reprezinta un izvor formal de mai mica importanta pentru dreptul privat roman.C. legile rogatae se împart în: Legi mai mult ca perfecte ( anuleaza actul încheiat împotriva prevederilor lor si îl sanctioneaza pe cel care l-a consimtit). 22 23 Ibidem. Rogatio (textul propriu-zis). I . op. p.117. atunci propunerea aceea sa fie socotita ca nu a fost facuta”. Din punct de vedere al lui sanctio. supunându-i pe cei care le nesocoteau unui sistem de sanctiuni. în temeiul puterii lor de a comanda civil si militar (imperium)23. în forma prescurtata fraza: “ daca ceva în propunerea de lege n-ar fi conforma cu ius (civile).. op.74. Sanctio (ce masuri se iau daca lege nu este respectata). p.Jakota. p. Legi mai putin decât perfecte ( nu anuleaza actul juridic ilegal.75 si J .cit.1.Hr.. 26 Ibidem.

pe timpul mandatului sau de un an. Edictele magistratilor judiciari Edictul reprezinta actul prin intermediul caruia magistratul roman (cu ius edicendi) aducea la cunostinta publicului modul cum întelege sa exercite atributiile functiei pe care o ocupa. ( Sext. pentru ca exista o lege care poate fi cunoscuta. edictele au capatat forma scrisa. cel peregrin.Hr. Acesti magistrati erau: pretorul urban. afisat în for. cunoscut de toti. Fredouille. un rol foarte important l-au avut edictele magistratilor investiti cu iurisdictio (cu dreptul de a numi un judecator si de a organiza procesele între particulari). o anumita perioada a trebuit completata prin dreptul cutumiar exisitent. vol. p. Aelius Paetus. Primul comentariu care s-a facut pe marginea ei dateaza de la începutul secolului al II-lea î. ulterior incendiului din 390. ea laiciza dreptul si crea un drept obiectiv: dreptul exista.27 2. Pâna atunci. Legea celor XII Table ramâne fragmentara si nu este absolut originala: multe dintre regulile pe care le formula erau foarte vechi.Reprezinta prima legislatie scrisa a romanilor si conform traditiei dateaza de la jumatatea secolului al V-lea î. pe buna dreptate. Pentru a pune capat acestei situatii care aducea prejudicii plebeilor. Totusi.Hr. arse în incendiul provocat de gali în 390 (Î. actiunile legii etc.I. religios. tribunul Terentillius Harsa se spune ca ar fi determinat numirea unei comisii de zece membri ( decemviri legibus scribundis) însarcinata sa întocmeasca un cod nou.117. Pe de alta parte. M. Dar. exprimând vointa partilor. guvernatorii de provincie si questorii lor.). penal.75. cu toate ca doar mult mai târziu (…312-308 î. op. La început orale. (451-449).) au fost divulgate formalitatile procedurii (lista zilelor faste.Jakota.V.28 27 28 J . edilii curuli la Roma. Desigur ca nu mai posedam tablitele originale. fiind afisate pe o tabla alba de lemn. pe drept cuvânt romanii o învatau pe de rost (înca din epoca clasica) si era larg difuzata în întregul Imperiu: ei o socoteau . p. LEGEA CELOR XII TABLE. din acest motiv.. sanctiuni). cunoscut practic doar de patricieni.cit. procedura.C.Hr.Hr.4. cum ar fi interzicerea “privilegiilor” si consfintea egalitatea plebeilor si patricienilor în fata legii. consul în 198). numita album. Pentru dezvoltarea dreptului privat roman..) susceptibile de a le aplica. dar si câteva mari principii.cit. nu exista decât obiceiul. dar ne putem face o idee destul de precisa despre ele din citatele autorilor antici: acestea ne dau totusi un text întinerit si poate modificat. 13 . Aceasta lege continea reguli foarte diverse ( drept privat. baza oricarui drept al lor.Legile privatae completau actul juridic. op.

p. din ordinul împaratului. 34 Ibidem. 76..34 Pretorul nu creeaza reguli de ius civile. adica dispozitiile pe care le introducea pe edict. fie la sfatul jurisprudentilor.cit.. p. Edictul nou (pars nova) reprezenta contributia noului pretor la dezvoltarea edictului.Pentru romani. întrucât aceasta cuprindea dispozitii utile si juste. 24-25.Hr.31 Pars nova si pars translaticia au disparut la mijlocul sec. op. Edictul repentinum este edictul pe care îl da pretorul pentru reglementarea unei situatii neprevazute în edictul perpetuu. Cocos. aparute în cursul mandatului sau. prescriptii. ( Valentin Georgescu) 29 30 Ibidem. în vremea împaratului Hadrian. mijloace puse la dispozitia justitiabililor.35 Ius vine de la zei.25. 32 Ibidem.Hr. fie din proprie initiativa. sa respecte întocmai dispozitiile edictului. 14 .cit. p. Abia în epoca clasica. transformându-l în întregime într-un edict perpetuu. precum si mijloace variate întemeiate pe puterea de a comanda a pretorului. al II-lea d. de actiuni pretoriene. prin Legea Cornelia (67 î. Edictul vechi (pars translaticia) reprezenta partea din edictul pretorului care fusese preluata de catre acesta de la înaintasii sai în magistratura. p. 33 M. p.30 Edictul perpetuu este edictul care se aplica pe toata durata mandatului pretorului.32 Cuprinsul edictului pretorului : formule de actiuni civile. 35 Ibidem.V.29 Edictul pretorului urban reprezenta modelul dupa care se redactau edictele celorlalti magistrati cu iurisdictio. 31 St.cit. care se transmitea fara modificari de la pretor la pretor. p. op.). p.Jakota. Reglementarile lui se numesc factum (adica un set de reglementari care completeaza lacunele lui ius civile). op. Factum vine de la oameni.33 Magistratii au fost obligati. reglementarile pretorului au dobândit denumirea de ius (ius honorarum). exceptii. a sistematizat edictul pretorului. adica pe durata unui an întreg.. Ibidem. prin edict se întelegea atât ansamblul reglementarilor din edict cât si fiecare prevedere în parte.75.75.78.76. atunci când jurisconsultul Salvius Iulianus.

exercitându-si dreptul de interventie. Acest tip de senatus consult a aparut la sfârsitul sec. era copiat în Jurnalul Oficial. 15 . Aceasta forta morala se observa din faptul ca daca în momentul votarii un magistrat si-a manifestat împotrivirea. Erau valabile pentru întregul Imperiu si sunt. ca o senatus auctoritas ( vointa senatului) si poate fi supus unui nou vot. Constitutiile imperiale Constitutiile imperiale reprezinta acte normative care provin de la împarat (din cancelaria acestuia) si care. senatus consultul ramâne. al II-lea î. au putere de lege în toate domeniile. preluate de împaratii care urmeaza. Ele vor fi adunate în diverse coduri. sau Senatus consultul Orfitianum). adica actul prin care împaratul anunta cum avea sasi exercite atributiile. Din secolul al II-lea d. adoptata de senat si care confera magistratilor puteri foarte extinse.6. În perioada Imperiului Târziu. Si pâna în secolul al II-lea. Nici senatus consultul nici senatus auctoritas nu trebuie confundate cu patrum auctoritas ( aprobarea senatorilor patricieni). Dupa votare acest aviz trebuia depus în Templul lui Saturn (care avea rolul de arhiva publica) si din vremea lui Cezar. cu titlu indicativ.2.36 Denumirea senatus consultelor: purtau numele magistratului care le-a propus.Hr. se considera ca senatus consultele aveau putere de lege. pe timpul domniei.cit. care a fost la început ratificarea de catre senatorii patricieni a unei legi rogata sau a alegerii unui magistrat.5. p. constitutiile imperiale iau numele de leges (legi).37 2.Hr. op..C. numirea unui dictator. care I-a prezentat o anumita problema. Senatus consultele Senatus consultum reprezinta avizul dat de Senat unui magistrat. totusi. Fredouille.Hr.. de multe ori. senatus consultele aveau o mare forta morala. Se evita. Senatus consultum ultimum este o masura de salvare publica. începând cu secolul al II-lea d. 36 J . Constitutiile imperiale sunt de patru feluri: Edicte (edicta).184. astfel. magistratii respectându-le cu strictete. nume caruia I se adauga terminatia “-ianum” (Senatus consultul Trebellianum.

vol.C. Cavere ( redactarea actelor juridice).V. ele se impun judecatorului cu titlu de lege. Exista o disputa asupra posibilitatii de alegere a judecatorului. Jurisprudenta Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti.39 Augustus a fost primul împarat care a acordat acest privilegiu lui Massurius Sabinus. rescript care confirma o practica mai veche. creând jurisprudenta.38 2. 39 M. Astfel.cit. Era el silit sa aleaga numai dintre raspunsurile jurisconsultilor sau putea adopta o solutie propusa de un jurisprudent ?40 ACTVITATEA JURISPRUDENTILOR: • • • 37 Agere ( cum sa te comporti în instanta). Jurisconsultii erau acei jurisprudenti (specialisti în drept.Rescriptele sunt raspunsuri date de împarat unei persoane particulare sau unui magistrat. 76 38 J . op. daca raspunsurile jurisconsultilor sunt concordante într-o problema de drept. din timpul lui Augustus. Mandatele (mandata) sunt instructiuni administrative adresate guvernatorilor de provincie. Daca nu sunt concordante.60. 40 Ibidem.Jakota. op.. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari. p. Respondere ( consultatii juridice). p. Acest “ius publice respondendi ex auctoritate Augusti ” reprezenta mai mult decât o recomandare. raspunsuri în legatura cu anumite chestiuni de drept privat. Fredouille.cit.6.. 16 .I. Aceste hotarâri serveau ca precedente judiciare. conform unui rescript al împaratului Hadrian. Erau adunate în culegeri de decrete. op.V. cunoscatori ai dreptului ) care primisera de la împarat dreptul de a da consultatii întemeiate pe autoritatea acestuia (ius respondendi ex auctoritate Augusti).Jakota.94. p. M.95. atunci judecatorul poate sa urmeze opinia care i se pare preferabila. Decretele (decreta) reprezinta hotarârile date de împarat în procese. p..cit.

Edictul este un program pe care magistratii îl afisau în for la intrarea lor în functie si care cuprindea dispozitiile pe care acestia urmau sa le ia cu privire la organizarea instantelor si la modul în care întelegeau sa solutioneze pricinile dintre cetateni. Hotarârile senatului nu erau izvoare de drept în epoca republicana. Pentru amanunte legate de activitatea jurisprudentilor a se vedea M. definita de Gaius ca fiind „ceea ce poporul porunceste si rînduieste”. 17 . Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. Legea. tot vointa împaratului. vol.cit. REZUMAT Acceptiunea în sens formal a izvoarelor de drept consta în totalitatea mijloacelor prin care normele de conduita sociala sînt exprimate în norme cu putere obligatorie.97-101.V.Jakota. decrete. pierzându-si din forta creatoare în fata vointei împaratului. deci norme de drept. mandate. Cele mai vechi reguli de drept roman au fost cutumele. p. au capatat forta juridica. ele dobândind aceasta calitate în timpul domniei împaratului Hadrian (117-138 d. Dupa instaurarea imperiului. de culegeri de formulare si de raspunsuri ). reprezinta o hotarîre pe care poporul o ia în adunarile sale legislative. rescripte. vetus sau novum. obiceiurile. Senatus consultele exprimau. în realitate. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari. cutumelor li s-au adaugat alte izvoare de drept. edicte.). H. Aproape singurele izvoare de drept pîna dupa razboaiele punice. activitatea pretorilor se restrânge. Edictul era perpetuu sau repentina. aplicate în mod continuu si îndelungat. fie dupa cel al domiciliului.I.. op. organizate fie dupa criteriul averii.• Scribere (redactarea de tratate de drept. concretizata în constitutii. adica reguli nescrise care.

legea. Paul.Explicati adagiul “Ius honorarium viva vox est iuris civilis” (“dreptul pretorian este vocea vie a dreptului”) 2. Sextus Pomponius. TEME DE CONTROL 1. Gaius. Ulpian. constitutiile imperiale si jurisprudenta – au evoluat în stânsa legatura cu schimbarile în structura sociala si politica a Romei.Definiti izvorul de drept si analizati unul dintre izvoarele formale ale dreptului roman 2.CONCLUZII Izvoarele de drept roman – cutuma. Prezentati activitatea unuia dintre jurisprudentii cunoscuti (Servius Rufus. Marcus Tullius Cicero. Prezentati o consultatie juridica a pontifilor 3. edictul pretorilor. senatus consultele. fiecarei etape de dezvoltare corespunzându-i o anumita ierarhie a acestora. de exemplu) 18 .

Procedura actiunilor legii si procedura formulara se caracterizeaza prin împartirea procesului în doua etape: Etapa in iure. Procedura extra ordinem ( începe sa fie aplicata în anumite litigii în paralel cu cea formulara si o înlocuieste complet pe aceasta în epoca postclasica). drepturi reale). vol.42 Pentru amanunte asupra desfasurarii procesului roman în cele doua faze. op. Procedura extra ordinem se deosebea de procedura actiunilor legii si de cea formulara prin lipsa celor doua etape enumerate mai sus. St. actio. op.Formula. al II-lea î.59. p.34. care se desfasoara în fata magistratului. Procedura formulara ( corespunde epocii clasice a dreptului roman). 3. Aceasta procedura a coexistat cu procedura actiunilor legii pâna în 41 42 E.cit.41 Dreptul privat roman a cunoscut urmatoarele trei proceduri: Procedura actiunilor legii ( corespunde epocii vechi a dreptului roman). Desfasurarea procesului se realiza într-o singura faza. Etapa in iudicio. op.cit.I. Molcut. in iure si in iudicium.Jakota. iudicium Procedura formulara a fost introdusa prin Legea Aebutia (a doua jumatate a sec.Hr.). 19 . Cocos.2.V. a se consulta M.cit.1 Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. p.Procesul formular 3. care se desfasoara în fata judecatorului. p.. D.CAPITOLUL AL III-LEA ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA (ORDO IUDICIORUM PRIVATORUM) 3. proprietate (mai precis.2...1.109-122.Oancea.

În aceasta situatie. în procedura formulara.Hr. b) decretale).43 Elementul central al procedurii formulare îl reprezinta formula. se observa ca.Jakota. Sfera notiunii de “formula” cuprinde: a) Formule incluse pe album ( adica în edictul magistratului judiciar).cit. Cocos. fiecarei actiuni îi corespunde o formula. specific pentru fiecare actiune în parte. Aceasta actiune noua poate fi actiune in factum sau actiune utila. reclamantul nu-si poate apara dreptul încalcat. procedura actiunilor legii a fost abrogata. pentru valorificarea acestuia. op. Dar pentru a întelege formula este necesar sa definim notiunea de actio (actiunea)..cit. Acest model.45 Procedura eliberarii actiunii este urmatoarea: 1) Reclamantul îsi alege o actiune de pe edict si-i solicita magistratului judiciar eliberarea formulei corespunzatoare... Formule eliberate de pretor sau de alt magistrat judiciar dupa o prealabila examinare a cazului terminata printr-un decret ( formule in factum c) Formule eliberate de pretor pentru a-I sluji judecatorului în solutionarea unui litigiu concret ( este vorba de formule din edict sau in factum 43 44 Ibidem. prin Legile Iuliae iudiciariae. 44 Într-o alta opinie.43.I. p. 2) Magistratul îi acorda sau nu reclamantului formula corespunzatoare actiunii alese.V.anul 17 î. Formula reprezinta un model de actiune. p.. prin actio se întelege un mijloc procedural la îndemâna unei persoane careia i s-a încalcat un drept subiectiv.V. 3) Daca nu exista actiune pe edictul magistratului judiciar. Din prezentarea succinta a procedurii de eliberare a unei actiuni.cit. Actio (actiunea) reprezinta dreptul unei persoane de a pretinde în justitie ceea ce I se datoreaza. dintr-o serie de instructiuni adresate judecatorului privind etapele de solutionare a litigiului cu care era sesizat de catre magistratul judiciar. era alcatuit. când. vol. op. 46 M. p.45.128-129 20 . op.128.Jakota. magistratul judiciar poate elibera o actiune noua. 45 St. M.I. p. vol. Astfel de actiuni se eliberau doar la sfatul unui jurisprudent 46.

Exemplu de formula ( actio certae creditae pecuniae): “Titius va fi judecator.” 3. care sunt urmatoarele: a) Exceptii. b) Replici. b) Condemnatio. uneori.000 de sesterti reclamantului. atunci judecatorule condamna pe pârât sa plateasca reclamantului 10.3. Studiul formulei 3)DEMONSTRATIO 2)CONDEMNATIO 1) INTENTIO Formula este alcatuita din : I. INTENTIO poate fi : 21 . c) Demonstratio.2. duplici. triplici. Efectul formulei: limiteaza puterea judecatorului la problemele de drept si de fapt mentionate în formula. Parti accesorii47.Studiul partilor principale ale formulei INTENTIO reprezinta pretentia reclamantului.decretale dar particularizate prin mentionarea numelor reclamantului si pârâtului din speta).2. Daca nu ti se pare absolva.2. Daca ti se pare ca pârâtul trebuie sa dea 10. II. c) Prescriptii.000 de sesterti. d) Adiudicatio. care sunt urmatoarele: a) Intentio. 3. Întreaga formula se poate reduce. Parti principale. Partile formulei. la intentio.

facere. p. 50 Ibidem. p.49 CONDEMNATIO: partea principala a formulei prin care se confera judecatorului puterea de a-l obliga pe pârât sa plateasca o suma de bani sau de a-l absolvi. p. Incerta ( pretentia reclamantului nu este bine precizata : “ Ce ti se pare ca pârâtul datoreaza reclamantului”). B.130. opportere”. Se recunosc dupa anumite expresii tip : “ex iure quiritium esse”. CONDEMNATIO poate fi: Certa ( se fixa suma de bani la plata careia judecatorul trebuia sa-l condamne pe pârât ). Ibidem. Incerta ( judecatorul primeste ordinul de a aprecia valoarea condamnarii în bani : “cât va fi acel lucru. “dare. Cu taxatie ( magistratul stabileste plafonul maxim al sanctiunii pecuniare). Studiul partilor accesorii ale formulei PRESCRIPTII: adaugiri scrise înainte de formula. Demonstratio nu exista în actiunile in factum. un cal etc.130. Demonstratio se întâlneste doar în formulele actiunilor de buna-credinta. a unui bun comun sau în actiunile de fixare a unui hotar. Vointa judecatorului nu avea nici un rol în stabilirea cuantumului acestei sume de bani. cum ar fi un sclav.131. ADIUDICATIO: parte din formula prin care magistratul îi da dreptul judecatorului de a împarti lucrul si de a da în proprietate. Se întâlneste doar în actiunile de partaj a unei succesiuni. în actiunile “condictio” sau în actiunile reale. judecatorule condamna-l pe pârât fata de reclamant”). p.48 INTENTIO mai poate fi: In ius (se refera la o problema de ius civile). Prescriptiile sunt : • În favoarea reclamantului ( pro actore): evita stingerea actiuniii ca efect al litis contestatiunii. adica la o situatie de fapt) Exemplu: “daca ti se pare ca reclamantul a depus la pârât o masa de argint”. Exemplu: în cazul platii anuale a unei sume de bani.130.50 DEMONSTRATIO: figureaza la începutul formulei pentru a-I arata judecatorului cauza. 49 Ibidem. 47 48 Ibidem. In factum (se refera la o problema care nu este reglementata de ius civile.). dupa cum pretentia reclamantului este dovedita sau nu.Certa ( reclamantul pretinde un lucru determinat. 22 . fundamentul juridic al pretentiei reclamantului ( adica al lui intentio).

• Dilatorii: se pot invoca doar într-un anumit termen. Ibidem. 23 .Cea mai cuprinzatoare clasificare a actiunilor era în actiuni personale si actiuni reale a)Actiuni personale (actiuni introduse de catre titularii de drepturi personale împotriva persoanelor care nu si-a executat obligatiile corespunzatoare respectivelor drepturi personale). . Denumirea actiunilor reale: vindicationes ( rei vindicatio. opportere”. b) Actiuni reale (actiuni introduse împotriva unei persoane care detine sau poseda un bun. din eroare nu se invoca. care constau în elemente de drept sau de fapt care daca sunt dovedite duc la respingerea definitiva a actiunii reclamantului sau la amânarea urmaririi. adica un drept real). Tot în categoria actiunilor reale intra actiunile 51 52 Ibidem. p. pârâtul putea cere repunerea în situatia anterioara. delicte civile sau fapte juridice licite: îmbogatirea fara justa cauza. câte actiuni existau pe edictele magistratilor judiciari. 3. Daca. caz în care se numesc exceptii in factum. Au disparut. Exceptiile sunt: • Perpetui: se pot invoca oricând pe parcursul procesului civil. introduse la cererea pârâtului. p.Clasificarea actiunilor Atâtea drepturi erau sanctionate în dreptul roman.• În favoarea pârâtului (pro reo). vindicatio servitutis. Caracteristici: . DUPLICA: obiectia pârâtului la replica. . fiind înlocuite de exceptii. facere.Se recunosc dupa cuvintele “ dare. EXCEPTIILE: parti accesorii ale formulei . etc). Exemplu: exceptia plus petitio tempore.Numele pârâtului figureaza în intentio. gestiunea de afaceri. senatus consulte.134. Exceptiile izvorasc din legi.52 . actiune pornita de catre o alta persoana care pretinde un anumit drept asupra acelui bun.133. TRIPLICA: raspunsul reclamantului la duplica.51 REPLICA: raspunsul reclamantului la exceptia invocata de catre pârât.2.Izvorasc din contracte. sau se întemeiaza pe iurisdictio (puterea magistratului judiciar de a organiza procesul civil).4.

3).confesorii (actiunea prin care reclamantul sustine ca este titularul unui drept de servitute) si actiuni negatorii ( actiune prin care titularul dreptului real respinge pretentia unei persoane ca ar avea un drept de servitute asupra lucrului sau). locatie.Plata între litis contestatio si judecata este valabila. mandat. Pâna în secolul I î. . b)Actiuni de buna-credinta (actiuni in ius. Actiuni directe si actiuni utile c) Actiunea directa este actiunea civila formulata de catre lege pentru o anumita situatie. vânzare sau din faptul de gestiune de afaceri ori din tutela. depozit. Caracterisitici: . . . 4). b) Actiunile onorare sunt actiunile formulate de catre pretori si de catre ceilalti magistrati judiciari.Pârâtul da o satisdatio iudicatum solvi (promisiune întarita cu garantii ca va plati suma de bani la care eventual ar putea fi condamnat. .Nu au demonstratio.Exceptia de dol este întotdeauna subînteleasa în formula. .Hr. ci respecta fiecare cuvânt înscris în formula). Caracteristici: . care au în intentio clauzula “ ex fide bona”). Pârâtul poate invoca aceasta exceptie pentru prima data înaintea judecatorului.În intentio apare numele reclamantului si afirmatia ca el este proprietar sau afirmatia ca este titularul unui alt drept real: “Daca ti se pare ca sclavul aprtine reclamantului…”. Actiuni civile si actiuni onorare a) Actiunile civile sunt actiuni bazate pe dreptul civil ( rezultate din actiunile legii).Actiunile de buna-credinta admit compensatia.Judecatorul are o larga putere de apreciere. dobânzi moratorii. fiducie. . 24 . Satisdatio este un contract de drept civil. 2) Actiuni de drept strict si actiuni de buna-credinta a)Actiuni de drept strict (judecatorul nu putea sa le interpreteze. dol etc. Sunt arbitrare. nu se tinea cont de violenta. dobânzi convenite prin pactul de dobânda. Actiunea rei uxoriae (privind restituirea dotei femeii).Aceste actiuni izvorasc din : contractele de societate.

p. interdictele se refera exclusiv la decreta53. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului Interdictele sunt de doua feluri: Interdicta ( ordin de a nu face ceva.I. Pentru fraudarea creditorilor. În favoarea tânarului sub 25 de ani care a încheiat un act juridic ce-l pagubeste.2. 7).V. Actiuni penale si rei persecutorii.134-141. Este actiunea debitorului initial împotriva creditorului initial. Actiuni “in bonum et aequum concepta” Pentru aceste actiuni a se consulta M.Jakota. 6). Actiuni directe si actiuni contrare (apar dintr-un contract nascut unilateral si devenit bilateral pe parcursul executarii. vol.d) Actiunea utila este actiunea construita de pretor. 3. Trimiteri în posesie erau foarte importante în provincii. f) Actiunea contrara rezulta din contractul bilateral final. pornind de la actiunea directa. Drept roman. Pentru minoritate.4. Pentru dol. pentru a se aplica unei situatii neprevazute de lege. Pentru violenta. 5). Actiuni arbitrare. Actiunea utila presupune întotdeauna fictiune. Restitutio in integrum însemna repunerea partilor în situatia dinaintea încheierii unui act sau în situatia anterioara producerii unui fapt juridic. Este actiunea creditorului împotriva debitorului obligatiei initiale. 8). 9). adica dintr-un contract sinalagmatic imperfect) e) Actiunea directa rezulta din contractul unilateral initial. 25 . Actiuni cu transpunere de persoana. Restitutio in integrum se acorda în urmatoarele cazuri: Pentru eroare. de a te abtine de la o activitate) Exemplu: “Nu tulbura pe posesor !” • Decreta ( pretorul obliga o persoana sa faca ceva) Exemplu: “Restituie!” Din epoca clasica.

Manuel élémentaire de Droit romain .141. Prejudiciul sa fie mare. pâna în acea epoca. Pentru cazul când cineva ti-a uzucapat lucrul Conditii pentru restitutio in integrum: Restituirea se acorda în termen de un an de zile. Rousseau et C ie Éditeurs. executat de catre Augustus si reglementat de catre acesta. vol. 56 53 54 Ibidem. 26 . 351. Ibidem. fiducia. la sfarul juristului Trebatius Testa. DICTIONAR: Fideicomisul reprezinta actul juridic prin care autorul testamentului însarcineaza o persoana gratificata prin acel testament (numita fiduciar) sa transmita o succesiune. Pentru repunerea în termen spre a se putea folosi o actiune temporara. din momentul în care reclamantul ia cunostinta de actul juridic pagubitor. Conform acestei reglementari. în fideicomisul lui Lucius Lentulus. Libraire Arthur Rousseau. consulul sau pretorul fideicomisorium au competenta de a-l ajuta pe fideicomisar sa-si primeasca bunul lasat de de cuius. Paris. 55 René Foignet .Procesul extra ordinem 3. astfel încât. ae). p. care se desfasura numai în fata unui magistrat. autorul testamentului trebuia sa se bazeze numai pe buna-credinta fiduciarului ( numita. 144.3.54 3.Începuturile procesului extra ordinem. Neuviéme Édition. în chestiuni administrative). fiduciarul nu putea fi constrâns în justitie sa execute fideicomisul.3. Pâna la Augustus.55 în competenta judiciara a comandantului roman. în limba latina. p.1. o cota-parte dintr-o succesiune sau un anumit lucru unei a treia persoane ( numita fideicomisar). prin fiduciar.Pentru soldatul plecat în razboi sau pentru magistratul în misiune (rei publicae causa). Originile procesului extra-ordinem pot fi gasite în urmatoarele fenomene juridice: în cognitio extraordinaria de la începutul Imperiului (adica o procedura complet diferita de cea formulara.1.

op. 58 Ibidem.52.3...202. p. de pe o alta treapta ierarhica. în procesele extra-ordinem. înlocuiti mai târziu prin defensores civitatis) judeca cauze mai putin importante.V. Judecatorii. Din aceasta cauza nu exista apel de la vicari la împarat.n. Din secolul al III-lea e.3. toti judecatorii sunt functionari de stat din ierarhia functionarilor administrativi . iar în provincie. litigiile dintre parinti si copii etc. El poate examina cauzele atât în apel cât si în prima si ultima instanta. actiunea mamei împotriva sotului ei divortat pentru a fi obligat sa plateasca alimente.cit. vol. Judecatorii pedanei judeca orice proces pe care îl primesc de la judecatorii ordinari.I.. op. probleme de drept sacru. 27 . nu exista apel de la prefectul pretoriului la împarat.Generalizarea procesului extra ordinem În cursul Principatului. cererile privind onorariul de avocat.57 3. Judecatorii ordinari (prefectul Romei si cel al Constantinopolului. adesea. p. orice functionar poate judeca procese extra-ordinem legate de domeniul în care activeaza. procesul extra-ordinem a fost admis în tot maio multe materii precum: litigiile dintre mama si fostul ei sot cu privire la recunoasterea copilului. Procedura proceselor extra-ordinem 56 57 M. p.Jakota. judecatorii pedanei judecau toate procesele al caror obiect era mai mic de 500 de bani de aur. Din aceasta cauza.52. procesul extraordinem îl înlocuieste pe cel ordo iudiciorum privatorum.3. nota 11. 59 Ca regula generala.cit. în judecarea proceselor extra-ordinem si de catre vicari. guvernatorul) aveau o competenta de drept comun. de catre prefectul pretoriului. Iata sistemul ierarhic al judecatorilor în procesul extra-ordinem: Împaratul se afla în vârful ierarhiei judecatorilor extra-ordinem. Împaratul mai putea fi substiutit.3. adica judecau orice proces daca acesta nu era dat în competenta unui alt judecator.2. În ultima faza de evolutie a procesului extra-ordinem. procedura si executarea sentintei În procesul extra-ordinem. St. Judecatorii locali (duumviri iure dicundo.58 Ei nu mai sunt simpli particulari ca în procesul ordo iudiciorum privatorum. procesele de libertate. Cocos. Împaratul este substituit. de ingenuitate.

desfasurarea procesului extraordinem de la citatie la executarea sentintei este asigurata de catre autoritatile romane. Procedura procesului extra-ordinem are doar o singura faza care s e desfasoara. CITAREA PÂRÂTULUI se realizeaza prin: • Litis denuntiatio. o trimite. iar pe celalalt îl trimite pârâtului. p. Se desfasoara când pârâtul. unde etapele procedurale se parcurgeau doar prin grija reclamantului.148-149. op. Reprezentantul reclamantului dadea garantii ca reclamantul va ratifica actele sale. REPREZENTAREA este admisa.Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum privatorum. p. Contradictio ( pârâtul se apara împotriva pretentiilor reclamantului). litis contestatio are urmatoarele efecte. pârâtului.119. DEZBATERILE se desfasurau astfel: • • • Narratio ( reclamantul îsi prezinta pretentiile).V. printr-un functionar numit viator sau executor. vol. Reprezentatul pârâtului trebuie sa garanteze ca pârâtul va executa sentinta.. dupa ce înregistreaza cererea. Functionarul. p. JUDECATA ÎN LIPSA ( eremodicium sau lis deserta) este posibila. pârâtul absent poate fi absolvit de catre judecator61. Astfel. 61 Ibidem.Jakota. • Libellus conventiones. prin care-l informeaza asupra persoanei pe care vrea sa o cheme în judecata precum si asupra motivelor pentru care vrea sa se judece cu aceasta.I. printr-un alt functionar. Litis contestatio ( are efecte mai reduse decât în procesul formular). Ibidem. înaintea functionarului judecator. Momentul depunerii petitiei introductive de instanta întrerupe termenul de prescriptie extinctiva.148. 28 . nu se prezinta. Judecatorul pastreaza un exemplar. Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum. desi a fost citat de mai multe ori.: 59 60 M. dar numai cu garantii. Reclamantul remite o petitie functionarului competent. în procesul extraordinem. în judecata extra-ordinem. în întregime. unde întotdeauna sentinta judecatorului se dadea în favoarea partii prezente60.cit. Reclamantul îi prezinta functionarului competent cererea de chemare în judecata în doua exemplare.

daca lucrul a disparut sau obligatia pârâtului nu poate fi executata silit. spre a-I frauda pe creditori nu poate beneficia de aceasta modalitate de executare. atunci se recurge la condamnarea pecuniara. Judecatorul vinde bunurile pâna la acoperirea datoriilor debitorului. vânzarea se opreste. elementele condamnarii sunt apreciate acum de catre judecator. trebuia dus în închisoarea publica a datornicilor.62 EXECUTAREA SENTINTEI: • • Pentru restituirea unui lucru. actiunea intransmisibila devine transmisibila mostenitorilor. Acest procedeu se folosea în cazul în care pârâtul era solvabil. pârâtul era constrâns cu ajutorul fortei publice. modalitate rezervata numai debitorului care si-a pierdut averea din cauza de forta majora. 62 Ibidem. Prin hotarâre se sechestra un bun care. va fi condamnat sa-i plateasca reclamantului o suma de bani). Cedarea averii (cessio bonorum). daca pârâtul refuza sa le execute. în acest cazuri. Pentru plata unei sume de bani. caci. Creditorii sunt trimisi în posesia averii debitorului. Executarea asupra persoanei (pârâtul – debitor. Debitorul care si-a risipit intentionat averea. Daca pârâtul se opune executarii în natura. Litis contestatio nu mai stinge actiunea reclamantului. • • Postulatio ( pledoaria avocatului reclamantului). daca refuza sa-si cedeze bunurile catre creditorii sai. era vândut. apoi. litis contestatio nu mai transforma pretentia reclamantului într-un drept de a primi o suma de bani. SENTINTA (judecatorul are puteri largi în darea hotarârii). Contradictio (pledoaria avocatului pârâtului).actiunea temporara devine perpetua.150. Executarea asupra averii (distractio bonorum). De asemenea. p. Judecatorul îl poate obliga pe pârât sa execute întocmai pretentia reclamantului ( cu exceptia obligatiilor de “a face” sau “a nu face” care îi incumba pârâtului. În momentul achitarii tuturor datoriilor. 29 . existau patru modalitati de executare silita: Sechestrul judiciar (pignus ex iudicati causa captum).

1994. in iudicio. magistratul.care a înlocuit. care este absolut imrevizibila si inevitabila sau irezistibila. în urma Constitutiei lui Theodosius. Editie revazuta.63 Exemplu: o eruptie vulcanica. Daca în prima faza a procesului. astfel. un cutremur etc. 30 . proprietate. pregatind sub aspect juridic. ca ansamblu de norme ce reglementeaza desfasurarea litigiilor. Închisorile private ale datornicilor au continuat sa existe clandestin. Judecatorii erau despartiti de public printr-o cortina (cancella). REZUMAT Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate.). Dreptul privat roman a cuprins trei sisteme procedurale: procedura legisactiunilor ( epoca veche) procedura formulara (epoca clasica) procedura extraordinara (epoca postclasica) Procedura legisactiunilor si procedura formulara se caracterizeaza prin desfasurarea procesului în doua faze. DICTIONAR: Forta majora este o împrejurare de origine externa ( adica din afara câmpului de activitate al debitorului). Tratat.362.Hr. organiza instanta.. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. LOCUL DE JUDECATA: basilica. Drept civil. solutionarea spetei. p. Pentru a se ajunge la aparitia si perfectionarea acestui mecanism numit procedura s-au parcurs mai multe etape. ales de parti. iasi. O data cu aparitia statului se poate vorbi de o procedura în sensul unui sistem. cu caracter exceptional. închisorile private pentru datornici. judecatorul. individualizând. ca organ de stat. normele legii la speta supusa judecatii. Valentinianus si Arcadius din 388 d. Teoria generala a obligatiilor. Editura Fundatiei “Chemarea”. CONCLUZII 63 Liviu Pop. in iure. în cea de-a doua faza. avea sa dea solutia.

de a organiza instanta. procesul desfasurîndu-se în fata unei singure persoane. Prezentati fazele procesului civil 2. Diviziunea lucrurilor Bunul reprezinta o portiune din materia înconjuratoare. 3.În procedura legisactiunilor si în cea formulara magistratul avea rolul de a lega. Abia mai târziu. drepturile reale se numesc “drepturi asupra unui lucru strain”) .1. iar judecatorul.2. care era o persoana privata. admise la un anumit moment dat si luata în considerare de normele juridice. la 2. Construiti o formula ipotetica si faceti o analiza a acesteia.2. deoarece prezinta utilitate pentru oameni. de a conduce desfasurarea procesului si de a pronunta sentinta. individualizata în raport cu anumite criterii sociale.Explicati adagiul “Res iudicata pro veritate habetur”. TEME DE CONTROL 1. Romanii confundau bunul cu dreptul de proprietate asupra lui. Procedura extraordinara se deosebea de primele doua prin lipsa celor doua etape. juristii au facut distinctia între dreptul real si bunul care constituie obiectul acestui drept ( în “Institutele lui Iustinian”. CAPITOLUL AL IV-LEA DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4.Clasificati actiunile din dreptul roman 4. 31 .

În conceptia juristilor romani. adica toate lucrurile care erau: res sacrae ( consacrate zeilor prin consacratio). Lucruri care pot fi însusite de catre un particular (res in patrimonio) si lucruri care nu pot fi însusite (res nullius sau res extra patrimonium). baile publice etc. aerul. adica toate lucrurile care erau: . cerul. Sunt bunuri mancipi: sclavii. b) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul uman (res nullius humani iuris). adica în puterea sefului de familie ( mancipium)64. servitutile prediale rustice asupra acestor terenuri.res religiosae ( consacrate zeilor mortii).Publicae (care apartin statului). . bunurile se împarteau în mai multe categorii. lumina soarelui etc. Lucrurile care sunt susceptibile de apropriere (res in patrimonio) se împart la rândul lor în: . Se pare ca au fost primele bunuri care au intrat în proprietatea privata. .Communes (care apartin tuturor). 2. Ex: teatrele. vol al II-lea. .Universitatum (care apartin cetatilor).Res privata se împart în: a)Bunuri care se înstraineaza doar prin mancipatie sau prin in iure cessio (res mancipi). animalelel de tractiune sau de calarie. p. marea. stadioanele. 32 . Ex: ager publicus (pamântul statului) si servus publicus (sclavul statului). Exemple: apa.Lucruri susceptibile de apropriere care se afla în proprietatea unei persoane (res privata). în vechiul drept 64 Ibidem. res sanctae ( sunt legate de religie). Bunurile mancipi aveau. pe care le vom prezenta în cele ce urmeaza: I. pamântul din Roma sau cel din Italia.299.Lucruri susceptibile de apropriere dar care în prezent nu se afla în proprietatea nimanui (res nullius). . Lucrurile extra patrimonium se împart la rândul lor în: a) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul divin (res nullius divini iuris).

roman dar si în cel clasic, un regim juridic special, conform însemnatatii deosebite a acestor bunuri65; b)Bunuri care nu se înstraineaza prin mancipatie sau in iure cessio (res nec mancipi). Se înstraineaza prin traditie. Exemple de astfel de bunuri: bijuteriile, turmele de oi etc. 3.Res privata se împart, de asemenea, în: - Corporale (au un corp material); - Necorporale (drepturile asupra bunului altuia). 4.Res privata sunt: a)lucruri de specie (au o individualitate proprie, asigurata de anumite trasaturi specifice). Ex: sclavul Tyron; b) lucruri de gen (se individualizeaza doar prin indicarea genului, calitatii si cantitatii. Cantitatea se determina prin masurare, cântarire sau numarare) Exemplu: sapte amfore mari de Corint. 5.Bunurile susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane sunt: a)Fungibile ( se pot înlocui unele cu altele). Ex.: monedele, uleiul, vinul, maslinele etc. Se observa ca bunurile de gen sunt fungibile; b)Nefungibile ( nu se pot înlocui unele cu altele). 6.Res privata se împart, de asemenea, în . a)Consumptibile (la prima întrebuintare se consuma). Ex.: vinul, grâul, etc.; b) Neconsumptibile (se consuma dupa o folosinta îndelungata) Ex.: sandalele, hainele, etc. 7.Cea mai însemnata diviziune a lucrurilor în dreptul modern, dar care îsi are originea în dreptul roman clasic, este împartirea bunurilor susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane în: a)Mobile ( se misca singure sau ajutate). Ex.: calul sau carul; b) Imobile (nu se pot misca). Ex.: o casa sau un teren. Imobilele erau considerate mai importante decât mobilele. Din aceasta cauza, imobilele aveau un regim juridic special. Astfel, prin Oratio Severi (195 d.Hr.), tutorele este oprit sa înstraineze terenurile necladite sau terenurile cu cladiri înconjurate de

65

Ibidem, vol. al II-lea, p.300;

33

gradini, pe care trebuia sa le transfere în proprietatea pupilului, atunci când acesta ajungea la pubertate.66 În vremea lui Augustus, sotului I se interzicea sa înstraineze imobilele dotale din Italia.67 Pentru influenta acestei ultime clasificari a bunurilor private asupra Codului Civil Român din 1864 a se citi art.461-474.

Juristii romani nu au cunoscut notiunea de “patrimoniu” (ansamblul drepturilor si obligatiilor evaluabile în bani, ansamblu ce apartine unui subiect de drept). Aceasta notiune a fost elaborata în epoca moderna, pornindu-se de la elemente romane, cum ar fi: Familia pecuniaque ( întreaga avere a unei familii romane, avere alcatuita din familia, adica toate bunurile mancipi ale acelui sef de familie si pecunia, adica ansamblul bunurilor nec mancipi ale acelui sef de familie); Hereditas (mostenirea, adica un ansamblu de bunuri, drepturi si datorii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul dreptului civil); Bona (ansamblul de drepturi si obligatii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul edictului pretorian). Se traduce prin succesiunea deferita de pretor; Peculiul (la origine desemna un ansamblu de bunuri pe care stapânul le încredinta sclavului sau spre o mai buna fructificare, dar în timp ajunge sa desemneze un ansamblu de drepturi si datorii patrimoniale ale sclavului).

4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius Ager gentilicius reprezinta pamântul comun al fiecarei ginte din Roma.

66 67

Ibidem, vol. al II-lea, p.280; Ibidem, vol. al II-lea, p.302;

34

Astfel, conform istoricilor Titus Livius si Dionis din Halicarnas, când Appius Claudius, împreuna cu întreaga ginta Claudia, a venit din Sabinia ca sa se stabileasca în Roma, senatul I-a acordat un ager gentilicius dincolo de Arno. Acest pamânt a fost împartit de catre Appius Claudius între familiile care-i constituiau ginta.68 Ager gentilicius a fost împartit în proprietate privata familiilor din ginta într-o epoca anterioara Legii celor XII Table. Existenta proprietatii comune a gintii asupra lui ager gentilicius mai era evocata în epoca dreptului clasic de dreptul de mostenire si de tutela a gentililor.69

4.2.2.Heredium si fundus Heredium era pamântul din cetatea Romei, în suprafata de doua iugare, pe care-l primise în proprietate fiecare sef de familie, cu ocazia fundarii Romei, spre a-si construi casa. Heredium-ul era, initial, inalienabil, iar spre sfârsitul Republicii, patricianul care-l înstraina era dispretuit. Heredium-ul era, initial, indivizibil. Conform unor fragmente din Institutiile lui Gaius, descoperite în Egipt, mostenitorii ramâneau dupa moartea sefului de familie într-o devalmasie numita ercto non cito (divisione non provocata). De la Legea celor XII Table, care contine o actiune de iesire din indiviziune a mostenitorilor (actio familia herciscundae ), heredium-ul poate fi partajat între mostenitori.70 Astfel, de la Legea celor XII table, prin heredium se întelege pamântul din intravilanul Romei, pe care-l stapânea un pater familias, fara a mai lega aceasta calitate de suprafata de doua iugare. Fundus reprezinta terenul pentru agricultura, situat în afara Romei, aflat în proprietatea lui pater familias. Proprietatea asupra lui se poate dobândi prin uzucapiunea de 2 ani.

4.2.3. Ager publicus Ager publicus populi romani era constituit din toate bunurile imobile pe care statul roman le dobândea prin cucerire, pe care le mostenea ( astfel, Attala, regele Pergamului, si-a lasat prin testament regatul statului roman, în 134 î.Hr.) sau pe care le

68 69

Ibidem, vol. al II-lea, p.305; Ibidem, vol. al II-lea, p.305; 70 Ibidem, vol al II-lea, p.306;

35

confisca de la cei condamnati.71 Aceste imobile, în functie de natura lor erau utilizate diferit. Astfel, statul roman îsi rezerva exploatarea minelor si a padurilor. Pamânturile din ager publicus primeau urmatoarele destinatii: - Fie erau acordate în proprietate, în loturi mici, cetatenilor (agri limitari) sau celor care întemeiau o colonie latina; - Fie erau arendate pe termen de cinci ani, contra unei dari numita vectigal (ager vectigali); - Fie erau lasate la dispozitia cetatenilor care puteau ocupa teren cât puteau sa cultive (ager ocupatorius). Dupa aparitia pretorului, ocuparea de terenuri din ager publicus se facea în temeiul unei concesii acordate de catre pretor prin edict.72 Cel care ocupa acest teren trebuia sa plateasca o taxa statului roman. Concesiunea lui ager ocupatorius putea fi revocata de catre statul roman. La sfârsitul Republicii câtiva mari proprietari îsi împart ager publicus din Italia si-l considera averea lor personala. 73 4.3.Proprietatea în epoca clasica 4.3.1.Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate Pentru romani, proprietatea era un lucru corporal, la fel ca si servitutile prediale rustice. Si aceasta, întrucât romanii nu distingeau între dreptul de proprietate sau dreptul de servitute prediala rustica si obiectul acelui drept de proprietate sau de

servitute prediala rustica. Pentru a desemna proprietatea, romanii spuneau, asa cum spun majoritatea românilor: “lucrul este al meu” sau ”am un lucru”(res mea est, meum est ex iure quiritium).74 Dreptul de proprietate (proprietatea) reprezinta dreptul subiectiv al unei persoane, numita proprietar, asupra unui lucru, drept care îi confera anumite atribute ocrotite de dreptul obiectiv. Aceste atribute, care reprezinta continutul dreptului de proprietate sunt:

• •

Ius utendi ( dreptul proprietarului de a folosi lucrul care reprezinta obiectul dreptului de proprietate); Ius fruendi ( dreptul proprietarului de a culege fructele si de a dobândi produsele lucrului);

71 72

J .C. Fredouille, op.cit., p.19; M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.307; 73 J.C.Fredouille, op.cit., p.19;

36

Ius abutendi ( dreptul proprietarului de a dispune de lucrul în proprietate, fie material, prin modificare sau distrugere, fie juridic, înstrainându-l ori prin acte între vii, ori prin acte din cauza de moarte, cum ar fi prin legatul inclus în testament sau fideicomis-ul). Acest ius abutendi nu a fost nelimitat. Din cele mai vechi timpuri, acest atribut al proprietatii a fost îngradit în interesul general al societatii. Astfel, înainte de 390 î.Hr., în Roma, proprietarii de cladiri trebuiau sa respecte o distanta de doi pasi între cladirile vecine, distanta numita ambitus. Între ogoarele vecine, proprietarii trebuiau sa respecte o distanta de cinci pasi, numita fines (confinium). Legea celor XII Table îi interzicea proprietarului unei grinzi folosita de un alt proprietar în constructia casei sale, sa dispuna demontarea acesteia.75

DICTIONAR:
Fructele reprezinta ceea ce produc bunurile frugifere periodic si fara sa-si consume substanta. Exemplu: iarba, grâul, puii de animale, copiii sclavilor etc. Fructele sunt : naturale (

apar independent de vointa omului), industriale ( rezulta numai ca urmare a stradaniei omului ) si civile ( consecinta unor acte juridice – chiriile , dobânzile etc.). Produsele reprezinta ceea ce rezulta din bunuri prin consumarea substantei acestora. Ex.: scândurile sunt un produs al copacilor, aurul reprezinta un produs al minelor de aur etc.

4.3.2.Proprietatea quiritara Proprietatea quiritara (dominium ex iure quiritium) este proprietatea quiritilor (a cetatenilor romani) recunoscuta si sanctionata de catre ius civile.76 CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE QUIRITARA:

♦ Drept absolut ( adica îi permite proprietarului quiritar sa se foloseasca
de toate avantajele pe care lucrul în proprietate i le poate procura);

♦ Drept exclusiv ( adica numai proprietarul poate exercita cele trei
atribute ale dreptului de proprietate quiritara);

♦ Drept perpetuu ( adica proprietatea quiritara exista atât timp cât exista
obiectul proprietatii iar proprietatea quiritara nu se stinge prin neuz ).
M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.310; Ibidem, p.311; 76 René Foignet ,op.cit, vol.I, p.153;
75 74

37

Imobilele italice aveau un regim juridic special. ♦ Bunul. Conditiile proprietatii quiritare: ♦ Proprietarul: cetatean roman sau peregrin cu ius commercii ( subiecte de ius civile). odata cu stergerea diferentelor dintre proprietatea quiritara. caracterele dreptului de proprietate. Imobilele erau romane daca erau situate pe pamânt italic. Mentionam printre aceste cetati: Sarmisegetuza. în general. Beyruth etc).Hr.). În timpul Principatului. Din ratiuni practice. romanii au trebuit sa inventeze niste institutii juridice care sa reglementeze stapânirea bunurilor în provincii sau stapânirea bunurilor mancipi dobândite prin traditie. cea provinciala. Aceste institutii. Ius abutendi. pentru res mancipi. patruzeci de cetati din Imperiu au obtinut pentru teritoriile lor ius italicum (adica calitatea de pamânt italic). sau prin traditiune. pe care romanii le numeau generic “possessio”. proprietatii quiritare au devenit. au împrumutat de la proprietatea quiritara atributele. Mobilele erau romane daca se aflau în mâna unui cetatean roman.Aceste caractere specifice. Acest împrumut a declansat 38 . desi erau situate în afara Peninsulei Italice. Proprietatea quiritara a fost considerata de romani ca o institutie rezervata doar acelor persoane ce aveau voie sa foloseasca ius civile (cetatenii romani si peregrinii cu ius commercii).Hr. fiind scutite de impozit si res mancipi. Atributele dreptului de proprietate quiritara: Ius utendi. Apulum. Napoca. în functie de calificarea lucrului. peregrina si pretoriana ( proces accelerat în secolul al IIIlea d. mancipatiunea si in iure cessio pentru lucrurile mancipi si traditiunea pentru lucrurile nec mancipi. care erau. dupa caz. initial. Ius fruendi. ♦ Modul de transmitere a dreptului de proprietate: Pentru transmiterea dreptului de proprietate quiritara cetatenii romani foloseau numai modurile solemne prevazute de ius civile. pentru res nec mancipi. obiect al proprietatii quiritare: lucru roman transmis fie prin mancipatie sau in iure cessio. si terminat în secolul al VI-lea d.

consideram astazi ca proprietarul are în dreptul civil român aceleasi atribute ca si proprietarul quiritar ( a se vedea art. în dreptul roman clasic s-a semnalat o dedublare a proprietatii. peregrina si pretoriana: în secolul al II-lea d. în sec.Proprietatea pretoriana (bonitara) Aceasta possessio a fost creata de catre juristii romani în secolul I î.procesul de contopire a proprietatii quiritare cu aceste possessiones. juristi. un bun mancipi putea avea doi proprietari: unul era proprietarul quiritar. 4. Iata etapele pe care le-a parcurs procesul de confundare a proprietatii quiritare cu posesiunea provinciala. al III-lea d. Aceasta proprietate pretoriana era recunoscuta si aparata pâna la împlinirea termenului de uzucapiune ( un an pentru mobile. împaratul Maximin generaliza concesiunile de ius italicum si pamânturile italice erau supuse impozitului. dobândit de proprietarul pretorian prin traditie si nu prin mancipatie sau in iure cessio. în mod abuziv. denumeau posesiunea provinciala.. vol. asupra unui lucru mancipi. prin traditie. op.Hr. actiuni rei vindicatio împotriva celor care dobândisera obiectul proprietatii quiritare. peregrina si pretoriana77. toti locuitorii Imperiului primeau cetatenia romana cu exceptia dediticilor.317. proces datorita caruia. pentru a pune capat obiceiului proprietarilor quiritari de a introduce. Astfel. SANCTIUNEA PROPRIETATII QUIRITARE: actiunea civila “rei vindicatio” (actiune in rem). Prin introducerea proprietatii pretoriene. 39 . cu termenul “dominium”. precum si orice deosebire între pamântul italic si cel provincial. doi ani pentru imobile). când proprietarul pretorian dobândea proprietatea quiritara asupra acelui lucru mancipi. precum Gaius.3. 480 din Codul civil)...cit. iar celalalt era cel care-l avea printre 77 M. se încheia procesul de fuziune al proprietatii quiritare cu posesiunile provinciala. prin Edictul lui Caracalla din 212.Jakota. p.V. care îl înstrainase prin traditie. chiar de la aceiasi proprietari care acum îi chemau înaintea magistratului. rezervat exclusiv proprietatii quiritare.Hr. Astfel. Prin proprietate pretoriana (bonitara) se întelege proprietatea recunoscuta si aparata de catre edictul pretorului.Hr. iar în secolul al VI-lea.3. al II-lea. Iustinian desfiinteaza clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi..

in iure cessio sau legatul per vindicationem). Secundus pentru a nu pierde atât bunul cât si banii pe care I-a dat lui Primus. în care ius civile nu recunostea nici un drept de proprietate. ♦ Exceptio rei venditae et traditae (Primus îi vinde lui Secundus. adica proprietarul pretorian (cel care dobândise lucrul mancipi prin traditie). la numeroase situatii. SANCTIUNEA PROPRIETATII PRETORIENE: Exceptii: ♦ Exceptio de dol (Primus îi vinde prin traditie lui Secundus un bun mancipi.78 ATRIBUTELE PROPRIETARULUI PRETORIAN: ius utendi.79 Proprietatea pretoriana a fost extinsa.op. exceptia iustii domini (proprietar dupa ius civile). Primus. Iata câteva dintre ele: 78 René Foignet . dupa modelul actiunii rei vindicatio. Apoi. Acesta va cere inserarea în formula a exceptiei “rei venditae et traditae”. proprietarul pretorian uzucapase lucrul. se va paraliza revendicarea lui Tertius). pentru a-l ajuta pe proprietarul pretorian sa-si revendice bunul. Proprietarul quiritar putea invoca împotriva publicienii. Astfel.cit. 40 . în chip de pret. prin mancipatie. prin care va paraliza actiunea lui Primus). însa proprietarul pretorian îi raspundea cu replicatio rei venditae et traditae( prin care arata ca proprietarul quiritar I-a înstrainat lucrul contra unei sume de bani si ca I l-a remis prin traditie).lucrurile sale ( in bonis habet). ajuns în posesia unei alte persoane sau chiar în posesia proprietarului quiritar). prin senatus consulte si prin constitutii imperiale. vol. prin traditie un teren italic. tot el este proprietarul quiritar al lucrului vândut.I. ius abutendi ( acesta cu urmatoarea restrictie: nu putea dispune juridic de bun folosindu-se de modurile de dispozitie de ius civile: mancipatia. acelasi Primus îi vinde terenul lui Tertius. îi cere magistratului sa introduca în formula exceptia de dol. ius fruendi. Tertius introduce actiunea de rei vindicatio împotriva lui Secundus. conform careia lucrul a fost vândut si remis de la mâna la mâna. stiind ca dupa ius civile. Formula actiunii publiciene continea fictiune conform careia.158. introduce împotriva lui Secundus actiunea rei vindicatio. p. transformându-se în proprietar quiritar. c)Actiunea publiciana (a fost creata de catre pretorul Publicius.

victima devenea. în provinciile imperiale). pretorul îl putea trimite pe vecinul amenintat în posesia casei în ruina. cetatenilor romani care exploatau portiuni din ager publicus li s-a recunoscut atât posesia asupra acestor terenuri. atunci. care a suprimat. habere licere) reprezinta dreptul subiectiv al cetatenilor romani asupra pamânturilor si cladirilor din provincii. proprietar pretorian al autorului delictului. atunci proprietarul casei în ruina trebuia sa-I ofere vecinului o suma de bani suficienta pentru despagubirea acestuia. 41 . Ibidem. Proprietatea provinciala (possessio usus fructus. Vecinul devenea. dar nici nu-l abandona pe autor. clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. în provinciile senatoriale sau era proprietatea împaratului. Damnum infectum (paguba neprodusa). portiuni din ager publicus erau distribuite cetatenilor romani. Daca o casa ameninta sa se prabuseasca peste casa vecinului. spre folosinta. stapânul lui avea doua posibilitati de a-I oferi satisfactie victimei delictului: fie platea o amenda. Daca un alieni iuris savârsea un delict. Cumparatorul averii debitorului insolvabil (bonorum emptor).Proprietatea provinciala si cea peregrina Pamântul din provincii era ager publicus (era proprietatea statului roman.Succesorul pretorian (bonorum possesor). Totusi. 79 80 Ibidem.159.4. proprietar pretorian al casei în ruina. astfel. p. 4. cât si dreptul de dispozitie juridica (prin traditie) si materiala80. în cazul în care casa sa i-ar fi fost distrusa prin prabusirea casei în ruina. ca desueta. p. Proprietatea pretoriana a disparut în epoca lui Iustinan. prin decretul pretorului. spre cultivare. Daca stapânul nu platea amenda. Nici un cetatean roman nu putea sa devina proprietar quiritar asupra unui pamânt sau asupra unei cladiri din provincie.158. Odata cu trecerea timpului. Delictul comis de o persoana în puterea unui pater familias (alieni iuris). Daca proprietarul casei în ruina refuza sa ofere cautiunea mentionata. fie îl abandona pe autorul delictului în puterea victimei.3.

SANCTIUNEA PROPRIETATII PEREGRINE: o actiune utila. ori numai lucrurile corporale sunt susceptibile de posesiune).V. al II-lea. prin care toti peregrini au primit cetatenie romana.83 4. SANCTIUNEA PROPRIETATII PROVINCIALE: o actiune utila.157. op. în urma edictului lui Caracalla. obiect al proprietatii quiritare. p. de la cel care-l detine cu orice titlu.. actiunea în revendicare se introduce prin formula petitorie.Rei vindicatio Revendicarea este actiunea reala si civila prin care proprietarul quiritar pretinde restituirea lucrului obiect al dreptului de proprietate quiritara. Conditii pentru intentarea actiunii în revendicare: Bunul revendicat: Lucru roman.drept ocrotit prin edictul guvernatorului de provincie si care confera titularului aceleasi atribute ca dreptul de proprietate quiritara. 81 82 M.Jakota. p. p.82 Proprietatea peregrina reprezinta dreptul real al peregrinilor fara ius commercii. În fata instantelor ordo iudiciorum privatorum. asupra lucrurilor lor.I.op. Proprietatea peregrina a disparut în secolul al III-lea d.cit.81 În cursul secolului al III-lea d. proprietatea provinciala se confunda cu cea quiritara. vol.158 83 Ibidem.Hr..Hr. construita dupa modelul actiunii de rei vindicatio. cu exceptia celor dediticii.cit..Apararea proprietatii 4.4. Corporal (se pretindea posesiunea si se intentau împotriva posesorului sau detentorului. recunoscut si ocrotit prin edictul pretorului peregrin (la Roma) si prin edictul guvernatorului (în provincie). René Foignet . caci dispare distinctia dintre imobilele italice si cele provinciale. vol. 42 .319. atribute asemanatoare celor ale proprietarilor quiritari.1. construita dupa modelul actiunii rei vindicatio (continea fictiunea conform careia peregrinul trebuie considerat cetatean roman). drept în temeiul caruia peregrinii dobândesc.4.

Lucrul sa fie de specie (adica individualizat). p.Jakota. Sa nu se afle în posesia bunului revendicat. pârâtii nu pot fi obligati de catre judecator sa restituie bunul revendicat.319-321. prin uzucapiune. 43 . vol. prin fapta sa l-a indus în eroare pe proprietar si I-a permis adevaratului posesor sa obtina proprietatea quiritara asupra bunului. rei donatae et traditae. exceptia de uzufruct.pârât poate fi si persoana care. . Sa probeze ca persoana de la care a dobândit bunul era. caci acestia nu-l poseda. În situatia exceptiilor de mai sus. întrucât îl capatase.pârât poate fi si acela care se lasa urmarit cu revendicarea desi nu este posesor al bunului revendicat (aceasta spre a-l sanctiona pentru ca. Pentru a-l determina pe pârât sa înapoieze bunul în natura. care la îl dobândise de la un alt proprietar quiritar si tot asa pâna se ajungea la persoana care-l dobândise printr-un mod originar. însa. si ea.V. înceteaza sa posede( cel care vazându-se amenintat cu revendicarea distruge bunul. Sarcina aceasta atât de dificila era usurata de existenta uzucapiunii. rei venditae et traditae. al II-lea. proprietar quiritar. atunci pronunta o sentinta prin care: . Pârâtul: Ca regula generala.. actiunea în revendicare avea o clauzula arbitrara. de gaj etc. trebuie sa fie posesor al lucrului revendicat. la rându-I de la un proprietar quiritar. s-a admis ca se poate revendica un ansamblu de bunuri de acelasi fel precum o turma de oi sau de vite. prin dol.cit. îl înstraineaza sau îl abandoneaza). Reclamantul: Proprietar quiritar (cetatean roman sau peregrin cu ius commercii). Exceptii: . op.Reclamantul obtine lucrul si accesoriile sale. Pentru considerente practice. 84 Exceptiile pârâtului: exceptia de dol. Ei vor fi obligati. care-i 84 M. Efectele actiunii în revendicare: Daca judecatorul constata ca reclamantul în actiunea de revendicare are dreptate. sa-I plateasca reclamantului o suma de bani echivalenta cu interesul acestuia ca bunul sa-I fost restituit în natura.

44 . .Reclamantul dobândeste atât produsele cât si fructele bunului revendicat. pârâtul va raspunde doar pentru o greseala foarte grava . devenea indefensus si se trecea la executarea silita. Aceasta solutie vrea sa-l rasplateasca pe posesorul de buna-credinta pentru munca depusa spre a face lucru sa rodeasca fructe industriale si. culpa pârâtului este judecata in abstracto. Pârâtul care a fost posesor de buna-credinta (adica nu a stiut ca bunul este proprietatea unei alte persoane) trebuie sa-I restituie reclamantului doar fructele dobândite dupa litis contestatio. cât valoreaza acel lucru pentru el. decât sa-l pastreze. Se observa ca în situatia stricaciunilor produse dupa litis contestatio. De aceea. sub prestare de juramânt. ca va plati suma de bani la care va fi condamnat (satisdatio iudicatum solvi). în vreun fel pentru fructele pe care deja le consumase.321-322. de a restitui lucrul era executat cu ajutorul fortei publice85. înca în faza in iure. Daca nu facea aceasta promisiune. întarita cu doi garanti. care a consumat mai mult din fructele naturale ale bunului. Aceasta valoare indicata de reclamant depasea cu mult valoarea de piata a bunului. În vremea lui Iustinian. platind un suprapret. sau pentru o greseala pe care nu ar fi facut-o atunci când îsi administra propria avere. pârâtul considera bunul ca pe un element al averii sale. având convingerea ca bunul si fructele acestuia sunt ale sale.permitea reclamantului sa indice. Aceste solutii au urmatoarele justificari: înainte de litis contestatio. îi este îngaduita o oarecare neglijenta în administrarea 85 Ibidem. ordinul judecatorului. În procedura formulara. caci doar din acel moment a aflat ca lucrul are un alt proprietar. Daca stricaciunile s-au produs dupa litis contestatio. atunci pârâtul va raspunde pentru orice greseala pe care un bun administrator al lucrului nu ar fi comis-o. astfel încât.Pârâtul trebuie sa-l despagubeasca pe reclamant pentru eventualele stricaciuni ale lucrului produse din vina lui. Pentru stricaciunile produse înainte de litis contestatio. adica prin raportarea la idealul de bun administrator. în acelasi timp. pârâtul era obligat sa-I faca reclamantului o promisiune. p. . Nu trebuia însa sa-l despagubeasca pe reclamant. pârâtul prefera sa înapoieze bunul în natura. vrea sa-l protejeze pe acelasi posesor. adresat pârâtului. Din epoca lui Iustinian. posesorul de buna-credinta trebuia sa-I restituie reclamantului toate fructele pe care nu le-a consumat.

p.4. iar pârâtul poate fi ori proprietarul quiritar al lucrului respectiv ori un simplu posesor sau detentor. în masura în care acestea au sporit valoarea bunului. Dupa litis contestatio însa. 4. are o formula copiata dupa cea a revendicarii. Posesorul de buna-credinta are dreptul si la despagubiri pentru cheltuielile utile.323. singura diferenta fiind reprezentata de fictiunea. fie nu a avut-o niciodata. Conditiile de exercitare si solutionarea actiunii publiciene difera dupa cum reclamantul este proprietar pretorian sau posesor de buna-credinta. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este proprietarul pretorian (dobânditorul unui res mancipi prin traditiune). Aceasta actiune. Ex: cheltuielile facute pentru decorarea cu mozaic aurit a pardoselii dintr-o camera. Ex: înlocuirea acoperisului de sindrila cu unul facut din tigle.3.Actiunea publiciana Actiunea publiciana reprezinta actiunea reala honorara care îi permite proprietarului pretorian sa dobândeasca posesiunea lucrului.86 . cu conditia de a nu deteriora bunul.bunului. De aceea. 4.4. DICTIONAR: Cheltuielile necesare sunt acelea fara de care lucrul se deterioreaza sau dispare. Ex: cheltuielile facute cu medicamentatia necesara pentru tratamentul sclavului bolnav. Cheltuieli voluptorii sunt acelea care înfrumuseteaza lucrul. pârâtul trebuie sa tina seama de ipoteza restituirii bunului catre reclamant.Pârâtul trebuie sa fie despagubit de catre reclamant pentru cheltuielile necesare facute în legatura cu bunul. nu îi este iertata nici o neglijenta. dar poate ridica ornamentele în care s-au materializat acestea.2. conform careia s-a împlinit termenul necesar pentru dobândirea de catre reclamant a proprietati quiritare prin uzucapiune. posesiune pe care fie a pierdut-o. 45 . Cheltuielile utile sunt acelea care maresc valoarea lucrului. 86 Ibidem. Pârâtul nu are dreptul la despagubiri pentru cheltuielile voluptorii.

4. Ibidem. Daca reclamantul a fost pus primul în posesia lucrului. Acesta se apara cu exceptia iusti domini (proprietar de drept). atunci la exceptia rei venditae et traditae pe care o invoca pârâtul. fie un alt posesor de buna-credinta. SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Daca pârâtul este adevaratul proprietar al bunului. atunci prin exceptia iusti domini actiunea publiciana este paralizata.87 Daca în calitate de pârât se afla un posesor de buna-credinta care a dobândit lucrul de la un alt fals proprietar.credinta CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este întotdeauna un posesor de buna-credinta (adica o persoana care a dobândit un lucru de la o alta persoana pe care o crede adevaratul proprietar al bunului.Publiciana posesorului de buna. reclamantul va raspunde cu replicatio primo rei venditae et traditae si câstiga procesul. melior est causa possidentis” (în situatii identice. Daca pârâtul a fost pus primul în posesia lucrului. apare fie adevaratul proprietar al bunului. p. Daca pârâtul este si el un posesor de buna-credinta. atunci va câstiga procesul invocând exceptia primo rei venditae et traditae. daca. cu replicatio rei venditae et traditae (invocând ca lucrul I-a fost vândut si predat prin traditiune) sau cu replicatio rei donatae et traditae etc.4. este preferat posesorul actual). pârâtul este un simplu posesor sau un detentor.326. procesul va fi câstigat de acela dintre posesorii de buna-credinta care poseda lucrul în momentul procesului (adica în momentul lui litis contestatio). atunci va câstiga procesul acela dintre posesorii de buna-credinta care a intrat primul în posesia lucrului.88 87 88 Ibidem. daca în calitate de pârât apare proprietarul quiritar.325-326. Reclamantul raspunde cu replicatio doli (replica de dol). În calitate de pârât. 46 . reclamantul va dobândi bunul. Posesorul de buna-credinta pierde procesul si nu va obtine bunul urmarit. atunci avem doua posibilitati: Daca pârâtul a obtinut lucrul de la acelasi fals proprietar al lui.4. De asemenea.SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Reclamantul va câstiga posesia bunului sau. Se urmeaza principiul: “In pari causa. desi în realitate nu este). p.

5. în conditii care împiedica dobândirea proprietatii quiritare asupra bunului respectiv. 4. De fapt.330. definitiile moderne ale posesiei nu sunt întru-totul corecte. cât atitudinea pe care dreptul roman credea ca o adopta posesorul fata de acel lucru. interpretându-l drept “realitate care scapa reglementarii juridice” si au concluzionat ca posesiunea nu este un drept ci o stare de lucruri în care o persoana se comporta fata de un bun ca si cum ar fi titularul unui drept real asupra acelui bun sau drept “puterea fizica ce se exercita asupra unui bun”. Posesiunea 4. peregrin cu ius commercii sau peregrin) dobândeste asupra unui lucru. ca o institutie juridica ce apartine de “factum”(dreptul creat de catre pretor). B.1. dar. în temeiul caruia o persoana (cetatean roman. adica intentia cu care stapâneste bunul posesorul). vol.161. savantii moderni au interpretat gresit sensul cuvântului ”factum”. stapânirea efectiva a lucrului). 90 René Foignet . Posesiunea.I. fiind reglementata prin edictul pretorului. Lucrul mobil se ia în mâna. întrucât posesiunea reprezinta un drept si nu un fapt. Definitia posesiunii Posesiunea reprezinta dreptul subiectiv ocrotit prin edictul magistratilor judiciari.90 Asadar. prin animus trebuie sa întelegem nu atât adevaratele gânduri ale posesorului legate de stapânirea lucrului. 47 .89 Însa. p. Elementele posesiunii Posesiunea are doua elemente: A. fie prin savârsirea unui act de stapân ( ruperea unei crengi dintr-un pom din livada. Juristii romani considerau ca pentru a deveni posesor trebuie sa stapânesti un lucru în circumstante care sa dezvaluie unul din urmatoarele doua tipuri de animus : 89 Ibidem.2.5.ANIMUS DOMINI (elementul intelectual.5.CORPUS (puterea fizica asupra lucrului.4. cel putin din punctul de vedere al istoriei dreptului. Imobilul se ia în stapânire fie prin izgonirea persoanei care-l ocupa fara drept.cit. atribute asemanatoare cu cele conferite de dreptul de proprietatea quiritara. era privita de catre jurisprudenti. schimbarea încuietorii de la usa de intrare etc).op. p.

Dobândirea si pierderea posesiunii Posesiunea se poate dobândi: A.. 91 M.cit. dovedeste ca proprietatea bunului apartine unei alte persoane. al II-lea. fie ca exista sau nu intentia de a te comporta fata de lucru asemeni unui proprietar). Prin intermediul altei persoane A. 48 .3. O persoana devine posesor asupra unui teren din ager publicus. cel putin în teorie. B. daca obtine stapânirea efectiva a respectivului lucru (corpus). cu intentia de a se comporta ca un adevarat proprietar (animus domini). Animus sibi habendi se cerea doar pentru cei care stapâneau terenuri din ager publicus. în lucrarea “Despre rolul vointei în posesie”. Cel care reuneste în persoana sa cele doua elemente ale posesiunii devine posesor. Ihering considera. 4. cu intentia de a-l pastra pentru sine (animus sibi habendi).331-332. Animus domini se cerea pentru posesorii acelor lucruri care pot fi însusite de catre particulari ( res in patrimonio). ca nu exista nici o diferenta între detentie si posesiune. vol. desi preluata în Codul civil german. Detentorul nu are animus domini. este respinsa de doctrina franceza si româna de drept civil. posesorii nu puteau deveni proprietari asupra acestor terenuri ( care erau considerate ca extra patrimonium). acest element intentional al posesiei este reprezentat doar de affectio tenedi (vointa de a pastra lucrul. în virtutea caruia exercita stapânirea materiala asupra bunului. p.92 Pentru Ihering. numite ager occupatorius. deci. întrucât.5. De catre însusi posesorul.Jakota. Dobândirea posesiunii chiar de catre posesor O persoana devine posesor al unui anumit lucru in patrimonio. op. însa. elementul care distinge posesia ( possessio civilis) de detentie (possessio naturalis). Conceptia lui Ihering.- animus domini (intentia de a te comporta fata de lucru ca un adevaraat proprietar) - animus sibi habendi (dorinta de a pastra lucrul respectiv doar pentru tine). întrucât titlul.91 Acest animus domini este în conceptia lui Savigny (“Tratat despre posesie”).V. daca îl stapâneste efectiv.

cit. prin intermediul unei persoane care nu se afla în puterea lui pater familias (sui iuris). copilul pâna la 7 ani (infans).165. 333. ca mandatarul sau gerantul de afaceri (ambii persoane sui iuris) dobândesc corpus pentru un pater familias.op. nebunul sau persoana juridica nu pot avea niciodata un animus.94 În vechiul drept roman s-a considerat ca un pater familias poate dobândi corpus asupra unui lucru prin intermediul unei persoane în putere (alieni iuris).op. s-a admis.Jakota. prin traditie. caci doar în acel moment îsi manifesta animus-ul care alaturat lui corpus. atât animus cât si corpus. p. însa.cit. Pierderea lui corpus se realizeaza atunci când lucrul nu se mai gaseste în puterea posesorului.I. un posesor îi înmâneaza lucrul. vol. vol.93 Ca o curiozitate. p. Dar.. 96 Ibidem. Pater familias obtine posesia prin intermediul mandatarului în momentul în care acesta obtine corpus (aceasta întrucât pater familias si-a manifestat animus domini înca din momentul în care l-a împuternicit pe mandatar).165. însa. Pater familias obtine posesiunea prin intermediul gerantului de afaceri.V. p.96 Totusi. 97 M. desi stapânim efectiv un lucru. ci îl stapânim 92 93 René Foignet . 95 René Foignet . 94 M. uneori.Jakota. vol. Corpus nu putea fi dobândit. Dobândirea posesiunii prin intermediul altei persoane În vechiul drept roman se considera ca nu se poate dobândi animus printr-o alta persoana.97 Pierderea lui animus se realizeaza atunci când. curatorul nebunului si administratorul persoanei juridice. Din aceasta cauza.cit.. 95 Posesiunea se pierde. nu mai avem intentia sa-l pastram pentru noi însine.164.V. al II-lea. op. sau sclavul fuge de la stapân. p. de regula. doar în ziua în care ratifica actele gerantului. lucrul este furat de catre un hot. În epoca clasica. dobândit anterior. op. în situatia pasunilor. Spre exemplu.I. p333. prin pierderea unuia din cele doua elemente. confera posesia.B. corpus si animus. Ibidem. unei alte persoane. Spre exemplu. chiar daca în anumite perioade nu aveau si corpus-ul. s-a admis ca animus poate fi dobândit prin intermediul urmatoarelor trei persoane: tutorele unui infans. prin pierderea concomitenta a celor doua elemente: corpus si animus. 49 . al II-lea.cit. vol. în stapânirea lui. s-a admis solutia conform careia pastorii retineau posesia acestora numai prin animus. p. folosite de catre pastori doar în anumite perioade ale anului. Posesiunea se pierde. pentru stapânul sau.163. mentionam si solutia conform careia sclavul cu peculiu poate dobândi.

Persoanele care au posesiunea Au posesiunea urmatoarele persoane: . provincial sau peregrin daca stapâneau efectiv bunul.Depozitarul sechestru (adica persoana ce pastreaza un bun asupra caruia exista un litigiu. cum ar fi servitutile. întrucât ei considerau ca drepturile reale asupra lucrurilor altora. pâna la pronuntarea sentintei). care le-a încredintat-o cu misiunea de a o apara. creditorul gajist sau precaristul. .Posesorul de buna-credinta. posesiune manifestata prin exercitiul acestor drepturi. dar ramâne sa locuiasca în aceasta în calitate de chirias.Uzufructuarul. .Precaristul (este posesor fata de toti. cel care dobândeste un imobil prin violenta).5. Exemplu: proprietarul casei îsi vinde casa unei alte persoane.5.Posesorul pe ager publicus. emfiteotul). .5. . proprietarul pretorian. .Locatarii pe termen scurt (chiriasul si arendasul). . în legatura cu bunul dat în gaj. p.Locatarii pe termen lung (arendasul lui ager vectigalis.pentru altul. altele decât proprietatea. Quasi-posesiunea a fost o notiune contestata de o parte din jurisprudentii romani. 4. cu exceptia proprietarului lucrului pe care l-a primit cu titlu precar). atât timp cât nici unul din ei nu are animus domini în legatura cu stapânirea lucurului in patrimonio ? Savigny considera ca aceste doua persoane au o posesie derivata. Nu sunt posesori urmatoarele persoane: .Proprietarul quiritar.4. .98 Din ce cauza sunt considerati posesori. fiind incorporale nu 98 Ibidem. .Depozitarul ordinar. 50 .99 4.Posesorul de rea-credinta (hotul.334. . . Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) Quasi-posesiunea reprezinta posesiunea drepturilor reale. adica ei pastreaza posesiunea pentru proprietar.Comodotarul.Creditorul gajist.

Se pare ca ele stau la originea cvasiposesiunii.Hr.6. 102 Ibidem. când textele privind aceasta chestiune au fost interpolate. opinia lor impunându-se.100 Sunt susceptibile de quasi-posesiune: Servitutile prediale rustice (considerate lucruri corporale). . 99 René Foignet .171. p.Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite prin traditie ( quasi-traditio). în anumite conditii.Efectele posesiunii Posesiunea produce urmatoarele efecte juridice importante: a) Posesiunea reprezinta temeiul a trei moduri de dobândire a proprietatii: ocupatiunea ( prin care dobândim posesiunea unui lucru care anterior nu a apartinut nimanui).169 Ibidem. traditiunea (care consta în cedarea posesiunii unui lucru) si uzucapiunea (care consta în posesiunea continua a unui bun. p. dupa unii specialisti. fie de buna-credinta. Anumite servituti urbane cum ar fi servitutea de scurgere.cit.171. la sfârsitul secolului I d. fie de rea-credinta.op. b)Posesorul de buna-credinta are datorita posesiunii anumite avantaje: poate uzucapa lucrul. Dreptul de superficie. .5.101 Consecintele quasi-posesiunii: . 101 Ibidem. c)Posesorul. dupa altii.I. dobândeste fructele lucrului si poate reclama posesiunea lucrului de la o alta persoana prin intermediul actiunii publiciene. Dar sustinatorii quasi-posesiunii au triumfat. Servitutile personale.sunt susceptibile de posesie. p. p.Quasi-posesiunea este ocrotita printr-o actiune publiciana utila si prin quasiinterdicte.102 4.171. prevazute de ius civile).Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite printr-o posesiune prelungita ( longa posessio sau diuturnus usus). sau chiar în vremea lui Iustitnian. vol. în epoca lui Constantin. este protejat de catre pretor prin interdictele posesorii. 100 51 .

3.I..103 4. unde vi armata. Întrucât despre actiunea publiciana am vorbit atât în paragraful 4.4. Din aceasta cauza daca o parte dintr-un litigiu privind tulburarea posesiunii asupra unui lucru. utrubi. unde vi. Pretorul intervine pentru a solutiona conflictul dintre doua persoane care se pretind. 4. la rându-le de doua tipuri: • • Interdictul uti possidetis..4.2 .3 si 4. de precario Posesiunea era protejata. vol. în continuare ne vom referi doar la interdictele posesorii. op. atunci cealalta parte deschidea un proces prin intermediul caruia judecatorul verifica care dintre parti nu putea beneficia de protectia oferita de interdict. fie ordona savârsirea unei anumite actiuni.Protectia posesiunii. p. cât si în paragrafele 4. Interdictele posesorii – uti possidetis.4. M.Jakota. Interdictul utrubi. El interzice ca sa fie tulburata persoana care poseda în anumite conditii. Interdictul reprezinta un ordin prin care magistratul fie interzice. 103 104 Ibidem. Actiunea publiciana (întemeiata pe puterea pretorului de a organiza procesele între particulari – iurisdictio) proteja doua forme speciale de posesiune : este vorba de proprietatea pretoriana si de posesiunea posesorului de buna-credinta.4.V. prin intermediul interdictelor posesorii (mijloace întemeiate pe puterea pretorului de a comanda civil si militar – imperium).5. posesiunea îi asigura posesorului calitatea procesuala de pârât. nu respecta interdictul.166. 52 .cit.cit. I.162.105 Aceste interdicte sunt.104 Interdictele posesorii se împart în doua clase: Interdictele prohibitorii (retinendae possessionis causa) care au drept scop recunoasterea posesiunii si încetarea tulburarii ei de catre un tert. un ordin conditional. Acest ordin se dadea fara verificarea minutioasa a faptelor si era .3.7. proprietare ale aceluiasi lucru. la epoca clasica. mai avantajoasa decât cea de reclamant. de asemenea. amândoua. p.d)În cursul unui proces de revendicare.. 105 René Foignet . p. caci nu trebuie sa probeze nimic. vol. întrucât nu îndeplinea conditiile prevazute acolo.op. 141-142.

Se observa din formula. pierdea lucrul. cele doua interdicte prohibitorii (utrubi si uti possidetis) se confunda.cit. Formula interdictului proteja acea persoana care posedase lucrul mai mult timp în anul dinaintea eliberarii interdictului. Pentru a fi protejat prin acest interdict.Interdicte recuperatorii (recuperandae possessionis causa) care au drept scop recuperarea posesiunii pierdute. nec precario ( lucrul sa nu fi ajuns la posesor în urma unei concesiuni gratuite facute de catre proprietarul lucrului sau de catre un posesor al lui). partea care avea o posesiune viciata asupra lucrului. nici clandestin. era pus la dispozitia posesorului actual al unui imobil pentru a-I îndeparta pe cei care-I tulburau posesiunea. p:337. al II-lea. vol.op.108 INTERDICTELE RECUPERATORII Interdictul unde vi (de vi quotidiana) era acordat posesorului care a fost expulzat cu violenta din stapânirea lucrului. p. Ibidem. în favoarea celeilalte parti.Jakota. • • • Interdictul unde vi armata. p. Formula interdictului era urmatoarea: “Cum posedati acum acest imobil despre care este vorba în procedura. pe care nu-l posedati prin violenta. În cazul ambelor interdicte posesorii. vol.I. ca interdictul uti possidetis îl proteja pe posesorul actual doar daca acesta exercita asupra imobilului o posesie neviciata fata de persoana sau persoanele care îl tulburau.cit. 53 .V.337. Interdictul de precario. adica o posesie care sa fie nec vi (fara violenta). nec clam ( sa fie exercitata public si nu în mod clandestin). astfel sa-l posedati.107 În epoca lui Iustinian. INTERDICTELE PROHIBITORII: Interdictul uti possidetis ( numit asa dupa primele cuvinte ale formulei). transformându-se într-o unica actiune care-l protejeaza pe posesorul actula al bunului mobil sau imobil. Interdictul utrubi era destinat apararii posesorului unui lucru mobil. Împotriva acestei situatii va opresc sa folositi violenta”106.167. op. 106 107 M. Interdictul de clandestina possesione. 108 René Foignet . nici cu titlu precar. Aceasta posesie trebuia sa fie lipsita de vicii fata de persoana care-l tulbura pe posesor.. Aceste interdicte sunt de patru tipuri: Interdictul unde vi.

Jakota. Aceasta actiune se introduce în termen de un an de zile de la expulzarea prin violenta109. Aceasta concesiune gratuita se revoca la prima manifestare de vointa a celui care a cedat lucrul (proprietarul lui sau posesorul lui). Posesorul expulzat era aparat de acest interdict chiar daca posesia lui asupra lucrului era viciata fata de persoana care l-a expulzat si chiar daca se scursese mai mult de un an de la deposedare. 109 110 Ibidem. Posesorul expulzat prin violenta are o actiune care-l protejeaza chiar daca posesiunea lui este viciata.cit.V. gratuit. persoana care nu este proprietarul bunului si care. Daca precaristul nu mai voia sa restituie lucrul.111 Temeiul protejarii posesiunii.337-338. în anumite situatii cum ar fi cea a hotului.op. p. Interdictele posesorii au aparut din grija de a-I împiedica pe oameni sa-si faca singuri dreptate. îi cedeaza acesteia.. Interdictul de precario proteja persoana care. fata de persoana ce l-a deposedat prin violenta si sa fi cerut interdictul în cel mult un an de la deposedare. stie cu siguranta ca nu poate avea aceasta calitate ? Explicatia lui Savigny: posesiunea a fost sanctionata pentru apararea pacii publice. Ele au menirea de a pastra starea de fapt existenta pâna în momentul în care se va pronunta instanta. proprietarul lucrului sau posesorul lui foloseau interdictul în discutie. Din ce cauza. a se vedea M. vol.168. dispare distinctia între vis quotidiana si vis armata. În epoca lui Iustinian. Mentionam ca precaristul era posesor al lucrului fata de toate celelalte persoane cu exceptia celui care I-a cedat lucrul.168. p. avantajând. Pentru primele trei interdicte recuperatorii.reclamantul trebuia sa fi exercitat asupra lucrului o posesie lipsita de vicii. Interdictul unde vi armata era acordat posesorului care fusese expulzat din stapânirea lucrului de catre persoane înarmate. ajutorului si a unei parti din fructele bunului. în schimbul respectului. vol.I. un lucru. op. romanii au considerat ca trebuie protejata posesiunea. la cerea unei alte persoane. astfel. 111 René Foignet . p. al II-lea. 54 .110 Interdictul de clandestina possessione proteja posesorul care a fost lipsit de posesiunea lucrului sau în mod clandestin.cit.

habitatia. create în epocile anterioare lui. uzul. pentru a cuprinde drepturi reale cum ar fi uzufructul. Categoria servitutilor personale a fost creata. întrucât în situatia unui lucru grevat de servituti. astfel încât pretorul le neglijeaza. mai concisa este urmatoarea: sarcini impuse unui fond în folosul altui fond. operae. o parte din atributele dreptului de proprietate ramân la proprietar (cum ar fi ius abutendi. al II-lea.1. Servitutile reprezinta dezmembraminte ale dreptului de proprietate. dar aceste cazuri sunt extrem de rare.115 Dupa cum fondul dominant are sau nu pe el o cladire.363.V. uneori si ius fruendi etc).6. în timp ce altele se afla la titularul servitutii (ius utendi. În majoritatea cazurilor. p.211. p. 114 M. op.6. se pare de Iustinian..). Interdictul este un mijloc de protectie al proprietatii mult mai comod decât actiunea rei vindciatio. în calitatea ei de proprietar al unui imobil.cit. 115 St. uneori si ius fruendi). 55 .Cocos. op. în folosul oricarei persoane care devine proprietarul unui alt imobil (numit fond dominant). întrucât proprietarul nu mai trebuie sa-si dovedeasca proprietatea (adica ca a obtinut lucrul de la un proprietar care la rându-I obtinuse lucrul de la un proprietar etc.Explicatia lui Ihering: protejarea posesiunii prin interdicte înseamna de fapt protejarea proprietatii. fie în folosul unei anumite persoane.Jakota. Ibidem. O alta definitie.113 Servitutile sunt de doua feluri: prediale si personale. posesorul este si proprietar.cit. un hot spre exemplu.. uneori.170. Cele prediale sunt cele mai vechi. însusi proprietarul este protejat.114 4.Servitutile prediale Servitutile prediale reprezinta sarcini impuse oricarei persoane care devine proprietarul unui imobil (numit fond aservit). de protectie beneficiaza si un posesor fara titlu. servitutile prediale se împart în : 112 113 Ibidem. 112 4. Servitutile Servitutile reprezinta drepturi reale stabilite fie în folosul unei anumite persoane. asupra lucrului proprietate al altei persoane. p.116. p. vol. deci prin protejarea posesorului. Sigur.

Dreptul de a scoate nisip dintr-o cariera aflata pe terenul altuia. Din aceasta cauza. puteau fi înstrainate prin mancipatiune. apartinând altei persoane.117 Servitutile prediale rustice erau lucruri corporale. de pe fondul dominant. servitutile prediale rurale (rustice) se sting prin neuz.cit. Via (dreptul de a trece cu caruta pe pamânt strain). etc. Dreptul de a face var cu calcarul de pe terenul altuia. alcatuite din: Iter (dreptul de trecere cu piciorul pe pamânt strain). Se observa ca majoritatea servitutilor rurale constau în fapte ale omului. Stilicidium (servitutea de scurgere a apei de ploaie). 116 117 Ibidem. lipsit de orice cladire). pâna la Legea Scribonia. Servitus oneris ferendi (servitute ce impunea proprietarului unei cladiri sa permita ca asupra acelei cladiri sa apese greutatea unei constructii vecine. Aquaeductus ( dreptul de a aduce apa pe terenul tau. M. al II-lea. p. puteau fi ipotecate si. Servitus altius tolendi (servitutea ce-I permitea proprietarului cladirii dominante sa o înalte mai sus decât cladirea dominata) etc. Servitutile prediale rustice (rurale) cuprind urmatoarele drepturi reale: Servitutile de trecere.364.cit. constructie ce se sprijina de cladirea aservita). pe cel aservit). sunt discontinui..117. vol.I. 56 . suceptibile de posesie si res mancipi. Actus ( dreptul de a trece cu turmele de vite pe terenul altuia) Ius pascendi ( dreptul de a paste turmele pe terenul atuia). 118 René Foignet . Prin urmare. p. printr-o conducta ce trece pe terenul altuia)116. p.Servituti prediale rustice ( erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unui anumit teren viran.118 Servitutile prediale urbane cuprind urmatoarele drepturi reale: Cloaca ( servitutea de scurgere a apelor de canal. op.Jakota.214.op. vol.V. Acquaehaustus (dreptul de a scoate apa dintr-o fântâna situata pe terenul altuia). deci. Servituti prediale urbane (erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unei anumite cladiri). puteau fi uzucapate.

V. proprietarului bunului consumptibil.2.V. Caracterul sau temporar.Cocos.cit. op. p. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate ca bunul pe care-l primise în quasi-uzufruct. obligatia uzufructuarului de a pastra neatinsa substanta bunului se traducea în obligatia de a restitui.Hr. În cazul quasi-uzufructului. op.Jakota. sunt continui. care este obligata sa-ti procure folosinta si o parte din fructele unui lucru. vinul etc). • Drept temporar (în mod normal. p.121 Apoi. Uzufructul este dreptul real care-i permite titularului sa foloseasca bunul altuia si sa-i culeaga fructele. uzufructul a fost extins asupra oricarui lucru corporal neconsumptibil. promisiune întarita cu garanti. un alt lucru consumptibil. St.cit. 121 M.Jakota. spre deosebire de cele rurale. Habitatio (habitatia)..118. juristii romani au creat si quasiuzufructul.cit. în legatura cu dota femeii casatorite sine manu. vol. asa cum se întâmpla cu dreptul chiriasului sau arendasului ) . stingându-se prin moartea uzufructuarului). uzufructul a fost acceptat doar asupra terenurilor si caselor.. uleiul. Usus (uzul). De asemenea. deosebeste uzufructul de servitutile 119 120 M. neatinsa substanta. La început. al II-lea.. este viager. Aceasta obligatie a quasiuzufructuarului era asigurata printr-o promisiune facuta de uzufructuar proprietarului.. 57 .6. Servitutile personale cuprind urmatoarele drepturi reale: Usus fructus (uzufructul). Uzufructul a aparut în secolul al II-lea î. la sfârsitul quasi-uzufructului. p. nu este un drept contra unei anumite persoane. op. al II-lea. care se exercita asupra lucrurilor consumptibile (banii.119 4.122 Uzufructul are urmatoarele caractere juridice: • Drept real (se refera direct la un lucru. Operae animalis vel servi120. însa. vol.Servitutile urbane sunt lucruri necorporale si nec mancipi. pastrându-I. A.366. Ele nu constau în fapte ale omului si .365.Servitutile personale Servitutile personale reprezinta dreptul real stabilit în avantajul unei persoane bine-determinate asupra unui lucru aflat în proprietatea unei alte persoane. dota al carei uzufruct i-l lasa sotul prin legat.

înainte ca uzufructuarul sa le fi perceput. numita cautio usufructuaria.op. ibidem. nu-i putea pretinde uzufructuarului sa aiba grija de bunul dat în uzufruct. p. René Foignet . vol.reale care sunt perpetue. Uzufructul. fiind un drept real. adica sa nu distruga bunul. La sfârsitul uzufructului. înca. Mai mult. Aceasta regula avea si exceptii: uzufructuarul turmei dobândeste miei din momentul nasterii lor. 58 . uzufructuarul primind sumele de bani proportionale cu numarul de zile cât dureaza dreptul sau. nici o legatura personala între proprietarul lucrului dat în uzufruct si uzufructuar. Aceasta. pentru a obtine bunul dat cândva în uzufruct. prin care uzufructuarul îi promitea nudului proprietar ca va folosi bunul ca un bun administrator (bun sef de familie) si ca la sfârsitul uzufructului îi va restitui lucrul. ci doar sa pastreze substanta bunului. initial. uzufructuarul nu era obligat sa-I restituie nudului proprietar bunul dat în uzufruct. Uzufructuarul nu-l putea obliga pe nudul proprietar sa execute o anumita actiune pentru a-I usura exploatarea bunului. Pozitia dezavantajoasa a nudului proprietar a fost corectata. 124 Pentru caracterele juridice ale uzufructului.367. îi culege strugurii). adica prin luarea lor în posesiune (spre exemplu. uzufructuarul unei vii. Daca acestea sunt furate. • Dezmebramânt al dreptului de proprietate124 ATRIBUTELE UZUFRUCTUARULUI Ius utendi ( dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul dat în uzufruct). însa. nudul proprietar trebuia sa introduca actiune în revendicarea împotriva uzufructuarului sau împotriva mostenitorilor uzufructuarului. Din aceasta cauza. Fructele naturale si industriale care nu au fost.I.221.220. Pe dealta parte. percepute de catre uzufructuar. nudul proprietar.125 Fructele civile sunt dobândite zi cu zi. Aceasta stipulatie era întarita cu garanti si-I acordau nudului proprietar o actiune în plus pentru recuperarea bunului si pentru 122 123 Ibidem. p.cit.p. întrucât el nu este considerat posesor al lucrului. Ius fruendi (dreptul uzufructuarului de a dobândi fructele bunului). apartin proprietarului lucrului. Uzufructuarul dobândeste fructele naturale si industriale prin perceptie. doar proprietarul le poate revendica. ca un bun administrator. de catre pretor care a introdus obligativitatea unei stipulatii pretoriene. Uzufructul spre deosebire de servitutile reale poate fi constituit sub conditie rezolutorie sau sub termen extinctiv123 . uzufructuarul nu-I putea pretinde nudului proprietar (care pastreaza ius abutendi) nimic altceva decât sa-I lase sa se bucure de bunul dat în uzufruct. nu crea.

pentru aceleasi motive pentru care habitatia difera de uz.cit.Jakota. Habitatia este un drept diferit de uz.V. al II-lea.op. op. pentru fondurile provinciale. 367.V. p. întrucât nu presupune dovedirea calitatii de proprietar.Operae (serviciile animalului sau ale sclavului) reprezinta dreptul unei persoane anumite de a profita de pe urma muncii depuse de un animal sau de catre un sclav. al II-lea. El percepe doar acele fructe ale bunului necesare nevoilor personale si ale familiei sale. Cu toate acestea s-a admis ca poate exista un locatar al bunului dat în uz.I. adiudicatio (arbitrii atunci când împarteau un bun si atribuiau partilor proprietatea asupra partilor din bunul respectiv puteau sa constituie si servituti). drept în temeiul caruia titularul poate folosi bunul ( ius utendi) fara sa obtina însa nici un profit (fara ius fruendi).3.Jakota. Si acest drept este un drept diferit de cel de uz. vol. juristii romani dorind.Constituirea. stingerea si sanctiunea servitutilor 1. 127 M.. B. titularul uzului are un drept limitat asupra fructelor produse de bun. Uzuarul nu poate sa cedeze exercitiul dreptului sau unei alte persoane. cu conditia ca acesta sa foloseasca bunul împreuna cu titularul uzului si nu în locul acestuia. Constituirea servitutilor prediale: Servitutile prediale rustice se constituiau prin : in iure cessio. prin posesiune 125 126 M. testament (prin legatul per vindicationem). Se pare ca habitatia si operae sunt creatii juridice ulterioare aparitiei dreptului de uz. Uzul este dreptul real al unei persoane asupra lucrului altuia. p. vol.225. quasi-traditiune (exercitarea servitutii dublata de toleranta proprietarului fondului aservit).. D.6. actiune numita ex stipulatu. în cazul acestor doua servituti personale. 59 . mult mai comod de sustinut în justitie decât revendicarea. dar interzisa de Legea Scribonia) si.cit. op.Habitatia este dreptul de a sta într-o casa.stricaciunile aduse lucrului . În practica. vol. însa.cit. René Foignet . întrucât nu se stinge prin capitis deminutio sau nefolosinta.370.p. cum se întâmpla cu uzul. sa înlature neajunsurile provocate de teoria schimbarii starii unei persoane. uzucapiune (folosita pentru terenurile din Italia.127 4. spre deosebire de uzufructuar. mancipatio.126 C.

128 Constituirea servitutilor personale: Se constituie prin aceleasi mijloace ca si cele prediale. prin adjudecare. b) Pierderea fondului dominant sau a celui aservit.cit. al II-lea. b) Capitis deminutio pentru uzufructuar. p. mai putin servitutea prediala urbana. b)Servitutile prediale urbane se constituiau direct prin aceleasi moduri ca si servitutile prediale rustice cu exceptia mancipatiunii.V. René Foignet . Stingerea servitutilor prediale Servitutile prediale se sting prin: a) Renuntarea proprietarului fondului dominant. d) Neutilizarea servitutii o anumita perioada de timp (perioada egala cu cea necesara pentru uzucaparea unui imobil). Mancipatiunea putea fi folosita pentru constituirea indirecta a servitutilor prediale urbane ( proprietarul îsi vindea viitorul fond aservit prin mancipatie proprietarului fondului dominant. între absenti (longa possessio) sau prin pacte urmate de stipulatii. 3 ani pentru mobile.131 Stingerea servitutilor personale: Servitutile personale se sting prin: a) Moartea titularului servitutii. 128 129 Pentru constituirea servitutilor prediale. prin neutilizare în timpul cerut pentru uzucapare (1 an pentru mobile.cit. 370. iar în vremea lui Iustinian. 2 ani pentru imobile. Pentru uzufruct .p. vol. prin quasi-traditiune. prin testament. op. 366. Iustinian decide ca uzufructul nu se poate stinge prin capitis deminutio.op.I. c) Pentru uzufruct.. vol. servitutile prediale si personale se constituiau prin pacte urmate de stipulatii. În vremea lui Iustinian. 221 si M. Servitutile personale se pot constitui sub conditie rezolutorie sau cu termen extinctiv129. prin prescriptie sau prin traditiunea fondului cu rezerva servitutii130. p. 1020 de ani pentru imobile) . 130 René Foignet . 369.I.218. posesiune exercitata zece ani între prezenti si douazeci. Ibidem.cit.. c) Confuziune ( prioprietarul unuia din cele doua fonduri devine si proprietarul celuilalt). uz sau habitatie se foloseste mai ales legatul.Jakota.op. care printr-o clauza expresa se obliga sa restituie fondul aservit catre proprietarul sau.p. 60 . 215-218.îndelungata fara just titlu si fara buna-credinta. vol.

g) Prin consolidare. concesiune pentru care plateste catre cetate.Ius in agro vectigali (dreptul real al persoanei care a obtinut concesiunea.218-219.d) Renuntarea titularului.226. drept constituit pentru garantarea platii unei datorii si care-I confera titularului posesiunea bunului si dreptul de a-l vinde în caz de neplata). 364.. servitutile civile. Drepturile reale pretoriene Drepturile reale pretoriene sunt: . f) Prin pierderea bunului asupra caruia exista servitutea personala.Proprietatea bonitara.Emfiteoza (dreptul real al persoanei care a obtinut o concesiune perpetua sau pe termen lung a unui teren apartinând unui mare proprietar funciar.7. .Superficia. 133 4. e) Prin împlinirea termenului extinctiv sau a conditiei rezolutorii. M. . vol.Jakota.cit. 61 .p.V. p. sau prin transformarea radicala a bunului care duce la pierderea calitatilor esentiale ale acestuia (Exemplu: casa data în habitatie se darâma). . Sanctiunea servitutilor În vechiul drept roman.cit. adica prin reunirea calitatii de titular al servitutii personale cu cea de proprietar al bunului grevat de servitute.Ipoteca (dreptul real asupra unui lucru. Servitutile pretoriene (adica cele nascute prin pacte urmate de stipulatii.225-226. sau pentru totdeauna. vol. . adica cele nascute prin modurile recunoscute de ius civile.134 131 132 Ibidem. prin quasi-traditiune sau prin longa possessio) sunt protejate prin actiunea confesorie utila si prin interdicte quasi-posesorii. servitutile prediale erau protejate printr-o actiune numita vindicatio servitutis. op. 132 În dreptul clasic. o suma de bani numita vectigal).I. 134 Ibidem.op. periodic o suma de bani). 133 René Foignet . periodic. p. pe termen lung. al II-lea. concesiune pentru care trebuie sa-I plateasca acestuia. erau protejate printr-o actiune confesorie (prin care o persoana îi cere proprietarului unui lucru sa recunoasca ca ea este titularul unei servituti asupra acelui lucru) si prin interdicte posesorii . p. a unui teren apartinând unei cetati.

Cea mai importanta clasificare a lucrurilor este cea a lui res privata sau res in patrimonio. vol. de unde rezulta cele trei atribute ale dreptului de proprietate. asupra constructiei înaltate pe terenul altuia. orice constructie ridicata pe terenul aflat în proprietatea quiritara a unei persoane nu putea sa apartina decât proprietarului quiritar al terenului. sfera notiunii de bun este inclusa în cea a notiunii de lucru. cît si lucrul. 2. 62 .op. René Foignet . apoi printr-o actiune honorara care putea fi intentata contra unui tert sau contra proprietarului terenului.I.Cocos. Conform lui ius civile.4.cit.cit. Neplata solarium-ului timp de doi ani. abutendi re sua quatenus iuris ratio partitur. fruendi. desi din punct de vedere juridic.135 Acest drept nu era cunoscut de catre ius civile. numita superficiar. dar nu orice lucru poat fi un bun. Pierderea lucrului. Superficia se stinge prin: 1. cuvîntul res desemna atît bunul.p. op. Superficia Superficia reprezinta dreptul real recunoscut de catre pretor unei persoane. în schimbul unei sume de bani numita solarium. conform principiului ca orice bun poate fi un lucru.119. În dreptul roman. p.136 REZUMAT Prin notiunea de “bun” se întelege orice lucru care poate fi însusit de cineva sub forma dreptului de proprietate.. 135 136 St. acordat superficiarului spre a se mentine în posesie. 3. drept care-I permite sa o foloseasca. Dar pretorul a recunoscut acest drept si l-a sanctionat prin interdictul de superficie. Romanii au definit proprietatea astfel: proprietas est ius utendi. Împlinirea termenului pentru care a fost concedata. în temeiul principiului “ superficies solo cedit” (suprafata apartine terenului).8.228.

dreptul roman a surprins elementele acestei stari de fapt producatoare de efecte juridice -corpus si animus.interdicta de clandestina possessione) si interdicta retinende possessionis causa (interdicta utrubi. Cu toate ca ea este o stare de fapt. În materia posesiunii. exceptii.Conditiile actiunii în revendicare 4. fiecare dintre acestea fiind protejate de anumite actiuni. Protectia posesiei se facea prin interdictele posesorii. Romanii au înteles foarte bine atributele dreptului de proprietate.Elementele posesiei în dreptuzl roman si în dreptul civil actual 5. interdicte etc. la dobîndirea proprietatii. usus. actiunea în revendicare. posesiunea produce efecte juridice. care sînt ordine date de catre pretor. Protectia juridica a posesiunii se realiza prin interdictele posesorii. interdicta de precario. prin intermediul uzucapiunii. cea pretoriana. care sînt susceptibile de o valoare pecuniara. fructus. CONCLUZII Prin patrimoniu se întelege totalitatea drepturilor. precum si drepturile reale pretoriene (superficia. Posesiunea este o stare de fapt ocrotita de drept. ius in agro vectigali. 63 . Posesiunea exercitata în anumite conditii conduce. abusus. Interdictele posesorii sînt de doua feluri: interdicta recuperandi possessionis causa (interdicta unde vi. si au construit o actiune care sa ofere o protectie maxima acestui drept.Analizati aributele dreptului de proprietate 3. Explicati adagiul “superficies cedit solo”. operae servorum).Servitutiile în dreptul roman si servitutiile în dreptul civil actual 6. interdictul uti possidentis). usus. provinciala si peregrina. habitatio. care consta în actul material l de a pastra si de a folosi un lucru. datoriilor si sarcinilor uneii persoane. emfiteoza) TEME DE CONTROL 1.Clasificarea lucrurilor în dreptul roman si clasificarea bunurilor în dreptul civil 2. Drepturile reale asupra bunului altuia sînt: servitutiile prediale (rustice si urbane) si servitutiile personale (uzufructul.În dreptul roman proprietatea a cunoscut patru forme: proprietatea quiritara.

64 .

5. calitate si cantitate). în Digeste (44.139 d)O legatura juridica (vinculum iuris). mai ales.CAPITOLUL AL V-LEA OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5. Ibidem.1. Paulus. în natura. 2. Se întâlneste.Diviziunea obligatiilor 137 138 René Foignet . 139 Ibidem. reus credendi).138 Obiectul poate fi: Certum (poate fi determinat dinainte. Incertum ( nu poate fi determinat dinainte în natura. obligatia este definita astfel: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura (“obligatia este legatura juridica prin care noi suntem constrânsi sa predam un lucru conform dreptului cetatii noastre”9 137 Elementele obligatiei: a)Subiectul activ (creditor.3). Se întâlneste atunci când obiectul obligatiei consta în facere. spune ca esenta obligatiei nu consta în a ne face sa dobândim proprietatea unui lucru sau o servitute. sa faca ceva sau sa îndeplineasca o prestatie. reus debendi). c) Obiectul obligatiei este actul pe care debitorul trebuie sa-l îndeplineasca în folosul creditorului. vol. 65 . atunci când obiectul obligatiei consta în dare. Despre obligatii 5.1. fara a-I transfera proprietatea si fara a-I constitui un alt drept real asupra acelui lucru). p. 7.1. facere (a îndeplini orice alta actiune sau chiar a se abtine de la îndeplinirea unei anumite actiuni) si în praestare (a-i procura creditorului un anumit lucru. b) Subiectul pasiv (debitor. care are dreptul de a-i cere subiectului pasiv executarea obiectului obligatiei. Consta în dare (constituirea unui drept real. ci în a constrânge o persoana sa ne transmita proprietatea unui lucru. al II-lea.2.cit. p. cantitate si calitate). p. transferarea proprietatii). care este constrâns sa execute obiectul obligatiei.1.1-2. Definitia romana a obligatiilor În Institutiile lui Iustinian.op.

obligatii ex delictu (izvorâte din delicte). între mai multi debitori. vol. 2.cit. de dreptul honorar). René Foignet . obligatiile se clasifica în : obligatii ex contractu (izvorâte din contracte).. b) Obligatii indivizibile ( obiectul lor nu poate fi împartit). un singur creditor). dar odata executate. pictarea unui tablou sau prestarea unui anumit serviciu nu pot fi împartite.3. vol. 3. Spre exemplu. deci.380. 140 141 Pentru clasificari. poate fi împartita plata unei sume de bani.cit. obligatiile sunt: a) Civile (sanctionate de regulile dreptului civil). Dupa subiectele lor obligatiile pot fi : a) Simple (un singur debitor.Obligatiile se clasifica în functie de mai multe criterii. 66 .Dupa cum obiectul lor poate fi împartit sau nu.V. obligatii quasi ex contractu ( izvorâte din operatiuni juridice asemanatoare contractelor). 3.Jakota. p. al II-lea. Spre exemplu. Functie de autoritatea care le sanctioneaza. solidare sau in solidum (orice creditor solidar poate sa ceara oricarui debitor solidar sa plateasca întreaga datorie). op. obligatiile sunt: a) Civile (sunt sanctionate prin actiuni). Din punctul de vedere al obligativitatii lor. p. al II-lea. obligatii quasi ex delictu (izvorâte din operatii care se aseamana cu delictele141). b) Plurale (mai multi debitori si/sau mai multi creditori). Acestea la rândul lor sunt: conjuncte (creanta si datoria se divid între subiectele active si cele pasive). b) Naturale ( nu sunt sanctionate cu actiuni. avem : a) Obligatii divizibile ( obiectul lor poate fi împartit). M. b) Honorare (sanctionate de edictele magistratilor judiciari. debitorul nu poate cere întoarcerea prestatiei sale). în functie de izvoarele lor juridice. Izvoarele obligatiilor Conform Institutiilor lui Iustinian. 1.5.140 5.op.

o sumedenie de exceptii ( cum ar fi contractele reale si cele consensuale. ci doar pact.6. Prin urmare. niciodata. În stravechiul si vechiul drept roman. 67 . În schimb. 5. Notiunea romana de contract 5. 142 Ibidem. contractul de dota. se poate afirma ca: La sfârsitul dreptului roman. prin contract se întelege conventia care este sanctionata cu o actiune (fie de ius civile. care toate la origine au fost simple pacte). dar nu a fost. recunoscuta de ius civile.1.Contracte si pacte În stravechiul si vechiul drept roman. creditorul dintr-un contract poate sa-l sileasca pe debitor sa-si execute obligatia prin intermediul actiunii în justitie corespunzatoare contractului încheiat. ca pentru a fi calificat drept contract.sau multilateral. Daca dreptul roman nu cunostea o astfel de actiune pentru un act juridic bi. acord care este exprimat într-o anumita forma solemna. contractul reprezinta un acord de vointa între creditor si debitor. p. acord care nu îmbraca formele solemne impuse de catre ius civile. abrogata.4. creditorul dintr-un pact nu are actiune în justitie spre a-l constrânge pe debitor sa-si execute obligatia. trebuie sa existe o actiune care sa-l oblige pe debitor sa-si execute obligatia asumata printr-un astfel de contract. pactul reprezinta acordul de vointa dintre creditor si debitor. delictele si diferite alte cauze (unde intra cvasi contractele si cvasidelictele). Se observa. fie de ius honorarium) . Ea mai era în vigoare si în epoca lui Iustinian.4. non nascitur actio” ( nu se naste actiune dintr-un simplu pact). În schimb. de fiducie etc. în vechiul drept roman. Aceasta regula.Prin urmare. acesta nu putea fi numit contract.142 Din pricina acestor numeroase exceptii.. cu timpul. a dobândit.sau multilateral nu trebuie sa mai îndeplineasca anumite conditii de forma. absoluta. izvoarele juridice ale obligatiilor sunt: contractele. Diferenta esentiala între contract si pact este rezumata de regula conform careia: “ex nudo pacto. un act juridic bi.

Consimtamântul acestora. Cauza. Validitatea contractelor. consimtamântul trebuia doar sa existe ( în cazul contractelor de ius civile. Pentru validitatea unui contract. Consimtamântul. Capacitatea. al II-lea.4. în sens de cauza finala. dolul. Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt. Incapacitatile de fapt sunt determinate de vârsta..Jakota. în principiu. Viciile consimtamântului sunt aceleasi ca cele din dreptul civil românesc (eroarea. Obiectul (conduita pe care debitorul s-a angajat. s-o aiba fata de creditor). obiectul trebuie sa fie: posibil.143 Nerespectarea acestor conditii de validitate atrage dupa sine nulitatea contractului. Persoanele care au o deplina capacitate de drept pot sa fie. vol. sa fie exprimat în formele solemne cerute. Ei au capacitate de drept pentru contractele de ius gentium. de scop economic urmarit de fiecare parte a contractului nu a reprezentat. Partile unui contract trebuiau sa fie persoane capabile. drepturile. sex.cit. p.5. sa-si exercite. Peregrinii fara ius commercii nu aveau aceasta capacitate pentru contractele de ius civile. astazi. Ibidem.2. Pentru contractele de drept strict. p. 145 M.op.146 5. Cauza. vol. în fapt. o conditie de validitate a contractului. nulitate absoluta. sa se fi exprimat prin traditiunea bunului împrumutat) Pentru contractele de buna-credinta. în dreptul roman: Capacitatea partilor.Diviziunea contractelor 143 144 Ibidem. licit. Romanii nu cunosteau decât ceea ce numim noi.145 Consimtamântul (acordul vointelor partilor contractante). p.V. iar pentru mutuum. p. el trebuie sa fie serios.17. însa.23. sau de alterarea facultatilor mintale.cit. 68 .17. în fapt. Obiectul. sa nu fie simulat si sa fie lipsit de vicii.386. incapabile. al II-lea.144 Capacitatea partilor (aptitudinea partilor de a figura în nume propriu într-un act juridic). prin contract. Obiectul. 146 René Foignet . Sclavii nu aveau capacitate de drept. op. atât în drept cât si în fapt. determinat si sa prezinte un interes pentru creditor. violenta).4.

desi acesta nu a fost reglementat de ius civile. Atragem atentia ca romanii considerau mutuum-ul (contractul de împrumut spre consumatie) ca un contract de drept strict. b) Contracte de ius gentium ( toate celelalte contracte). Se pot încheia valid fara îndeplinirea nici unei solemnitati. În astfel de contracte. De asemenea. dolul sau violenta.. Contractele de buna-credinta sunt sanctionate prin actiuni speciale. 3. sponsio. Exemple: sponsio. Toate contractele de ius civile sunt contracte de drept strict. sponsio si contractele literale). contractele literale).) Sunt cele mai vechi contracte si sunt reglementate de ius civile. 69 . contractele sunt: a) De drept strict ( sunt de stricta interpretare si dau nastere unei actiuni numite condictio). trebuie îndeplinite anumite formalitati ( cum ar fi pronuntarea anumitor cuvinte.147 În contractele de drept strict. Pentru încheierea lor valida. debitorul poate invoca eroarea. Sunt contracte abstracte. dolul sau violenta.15. Dupa modalitatea de interpretare a lor. nexum. Reamintim ca în aceste 147 Ibidem. Din punctul de vedere al solemnitatilor cerute pentru încheierea lor: a) Contracte formale (nexum. Nici creditorul nu primea dobânzi pentru executarea cu întârziere de catre debitor a obligatiei sale si nu era ocrotit împotriva releicredinte a debitorului. spre a se sustrage executarii obligatiei asumate. caci ele pot fi folosite pentru a transforma în contract orice pact. p.Contractele pot fi clasificate astfel: 1. care poarta numele fiecarui contract de buna-credinta în parte. debitorul nu putea invoca eroarea. creditorul se poate despagubi pentru executarea cu întârziere a obligatiei asumate de catre debitor (prin dobânzi percepute de la scadenta) dar si pentru reaua-credinta a acestuia.148 b) Contracte de buna-credinta (în interpretarea lor se tine seama de intentia partilor si de circumstante). Contracte neformale (toate celelalte). În functie de regulile de drept care le sanctioneaza: a) Contracte civile ( cum ar fi nexum. contractele literale. Acestea au aparut pe parcursul dezvoltarii dreptului roman si sunt reglementate de ius gentium.. scrierea anumitor formule etc. 2. Calitatea esentiala a acestor contracte era aceea de a feri partile de bunul plac al judecatorului. spre a nu-si mai executa obligatia asumata. 5.

7. comodat. pe lânga acordul partilor. 5. Toate contractele de ius gentium. pentru încheierea lor valida. exceptia de metus (violenta) si de dol sunt subîntelese. Mutuum Mutuum-ul (împrumutul spre consumatie) reprezinta contractul real si gratuit. contracte reale de bunacredinta sanctionate prin actiuni speciale. Definitia contractelor reale Contractele reale sunt acele contracte care. Orice pact adaugat unui contract de buna-credinta este sanctionat prin actiunea din contract (daca este în favoarea creditorului) si prin exceptia de pact convenit (daca este în favoarea debitorului). 5. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate. al II-lea. op. 70 . remiterea materiala a unui lucru (res). Contractele litteris. al II-lea. sunt contracte de buna-credinta. gaj).V.4.cit. 1.4.cit. 148 149 Ibidem. necesita.Jakota.2. sanctionat printr-o condictio. Din aceasta cauza.4.43.389.1.. în baza caruia o persoana (creditor) remite proprietatea unor lucruri de gen altei persoane (debitor). Chirografele si singrafele.Contractele formale 1.149 Prin contracte de buna-credinta se pot contracta obligatii afectate de modalitati. p. vol. de drept strict. care se obliga sa restituie lucruri de acelasi gen. de buna-credinta.op.7. p.actiuni.1. p. Contractele verbale. cu exceptia mutum-ului. vol.4.Contractele reale 5. depozit. Celelalte contracte reale (fiducie.2.7. M.150 5. unilateral.9. juristii romani considerau ca aceste contracte se formeaza “re”. contract real. 1. 150 René Foignet . Contractele reale se împart în doua categorii: • • Mutuum-ul.3.

forta obligatorie a mutuum-ului s-ar întemeia nu atât pe ideea ca aceasta întelegere este un contract obligatoriu. pe lânga acordul prealabil al partilor.45. Dar fiul de familie era încurajat sa nu restituie suma de bani împrumutata. Traditiunii necesare încheierii valide a mutuum-ului i se aplica toate regulile privind traditiunea ca mod de dobândire a proprietatii. El nu poate fi utilizat pentru a transforma în contracte diferite alte pacte. ci doar pentru a-i procura unei persoane proprietatea unor lucruri de gen consumptibile. în mod valid. contractul de mutuum. el nu ar putea sa-l împroprietareasca pe debitor. interdictia impusa de Senatusconsultul Macedonian a fost extinsa asupra tuturor operatiilor care au drept scop sa ascunda un împrumut de bani. care sa se individualizeze prin numarare. Se observa ca mutuum-ul este un contract unilateral. deja. inclusiv cele privind traditiunea brevi manu si cea longa manu.cit.. apud René Foignet . vol. totusi. Senatus-consultul Macedonian. prin care paraliza actiunea în restituire formulata de catre creditor.op.op. vol. trebuie sa fie un bun de gen. Prin aceasta traditiune debitorul devine proprietar al bunului. Prin urmare. al II-lea.400. cântarire sau masurare. pentru ca aceasta sa le consume . traditiunea lucrului dat în mutuum. Daca împrumutul de bani era facut.151 FORMAREA CONTRACTULUI DE MUTUUM Asa cum s-a mentionat.Mutuum-ul este un contract special si nu abstract. cât pe ideea sanctionarii îmbogatirii fara justa cauza a persoanei ce a împrumutat bunurile de gen. René Foignet .Jakota. contractul de mutuum necesita.152 Obiectul dat în mutuum. p. pentru a încheia.V. caci nimeni nu poate sa transmita prin traditiune mai mult decât are. având ca obiect o suma de bani. al II-lea. având la dispozitie “exceptio senatus-consulti Macedoniani”. În opinia unui reputat specialist francez. Mai târziu.153 EFECTELE SI SANCTIUNEA MUTUUM-ULUI Debitorul este obligat. 71 . al II-lea. prin mutuum. p.44. fiului de familie. p. împrumutatorul (creditorul) trebuie sa fie proprietarul bunului pe care îl împrumuta spre a fi consumat. 153 M. vol. edictat în epoca lui Vespasian. 151 152 Girard. op.cit. el era valabil. interzice fiilor aflati în puterea sefului de familie sa apara în calitate de debitori într-un mutuum.cit. Daca el nu ar fi proprietar. sa restituie lucruri echivalente în calitate si cantitate bunurilor de gen împrumutate.

155 Legea celor XII table fixa dobânda legala la 12%.. 157 M. pe lânga acordul partilor. ca dobânzile sa nu mai fie datorate.op. 72 . Împrumutul de marfuri. De asemenea.Fiind un contract de drept strict.Jakota.154 ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDA (FOENUS) Contractul de mutuum. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de comodat se încheie valabil doar daca. op.V.Jakota. dobânda era de 6%. pentru creditul comercial si de 12 %.V. dobânzile urmatoare urmând sa fie socotite din suma de bani rezultata din adunarea capitalului cu dobânzile restante. un bun de specie unei alte persoane (comodatar) pentru a-l folosi si pentru a-l înapoia la un anumit moment. Împrumuturile facute de bancheri. al II-lea.401 156 René Foignet . al II-lea. op. p.4.401.cit. comodatarului i-a fost predat si bunul care i se da în comodat. vol.46. vol.cit.47. din momentul în care totalul dobânzilor platite egaleaza capitalul împrumutat.157 Prin conventie de anatocism se întelege conventia dintre creditor si debitor conform careia dobânzile neplatite se adauga la capital.op.3. Iustinian a interzis conventia de anatocism chiar pentru dobânzi ajunse la scadenta. al II-lea. numita comodant. vol. Stipulatia de dobânda era obligatorie în cazul urmatoarelor contracte de mutuum: • • • Nauticum foenus (împrumutul facut unui armator pentru comertul pe mare. p. de asemenea. În vremea lui Iustinian. de 8%. însotit de o stipulatio usurarum (stipulatie de dobânda.cit.156 Iustinian a decis..cit. 5. Comodatul Comodatul (împrumutul spre folosinta) este contractul real de buna-credinta în temeiul caruia o persoana. împrumut considerat ca foarte riscant). M. prin care debitorul se obliga sa-i plateasca creditorului o dobânda). p. pentru creditul maritim. contractul de mutuum era sanctionat printr-o condictio certae creditae pecuniae (daca se împrumutasera bani) sau printr-o condictio certae rei sau condictio triticaria (daca se împrumutasera alte bunuri de gen). gratuit. p. Prin predarea lucrului dat 154 155 René Foignet . al II-lea. remite. pentru împrumuturile obisnuite. se numeste foenus. vol.

51.Sa restituie lucrul la termenul convenit.159 EFECTELE COMODATULUI Comodatul este un contract sinalagmatic imperfect. OBIECTUL 158 159 René Foignet . întotdeauna. p. M.în comodat. vol.cit.. vol. Comodantul trebuie sa fie proprietarul.4.op. 73 . abia în momentul în care deponentul îi remite depozitarului lucrul depozitat.4.161 5. al II-lea. . p. Depozitul Depozitul reprezinta contractul real în temeiul caruia o persoana (deponentul) remite unei alte persoane ( depozitarul) un anumit lucru mobil si cert.Jakota. comodatarul obtine doar detentia bunului si nicidecum posesia sau proprietatea. posesorul sau detentorul lucurului.cit. Din el izvorasc.op. Se încheie valid.V.51.cit. Aceasta remitere îi confera depozitarului numai detentia. vol.403. 160 René Foignet . OBLIGATIILE EVENTUALE ALE COMODANTULUI Comodantul este obligat sa-I restituie comodatarului cheltuielile de conservare a bunului (cheltuielile necesare).51. p. op.160 SANCTIUNEA COMODATULUI Obligatiile comodatarului sunt sanctionate prin actio commodati directa. Nu raspunde daca pierderea bunului s-a datorat unui caz de forta majora sau unui caz fortuit. atunci când apar. obligatii în sarcina unei parti si numai uneori. p. 158 Bunul dat în comodat trebuie sa fie un bun de corp cert si neconsumptibil. apreciata în abstract (culpa levis in abstracto). pentru ca aceasta din urma sa-l pastreze gratuit si sa I-l restituie la prima solicitare.Obligatia de a pastra lucrul împrumutat. al II-lea. OBLIGATIILE COMODATARULUI . Obligatiile comodantului sunt sanctionate. FORMAREA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract real. 161 Ibidem. Comodatarul raspunde pentru pierderea lucrului survenita nu doar ca urmare a dolului ci si din culpa sa. prin actio commodati contraria. al II-lea. obligatii în sarcina celeilalte parti.

SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Obligatiile depozitarului sunt sanctionate prin actio deposita directa.4. op.405. sa restituie depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut cu pastrarea lucrului. orice depozitar care nu-si respecta obligatiile era condamnat la aceasta sanctiune.Sa restituie lucrul depus la cererea deponentului.cit. OBLIGATIILE DEPOZITARULUI: .52.Jakota.V. p.V. Spre deosebire de depozitul ordinar.52. René Foignet . al II-lea. 165 M.Sa pastreze lucrul depus. 164 Ibidem. Din cauza ca deponentul nu a avut timpul necesar pentru a-si alege depozitarul. depozitarul va raspunde de pierderea lucrului doar daca aceasta a survenit din dolul sau sau din culpa sa grava. naufragiul etc. va fi pedepsit pentru comiterea delictului de “furtum usus”163.Depozite exceptionale Exista trei feluri de depozite exceptionale: 1.Obiectul depozitat trebuie sa fie un bun cert si mobil.Jakota.404.. Depozitarului I se interzice sa se foloseasca de bunul depus. Daca o face.165 2. p. vol.164 Obligatiile deponentului sunt sanctionate prin actio deposita contraria.DEPOZITUL NECESAR se face în cazul unor calamitati naturale cum ar fi incendiul.cit.4. Datorita caracterului gratuit al depozitului. depozitul sechestru se aplica si 162 163 M. 5. dupa caz.. Depozitarul nu raspunde pentru o culpa determinata in abstracto. al II-lea. Aceasta actiune atrage infamia asupra depozitarului care a preferat sa fie condamnat decât sa restituie lucrul primit în depozit. op. . vol. 74 . OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEPONENTULUI: Deponentul trebuie. vol. însa pretorul a intervenit si a limitat aplicarea acestei sanctiuni doar la depozitarul din depozitul necesar. p.cit.162 EFECTELE CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract sinalagmatic imperfect. acesta din urma este sanctionat drastic daca refuza restituirea lucrului primit în depozit. precum comodatarul. al II-lea.op. p. El este condamnat sa plateasca dublul valorii lucrului primit în depozit ( conform Legii celor XII Table.DEPOZITUL SECHESTRU este depozitul unui lucru asupra caruia exista un litigiu în justitie.

4. de o culpa grava concreta sau de o culpa a sa in abstracto. Ibidem.405-406 si René Foignet . depozitarul devine proprietarul lucrului depozitat.Sa pastreze lucrul. vol. 75 . posesia si nu doar detentia. el este obligat sa-I restituie deponentului. 167 5.asupra bunurilor imobile si îi confera depozitarului sechestru posesiunea asupra bunului sechestrat. Nu are voie sa foloseasca lucrul. pâna la efectuarea platii). În cazul acestui depozit. În contractele 166 167 Ibidem. în timp ce mutuum este un contract de drept strict. Raspunde pentru pierderea lucrului cauzata de dolul sau. p. OBLIGATIILE CREDITORULUI GAJIST 1.cit. gajistul poate percepe aceste fructe. Depozitarul va plati dobânda daca a fost pus în întârziere. În consecinta. spre a-I garanta plata unei obligatii.op. Creditorul pastreaza lucrul pâna la efectuarea platii.op. p. Pactul de dobânda este valid în cazul contractului de depozit neregulat. Daca bunul este frugifer. depozitarul sechestru poate uzucapa lucrul pentru partea care va câstiga procesul si poate folosi interdictele posesorii. al II-lea. În schimb. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de gaj se încheie valid prin remiterea lucrului dat în gaj. Gajul Gajul (amanetul) reprezinta contractul real prin care un debitor îi remite un lucru creditorului sau. al II-lea. trebuie sa scada din capital restul ramas din imputarea valorii fructelor asupra dobânzilor. la cererea acestuia. sub sanctiunea cuvenita delictului de “furtum usus”. spre a proteja posesiunea bunului. El poate dispune de acesta cum doreste. dar trebuie sa le scada din dobânzile obligatiei debitorului.405. Depozitul neregulat difera de contractul de mutuum prin aceea ca depozitul neregulat este un contract de buna-credinta.6. iar daca valoarea fructelor depaseste valoarea dobânzilor. Creditorul gajist dobândeste asupra bunului dat în gaj. bunuri echivalente. p. 3.DEPOZITUL NEREGULAT reprezinta acel depozit în care lucrul depozitat consta într-un bun de gen. 168 René Foignet . p. În consecinta.168 EFECTELE CONTRACTULUI Contractul de gaj este un contract sinalagmatic imperfect. Depozitarul sechestru poate primi o retributie pentru serviciul pe care-l face166. vol.53.53. creditorul gajist va putea utiliza interdictele posesorii împotriva tuturor persoanelor ce-I tulbura posesiunea (inclusiv împotriva debitorului.cit.

p.48. adesea.171 Fiducia este un contract abstract.48. M. apare pactul de anticreza.cit.de gaj privind bunuri frugifere. 171 René Foignet .54. 173 Ibidem.7. p. Contractul de fiducie nu indica scopurile economice ale partilor.Jakota. p. Fiducia nu este un contract formalist.406.Acestui transfer i se ataseaza pactul de fiducie prin care accipiens-ul (cel care primeste proprietatea) se obliga sa retransfere proprietatea asupra lucrului catre tradens ( cel care a înstrainat. al II-lea. proprietatea catre accipiens).47. al II-lea. p.V.174 169 170 Ibidem. 174 Ibidem. fructele nu se mai imputa din dobânzi sau din capital. un bun de corp cert (de specie) si neconsumptibil.48. Obligatia eventuala a debitorului este sanctionata prin actio pigneratitia contraria. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEBITORULUI Sa-I restituie creditorului gajist cheltuielile facute de acesta cu pastrarea bunului dat în gaj. p.cit. op. 172 Ibidem.Se efectueaza un transfer de proprietate prin mancipatie si prin in iure cessio si daca .4. 76 .169 2. imediat ce a fost platita obligatia garantata..Sa restituie lucrul primit în gaj. pactul de fiducie si transferul de proprietate formeaza contractul de fiducie. Fiducia Pactul de fiducie (pactum fiduciae) este o conventie de restiuire ce însoteste un transfer de proprietate efectuat prin mancipatio sau in iure cessio.172 FORMAREA CONTRACTULUI SI CONDITII DE VALIDITATE Contractul de fiducie se încheie valid daca: . fiducia a fost la început folosita pentru constituirea unui gaj sau pentru realizarea unui comodat. initial. p. În situatia pactului de anticreza. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE GAJ Obligatiile creditorului gajist sunt sanctionate prin actio pigneratitia directa. Ansamblul acestor doua acte.173 OBIECTUL CONTRACTULUI DE FIDUCIE Obiectul acestui contract trebuie sa fie un res mancipi. vol.op.170 5. Astfel. vol. conform caruia gajistul pastreaza fructele bunului cu titlu de dobânzi.

5.Vânzarea-cumpararea 175 176 Ibidem. direct. De asemenea.5. a gajului. daca dobânditorul a încalcat pactul de fiducie. societas (contractul de societate) si mandatum (mandatul).1.DOMENIUL DE APLICARE Fiducia a fost utilizata. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE FIDUCIE În vechiul drept roman. Toate contractele consensuale sunt contracte sinalagmatice (bilaterale) de buna-credinta. 77 . În consecinta. Ibidem. contractul de fiducie era sanctionat.49. prin care pretorul îl pedepsea pe cel care. pentru constituirea unei dote cu conventie de restituire. fara a I se cere nici buna-credinta si nici just titlu). pentru o donatie mortis causa etc. în vechiul drept roman. pentru încheierea comodatului. contractul de fiducie nu era sanctionat printr-o actiune. atunci înstrainatorul lucrului. Conform lui Gaius. p.176 5.175 În dreptul clasic.54. contractul de fiducie era sanctionat. încalcând fides ( obligativitatea cuvântului dat) . prin usureceptio fiduciae (conform careia. DESUETUDINEA FIDUCIEI Fiducia si-a pierdut o mare parte din domeniul de aplicabilitate. a depozitului.Contracte consensuale Contractele consensuale sunt acelea care se încheie valid doar prin simplul acord de vointa al partilor. printr-o actiune pretoriana in factum. în epoca lui Iustinian nu se mai vorbeste de fiducie. prin trecerea unui an de zile. p. daca a reintrat în posesiunea lucrului înstrainat. Cu toate acestea. fiducia si-a pierdut utilitatea juridica prin disparitia distinctiei între res mancipi si res nec mancipi. romanii cunosteau patru contracte consensuale: emptio venditio (vânzarea-cumpararea).5. va redobândi proprietatea asupra acestuia. nu restituia lucrul primit. indirect. Tradens-ul se încredea în buna-credinta a accipiens-ului. Este o actiune infamanta. odata cu aparitia celorlalte contracte reale. locatio conductio (contractul de închiriere).

În dreptul roman. Vânzatorul trebuie sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului.. numita vânzator (venditor) se obliga sa predea posesiunea linistita a unui lucru. un transfer de proprietate. p. vol.407. 179 M.Consimtamântul. 177 178 M. caci nu-I comunica cumparatorului ca lucrul vândut îi apartine altuia. René Foignet .În dreptul civil românesc.. numita cumparator (emptor) care se obliga sa-I plateasca în schimb o a numita suma de bani. obligatoriu. al II-lea. Lucrul poate fi corporal sau incorporal (exemplu: o mostenire). prezent sau viitor.Jakota. ulterior. op.177 Între vânzarea-cumpararea din dreptul civil român si cea din dreptul roman exista doua diferente majore: . . vol. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transmitea dreptul de proprietate (chiar daca vânzatorul era proprietarul lucrului vândut).Daca în dreptul civil românesc. rezultatul vânzarii este.Jakota. întâlnim una din urmatoarele doua situatii: a)Vânzatorul este de rea-credinta. în principiu.op. op. daca si-a dat seama de adevarata situatie juridica a lucrului. p. numita pret (pretium sau merx). 78 .Vânzarea-cumpararea este contractul consensual prin care o persoana. obligat sa-i transfere cumparatorului proprietatea lucrului vândut. 1. întrucât vânzatorul trebuia sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului. în dreptul roman. .cit. prin contractul de vânzare-cumparare se transmite proprietatea asupra lucrului vândut.Pretul. vol. .cit. cumparatorul putea introduce actio empti împotriva vânzatorului. al II-lea. p.V. al II-lea. ci.V.178 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARECUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare cuprinde trei elemente constituitve: . prin mancipatiune sau prin in iure cessio (daca bunul vândut era un res mancipi) ori prin traditiune (daca bunul vândut era un res nec mancipi). chiar înainte de a fi tulburat în posesie. vânzatorul nu este.179 Vânzarea lucrului altuia era admisa în dreptul roman.Obiectul vândut trebuie sa fie un lucru in patrimonio.cit. vânzatorul se obliga sa efectueze acest transfer.Obiectul vândut. În cazul unei astfel de vânzari. unei alte persoane. În acest caz.407. de gen sau de specie.55.

Pretul trebuie sa fie platit într-o suma de bani (opinia preluata de la proculieni). În epoca lui Iustinian. Cumparatorul putea pastra bunul cumparat doar daca platea si diferenta dintre pretul oferit si pretul just al imobilului. cumparatorul nu poate introduce actiune împotriva vânzatorului. Aceste situatii erau: i) Situatia vânzarii prin înscris. în dreptul roman clasic. ii) Situatia vânzarii cu arvuna (arrha). Se accepta. 79 . 181 3. invocând o leziune importanta (lesio enormis).57. În aceasta situatie. atunci avem o donatie si nu o vânzare. Pretul trebuie sa fie: i) Verum (real ). vol. Arvuna consta într-o suma de bani pe care una dintre parti (cel mai adesea cumparatorul) o dadea celeilalte parti ca semn al încheierii contractului de vânzare-cumparare.180 2. caci îl înstiinteaza pe cumparator ca lucrul vândut îi apartine altuia. Daca vânzatorul unui imobil primea un pret mai mic de jumatate din pretul just al imobilului. p.b)Vânzatorul este de buna-credinta. pretul de vânzare al imobileleor trebuie sa iustum ( just).cit. Contractul de vânzare-cumparare este valid încheiat în momentul în care vânzatorul si cumparatorul cad de acord asupra bunului si asupra pretului. ca determinarea pretului sa fie lasata. ii) Certum (determinat). contractul de vânzare-cumparare se socotea încheiat doar în momentul în care una din parti îi dadea celeilalte arvuna convenita. Pâna în momentul semnarii înscrisului. Daca partile conveneau sa consemneze în scris contractul de vânzare-cumparare. în schimbul restituirii pretului primit putea sa ceara înapoierea lucrului. existau doua situatii în care acordul de vointa al vânzatorului si cumparatorului asupra bunului si asupra pretului nu echivala cu încheierea valida a vânzarii. însa. arvuna devine un mijloc ce-i permite partii care a acordat-o sa 180 René Foignet .Consimtamântul are o importanta deosebita în materia contractului de vânzare-cumparare.op. atunci vânzarea-cumpararea nu era valid încheiata decât în momentul în care semnaturile partilor erau puse pe înscrisul constatator. Cu toate acestea. la latitudinea unei tete persoane. partile vânzarii se puteau râzgândi. atunci. În cazul vânzarii cu arvuna. al II-lea. uneori. iii) Spre sfârsitul Imperiului. decât daca este tulburat în posesiunea linistita a lucrului cumparat. Daca pretul este fictiv.

vol. cu titlu de sanctiune. în dreptul roman. reamintim ca. naste obligatii în sarcina ambelor parti.V. al II-lea. Vânzatorul este obligat sa predea cumparatorului posesiunea linistita a lucrului (vacuam possessionem tradere). 183 St. partea care a renuntat la executarea contractului de vânzare-cumparare va pierde numai arvuna acordata celeilalte parti. -Obligatia de a pastra lucrul pâna la predarea lui catre cumparator. astazi. el trebuia sa-I transmita cumparatorului proprietatea.183 Obligatia de predare a lucrului presupune si obligatia vânzatorului de a se abtine de la orice dol. Vânzatorul are urmatoarele obligatii: -Obligatia de a preda lucrul cumparatorului (principala obligatie a vânzatorului).cit. al II-lea.cit. unilateral.. 80 . cumparatorul trebuie sa-I plateasca vânzatorului unui lucru cert 181 182 M.. El raspunde pentru pierderea bunului din culpa sa. El nu raspunde însa de pierderea fortuita a lucrului.184 2. Astfel.cit. Aceasta transmitere a posesiunii linistite a lucrului îi asigura cumparatorului toate avantajele economice pe care. evaluata in abstracto ( tinându-se cont de conduita unui sef de familie ideal). Vânzatorul este obligat sa pastreze lucrul pâna la predarea catre cumparator. Prin posesiune linistita se întelege acea posesiune pe care cumparatorul nu o poate pierde din cauza ca o alta persoana a obtinut un interdict posesoriu contra lui.409. daca vânzatorul era proprietarul lucrului.59. facându-se vinovat de dol. la contract.182 EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare. 1. Partea care a primit arvuna. . În aceasta situatie. daca renunta la executarea contractului de vânzare-cumparare. altfel. le asociem cu proprietatea. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transfera proprietatea.renunte. Conform principiului “Res perit emptori”.Obligatia de a pastra lucrul pâna la predare. René Foignet . op. De asemenea. îi va înapoia celeilalte parti arvuna acordata precum si o suma de bani egala cu arvuna. p.Cocos. vol.op.Jakota.Obligatia de garantare a cumparatorului împotriva evictiunii si a viciilor ascunse. op.181. p. p.Obligatia de predare a lucrului catre cumparator. fiind un contract sinalagmatic.

p.Jakota.188 Cumparatorului îi revin urmatoarele obligatii: 184 185 René Foignet . era obligat sa-I plateasca cumparatorului dublul pretului lucrului mancipat).186 Romanii au sanctionat aceasta obligatie a vânzatorului prin intermediul urmatoarelor trei tipuri de actiuni: i) actio auctoritatis pentru vânzarea prin mancipatie ( actiunea prin care vânzatorul care nu îi asigura cumparatorului o asistenta eficienta. pentru vânzarea însotita de stipulatii (actiune prin care vânzatorul trebuia sa-I plateasca cumparatorului evins fie de doua ori pretul lucrului – pentru actio ex stipulatu duplae. Acest principiu nu se aplica.187 Vânzatorii erau considerati raspunzatori pentru viciile ascunse ale lucrului întotdeauna. 188 René Foignet .Cocos. daca pierirea fortuita a bunului cert vândut a rezultat dintr-o culpa a vânzatorului sau daca lucrul a pierit pâna la împlinirea conditiei suspensive ce afecta vânzarea. pentru vânzarea consensuala. Se putea exercita în termen de sase luni de la descoperirea viciului. al II-lea.op.185 3. avea. p..63-64. p. vol. al II-lea.cit. fie o suma de bani echivalenta cu prejudiciul suferit de catre cumparator.181 si René Foignet . 81 .op. înainte de predarea sa catre cumparator. Cumparatorul unui lucru afectat de vicii ascunse.pretul promis. chiar daca lucrul vândut a pierit fortuit..66. ii) actio ex stipulatu duplae sau ex stipulatu rem habere licere . René Foignet . Prin evictiune se întelege pierderea posesiunii asupra lucrului cumparat ca urmare a faptului ca un tert a câstigat în actiunea în revendicare sau în interdictul posesoriu pe care l-a introdus.cit.cit.op.cit. al II-lea. iii) actio empti.60-61.V. însa. al II-lea. chiar si în situatia în care ei nu avusesera cunostinta de aceste vicii).Obligatia de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile ascunse ale lucrului. în epoca lui Iustinian. vol. prin care vânzatorul era obligat sa plateasca cumparatorului dublul prejudiciului. al II-lea. op. pentru actio ex stipulatu rem habere licere).62-63. vol. p. p. b) actio quanti minoris – o actiune în diminuarea pretului platit. Se exercita timp de un an de zile. p.cit. vol.op.411. numita auctoritatis. op. 186 M. urmatoarele doua actiuni contra vânzatorului: a)actio redhibitoria – o actiune în rezolutiunea ( desfacerea) vânzarii. vol. contra tertului evingator. 187 A se vedea St.cit.

V.cit. la rându-I. Exista trei tipuri de contracte de închiriere: Închirierea lucrurilor (locatio conductio rei).Sa plateasca dobânzi la pret. 1993.V.Locatiunea Contractul de închiriere (locatio conductio) este contractul consensual prin care o persoana se obliga sa procure folosinta unui lucru. 413. sa plateasca un anumit pret (merces). Iasi. al II-lea. 2. în general. proprietatea lucrului vândut nu se transfera pâna când nu se plateste pretul. “Drept roman”.Sa plateasca cheltuielile de pastrare a lucrului daca predarea bunului a fost întârziata din vina sa. care consta. Toate aceste obligatii sunt sanctionate prin actio venditi (pe care o are vânzatorul contra cumparatorului189).144 5. p.Sa plateasca pretul convenit (aceasta este principala obligatie a cumparatorului). Ibidem..2.67. op. daca dupa ce I s-a predat lucrul a întârziat cu plata pretului.68. Închirirerea în vederea executarii unei anumite lucrari (locatio conductio operis faciendi) prin care o persoana.Jakota. 82 .1. sa asigure prestarea unor anumite servicii sau executarea unei anumite lucrari pentru o alta persoana. Închirierea serviciilor unei persoane (locatio conductio operarum) sau contractul de munca. Editura Fundatiei “Chemarea”. se obliga sa execute o anumita lucrare determinata.5. care se obliga. 3. În cele ce urmeaza prezentam numai contractul de închiriere a lucrurilor 189 190 Ibidem. vol. într-o suma de bani. p. sau când vânzatorul I-a acordat cumparatorului un termen de plata. muncitor sau antreprenor. Pentru garantiile pe care le are vânzatorul pentru plata pretului a se consulta M. În epoca lui Iustinian. p.190 Despre pactele adaugate la contractul de vânzare-cumparare a se citi M. g. cum ar fi spre exemplu sa construiasca un pod. Exceptii: cumparatorul îi ofera vânzatorului o garantie.Jakota.

Jakota.191 Elementele constitutive ale contractului de închiriere a lucrurilor sunt: Consimtamântul.. p. Pretul închirierii ( chiria). sau daca nu plateste chiria o anumita perioada.prin acordul partilor.Contractul de închiriere a lucrurilor (locatio conductio rei) sau arenda este contractul prin care o persoana (locator) se angajeaza sa procure folosinta linistita a unui lucru (uneori si fructele lucrului) unei alte persoane (conductor). 2.Sa plateasca chiria (merces). Bunul. care se obliga sa-I plateasca un pret fixat în bani (merces). .cit.73. René Foignet . p. RISCURILE pieirii fortuite a bunului închiriat sunt suportate întotdeauna de catre locator. Trebuie sa fie cert si real. Locatorul trebuie sa-l garanteze pe conductor împotriva evictiunii si a viciilor ascunse ale bunului închiriat. p. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A LUCRULUI Obligatiile locatorului sunt sanctionate prin actio conducti.193 STINGEREA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A UNUI BUN se realizeaza prin: . 191 192 M.192 OBLIGATIILE CONDUCTORULUI sunt: 1.73. 193 Ibidem. Contractul este valid încheiat.416.Sa-l mentina pe conductor în folosinta bunului închiriat. Poate fi mobil. OBLIGATIILE LOCATORULUI sunt: 1. vol. trebuie sa constea în bani. Obligatiile conductorului sunt sanctionate prin actio locati.V.op. al II-lea. Efectele închirierii lucrului Închirierea lucrului este un contract sinalagmatic perfect. În general. imobil.Sa predea prin traditiune lucrul catre conductor.cit.Sa foloseasca lucrul ca un bun sef de familie. 83 . al II-lea. daca conductorul nu foloseste bunul ca un bun pater familias.prin vointa unilaterala a locatorului. Ea dureaza atât timp cât locatorul îi pune la dispozitie folosinta lucrului. Conductorul obtine doar detentia asupra bunului. op. caci obligatia conductorului de a plati chiria este succesiva. 2. mediat ce partile s-au înteles asupra bunului si chiriei. etc. vol.

84 . Împaratul Diocletian a hotarât. unei alte persoane. p. ca cel care a cumparat lucrul trebuie sa respecte închirierea daca exista. 1993. în mod gratuit.5. mandatarul nu-l reprezinta pe mandant. 1441. vol. b)Daca închirierea s-a facut fara termen (sine die). conductorul continua sa foloseasca lucrul fara opozitia locatorului. pag. o clauza expresa în contractul de vânzare. de 5 ani. în timpul închirierii. a caror lectura o recomandam . Ibidem. Actul pe care mandatarul (procuratorul) îl încheia din însarcinarea mandantului (mandator) nu 194 195 Ibidem. Aceasta dispozitie se regaseste în Codul civil român în art..74. Pentru contractul de munca si pentru cel de închiriere în vederea realizarii unei anumite lucrari recomandam a se citi M. 14701490 din Codul civil ( referitoare la locatia lucrarilor). cumparatorul putea sa-l expulzeze pe conductor din detentia lucrului. 1412. însa. Editura Fundatiei “Chemarea”. 5.194 Daca bunul închiriat era vândut de catre locator.3. în folosul sau. Conductorul avea actiune împotriva locatorului pentru daune. adica al mandantului. 75. Al II-lea.195 Contractul de locatie a lucrurilor este reglementat în Codul civil în art. cu exceptia termenului. c)Prin împlinirea termenului fixat de catre parti. în dreptul clasic. 1413. fara plata.V. în general.196 În dreptul roman. în acest sens. Prin tacita reconductiune.Jakota “Drept roman”. contractul de locatiune se prelungea doar pentru un singur an. atunci.prin vointa unilaterala a conductorului daca: a) Nu poate folosi lucrul (ca urmare a lipsei de reparatii sau ca urmare a pierderii fortuite). 14101469. Termenul folosit pentru arendarea pamânturilor era. contractul de închiriere este prelungit prin tacita reconductiune. 419-423. Iasi. Daca la expirarea termenului. precum si articolele 1410.Mandatul Mandatul este contractul consensual prin care o persoana (mandantul sau mandatorul) însarcineaza o anumita persoana (mandatar sau procurator) sa faca ceva. Se presupune ca partile au convenit sa prelungeasca închirierea în aceleasi conditii convenite initial.

etc. El naste întotdeauna obligatii în sarcina mandatarului si doar eventual în sarcina mandantului. 2. al II-lea.Sa încheie actul cu care a fost însarcinat..V.199 196 197 St. mandatarul este de cele mai multe ori salariat. mandatarul îl reprezinta efectiv pe mandant. în persoana mandantului. trebuie sa-i dea socoteala mandantului despre modul în care a actionat si sa-i transfere acestuia toate drepturile si obligatiile dobândite în executarea mandatului. op. p.cit.198 . medicului. raspunde pentru culpa sa evaluata in abstracto.184.425. pentru serviciile profesorului. Efectele toate se produceau asupra mandatarului (procuratorului). 198 M. fiindca.cit. René Foignet . pentru constituirea unei garantii (mandatum credenda pecuniae). vol.) Remuneratia se numea honos. Dupa executarea mandatului si în temeiul acestuia mandatarul (procuratorul) îi transfera mandantului (mandator) toate drepturile si obligatiile pe care le dobândise în executarea mandatului. 85 . al II-lea. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE MANDATULUI Pentru ca o conventie dintre doua persoane sa constituie contract de mandat.Mandatul sa fie gratuit. Spre sfârsitul Imperiului Roman. Efectele actului juridic se produc. Este nul mandatul al carui obiect nu-l intereseaza decât pe mandatar sau pe tert. OBLIGATIA EVENTUALA A MANDANTULUI consta în restituirea sumeleor de bani pe care mandatarul le-a cheltuit în executarea mandatului primit. Cu toate acestea. p. s-a admis si validitatea mandatului platit în cazurile în care juristii considerau ca nu se poate încheia un contract de închiriere a serviciilor unei persoane (spre exemplu.op. direct.La sfârsitul mandatului. 3.Jakota. În epoca lui Iustinian.197 EFECTELE MANDATULUI Mandatul este un contract sinalagmatic imperfect. În dreptul civil românesc. este necesar ca: 1. este considerat valid mandatul de a împrumuta bani unui tert.cit. în acea epoca. OBLIGATIILE MANDATARULUI (procuratorului) sunt: .Cocos. op.80. vol.Obiectul trebuie sa-l intereseze pe mandant. Acest serviciu trebuie sa fie licit si moral. Putea fi reclamata în justitie în cadrul procedurii extra-ordinem.producea absolut nici un efect fata de mandant. p..Obiectul conventiei sa-l reprezinte un serviciu pe care mandatarul I-l face mandantului. avocatului.

de urmatoarele elemente constitutive: . op.Societatea Contractul de societate este un contract prin intermediul caruia mai multe persoane se obliga sa puna ceva în comun în scopul de a realiza si împarti câstigul. în activitatea. p.prin moartea uneia dintre parti. vol. astfel. . al II-lea.V. 201 René Foignet .5.prin acordul de vointa al partilor sau prin manifestarea vointei uneia dintre parti.Aportul fiecarui asociat.. .426. Fiecare asociat trebuie sa aiba dreptul la o parte din câstigurile realizate prin administrarea aporturilor.op.200 STINGEREA MANDATULUI Mandatul se stinge: . . p. Astfel daca Titius a primit de la Lucius mandat sa cumpere un cal cu 100 si el îl cumpara cu 200. nu-I cauzeaza un prejudiciu mandantului. p.201 5. Chiar mandatarul poate renunta la mandat. vol. .Jakota. deoarece contractul de mandat este un contract intuitu personae (având în vedere calitatile personale ale partilor). dar numai daca.cit. al II-lea..186.202 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE Pentru ca o conventie sa poata fi calificata drept contract de societate. 86 . mandantul îl poate revoca pe mandatar. p.4. în detrimentul celei a sabinienilor. cunostintele sau chiar în experienta de specialitate a unuia dintre asociati. Obligatia eventuala a mandantului este sanctionata prin actio mandati contraria..SANCTIUNEA MANDATULUI: Obligatiile mandatarului sunt sanctionate prin actio mandati directa.cit. proprietatea sau folosinta unui bun. mandatul exista doar pâna la concurenta sumei de 100. M. 202 M.Cocos. vol.426. Astfel.prin ajungerea la termen. ea are nevoie .cit. al II-lea.Acordul de vointa al partilor.Interes comun. op.Jakota. Aceasta a fost parerea proculienilor care a fost acceptata în dreptul lui Iustinian.cit. care negau existenta mandatului. Participarea fiecarui asociat la 199 200 St. Aportul poate consta în bani. DEPASIREA LIMITELOR MANDATULUI Daca mandatarul depasea limitele mandatului. op.81-82.V. atunci mandatul exista pâna la atingerea limitelor fixate prin mandat.

203 Obligatiile asociatilor sunt sanctionate prin actio pro socio (o actiune infamanta). spre exemplu.Printr-o clauza speciala introdusa în contract.Sa efectueze aportul promis. vol. Asociatul raspunde pentru orice culpa usoara. Proportia în care fiecare asociat participa la câstiguri si la pierderi se poate determina astfel: 4.204 203 204 René Foignet . Altfel. . Ibidem.Un scop licit.Cu ajutorul unui arbitru.op. STINGEREA SOCIETATII Societatea se stinge prin: 1) Prin moartea fizica. p. p. 2) Când a fost atins scopul pentru care s-a constituit societatea sau când atingerea acestui scop este imposibila (cum ar fi. 2. Un contract de societate în vederea contrabandei este nul. S-a decis ca este valida si clauza prin care un asociat participa la câstiguri dar nu si la pierderi. prin aporturi. Sa se ocupe de administrarea societatii cu aceeasi grija cu care îsi administreaza averea proprie. situatia pierderii patrimoniului social). fara a se tine seama de aportul asociatului. 6. 3. prin împartirea în parti egale. Si aceasta întrucât societatea este un contract intuitu personae ( se formeaza luând în considerare personalitatea fiecarui asociat).79. societatea este nula. prin capitis deminutio sau prin saracirea completa a unuia dintre asociati.Intentia de a constitui o societate. 87 . EFECTELE SOCIETATII Societatea este un contract sinalagmatic perfect.câstiguri se precizeaza în contractul de societate. al II-lea.În lipsa altui mijloc de determinare a proportiei. Daca unul dintre asociati nu are nici un drept la câstiguri. . 5.Sa asigure participarea tuturor asociatilor atât la câstigurile cât si la pierderile realizate de societate. Toate partile contractului au anumite obligatii.79. asociatii constituie doar o indiviziune. OBLIGATIILE FIECARUI ASOCIAT sunt: 1. evaluata in concreto. fiind afectata de clauza leonina. 3) Prin vointa tuturor asociatilor sau prin vointa unuia dintre ei.cit.

2. Actiunile noxale.Schimbul 5. Contractele nenumite 5.4.8. Furtum 5.1. 88 .6. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5.8.8.6.5.8.1. Obligatii nascute din delicte 5.3. iar ideea de legatura obligatio se reduce la o adevarata legatura materiala. abstracta. dolul. în temeiul careia 205 Ibidem. Delictele pretoriene: violenta. Poena 5. Acest tip de personalitate se acorda doar marilor societati constituite în vederea colectarii impozitelor sau pentru executarea lucrarilor publice. În vechea conceptie romana. Aceleasi prerogative sînt acordate ambilor titulari:proprietarul si debitorul.8. REZUMAT Obligatia. Damnum iniuria datum 5. Plata nedatoratului 5. ca institutie de drept. Actiuni penale. În epoca clasica a dreptului roman notiunea de obligatie îsi schimba structura primitiva.78.3.7.10.8.3.Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.2.Îmbogatirea fara justa cauza 5. Razbunarea privata 5.205 5. nota de subsol.8.8. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.7. Tranzactia 5.7.Cele mai multe societati constituite în temeiul contractului de societate nu se bucurau de personalitate juridica.8. Delicte publice si delicte private 5.1.8.7.8. Abandonul noxal.7.6. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5. Precariul 5.4. obligatia ius in personam este receptata dupa chipul si asempanarea dreptului de proprietate ius in rei .9.2. Amenintat în însasi existenta sa.6. la înlantuirea debitorului si nu la una juridica. Iniuria 5.6.8. apare o data cu formarea proprietatii private romane. frauda creditorilor 5. ideea de legatura materiala devenind legatura juridica.6. Gestiunea de afaceri 5. debitorul apare ca un obiect al dreptului de proprietate. p.

în dreptul roman si dreptul civil actual 3. Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. de la contractele formale la cele nesolemne. TEME DE CONTROL 1. cele consensuale si cele nenumite. element de validitate al contractului. Daca la origini contractul sub forma stipulatiei apare ca o conventie îmbracata în forme solemne. debitorul si obiectul. Contractele reale din dreptul roman si cele din dreptul civil 89 .debitorul este îndatorat sa execute o prestatie. Elementele obligatiei sînt: creditorul. creditorul poate urmari bunurile debitorului si nu persoana fizica a acestuia. contractele au cunoscut o evolutie interesanta în dreptul roman. în dreptul clasic apar la polul opus contractele consemsuale. care se formeaza prin simpla manifestare de vointa. Cea mai mare parte a contractelor nesolemne se regasesc astazi în dreptul civil. respectiv contractele reale. CONCLUZII Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura.Conditiile consimtamîntul. prevazute de ius civile si facute în conformitate cu acesta. Analizati comparativ definitia si elementele obligatiei din dreptul roman si dreptul civil actual 2. Asemanari si deosebiri ale contractului de comodat în dreptul roman si dreptul civil 4. iar în caz de neexecutare. În functie de formarea lor. Prin izvor al obligatiei se întelege un act juridic sau un fapt care da nastere unei obligatii. Principalul izvor de obligatii îl constituie contractele. Izvoarele principale ale obligatiilor sînt contractele si delictele.Efectele contractului de vînzare-cumparare în dreptul roman si dreptul civil. 5.

Principiile dreptului roman. 4.BIBLIOGRAFIE GENERALA 1. Drept roman. Bucuresti. Cluj-Napoca. Casa de Editura si Presa “Sansa” S. Iasi. Cluj. I. 6. Iasi.2001 10. 2. 9. A. COCOS STEFAN. 8.L. 2000. 2002. vol. vol. ST. Iasi. Editura „Dacia”. DELEANU SERGIU.. I si II. DELEANU ION. Drept roman. Drept roman. Adagii si locutiuni latine în dreptul românesc. Drept roman. Editura Fundatiei “Chemarea”. Drept roman. JAKOTA MIHAI VASILE. CIUCA VALERIUS. Bucuresti. 3. 1997. I-IV. 1940. Editura “ALL Beck”. OANCEA DAN.R. 1978. Drept privat roman. Editura Didactica si Pedagogica. Paris-Bucuresti. vol. 7. Drept privat roman. 1997. MOLCUT EMIL. Bucuresti. Editura Dacia. 1989. Editura „Cugetarea”. 5.. TOMULESCU C. Facultatea de Drept. 1993. HANGA VLADIMIR. Editura „Polirom”. 1973. HANGA VLADIMIR. Bucuresti. Mica enciclopedie a dreptului. GEORGESCU V.Napoca. JAKOTA MIHAI VASILE. 2000 90 . Etudes de philologie juridique et de droit romain.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful