GABRIELA LUPSAN

COSMIN DARIESCU

DREPT ROMAN
(NOTE DE CURS)

2003

1

PLANUL CURSULUI

CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Definitia dreptului roman 1.2. Însemnatatea dreptului roman 1.3. Diviziunile dreptului roman 1.4. Periodizarea dreptului roman CAPITOLUL AL II-LEA. IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2.1. Definitia izvorului de drept 2.2. Obiceiul juridic 2.3. Legea 2.4. Edictele magistratilor judiciari 2.5. Senatus consultele 2.6. Constitutiile imperiale 2.7. Jurisprudenta CAPITOLUL AL III-LEA. ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA 3.1. Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum 3.2. Procesul formular 3.2.1. Formula, actio, iudicium 3.2.2. Partile formulei. Studiul formulei 3.2.3. Clasificarea actiunilor 3.2.4. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului 3.3. Procesul extra ordinem 3.3.1. Începuturile procesului extra ordinem 3.3.2.Generalizarea procesului extra ordinem 3.3.3. Judecatorii, procedura si executarea sentintei CAPITOLUL AL IV. DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4.1. Diviziunea lucrurilor 4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius 4.2.2. Heredium si fundus 4.2.3. Ager publicus 4.3. Proprietatea în epoca clasica 4.3.1. Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate 4.3.2. Proprietatea quiritara 4.3.3. Proprietatea pretoriana 4.3.4. Proprietatea provinciala si cea peregrina 4.4. Apararea proprietatii 4.4.1. Rei vindicatio 4.4.2. Actiunea publiciana 4.4.3. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian 4.4.4. Actiunea publiciana a posesorului de buna-credinta 4.5. Posesiunea 2

4.5.1. Definitia posesiunii 4.5.2. Elementele posesiunii 4.5.3. Dobîndirea si pierderea posesiunii 4.5.4. Persoanele care au posesiunea 4.5.5. Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) 4.5.6. Efectele posesiunii 4.5.7. Protectia posesiunii. Interdictele posesorii 4.6. Servitutiile 4.6.1. Definitia servitutiilor 4.6.2. Servitutiile prediale 4.6.3. Servitutiile personale 4.6.4. Constituirea, stingerea si sanctiunea servitutilor 4.7. Drepturile reale pretoriene 4.8. Superficia CAPITOLUL AL V-LEA. OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5.1. Despre obligatii 5.1.1. Definitia romana a obligatiilor 5.1.2. diviziunea obligatiilor 5.1.3. Izvoarele obligatiilor 5.2. Notiunea romana de contract 5.2.1. Contracte si pacte 5.2.2. Conditiile de validitate a contractelor 5.2.3. Diviziunea contractelor 5.3. Contractele formale 5.3.1. contractele verbale 5.3.2. Contractele litteris 5.3.3. Chirografele si singrafele 5.4. Contractele reale 5.4.1. Definitia contractelor reale 5.4.2. Mutuum 5.4.3. Comodatul 5.4.4. Depozitul 5.4.5. Depozite exceptionale 5.4.6. Gajul 5.4.7. Fiducia 5.5. Contracte consensuale 5.5.1. Vînzarea-cumpararea 5.5.2. Locatiunea 5.5.3. Mandatul 5.5.4. Societatea 5.6. Contractele nenumite 5.6.1. Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.6.2. Schimbul 5.6.3. Tranzactia 5.6.4. Precariul 5.7. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5.7.1. Îmbogatirea fara justa cauza 5.7.2. Plata nedatoratului 5.7.3. Gestiunea de afaceri

3

Obligatii nascute din delicte 5.8.8. Actiuni penale. frauda creditorilor 5.3. Abandonul noxal 4 .7.8. Furtum 5.2.4.10.8.8.8. Razbunarea privata 5.5. Damnum iniuria datum 5.8.8. dolul.8.6. Delictele pretoriene: violenta. Iniuria 5. Delicte publice si delicte private 5. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5.9. Actiunile noxale. Poena 5.1.8. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.8.5.8.

Jakota. p.H. În viziunea noastra.5. Principiile dreptului civil român. înca. el nu trebuie neglijat. Iasi.Oancea. 1997. aflate într-un proces continuu de transformare si interconditionare2. Bucuresti. 1.L.. 3 Apud D. Editura Fundatiei “Chemarea”. Societate Anonima.5. Casa de Editura si Presa “Sansa “ S. Aceasta definitie tine seama de particularitatea dreptului roman de a se fi dezvoltat. calauza cea mai sigura pentru jurisconsult si 1 2 M. caci este si astazi. care a trait între 1746-1807)3. ea a civilizat-o prin legile sale” (Jean Étienne Marie Portalis. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.H.1 Într-o alta opinie. în parte.R. jurist francez . Bucuresti.1. dreptul roman reprezinta ansamblul normelor de conduita susceptibile de a fi aplicate cu ajutorul fortei de constrângere a autoritatilor romane. Însemnatatea dreptului roman “Filosofii si jurisconsultii Romei sunt. am construit edificiul legislatiei noastre nationale. învatatorii speciei umane. format din numeroase ramuri si institutii juridice. dupa aproape doua mii de ani. 1926. “Dreptul roman fiind baza tuturor legislatiilor civilizate. Drept roman. p. 5. 5 . Caci. prin opera jurisprudentilor. p. 1993. ci din contra. ce constituie un sistem extrem de vast si complex.Molcut. chiar înaintea aparitiei unor reglementari edictate de catre autoritatile statului roman. dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduita instituite si sanctionate de statul roman. E.Alexandresco. Definitia dreptului roman Dreptul roman a fost definit ca sistemul de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î.V.CAPITOLUL I. Atelierele Grafice Socec&Co. si 565 d.1. Drept roman. vol.2. Roma a supus Europa cu armele sale. cu materialul bogat pe care ni l-au transmis. trebuie studiat în toate amanuntele lui. sub multe aspecte. D.

dreptul roman prezinta interes pentru ca: a) A creat alfabetul dreptului printr-un limbaj juridic cu ajutorul caruia s-au putut exprima ideile juridice cerute de viata practica. 6 Ibidem. d) Determina formarea unei educatii juridice atât pentru omul de cultura. IUS HONORARIUM (FACTUM): Sistemul de reguli complementare lui ius civile.magistrat. fie peregrini cu “ius commercii” (adica cu dreptul de a se folosi de ius civile). pe de-o parte. considera ca dreptul roman are doua compartimente importante: DREPTUL PUBLIC: ansamblul de norme care reglementeaza organizarea statului roman. Cocos. al II-lea 4 5 Ibidem. caracterizându-se prin precizie. Editura Fundatiei “România de Mâine”.5. St. e) Dezvolta simtul juridic practic. pe de-alta. iar consecinta a fost ca notiunile juridice actuale au aparut în marea lor majoritate în cadrul sau. cu ajutorul jurisprudentilor. elaborat de magistratii judiciari. 6 . Diviziunile dreptului roman Un renumit jurisprudent roman. reglementeaza relatiile dintre stat si persoane particulare. iar. Într-o alta opinie. relatiile dintre persoane care sunt fie cetateni romani.9.1850-1925. Drept roman. Se dezvolta dupa votarea Legii Aebutia (150 î. DREPTUL PRIVAT are urmatoarele diviziuni: IUS CIVILE: ansamblul de norme juridice care reglementeaza. 2000.”(Dimitrie Alexandresco. p. într-o maniera formalista. c) A contribuit la formarea principiilor juridice prin adagii ori maxime celebre transmise lumii moderne.5 1. cât si pentru specialistul care se formeaza în stiinta dreptului. pe nume Ulpian. Breviar. DREPTUL PRIVAT: ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile dintre particulari. p. p. b) A determinat dezvoltarea gândirii juridice. pentru reglementarea unor raporturi sociale noi. claritate si logica stricta.3. profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Iasi)4. pe care ius civile nu le luase în considerare.H – finele sec.8.6.

.67. 1.Cocos. p.H). .10. 10 M.Î..1. 7 8 M. anul întronarii lui Diocletian). H. edictele pretorilor7.9 Exemple de institutii ale dreptului natural: uniunea barbatului cu femeia. Ibidem. 9 St.Jakota. oriunde si oricând. op. sistem de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î.H. anul fundarii Romei pâna la Legea celor XII Table – 450 î.Jakota.. si 565 d. op.10.1.H). Sediul juridic: edictele magistratilor judiciari. 7 .H – 284 d. de catre divinitate. 11 REZUMAT Dreptul roman.H – 565 d. Periodizarea dreptului roman În general. p. II. H. Într-o alta acceptiune. fiind stabilite.dreptul clasic ( din 27 î. majoritatea autorilor. IUS GENTIUM Ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani si peregrini sau dintre peregrini. vol..67.cit. cu natura.10 Alti autori considera ca periodizarea dreptului roman contine urmatoarele epoci: . Vechiul drept roman (de la Legea celor XII Table pâna în sec. anul mortii împaratului Iustinian) .8 Este comun tuturor fiintelor de pe pamânt. III. zamislirea si educarea copiilor etc. dupa cum urmeaza: I.vechiul drept roman ( din 754 î.cit. Strvechiul drept roman (754 sau 753 î. op. IUS NATURALE: un ansamblu vag si variabil de principii presupuse conforme cu “ordinea naturala”.H).dreptul postclasic ( din 284 d.H. din cer sau din mare.V. dar mai ales.4. prin drept natural se întelege ansamblul de reguli de conduita care sunt respectate de catre toate popoarele.cit.H). p.V. Dreptul roman clasic (din secolul I d.p. . împart dreptul roman în trei epoci.H). vol.H – 27 î. I Î.H. pentru orice fiinta omeneasca. a stat la baza crearii si dezvoltarii tuturor sistemelor de drept din lume.H pâna la mijlocul secolului al III-lea d.

a unei institutii juridce se face.Prezentul curs analizeaza cîteva norme si reguli din domeniul dreptului public. dreptul clasic si dreptul din timpul lui Justinian. care reglementeaza relatiile dintre particulari. Viata si opera legislativa a împaratului Justinian. Cocos. în mod istoric. în special organizarea judecatoreasca. accentul fiind pus pe dreptul privat..19.cit. astfel. parcurgîndu-se. respectiv. stravechiul si vechiul ius civile. 11 St. 8 . Diviziunile dreptului roman si ramurile de drept din sistemul de drept actual 3. Prezentarea unei reguli sau norme de drept. TEME DE CONTROL 1. op. Însemnatatea si actualitatea dreptului roman 2. p. CONCLUZII Cunoasterea dreptului roman influenteaza formarea unei educatii juridice pentru viitorul specialist în stiinta dreptului. epocile dreptului roman.

Jurisprudenta.p.69 9 . Senatus consultele. ♦ Sensul formal: caile prin care normele juridice sunt aduse la cunostinta celor guvernati (Exemplu: Parlamentul foloseste legile ca forma de exprimare a normelor juridice pe care le adopta. Restul izvoarelor sau adaugat în cursul evolutiei istorice a societatii romane. economice. ministrii folosesc forma instructiunilor pentru a comunica normele juridice pe care le elaboreaza). prin excelenta. Obiceiul juridic (consuetudinea. mos maiorum) Dreptul roman a fost. op.V. Constitutiile imperiale. Notiunea de izvor de drept Notiunea de izvor de drept are doua sensuri: ♦ Sensul material: conditiile sociale. Cel mai vechi izvor de drept roman este consuetudinea.cit.CAPITOLUL AL ll-LEA IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2.Jakota. un drept consuetudinar12.2. Legea .I. Guvernul foloseste hotarârile sau ordonantele de urgenta. politice care au determinat edictarea unor norme juridice. Izvoarele formale ale dreptului roman sunt: Consuetudinea (obiceiul juridic roman). Unele definitii antice nu ne multumesc pe deplin.1. În continuare vom folosi notiunea de izvor de drept doar în sens formal.. vol. De-a lungul timpului s-au facut numeroase încercari de a defini consuetudinea. întrucât ele se refera fie la fundamentul fortei juridice a consuetudinii (Ulpian: “obiceiul se bazeaza pe 12 M. Edictele magistratilor judiciari. 2.

initial. În opinia noastra. Dar stabilitatea consuetudinii si obligativitatea respectarii ei de catre autoritatile romane au avut si un efect pozitiv. de dobândire a proprietatii quiritare. apanajul exclusiv al pontifilor. dar din secolul al III-lea î. compus initial din trei sau cinci membri si în cele din urma din 16. 16 Ibidem. p. creând cetateanului roman un sentiment de siguranta.70. fie folosesc o terminologie ca diferenta specifica un sinonim al notiunii de definit (Salvius Iulianus: “Obiceiul este reglementarea despre care se spune ca a fost instituita de moravuri. detine un loc de exceptie în organizarea religioasa a Romei. Desi ritmul vietii economice romane se accelerase mult..Hr. Ibidem. pâna la sfârsitul secolului al IVlea î. reguli ce au fost elaborate pe baza experientei de viata a generatiilor trecute de catre comunitatea umana al carui membru este respectivul individ . pastrarea si cunoasterea legilor si formulelor de procedura. pe timpul lui Cezar. stabilirea regulilor jocurilor de origine romana. înfiintat de Numa. stabilirea zilelor faste si a celor nefaste.Hr. totusi. Cunoasterea si interpretarea consuetudinii au fost. 10 . consacrat printr-un uzaj îndelungat”13). Acest colegiu a fost deschis plebei începând din anul 300 î. greoaie. Colegiul pontifilor.H.. pastrarea cartilor “pontificale” si. ius civile mentinea modurile formaliste. p. 15 Ibidem. Aceasta aplicare permanenta a obiceiului constituie o reafirmare a existentei si validitatii lui15. membrii sai au fost mai întâi recrutati prin 13 14 Ibidem. Dar are si alte atributii precise (ius pontificale): sfintirea edificiilor. Doctrina contemporana de drept roman a oferit o definitie mai clara a consuetudinii: Consuetudinea este un obicei care se repeta mereu acelasi în cazuri identice. Pastrator al traditiei. spre sfârsitul Republicii. de obiceiul stramosilor”14). Consuetudinea reprezinta totalitatea regulilor de conduita care trebuie respectate atunci când individul se afla în anumite situatii din viata cotidiana. în aceste domenii se afirma jurisprudentii laici. Consuetudinea romana se distinge prin formalism si imuabilitate. “cel care deschide caile spre zei”). p. el este însarcinat sa supravegheze în întregime cultul privat si public.69.consimtamântul tacit al poporului. moduri de dobândire dictate de consuetudine.69.16 DICTIONAR: Pontif (pontifex. p. la care celelalte popoare mediteraneene doar visau.70.

1.22. drepturile reale si obligatiile. toti împaratii vor purta titlul de Pontifex maximus17. Daca era propusa de dictator. 11 . op.V. Cocos. Clauze introduse în actele juridice ( leges privatae). Cezar. op. tribuni. apoi au fost alesi de catre comitii în formatie restrânsa.72. dictator sau pretor) si adunarea poporului.21 Denumirea legilor rogatae: purta numele magistratului ce o propunea.Dictionar de civilizatie romana. în dreptul roman. Fredouille. Pentru detalii asupra unei consultatii juridice a pontifilor a se consulta M.. în timpul Imperiului.C. iar poporul accepta propunerea magistratului (iubet).V. 19 M.Jakota. dupa votare de catre adunarea poporului era supusa aprobarii senatului (auctoritas patrum). vol.19 Legile votate de adunarile poporului poarta numele de legi rogatae. legea îi purta numele acestuia (Legea Aebutia).3. Iasi. Jakota.Jakota. Editura Fundatiei “Chemarea”.155. 2000. M.C. I. op. aceasta ratificare se transforma într-o autorizare prealabila. studiind.cit. vol. Din 339 î. Jakota. Astfel: Daca era propusa de consuli. legea purta numele celor doi magistrati (Legea Aelia-Sentia). Prestigiul marelui pontif este considerabil. transformând-o în lege publica a poporului roman.V.73 si St. joaca un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul. Drept roman. începând din 63.cit.. Bucuresti. obtine marele pontificat. 18 În anul 2002. acord prin care magistratul propune (rogat).71.Hr.18 2. care în anumite privinte este mai bogata în informatii. Editura Univers Enciclopedic. 17 J. p. Întrucât acest nou curs este o varianta concentrata a celui din 1993. 21 J . Larousse. asista la casatoriile prin confarreatio. p. numit pe viata de colegii sai. 1993. în continuare ne vom referi doar la editia din 1993. Fredouille.V. p. alege vestalele. trei întelesuri: Legi votate de adunarile poporului (leges publicae populi romani).I. de tribun sau pretor. Editura “Cugetarea “ din Iasi a tiparit un nou curs de drept roman al profesorului M. vol. p. cu precadere.cit.cooptare. Legea rogata este acordul de vointa dintre magistratul cu drept de a convoca adunarea poporului (consuli. 20 În acelasi sens.117. înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi… Îi numeste pe cei 15 flamini. p.. Reglementari cu caracter administrativ (leges datae).. p. În fruntea colegiului se afla marele pontif (Pontifex Maximus).20 Orice lege rogata. op.cit. Legea Notiunea de lege (lex) avea.

adunarea care a aprobat-o. op. în forma prescurtata fraza: “ daca ceva în propunerea de lege n-ar fi conforma cu ius (civile). atunci propunerea aceea sa fie socotita ca nu a fost facuta”. în temeiul puterii lor de a comanda civil si militar (imperium)23. pe care-l aplicau.V. locul si data votarii). 24 Legea rogata reprezinta un izvor formal de mai mica importanta pentru dreptul privat roman. Din punct de vedere al lui sanctio.73. si sec.74. p.117. I . vol. supunându-i pe cei care le nesocoteau unui sistem de sanctiuni. Fredouille. 22 23 Ibidem. legile rogatae se împart în: Legi mai mult ca perfecte ( anuleaza actul încheiat împotriva prevederilor lor si îl sanctioneaza pe cel care l-a consimtit). op. Orice lege rogata continea.25 Leges datae reprezinta reglementari care priveau organizarea unei cetati sau a unei provincii si proveneau de la un magistrat sau de la un general învingator. Sanctio (ce masuri se iau daca lege nu este respectata). 12 .26 Exemplu: Legea Rupilia. p. dar îi pedepseste pe cel care a consimtit la încheierea acelui act). Legi imperfecte (nu anuleaza actul ilegal si nu îl pedepsesc pe cel care a consimtit încheierea acelui act).1. Legi mai putin decât perfecte ( nu anuleaza actul juridic ilegal.C.Hr. numai 24 interesau dreptul privat. Din 800 de legi rogatae votate între 500 î. Legi perfecte (anuleaza actul juridic încheiat contra prevederilor lor). magistratii garantau eficacitatea legilor imperfecte. data pentru organizarea Siciliei. Rogatio (textul propriu-zis).cit.. p. 26 Ibidem.117.22 Se pare ca într-o epoca mai veche. 25 Ibidem.cit.74.Jakota. p. M.75 si J . p. p. 24 Ibidem.Structura legilor rogatae: Praescriptio ( preambul care indica numele magistratului care a propus-o..

.I. p.117. cunoscut practic doar de patricieni. religios. nu exista decât obiceiul.27 2. Legea celor XII Table ramâne fragmentara si nu este absolut originala: multe dintre regulile pe care le formula erau foarte vechi. Pâna atunci.75. ea laiciza dreptul si crea un drept obiectiv: dreptul exista. exprimând vointa partilor. p. procedura. actiunile legii etc. Totusi. cunoscut de toti. ( Sext. dar si câteva mari principii.) au fost divulgate formalitatile procedurii (lista zilelor faste. Pentru dezvoltarea dreptului privat roman. Pe de alta parte. cel peregrin.Reprezinta prima legislatie scrisa a romanilor si conform traditiei dateaza de la jumatatea secolului al V-lea î. baza oricarui drept al lor. Fredouille. (451-449).Hr. Aelius Paetus. ulterior incendiului din 390. pe timpul mandatului sau de un an. numita album. guvernatorii de provincie si questorii lor. afisat în for.). op. M. Primul comentariu care s-a facut pe marginea ei dateaza de la începutul secolului al II-lea î.) susceptibile de a le aplica. Desigur ca nu mai posedam tablitele originale. arse în incendiul provocat de gali în 390 (Î. pentru ca exista o lege care poate fi cunoscuta.V.Legile privatae completau actul juridic. tribunul Terentillius Harsa se spune ca ar fi determinat numirea unei comisii de zece membri ( decemviri legibus scribundis) însarcinata sa întocmeasca un cod nou. fiind afisate pe o tabla alba de lemn. Edictele magistratilor judiciari Edictul reprezinta actul prin intermediul caruia magistratul roman (cu ius edicendi) aducea la cunostinta publicului modul cum întelege sa exercite atributiile functiei pe care o ocupa.Jakota.C.4. o anumita perioada a trebuit completata prin dreptul cutumiar exisitent. dar ne putem face o idee destul de precisa despre ele din citatele autorilor antici: acestea ne dau totusi un text întinerit si poate modificat.. La început orale.Hr.cit. penal. Pentru a pune capat acestei situatii care aducea prejudicii plebeilor. vol. sanctiuni).28 27 28 J . consul în 198). LEGEA CELOR XII TABLE. edilii curuli la Roma. Aceasta lege continea reguli foarte diverse ( drept privat. pe buna dreptate. Dar.cit. un rol foarte important l-au avut edictele magistratilor investiti cu iurisdictio (cu dreptul de a numi un judecator si de a organiza procesele între particulari). pe drept cuvânt romanii o învatau pe de rost (înca din epoca clasica) si era larg difuzata în întregul Imperiu: ei o socoteau . din acest motiv.Hr. cu toate ca doar mult mai târziu (…312-308 î. op. Acesti magistrati erau: pretorul urban.Hr. cum ar fi interzicerea “privilegiilor” si consfintea egalitatea plebeilor si patricienilor în fata legii. 13 . edictele au capatat forma scrisa.

Jakota. adica pe durata unui an întreg.33 Magistratii au fost obligati.78. p..cit. 31 St. p.31 Pars nova si pars translaticia au disparut la mijlocul sec. ( Valentin Georgescu) 29 30 Ibidem. Edictul repentinum este edictul pe care îl da pretorul pentru reglementarea unei situatii neprevazute în edictul perpetuu.cit. Reglementarile lui se numesc factum (adica un set de reglementari care completeaza lacunele lui ius civile). Edictul vechi (pars translaticia) reprezenta partea din edictul pretorului care fusese preluata de catre acesta de la înaintasii sai în magistratura.).V. întrucât aceasta cuprindea dispozitii utile si juste. 76. 35 Ibidem. adica dispozitiile pe care le introducea pe edict. 14 . mijloace puse la dispozitia justitiabililor. 33 M. prescriptii. p. op. Ibidem. de actiuni pretoriene. care se transmitea fara modificari de la pretor la pretor. al II-lea d. sa respecte întocmai dispozitiile edictului.Hr.25. Factum vine de la oameni.Pentru romani.75. fie la sfatul jurisprudentilor.. p.75. prin Legea Cornelia (67 î. exceptii. aparute în cursul mandatului sau. transformându-l în întregime într-un edict perpetuu. reglementarile pretorului au dobândit denumirea de ius (ius honorarum).30 Edictul perpetuu este edictul care se aplica pe toata durata mandatului pretorului. a sistematizat edictul pretorului.35 Ius vine de la zei. în vremea împaratului Hadrian. p. p. din ordinul împaratului. Cocos. op.Hr. Edictul nou (pars nova) reprezenta contributia noului pretor la dezvoltarea edictului.29 Edictul pretorului urban reprezenta modelul dupa care se redactau edictele celorlalti magistrati cu iurisdictio. 24-25.cit.76.32 Cuprinsul edictului pretorului : formule de actiuni civile. op. precum si mijloace variate întemeiate pe puterea de a comanda a pretorului. fie din proprie initiativa. 32 Ibidem. p. 34 Ibidem.. prin edict se întelegea atât ansamblul reglementarilor din edict cât si fiecare prevedere în parte. atunci când jurisconsultul Salvius Iulianus. Abia în epoca clasica.34 Pretorul nu creeaza reguli de ius civile.

preluate de împaratii care urmeaza. totusi. Ele vor fi adunate în diverse coduri. Erau valabile pentru întregul Imperiu si sunt. Acest tip de senatus consult a aparut la sfârsitul sec. numirea unui dictator.Hr. era copiat în Jurnalul Oficial. Dupa votare acest aviz trebuia depus în Templul lui Saturn (care avea rolul de arhiva publica) si din vremea lui Cezar. 36 J . Constitutiile imperiale sunt de patru feluri: Edicte (edicta).C. p. Constitutiile imperiale Constitutiile imperiale reprezinta acte normative care provin de la împarat (din cancelaria acestuia) si care. Fredouille. de multe ori. exercitându-si dreptul de interventie.Hr.Hr. Nici senatus consultul nici senatus auctoritas nu trebuie confundate cu patrum auctoritas ( aprobarea senatorilor patricieni). ca o senatus auctoritas ( vointa senatului) si poate fi supus unui nou vot.2. 15 .cit. al II-lea î. cu titlu indicativ. Si pâna în secolul al II-lea.. Se evita. care I-a prezentat o anumita problema. astfel. începând cu secolul al II-lea d. adica actul prin care împaratul anunta cum avea sasi exercite atributiile. nume caruia I se adauga terminatia “-ianum” (Senatus consultul Trebellianum. sau Senatus consultul Orfitianum). pe timpul domniei. au putere de lege în toate domeniile. senatus consultul ramâne. op. senatus consultele aveau o mare forta morala. În perioada Imperiului Târziu. adoptata de senat si care confera magistratilor puteri foarte extinse. constitutiile imperiale iau numele de leges (legi). Aceasta forta morala se observa din faptul ca daca în momentul votarii un magistrat si-a manifestat împotrivirea. care a fost la început ratificarea de catre senatorii patricieni a unei legi rogata sau a alegerii unui magistrat. magistratii respectându-le cu strictete.37 2.36 Denumirea senatus consultelor: purtau numele magistratului care le-a propus.184. se considera ca senatus consultele aveau putere de lege. Senatus consultele Senatus consultum reprezinta avizul dat de Senat unui magistrat.5. Din secolul al II-lea d. Senatus consultum ultimum este o masura de salvare publica.6..

Decretele (decreta) reprezinta hotarârile date de împarat în procese. Respondere ( consultatii juridice). p.I. creând jurisprudenta. Fredouille. Exista o disputa asupra posibilitatii de alegere a judecatorului. Aceste hotarâri serveau ca precedente judiciare. cunoscatori ai dreptului ) care primisera de la împarat dreptul de a da consultatii întemeiate pe autoritatea acestuia (ius respondendi ex auctoritate Augusti). raspunsuri în legatura cu anumite chestiuni de drept privat. Mandatele (mandata) sunt instructiuni administrative adresate guvernatorilor de provincie. op.. ele se impun judecatorului cu titlu de lege.Jakota.95. atunci judecatorul poate sa urmeze opinia care i se pare preferabila. vol.cit. daca raspunsurile jurisconsultilor sunt concordante într-o problema de drept. conform unui rescript al împaratului Hadrian.38 2. Erau adunate în culegeri de decrete.cit. Jurisconsultii erau acei jurisprudenti (specialisti în drept.. M.6. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari. 40 Ibidem. op. Daca nu sunt concordante. Era el silit sa aleaga numai dintre raspunsurile jurisconsultilor sau putea adopta o solutie propusa de un jurisprudent ?40 ACTVITATEA JURISPRUDENTILOR: • • • 37 Agere ( cum sa te comporti în instanta).cit. Acest “ius publice respondendi ex auctoritate Augusti ” reprezenta mai mult decât o recomandare. 16 . Astfel.V.V. din timpul lui Augustus. p.94.C. Jurisprudenta Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. rescript care confirma o practica mai veche.60. Cavere ( redactarea actelor juridice). 76 38 J . p. p.Jakota.39 Augustus a fost primul împarat care a acordat acest privilegiu lui Massurius Sabinus. 39 M. op..Rescriptele sunt raspunsuri date de împarat unei persoane particulare sau unui magistrat.

pierzându-si din forta creatoare în fata vointei împaratului. Legea. cutumelor li s-au adaugat alte izvoare de drept. vetus sau novum. reprezinta o hotarîre pe care poporul o ia în adunarile sale legislative. Cele mai vechi reguli de drept roman au fost cutumele. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari. fie dupa cel al domiciliului. 17 . în realitate. adica reguli nescrise care. Edictul era perpetuu sau repentina. mandate.• Scribere (redactarea de tratate de drept. edicte. tot vointa împaratului. decrete. definita de Gaius ca fiind „ceea ce poporul porunceste si rînduieste”.cit. activitatea pretorilor se restrânge. Edictul este un program pe care magistratii îl afisau în for la intrarea lor în functie si care cuprindea dispozitiile pe care acestia urmau sa le ia cu privire la organizarea instantelor si la modul în care întelegeau sa solutioneze pricinile dintre cetateni. Senatus consultele exprimau.. ele dobândind aceasta calitate în timpul domniei împaratului Hadrian (117-138 d.Jakota.97-101. p.). vol. au capatat forta juridica.I.V. organizate fie dupa criteriul averii. H. Dupa instaurarea imperiului. de culegeri de formulare si de raspunsuri ). op. Aproape singurele izvoare de drept pîna dupa razboaiele punice. obiceiurile. REZUMAT Acceptiunea în sens formal a izvoarelor de drept consta în totalitatea mijloacelor prin care normele de conduita sociala sînt exprimate în norme cu putere obligatorie. rescripte. concretizata în constitutii. aplicate în mod continuu si îndelungat. Hotarârile senatului nu erau izvoare de drept în epoca republicana. deci norme de drept. Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. Pentru amanunte legate de activitatea jurisprudentilor a se vedea M.

senatus consultele. Paul. Prezentati o consultatie juridica a pontifilor 3.Explicati adagiul “Ius honorarium viva vox est iuris civilis” (“dreptul pretorian este vocea vie a dreptului”) 2. constitutiile imperiale si jurisprudenta – au evoluat în stânsa legatura cu schimbarile în structura sociala si politica a Romei. fiecarei etape de dezvoltare corespunzându-i o anumita ierarhie a acestora. TEME DE CONTROL 1. de exemplu) 18 . legea. Ulpian. edictul pretorilor. Sextus Pomponius. Gaius. Prezentati activitatea unuia dintre jurisprudentii cunoscuti (Servius Rufus.Definiti izvorul de drept si analizati unul dintre izvoarele formale ale dreptului roman 2. Marcus Tullius Cicero.CONCLUZII Izvoarele de drept roman – cutuma.

3. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. op.109-122. Procedura extra ordinem ( începe sa fie aplicata în anumite litigii în paralel cu cea formulara si o înlocuieste complet pe aceasta în epoca postclasica).. op. 19 .. actio.). Etapa in iudicio. p. Procedura formulara ( corespunde epocii clasice a dreptului roman). p.I.2. care se desfasoara în fata magistratului.34.cit.Jakota..Formula.Hr. in iure si in iudicium. al II-lea î. D.41 Dreptul privat roman a cunoscut urmatoarele trei proceduri: Procedura actiunilor legii ( corespunde epocii vechi a dreptului roman). op.1. proprietate (mai precis. Procedura actiunilor legii si procedura formulara se caracterizeaza prin împartirea procesului în doua etape: Etapa in iure.Procesul formular 3.V. Procedura extra ordinem se deosebea de procedura actiunilor legii si de cea formulara prin lipsa celor doua etape enumerate mai sus. Aceasta procedura a coexistat cu procedura actiunilor legii pâna în 41 42 E. p.CAPITOLUL AL III-LEA ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA (ORDO IUDICIORUM PRIVATORUM) 3. Desfasurarea procesului se realiza într-o singura faza. a se consulta M.cit. iudicium Procedura formulara a fost introdusa prin Legea Aebutia (a doua jumatate a sec. Molcut. Cocos.1 Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate.2. vol.42 Pentru amanunte asupra desfasurarii procesului roman în cele doua faze. care se desfasoara în fata judecatorului.59.Oancea. drepturi reale).cit. St.

Formule eliberate de pretor sau de alt magistrat judiciar dupa o prealabila examinare a cazului terminata printr-un decret ( formule in factum c) Formule eliberate de pretor pentru a-I sluji judecatorului în solutionarea unui litigiu concret ( este vorba de formule din edict sau in factum 43 44 Ibidem. op. vol. procedura actiunilor legii a fost abrogata. Sfera notiunii de “formula” cuprinde: a) Formule incluse pe album ( adica în edictul magistratului judiciar). Astfel de actiuni se eliberau doar la sfatul unui jurisprudent 46. Cocos. magistratul judiciar poate elibera o actiune noua. reclamantul nu-si poate apara dreptul încalcat. Din prezentarea succinta a procedurii de eliberare a unei actiuni. Formula reprezinta un model de actiune. pentru valorificarea acestuia. Dar pentru a întelege formula este necesar sa definim notiunea de actio (actiunea). În aceasta situatie. p. 2) Magistratul îi acorda sau nu reclamantului formula corespunzatoare actiunii alese.V.45. 45 St. specific pentru fiecare actiune în parte. 44 Într-o alta opinie. prin actio se întelege un mijloc procedural la îndemâna unei persoane careia i s-a încalcat un drept subiectiv. era alcatuit..128-129 20 . M. fiecarei actiuni îi corespunde o formula.anul 17 î. p.Hr. în procedura formulara.Jakota..43 Elementul central al procedurii formulare îl reprezinta formula. 46 M. Aceasta actiune noua poate fi actiune in factum sau actiune utila..cit.. p.cit.45 Procedura eliberarii actiunii este urmatoarea: 1) Reclamantul îsi alege o actiune de pe edict si-i solicita magistratului judiciar eliberarea formulei corespunzatoare.I. prin Legile Iuliae iudiciariae.Jakota. se observa ca. b) decretale). p.V. op. când. op.cit. Acest model. vol.128. dintr-o serie de instructiuni adresate judecatorului privind etapele de solutionare a litigiului cu care era sesizat de catre magistratul judiciar. Actio (actiunea) reprezinta dreptul unei persoane de a pretinde în justitie ceea ce I se datoreaza.43.I. 3) Daca nu exista actiune pe edictul magistratului judiciar.

Studiul formulei 3)DEMONSTRATIO 2)CONDEMNATIO 1) INTENTIO Formula este alcatuita din : I. b) Replici. atunci judecatorule condamna pe pârât sa plateasca reclamantului 10. Efectul formulei: limiteaza puterea judecatorului la problemele de drept si de fapt mentionate în formula. Daca nu ti se pare absolva. Partile formulei. INTENTIO poate fi : 21 . la intentio. II. care sunt urmatoarele: a) Exceptii.2.000 de sesterti. Parti principale. triplici. b) Condemnatio. Exemplu de formula ( actio certae creditae pecuniae): “Titius va fi judecator. Daca ti se pare ca pârâtul trebuie sa dea 10. uneori. Parti accesorii47.000 de sesterti reclamantului. 3.2. care sunt urmatoarele: a) Intentio.decretale dar particularizate prin mentionarea numelor reclamantului si pârâtului din speta).2. d) Adiudicatio.Studiul partilor principale ale formulei INTENTIO reprezinta pretentia reclamantului. Întreaga formula se poate reduce. duplici.” 3. c) Demonstratio. c) Prescriptii.3.

50 DEMONSTRATIO: figureaza la începutul formulei pentru a-I arata judecatorului cauza. judecatorule condamna-l pe pârât fata de reclamant”). Exemplu: în cazul platii anuale a unei sume de bani. dupa cum pretentia reclamantului este dovedita sau nu. p. Incerta ( judecatorul primeste ordinul de a aprecia valoarea condamnarii în bani : “cât va fi acel lucru.).130. ADIUDICATIO: parte din formula prin care magistratul îi da dreptul judecatorului de a împarti lucrul si de a da în proprietate. CONDEMNATIO poate fi: Certa ( se fixa suma de bani la plata careia judecatorul trebuia sa-l condamne pe pârât ). 47 48 Ibidem. Demonstratio se întâlneste doar în formulele actiunilor de buna-credinta. “dare. Prescriptiile sunt : • În favoarea reclamantului ( pro actore): evita stingerea actiuniii ca efect al litis contestatiunii.130. 50 Ibidem. B. un cal etc. 22 . fundamentul juridic al pretentiei reclamantului ( adica al lui intentio). Studiul partilor accesorii ale formulei PRESCRIPTII: adaugiri scrise înainte de formula. p. cum ar fi un sclav. facere. 49 Ibidem. adica la o situatie de fapt) Exemplu: “daca ti se pare ca reclamantul a depus la pârât o masa de argint”. Cu taxatie ( magistratul stabileste plafonul maxim al sanctiunii pecuniare). Incerta ( pretentia reclamantului nu este bine precizata : “ Ce ti se pare ca pârâtul datoreaza reclamantului”). Vointa judecatorului nu avea nici un rol în stabilirea cuantumului acestei sume de bani. a unui bun comun sau în actiunile de fixare a unui hotar.131. In factum (se refera la o problema care nu este reglementata de ius civile. Demonstratio nu exista în actiunile in factum. p. Ibidem. p. Se recunosc dupa anumite expresii tip : “ex iure quiritium esse”.48 INTENTIO mai poate fi: In ius (se refera la o problema de ius civile). în actiunile “condictio” sau în actiunile reale.49 CONDEMNATIO: partea principala a formulei prin care se confera judecatorului puterea de a-l obliga pe pârât sa plateasca o suma de bani sau de a-l absolvi. opportere”.130.Certa ( reclamantul pretinde un lucru determinat. Se întâlneste doar în actiunile de partaj a unei succesiuni.

gestiunea de afaceri. Ibidem. Denumirea actiunilor reale: vindicationes ( rei vindicatio.133. p. actiune pornita de catre o alta persoana care pretinde un anumit drept asupra acelui bun. b) Actiuni reale (actiuni introduse împotriva unei persoane care detine sau poseda un bun. pârâtul putea cere repunerea în situatia anterioara.134. . • Dilatorii: se pot invoca doar într-un anumit termen. caz în care se numesc exceptii in factum. Daca. EXCEPTIILE: parti accesorii ale formulei . DUPLICA: obiectia pârâtului la replica. p. sau se întemeiaza pe iurisdictio (puterea magistratului judiciar de a organiza procesul civil).Numele pârâtului figureaza în intentio.Cea mai cuprinzatoare clasificare a actiunilor era în actiuni personale si actiuni reale a)Actiuni personale (actiuni introduse de catre titularii de drepturi personale împotriva persoanelor care nu si-a executat obligatiile corespunzatoare respectivelor drepturi personale).• În favoarea pârâtului (pro reo). etc). Exceptiile izvorasc din legi. TRIPLICA: raspunsul reclamantului la duplica. . Au disparut.51 REPLICA: raspunsul reclamantului la exceptia invocata de catre pârât. opportere”. fiind înlocuite de exceptii. delicte civile sau fapte juridice licite: îmbogatirea fara justa cauza. introduse la cererea pârâtului. câte actiuni existau pe edictele magistratilor judiciari. Exceptiile sunt: • Perpetui: se pot invoca oricând pe parcursul procesului civil. senatus consulte.52 . Exemplu: exceptia plus petitio tempore. care constau în elemente de drept sau de fapt care daca sunt dovedite duc la respingerea definitiva a actiunii reclamantului sau la amânarea urmaririi.Clasificarea actiunilor Atâtea drepturi erau sanctionate în dreptul roman. 23 . facere. Tot în categoria actiunilor reale intra actiunile 51 52 Ibidem. adica un drept real). 3.Se recunosc dupa cuvintele “ dare. din eroare nu se invoca.Izvorasc din contracte. Caracteristici: .4.2. vindicatio servitutis.

locatie.confesorii (actiunea prin care reclamantul sustine ca este titularul unui drept de servitute) si actiuni negatorii ( actiune prin care titularul dreptului real respinge pretentia unei persoane ca ar avea un drept de servitute asupra lucrului sau). vânzare sau din faptul de gestiune de afaceri ori din tutela.Judecatorul are o larga putere de apreciere. Actiuni civile si actiuni onorare a) Actiunile civile sunt actiuni bazate pe dreptul civil ( rezultate din actiunile legii). .Pârâtul da o satisdatio iudicatum solvi (promisiune întarita cu garantii ca va plati suma de bani la care eventual ar putea fi condamnat. . . Pârâtul poate invoca aceasta exceptie pentru prima data înaintea judecatorului. Sunt arbitrare. Pâna în secolul I î. dol etc.Exceptia de dol este întotdeauna subînteleasa în formula. b) Actiunile onorare sunt actiunile formulate de catre pretori si de catre ceilalti magistrati judiciari. b)Actiuni de buna-credinta (actiuni in ius. . fiducie. depozit. 4).Aceste actiuni izvorasc din : contractele de societate. dobânzi moratorii. 24 . nu se tinea cont de violenta. Caracterisitici: . Caracteristici: .În intentio apare numele reclamantului si afirmatia ca el este proprietar sau afirmatia ca este titularul unui alt drept real: “Daca ti se pare ca sclavul aprtine reclamantului…”. dobânzi convenite prin pactul de dobânda.Hr. care au în intentio clauzula “ ex fide bona”). .Plata între litis contestatio si judecata este valabila. Satisdatio este un contract de drept civil. Actiuni directe si actiuni utile c) Actiunea directa este actiunea civila formulata de catre lege pentru o anumita situatie. mandat. . 2) Actiuni de drept strict si actiuni de buna-credinta a)Actiuni de drept strict (judecatorul nu putea sa le interpreteze. 3).Actiunile de buna-credinta admit compensatia.Nu au demonstratio. Actiunea rei uxoriae (privind restituirea dotei femeii). ci respecta fiecare cuvânt înscris în formula).

Restitutio in integrum însemna repunerea partilor în situatia dinaintea încheierii unui act sau în situatia anterioara producerii unui fapt juridic. Pentru dol. Drept roman. 5). Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului Interdictele sunt de doua feluri: Interdicta ( ordin de a nu face ceva. 9). 8). Pentru fraudarea creditorilor. Pentru violenta. Actiuni cu transpunere de persoana. Actiuni penale si rei persecutorii. 25 . 3. de a te abtine de la o activitate) Exemplu: “Nu tulbura pe posesor !” • Decreta ( pretorul obliga o persoana sa faca ceva) Exemplu: “Restituie!” Din epoca clasica. În favoarea tânarului sub 25 de ani care a încheiat un act juridic ce-l pagubeste. Trimiteri în posesie erau foarte importante în provincii. Actiunea utila presupune întotdeauna fictiune.V. adica dintr-un contract sinalagmatic imperfect) e) Actiunea directa rezulta din contractul unilateral initial. Pentru minoritate.Jakota. interdictele se refera exclusiv la decreta53. Actiuni directe si actiuni contrare (apar dintr-un contract nascut unilateral si devenit bilateral pe parcursul executarii.134-141. Este actiunea creditorului împotriva debitorului obligatiei initiale. 6).4.I. Este actiunea debitorului initial împotriva creditorului initial. Restitutio in integrum se acorda în urmatoarele cazuri: Pentru eroare. p. 7). Actiuni arbitrare. vol. f) Actiunea contrara rezulta din contractul bilateral final. pentru a se aplica unei situatii neprevazute de lege. Actiuni “in bonum et aequum concepta” Pentru aceste actiuni a se consulta M.2.d) Actiunea utila este actiunea construita de pretor. pornind de la actiunea directa.

vol. fiducia. Manuel élémentaire de Droit romain . o cota-parte dintr-o succesiune sau un anumit lucru unei a treia persoane ( numita fideicomisar).3. în chestiuni administrative).3. la sfarul juristului Trebatius Testa. din momentul în care reclamantul ia cunostinta de actul juridic pagubitor. p. prin fiduciar. 351. DICTIONAR: Fideicomisul reprezinta actul juridic prin care autorul testamentului însarcineaza o persoana gratificata prin acel testament (numita fiduciar) sa transmita o succesiune. 144.1. Pâna la Augustus. consulul sau pretorul fideicomisorium au competenta de a-l ajuta pe fideicomisar sa-si primeasca bunul lasat de de cuius. Pentru repunerea în termen spre a se putea folosi o actiune temporara.141. care se desfasura numai în fata unui magistrat. Pentru cazul când cineva ti-a uzucapat lucrul Conditii pentru restitutio in integrum: Restituirea se acorda în termen de un an de zile.Pentru soldatul plecat în razboi sau pentru magistratul în misiune (rei publicae causa). 26 . în limba latina. 56 53 54 Ibidem. Libraire Arthur Rousseau. Neuviéme Édition. fiduciarul nu putea fi constrâns în justitie sa execute fideicomisul. Rousseau et C ie Éditeurs. ae). 55 René Foignet .54 3. Conform acestei reglementari.1. pâna în acea epoca. Prejudiciul sa fie mare. Ibidem. în fideicomisul lui Lucius Lentulus. Paris. executat de catre Augustus si reglementat de catre acesta. astfel încât. Originile procesului extra-ordinem pot fi gasite în urmatoarele fenomene juridice: în cognitio extraordinaria de la începutul Imperiului (adica o procedura complet diferita de cea formulara.Procesul extra ordinem 3.Începuturile procesului extra ordinem.55 în competenta judiciara a comandantului roman. p. autorul testamentului trebuia sa se bazeze numai pe buna-credinta fiduciarului ( numita.

în judecarea proceselor extra-ordinem si de catre vicari.58 Ei nu mai sunt simpli particulari ca în procesul ordo iudiciorum privatorum. St.3.I.3. actiunea mamei împotriva sotului ei divortat pentru a fi obligat sa plateasca alimente. de catre prefectul pretoriului. litigiile dintre parinti si copii etc. p. de pe o alta treapta ierarhica. 58 Ibidem. op..Jakota. Judecatorii ordinari (prefectul Romei si cel al Constantinopolului.cit. în procesele extra-ordinem. înlocuiti mai târziu prin defensores civitatis) judeca cauze mai putin importante. Iata sistemul ierarhic al judecatorilor în procesul extra-ordinem: Împaratul se afla în vârful ierarhiei judecatorilor extra-ordinem.202. Judecatorii pedanei judeca orice proces pe care îl primesc de la judecatorii ordinari.52.cit. Cocos. p. nota 11.2. procesul extra-ordinem a fost admis în tot maio multe materii precum: litigiile dintre mama si fostul ei sot cu privire la recunoasterea copilului. probleme de drept sacru. procesele de libertate.3. El poate examina cauzele atât în apel cât si în prima si ultima instanta. Împaratul mai putea fi substiutit. 59 Ca regula generala.V. vol.52. Din aceasta cauza. orice functionar poate judeca procese extra-ordinem legate de domeniul în care activeaza. adica judecau orice proces daca acesta nu era dat în competenta unui alt judecator. În ultima faza de evolutie a procesului extra-ordinem. p. guvernatorul) aveau o competenta de drept comun.Generalizarea procesului extra ordinem În cursul Principatului. Din aceasta cauza nu exista apel de la vicari la împarat.3.57 3. Din secolul al III-lea e. 27 .. Judecatorii locali (duumviri iure dicundo. judecatorii pedanei judecau toate procesele al caror obiect era mai mic de 500 de bani de aur. procesul extraordinem îl înlocuieste pe cel ordo iudiciorum privatorum. op. Judecatorii. de ingenuitate. Împaratul este substituit.. Procedura proceselor extra-ordinem 56 57 M.n. adesea. cererile privind onorariul de avocat. procedura si executarea sentintei În procesul extra-ordinem. nu exista apel de la prefectul pretoriului la împarat. iar în provincie. toti judecatorii sunt functionari de stat din ierarhia functionarilor administrativi .

Litis contestatio ( are efecte mai reduse decât în procesul formular).cit. p. litis contestatio are urmatoarele efecte. desi a fost citat de mai multe ori. Judecatorul pastreaza un exemplar. Functionarul. desfasurarea procesului extraordinem de la citatie la executarea sentintei este asigurata de catre autoritatile romane. iar pe celalalt îl trimite pârâtului. printr-un alt functionar. Contradictio ( pârâtul se apara împotriva pretentiilor reclamantului). DEZBATERILE se desfasurau astfel: • • • Narratio ( reclamantul îsi prezinta pretentiile). Ibidem. în judecata extra-ordinem. Reprezentantul reclamantului dadea garantii ca reclamantul va ratifica actele sale. Procedura procesului extra-ordinem are doar o singura faza care s e desfasoara. op. o trimite. Reclamantul remite o petitie functionarului competent.Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum privatorum.148-149. Reprezentatul pârâtului trebuie sa garanteze ca pârâtul va executa sentinta. în întregime. Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum. Astfel. p. unde întotdeauna sentinta judecatorului se dadea în favoarea partii prezente60. înaintea functionarului judecator. printr-un functionar numit viator sau executor. nu se prezinta. unde etapele procedurale se parcurgeau doar prin grija reclamantului.V. 61 Ibidem. p.I.. Momentul depunerii petitiei introductive de instanta întrerupe termenul de prescriptie extinctiva. Reclamantul îi prezinta functionarului competent cererea de chemare în judecata în doua exemplare. dupa ce înregistreaza cererea.Jakota. Se desfasoara când pârâtul. • Libellus conventiones. dar numai cu garantii. vol. pârâtul absent poate fi absolvit de catre judecator61. în procesul extraordinem. CITAREA PÂRÂTULUI se realizeaza prin: • Litis denuntiatio. 28 .: 59 60 M. prin care-l informeaza asupra persoanei pe care vrea sa o cheme în judecata precum si asupra motivelor pentru care vrea sa se judece cu aceasta.119.148. JUDECATA ÎN LIPSA ( eremodicium sau lis deserta) este posibila. REPREZENTAREA este admisa. pârâtului.

existau patru modalitati de executare silita: Sechestrul judiciar (pignus ex iudicati causa captum). Litis contestatio nu mai stinge actiunea reclamantului. daca pârâtul refuza sa le execute. p. caci. 62 Ibidem. În momentul achitarii tuturor datoriilor. • • Postulatio ( pledoaria avocatului reclamantului). daca lucrul a disparut sau obligatia pârâtului nu poate fi executata silit. atunci se recurge la condamnarea pecuniara. Judecatorul vinde bunurile pâna la acoperirea datoriilor debitorului. în acest cazuri. Cedarea averii (cessio bonorum).actiunea temporara devine perpetua. Contradictio (pledoaria avocatului pârâtului). vânzarea se opreste. daca refuza sa-si cedeze bunurile catre creditorii sai. era vândut. spre a-I frauda pe creditori nu poate beneficia de aceasta modalitate de executare. Pentru plata unei sume de bani. Creditorii sunt trimisi în posesia averii debitorului.150. Prin hotarâre se sechestra un bun care.62 EXECUTAREA SENTINTEI: • • Pentru restituirea unui lucru. De asemenea. SENTINTA (judecatorul are puteri largi în darea hotarârii). trebuia dus în închisoarea publica a datornicilor. Judecatorul îl poate obliga pe pârât sa execute întocmai pretentia reclamantului ( cu exceptia obligatiilor de “a face” sau “a nu face” care îi incumba pârâtului. Daca pârâtul se opune executarii în natura. Executarea asupra averii (distractio bonorum). actiunea intransmisibila devine transmisibila mostenitorilor. modalitate rezervata numai debitorului care si-a pierdut averea din cauza de forta majora. Debitorul care si-a risipit intentionat averea. elementele condamnarii sunt apreciate acum de catre judecator. pârâtul era constrâns cu ajutorul fortei publice. litis contestatio nu mai transforma pretentia reclamantului într-un drept de a primi o suma de bani. va fi condamnat sa-i plateasca reclamantului o suma de bani). apoi. Acest procedeu se folosea în cazul în care pârâtul era solvabil. Executarea asupra persoanei (pârâtul – debitor. 29 .

Teoria generala a obligatiilor. cu caracter exceptional. ca organ de stat. Daca în prima faza a procesului. 1994. p. in iudicio. pregatind sub aspect juridic. judecatorul. iasi.63 Exemplu: o eruptie vulcanica. solutionarea spetei. Valentinianus si Arcadius din 388 d. Editura Fundatiei “Chemarea”. magistratul. Editie revazuta. 30 . care este absolut imrevizibila si inevitabila sau irezistibila. Drept civil.362. CONCLUZII 63 Liviu Pop.). mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. ales de parti. Pentru a se ajunge la aparitia si perfectionarea acestui mecanism numit procedura s-au parcurs mai multe etape. LOCUL DE JUDECATA: basilica.Hr. în cea de-a doua faza. Închisorile private ale datornicilor au continuat sa existe clandestin. REZUMAT Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate. Judecatorii erau despartiti de public printr-o cortina (cancella). un cutremur etc. Tratat. O data cu aparitia statului se poate vorbi de o procedura în sensul unui sistem. Dreptul privat roman a cuprins trei sisteme procedurale: procedura legisactiunilor ( epoca veche) procedura formulara (epoca clasica) procedura extraordinara (epoca postclasica) Procedura legisactiunilor si procedura formulara se caracterizeaza prin desfasurarea procesului în doua faze. ca ansamblu de norme ce reglementeaza desfasurarea litigiilor. în urma Constitutiei lui Theodosius. normele legii la speta supusa judecatii. astfel. DICTIONAR: Forta majora este o împrejurare de origine externa ( adica din afara câmpului de activitate al debitorului). individualizând. proprietate.. închisorile private pentru datornici. organiza instanta. avea sa dea solutia. in iure.care a înlocuit.

3.1. iar judecatorul.Clasificati actiunile din dreptul roman 4. care era o persoana privata. TEME DE CONTROL 1. Abia mai târziu. individualizata în raport cu anumite criterii sociale. juristii au facut distinctia între dreptul real si bunul care constituie obiectul acestui drept ( în “Institutele lui Iustinian”.În procedura legisactiunilor si în cea formulara magistratul avea rolul de a lega. Procedura extraordinara se deosebea de primele doua prin lipsa celor doua etape. procesul desfasurîndu-se în fata unei singure persoane. deoarece prezinta utilitate pentru oameni. CAPITOLUL AL IV-LEA DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4. Diviziunea lucrurilor Bunul reprezinta o portiune din materia înconjuratoare. Construiti o formula ipotetica si faceti o analiza a acesteia. admise la un anumit moment dat si luata în considerare de normele juridice. de a organiza instanta. de a conduce desfasurarea procesului si de a pronunta sentinta.Explicati adagiul “Res iudicata pro veritate habetur”. Prezentati fazele procesului civil 2. la 2. drepturile reale se numesc “drepturi asupra unui lucru strain”) . 31 .2. Romanii confundau bunul cu dreptul de proprietate asupra lui.2.

Ex: ager publicus (pamântul statului) si servus publicus (sclavul statului).Communes (care apartin tuturor).În conceptia juristilor romani. marea. lumina soarelui etc. Ex: teatrele. Lucrurile care sunt susceptibile de apropriere (res in patrimonio) se împart la rândul lor în: . Exemple: apa. stadioanele.res religiosae ( consacrate zeilor mortii). res sanctae ( sunt legate de religie). 32 . pamântul din Roma sau cel din Italia. pe care le vom prezenta în cele ce urmeaza: I.Lucruri susceptibile de apropriere dar care în prezent nu se afla în proprietatea nimanui (res nullius).Res privata se împart în: a)Bunuri care se înstraineaza doar prin mancipatie sau prin in iure cessio (res mancipi). în vechiul drept 64 Ibidem. baile publice etc. . Lucrurile extra patrimonium se împart la rândul lor în: a) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul divin (res nullius divini iuris). aerul. adica toate lucrurile care erau: res sacrae ( consacrate zeilor prin consacratio). vol al II-lea. adica toate lucrurile care erau: . cerul. Bunurile mancipi aveau. adica în puterea sefului de familie ( mancipium)64. . servitutile prediale rustice asupra acestor terenuri. Se pare ca au fost primele bunuri care au intrat în proprietatea privata.Universitatum (care apartin cetatilor). Sunt bunuri mancipi: sclavii. 2.Publicae (care apartin statului). p. Lucruri care pot fi însusite de catre un particular (res in patrimonio) si lucruri care nu pot fi însusite (res nullius sau res extra patrimonium). . animalelel de tractiune sau de calarie. . b) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul uman (res nullius humani iuris).299. bunurile se împarteau în mai multe categorii.Lucruri susceptibile de apropriere care se afla în proprietatea unei persoane (res privata).

roman dar si în cel clasic, un regim juridic special, conform însemnatatii deosebite a acestor bunuri65; b)Bunuri care nu se înstraineaza prin mancipatie sau in iure cessio (res nec mancipi). Se înstraineaza prin traditie. Exemple de astfel de bunuri: bijuteriile, turmele de oi etc. 3.Res privata se împart, de asemenea, în: - Corporale (au un corp material); - Necorporale (drepturile asupra bunului altuia). 4.Res privata sunt: a)lucruri de specie (au o individualitate proprie, asigurata de anumite trasaturi specifice). Ex: sclavul Tyron; b) lucruri de gen (se individualizeaza doar prin indicarea genului, calitatii si cantitatii. Cantitatea se determina prin masurare, cântarire sau numarare) Exemplu: sapte amfore mari de Corint. 5.Bunurile susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane sunt: a)Fungibile ( se pot înlocui unele cu altele). Ex.: monedele, uleiul, vinul, maslinele etc. Se observa ca bunurile de gen sunt fungibile; b)Nefungibile ( nu se pot înlocui unele cu altele). 6.Res privata se împart, de asemenea, în . a)Consumptibile (la prima întrebuintare se consuma). Ex.: vinul, grâul, etc.; b) Neconsumptibile (se consuma dupa o folosinta îndelungata) Ex.: sandalele, hainele, etc. 7.Cea mai însemnata diviziune a lucrurilor în dreptul modern, dar care îsi are originea în dreptul roman clasic, este împartirea bunurilor susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane în: a)Mobile ( se misca singure sau ajutate). Ex.: calul sau carul; b) Imobile (nu se pot misca). Ex.: o casa sau un teren. Imobilele erau considerate mai importante decât mobilele. Din aceasta cauza, imobilele aveau un regim juridic special. Astfel, prin Oratio Severi (195 d.Hr.), tutorele este oprit sa înstraineze terenurile necladite sau terenurile cu cladiri înconjurate de

65

Ibidem, vol. al II-lea, p.300;

33

gradini, pe care trebuia sa le transfere în proprietatea pupilului, atunci când acesta ajungea la pubertate.66 În vremea lui Augustus, sotului I se interzicea sa înstraineze imobilele dotale din Italia.67 Pentru influenta acestei ultime clasificari a bunurilor private asupra Codului Civil Român din 1864 a se citi art.461-474.

Juristii romani nu au cunoscut notiunea de “patrimoniu” (ansamblul drepturilor si obligatiilor evaluabile în bani, ansamblu ce apartine unui subiect de drept). Aceasta notiune a fost elaborata în epoca moderna, pornindu-se de la elemente romane, cum ar fi: Familia pecuniaque ( întreaga avere a unei familii romane, avere alcatuita din familia, adica toate bunurile mancipi ale acelui sef de familie si pecunia, adica ansamblul bunurilor nec mancipi ale acelui sef de familie); Hereditas (mostenirea, adica un ansamblu de bunuri, drepturi si datorii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul dreptului civil); Bona (ansamblul de drepturi si obligatii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul edictului pretorian). Se traduce prin succesiunea deferita de pretor; Peculiul (la origine desemna un ansamblu de bunuri pe care stapânul le încredinta sclavului sau spre o mai buna fructificare, dar în timp ajunge sa desemneze un ansamblu de drepturi si datorii patrimoniale ale sclavului).

4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius Ager gentilicius reprezinta pamântul comun al fiecarei ginte din Roma.

66 67

Ibidem, vol. al II-lea, p.280; Ibidem, vol. al II-lea, p.302;

34

Astfel, conform istoricilor Titus Livius si Dionis din Halicarnas, când Appius Claudius, împreuna cu întreaga ginta Claudia, a venit din Sabinia ca sa se stabileasca în Roma, senatul I-a acordat un ager gentilicius dincolo de Arno. Acest pamânt a fost împartit de catre Appius Claudius între familiile care-i constituiau ginta.68 Ager gentilicius a fost împartit în proprietate privata familiilor din ginta într-o epoca anterioara Legii celor XII Table. Existenta proprietatii comune a gintii asupra lui ager gentilicius mai era evocata în epoca dreptului clasic de dreptul de mostenire si de tutela a gentililor.69

4.2.2.Heredium si fundus Heredium era pamântul din cetatea Romei, în suprafata de doua iugare, pe care-l primise în proprietate fiecare sef de familie, cu ocazia fundarii Romei, spre a-si construi casa. Heredium-ul era, initial, inalienabil, iar spre sfârsitul Republicii, patricianul care-l înstraina era dispretuit. Heredium-ul era, initial, indivizibil. Conform unor fragmente din Institutiile lui Gaius, descoperite în Egipt, mostenitorii ramâneau dupa moartea sefului de familie într-o devalmasie numita ercto non cito (divisione non provocata). De la Legea celor XII Table, care contine o actiune de iesire din indiviziune a mostenitorilor (actio familia herciscundae ), heredium-ul poate fi partajat între mostenitori.70 Astfel, de la Legea celor XII table, prin heredium se întelege pamântul din intravilanul Romei, pe care-l stapânea un pater familias, fara a mai lega aceasta calitate de suprafata de doua iugare. Fundus reprezinta terenul pentru agricultura, situat în afara Romei, aflat în proprietatea lui pater familias. Proprietatea asupra lui se poate dobândi prin uzucapiunea de 2 ani.

4.2.3. Ager publicus Ager publicus populi romani era constituit din toate bunurile imobile pe care statul roman le dobândea prin cucerire, pe care le mostenea ( astfel, Attala, regele Pergamului, si-a lasat prin testament regatul statului roman, în 134 î.Hr.) sau pe care le

68 69

Ibidem, vol. al II-lea, p.305; Ibidem, vol. al II-lea, p.305; 70 Ibidem, vol al II-lea, p.306;

35

confisca de la cei condamnati.71 Aceste imobile, în functie de natura lor erau utilizate diferit. Astfel, statul roman îsi rezerva exploatarea minelor si a padurilor. Pamânturile din ager publicus primeau urmatoarele destinatii: - Fie erau acordate în proprietate, în loturi mici, cetatenilor (agri limitari) sau celor care întemeiau o colonie latina; - Fie erau arendate pe termen de cinci ani, contra unei dari numita vectigal (ager vectigali); - Fie erau lasate la dispozitia cetatenilor care puteau ocupa teren cât puteau sa cultive (ager ocupatorius). Dupa aparitia pretorului, ocuparea de terenuri din ager publicus se facea în temeiul unei concesii acordate de catre pretor prin edict.72 Cel care ocupa acest teren trebuia sa plateasca o taxa statului roman. Concesiunea lui ager ocupatorius putea fi revocata de catre statul roman. La sfârsitul Republicii câtiva mari proprietari îsi împart ager publicus din Italia si-l considera averea lor personala. 73 4.3.Proprietatea în epoca clasica 4.3.1.Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate Pentru romani, proprietatea era un lucru corporal, la fel ca si servitutile prediale rustice. Si aceasta, întrucât romanii nu distingeau între dreptul de proprietate sau dreptul de servitute prediala rustica si obiectul acelui drept de proprietate sau de

servitute prediala rustica. Pentru a desemna proprietatea, romanii spuneau, asa cum spun majoritatea românilor: “lucrul este al meu” sau ”am un lucru”(res mea est, meum est ex iure quiritium).74 Dreptul de proprietate (proprietatea) reprezinta dreptul subiectiv al unei persoane, numita proprietar, asupra unui lucru, drept care îi confera anumite atribute ocrotite de dreptul obiectiv. Aceste atribute, care reprezinta continutul dreptului de proprietate sunt:

• •

Ius utendi ( dreptul proprietarului de a folosi lucrul care reprezinta obiectul dreptului de proprietate); Ius fruendi ( dreptul proprietarului de a culege fructele si de a dobândi produsele lucrului);

71 72

J .C. Fredouille, op.cit., p.19; M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.307; 73 J.C.Fredouille, op.cit., p.19;

36

Ius abutendi ( dreptul proprietarului de a dispune de lucrul în proprietate, fie material, prin modificare sau distrugere, fie juridic, înstrainându-l ori prin acte între vii, ori prin acte din cauza de moarte, cum ar fi prin legatul inclus în testament sau fideicomis-ul). Acest ius abutendi nu a fost nelimitat. Din cele mai vechi timpuri, acest atribut al proprietatii a fost îngradit în interesul general al societatii. Astfel, înainte de 390 î.Hr., în Roma, proprietarii de cladiri trebuiau sa respecte o distanta de doi pasi între cladirile vecine, distanta numita ambitus. Între ogoarele vecine, proprietarii trebuiau sa respecte o distanta de cinci pasi, numita fines (confinium). Legea celor XII Table îi interzicea proprietarului unei grinzi folosita de un alt proprietar în constructia casei sale, sa dispuna demontarea acesteia.75

DICTIONAR:
Fructele reprezinta ceea ce produc bunurile frugifere periodic si fara sa-si consume substanta. Exemplu: iarba, grâul, puii de animale, copiii sclavilor etc. Fructele sunt : naturale (

apar independent de vointa omului), industriale ( rezulta numai ca urmare a stradaniei omului ) si civile ( consecinta unor acte juridice – chiriile , dobânzile etc.). Produsele reprezinta ceea ce rezulta din bunuri prin consumarea substantei acestora. Ex.: scândurile sunt un produs al copacilor, aurul reprezinta un produs al minelor de aur etc.

4.3.2.Proprietatea quiritara Proprietatea quiritara (dominium ex iure quiritium) este proprietatea quiritilor (a cetatenilor romani) recunoscuta si sanctionata de catre ius civile.76 CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE QUIRITARA:

♦ Drept absolut ( adica îi permite proprietarului quiritar sa se foloseasca
de toate avantajele pe care lucrul în proprietate i le poate procura);

♦ Drept exclusiv ( adica numai proprietarul poate exercita cele trei
atribute ale dreptului de proprietate quiritara);

♦ Drept perpetuu ( adica proprietatea quiritara exista atât timp cât exista
obiectul proprietatii iar proprietatea quiritara nu se stinge prin neuz ).
M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.310; Ibidem, p.311; 76 René Foignet ,op.cit, vol.I, p.153;
75 74

37

mancipatiunea si in iure cessio pentru lucrurile mancipi si traditiunea pentru lucrurile nec mancipi. fiind scutite de impozit si res mancipi. în general. Napoca. cea provinciala. Ius fruendi. patruzeci de cetati din Imperiu au obtinut pentru teritoriile lor ius italicum (adica calitatea de pamânt italic). Apulum. care erau. sau prin traditiune.).Hr. Ius abutendi. Imobilele italice aveau un regim juridic special. Proprietatea quiritara a fost considerata de romani ca o institutie rezervata doar acelor persoane ce aveau voie sa foloseasca ius civile (cetatenii romani si peregrinii cu ius commercii). Din ratiuni practice. proprietatii quiritare au devenit. Acest împrumut a declansat 38 . Mobilele erau romane daca se aflau în mâna unui cetatean roman. dupa caz. pe care romanii le numeau generic “possessio”. Imobilele erau romane daca erau situate pe pamânt italic. peregrina si pretoriana ( proces accelerat în secolul al IIIlea d. ♦ Modul de transmitere a dreptului de proprietate: Pentru transmiterea dreptului de proprietate quiritara cetatenii romani foloseau numai modurile solemne prevazute de ius civile. Atributele dreptului de proprietate quiritara: Ius utendi. desi erau situate în afara Peninsulei Italice. ♦ Bunul. odata cu stergerea diferentelor dintre proprietatea quiritara.Hr. initial. Mentionam printre aceste cetati: Sarmisegetuza. si terminat în secolul al VI-lea d. caracterele dreptului de proprietate. Conditiile proprietatii quiritare: ♦ Proprietarul: cetatean roman sau peregrin cu ius commercii ( subiecte de ius civile). În timpul Principatului. în functie de calificarea lucrului. romanii au trebuit sa inventeze niste institutii juridice care sa reglementeze stapânirea bunurilor în provincii sau stapânirea bunurilor mancipi dobândite prin traditie.Aceste caractere specifice. Beyruth etc). pentru res mancipi. Aceste institutii. pentru res nec mancipi. au împrumutat de la proprietatea quiritara atributele. obiect al proprietatii quiritare: lucru roman transmis fie prin mancipatie sau in iure cessio.

vol. precum si orice deosebire între pamântul italic si cel provincial. p. iar în secolul al VI-lea. Astfel. Prin proprietate pretoriana (bonitara) se întelege proprietatea recunoscuta si aparata de catre edictul pretorului.. doi ani pentru imobile).. proces datorita caruia. pentru a pune capat obiceiului proprietarilor quiritari de a introduce. când proprietarul pretorian dobândea proprietatea quiritara asupra acelui lucru mancipi.Jakota. peregrina si pretoriana: în secolul al II-lea d. toti locuitorii Imperiului primeau cetatenia romana cu exceptia dediticilor. în sec.317.Hr. prin traditie. consideram astazi ca proprietarul are în dreptul civil român aceleasi atribute ca si proprietarul quiritar ( a se vedea art.Hr. asupra unui lucru mancipi. care îl înstrainase prin traditie.. peregrina si pretoriana77. chiar de la aceiasi proprietari care acum îi chemau înaintea magistratului. 4. se încheia procesul de fuziune al proprietatii quiritare cu posesiunile provinciala. un bun mancipi putea avea doi proprietari: unul era proprietarul quiritar. denumeau posesiunea provinciala.. juristi. 480 din Codul civil). împaratul Maximin generaliza concesiunile de ius italicum si pamânturile italice erau supuse impozitului. actiuni rei vindicatio împotriva celor care dobândisera obiectul proprietatii quiritare. SANCTIUNEA PROPRIETATII QUIRITARE: actiunea civila “rei vindicatio” (actiune in rem).Proprietatea pretoriana (bonitara) Aceasta possessio a fost creata de catre juristii romani în secolul I î. în mod abuziv.cit. Iata etapele pe care le-a parcurs procesul de confundare a proprietatii quiritare cu posesiunea provinciala. rezervat exclusiv proprietatii quiritare. în dreptul roman clasic s-a semnalat o dedublare a proprietatii.procesul de contopire a proprietatii quiritare cu aceste possessiones. iar celalalt era cel care-l avea printre 77 M.Hr. 39 . Iustinian desfiinteaza clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. al II-lea.3. op. cu termenul “dominium”. Astfel. al III-lea d.3. dobândit de proprietarul pretorian prin traditie si nu prin mancipatie sau in iure cessio.V. prin Edictul lui Caracalla din 212. Aceasta proprietate pretoriana era recunoscuta si aparata pâna la împlinirea termenului de uzucapiune ( un an pentru mobile. precum Gaius. Prin introducerea proprietatii pretoriene.

vol. c)Actiunea publiciana (a fost creata de catre pretorul Publicius. îi cere magistratului sa introduca în formula exceptia de dol. conform careia lucrul a fost vândut si remis de la mâna la mâna. Proprietarul quiritar putea invoca împotriva publicienii. ♦ Exceptio rei venditae et traditae (Primus îi vinde lui Secundus. transformându-se în proprietar quiritar. stiind ca dupa ius civile. la numeroase situatii.79 Proprietatea pretoriana a fost extinsa. p. Primus.I. prin care va paraliza actiunea lui Primus). exceptia iustii domini (proprietar dupa ius civile). Tertius introduce actiunea de rei vindicatio împotriva lui Secundus. in iure cessio sau legatul per vindicationem). tot el este proprietarul quiritar al lucrului vândut. prin senatus consulte si prin constitutii imperiale. adica proprietarul pretorian (cel care dobândise lucrul mancipi prin traditie). însa proprietarul pretorian îi raspundea cu replicatio rei venditae et traditae( prin care arata ca proprietarul quiritar I-a înstrainat lucrul contra unei sume de bani si ca I l-a remis prin traditie). în chip de pret. Acesta va cere inserarea în formula a exceptiei “rei venditae et traditae”. prin traditie un teren italic. 40 . ius abutendi ( acesta cu urmatoarea restrictie: nu putea dispune juridic de bun folosindu-se de modurile de dispozitie de ius civile: mancipatia.158. Secundus pentru a nu pierde atât bunul cât si banii pe care I-a dat lui Primus. Iata câteva dintre ele: 78 René Foignet . se va paraliza revendicarea lui Tertius). Apoi. proprietarul pretorian uzucapase lucrul. Formula actiunii publiciene continea fictiune conform careia. prin mancipatie. introduce împotriva lui Secundus actiunea rei vindicatio.78 ATRIBUTELE PROPRIETARULUI PRETORIAN: ius utendi. în care ius civile nu recunostea nici un drept de proprietate. dupa modelul actiunii rei vindicatio. Astfel.cit. ajuns în posesia unei alte persoane sau chiar în posesia proprietarului quiritar).lucrurile sale ( in bonis habet). pentru a-l ajuta pe proprietarul pretorian sa-si revendice bunul. SANCTIUNEA PROPRIETATII PRETORIENE: Exceptii: ♦ Exceptio de dol (Primus îi vinde prin traditie lui Secundus un bun mancipi.op. ius fruendi. acelasi Primus îi vinde terenul lui Tertius.

Proprietatea provinciala (possessio usus fructus. 4. cât si dreptul de dispozitie juridica (prin traditie) si materiala80. proprietar pretorian al casei în ruina. atunci. Totusi. fie îl abandona pe autorul delictului în puterea victimei. Proprietatea pretoriana a disparut în epoca lui Iustinan. victima devenea. Ibidem.158.Succesorul pretorian (bonorum possesor). Damnum infectum (paguba neprodusa). cetatenilor romani care exploatau portiuni din ager publicus li s-a recunoscut atât posesia asupra acestor terenuri.4. stapânul lui avea doua posibilitati de a-I oferi satisfactie victimei delictului: fie platea o amenda. Cumparatorul averii debitorului insolvabil (bonorum emptor). spre cultivare. în cazul în care casa sa i-ar fi fost distrusa prin prabusirea casei în ruina. astfel. care a suprimat. 41 .Proprietatea provinciala si cea peregrina Pamântul din provincii era ager publicus (era proprietatea statului roman. 79 80 Ibidem. Daca stapânul nu platea amenda. ca desueta. p. Odata cu trecerea timpului. Daca o casa ameninta sa se prabuseasca peste casa vecinului. proprietar pretorian al autorului delictului. în provinciile senatoriale sau era proprietatea împaratului. atunci proprietarul casei în ruina trebuia sa-I ofere vecinului o suma de bani suficienta pentru despagubirea acestuia. habere licere) reprezinta dreptul subiectiv al cetatenilor romani asupra pamânturilor si cladirilor din provincii.159. Vecinul devenea. spre folosinta. Daca proprietarul casei în ruina refuza sa ofere cautiunea mentionata. portiuni din ager publicus erau distribuite cetatenilor romani. Daca un alieni iuris savârsea un delict. prin decretul pretorului. dar nici nu-l abandona pe autor. p. pretorul îl putea trimite pe vecinul amenintat în posesia casei în ruina.3. Nici un cetatean roman nu putea sa devina proprietar quiritar asupra unui pamânt sau asupra unei cladiri din provincie. în provinciile imperiale). Delictul comis de o persoana în puterea unui pater familias (alieni iuris). clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi.

op. René Foignet .4.drept ocrotit prin edictul guvernatorului de provincie si care confera titularului aceleasi atribute ca dreptul de proprietate quiritara. recunoscut si ocrotit prin edictul pretorului peregrin (la Roma) si prin edictul guvernatorului (în provincie). drept în temeiul caruia peregrinii dobândesc. cu exceptia celor dediticii. Proprietatea peregrina a disparut în secolul al III-lea d. vol. în urma edictului lui Caracalla. obiect al proprietatii quiritare.I.cit.83 4.Hr.1.Hr. 81 82 M..157. atribute asemanatoare celor ale proprietarilor quiritari. ori numai lucrurile corporale sunt susceptibile de posesiune). 42 . p. construita dupa modelul actiunii de rei vindicatio. proprietatea provinciala se confunda cu cea quiritara.. de la cel care-l detine cu orice titlu.158 83 Ibidem. op. p. p.81 În cursul secolului al III-lea d.cit. asupra lucrurilor lor.4. Conditii pentru intentarea actiunii în revendicare: Bunul revendicat: Lucru roman. prin care toti peregrini au primit cetatenie romana. caci dispare distinctia dintre imobilele italice si cele provinciale. construita dupa modelul actiunii rei vindicatio (continea fictiunea conform careia peregrinul trebuie considerat cetatean roman). În fata instantelor ordo iudiciorum privatorum.V. vol.. SANCTIUNEA PROPRIETATII PEREGRINE: o actiune utila. SANCTIUNEA PROPRIETATII PROVINCIALE: o actiune utila. actiunea în revendicare se introduce prin formula petitorie.Jakota.Apararea proprietatii 4.319. al II-lea.82 Proprietatea peregrina reprezinta dreptul real al peregrinilor fara ius commercii. Corporal (se pretindea posesiunea si se intentau împotriva posesorului sau detentorului.Rei vindicatio Revendicarea este actiunea reala si civila prin care proprietarul quiritar pretinde restituirea lucrului obiect al dreptului de proprietate quiritara.

Sa nu se afle în posesia bunului revendicat.V.pârât poate fi si persoana care. actiunea în revendicare avea o clauzula arbitrara.cit. 43 . . care-i 84 M.Reclamantul obtine lucrul si accesoriile sale. Pârâtul: Ca regula generala. însa. Reclamantul: Proprietar quiritar (cetatean roman sau peregrin cu ius commercii). Sarcina aceasta atât de dificila era usurata de existenta uzucapiunii. pârâtii nu pot fi obligati de catre judecator sa restituie bunul revendicat. Efectele actiunii în revendicare: Daca judecatorul constata ca reclamantul în actiunea de revendicare are dreptate. În situatia exceptiilor de mai sus. Ei vor fi obligati. atunci pronunta o sentinta prin care: . Pentru a-l determina pe pârât sa înapoieze bunul în natura.Lucrul sa fie de specie (adica individualizat). înceteaza sa posede( cel care vazându-se amenintat cu revendicarea distruge bunul. caci acestia nu-l poseda. s-a admis ca se poate revendica un ansamblu de bunuri de acelasi fel precum o turma de oi sau de vite. Sa probeze ca persoana de la care a dobândit bunul era. întrucât îl capatase. 84 Exceptiile pârâtului: exceptia de dol. proprietar quiritar.. exceptia de uzufruct. prin fapta sa l-a indus în eroare pe proprietar si I-a permis adevaratului posesor sa obtina proprietatea quiritara asupra bunului. Pentru considerente practice. îl înstraineaza sau îl abandoneaza). prin uzucapiune. la rându-I de la un proprietar quiritar. care la îl dobândise de la un alt proprietar quiritar si tot asa pâna se ajungea la persoana care-l dobândise printr-un mod originar. Exceptii: . prin dol. op.Jakota. rei donatae et traditae. si ea.319-321. de gaj etc. rei venditae et traditae. vol. p.pârât poate fi si acela care se lasa urmarit cu revendicarea desi nu este posesor al bunului revendicat (aceasta spre a-l sanctiona pentru ca. trebuie sa fie posesor al lucrului revendicat. al II-lea. sa-I plateasca reclamantului o suma de bani echivalenta cu interesul acestuia ca bunul sa-I fost restituit în natura.

în acelasi timp. Pârâtul care a fost posesor de buna-credinta (adica nu a stiut ca bunul este proprietatea unei alte persoane) trebuie sa-I restituie reclamantului doar fructele dobândite dupa litis contestatio. Pentru stricaciunile produse înainte de litis contestatio. înca în faza in iure. Aceasta valoare indicata de reclamant depasea cu mult valoarea de piata a bunului. cât valoreaza acel lucru pentru el. având convingerea ca bunul si fructele acestuia sunt ale sale. caci doar din acel moment a aflat ca lucrul are un alt proprietar. Aceasta solutie vrea sa-l rasplateasca pe posesorul de buna-credinta pentru munca depusa spre a face lucru sa rodeasca fructe industriale si. 44 . ordinul judecatorului. platind un suprapret. posesorul de buna-credinta trebuia sa-I restituie reclamantului toate fructele pe care nu le-a consumat. sub prestare de juramânt. Daca stricaciunile s-au produs dupa litis contestatio. Aceste solutii au urmatoarele justificari: înainte de litis contestatio. pârâtul considera bunul ca pe un element al averii sale. astfel încât. atunci pârâtul va raspunde pentru orice greseala pe care un bun administrator al lucrului nu ar fi comis-o. de a restitui lucrul era executat cu ajutorul fortei publice85. devenea indefensus si se trecea la executarea silita. decât sa-l pastreze. întarita cu doi garanti. ca va plati suma de bani la care va fi condamnat (satisdatio iudicatum solvi). De aceea. p. În vremea lui Iustinian. Din epoca lui Iustinian. vrea sa-l protejeze pe acelasi posesor. În procedura formulara. sau pentru o greseala pe care nu ar fi facut-o atunci când îsi administra propria avere. adica prin raportarea la idealul de bun administrator. pârâtul va raspunde doar pentru o greseala foarte grava . care a consumat mai mult din fructele naturale ale bunului.Reclamantul dobândeste atât produsele cât si fructele bunului revendicat.Pârâtul trebuie sa-l despagubeasca pe reclamant pentru eventualele stricaciuni ale lucrului produse din vina lui. adresat pârâtului. . pârâtul era obligat sa-I faca reclamantului o promisiune. pârâtul prefera sa înapoieze bunul în natura. Se observa ca în situatia stricaciunilor produse dupa litis contestatio.permitea reclamantului sa indice. culpa pârâtului este judecata in abstracto. . Daca nu facea aceasta promisiune. îi este îngaduita o oarecare neglijenta în administrarea 85 Ibidem. în vreun fel pentru fructele pe care deja le consumase.321-322. Nu trebuia însa sa-l despagubeasca pe reclamant.

Conditiile de exercitare si solutionarea actiunii publiciene difera dupa cum reclamantul este proprietar pretorian sau posesor de buna-credinta.4. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este proprietarul pretorian (dobânditorul unui res mancipi prin traditiune). posesiune pe care fie a pierdut-o. în masura în care acestea au sporit valoarea bunului. 45 .323. 4.3. 86 Ibidem. dar poate ridica ornamentele în care s-au materializat acestea.2. singura diferenta fiind reprezentata de fictiunea. are o formula copiata dupa cea a revendicarii.Actiunea publiciana Actiunea publiciana reprezinta actiunea reala honorara care îi permite proprietarului pretorian sa dobândeasca posesiunea lucrului. Ex: înlocuirea acoperisului de sindrila cu unul facut din tigle. pârâtul trebuie sa tina seama de ipoteza restituirii bunului catre reclamant. fie nu a avut-o niciodata.bunului. Dupa litis contestatio însa. 4. p.86 .4. Ex: cheltuielile facute cu medicamentatia necesara pentru tratamentul sclavului bolnav. DICTIONAR: Cheltuielile necesare sunt acelea fara de care lucrul se deterioreaza sau dispare. cu conditia de a nu deteriora bunul. Cheltuieli voluptorii sunt acelea care înfrumuseteaza lucrul.Pârâtul trebuie sa fie despagubit de catre reclamant pentru cheltuielile necesare facute în legatura cu bunul. Cheltuielile utile sunt acelea care maresc valoarea lucrului. Aceasta actiune. Posesorul de buna-credinta are dreptul si la despagubiri pentru cheltuielile utile. iar pârâtul poate fi ori proprietarul quiritar al lucrului respectiv ori un simplu posesor sau detentor. De aceea. conform careia s-a împlinit termenul necesar pentru dobândirea de catre reclamant a proprietati quiritare prin uzucapiune. nu îi este iertata nici o neglijenta. Pârâtul nu are dreptul la despagubiri pentru cheltuielile voluptorii. Ex: cheltuielile facute pentru decorarea cu mozaic aurit a pardoselii dintr-o camera.

atunci va câstiga procesul acela dintre posesorii de buna-credinta care a intrat primul în posesia lucrului. Acesta se apara cu exceptia iusti domini (proprietar de drept). De asemenea. apare fie adevaratul proprietar al bunului. desi în realitate nu este).credinta CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este întotdeauna un posesor de buna-credinta (adica o persoana care a dobândit un lucru de la o alta persoana pe care o crede adevaratul proprietar al bunului. Posesorul de buna-credinta pierde procesul si nu va obtine bunul urmarit. p. Daca pârâtul este si el un posesor de buna-credinta. atunci avem doua posibilitati: Daca pârâtul a obtinut lucrul de la acelasi fals proprietar al lui. melior est causa possidentis” (în situatii identice. Se urmeaza principiul: “In pari causa. cu replicatio rei venditae et traditae (invocând ca lucrul I-a fost vândut si predat prin traditiune) sau cu replicatio rei donatae et traditae etc. p. fie un alt posesor de buna-credinta.88 87 88 Ibidem.87 Daca în calitate de pârât se afla un posesor de buna-credinta care a dobândit lucrul de la un alt fals proprietar. 4.4. Daca reclamantul a fost pus primul în posesia lucrului.SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Reclamantul va câstiga posesia bunului sau. reclamantul va raspunde cu replicatio primo rei venditae et traditae si câstiga procesul.325-326. atunci prin exceptia iusti domini actiunea publiciana este paralizata. atunci la exceptia rei venditae et traditae pe care o invoca pârâtul. pârâtul este un simplu posesor sau un detentor. 46 . atunci va câstiga procesul invocând exceptia primo rei venditae et traditae. reclamantul va dobândi bunul.4. procesul va fi câstigat de acela dintre posesorii de buna-credinta care poseda lucrul în momentul procesului (adica în momentul lui litis contestatio). Ibidem.326. Reclamantul raspunde cu replicatio doli (replica de dol). daca în calitate de pârât apare proprietarul quiritar. daca. Daca pârâtul a fost pus primul în posesia lucrului. este preferat posesorul actual). În calitate de pârât. SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Daca pârâtul este adevaratul proprietar al bunului.Publiciana posesorului de buna.

Definitia posesiunii Posesiunea reprezinta dreptul subiectiv ocrotit prin edictul magistratilor judiciari. Posesiunea. era privita de catre jurisprudenti. peregrin cu ius commercii sau peregrin) dobândeste asupra unui lucru. 90 René Foignet .cit. 4. fie prin savârsirea unui act de stapân ( ruperea unei crengi dintr-un pom din livada. stapânirea efectiva a lucrului). adica intentia cu care stapâneste bunul posesorul). De fapt. atribute asemanatoare cu cele conferite de dreptul de proprietatea quiritara.CORPUS (puterea fizica asupra lucrului. savantii moderni au interpretat gresit sensul cuvântului ”factum”. vol. p.330. Juristii romani considerau ca pentru a deveni posesor trebuie sa stapânesti un lucru în circumstante care sa dezvaluie unul din urmatoarele doua tipuri de animus : 89 Ibidem.5. definitiile moderne ale posesiei nu sunt întru-totul corecte. Imobilul se ia în stapânire fie prin izgonirea persoanei care-l ocupa fara drept. în conditii care împiedica dobândirea proprietatii quiritare asupra bunului respectiv. ca o institutie juridica ce apartine de “factum”(dreptul creat de catre pretor). prin animus trebuie sa întelegem nu atât adevaratele gânduri ale posesorului legate de stapânirea lucrului.4. p. schimbarea încuietorii de la usa de intrare etc).5. cât atitudinea pe care dreptul roman credea ca o adopta posesorul fata de acel lucru.op. interpretându-l drept “realitate care scapa reglementarii juridice” si au concluzionat ca posesiunea nu este un drept ci o stare de lucruri în care o persoana se comporta fata de un bun ca si cum ar fi titularul unui drept real asupra acelui bun sau drept “puterea fizica ce se exercita asupra unui bun”.5.161. 47 .90 Asadar. Elementele posesiunii Posesiunea are doua elemente: A.ANIMUS DOMINI (elementul intelectual.2.I. Lucrul mobil se ia în mâna.1. B.89 Însa. în temeiul caruia o persoana (cetatean roman. dar. întrucât posesiunea reprezinta un drept si nu un fapt. fiind reglementata prin edictul pretorului. cel putin din punctul de vedere al istoriei dreptului. Posesiunea 4.

cu intentia de a se comporta ca un adevarat proprietar (animus domini). op. desi preluata în Codul civil german. B. în lucrarea “Despre rolul vointei în posesie”. deci. Animus domini se cerea pentru posesorii acelor lucruri care pot fi însusite de catre particulari ( res in patrimonio). Conceptia lui Ihering. De catre însusi posesorul.Jakota.. fie ca exista sau nu intentia de a te comporta fata de lucru asemeni unui proprietar). întrucât. Ihering considera. numite ager occupatorius. Cel care reuneste în persoana sa cele doua elemente ale posesiunii devine posesor. Detentorul nu are animus domini. acest element intentional al posesiei este reprezentat doar de affectio tenedi (vointa de a pastra lucrul. O persoana devine posesor asupra unui teren din ager publicus.91 Acest animus domini este în conceptia lui Savigny (“Tratat despre posesie”).V. 48 .92 Pentru Ihering. Prin intermediul altei persoane A. Animus sibi habendi se cerea doar pentru cei care stapâneau terenuri din ager publicus. cu intentia de a-l pastra pentru sine (animus sibi habendi). este respinsa de doctrina franceza si româna de drept civil. daca îl stapâneste efectiv.Dobândirea si pierderea posesiunii Posesiunea se poate dobândi: A. daca obtine stapânirea efectiva a respectivului lucru (corpus).- animus domini (intentia de a te comporta fata de lucru ca un adevaraat proprietar) - animus sibi habendi (dorinta de a pastra lucrul respectiv doar pentru tine). p. însa. elementul care distinge posesia ( possessio civilis) de detentie (possessio naturalis). vol. 91 M. în virtutea caruia exercita stapânirea materiala asupra bunului.3. Dobândirea posesiunii chiar de catre posesor O persoana devine posesor al unui anumit lucru in patrimonio.5. cel putin în teorie. posesorii nu puteau deveni proprietari asupra acestor terenuri ( care erau considerate ca extra patrimonium). ca nu exista nici o diferenta între detentie si posesiune. al II-lea.cit. întrucât titlul.331-332. dovedeste ca proprietatea bunului apartine unei alte persoane. 4.

94 M.97 Pierderea lui animus se realizeaza atunci când. corpus si animus. p. 96 Ibidem. s-a admis. ci îl stapânim 92 93 René Foignet . chiar daca în anumite perioade nu aveau si corpus-ul. Pater familias obtine posesiunea prin intermediul gerantului de afaceri.I.163. vol. în stapânirea lui. Ibidem. prin pierderea unuia din cele doua elemente. vol.op. uneori. de regula. dobândit anterior.op. op.cit. lucrul este furat de catre un hot. prin pierderea concomitenta a celor doua elemente: corpus si animus. desi stapânim efectiv un lucru.. Din aceasta cauza. p. 333.Jakota. vol.165. curatorul nebunului si administratorul persoanei juridice. Spre exemplu. Corpus nu putea fi dobândit. s-a admis solutia conform careia pastorii retineau posesia acestora numai prin animus. Pierderea lui corpus se realizeaza atunci când lucrul nu se mai gaseste în puterea posesorului. însa. op. mentionam si solutia conform careia sclavul cu peculiu poate dobândi. 95 Posesiunea se pierde. prin intermediul unei persoane care nu se afla în puterea lui pater familias (sui iuris).cit. un posesor îi înmâneaza lucrul. Dobândirea posesiunii prin intermediul altei persoane În vechiul drept roman se considera ca nu se poate dobândi animus printr-o alta persoana.B. ca mandatarul sau gerantul de afaceri (ambii persoane sui iuris) dobândesc corpus pentru un pater familias. copilul pâna la 7 ani (infans).cit. p. Pater familias obtine posesia prin intermediul mandatarului în momentul în care acesta obtine corpus (aceasta întrucât pater familias si-a manifestat animus domini înca din momentul în care l-a împuternicit pe mandatar). caci doar în acel moment îsi manifesta animus-ul care alaturat lui corpus. În epoca clasica.164. unei alte persoane. p. însa.96 Totusi. vol.cit. confera posesia.165.V. prin traditie. p333. nebunul sau persoana juridica nu pot avea niciodata un animus. al II-lea..94 În vechiul drept roman s-a considerat ca un pater familias poate dobândi corpus asupra unui lucru prin intermediul unei persoane în putere (alieni iuris).I. al II-lea. Posesiunea se pierde. 95 René Foignet .93 Ca o curiozitate. nu mai avem intentia sa-l pastram pentru noi însine. sau sclavul fuge de la stapân. s-a admis ca animus poate fi dobândit prin intermediul urmatoarelor trei persoane: tutorele unui infans.Jakota. folosite de catre pastori doar în anumite perioade ale anului. în situatia pasunilor. 49 . Dar. 97 M. pentru stapânul sau.V. doar în ziua în care ratifica actele gerantului. atât animus cât si corpus. p. Spre exemplu.

Quasi-posesiunea a fost o notiune contestata de o parte din jurisprudentii romani.99 4.Creditorul gajist.Proprietarul quiritar. . 50 . proprietarul pretorian. cum ar fi servitutile. . Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) Quasi-posesiunea reprezinta posesiunea drepturilor reale.98 Din ce cauza sunt considerati posesori.334.Precaristul (este posesor fata de toti.5. posesiune manifestata prin exercitiul acestor drepturi.5.Posesorul de buna-credinta. creditorul gajist sau precaristul.Locatarii pe termen lung (arendasul lui ager vectigalis.Persoanele care au posesiunea Au posesiunea urmatoarele persoane: . Exemplu: proprietarul casei îsi vinde casa unei alte persoane. . întrucât ei considerau ca drepturile reale asupra lucrurilor altora.Comodotarul. emfiteotul). atât timp cât nici unul din ei nu are animus domini în legatura cu stapânirea lucurului in patrimonio ? Savigny considera ca aceste doua persoane au o posesie derivata. . care le-a încredintat-o cu misiunea de a o apara. cu exceptia proprietarului lucrului pe care l-a primit cu titlu precar). .Locatarii pe termen scurt (chiriasul si arendasul). .5. . pâna la pronuntarea sentintei). Nu sunt posesori urmatoarele persoane: . p.Depozitarul sechestru (adica persoana ce pastreaza un bun asupra caruia exista un litigiu.pentru altul. altele decât proprietatea. adica ei pastreaza posesiunea pentru proprietar. . fiind incorporale nu 98 Ibidem.4. .Posesorul pe ager publicus. cel care dobândeste un imobil prin violenta).Posesorul de rea-credinta (hotul.Depozitarul ordinar. provincial sau peregrin daca stapâneau efectiv bunul. .Uzufructuarul. în legatura cu bunul dat în gaj. dar ramâne sa locuiasca în aceasta în calitate de chirias. 4.

c)Posesorul.sunt susceptibile de posesie.100 Sunt susceptibile de quasi-posesiune: Servitutile prediale rustice (considerate lucruri corporale).I. . dupa altii. Dar sustinatorii quasi-posesiunii au triumfat.5.Hr.Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite printr-o posesiune prelungita ( longa posessio sau diuturnus usus).cit. fie de buna-credinta.171. b)Posesorul de buna-credinta are datorita posesiunii anumite avantaje: poate uzucapa lucrul. 99 René Foignet . Se pare ca ele stau la originea cvasiposesiunii.171.op. dupa unii specialisti. fie de rea-credinta. p.102 4. Anumite servituti urbane cum ar fi servitutea de scurgere. p. opinia lor impunându-se. 101 Ibidem. prevazute de ius civile). la sfârsitul secolului I d. 102 Ibidem.171. dobândeste fructele lucrului si poate reclama posesiunea lucrului de la o alta persoana prin intermediul actiunii publiciene. p. Servitutile personale. este protejat de catre pretor prin interdictele posesorii. vol.169 Ibidem.Quasi-posesiunea este ocrotita printr-o actiune publiciana utila si prin quasiinterdicte. când textele privind aceasta chestiune au fost interpolate. Dreptul de superficie.Efectele posesiunii Posesiunea produce urmatoarele efecte juridice importante: a) Posesiunea reprezinta temeiul a trei moduri de dobândire a proprietatii: ocupatiunea ( prin care dobândim posesiunea unui lucru care anterior nu a apartinut nimanui).Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite prin traditie ( quasi-traditio). sau chiar în vremea lui Iustitnian. . 100 51 .101 Consecintele quasi-posesiunii: . în epoca lui Constantin.6. p. traditiunea (care consta în cedarea posesiunii unui lucru) si uzucapiunea (care consta în posesiunea continua a unui bun. în anumite conditii.

Pretorul intervine pentru a solutiona conflictul dintre doua persoane care se pretind.V.op. Întrucât despre actiunea publiciana am vorbit atât în paragraful 4. Interdictele posesorii – uti possidetis. Actiunea publiciana (întemeiata pe puterea pretorului de a organiza procesele între particulari – iurisdictio) proteja doua forme speciale de posesiune : este vorba de proprietatea pretoriana si de posesiunea posesorului de buna-credinta. Acest ordin se dadea fara verificarea minutioasa a faptelor si era .. întrucât nu îndeplinea conditiile prevazute acolo. cât si în paragrafele 4. prin intermediul interdictelor posesorii (mijloace întemeiate pe puterea pretorului de a comanda civil si militar – imperium).166.5.Jakota. Interdictul utrubi.2 . vol.4.d)În cursul unui proces de revendicare. unde vi armata. p.cit..cit.4. Interdictul reprezinta un ordin prin care magistratul fie interzice. 105 René Foignet . mai avantajoasa decât cea de reclamant. amândoua.103 4.105 Aceste interdicte sunt. M.3.3 si 4.Protectia posesiunii.162. la rându-le de doua tipuri: • • Interdictul uti possidetis.I. la epoca clasica. 4. El interzice ca sa fie tulburata persoana care poseda în anumite conditii. I. proprietare ale aceluiasi lucru. de asemenea. un ordin conditional. nu respecta interdictul. în continuare ne vom referi doar la interdictele posesorii.3. utrubi. Din aceasta cauza daca o parte dintr-un litigiu privind tulburarea posesiunii asupra unui lucru. 103 104 Ibidem.7.4. fie ordona savârsirea unei anumite actiuni. posesiunea îi asigura posesorului calitatea procesuala de pârât. 141-142.4. vol. de precario Posesiunea era protejata. unde vi. op.. caci nu trebuie sa probeze nimic.104 Interdictele posesorii se împart în doua clase: Interdictele prohibitorii (retinendae possessionis causa) care au drept scop recunoasterea posesiunii si încetarea tulburarii ei de catre un tert. p. 52 . atunci cealalta parte deschidea un proces prin intermediul caruia judecatorul verifica care dintre parti nu putea beneficia de protectia oferita de interdict. p.

107 În epoca lui Iustinian.cit.167. Formula interdictului proteja acea persoana care posedase lucrul mai mult timp în anul dinaintea eliberarii interdictului. 106 107 M. 53 . Aceste interdicte sunt de patru tipuri: Interdictul unde vi.108 INTERDICTELE RECUPERATORII Interdictul unde vi (de vi quotidiana) era acordat posesorului care a fost expulzat cu violenta din stapânirea lucrului. Interdictul de clandestina possesione. 108 René Foignet . p.cit. Interdictul utrubi era destinat apararii posesorului unui lucru mobil. nec precario ( lucrul sa nu fi ajuns la posesor în urma unei concesiuni gratuite facute de catre proprietarul lucrului sau de catre un posesor al lui). Interdictul de precario. Pentru a fi protejat prin acest interdict. • • • Interdictul unde vi armata. Se observa din formula. în favoarea celeilalte parti. vol. Formula interdictului era urmatoarea: “Cum posedati acum acest imobil despre care este vorba în procedura. INTERDICTELE PROHIBITORII: Interdictul uti possidetis ( numit asa dupa primele cuvinte ale formulei).V. Aceasta posesie trebuia sa fie lipsita de vicii fata de persoana care-l tulbura pe posesor. vol.I. Împotriva acestei situatii va opresc sa folositi violenta”106.337. Ibidem. cele doua interdicte prohibitorii (utrubi si uti possidetis) se confunda. p:337. partea care avea o posesiune viciata asupra lucrului. era pus la dispozitia posesorului actual al unui imobil pentru a-I îndeparta pe cei care-I tulburau posesiunea.op. p. astfel sa-l posedati. ca interdictul uti possidetis îl proteja pe posesorul actual doar daca acesta exercita asupra imobilului o posesie neviciata fata de persoana sau persoanele care îl tulburau. nec clam ( sa fie exercitata public si nu în mod clandestin). nici cu titlu precar.Jakota. transformându-se într-o unica actiune care-l protejeaza pe posesorul actula al bunului mobil sau imobil.. al II-lea. pierdea lucrul. op. În cazul ambelor interdicte posesorii. nici clandestin.Interdicte recuperatorii (recuperandae possessionis causa) care au drept scop recuperarea posesiunii pierdute. adica o posesie care sa fie nec vi (fara violenta). pe care nu-l posedati prin violenta.

Jakota. p. Posesorul expulzat era aparat de acest interdict chiar daca posesia lui asupra lucrului era viciata fata de persoana care l-a expulzat si chiar daca se scursese mai mult de un an de la deposedare.op. p. al II-lea. îi cedeaza acesteia. Pentru primele trei interdicte recuperatorii..168. dispare distinctia între vis quotidiana si vis armata.cit. Interdictul unde vi armata era acordat posesorului care fusese expulzat din stapânirea lucrului de catre persoane înarmate. stie cu siguranta ca nu poate avea aceasta calitate ? Explicatia lui Savigny: posesiunea a fost sanctionata pentru apararea pacii publice. Mentionam ca precaristul era posesor al lucrului fata de toate celelalte persoane cu exceptia celui care I-a cedat lucrul.110 Interdictul de clandestina possessione proteja posesorul care a fost lipsit de posesiunea lucrului sau în mod clandestin.111 Temeiul protejarii posesiunii. Daca precaristul nu mai voia sa restituie lucrul. persoana care nu este proprietarul bunului si care. Aceasta actiune se introduce în termen de un an de zile de la expulzarea prin violenta109.cit. vol. Interdictele posesorii au aparut din grija de a-I împiedica pe oameni sa-si faca singuri dreptate. în schimbul respectului. p. a se vedea M.337-338.168. astfel. 109 110 Ibidem. un lucru. Aceasta concesiune gratuita se revoca la prima manifestare de vointa a celui care a cedat lucrul (proprietarul lui sau posesorul lui). Din ce cauza. vol. romanii au considerat ca trebuie protejata posesiunea. Ele au menirea de a pastra starea de fapt existenta pâna în momentul în care se va pronunta instanta.reclamantul trebuia sa fi exercitat asupra lucrului o posesie lipsita de vicii. ajutorului si a unei parti din fructele bunului. 111 René Foignet . la cerea unei alte persoane. fata de persoana ce l-a deposedat prin violenta si sa fi cerut interdictul în cel mult un an de la deposedare. avantajând. Interdictul de precario proteja persoana care. 54 .I. În epoca lui Iustinian. Posesorul expulzat prin violenta are o actiune care-l protejeaza chiar daca posesiunea lui este viciata. în anumite situatii cum ar fi cea a hotului. proprietarul lucrului sau posesorul lui foloseau interdictul în discutie. gratuit.V. op.

însusi proprietarul este protejat. fie în folosul unei anumite persoane.113 Servitutile sunt de doua feluri: prediale si personale.cit. op. întrucât proprietarul nu mai trebuie sa-si dovedeasca proprietatea (adica ca a obtinut lucrul de la un proprietar care la rându-I obtinuse lucrul de la un proprietar etc. 115 St. un hot spre exemplu. vol.115 Dupa cum fondul dominant are sau nu pe el o cladire.Cocos.6. deci prin protejarea posesorului.. servitutile prediale se împart în : 112 113 Ibidem. posesorul este si proprietar. de protectie beneficiaza si un posesor fara titlu. al II-lea. asupra lucrului proprietate al altei persoane. în folosul oricarei persoane care devine proprietarul unui alt imobil (numit fond dominant).116. uneori si ius fruendi). uneori si ius fruendi etc).cit. în timp ce altele se afla la titularul servitutii (ius utendi.1.211.170. întrucât în situatia unui lucru grevat de servituti. Cele prediale sunt cele mai vechi. uneori.Jakota.V. p. Interdictul este un mijloc de protectie al proprietatii mult mai comod decât actiunea rei vindciatio. op. p.). mai concisa este urmatoarea: sarcini impuse unui fond în folosul altui fond. Servitutile reprezinta dezmembraminte ale dreptului de proprietate. habitatia. În majoritatea cazurilor. Servitutile Servitutile reprezinta drepturi reale stabilite fie în folosul unei anumite persoane.363. astfel încât pretorul le neglijeaza.. operae. Categoria servitutilor personale a fost creata. în calitatea ei de proprietar al unui imobil. dar aceste cazuri sunt extrem de rare. O alta definitie. uzul.114 4. 112 4. 55 . p. Ibidem.6.Explicatia lui Ihering: protejarea posesiunii prin interdicte înseamna de fapt protejarea proprietatii. pentru a cuprinde drepturi reale cum ar fi uzufructul. p.Servitutile prediale Servitutile prediale reprezinta sarcini impuse oricarei persoane care devine proprietarul unui imobil (numit fond aservit). se pare de Iustinian. 114 M. Sigur. o parte din atributele dreptului de proprietate ramân la proprietar (cum ar fi ius abutendi. create în epocile anterioare lui.

suceptibile de posesie si res mancipi. constructie ce se sprijina de cladirea aservita). Se observa ca majoritatea servitutilor rurale constau în fapte ale omului.364. Servitus altius tolendi (servitutea ce-I permitea proprietarului cladirii dominante sa o înalte mai sus decât cladirea dominata) etc. sunt discontinui. servitutile prediale rurale (rustice) se sting prin neuz. Dreptul de a face var cu calcarul de pe terenul altuia. 56 . vol. puteau fi ipotecate si.Servituti prediale rustice ( erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unui anumit teren viran. Prin urmare. Aquaeductus ( dreptul de a aduce apa pe terenul tau. op.117. 118 René Foignet .214.I. pe cel aservit).118 Servitutile prediale urbane cuprind urmatoarele drepturi reale: Cloaca ( servitutea de scurgere a apelor de canal. M.117 Servitutile prediale rustice erau lucruri corporale. alcatuite din: Iter (dreptul de trecere cu piciorul pe pamânt strain). puteau fi înstrainate prin mancipatiune. apartinând altei persoane. puteau fi uzucapate. Servitutile prediale rustice (rurale) cuprind urmatoarele drepturi reale: Servitutile de trecere. vol. Via (dreptul de a trece cu caruta pe pamânt strain).op. al II-lea. Acquaehaustus (dreptul de a scoate apa dintr-o fântâna situata pe terenul altuia). p.cit. deci. lipsit de orice cladire). Servituti prediale urbane (erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unei anumite cladiri).Jakota. p. printr-o conducta ce trece pe terenul altuia)116. etc. pâna la Legea Scribonia.V.cit. Stilicidium (servitutea de scurgere a apei de ploaie). de pe fondul dominant. Actus ( dreptul de a trece cu turmele de vite pe terenul altuia) Ius pascendi ( dreptul de a paste turmele pe terenul atuia). p.. Dreptul de a scoate nisip dintr-o cariera aflata pe terenul altuia. 116 117 Ibidem. Servitus oneris ferendi (servitute ce impunea proprietarului unei cladiri sa permita ca asupra acelei cladiri sa apese greutatea unei constructii vecine. Din aceasta cauza.

este viager. asa cum se întâmpla cu dreptul chiriasului sau arendasului ) .V. p. Caracterul sau temporar.cit.V. un alt lucru consumptibil. proprietarului bunului consumptibil.. uleiul.121 Apoi.Cocos. vol. promisiune întarita cu garanti.cit. neatinsa substanta.. stingându-se prin moartea uzufructuarului).118. uzufructul a fost extins asupra oricarui lucru corporal neconsumptibil.cit. obligatia uzufructuarului de a pastra neatinsa substanta bunului se traducea în obligatia de a restitui. însa. dota al carei uzufruct i-l lasa sotul prin legat. op.Servitutile urbane sunt lucruri necorporale si nec mancipi. Usus (uzul). Uzufructul este dreptul real care-i permite titularului sa foloseasca bunul altuia si sa-i culeaga fructele. al II-lea. vinul etc).Hr. De asemenea. la sfârsitul quasi-uzufructului.Jakota.122 Uzufructul are urmatoarele caractere juridice: • Drept real (se refera direct la un lucru. deosebeste uzufructul de servitutile 119 120 M. Operae animalis vel servi120. Ele nu constau în fapte ale omului si . A.365. La început. al II-lea.Servitutile personale Servitutile personale reprezinta dreptul real stabilit în avantajul unei persoane bine-determinate asupra unui lucru aflat în proprietatea unei alte persoane. uzufructul a fost acceptat doar asupra terenurilor si caselor. Uzufructul a aparut în secolul al II-lea î. sunt continui. în legatura cu dota femeii casatorite sine manu. 121 M. Servitutile personale cuprind urmatoarele drepturi reale: Usus fructus (uzufructul). p. pastrându-I. nu este un drept contra unei anumite persoane. juristii romani au creat si quasiuzufructul. care este obligata sa-ti procure folosinta si o parte din fructele unui lucru.2. Habitatio (habitatia)..119 4. op. • Drept temporar (în mod normal. p. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate ca bunul pe care-l primise în quasi-uzufruct.Jakota. vol. care se exercita asupra lucrurilor consumptibile (banii. St. Aceasta obligatie a quasiuzufructuarului era asigurata printr-o promisiune facuta de uzufructuar proprietarului. op. spre deosebire de cele rurale.6.366. 57 . În cazul quasi-uzufructului..

Din aceasta cauza.367. întrucât el nu este considerat posesor al lucrului. Pe dealta parte. însa. Aceasta stipulatie era întarita cu garanti si-I acordau nudului proprietar o actiune în plus pentru recuperarea bunului si pentru 122 123 Ibidem. La sfârsitul uzufructului.125 Fructele civile sunt dobândite zi cu zi.220. apartin proprietarului lucrului. René Foignet . uzufructuarul nu-I putea pretinde nudului proprietar (care pastreaza ius abutendi) nimic altceva decât sa-I lase sa se bucure de bunul dat în uzufruct.I. Uzufructuarul nu-l putea obliga pe nudul proprietar sa execute o anumita actiune pentru a-I usura exploatarea bunului. ibidem.op. îi culege strugurii). Uzufructul spre deosebire de servitutile reale poate fi constituit sub conditie rezolutorie sau sub termen extinctiv123 . nu crea. ci doar sa pastreze substanta bunului. uzufructuarul nu era obligat sa-I restituie nudului proprietar bunul dat în uzufruct. doar proprietarul le poate revendica. ca un bun administrator.221.p. înca. vol. p. uzufructuarul unei vii.reale care sunt perpetue. numita cautio usufructuaria. 58 . initial. Aceasta regula avea si exceptii: uzufructuarul turmei dobândeste miei din momentul nasterii lor. pentru a obtine bunul dat cândva în uzufruct. Ius fruendi (dreptul uzufructuarului de a dobândi fructele bunului). prin care uzufructuarul îi promitea nudului proprietar ca va folosi bunul ca un bun administrator (bun sef de familie) si ca la sfârsitul uzufructului îi va restitui lucrul. fiind un drept real. de catre pretor care a introdus obligativitatea unei stipulatii pretoriene. • Dezmebramânt al dreptului de proprietate124 ATRIBUTELE UZUFRUCTUARULUI Ius utendi ( dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul dat în uzufruct). Daca acestea sunt furate. percepute de catre uzufructuar. adica prin luarea lor în posesiune (spre exemplu. Uzufructul. nici o legatura personala între proprietarul lucrului dat în uzufruct si uzufructuar. Pozitia dezavantajoasa a nudului proprietar a fost corectata. nu-i putea pretinde uzufructuarului sa aiba grija de bunul dat în uzufruct. Aceasta. Uzufructuarul dobândeste fructele naturale si industriale prin perceptie. adica sa nu distruga bunul. p.cit. înainte ca uzufructuarul sa le fi perceput. 124 Pentru caracterele juridice ale uzufructului. Fructele naturale si industriale care nu au fost. nudul proprietar. nudul proprietar trebuia sa introduca actiune în revendicarea împotriva uzufructuarului sau împotriva mostenitorilor uzufructuarului. uzufructuarul primind sumele de bani proportionale cu numarul de zile cât dureaza dreptul sau. Mai mult.

quasi-traditiune (exercitarea servitutii dublata de toleranta proprietarului fondului aservit). op. D.Operae (serviciile animalului sau ale sclavului) reprezinta dreptul unei persoane anumite de a profita de pe urma muncii depuse de un animal sau de catre un sclav. El percepe doar acele fructe ale bunului necesare nevoilor personale si ale familiei sale.. dar interzisa de Legea Scribonia) si. op. Habitatia este un drept diferit de uz.cit. cu conditia ca acesta sa foloseasca bunul împreuna cu titularul uzului si nu în locul acestuia. actiune numita ex stipulatu. p. întrucât nu se stinge prin capitis deminutio sau nefolosinta. Uzuarul nu poate sa cedeze exercitiul dreptului sau unei alte persoane. întrucât nu presupune dovedirea calitatii de proprietar.cit.Habitatia este dreptul de a sta într-o casa.V. vol. spre deosebire de uzufructuar. în cazul acestor doua servituti personale.Constituirea. 127 M. juristii romani dorind. sa înlature neajunsurile provocate de teoria schimbarii starii unei persoane. B. testament (prin legatul per vindicationem). însa. uzucapiune (folosita pentru terenurile din Italia.Jakota. René Foignet ..p. vol.stricaciunile aduse lucrului . Constituirea servitutilor prediale: Servitutile prediale rustice se constituiau prin : in iure cessio. pentru aceleasi motive pentru care habitatia difera de uz. prin posesiune 125 126 M. 367.V. al II-lea. Se pare ca habitatia si operae sunt creatii juridice ulterioare aparitiei dreptului de uz. mult mai comod de sustinut în justitie decât revendicarea.3.op. În practica. titularul uzului are un drept limitat asupra fructelor produse de bun. Uzul este dreptul real al unei persoane asupra lucrului altuia.cit. 59 . pentru fondurile provinciale. al II-lea. mancipatio. Cu toate acestea s-a admis ca poate exista un locatar al bunului dat în uz. adiudicatio (arbitrii atunci când împarteau un bun si atribuiau partilor proprietatea asupra partilor din bunul respectiv puteau sa constituie si servituti).225.6. drept în temeiul caruia titularul poate folosi bunul ( ius utendi) fara sa obtina însa nici un profit (fara ius fruendi).127 4.I. Si acest drept este un drept diferit de cel de uz. p. stingerea si sanctiunea servitutilor 1. vol.126 C.Jakota. cum se întâmpla cu uzul.370.

221 si M. vol. 215-218. care printr-o clauza expresa se obliga sa restituie fondul aservit catre proprietarul sau. 366. 369. d) Neutilizarea servitutii o anumita perioada de timp (perioada egala cu cea necesara pentru uzucaparea unui imobil).128 Constituirea servitutilor personale: Se constituie prin aceleasi mijloace ca si cele prediale. prin adjudecare. 370. În vremea lui Iustinian. al II-lea. 60 . op. c) Pentru uzufruct.îndelungata fara just titlu si fara buna-credinta. 1020 de ani pentru imobile) . iar în vremea lui Iustinian. 3 ani pentru mobile.p. vol.cit.V.cit.p. Stingerea servitutilor prediale Servitutile prediale se sting prin: a) Renuntarea proprietarului fondului dominant. prin neutilizare în timpul cerut pentru uzucapare (1 an pentru mobile.. între absenti (longa possessio) sau prin pacte urmate de stipulatii. Pentru uzufruct . prin prescriptie sau prin traditiunea fondului cu rezerva servitutii130. mai putin servitutea prediala urbana. 2 ani pentru imobile. p. posesiune exercitata zece ani între prezenti si douazeci. b)Servitutile prediale urbane se constituiau direct prin aceleasi moduri ca si servitutile prediale rustice cu exceptia mancipatiunii.I. servitutile prediale si personale se constituiau prin pacte urmate de stipulatii.cit. p.op.Jakota. prin quasi-traditiune.218. uz sau habitatie se foloseste mai ales legatul. Mancipatiunea putea fi folosita pentru constituirea indirecta a servitutilor prediale urbane ( proprietarul îsi vindea viitorul fond aservit prin mancipatie proprietarului fondului dominant. prin testament. 130 René Foignet .I. b) Capitis deminutio pentru uzufructuar. Ibidem.. 128 129 Pentru constituirea servitutilor prediale. b) Pierderea fondului dominant sau a celui aservit.131 Stingerea servitutilor personale: Servitutile personale se sting prin: a) Moartea titularului servitutii. René Foignet .op. vol. c) Confuziune ( prioprietarul unuia din cele doua fonduri devine si proprietarul celuilalt). Iustinian decide ca uzufructul nu se poate stinge prin capitis deminutio. Servitutile personale se pot constitui sub conditie rezolutorie sau cu termen extinctiv129.

225-226. servitutile civile. al II-lea. f) Prin pierderea bunului asupra caruia exista servitutea personala. servitutile prediale erau protejate printr-o actiune numita vindicatio servitutis. p..218-219. Drepturile reale pretoriene Drepturile reale pretoriene sunt: . vol. 364. . e) Prin împlinirea termenului extinctiv sau a conditiei rezolutorii. sau pentru totdeauna.Ius in agro vectigali (dreptul real al persoanei care a obtinut concesiunea.cit. op.cit. o suma de bani numita vectigal). prin quasi-traditiune sau prin longa possessio) sunt protejate prin actiunea confesorie utila si prin interdicte quasi-posesorii. concesiune pentru care trebuie sa-I plateasca acestuia. M.op. pe termen lung. .V.Jakota. adica cele nascute prin modurile recunoscute de ius civile. erau protejate printr-o actiune confesorie (prin care o persoana îi cere proprietarului unui lucru sa recunoasca ca ea este titularul unei servituti asupra acelui lucru) si prin interdicte posesorii . Sanctiunea servitutilor În vechiul drept roman. adica prin reunirea calitatii de titular al servitutii personale cu cea de proprietar al bunului grevat de servitute. g) Prin consolidare. 133 René Foignet .Superficia.226. sau prin transformarea radicala a bunului care duce la pierderea calitatilor esentiale ale acestuia (Exemplu: casa data în habitatie se darâma). Servitutile pretoriene (adica cele nascute prin pacte urmate de stipulatii. a unui teren apartinând unei cetati.7.Ipoteca (dreptul real asupra unui lucru. periodic.Emfiteoza (dreptul real al persoanei care a obtinut o concesiune perpetua sau pe termen lung a unui teren apartinând unui mare proprietar funciar. .p. periodic o suma de bani).I. concesiune pentru care plateste catre cetate. drept constituit pentru garantarea platii unei datorii si care-I confera titularului posesiunea bunului si dreptul de a-l vinde în caz de neplata). 132 În dreptul clasic. 133 4.134 131 132 Ibidem. . 134 Ibidem. vol.Proprietatea bonitara.d) Renuntarea titularului. p. 61 . p.

fruendi. 135 136 St. cît si lucrul. drept care-I permite sa o foloseasca. 3.136 REZUMAT Prin notiunea de “bun” se întelege orice lucru care poate fi însusit de cineva sub forma dreptului de proprietate. abutendi re sua quatenus iuris ratio partitur. Superficia Superficia reprezinta dreptul real recunoscut de catre pretor unei persoane. orice constructie ridicata pe terenul aflat în proprietatea quiritara a unei persoane nu putea sa apartina decât proprietarului quiritar al terenului. asupra constructiei înaltate pe terenul altuia.I.cit. Pierderea lucrului. numita superficiar. René Foignet . dar nu orice lucru poat fi un bun.8..op. Cea mai importanta clasificare a lucrurilor este cea a lui res privata sau res in patrimonio. de unde rezulta cele trei atribute ale dreptului de proprietate. Neplata solarium-ului timp de doi ani. cuvîntul res desemna atît bunul. sfera notiunii de bun este inclusa în cea a notiunii de lucru.135 Acest drept nu era cunoscut de catre ius civile. acordat superficiarului spre a se mentine în posesie. Superficia se stinge prin: 1.119. op. Romanii au definit proprietatea astfel: proprietas est ius utendi. în temeiul principiului “ superficies solo cedit” (suprafata apartine terenului). 62 .p. desi din punct de vedere juridic. vol.4. p.Cocos. 2.cit. conform principiului ca orice bun poate fi un lucru. Dar pretorul a recunoscut acest drept si l-a sanctionat prin interdictul de superficie.228. în schimbul unei sume de bani numita solarium. În dreptul roman. Conform lui ius civile. apoi printr-o actiune honorara care putea fi intentata contra unui tert sau contra proprietarului terenului. Împlinirea termenului pentru care a fost concedata.

emfiteoza) TEME DE CONTROL 1.interdicta de clandestina possessione) si interdicta retinende possessionis causa (interdicta utrubi. posesiunea produce efecte juridice. actiunea în revendicare.În dreptul roman proprietatea a cunoscut patru forme: proprietatea quiritara.Clasificarea lucrurilor în dreptul roman si clasificarea bunurilor în dreptul civil 2. interdicte etc. precum si drepturile reale pretoriene (superficia. fiecare dintre acestea fiind protejate de anumite actiuni. care consta în actul material l de a pastra si de a folosi un lucru. Protectia posesiei se facea prin interdictele posesorii. operae servorum). CONCLUZII Prin patrimoniu se întelege totalitatea drepturilor. 63 . dreptul roman a surprins elementele acestei stari de fapt producatoare de efecte juridice -corpus si animus. prin intermediul uzucapiunii. care sînt susceptibile de o valoare pecuniara. ius in agro vectigali. exceptii.Servitutiile în dreptul roman si servitutiile în dreptul civil actual 6. care sînt ordine date de catre pretor. Romanii au înteles foarte bine atributele dreptului de proprietate.Elementele posesiei în dreptuzl roman si în dreptul civil actual 5. abusus. interdicta de precario. Explicati adagiul “superficies cedit solo”. datoriilor si sarcinilor uneii persoane.Conditiile actiunii în revendicare 4. Drepturile reale asupra bunului altuia sînt: servitutiile prediale (rustice si urbane) si servitutiile personale (uzufructul. Protectia juridica a posesiunii se realiza prin interdictele posesorii. si au construit o actiune care sa ofere o protectie maxima acestui drept. Cu toate ca ea este o stare de fapt. habitatio.Analizati aributele dreptului de proprietate 3. usus. Interdictele posesorii sînt de doua feluri: interdicta recuperandi possessionis causa (interdicta unde vi. În materia posesiunii. usus. provinciala si peregrina. la dobîndirea proprietatii. fructus. cea pretoriana. Posesiunea este o stare de fapt ocrotita de drept. interdictul uti possidentis). Posesiunea exercitata în anumite conditii conduce.

64 .

2. în natura. reus credendi). p. atunci când obiectul obligatiei consta în dare. facere (a îndeplini orice alta actiune sau chiar a se abtine de la îndeplinirea unei anumite actiuni) si în praestare (a-i procura creditorului un anumit lucru. Ibidem. care are dreptul de a-i cere subiectului pasiv executarea obiectului obligatiei. ci în a constrânge o persoana sa ne transmita proprietatea unui lucru.3).138 Obiectul poate fi: Certum (poate fi determinat dinainte. transferarea proprietatii). Definitia romana a obligatiilor În Institutiile lui Iustinian. calitate si cantitate). b) Subiectul pasiv (debitor.2. al II-lea. Paulus. 139 Ibidem. Incertum ( nu poate fi determinat dinainte în natura.1-2. sa faca ceva sau sa îndeplineasca o prestatie.1. 65 .1. c) Obiectul obligatiei este actul pe care debitorul trebuie sa-l îndeplineasca în folosul creditorului. vol. 5. obligatia este definita astfel: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura (“obligatia este legatura juridica prin care noi suntem constrânsi sa predam un lucru conform dreptului cetatii noastre”9 137 Elementele obligatiei: a)Subiectul activ (creditor.cit.1. Se întâlneste atunci când obiectul obligatiei consta în facere.Diviziunea obligatiilor 137 138 René Foignet . Despre obligatii 5. cantitate si calitate). Consta în dare (constituirea unui drept real. 7.CAPITOLUL AL V-LEA OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5. spune ca esenta obligatiei nu consta în a ne face sa dobândim proprietatea unui lucru sau o servitute. fara a-I transfera proprietatea si fara a-I constitui un alt drept real asupra acelui lucru). p. care este constrâns sa execute obiectul obligatiei. mai ales. reus debendi). în Digeste (44.139 d)O legatura juridica (vinculum iuris).op. Se întâlneste. p.1.

p. op. deci. solidare sau in solidum (orice creditor solidar poate sa ceara oricarui debitor solidar sa plateasca întreaga datorie). Spre exemplu. b) Honorare (sanctionate de edictele magistratilor judiciari. 3.op. un singur creditor). b) Plurale (mai multi debitori si/sau mai multi creditori). 140 141 Pentru clasificari. în functie de izvoarele lor juridice. între mai multi debitori.3. obligatiile se clasifica în : obligatii ex contractu (izvorâte din contracte). avem : a) Obligatii divizibile ( obiectul lor poate fi împartit). Din punctul de vedere al obligativitatii lor. Spre exemplu. M. 1.5.cit.Jakota. b) Obligatii indivizibile ( obiectul lor nu poate fi împartit). dar odata executate.V.Dupa cum obiectul lor poate fi împartit sau nu. vol. 3. al II-lea. Functie de autoritatea care le sanctioneaza. obligatiile sunt: a) Civile (sunt sanctionate prin actiuni).cit.Obligatiile se clasifica în functie de mai multe criterii. debitorul nu poate cere întoarcerea prestatiei sale). p. vol. 66 . obligatiile sunt: a) Civile (sanctionate de regulile dreptului civil). obligatii quasi ex contractu ( izvorâte din operatiuni juridice asemanatoare contractelor). 2.380.140 5. Dupa subiectele lor obligatiile pot fi : a) Simple (un singur debitor. pictarea unui tablou sau prestarea unui anumit serviciu nu pot fi împartite. René Foignet .. poate fi împartita plata unei sume de bani. de dreptul honorar). obligatii quasi ex delictu (izvorâte din operatii care se aseamana cu delictele141). Acestea la rândul lor sunt: conjuncte (creanta si datoria se divid între subiectele active si cele pasive). Izvoarele obligatiilor Conform Institutiilor lui Iustinian. al II-lea. b) Naturale ( nu sunt sanctionate cu actiuni. obligatii ex delictu (izvorâte din delicte).

p. acord care nu îmbraca formele solemne impuse de catre ius civile. în vechiul drept roman. delictele si diferite alte cauze (unde intra cvasi contractele si cvasidelictele). se poate afirma ca: La sfârsitul dreptului roman. recunoscuta de ius civile. absoluta. acesta nu putea fi numit contract. creditorul dintr-un contract poate sa-l sileasca pe debitor sa-si execute obligatia prin intermediul actiunii în justitie corespunzatoare contractului încheiat.Contracte si pacte În stravechiul si vechiul drept roman. creditorul dintr-un pact nu are actiune în justitie spre a-l constrânge pe debitor sa-si execute obligatia. Diferenta esentiala între contract si pact este rezumata de regula conform careia: “ex nudo pacto. Aceasta regula. ca pentru a fi calificat drept contract. Daca dreptul roman nu cunostea o astfel de actiune pentru un act juridic bi. contractul de dota. 67 .6.4. 142 Ibidem. În stravechiul si vechiul drept roman. În schimb. niciodata. care toate la origine au fost simple pacte). fie de ius honorarium) . de fiducie etc. acord care este exprimat într-o anumita forma solemna. dar nu a fost. abrogata. Prin urmare.142 Din pricina acestor numeroase exceptii. un act juridic bi.4. non nascitur actio” ( nu se naste actiune dintr-un simplu pact). Ea mai era în vigoare si în epoca lui Iustinian. prin contract se întelege conventia care este sanctionata cu o actiune (fie de ius civile. În schimb. Notiunea romana de contract 5.1. izvoarele juridice ale obligatiilor sunt: contractele. 5.. Se observa. o sumedenie de exceptii ( cum ar fi contractele reale si cele consensuale. contractul reprezinta un acord de vointa între creditor si debitor.sau multilateral nu trebuie sa mai îndeplineasca anumite conditii de forma.Prin urmare. pactul reprezinta acordul de vointa dintre creditor si debitor. ci doar pact. a dobândit. trebuie sa existe o actiune care sa-l oblige pe debitor sa-si execute obligatia asumata printr-un astfel de contract.sau multilateral. cu timpul.

obiectul trebuie sa fie: posibil. 68 . Consimtamântul. atât în drept cât si în fapt. sau de alterarea facultatilor mintale.143 Nerespectarea acestor conditii de validitate atrage dupa sine nulitatea contractului. în principiu. dolul. Peregrinii fara ius commercii nu aveau aceasta capacitate pentru contractele de ius civile. Pentru validitatea unui contract. p. violenta).386. licit. 146 René Foignet . incapabile.cit. al II-lea. o conditie de validitate a contractului. Ei au capacitate de drept pentru contractele de ius gentium.2. iar pentru mutuum. Persoanele care au o deplina capacitate de drept pot sa fie. Obiectul. Viciile consimtamântului sunt aceleasi ca cele din dreptul civil românesc (eroarea. Capacitatea. p. nulitate absoluta. Sclavii nu aveau capacitate de drept. Validitatea contractelor.V. consimtamântul trebuia doar sa existe ( în cazul contractelor de ius civile. sex.cit. sa fie exprimat în formele solemne cerute.4. în dreptul roman: Capacitatea partilor. Obiectul. sa se fi exprimat prin traditiunea bunului împrumutat) Pentru contractele de buna-credinta.Diviziunea contractelor 143 144 Ibidem. op.Jakota.146 5. vol.23. Partile unui contract trebuiau sa fie persoane capabile. Pentru contractele de drept strict. Ibidem. sa-si exercite.. determinat si sa prezinte un interes pentru creditor.op. Romanii nu cunosteau decât ceea ce numim noi.145 Consimtamântul (acordul vointelor partilor contractante). Obiectul (conduita pe care debitorul s-a angajat.17.144 Capacitatea partilor (aptitudinea partilor de a figura în nume propriu într-un act juridic). p. drepturile. p. prin contract. al II-lea.4. Cauza. vol. sa nu fie simulat si sa fie lipsit de vicii. însa. astazi.5. Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt.17. Incapacitatile de fapt sunt determinate de vârsta. în fapt. de scop economic urmarit de fiecare parte a contractului nu a reprezentat. s-o aiba fata de creditor). în sens de cauza finala. Consimtamântul acestora. în fapt. Cauza. el trebuie sa fie serios. 145 M.

5.. contractele literale. p. spre a se sustrage executarii obligatiei asumate. Exemple: sponsio. desi acesta nu a fost reglementat de ius civile. creditorul se poate despagubi pentru executarea cu întârziere a obligatiei asumate de catre debitor (prin dobânzi percepute de la scadenta) dar si pentru reaua-credinta a acestuia. Sunt contracte abstracte.Contractele pot fi clasificate astfel: 1.. În functie de regulile de drept care le sanctioneaza: a) Contracte civile ( cum ar fi nexum. Nici creditorul nu primea dobânzi pentru executarea cu întârziere de catre debitor a obligatiei sale si nu era ocrotit împotriva releicredinte a debitorului. Calitatea esentiala a acestor contracte era aceea de a feri partile de bunul plac al judecatorului. Acestea au aparut pe parcursul dezvoltarii dreptului roman si sunt reglementate de ius gentium. b) Contracte de ius gentium ( toate celelalte contracte).15. debitorul poate invoca eroarea. trebuie îndeplinite anumite formalitati ( cum ar fi pronuntarea anumitor cuvinte. 3. contractele literale).148 b) Contracte de buna-credinta (în interpretarea lor se tine seama de intentia partilor si de circumstante). Dupa modalitatea de interpretare a lor. dolul sau violenta. 69 . Reamintim ca în aceste 147 Ibidem. sponsio si contractele literale). debitorul nu putea invoca eroarea. caci ele pot fi folosite pentru a transforma în contract orice pact. spre a nu-si mai executa obligatia asumata. Atragem atentia ca romanii considerau mutuum-ul (contractul de împrumut spre consumatie) ca un contract de drept strict. care poarta numele fiecarui contract de buna-credinta în parte. De asemenea. Pentru încheierea lor valida. Contracte neformale (toate celelalte). 2.147 În contractele de drept strict. În astfel de contracte. Contractele de buna-credinta sunt sanctionate prin actiuni speciale. sponsio. Din punctul de vedere al solemnitatilor cerute pentru încheierea lor: a) Contracte formale (nexum. Toate contractele de ius civile sunt contracte de drept strict. Se pot încheia valid fara îndeplinirea nici unei solemnitati.) Sunt cele mai vechi contracte si sunt reglementate de ius civile. dolul sau violenta. nexum. scrierea anumitor formule etc. contractele sunt: a) De drept strict ( sunt de stricta interpretare si dau nastere unei actiuni numite condictio).

cit. vol. de buna-credinta.389. 148 149 Ibidem. exceptia de metus (violenta) si de dol sunt subîntelese. cu exceptia mutum-ului. sunt contracte de buna-credinta. sanctionat printr-o condictio. Celelalte contracte reale (fiducie.149 Prin contracte de buna-credinta se pot contracta obligatii afectate de modalitati. pe lânga acordul partilor. contract real. pentru încheierea lor valida.4. Orice pact adaugat unui contract de buna-credinta este sanctionat prin actiunea din contract (daca este în favoarea creditorului) si prin exceptia de pact convenit (daca este în favoarea debitorului). unilateral. juristii romani considerau ca aceste contracte se formeaza “re”. depozit. în baza caruia o persoana (creditor) remite proprietatea unor lucruri de gen altei persoane (debitor). 5. M. de drept strict.2. Contractele litteris.43.Contractele formale 1. 150 René Foignet .actiuni.4. vol. Chirografele si singrafele.Contractele reale 5.4. remiterea materiala a unui lucru (res). 5.7.9. p.op. comodat. al II-lea. p.3. Mutuum Mutuum-ul (împrumutul spre consumatie) reprezinta contractul real si gratuit. 1. Din aceasta cauza. necesita.cit. op.Jakota. contracte reale de bunacredinta sanctionate prin actiuni speciale. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate.2.7.1. Contractele verbale.4. Definitia contractelor reale Contractele reale sunt acele contracte care.. gaj). p. care se obliga sa restituie lucruri de acelasi gen.7. Toate contractele de ius gentium. al II-lea. 1. Contractele reale se împart în doua categorii: • • Mutuum-ul.1.150 5.V. 70 .

cântarire sau masurare. 153 M. inclusiv cele privind traditiunea brevi manu si cea longa manu. vol.Jakota.45. traditiunea lucrului dat în mutuum.op.cit. Daca împrumutul de bani era facut. p. pe lânga acordul prealabil al partilor. al II-lea. cât pe ideea sanctionarii îmbogatirii fara justa cauza a persoanei ce a împrumutat bunurile de gen.V. ci doar pentru a-i procura unei persoane proprietatea unor lucruri de gen consumptibile.400. Daca el nu ar fi proprietar. Dar fiul de familie era încurajat sa nu restituie suma de bani împrumutata.cit. El nu poate fi utilizat pentru a transforma în contracte diferite alte pacte.153 EFECTELE SI SANCTIUNEA MUTUUM-ULUI Debitorul este obligat. 71 . Prin aceasta traditiune debitorul devine proprietar al bunului.Mutuum-ul este un contract special si nu abstract.. vol. Traditiunii necesare încheierii valide a mutuum-ului i se aplica toate regulile privind traditiunea ca mod de dobândire a proprietatii. pentru a încheia. interzice fiilor aflati în puterea sefului de familie sa apara în calitate de debitori într-un mutuum. fiului de familie. prin mutuum.152 Obiectul dat în mutuum.44.151 FORMAREA CONTRACTULUI DE MUTUUM Asa cum s-a mentionat. p. vol. forta obligatorie a mutuum-ului s-ar întemeia nu atât pe ideea ca aceasta întelegere este un contract obligatoriu. al II-lea. contractul de mutuum necesita. op. el nu ar putea sa-l împroprietareasca pe debitor. al II-lea. apud René Foignet . având la dispozitie “exceptio senatus-consulti Macedoniani”. 151 152 Girard.cit. p.op. interdictia impusa de Senatusconsultul Macedonian a fost extinsa asupra tuturor operatiilor care au drept scop sa ascunda un împrumut de bani. Senatus-consultul Macedonian. totusi. René Foignet . el era valabil. sa restituie lucruri echivalente în calitate si cantitate bunurilor de gen împrumutate. prin care paraliza actiunea în restituire formulata de catre creditor. Se observa ca mutuum-ul este un contract unilateral. care sa se individualizeze prin numarare. Prin urmare. Mai târziu. În opinia unui reputat specialist francez. având ca obiect o suma de bani. contractul de mutuum. în mod valid. deja. edictat în epoca lui Vespasian. caci nimeni nu poate sa transmita prin traditiune mai mult decât are. pentru ca aceasta sa le consume . împrumutatorul (creditorul) trebuie sa fie proprietarul bunului pe care îl împrumuta spre a fi consumat. trebuie sa fie un bun de gen.

155 Legea celor XII table fixa dobânda legala la 12%. gratuit. prin care debitorul se obliga sa-i plateasca creditorului o dobânda). 72 . 5. de 8%. al II-lea. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de comodat se încheie valabil doar daca. p. al II-lea. În vremea lui Iustinian.401. Iustinian a interzis conventia de anatocism chiar pentru dobânzi ajunse la scadenta. Comodatul Comodatul (împrumutul spre folosinta) este contractul real de buna-credinta în temeiul caruia o persoana. pentru împrumuturile obisnuite.. Stipulatia de dobânda era obligatorie în cazul urmatoarelor contracte de mutuum: • • • Nauticum foenus (împrumutul facut unui armator pentru comertul pe mare. 157 M.cit. pentru creditul comercial si de 12 %. un bun de specie unei alte persoane (comodatar) pentru a-l folosi si pentru a-l înapoia la un anumit moment. vol.. vol. op. din momentul în care totalul dobânzilor platite egaleaza capitalul împrumutat. contractul de mutuum era sanctionat printr-o condictio certae creditae pecuniae (daca se împrumutasera bani) sau printr-o condictio certae rei sau condictio triticaria (daca se împrumutasera alte bunuri de gen). vol.154 ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDA (FOENUS) Contractul de mutuum.V.V.46.157 Prin conventie de anatocism se întelege conventia dintre creditor si debitor conform careia dobânzile neplatite se adauga la capital.cit.cit. vol.Jakota. Împrumuturile facute de bancheri. pe lânga acordul partilor. De asemenea. p. însotit de o stipulatio usurarum (stipulatie de dobânda.cit.401 156 René Foignet . al II-lea. se numeste foenus. ca dobânzile sa nu mai fie datorate. p. comodatarului i-a fost predat si bunul care i se da în comodat.156 Iustinian a decis.3. Împrumutul de marfuri.op. p. împrumut considerat ca foarte riscant). M. pentru creditul maritim. al II-lea. numita comodant. Prin predarea lucrului dat 154 155 René Foignet .Jakota.4.Fiind un contract de drept strict. de asemenea.op. op. dobânzile urmatoare urmând sa fie socotite din suma de bani rezultata din adunarea capitalului cu dobânzile restante. dobânda era de 6%.47. remite.

160 René Foignet . p. Obligatiile comodantului sunt sanctionate.4. 73 . comodatarul obtine doar detentia bunului si nicidecum posesia sau proprietatea. p. atunci când apar. posesorul sau detentorul lucurului. 158 Bunul dat în comodat trebuie sa fie un bun de corp cert si neconsumptibil. Aceasta remitere îi confera depozitarului numai detentia. OBLIGATIILE COMODATARULUI .51. al II-lea.160 SANCTIUNEA COMODATULUI Obligatiile comodatarului sunt sanctionate prin actio commodati directa.403. Se încheie valid. FORMAREA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract real. vol. pentru ca aceasta din urma sa-l pastreze gratuit si sa I-l restituie la prima solicitare. abia în momentul în care deponentul îi remite depozitarului lucrul depozitat.4.V.cit.161 5. M.Jakota. p. prin actio commodati contraria. Comodatarul raspunde pentru pierderea lucrului survenita nu doar ca urmare a dolului ci si din culpa sa.op..Obligatia de a pastra lucrul împrumutat. obligatii în sarcina celeilalte parti.cit.în comodat. apreciata în abstract (culpa levis in abstracto).cit. p. vol. OBIECTUL 158 159 René Foignet . .51. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE COMODANTULUI Comodantul este obligat sa-I restituie comodatarului cheltuielile de conservare a bunului (cheltuielile necesare).op. op. vol. Depozitul Depozitul reprezinta contractul real în temeiul caruia o persoana (deponentul) remite unei alte persoane ( depozitarul) un anumit lucru mobil si cert. al II-lea.159 EFECTELE COMODATULUI Comodatul este un contract sinalagmatic imperfect. al II-lea.Sa restituie lucrul la termenul convenit. Din el izvorasc. 161 Ibidem. întotdeauna.51. Nu raspunde daca pierderea bunului s-a datorat unui caz de forta majora sau unui caz fortuit. Comodantul trebuie sa fie proprietarul. obligatii în sarcina unei parti si numai uneori.

p.DEPOZITUL NECESAR se face în cazul unor calamitati naturale cum ar fi incendiul. op. sa restituie depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut cu pastrarea lucrului. p. însa pretorul a intervenit si a limitat aplicarea acestei sanctiuni doar la depozitarul din depozitul necesar. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Obligatiile depozitarului sunt sanctionate prin actio deposita directa. vol.. orice depozitar care nu-si respecta obligatiile era condamnat la aceasta sanctiune. 5. .. vol.V. Datorita caracterului gratuit al depozitului.Sa pastreze lucrul depus.165 2. Depozitarului I se interzice sa se foloseasca de bunul depus.162 EFECTELE CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract sinalagmatic imperfect. depozitarul va raspunde de pierderea lucrului doar daca aceasta a survenit din dolul sau sau din culpa sa grava.Jakota. Daca o face.cit. naufragiul etc. p. OBLIGATIILE DEPOZITARULUI: . op.404. 74 .cit.Jakota.op.DEPOZITUL SECHESTRU este depozitul unui lucru asupra caruia exista un litigiu în justitie.Obiectul depozitat trebuie sa fie un bun cert si mobil. Depozitarul nu raspunde pentru o culpa determinata in abstracto. Aceasta actiune atrage infamia asupra depozitarului care a preferat sa fie condamnat decât sa restituie lucrul primit în depozit.52. acesta din urma este sanctionat drastic daca refuza restituirea lucrului primit în depozit.164 Obligatiile deponentului sunt sanctionate prin actio deposita contraria. René Foignet . al II-lea. 165 M. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEPONENTULUI: Deponentul trebuie. va fi pedepsit pentru comiterea delictului de “furtum usus”163.V. p. precum comodatarul.cit.Sa restituie lucrul depus la cererea deponentului.4.Depozite exceptionale Exista trei feluri de depozite exceptionale: 1.4. al II-lea. El este condamnat sa plateasca dublul valorii lucrului primit în depozit ( conform Legii celor XII Table.405. 164 Ibidem. Din cauza ca deponentul nu a avut timpul necesar pentru a-si alege depozitarul. al II-lea.52. Spre deosebire de depozitul ordinar. depozitul sechestru se aplica si 162 163 M. dupa caz. vol.

Sa pastreze lucrul. bunuri echivalente. Depozitarul va plati dobânda daca a fost pus în întârziere. Depozitarul sechestru poate primi o retributie pentru serviciul pe care-l face166.op. depozitarul devine proprietarul lucrului depozitat. dar trebuie sa le scada din dobânzile obligatiei debitorului. iar daca valoarea fructelor depaseste valoarea dobânzilor. Daca bunul este frugifer. p. Nu are voie sa foloseasca lucrul. 168 René Foignet . al II-lea. depozitarul sechestru poate uzucapa lucrul pentru partea care va câstiga procesul si poate folosi interdictele posesorii. În cazul acestui depozit. Depozitul neregulat difera de contractul de mutuum prin aceea ca depozitul neregulat este un contract de buna-credinta. gajistul poate percepe aceste fructe.6.cit. Creditorul gajist dobândeste asupra bunului dat în gaj. la cererea acestuia. sub sanctiunea cuvenita delictului de “furtum usus”. spre a-I garanta plata unei obligatii. spre a proteja posesiunea bunului. 3. vol. Gajul Gajul (amanetul) reprezinta contractul real prin care un debitor îi remite un lucru creditorului sau. pâna la efectuarea platii).asupra bunurilor imobile si îi confera depozitarului sechestru posesiunea asupra bunului sechestrat. p. de o culpa grava concreta sau de o culpa a sa in abstracto. În contractele 166 167 Ibidem. În schimb. OBLIGATIILE CREDITORULUI GAJIST 1. 167 5.cit.405-406 si René Foignet .4. 75 . În consecinta. creditorul gajist va putea utiliza interdictele posesorii împotriva tuturor persoanelor ce-I tulbura posesiunea (inclusiv împotriva debitorului.op. al II-lea.53. Pactul de dobânda este valid în cazul contractului de depozit neregulat. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de gaj se încheie valid prin remiterea lucrului dat în gaj.405. posesia si nu doar detentia. El poate dispune de acesta cum doreste. Raspunde pentru pierderea lucrului cauzata de dolul sau. el este obligat sa-I restituie deponentului. p. În consecinta. Creditorul pastreaza lucrul pâna la efectuarea platii.DEPOZITUL NEREGULAT reprezinta acel depozit în care lucrul depozitat consta într-un bun de gen. în timp ce mutuum este un contract de drept strict.53. trebuie sa scada din capital restul ramas din imputarea valorii fructelor asupra dobânzilor. vol. Ibidem.168 EFECTELE CONTRACTULUI Contractul de gaj este un contract sinalagmatic imperfect. p.

Contractul de fiducie nu indica scopurile economice ale partilor.406.Acestui transfer i se ataseaza pactul de fiducie prin care accipiens-ul (cel care primeste proprietatea) se obliga sa retransfere proprietatea asupra lucrului catre tradens ( cel care a înstrainat. p.4.48. pactul de fiducie si transferul de proprietate formeaza contractul de fiducie. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEBITORULUI Sa-I restituie creditorului gajist cheltuielile facute de acesta cu pastrarea bunului dat în gaj. p. conform caruia gajistul pastreaza fructele bunului cu titlu de dobânzi. adesea.47.de gaj privind bunuri frugifere.cit.171 Fiducia este un contract abstract. initial. proprietatea catre accipiens). apare pactul de anticreza. 173 Ibidem.48.op. 174 Ibidem. 172 Ibidem. Obligatia eventuala a debitorului este sanctionata prin actio pigneratitia contraria. p.7.48. vol.Se efectueaza un transfer de proprietate prin mancipatie si prin in iure cessio si daca .Sa restituie lucrul primit în gaj. fructele nu se mai imputa din dobânzi sau din capital. p.174 169 170 Ibidem.. Ansamblul acestor doua acte. p. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE GAJ Obligatiile creditorului gajist sunt sanctionate prin actio pigneratitia directa. vol. op.172 FORMAREA CONTRACTULUI SI CONDITII DE VALIDITATE Contractul de fiducie se încheie valid daca: .Jakota.cit. Fiducia nu este un contract formalist. În situatia pactului de anticreza.54.169 2. al II-lea. 171 René Foignet . un bun de corp cert (de specie) si neconsumptibil. fiducia a fost la început folosita pentru constituirea unui gaj sau pentru realizarea unui comodat.173 OBIECTUL CONTRACTULUI DE FIDUCIE Obiectul acestui contract trebuie sa fie un res mancipi. 76 . Astfel. p. imediat ce a fost platita obligatia garantata.170 5. Fiducia Pactul de fiducie (pactum fiduciae) este o conventie de restiuire ce însoteste un transfer de proprietate efectuat prin mancipatio sau in iure cessio. al II-lea.V. M.

De asemenea. pentru o donatie mortis causa etc. prin care pretorul îl pedepsea pe cel care. a gajului. indirect. Toate contractele consensuale sunt contracte sinalagmatice (bilaterale) de buna-credinta. în vechiul drept roman.Contracte consensuale Contractele consensuale sunt acelea care se încheie valid doar prin simplul acord de vointa al partilor.5. pentru constituirea unei dote cu conventie de restituire. DESUETUDINEA FIDUCIEI Fiducia si-a pierdut o mare parte din domeniul de aplicabilitate. fiducia si-a pierdut utilitatea juridica prin disparitia distinctiei între res mancipi si res nec mancipi.DOMENIUL DE APLICARE Fiducia a fost utilizata.Vânzarea-cumpararea 175 176 Ibidem. Conform lui Gaius. contractul de fiducie era sanctionat. va redobândi proprietatea asupra acestuia. daca dobânditorul a încalcat pactul de fiducie. Tradens-ul se încredea în buna-credinta a accipiens-ului. romanii cunosteau patru contracte consensuale: emptio venditio (vânzarea-cumpararea). odata cu aparitia celorlalte contracte reale. fara a I se cere nici buna-credinta si nici just titlu). prin usureceptio fiduciae (conform careia. 5.176 5. contractul de fiducie nu era sanctionat printr-o actiune. Este o actiune infamanta. în epoca lui Iustinian nu se mai vorbeste de fiducie. pentru încheierea comodatului.54. printr-o actiune pretoriana in factum. încalcând fides ( obligativitatea cuvântului dat) . Ibidem. daca a reintrat în posesiunea lucrului înstrainat. p. 77 .49. Cu toate acestea. În consecinta. p. societas (contractul de societate) si mandatum (mandatul). prin trecerea unui an de zile. locatio conductio (contractul de închiriere).5. nu restituia lucrul primit. direct.1. atunci înstrainatorul lucrului.175 În dreptul clasic. contractul de fiducie era sanctionat. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE FIDUCIE În vechiul drept roman. a depozitului.

V. al II-lea. chiar înainte de a fi tulburat în posesie. rezultatul vânzarii este. vol. obligatoriu.179 Vânzarea lucrului altuia era admisa în dreptul roman. întrucât vânzatorul trebuia sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului. René Foignet .Jakota.Obiectul vândut trebuie sa fie un lucru in patrimonio. un transfer de proprietate. de gen sau de specie.cit.Pretul. al II-lea. întâlnim una din urmatoarele doua situatii: a)Vânzatorul este de rea-credinta.407. Vânzatorul trebuie sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului. 177 178 M. 78 .Consimtamântul.. vol. prezent sau viitor. obligat sa-i transfere cumparatorului proprietatea lucrului vândut.407. 1. . În acest caz.Obiectul vândut. op. prin contractul de vânzare-cumparare se transmite proprietatea asupra lucrului vândut. numita pret (pretium sau merx). .op. p..Vânzarea-cumpararea este contractul consensual prin care o persoana. p.cit. în principiu.V. . ci.În dreptul civil românesc. cumparatorul putea introduce actio empti împotriva vânzatorului.cit. numita vânzator (venditor) se obliga sa predea posesiunea linistita a unui lucru. vânzatorul nu este.Jakota. În dreptul roman. p.177 Între vânzarea-cumpararea din dreptul civil român si cea din dreptul roman exista doua diferente majore: . Lucrul poate fi corporal sau incorporal (exemplu: o mostenire). al II-lea. prin mancipatiune sau prin in iure cessio (daca bunul vândut era un res mancipi) ori prin traditiune (daca bunul vândut era un res nec mancipi). vânzatorul se obliga sa efectueze acest transfer. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transmitea dreptul de proprietate (chiar daca vânzatorul era proprietarul lucrului vândut). op. vol. unei alte persoane. în dreptul roman. ulterior.Daca în dreptul civil românesc. 179 M. În cazul unei astfel de vânzari.55.178 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARECUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare cuprinde trei elemente constituitve: . numita cumparator (emptor) care se obliga sa-I plateasca în schimb o a numita suma de bani. caci nu-I comunica cumparatorului ca lucrul vândut îi apartine altuia. daca si-a dat seama de adevarata situatie juridica a lucrului.

contractul de vânzare-cumparare se socotea încheiat doar în momentul în care una din parti îi dadea celeilalte arvuna convenita. Cumparatorul putea pastra bunul cumparat doar daca platea si diferenta dintre pretul oferit si pretul just al imobilului. Aceste situatii erau: i) Situatia vânzarii prin înscris.b)Vânzatorul este de buna-credinta.Consimtamântul are o importanta deosebita în materia contractului de vânzare-cumparare. ii) Certum (determinat). uneori. Contractul de vânzare-cumparare este valid încheiat în momentul în care vânzatorul si cumparatorul cad de acord asupra bunului si asupra pretului. atunci avem o donatie si nu o vânzare. ii) Situatia vânzarii cu arvuna (arrha). atunci. arvuna devine un mijloc ce-i permite partii care a acordat-o sa 180 René Foignet . Cu toate acestea. cumparatorul nu poate introduce actiune împotriva vânzatorului. decât daca este tulburat în posesiunea linistita a lucrului cumparat. ca determinarea pretului sa fie lasata. caci îl înstiinteaza pe cumparator ca lucrul vândut îi apartine altuia. în dreptul roman clasic.op. Pâna în momentul semnarii înscrisului. Se accepta.57.cit. În epoca lui Iustinian. atunci vânzarea-cumpararea nu era valid încheiata decât în momentul în care semnaturile partilor erau puse pe înscrisul constatator. În aceasta situatie. invocând o leziune importanta (lesio enormis). iii) Spre sfârsitul Imperiului.180 2. al II-lea. partile vânzarii se puteau râzgândi. 79 . Pretul trebuie sa fie: i) Verum (real ). p. În cazul vânzarii cu arvuna.Pretul trebuie sa fie platit într-o suma de bani (opinia preluata de la proculieni). 181 3. la latitudinea unei tete persoane. Daca partile conveneau sa consemneze în scris contractul de vânzare-cumparare. Daca vânzatorul unui imobil primea un pret mai mic de jumatate din pretul just al imobilului. Arvuna consta într-o suma de bani pe care una dintre parti (cel mai adesea cumparatorul) o dadea celeilalte parti ca semn al încheierii contractului de vânzare-cumparare. vol. însa. existau doua situatii în care acordul de vointa al vânzatorului si cumparatorului asupra bunului si asupra pretului nu echivala cu încheierea valida a vânzarii. Daca pretul este fictiv. pretul de vânzare al imobileleor trebuie sa iustum ( just). în schimbul restituirii pretului primit putea sa ceara înapoierea lucrului.

p.Obligatia de garantare a cumparatorului împotriva evictiunii si a viciilor ascunse. Partea care a primit arvuna. Vânzatorul este obligat sa predea cumparatorului posesiunea linistita a lucrului (vacuam possessionem tradere). fiind un contract sinalagmatic. reamintim ca. El raspunde pentru pierderea bunului din culpa sa.cit.Cocos. partea care a renuntat la executarea contractului de vânzare-cumparare va pierde numai arvuna acordata celeilalte parti. Prin posesiune linistita se întelege acea posesiune pe care cumparatorul nu o poate pierde din cauza ca o alta persoana a obtinut un interdict posesoriu contra lui. în dreptul roman. -Obligatia de a pastra lucrul pâna la predarea lui catre cumparator. vol.. daca renunta la executarea contractului de vânzare-cumparare. le asociem cu proprietatea. p. astazi.184 2. daca vânzatorul era proprietarul lucrului. Vânzatorul este obligat sa pastreze lucrul pâna la predarea catre cumparator. 1. op.op. cumparatorul trebuie sa-I plateasca vânzatorului unui lucru cert 181 182 M.cit. al II-lea. 183 St. altfel.V.Obligatia de a pastra lucrul pâna la predare. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transfera proprietatea.409.renunte. De asemenea. facându-se vinovat de dol.181.. Conform principiului “Res perit emptori”. Astfel. 80 . cu titlu de sanctiune.cit. p. naste obligatii în sarcina ambelor parti. El nu raspunde însa de pierderea fortuita a lucrului. el trebuia sa-I transmita cumparatorului proprietatea.183 Obligatia de predare a lucrului presupune si obligatia vânzatorului de a se abtine de la orice dol. În aceasta situatie.59. evaluata in abstracto ( tinându-se cont de conduita unui sef de familie ideal). la contract. Vânzatorul are urmatoarele obligatii: -Obligatia de a preda lucrul cumparatorului (principala obligatie a vânzatorului). René Foignet . Aceasta transmitere a posesiunii linistite a lucrului îi asigura cumparatorului toate avantajele economice pe care.182 EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare. unilateral. op.Obligatia de predare a lucrului catre cumparator.Jakota. . al II-lea. îi va înapoia celeilalte parti arvuna acordata precum si o suma de bani egala cu arvuna. vol.

Se putea exercita în termen de sase luni de la descoperirea viciului. chiar daca lucrul vândut a pierit fortuit. vol.cit. înainte de predarea sa catre cumparator. 81 .cit. vol. al II-lea.cit. Acest principiu nu se aplica. pentru vânzarea consensuala.op. urmatoarele doua actiuni contra vânzatorului: a)actio redhibitoria – o actiune în rezolutiunea ( desfacerea) vânzarii. pentru actio ex stipulatu rem habere licere).cit. p. op.op. al II-lea.op. avea.. p. p. p. prin care vânzatorul era obligat sa plateasca cumparatorului dublul prejudiciului. al II-lea.188 Cumparatorului îi revin urmatoarele obligatii: 184 185 René Foignet . era obligat sa-I plateasca cumparatorului dublul pretului lucrului mancipat). vol. însa. iii) actio empti.411. ii) actio ex stipulatu duplae sau ex stipulatu rem habere licere .186 Romanii au sanctionat aceasta obligatie a vânzatorului prin intermediul urmatoarelor trei tipuri de actiuni: i) actio auctoritatis pentru vânzarea prin mancipatie ( actiunea prin care vânzatorul care nu îi asigura cumparatorului o asistenta eficienta.181 si René Foignet . daca pierirea fortuita a bunului cert vândut a rezultat dintr-o culpa a vânzatorului sau daca lucrul a pierit pâna la împlinirea conditiei suspensive ce afecta vânzarea. chiar si în situatia în care ei nu avusesera cunostinta de aceste vicii). p. 187 A se vedea St.62-63.op. vol.Jakota.66.cit. al II-lea. b) actio quanti minoris – o actiune în diminuarea pretului platit.60-61. Se exercita timp de un an de zile. contra tertului evingator.185 3.V. 188 René Foignet . al II-lea.Cocos. Cumparatorul unui lucru afectat de vicii ascunse.63-64. op. fie o suma de bani echivalenta cu prejudiciul suferit de catre cumparator.cit.pretul promis. în epoca lui Iustinian. René Foignet .Obligatia de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile ascunse ale lucrului.. vol.187 Vânzatorii erau considerati raspunzatori pentru viciile ascunse ale lucrului întotdeauna. pentru vânzarea însotita de stipulatii (actiune prin care vânzatorul trebuia sa-I plateasca cumparatorului evins fie de doua ori pretul lucrului – pentru actio ex stipulatu duplae. Prin evictiune se întelege pierderea posesiunii asupra lucrului cumparat ca urmare a faptului ca un tert a câstigat în actiunea în revendicare sau în interdictul posesoriu pe care l-a introdus. 186 M. numita auctoritatis. p.

Pentru garantiile pe care le are vânzatorul pentru plata pretului a se consulta M.. sau când vânzatorul I-a acordat cumparatorului un termen de plata. g.2.67. Iasi.Jakota. Exista trei tipuri de contracte de închiriere: Închirierea lucrurilor (locatio conductio rei).V.V. se obliga sa execute o anumita lucrare determinata.68. într-o suma de bani. În cele ce urmeaza prezentam numai contractul de închiriere a lucrurilor 189 190 Ibidem. 1993. Exceptii: cumparatorul îi ofera vânzatorului o garantie. care consta. sa asigure prestarea unor anumite servicii sau executarea unei anumite lucrari pentru o alta persoana.144 5.5. 413. Toate aceste obligatii sunt sanctionate prin actio venditi (pe care o are vânzatorul contra cumparatorului189). 2. p. “Drept roman”. daca dupa ce I s-a predat lucrul a întârziat cu plata pretului. cum ar fi spre exemplu sa construiasca un pod. Închirierea serviciilor unei persoane (locatio conductio operarum) sau contractul de munca. 3. Editura Fundatiei “Chemarea”. proprietatea lucrului vândut nu se transfera pâna când nu se plateste pretul. muncitor sau antreprenor. al II-lea. Ibidem. la rându-I. op.Sa plateasca dobânzi la pret. vol.Locatiunea Contractul de închiriere (locatio conductio) este contractul consensual prin care o persoana se obliga sa procure folosinta unui lucru. 82 . care se obliga.cit.190 Despre pactele adaugate la contractul de vânzare-cumparare a se citi M. În epoca lui Iustinian.Sa plateasca cheltuielile de pastrare a lucrului daca predarea bunului a fost întârziata din vina sa. sa plateasca un anumit pret (merces). p. Închirirerea în vederea executarii unei anumite lucrari (locatio conductio operis faciendi) prin care o persoana. p.1.Jakota. în general.Sa plateasca pretul convenit (aceasta este principala obligatie a cumparatorului).

p. caci obligatia conductorului de a plati chiria este succesiva. Poate fi mobil. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A LUCRULUI Obligatiile locatorului sunt sanctionate prin actio conducti. 83 . Ea dureaza atât timp cât locatorul îi pune la dispozitie folosinta lucrului. trebuie sa constea în bani. mediat ce partile s-au înteles asupra bunului si chiriei.73. op. 191 192 M.Sa foloseasca lucrul ca un bun sef de familie. etc. vol.Sa plateasca chiria (merces)..Jakota. 2. Trebuie sa fie cert si real. p.V. În general. RISCURILE pieirii fortuite a bunului închiriat sunt suportate întotdeauna de catre locator. care se obliga sa-I plateasca un pret fixat în bani (merces). al II-lea. Contractul este valid încheiat.Sa predea prin traditiune lucrul catre conductor.73.191 Elementele constitutive ale contractului de închiriere a lucrurilor sunt: Consimtamântul.Sa-l mentina pe conductor în folosinta bunului închiriat. 193 Ibidem. OBLIGATIILE LOCATORULUI sunt: 1.193 STINGEREA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A UNUI BUN se realizeaza prin: . p. Conductorul obtine doar detentia asupra bunului.cit.prin acordul partilor.prin vointa unilaterala a locatorului. al II-lea.416.Contractul de închiriere a lucrurilor (locatio conductio rei) sau arenda este contractul prin care o persoana (locator) se angajeaza sa procure folosinta linistita a unui lucru (uneori si fructele lucrului) unei alte persoane (conductor). Obligatiile conductorului sunt sanctionate prin actio locati. sau daca nu plateste chiria o anumita perioada. Bunul. Pretul închirierii ( chiria). 2. imobil.192 OBLIGATIILE CONDUCTORULUI sunt: 1.op.cit. René Foignet . Efectele închirierii lucrului Închirierea lucrului este un contract sinalagmatic perfect. . Locatorul trebuie sa-l garanteze pe conductor împotriva evictiunii si a viciilor ascunse ale bunului închiriat. daca conductorul nu foloseste bunul ca un bun pater familias. vol.

în dreptul clasic.V. 5.194 Daca bunul închiriat era vândut de catre locator.prin vointa unilaterala a conductorului daca: a) Nu poate folosi lucrul (ca urmare a lipsei de reparatii sau ca urmare a pierderii fortuite). cumparatorul putea sa-l expulzeze pe conductor din detentia lucrului. 1412. în acest sens.Jakota “Drept roman”. Daca la expirarea termenului. ca cel care a cumparat lucrul trebuie sa respecte închirierea daca exista. în mod gratuit. cu exceptia termenului. c)Prin împlinirea termenului fixat de catre parti. Se presupune ca partile au convenit sa prelungeasca închirierea în aceleasi conditii convenite initial. Împaratul Diocletian a hotarât. în general. 14101469. contractul de închiriere este prelungit prin tacita reconductiune. precum si articolele 1410. Al II-lea. conductorul continua sa foloseasca lucrul fara opozitia locatorului. Pentru contractul de munca si pentru cel de închiriere în vederea realizarii unei anumite lucrari recomandam a se citi M. în timpul închirierii. b)Daca închirierea s-a facut fara termen (sine die).3. unei alte persoane. 1441.Mandatul Mandatul este contractul consensual prin care o persoana (mandantul sau mandatorul) însarcineaza o anumita persoana (mandatar sau procurator) sa faca ceva. Prin tacita reconductiune. atunci. Aceasta dispozitie se regaseste în Codul civil român în art. de 5 ani. vol. contractul de locatiune se prelungea doar pentru un singur an. Termenul folosit pentru arendarea pamânturilor era. 84 . Ibidem.196 În dreptul roman. adica al mandantului.5. însa. o clauza expresa în contractul de vânzare. Conductorul avea actiune împotriva locatorului pentru daune. fara plata. 1413.74.. pag. mandatarul nu-l reprezinta pe mandant.195 Contractul de locatie a lucrurilor este reglementat în Codul civil în art. Iasi. Editura Fundatiei “Chemarea”. Actul pe care mandatarul (procuratorul) îl încheia din însarcinarea mandantului (mandator) nu 194 195 Ibidem. 14701490 din Codul civil ( referitoare la locatia lucrarilor). în folosul sau. 419-423. a caror lectura o recomandam . 75. p. 1993.

trebuie sa-i dea socoteala mandantului despre modul în care a actionat si sa-i transfere acestuia toate drepturile si obligatiile dobândite în executarea mandatului. vol.. direct. medicului. etc. pentru serviciile profesorului. Putea fi reclamata în justitie în cadrul procedurii extra-ordinem.cit.cit.La sfârsitul mandatului. raspunde pentru culpa sa evaluata in abstracto. al II-lea.Obiectul conventiei sa-l reprezinte un serviciu pe care mandatarul I-l face mandantului.) Remuneratia se numea honos. p. 198 M.80. Efectele toate se produceau asupra mandatarului (procuratorului).Cocos. Cu toate acestea. OBLIGATIILE MANDATARULUI (procuratorului) sunt: .Mandatul sa fie gratuit. al II-lea. vol. Dupa executarea mandatului si în temeiul acestuia mandatarul (procuratorul) îi transfera mandantului (mandator) toate drepturile si obligatiile pe care le dobândise în executarea mandatului.197 EFECTELE MANDATULUI Mandatul este un contract sinalagmatic imperfect.op. în persoana mandantului.184. Este nul mandatul al carui obiect nu-l intereseaza decât pe mandatar sau pe tert. p. Spre sfârsitul Imperiului Roman.V.Obiectul trebuie sa-l intereseze pe mandant.Sa încheie actul cu care a fost însarcinat. În dreptul civil românesc. 3. mandatarul este de cele mai multe ori salariat. În epoca lui Iustinian.cit. 2. avocatului. OBLIGATIA EVENTUALA A MANDANTULUI consta în restituirea sumeleor de bani pe care mandatarul le-a cheltuit în executarea mandatului primit. fiindca. pentru constituirea unei garantii (mandatum credenda pecuniae). ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE MANDATULUI Pentru ca o conventie dintre doua persoane sa constituie contract de mandat. s-a admis si validitatea mandatului platit în cazurile în care juristii considerau ca nu se poate încheia un contract de închiriere a serviciilor unei persoane (spre exemplu.Jakota.198 . 85 . Acest serviciu trebuie sa fie licit si moral. Efectele actului juridic se produc. op. este considerat valid mandatul de a împrumuta bani unui tert.425. p.producea absolut nici un efect fata de mandant. op.199 196 197 St.. El naste întotdeauna obligatii în sarcina mandatarului si doar eventual în sarcina mandantului. este necesar ca: 1. René Foignet . în acea epoca. mandatarul îl reprezinta efectiv pe mandant.

atunci mandatul exista pâna la atingerea limitelor fixate prin mandat.81-82. 201 René Foignet .Acordul de vointa al partilor. Chiar mandatarul poate renunta la mandat. Astfel daca Titius a primit de la Lucius mandat sa cumpere un cal cu 100 si el îl cumpara cu 200.Cocos.201 5. astfel. op.prin acordul de vointa al partilor sau prin manifestarea vointei uneia dintre parti.V. în detrimentul celei a sabinienilor..Jakota. . nu-I cauzeaza un prejudiciu mandantului. p. . Fiecare asociat trebuie sa aiba dreptul la o parte din câstigurile realizate prin administrarea aporturilor. p. al II-lea.op. Obligatia eventuala a mandantului este sanctionata prin actio mandati contraria.Societatea Contractul de societate este un contract prin intermediul caruia mai multe persoane se obliga sa puna ceva în comun în scopul de a realiza si împarti câstigul.426.Aportul fiecarui asociat.SANCTIUNEA MANDATULUI: Obligatiile mandatarului sunt sanctionate prin actio mandati directa. Aceasta a fost parerea proculienilor care a fost acceptata în dreptul lui Iustinian. mandantul îl poate revoca pe mandatar.cit. în activitatea.186. al II-lea.. op. 86 .Interes comun.cit. de urmatoarele elemente constitutive: . 202 M. DEPASIREA LIMITELOR MANDATULUI Daca mandatarul depasea limitele mandatului. cunostintele sau chiar în experienta de specialitate a unuia dintre asociati. care negau existenta mandatului.cit. Participarea fiecarui asociat la 199 200 St. .Jakota.426. Aportul poate consta în bani.prin ajungerea la termen.V.202 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE Pentru ca o conventie sa poata fi calificata drept contract de societate. vol. Astfel. p. proprietatea sau folosinta unui bun.. deoarece contractul de mandat este un contract intuitu personae (având în vedere calitatile personale ale partilor). al II-lea. mandatul exista doar pâna la concurenta sumei de 100.5. op. vol.prin moartea uneia dintre parti. .200 STINGEREA MANDATULUI Mandatul se stinge: .cit. M. dar numai daca. ea are nevoie .4. vol. p.

Ibidem. Sa se ocupe de administrarea societatii cu aceeasi grija cu care îsi administreaza averea proprie. .În lipsa altui mijloc de determinare a proportiei.Sa asigure participarea tuturor asociatilor atât la câstigurile cât si la pierderile realizate de societate.câstiguri se precizeaza în contractul de societate. p. situatia pierderii patrimoniului social). 3) Prin vointa tuturor asociatilor sau prin vointa unuia dintre ei.79.204 203 204 René Foignet . 6. evaluata in concreto.203 Obligatiile asociatilor sunt sanctionate prin actio pro socio (o actiune infamanta). al II-lea. S-a decis ca este valida si clauza prin care un asociat participa la câstiguri dar nu si la pierderi.op. 87 .cit.Sa efectueze aportul promis. p. Toate partile contractului au anumite obligatii. Proportia în care fiecare asociat participa la câstiguri si la pierderi se poate determina astfel: 4.Cu ajutorul unui arbitru. prin capitis deminutio sau prin saracirea completa a unuia dintre asociati. societatea este nula. spre exemplu. 2. STINGEREA SOCIETATII Societatea se stinge prin: 1) Prin moartea fizica. Un contract de societate în vederea contrabandei este nul.79.Printr-o clauza speciala introdusa în contract. 2) Când a fost atins scopul pentru care s-a constituit societatea sau când atingerea acestui scop este imposibila (cum ar fi. fiind afectata de clauza leonina.Intentia de a constitui o societate. prin aporturi. Asociatul raspunde pentru orice culpa usoara. Altfel. prin împartirea în parti egale. . OBLIGATIILE FIECARUI ASOCIAT sunt: 1. 5. fara a se tine seama de aportul asociatului. asociatii constituie doar o indiviziune. Si aceasta întrucât societatea este un contract intuitu personae ( se formeaza luând în considerare personalitatea fiecarui asociat). vol. Daca unul dintre asociati nu are nici un drept la câstiguri. 3. EFECTELE SOCIETATII Societatea este un contract sinalagmatic perfect.Un scop licit.

78.Cele mai multe societati constituite în temeiul contractului de societate nu se bucurau de personalitate juridica.8. la înlantuirea debitorului si nu la una juridica.8. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5.2. debitorul apare ca un obiect al dreptului de proprietate. ca institutie de drept.205 5. ideea de legatura materiala devenind legatura juridica.4.7. Obligatii nascute din delicte 5. În epoca clasica a dreptului roman notiunea de obligatie îsi schimba structura primitiva. Razbunarea privata 5. Amenintat în însasi existenta sa. Gestiunea de afaceri 5.8.6. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5. Furtum 5.6. obligatia ius in personam este receptata dupa chipul si asempanarea dreptului de proprietate ius in rei .7. REZUMAT Obligatia.8. dolul.Îmbogatirea fara justa cauza 5. nota de subsol.6. Delictele pretoriene: violenta.6. abstracta.3.Schimbul 5.3. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5.7.8.8.8.8. În vechea conceptie romana.2.Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.2.8. Delicte publice si delicte private 5.6. iar ideea de legatura obligatio se reduce la o adevarata legatura materiala. Contractele nenumite 5.8. în temeiul careia 205 Ibidem. p. Aceleasi prerogative sînt acordate ambilor titulari:proprietarul si debitorul. Actiuni penale. 88 .4.7. Precariul 5. Acest tip de personalitate se acorda doar marilor societati constituite în vederea colectarii impozitelor sau pentru executarea lucrarilor publice.1. apare o data cu formarea proprietatii private romane. Tranzactia 5.3.10. Actiunile noxale.8.1.8.9. Poena 5. Damnum iniuria datum 5.6.5. frauda creditorilor 5. Plata nedatoratului 5. Abandonul noxal. Iniuria 5.7.1.

Conditiile consimtamîntul. cele consensuale si cele nenumite. Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. Asemanari si deosebiri ale contractului de comodat în dreptul roman si dreptul civil 4.Efectele contractului de vînzare-cumparare în dreptul roman si dreptul civil. Daca la origini contractul sub forma stipulatiei apare ca o conventie îmbracata în forme solemne. de la contractele formale la cele nesolemne. În functie de formarea lor. care se formeaza prin simpla manifestare de vointa.debitorul este îndatorat sa execute o prestatie. în dreptul clasic apar la polul opus contractele consemsuale. CONCLUZII Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. prevazute de ius civile si facute în conformitate cu acesta. creditorul poate urmari bunurile debitorului si nu persoana fizica a acestuia. respectiv contractele reale. în dreptul roman si dreptul civil actual 3. Prin izvor al obligatiei se întelege un act juridic sau un fapt care da nastere unei obligatii. iar în caz de neexecutare. debitorul si obiectul. Cea mai mare parte a contractelor nesolemne se regasesc astazi în dreptul civil. Analizati comparativ definitia si elementele obligatiei din dreptul roman si dreptul civil actual 2. TEME DE CONTROL 1. element de validitate al contractului. Contractele reale din dreptul roman si cele din dreptul civil 89 . Elementele obligatiei sînt: creditorul. Izvoarele principale ale obligatiilor sînt contractele si delictele. Principalul izvor de obligatii îl constituie contractele. contractele au cunoscut o evolutie interesanta în dreptul roman. 5.

Editura „Polirom”. 1997. 2. 2000 90 . Adagii si locutiuni latine în dreptul românesc. DELEANU SERGIU. MOLCUT EMIL. Drept privat roman. Drept roman. 8. I si II. DELEANU ION. 1993.. TOMULESCU C. vol. 1978. Drept privat roman.Napoca. I-IV. 1989.R. Mica enciclopedie a dreptului. OANCEA DAN. 5. 2002. HANGA VLADIMIR. vol. Editura „Dacia”. Cluj-Napoca. Paris-Bucuresti. Etudes de philologie juridique et de droit romain. 2000. 3. Drept roman. Bucuresti.L. Editura Fundatiei “Chemarea”. vol. JAKOTA MIHAI VASILE. I. 9.BIBLIOGRAFIE GENERALA 1. 4. Iasi. Iasi. Iasi. Bucuresti. COCOS STEFAN. Principiile dreptului roman. Bucuresti. Editura “ALL Beck”. Drept roman. 6. GEORGESCU V. Editura „Cugetarea”. 7. 1940. Drept roman. HANGA VLADIMIR. Casa de Editura si Presa “Sansa” S. Facultatea de Drept. Drept roman. Editura Dacia. Editura Didactica si Pedagogica. ST. Bucuresti. CIUCA VALERIUS. A. 1973. JAKOTA MIHAI VASILE..2001 10. Cluj. 1997.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful