GABRIELA LUPSAN

COSMIN DARIESCU

DREPT ROMAN
(NOTE DE CURS)

2003

1

PLANUL CURSULUI

CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Definitia dreptului roman 1.2. Însemnatatea dreptului roman 1.3. Diviziunile dreptului roman 1.4. Periodizarea dreptului roman CAPITOLUL AL II-LEA. IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2.1. Definitia izvorului de drept 2.2. Obiceiul juridic 2.3. Legea 2.4. Edictele magistratilor judiciari 2.5. Senatus consultele 2.6. Constitutiile imperiale 2.7. Jurisprudenta CAPITOLUL AL III-LEA. ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA 3.1. Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum 3.2. Procesul formular 3.2.1. Formula, actio, iudicium 3.2.2. Partile formulei. Studiul formulei 3.2.3. Clasificarea actiunilor 3.2.4. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului 3.3. Procesul extra ordinem 3.3.1. Începuturile procesului extra ordinem 3.3.2.Generalizarea procesului extra ordinem 3.3.3. Judecatorii, procedura si executarea sentintei CAPITOLUL AL IV. DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4.1. Diviziunea lucrurilor 4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius 4.2.2. Heredium si fundus 4.2.3. Ager publicus 4.3. Proprietatea în epoca clasica 4.3.1. Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate 4.3.2. Proprietatea quiritara 4.3.3. Proprietatea pretoriana 4.3.4. Proprietatea provinciala si cea peregrina 4.4. Apararea proprietatii 4.4.1. Rei vindicatio 4.4.2. Actiunea publiciana 4.4.3. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian 4.4.4. Actiunea publiciana a posesorului de buna-credinta 4.5. Posesiunea 2

4.5.1. Definitia posesiunii 4.5.2. Elementele posesiunii 4.5.3. Dobîndirea si pierderea posesiunii 4.5.4. Persoanele care au posesiunea 4.5.5. Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) 4.5.6. Efectele posesiunii 4.5.7. Protectia posesiunii. Interdictele posesorii 4.6. Servitutiile 4.6.1. Definitia servitutiilor 4.6.2. Servitutiile prediale 4.6.3. Servitutiile personale 4.6.4. Constituirea, stingerea si sanctiunea servitutilor 4.7. Drepturile reale pretoriene 4.8. Superficia CAPITOLUL AL V-LEA. OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5.1. Despre obligatii 5.1.1. Definitia romana a obligatiilor 5.1.2. diviziunea obligatiilor 5.1.3. Izvoarele obligatiilor 5.2. Notiunea romana de contract 5.2.1. Contracte si pacte 5.2.2. Conditiile de validitate a contractelor 5.2.3. Diviziunea contractelor 5.3. Contractele formale 5.3.1. contractele verbale 5.3.2. Contractele litteris 5.3.3. Chirografele si singrafele 5.4. Contractele reale 5.4.1. Definitia contractelor reale 5.4.2. Mutuum 5.4.3. Comodatul 5.4.4. Depozitul 5.4.5. Depozite exceptionale 5.4.6. Gajul 5.4.7. Fiducia 5.5. Contracte consensuale 5.5.1. Vînzarea-cumpararea 5.5.2. Locatiunea 5.5.3. Mandatul 5.5.4. Societatea 5.6. Contractele nenumite 5.6.1. Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.6.2. Schimbul 5.6.3. Tranzactia 5.6.4. Precariul 5.7. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5.7.1. Îmbogatirea fara justa cauza 5.7.2. Plata nedatoratului 5.7.3. Gestiunea de afaceri

3

5.8. Damnum iniuria datum 5.8. Actiunile noxale. Delicte publice si delicte private 5.8. Obligatii nascute din delicte 5. Iniuria 5.8.8. Delictele pretoriene: violenta. Actiuni penale. Furtum 5.2.8.8.8. frauda creditorilor 5. Abandonul noxal 4 .4.7.8.5.9. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5.1.3. Poena 5. Razbunarea privata 5.8.6. dolul. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.8.10.8.

L. în parte. 1926. p.2. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1. “Dreptul roman fiind baza tuturor legislatiilor civilizate. am construit edificiul legislatiei noastre nationale. 1997. 5.1. 1993. p. si 565 d.Molcut.H.1 Într-o alta opinie.5. cu materialul bogat pe care ni l-au transmis. Bucuresti. Iasi. format din numeroase ramuri si institutii juridice. dreptul roman reprezinta ansamblul normelor de conduita susceptibile de a fi aplicate cu ajutorul fortei de constrângere a autoritatilor romane. D. 5 . învatatorii speciei umane.R. Principiile dreptului civil român. ea a civilizat-o prin legile sale” (Jean Étienne Marie Portalis.Jakota. E. ce constituie un sistem extrem de vast si complex.Alexandresco. el nu trebuie neglijat. Drept roman. 3 Apud D. Drept roman. Aceasta definitie tine seama de particularitatea dreptului roman de a se fi dezvoltat. dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduita instituite si sanctionate de statul roman. sub multe aspecte.CAPITOLUL I. Definitia dreptului roman Dreptul roman a fost definit ca sistemul de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î. Atelierele Grafice Socec&Co. aflate într-un proces continuu de transformare si interconditionare2. Însemnatatea dreptului roman “Filosofii si jurisconsultii Romei sunt..5. Bucuresti.Oancea. caci este si astazi. dupa aproape doua mii de ani. trebuie studiat în toate amanuntele lui. În viziunea noastra. prin opera jurisprudentilor. Casa de Editura si Presa “Sansa “ S. Societate Anonima.H. înca.1. Editura Fundatiei “Chemarea”. 1. calauza cea mai sigura pentru jurisconsult si 1 2 M. chiar înaintea aparitiei unor reglementari edictate de catre autoritatile statului roman.V. ci din contra. vol. jurist francez . p. care a trait între 1746-1807)3. Caci. Roma a supus Europa cu armele sale.

c) A contribuit la formarea principiilor juridice prin adagii ori maxime celebre transmise lumii moderne. p. Cocos. Se dezvolta dupa votarea Legii Aebutia (150 î. DREPTUL PRIVAT: ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile dintre particulari. reglementeaza relatiile dintre stat si persoane particulare. pe de-alta. cu ajutorul jurisprudentilor. pe care ius civile nu le luase în considerare. 6 .”(Dimitrie Alexandresco.6.9. iar consecinta a fost ca notiunile juridice actuale au aparut în marea lor majoritate în cadrul sau. caracterizându-se prin precizie. dreptul roman prezinta interes pentru ca: a) A creat alfabetul dreptului printr-un limbaj juridic cu ajutorul caruia s-au putut exprima ideile juridice cerute de viata practica. cât si pentru specialistul care se formeaza în stiinta dreptului. pe de-o parte. p. 2000. Breviar. fie peregrini cu “ius commercii” (adica cu dreptul de a se folosi de ius civile). b) A determinat dezvoltarea gândirii juridice.H – finele sec. Drept roman. relatiile dintre persoane care sunt fie cetateni romani. într-o maniera formalista. e) Dezvolta simtul juridic practic.magistrat. profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Iasi)4. IUS HONORARIUM (FACTUM): Sistemul de reguli complementare lui ius civile. Diviziunile dreptului roman Un renumit jurisprudent roman.8. al II-lea 4 5 Ibidem. DREPTUL PRIVAT are urmatoarele diviziuni: IUS CIVILE: ansamblul de norme juridice care reglementeaza. iar. pentru reglementarea unor raporturi sociale noi.5 1. pe nume Ulpian. 6 Ibidem.5.1850-1925. considera ca dreptul roman are doua compartimente importante: DREPTUL PUBLIC: ansamblul de norme care reglementeaza organizarea statului roman. St.3. elaborat de magistratii judiciari. Editura Fundatiei “România de Mâine”. p. claritate si logica stricta. Într-o alta opinie. d) Determina formarea unei educatii juridice atât pentru omul de cultura.

Sediul juridic: edictele magistratilor judiciari.cit. anul fundarii Romei pâna la Legea celor XII Table – 450 î..67.H pâna la mijlocul secolului al III-lea d. .Cocos. majoritatea autorilor. 11 REZUMAT Dreptul roman.vechiul drept roman ( din 754 î. cu natura. III. II.H – 565 d.4. IUS NATURALE: un ansamblu vag si variabil de principii presupuse conforme cu “ordinea naturala”.p. 7 . op. 9 St. de catre divinitate.1.1.Jakota.67. dar mai ales. sistem de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î. din cer sau din mare. p. Într-o alta acceptiune..dreptul clasic ( din 27 î. p. Ibidem.H). vol. 10 M. anul mortii împaratului Iustinian) . 7 8 M. dupa cum urmeaza: I.H). Strvechiul drept roman (754 sau 753 î. fiind stabilite. a stat la baza crearii si dezvoltarii tuturor sistemelor de drept din lume.Î. .10.9 Exemple de institutii ale dreptului natural: uniunea barbatului cu femeia.10. op.8 Este comun tuturor fiintelor de pe pamânt. IUS GENTIUM Ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani si peregrini sau dintre peregrini. împart dreptul roman în trei epoci. op.H). anul întronarii lui Diocletian).. vol.10 Alti autori considera ca periodizarea dreptului roman contine urmatoarele epoci: .cit.H.H – 27 î. Dreptul roman clasic (din secolul I d. Periodizarea dreptului roman În general. pentru orice fiinta omeneasca.V.cit. p. oriunde si oricând.H.dreptul postclasic ( din 284 d. edictele pretorilor7. Vechiul drept roman (de la Legea celor XII Table pâna în sec.Jakota.H).. prin drept natural se întelege ansamblul de reguli de conduita care sunt respectate de catre toate popoarele. H.H. zamislirea si educarea copiilor etc. H.H – 284 d. 1. I Î.V. si 565 d.H).

19. astfel. accentul fiind pus pe dreptul privat. CONCLUZII Cunoasterea dreptului roman influenteaza formarea unei educatii juridice pentru viitorul specialist în stiinta dreptului. Diviziunile dreptului roman si ramurile de drept din sistemul de drept actual 3. epocile dreptului roman. Viata si opera legislativa a împaratului Justinian. a unei institutii juridce se face. parcurgîndu-se.. 8 .cit. dreptul clasic si dreptul din timpul lui Justinian. care reglementeaza relatiile dintre particulari. Prezentarea unei reguli sau norme de drept. Cocos.Prezentul curs analizeaza cîteva norme si reguli din domeniul dreptului public. 11 St. în mod istoric. TEME DE CONTROL 1. p. Însemnatatea si actualitatea dreptului roman 2. op. stravechiul si vechiul ius civile. în special organizarea judecatoreasca. respectiv.

Guvernul foloseste hotarârile sau ordonantele de urgenta.p.CAPITOLUL AL ll-LEA IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2. vol.2. Restul izvoarelor sau adaugat în cursul evolutiei istorice a societatii romane. ministrii folosesc forma instructiunilor pentru a comunica normele juridice pe care le elaboreaza). întrucât ele se refera fie la fundamentul fortei juridice a consuetudinii (Ulpian: “obiceiul se bazeaza pe 12 M. Legea . Obiceiul juridic (consuetudinea. Cel mai vechi izvor de drept roman este consuetudinea. prin excelenta. economice. Senatus consultele.1. De-a lungul timpului s-au facut numeroase încercari de a defini consuetudinea.cit. Izvoarele formale ale dreptului roman sunt: Consuetudinea (obiceiul juridic roman).V. ♦ Sensul formal: caile prin care normele juridice sunt aduse la cunostinta celor guvernati (Exemplu: Parlamentul foloseste legile ca forma de exprimare a normelor juridice pe care le adopta. mos maiorum) Dreptul roman a fost. Unele definitii antice nu ne multumesc pe deplin.Jakota. Constitutiile imperiale. Notiunea de izvor de drept Notiunea de izvor de drept are doua sensuri: ♦ Sensul material: conditiile sociale. politice care au determinat edictarea unor norme juridice.69 9 . op.I. În continuare vom folosi notiunea de izvor de drept doar în sens formal. 2. Edictele magistratilor judiciari.. Jurisprudenta. un drept consuetudinar12.

stabilirea regulilor jocurilor de origine romana. în aceste domenii se afirma jurisprudentii laici. el este însarcinat sa supravegheze în întregime cultul privat si public. stabilirea zilelor faste si a celor nefaste.16 DICTIONAR: Pontif (pontifex. membrii sai au fost mai întâi recrutati prin 13 14 Ibidem. p.Hr. la care celelalte popoare mediteraneene doar visau. Cunoasterea si interpretarea consuetudinii au fost. Consuetudinea romana se distinge prin formalism si imuabilitate.70. de obiceiul stramosilor”14). p. Dar stabilitatea consuetudinii si obligativitatea respectarii ei de catre autoritatile romane au avut si un efect pozitiv. Ibidem. compus initial din trei sau cinci membri si în cele din urma din 16. “cel care deschide caile spre zei”). Aceasta aplicare permanenta a obiceiului constituie o reafirmare a existentei si validitatii lui15. p. 15 Ibidem. consacrat printr-un uzaj îndelungat”13). initial. spre sfârsitul Republicii. Colegiul pontifilor. În opinia noastra. ius civile mentinea modurile formaliste. Doctrina contemporana de drept roman a oferit o definitie mai clara a consuetudinii: Consuetudinea este un obicei care se repeta mereu acelasi în cazuri identice.consimtamântul tacit al poporului. greoaie.69. pastrarea cartilor “pontificale” si. Consuetudinea reprezinta totalitatea regulilor de conduita care trebuie respectate atunci când individul se afla în anumite situatii din viata cotidiana. detine un loc de exceptie în organizarea religioasa a Romei. creând cetateanului roman un sentiment de siguranta. pe timpul lui Cezar. pastrarea si cunoasterea legilor si formulelor de procedura.. apanajul exclusiv al pontifilor. p.Hr.69. reguli ce au fost elaborate pe baza experientei de viata a generatiilor trecute de catre comunitatea umana al carui membru este respectivul individ .H. moduri de dobândire dictate de consuetudine. totusi. Pastrator al traditiei. Acest colegiu a fost deschis plebei începând din anul 300 î. 16 Ibidem. fie folosesc o terminologie ca diferenta specifica un sinonim al notiunii de definit (Salvius Iulianus: “Obiceiul este reglementarea despre care se spune ca a fost instituita de moravuri. dar din secolul al III-lea î. Desi ritmul vietii economice romane se accelerase mult. înfiintat de Numa. de dobândire a proprietatii quiritare. 10 .70. pâna la sfârsitul secolului al IVlea î.. Dar are si alte atributii precise (ius pontificale): sfintirea edificiilor.

11 .71.Hr... obtine marele pontificat. Astfel: Daca era propusa de consuli. 1993. Editura Univers Enciclopedic. vol. Cezar. 18 În anul 2002.117. asista la casatoriile prin confarreatio.Jakota.cit.C. numit pe viata de colegii sai.cit.155.cit. op. Larousse. Daca era propusa de dictator. Din 339 î. Editura “Cugetarea “ din Iasi a tiparit un nou curs de drept roman al profesorului M. Editura Fundatiei “Chemarea”. înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi… Îi numeste pe cei 15 flamini.V. Prestigiul marelui pontif este considerabil. în dreptul roman.C. Bucuresti. vol. studiind. vol. care în anumite privinte este mai bogata în informatii. acord prin care magistratul propune (rogat). 20 În acelasi sens. aceasta ratificare se transforma într-o autorizare prealabila. Reglementari cu caracter administrativ (leges datae). apoi au fost alesi de catre comitii în formatie restrânsa. Iasi.I. iar poporul accepta propunerea magistratului (iubet).V. Cocos. în timpul Imperiului. Legea rogata este acordul de vointa dintre magistratul cu drept de a convoca adunarea poporului (consuli.20 Orice lege rogata. p. op. op.73 si St.3. de tribun sau pretor. Drept roman.1. p. I.V.22. Legea Notiunea de lege (lex) avea. Pentru detalii asupra unei consultatii juridice a pontifilor a se consulta M. Fredouille.cit. tribuni. dupa votare de catre adunarea poporului era supusa aprobarii senatului (auctoritas patrum).21 Denumirea legilor rogatae: purta numele magistratului ce o propunea. începând din 63. trei întelesuri: Legi votate de adunarile poporului (leges publicae populi romani). Întrucât acest nou curs este o varianta concentrata a celui din 1993. p. Fredouille. Jakota.Dictionar de civilizatie romana. 17 J. În fruntea colegiului se afla marele pontif (Pontifex Maximus). Jakota. dictator sau pretor) si adunarea poporului. legea îi purta numele acestuia (Legea Aebutia). drepturile reale si obligatiile..Jakota.19 Legile votate de adunarile poporului poarta numele de legi rogatae. cu precadere. op. M. Clauze introduse în actele juridice ( leges privatae). legea purta numele celor doi magistrati (Legea Aelia-Sentia). p. p. alege vestalele. 2000. toti împaratii vor purta titlul de Pontifex maximus17. joaca un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul.V. 19 M.18 2.72..cooptare. în continuare ne vom referi doar la editia din 1993. 21 J . p. transformând-o în lege publica a poporului roman.

Fredouille. si sec. 24 Ibidem. Legi mai putin decât perfecte ( nu anuleaza actul juridic ilegal. pe care-l aplicau.73.cit. p.Structura legilor rogatae: Praescriptio ( preambul care indica numele magistratului care a propus-o. 12 . op. Orice lege rogata continea.cit.117. 25 Ibidem. locul si data votarii). p. 26 Ibidem. magistratii garantau eficacitatea legilor imperfecte. I . p. op. atunci propunerea aceea sa fie socotita ca nu a fost facuta”.74. dar îi pedepseste pe cel care a consimtit la încheierea acelui act). p..25 Leges datae reprezinta reglementari care priveau organizarea unei cetati sau a unei provincii si proveneau de la un magistrat sau de la un general învingator. în forma prescurtata fraza: “ daca ceva în propunerea de lege n-ar fi conforma cu ius (civile).75 si J . Legi perfecte (anuleaza actul juridic încheiat contra prevederilor lor). 22 23 Ibidem. data pentru organizarea Siciliei. numai 24 interesau dreptul privat. 24 Legea rogata reprezinta un izvor formal de mai mica importanta pentru dreptul privat roman. adunarea care a aprobat-o.26 Exemplu: Legea Rupilia. p. Rogatio (textul propriu-zis).C. p.Jakota. Legi imperfecte (nu anuleaza actul ilegal si nu îl pedepsesc pe cel care a consimtit încheierea acelui act). vol.V. în temeiul puterii lor de a comanda civil si militar (imperium)23. legile rogatae se împart în: Legi mai mult ca perfecte ( anuleaza actul încheiat împotriva prevederilor lor si îl sanctioneaza pe cel care l-a consimtit).Hr. Sanctio (ce masuri se iau daca lege nu este respectata).117. Din punct de vedere al lui sanctio.. M. Din 800 de legi rogatae votate între 500 î. supunându-i pe cei care le nesocoteau unui sistem de sanctiuni.1.22 Se pare ca într-o epoca mai veche.74.

cunoscut practic doar de patricieni.Hr. op. p.) au fost divulgate formalitatile procedurii (lista zilelor faste. baza oricarui drept al lor. numita album... op.Hr. Pe de alta parte. tribunul Terentillius Harsa se spune ca ar fi determinat numirea unei comisii de zece membri ( decemviri legibus scribundis) însarcinata sa întocmeasca un cod nou. Aelius Paetus. o anumita perioada a trebuit completata prin dreptul cutumiar exisitent. ea laiciza dreptul si crea un drept obiectiv: dreptul exista.Hr. Pentru a pune capat acestei situatii care aducea prejudicii plebeilor. edictele au capatat forma scrisa. Desigur ca nu mai posedam tablitele originale. fiind afisate pe o tabla alba de lemn. penal. cu toate ca doar mult mai târziu (…312-308 î.V. Pâna atunci. nu exista decât obiceiul. Aceasta lege continea reguli foarte diverse ( drept privat. Totusi. sanctiuni). un rol foarte important l-au avut edictele magistratilor investiti cu iurisdictio (cu dreptul de a numi un judecator si de a organiza procesele între particulari). pe buna dreptate. arse în incendiul provocat de gali în 390 (Î. dar si câteva mari principii. Fredouille.C. guvernatorii de provincie si questorii lor.) susceptibile de a le aplica.cit. 13 . Edictele magistratilor judiciari Edictul reprezinta actul prin intermediul caruia magistratul roman (cu ius edicendi) aducea la cunostinta publicului modul cum întelege sa exercite atributiile functiei pe care o ocupa. cunoscut de toti.). edilii curuli la Roma. Dar. cel peregrin. exprimând vointa partilor. din acest motiv. consul în 198). LEGEA CELOR XII TABLE.27 2. Primul comentariu care s-a facut pe marginea ei dateaza de la începutul secolului al II-lea î. Pentru dezvoltarea dreptului privat roman.Reprezinta prima legislatie scrisa a romanilor si conform traditiei dateaza de la jumatatea secolului al V-lea î. pentru ca exista o lege care poate fi cunoscuta. Acesti magistrati erau: pretorul urban.4.I. (451-449).Legile privatae completau actul juridic. vol. La început orale.cit. religios. afisat în for. dar ne putem face o idee destul de precisa despre ele din citatele autorilor antici: acestea ne dau totusi un text întinerit si poate modificat.117. ulterior incendiului din 390. cum ar fi interzicerea “privilegiilor” si consfintea egalitatea plebeilor si patricienilor în fata legii.75.28 27 28 J . procedura. ( Sext. p. actiunile legii etc. pe timpul mandatului sau de un an. pe drept cuvânt romanii o învatau pe de rost (înca din epoca clasica) si era larg difuzata în întregul Imperiu: ei o socoteau .Hr.Jakota. Legea celor XII Table ramâne fragmentara si nu este absolut originala: multe dintre regulile pe care le formula erau foarte vechi. M.

reglementarile pretorului au dobândit denumirea de ius (ius honorarum). prin Legea Cornelia (67 î.33 Magistratii au fost obligati. p. al II-lea d. op. exceptii. sa respecte întocmai dispozitiile edictului. Edictul vechi (pars translaticia) reprezenta partea din edictul pretorului care fusese preluata de catre acesta de la înaintasii sai în magistratura. p. în vremea împaratului Hadrian. 31 St.25.75. p.Pentru romani. fie din proprie initiativa. Edictul nou (pars nova) reprezenta contributia noului pretor la dezvoltarea edictului. a sistematizat edictul pretorului. Reglementarile lui se numesc factum (adica un set de reglementari care completeaza lacunele lui ius civile).Hr.75. adica dispozitiile pe care le introducea pe edict. Factum vine de la oameni. 14 .76.34 Pretorul nu creeaza reguli de ius civile. prescriptii. adica pe durata unui an întreg. 33 M. mijloace puse la dispozitia justitiabililor. p. de actiuni pretoriene. 24-25.cit. 76.32 Cuprinsul edictului pretorului : formule de actiuni civile. Ibidem.Jakota. 32 Ibidem. 34 Ibidem. Edictul repentinum este edictul pe care îl da pretorul pentru reglementarea unei situatii neprevazute în edictul perpetuu. precum si mijloace variate întemeiate pe puterea de a comanda a pretorului. op. care se transmitea fara modificari de la pretor la pretor.cit.V. prin edict se întelegea atât ansamblul reglementarilor din edict cât si fiecare prevedere în parte. transformându-l în întregime într-un edict perpetuu..Hr. Cocos.). op. 35 Ibidem.35 Ius vine de la zei. întrucât aceasta cuprindea dispozitii utile si juste.. p. ( Valentin Georgescu) 29 30 Ibidem.29 Edictul pretorului urban reprezenta modelul dupa care se redactau edictele celorlalti magistrati cu iurisdictio. fie la sfatul jurisprudentilor.cit.31 Pars nova si pars translaticia au disparut la mijlocul sec.30 Edictul perpetuu este edictul care se aplica pe toata durata mandatului pretorului. din ordinul împaratului. p.78. atunci când jurisconsultul Salvius Iulianus. p. aparute în cursul mandatului sau. Abia în epoca clasica..

numirea unui dictator. adica actul prin care împaratul anunta cum avea sasi exercite atributiile. nume caruia I se adauga terminatia “-ianum” (Senatus consultul Trebellianum. totusi. adoptata de senat si care confera magistratilor puteri foarte extinse.cit.184. op. 15 .. magistratii respectându-le cu strictete. ca o senatus auctoritas ( vointa senatului) si poate fi supus unui nou vot. astfel.36 Denumirea senatus consultelor: purtau numele magistratului care le-a propus. care a fost la început ratificarea de catre senatorii patricieni a unei legi rogata sau a alegerii unui magistrat.37 2. exercitându-si dreptul de interventie. preluate de împaratii care urmeaza. de multe ori. Senatus consultum ultimum este o masura de salvare publica. Nici senatus consultul nici senatus auctoritas nu trebuie confundate cu patrum auctoritas ( aprobarea senatorilor patricieni).5. Aceasta forta morala se observa din faptul ca daca în momentul votarii un magistrat si-a manifestat împotrivirea. Constitutiile imperiale sunt de patru feluri: Edicte (edicta).Hr. pe timpul domniei. Constitutiile imperiale Constitutiile imperiale reprezinta acte normative care provin de la împarat (din cancelaria acestuia) si care. În perioada Imperiului Târziu. cu titlu indicativ. Si pâna în secolul al II-lea.C. senatus consultele aveau o mare forta morala. Fredouille. sau Senatus consultul Orfitianum). p. 36 J . al II-lea î. Dupa votare acest aviz trebuia depus în Templul lui Saturn (care avea rolul de arhiva publica) si din vremea lui Cezar. au putere de lege în toate domeniile. senatus consultul ramâne.2. era copiat în Jurnalul Oficial. Erau valabile pentru întregul Imperiu si sunt. constitutiile imperiale iau numele de leges (legi).Hr. începând cu secolul al II-lea d. Se evita. Din secolul al II-lea d. Senatus consultele Senatus consultum reprezinta avizul dat de Senat unui magistrat.Hr. Ele vor fi adunate în diverse coduri. se considera ca senatus consultele aveau putere de lege.6. care I-a prezentat o anumita problema.. Acest tip de senatus consult a aparut la sfârsitul sec.

op. p.. 39 M. creând jurisprudenta.94.cit.C. Respondere ( consultatii juridice). Decretele (decreta) reprezinta hotarârile date de împarat în procese. Era el silit sa aleaga numai dintre raspunsurile jurisconsultilor sau putea adopta o solutie propusa de un jurisprudent ?40 ACTVITATEA JURISPRUDENTILOR: • • • 37 Agere ( cum sa te comporti în instanta). Mandatele (mandata) sunt instructiuni administrative adresate guvernatorilor de provincie. op. p.60. Jurisprudenta Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. conform unui rescript al împaratului Hadrian. atunci judecatorul poate sa urmeze opinia care i se pare preferabila.38 2.6. 40 Ibidem.V. Jurisconsultii erau acei jurisprudenti (specialisti în drept. Cavere ( redactarea actelor juridice).Jakota... daca raspunsurile jurisconsultilor sunt concordante într-o problema de drept. M. 76 38 J . rescript care confirma o practica mai veche. Daca nu sunt concordante.I. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari. Exista o disputa asupra posibilitatii de alegere a judecatorului. raspunsuri în legatura cu anumite chestiuni de drept privat. cunoscatori ai dreptului ) care primisera de la împarat dreptul de a da consultatii întemeiate pe autoritatea acestuia (ius respondendi ex auctoritate Augusti). op.cit. p. Fredouille. p. vol. ele se impun judecatorului cu titlu de lege.39 Augustus a fost primul împarat care a acordat acest privilegiu lui Massurius Sabinus. Erau adunate în culegeri de decrete. din timpul lui Augustus.cit.Rescriptele sunt raspunsuri date de împarat unei persoane particulare sau unui magistrat.Jakota. Astfel. Aceste hotarâri serveau ca precedente judiciare.95.V. Acest “ius publice respondendi ex auctoritate Augusti ” reprezenta mai mult decât o recomandare. 16 .

cit. în realitate. Edictul era perpetuu sau repentina. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari. definita de Gaius ca fiind „ceea ce poporul porunceste si rînduieste”. Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. adica reguli nescrise care. op. fie dupa cel al domiciliului. concretizata în constitutii.V. cutumelor li s-au adaugat alte izvoare de drept. Senatus consultele exprimau. tot vointa împaratului.I. vol. organizate fie dupa criteriul averii. aplicate în mod continuu si îndelungat.). 17 . deci norme de drept. H. Cele mai vechi reguli de drept roman au fost cutumele. de culegeri de formulare si de raspunsuri ). Hotarârile senatului nu erau izvoare de drept în epoca republicana. decrete. au capatat forta juridica.• Scribere (redactarea de tratate de drept. obiceiurile.97-101. mandate. Legea. vetus sau novum. p. activitatea pretorilor se restrânge.Jakota. edicte. reprezinta o hotarîre pe care poporul o ia în adunarile sale legislative. Aproape singurele izvoare de drept pîna dupa razboaiele punice. ele dobândind aceasta calitate în timpul domniei împaratului Hadrian (117-138 d. Pentru amanunte legate de activitatea jurisprudentilor a se vedea M.. rescripte. pierzându-si din forta creatoare în fata vointei împaratului. Edictul este un program pe care magistratii îl afisau în for la intrarea lor în functie si care cuprindea dispozitiile pe care acestia urmau sa le ia cu privire la organizarea instantelor si la modul în care întelegeau sa solutioneze pricinile dintre cetateni. Dupa instaurarea imperiului. REZUMAT Acceptiunea în sens formal a izvoarelor de drept consta în totalitatea mijloacelor prin care normele de conduita sociala sînt exprimate în norme cu putere obligatorie.

Gaius. Prezentati o consultatie juridica a pontifilor 3. Ulpian. constitutiile imperiale si jurisprudenta – au evoluat în stânsa legatura cu schimbarile în structura sociala si politica a Romei. legea.Explicati adagiul “Ius honorarium viva vox est iuris civilis” (“dreptul pretorian este vocea vie a dreptului”) 2. fiecarei etape de dezvoltare corespunzându-i o anumita ierarhie a acestora. Prezentati activitatea unuia dintre jurisprudentii cunoscuti (Servius Rufus. Sextus Pomponius. Paul. de exemplu) 18 . Marcus Tullius Cicero. TEME DE CONTROL 1. senatus consultele. edictul pretorilor.CONCLUZII Izvoarele de drept roman – cutuma.Definiti izvorul de drept si analizati unul dintre izvoarele formale ale dreptului roman 2.

iudicium Procedura formulara a fost introdusa prin Legea Aebutia (a doua jumatate a sec. Procedura formulara ( corespunde epocii clasice a dreptului roman).cit. Procedura actiunilor legii si procedura formulara se caracterizeaza prin împartirea procesului în doua etape: Etapa in iure. op.. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. 3. Aceasta procedura a coexistat cu procedura actiunilor legii pâna în 41 42 E.1 Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate. Cocos. care se desfasoara în fata magistratului. op.59.Oancea. 19 .41 Dreptul privat roman a cunoscut urmatoarele trei proceduri: Procedura actiunilor legii ( corespunde epocii vechi a dreptului roman).cit.109-122. al II-lea î.1.. Desfasurarea procesului se realiza într-o singura faza. a se consulta M. vol. p. op. D.34. actio.Jakota.. Procedura extra ordinem ( începe sa fie aplicata în anumite litigii în paralel cu cea formulara si o înlocuieste complet pe aceasta în epoca postclasica).Hr.2. in iure si in iudicium. p.CAPITOLUL AL III-LEA ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA (ORDO IUDICIORUM PRIVATORUM) 3. Procedura extra ordinem se deosebea de procedura actiunilor legii si de cea formulara prin lipsa celor doua etape enumerate mai sus.).cit.2.Formula. proprietate (mai precis. Molcut.42 Pentru amanunte asupra desfasurarii procesului roman în cele doua faze. care se desfasoara în fata judecatorului. p. Etapa in iudicio. drepturi reale).V.I. St.Procesul formular 3.

I.Jakota. Aceasta actiune noua poate fi actiune in factum sau actiune utila.V. 2) Magistratul îi acorda sau nu reclamantului formula corespunzatoare actiunii alese.. 46 M. Acest model. magistratul judiciar poate elibera o actiune noua. 45 St. fiecarei actiuni îi corespunde o formula. p. pentru valorificarea acestuia.43. când. vol. Formule eliberate de pretor sau de alt magistrat judiciar dupa o prealabila examinare a cazului terminata printr-un decret ( formule in factum c) Formule eliberate de pretor pentru a-I sluji judecatorului în solutionarea unui litigiu concret ( este vorba de formule din edict sau in factum 43 44 Ibidem.anul 17 î.V.cit. M. Sfera notiunii de “formula” cuprinde: a) Formule incluse pe album ( adica în edictul magistratului judiciar). op. reclamantul nu-si poate apara dreptul încalcat. era alcatuit.Jakota.Hr. prin Legile Iuliae iudiciariae.cit.. vol.I. p.45 Procedura eliberarii actiunii este urmatoarea: 1) Reclamantul îsi alege o actiune de pe edict si-i solicita magistratului judiciar eliberarea formulei corespunzatoare.. procedura actiunilor legii a fost abrogata. op. 3) Daca nu exista actiune pe edictul magistratului judiciar. prin actio se întelege un mijloc procedural la îndemâna unei persoane careia i s-a încalcat un drept subiectiv. Din prezentarea succinta a procedurii de eliberare a unei actiuni.43 Elementul central al procedurii formulare îl reprezinta formula.45.128-129 20 . dintr-o serie de instructiuni adresate judecatorului privind etapele de solutionare a litigiului cu care era sesizat de catre magistratul judiciar. În aceasta situatie. Formula reprezinta un model de actiune. Cocos. 44 Într-o alta opinie. specific pentru fiecare actiune în parte. b) decretale). se observa ca.. în procedura formulara.cit. p. p. Actio (actiunea) reprezinta dreptul unei persoane de a pretinde în justitie ceea ce I se datoreaza. op. Dar pentru a întelege formula este necesar sa definim notiunea de actio (actiunea). Astfel de actiuni se eliberau doar la sfatul unui jurisprudent 46.128.

Exemplu de formula ( actio certae creditae pecuniae): “Titius va fi judecator. Daca nu ti se pare absolva. Parti principale. Întreaga formula se poate reduce. INTENTIO poate fi : 21 . la intentio. Parti accesorii47. 3.2.” 3.2.000 de sesterti. b) Condemnatio. Daca ti se pare ca pârâtul trebuie sa dea 10. b) Replici. duplici.Studiul partilor principale ale formulei INTENTIO reprezinta pretentia reclamantului. atunci judecatorule condamna pe pârât sa plateasca reclamantului 10.decretale dar particularizate prin mentionarea numelor reclamantului si pârâtului din speta). Studiul formulei 3)DEMONSTRATIO 2)CONDEMNATIO 1) INTENTIO Formula este alcatuita din : I. c) Demonstratio. Partile formulei.000 de sesterti reclamantului. d) Adiudicatio.2. uneori. care sunt urmatoarele: a) Intentio. II. care sunt urmatoarele: a) Exceptii. Efectul formulei: limiteaza puterea judecatorului la problemele de drept si de fapt mentionate în formula. triplici. c) Prescriptii.3.

în actiunile “condictio” sau în actiunile reale. B.130. p. Cu taxatie ( magistratul stabileste plafonul maxim al sanctiunii pecuniare). Prescriptiile sunt : • În favoarea reclamantului ( pro actore): evita stingerea actiuniii ca efect al litis contestatiunii. p. a unui bun comun sau în actiunile de fixare a unui hotar.Certa ( reclamantul pretinde un lucru determinat. Demonstratio se întâlneste doar în formulele actiunilor de buna-credinta.130. “dare. facere. 22 . p. Exemplu: în cazul platii anuale a unei sume de bani. Demonstratio nu exista în actiunile in factum.48 INTENTIO mai poate fi: In ius (se refera la o problema de ius civile). Ibidem. 50 Ibidem. Incerta ( judecatorul primeste ordinul de a aprecia valoarea condamnarii în bani : “cât va fi acel lucru.50 DEMONSTRATIO: figureaza la începutul formulei pentru a-I arata judecatorului cauza. Se întâlneste doar în actiunile de partaj a unei succesiuni. ADIUDICATIO: parte din formula prin care magistratul îi da dreptul judecatorului de a împarti lucrul si de a da în proprietate. 49 Ibidem. CONDEMNATIO poate fi: Certa ( se fixa suma de bani la plata careia judecatorul trebuia sa-l condamne pe pârât ).130. Vointa judecatorului nu avea nici un rol în stabilirea cuantumului acestei sume de bani.131. fundamentul juridic al pretentiei reclamantului ( adica al lui intentio). Studiul partilor accesorii ale formulei PRESCRIPTII: adaugiri scrise înainte de formula. un cal etc. 47 48 Ibidem. opportere”. Se recunosc dupa anumite expresii tip : “ex iure quiritium esse”. cum ar fi un sclav. adica la o situatie de fapt) Exemplu: “daca ti se pare ca reclamantul a depus la pârât o masa de argint”.). Incerta ( pretentia reclamantului nu este bine precizata : “ Ce ti se pare ca pârâtul datoreaza reclamantului”). p. In factum (se refera la o problema care nu este reglementata de ius civile. dupa cum pretentia reclamantului este dovedita sau nu. judecatorule condamna-l pe pârât fata de reclamant”).49 CONDEMNATIO: partea principala a formulei prin care se confera judecatorului puterea de a-l obliga pe pârât sa plateasca o suma de bani sau de a-l absolvi.

introduse la cererea pârâtului.Numele pârâtului figureaza în intentio. .4. DUPLICA: obiectia pârâtului la replica. Au disparut.51 REPLICA: raspunsul reclamantului la exceptia invocata de catre pârât. care constau în elemente de drept sau de fapt care daca sunt dovedite duc la respingerea definitiva a actiunii reclamantului sau la amânarea urmaririi. 23 .134. p.Clasificarea actiunilor Atâtea drepturi erau sanctionate în dreptul roman. Ibidem.133. EXCEPTIILE: parti accesorii ale formulei . caz în care se numesc exceptii in factum. Exceptiile sunt: • Perpetui: se pot invoca oricând pe parcursul procesului civil.• În favoarea pârâtului (pro reo). p. 3. gestiunea de afaceri. opportere”. Exceptiile izvorasc din legi. Exemplu: exceptia plus petitio tempore. . b) Actiuni reale (actiuni introduse împotriva unei persoane care detine sau poseda un bun.52 . adica un drept real). sau se întemeiaza pe iurisdictio (puterea magistratului judiciar de a organiza procesul civil). Caracteristici: . Daca. actiune pornita de catre o alta persoana care pretinde un anumit drept asupra acelui bun.2. • Dilatorii: se pot invoca doar într-un anumit termen.Izvorasc din contracte. câte actiuni existau pe edictele magistratilor judiciari. delicte civile sau fapte juridice licite: îmbogatirea fara justa cauza. vindicatio servitutis. pârâtul putea cere repunerea în situatia anterioara. din eroare nu se invoca.Cea mai cuprinzatoare clasificare a actiunilor era în actiuni personale si actiuni reale a)Actiuni personale (actiuni introduse de catre titularii de drepturi personale împotriva persoanelor care nu si-a executat obligatiile corespunzatoare respectivelor drepturi personale). TRIPLICA: raspunsul reclamantului la duplica. Tot în categoria actiunilor reale intra actiunile 51 52 Ibidem. Denumirea actiunilor reale: vindicationes ( rei vindicatio.Se recunosc dupa cuvintele “ dare. facere. senatus consulte. etc). fiind înlocuite de exceptii.

2) Actiuni de drept strict si actiuni de buna-credinta a)Actiuni de drept strict (judecatorul nu putea sa le interpreteze.Judecatorul are o larga putere de apreciere. locatie. 3). fiducie. .Exceptia de dol este întotdeauna subînteleasa în formula.Hr.Nu au demonstratio. care au în intentio clauzula “ ex fide bona”). Pârâtul poate invoca aceasta exceptie pentru prima data înaintea judecatorului. dobânzi moratorii. dol etc. mandat.Actiunile de buna-credinta admit compensatia.Plata între litis contestatio si judecata este valabila. . nu se tinea cont de violenta. Actiunea rei uxoriae (privind restituirea dotei femeii). b)Actiuni de buna-credinta (actiuni in ius.confesorii (actiunea prin care reclamantul sustine ca este titularul unui drept de servitute) si actiuni negatorii ( actiune prin care titularul dreptului real respinge pretentia unei persoane ca ar avea un drept de servitute asupra lucrului sau). 24 . . vânzare sau din faptul de gestiune de afaceri ori din tutela. 4).Pârâtul da o satisdatio iudicatum solvi (promisiune întarita cu garantii ca va plati suma de bani la care eventual ar putea fi condamnat. . Actiuni civile si actiuni onorare a) Actiunile civile sunt actiuni bazate pe dreptul civil ( rezultate din actiunile legii). dobânzi convenite prin pactul de dobânda. Pâna în secolul I î. Sunt arbitrare.În intentio apare numele reclamantului si afirmatia ca el este proprietar sau afirmatia ca este titularul unui alt drept real: “Daca ti se pare ca sclavul aprtine reclamantului…”. Actiuni directe si actiuni utile c) Actiunea directa este actiunea civila formulata de catre lege pentru o anumita situatie. b) Actiunile onorare sunt actiunile formulate de catre pretori si de catre ceilalti magistrati judiciari. depozit.Aceste actiuni izvorasc din : contractele de societate. Caracteristici: . . . Satisdatio este un contract de drept civil. ci respecta fiecare cuvânt înscris în formula). Caracterisitici: .

Jakota.4. 6). 25 .I. adica dintr-un contract sinalagmatic imperfect) e) Actiunea directa rezulta din contractul unilateral initial. 9). Drept roman. Trimiteri în posesie erau foarte importante în provincii. Pentru violenta. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului Interdictele sunt de doua feluri: Interdicta ( ordin de a nu face ceva. pornind de la actiunea directa. de a te abtine de la o activitate) Exemplu: “Nu tulbura pe posesor !” • Decreta ( pretorul obliga o persoana sa faca ceva) Exemplu: “Restituie!” Din epoca clasica. Restitutio in integrum se acorda în urmatoarele cazuri: Pentru eroare. 3. vol. Pentru fraudarea creditorilor. p. 8). Actiuni directe si actiuni contrare (apar dintr-un contract nascut unilateral si devenit bilateral pe parcursul executarii. Este actiunea creditorului împotriva debitorului obligatiei initiale. Actiunea utila presupune întotdeauna fictiune.134-141.V. Actiuni penale si rei persecutorii. Pentru minoritate. În favoarea tânarului sub 25 de ani care a încheiat un act juridic ce-l pagubeste. Este actiunea debitorului initial împotriva creditorului initial. 7). Restitutio in integrum însemna repunerea partilor în situatia dinaintea încheierii unui act sau în situatia anterioara producerii unui fapt juridic. pentru a se aplica unei situatii neprevazute de lege. Actiuni cu transpunere de persoana. 5). Actiuni arbitrare.2. Pentru dol. interdictele se refera exclusiv la decreta53.d) Actiunea utila este actiunea construita de pretor. f) Actiunea contrara rezulta din contractul bilateral final. Actiuni “in bonum et aequum concepta” Pentru aceste actiuni a se consulta M.

în limba latina. Manuel élémentaire de Droit romain . Neuviéme Édition. Libraire Arthur Rousseau. în fideicomisul lui Lucius Lentulus.1.141. Ibidem. 56 53 54 Ibidem. p. prin fiduciar. 144.3. p. vol. Conform acestei reglementari.Pentru soldatul plecat în razboi sau pentru magistratul în misiune (rei publicae causa).54 3.Procesul extra ordinem 3. executat de catre Augustus si reglementat de catre acesta. fiduciarul nu putea fi constrâns în justitie sa execute fideicomisul. Pentru cazul când cineva ti-a uzucapat lucrul Conditii pentru restitutio in integrum: Restituirea se acorda în termen de un an de zile. la sfarul juristului Trebatius Testa. o cota-parte dintr-o succesiune sau un anumit lucru unei a treia persoane ( numita fideicomisar).1. Paris. 55 René Foignet . 351. Pâna la Augustus.55 în competenta judiciara a comandantului roman.Începuturile procesului extra ordinem. Prejudiciul sa fie mare.3. 26 . din momentul în care reclamantul ia cunostinta de actul juridic pagubitor. pâna în acea epoca. consulul sau pretorul fideicomisorium au competenta de a-l ajuta pe fideicomisar sa-si primeasca bunul lasat de de cuius. autorul testamentului trebuia sa se bazeze numai pe buna-credinta fiduciarului ( numita. în chestiuni administrative). ae). care se desfasura numai în fata unui magistrat. Rousseau et C ie Éditeurs. Pentru repunerea în termen spre a se putea folosi o actiune temporara. fiducia. DICTIONAR: Fideicomisul reprezinta actul juridic prin care autorul testamentului însarcineaza o persoana gratificata prin acel testament (numita fiduciar) sa transmita o succesiune. Originile procesului extra-ordinem pot fi gasite în urmatoarele fenomene juridice: în cognitio extraordinaria de la începutul Imperiului (adica o procedura complet diferita de cea formulara. astfel încât.

Judecatorii.cit. iar în provincie.. înlocuiti mai târziu prin defensores civitatis) judeca cauze mai putin importante. toti judecatorii sunt functionari de stat din ierarhia functionarilor administrativi . Procedura proceselor extra-ordinem 56 57 M. Iata sistemul ierarhic al judecatorilor în procesul extra-ordinem: Împaratul se afla în vârful ierarhiei judecatorilor extra-ordinem. în procesele extra-ordinem. judecatorii pedanei judecau toate procesele al caror obiect era mai mic de 500 de bani de aur. cererile privind onorariul de avocat.I.202.2. Judecatorii locali (duumviri iure dicundo. procesele de libertate. El poate examina cauzele atât în apel cât si în prima si ultima instanta. p.Generalizarea procesului extra ordinem În cursul Principatului. Judecatorii pedanei judeca orice proces pe care îl primesc de la judecatorii ordinari. procedura si executarea sentintei În procesul extra-ordinem. St. p. nota 11. adica judecau orice proces daca acesta nu era dat în competenta unui alt judecator.3. procesul extra-ordinem a fost admis în tot maio multe materii precum: litigiile dintre mama si fostul ei sot cu privire la recunoasterea copilului. În ultima faza de evolutie a procesului extra-ordinem.. orice functionar poate judeca procese extra-ordinem legate de domeniul în care activeaza. op. 59 Ca regula generala. Judecatorii ordinari (prefectul Romei si cel al Constantinopolului. 58 Ibidem. Din secolul al III-lea e.58 Ei nu mai sunt simpli particulari ca în procesul ordo iudiciorum privatorum. actiunea mamei împotriva sotului ei divortat pentru a fi obligat sa plateasca alimente. 27 .52. Din aceasta cauza. adesea. p.Jakota. procesul extraordinem îl înlocuieste pe cel ordo iudiciorum privatorum. Împaratul mai putea fi substiutit.3. nu exista apel de la prefectul pretoriului la împarat. vol. Împaratul este substituit. în judecarea proceselor extra-ordinem si de catre vicari. de catre prefectul pretoriului. litigiile dintre parinti si copii etc.cit. de ingenuitate.52. guvernatorul) aveau o competenta de drept comun. probleme de drept sacru.V. Cocos.3.. de pe o alta treapta ierarhica. Din aceasta cauza nu exista apel de la vicari la împarat.57 3.3. op.n.

: 59 60 M. iar pe celalalt îl trimite pârâtului. Reprezentatul pârâtului trebuie sa garanteze ca pârâtul va executa sentinta. p.. Procedura procesului extra-ordinem are doar o singura faza care s e desfasoara. în întregime. CITAREA PÂRÂTULUI se realizeaza prin: • Litis denuntiatio. Reclamantul remite o petitie functionarului competent. Se desfasoara când pârâtul.V. în judecata extra-ordinem. dupa ce înregistreaza cererea. litis contestatio are urmatoarele efecte.Jakota. prin care-l informeaza asupra persoanei pe care vrea sa o cheme în judecata precum si asupra motivelor pentru care vrea sa se judece cu aceasta. Astfel. pârâtul absent poate fi absolvit de catre judecator61. p. Reprezentantul reclamantului dadea garantii ca reclamantul va ratifica actele sale. Momentul depunerii petitiei introductive de instanta întrerupe termenul de prescriptie extinctiva. în procesul extraordinem. Judecatorul pastreaza un exemplar. nu se prezinta. o trimite. vol. desfasurarea procesului extraordinem de la citatie la executarea sentintei este asigurata de catre autoritatile romane.148.cit. Ibidem. printr-un alt functionar. Litis contestatio ( are efecte mai reduse decât în procesul formular). unde etapele procedurale se parcurgeau doar prin grija reclamantului. printr-un functionar numit viator sau executor. înaintea functionarului judecator. REPREZENTAREA este admisa. op.148-149. p. JUDECATA ÎN LIPSA ( eremodicium sau lis deserta) este posibila. Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum. desi a fost citat de mai multe ori. • Libellus conventiones.Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum privatorum. 61 Ibidem. Functionarul.I. pârâtului. Contradictio ( pârâtul se apara împotriva pretentiilor reclamantului). unde întotdeauna sentinta judecatorului se dadea în favoarea partii prezente60. 28 . Reclamantul îi prezinta functionarului competent cererea de chemare în judecata în doua exemplare.119. dar numai cu garantii. DEZBATERILE se desfasurau astfel: • • • Narratio ( reclamantul îsi prezinta pretentiile).

Prin hotarâre se sechestra un bun care. Litis contestatio nu mai stinge actiunea reclamantului.62 EXECUTAREA SENTINTEI: • • Pentru restituirea unui lucru. actiunea intransmisibila devine transmisibila mostenitorilor. era vândut. apoi. De asemenea. în acest cazuri. atunci se recurge la condamnarea pecuniara. În momentul achitarii tuturor datoriilor. Executarea asupra averii (distractio bonorum). Contradictio (pledoaria avocatului pârâtului). modalitate rezervata numai debitorului care si-a pierdut averea din cauza de forta majora. Cedarea averii (cessio bonorum). 29 . elementele condamnarii sunt apreciate acum de catre judecator.actiunea temporara devine perpetua. trebuia dus în închisoarea publica a datornicilor. caci. pârâtul era constrâns cu ajutorul fortei publice. Pentru plata unei sume de bani. Acest procedeu se folosea în cazul în care pârâtul era solvabil. existau patru modalitati de executare silita: Sechestrul judiciar (pignus ex iudicati causa captum). vânzarea se opreste. Creditorii sunt trimisi în posesia averii debitorului. Judecatorul îl poate obliga pe pârât sa execute întocmai pretentia reclamantului ( cu exceptia obligatiilor de “a face” sau “a nu face” care îi incumba pârâtului. Executarea asupra persoanei (pârâtul – debitor. 62 Ibidem. SENTINTA (judecatorul are puteri largi în darea hotarârii). daca refuza sa-si cedeze bunurile catre creditorii sai. p. daca pârâtul refuza sa le execute. litis contestatio nu mai transforma pretentia reclamantului într-un drept de a primi o suma de bani. va fi condamnat sa-i plateasca reclamantului o suma de bani).150. Judecatorul vinde bunurile pâna la acoperirea datoriilor debitorului. Daca pârâtul se opune executarii în natura. spre a-I frauda pe creditori nu poate beneficia de aceasta modalitate de executare. Debitorul care si-a risipit intentionat averea. daca lucrul a disparut sau obligatia pârâtului nu poate fi executata silit. • • Postulatio ( pledoaria avocatului reclamantului).

O data cu aparitia statului se poate vorbi de o procedura în sensul unui sistem. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. REZUMAT Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate.). Drept civil. Dreptul privat roman a cuprins trei sisteme procedurale: procedura legisactiunilor ( epoca veche) procedura formulara (epoca clasica) procedura extraordinara (epoca postclasica) Procedura legisactiunilor si procedura formulara se caracterizeaza prin desfasurarea procesului în doua faze. Pentru a se ajunge la aparitia si perfectionarea acestui mecanism numit procedura s-au parcurs mai multe etape. un cutremur etc. CONCLUZII 63 Liviu Pop. Valentinianus si Arcadius din 388 d.care a înlocuit. in iudicio. care este absolut imrevizibila si inevitabila sau irezistibila. in iure. p.. proprietate. judecatorul. Editie revazuta. Teoria generala a obligatiilor. Închisorile private ale datornicilor au continuat sa existe clandestin. DICTIONAR: Forta majora este o împrejurare de origine externa ( adica din afara câmpului de activitate al debitorului). pregatind sub aspect juridic. Daca în prima faza a procesului.Hr. solutionarea spetei. normele legii la speta supusa judecatii. 30 . cu caracter exceptional. iasi. Tratat. individualizând. ca organ de stat. în urma Constitutiei lui Theodosius. închisorile private pentru datornici. astfel.362. 1994. Editura Fundatiei “Chemarea”. ales de parti. Judecatorii erau despartiti de public printr-o cortina (cancella). în cea de-a doua faza. avea sa dea solutia. ca ansamblu de norme ce reglementeaza desfasurarea litigiilor. magistratul. organiza instanta. LOCUL DE JUDECATA: basilica.63 Exemplu: o eruptie vulcanica.

admise la un anumit moment dat si luata în considerare de normele juridice. de a conduce desfasurarea procesului si de a pronunta sentinta.1. drepturile reale se numesc “drepturi asupra unui lucru strain”) .Clasificati actiunile din dreptul roman 4. individualizata în raport cu anumite criterii sociale.Explicati adagiul “Res iudicata pro veritate habetur”. Prezentati fazele procesului civil 2. la 2. 3. juristii au facut distinctia între dreptul real si bunul care constituie obiectul acestui drept ( în “Institutele lui Iustinian”. deoarece prezinta utilitate pentru oameni. Romanii confundau bunul cu dreptul de proprietate asupra lui. Construiti o formula ipotetica si faceti o analiza a acesteia. care era o persoana privata. Procedura extraordinara se deosebea de primele doua prin lipsa celor doua etape. iar judecatorul.2. CAPITOLUL AL IV-LEA DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4. 31 . Diviziunea lucrurilor Bunul reprezinta o portiune din materia înconjuratoare. TEME DE CONTROL 1.În procedura legisactiunilor si în cea formulara magistratul avea rolul de a lega. Abia mai târziu.2. procesul desfasurîndu-se în fata unei singure persoane. de a organiza instanta.

pe care le vom prezenta în cele ce urmeaza: I.În conceptia juristilor romani. . lumina soarelui etc. animalelel de tractiune sau de calarie. servitutile prediale rustice asupra acestor terenuri. bunurile se împarteau în mai multe categorii. Bunurile mancipi aveau. stadioanele. p.Universitatum (care apartin cetatilor). adica toate lucrurile care erau: res sacrae ( consacrate zeilor prin consacratio). . Sunt bunuri mancipi: sclavii. baile publice etc. res sanctae ( sunt legate de religie). 32 . în vechiul drept 64 Ibidem. .Lucruri susceptibile de apropriere dar care în prezent nu se afla în proprietatea nimanui (res nullius).Res privata se împart în: a)Bunuri care se înstraineaza doar prin mancipatie sau prin in iure cessio (res mancipi). Se pare ca au fost primele bunuri care au intrat în proprietatea privata. Exemple: apa. marea. Ex: ager publicus (pamântul statului) si servus publicus (sclavul statului). 2. Ex: teatrele. adica în puterea sefului de familie ( mancipium)64. cerul. Lucrurile care sunt susceptibile de apropriere (res in patrimonio) se împart la rândul lor în: .Lucruri susceptibile de apropriere care se afla în proprietatea unei persoane (res privata). vol al II-lea. Lucruri care pot fi însusite de catre un particular (res in patrimonio) si lucruri care nu pot fi însusite (res nullius sau res extra patrimonium). pamântul din Roma sau cel din Italia. Lucrurile extra patrimonium se împart la rândul lor în: a) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul divin (res nullius divini iuris). b) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul uman (res nullius humani iuris). aerul.299.Publicae (care apartin statului). adica toate lucrurile care erau: .res religiosae ( consacrate zeilor mortii). .Communes (care apartin tuturor).

roman dar si în cel clasic, un regim juridic special, conform însemnatatii deosebite a acestor bunuri65; b)Bunuri care nu se înstraineaza prin mancipatie sau in iure cessio (res nec mancipi). Se înstraineaza prin traditie. Exemple de astfel de bunuri: bijuteriile, turmele de oi etc. 3.Res privata se împart, de asemenea, în: - Corporale (au un corp material); - Necorporale (drepturile asupra bunului altuia). 4.Res privata sunt: a)lucruri de specie (au o individualitate proprie, asigurata de anumite trasaturi specifice). Ex: sclavul Tyron; b) lucruri de gen (se individualizeaza doar prin indicarea genului, calitatii si cantitatii. Cantitatea se determina prin masurare, cântarire sau numarare) Exemplu: sapte amfore mari de Corint. 5.Bunurile susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane sunt: a)Fungibile ( se pot înlocui unele cu altele). Ex.: monedele, uleiul, vinul, maslinele etc. Se observa ca bunurile de gen sunt fungibile; b)Nefungibile ( nu se pot înlocui unele cu altele). 6.Res privata se împart, de asemenea, în . a)Consumptibile (la prima întrebuintare se consuma). Ex.: vinul, grâul, etc.; b) Neconsumptibile (se consuma dupa o folosinta îndelungata) Ex.: sandalele, hainele, etc. 7.Cea mai însemnata diviziune a lucrurilor în dreptul modern, dar care îsi are originea în dreptul roman clasic, este împartirea bunurilor susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane în: a)Mobile ( se misca singure sau ajutate). Ex.: calul sau carul; b) Imobile (nu se pot misca). Ex.: o casa sau un teren. Imobilele erau considerate mai importante decât mobilele. Din aceasta cauza, imobilele aveau un regim juridic special. Astfel, prin Oratio Severi (195 d.Hr.), tutorele este oprit sa înstraineze terenurile necladite sau terenurile cu cladiri înconjurate de

65

Ibidem, vol. al II-lea, p.300;

33

gradini, pe care trebuia sa le transfere în proprietatea pupilului, atunci când acesta ajungea la pubertate.66 În vremea lui Augustus, sotului I se interzicea sa înstraineze imobilele dotale din Italia.67 Pentru influenta acestei ultime clasificari a bunurilor private asupra Codului Civil Român din 1864 a se citi art.461-474.

Juristii romani nu au cunoscut notiunea de “patrimoniu” (ansamblul drepturilor si obligatiilor evaluabile în bani, ansamblu ce apartine unui subiect de drept). Aceasta notiune a fost elaborata în epoca moderna, pornindu-se de la elemente romane, cum ar fi: Familia pecuniaque ( întreaga avere a unei familii romane, avere alcatuita din familia, adica toate bunurile mancipi ale acelui sef de familie si pecunia, adica ansamblul bunurilor nec mancipi ale acelui sef de familie); Hereditas (mostenirea, adica un ansamblu de bunuri, drepturi si datorii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul dreptului civil); Bona (ansamblul de drepturi si obligatii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul edictului pretorian). Se traduce prin succesiunea deferita de pretor; Peculiul (la origine desemna un ansamblu de bunuri pe care stapânul le încredinta sclavului sau spre o mai buna fructificare, dar în timp ajunge sa desemneze un ansamblu de drepturi si datorii patrimoniale ale sclavului).

4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius Ager gentilicius reprezinta pamântul comun al fiecarei ginte din Roma.

66 67

Ibidem, vol. al II-lea, p.280; Ibidem, vol. al II-lea, p.302;

34

Astfel, conform istoricilor Titus Livius si Dionis din Halicarnas, când Appius Claudius, împreuna cu întreaga ginta Claudia, a venit din Sabinia ca sa se stabileasca în Roma, senatul I-a acordat un ager gentilicius dincolo de Arno. Acest pamânt a fost împartit de catre Appius Claudius între familiile care-i constituiau ginta.68 Ager gentilicius a fost împartit în proprietate privata familiilor din ginta într-o epoca anterioara Legii celor XII Table. Existenta proprietatii comune a gintii asupra lui ager gentilicius mai era evocata în epoca dreptului clasic de dreptul de mostenire si de tutela a gentililor.69

4.2.2.Heredium si fundus Heredium era pamântul din cetatea Romei, în suprafata de doua iugare, pe care-l primise în proprietate fiecare sef de familie, cu ocazia fundarii Romei, spre a-si construi casa. Heredium-ul era, initial, inalienabil, iar spre sfârsitul Republicii, patricianul care-l înstraina era dispretuit. Heredium-ul era, initial, indivizibil. Conform unor fragmente din Institutiile lui Gaius, descoperite în Egipt, mostenitorii ramâneau dupa moartea sefului de familie într-o devalmasie numita ercto non cito (divisione non provocata). De la Legea celor XII Table, care contine o actiune de iesire din indiviziune a mostenitorilor (actio familia herciscundae ), heredium-ul poate fi partajat între mostenitori.70 Astfel, de la Legea celor XII table, prin heredium se întelege pamântul din intravilanul Romei, pe care-l stapânea un pater familias, fara a mai lega aceasta calitate de suprafata de doua iugare. Fundus reprezinta terenul pentru agricultura, situat în afara Romei, aflat în proprietatea lui pater familias. Proprietatea asupra lui se poate dobândi prin uzucapiunea de 2 ani.

4.2.3. Ager publicus Ager publicus populi romani era constituit din toate bunurile imobile pe care statul roman le dobândea prin cucerire, pe care le mostenea ( astfel, Attala, regele Pergamului, si-a lasat prin testament regatul statului roman, în 134 î.Hr.) sau pe care le

68 69

Ibidem, vol. al II-lea, p.305; Ibidem, vol. al II-lea, p.305; 70 Ibidem, vol al II-lea, p.306;

35

confisca de la cei condamnati.71 Aceste imobile, în functie de natura lor erau utilizate diferit. Astfel, statul roman îsi rezerva exploatarea minelor si a padurilor. Pamânturile din ager publicus primeau urmatoarele destinatii: - Fie erau acordate în proprietate, în loturi mici, cetatenilor (agri limitari) sau celor care întemeiau o colonie latina; - Fie erau arendate pe termen de cinci ani, contra unei dari numita vectigal (ager vectigali); - Fie erau lasate la dispozitia cetatenilor care puteau ocupa teren cât puteau sa cultive (ager ocupatorius). Dupa aparitia pretorului, ocuparea de terenuri din ager publicus se facea în temeiul unei concesii acordate de catre pretor prin edict.72 Cel care ocupa acest teren trebuia sa plateasca o taxa statului roman. Concesiunea lui ager ocupatorius putea fi revocata de catre statul roman. La sfârsitul Republicii câtiva mari proprietari îsi împart ager publicus din Italia si-l considera averea lor personala. 73 4.3.Proprietatea în epoca clasica 4.3.1.Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate Pentru romani, proprietatea era un lucru corporal, la fel ca si servitutile prediale rustice. Si aceasta, întrucât romanii nu distingeau între dreptul de proprietate sau dreptul de servitute prediala rustica si obiectul acelui drept de proprietate sau de

servitute prediala rustica. Pentru a desemna proprietatea, romanii spuneau, asa cum spun majoritatea românilor: “lucrul este al meu” sau ”am un lucru”(res mea est, meum est ex iure quiritium).74 Dreptul de proprietate (proprietatea) reprezinta dreptul subiectiv al unei persoane, numita proprietar, asupra unui lucru, drept care îi confera anumite atribute ocrotite de dreptul obiectiv. Aceste atribute, care reprezinta continutul dreptului de proprietate sunt:

• •

Ius utendi ( dreptul proprietarului de a folosi lucrul care reprezinta obiectul dreptului de proprietate); Ius fruendi ( dreptul proprietarului de a culege fructele si de a dobândi produsele lucrului);

71 72

J .C. Fredouille, op.cit., p.19; M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.307; 73 J.C.Fredouille, op.cit., p.19;

36

Ius abutendi ( dreptul proprietarului de a dispune de lucrul în proprietate, fie material, prin modificare sau distrugere, fie juridic, înstrainându-l ori prin acte între vii, ori prin acte din cauza de moarte, cum ar fi prin legatul inclus în testament sau fideicomis-ul). Acest ius abutendi nu a fost nelimitat. Din cele mai vechi timpuri, acest atribut al proprietatii a fost îngradit în interesul general al societatii. Astfel, înainte de 390 î.Hr., în Roma, proprietarii de cladiri trebuiau sa respecte o distanta de doi pasi între cladirile vecine, distanta numita ambitus. Între ogoarele vecine, proprietarii trebuiau sa respecte o distanta de cinci pasi, numita fines (confinium). Legea celor XII Table îi interzicea proprietarului unei grinzi folosita de un alt proprietar în constructia casei sale, sa dispuna demontarea acesteia.75

DICTIONAR:
Fructele reprezinta ceea ce produc bunurile frugifere periodic si fara sa-si consume substanta. Exemplu: iarba, grâul, puii de animale, copiii sclavilor etc. Fructele sunt : naturale (

apar independent de vointa omului), industriale ( rezulta numai ca urmare a stradaniei omului ) si civile ( consecinta unor acte juridice – chiriile , dobânzile etc.). Produsele reprezinta ceea ce rezulta din bunuri prin consumarea substantei acestora. Ex.: scândurile sunt un produs al copacilor, aurul reprezinta un produs al minelor de aur etc.

4.3.2.Proprietatea quiritara Proprietatea quiritara (dominium ex iure quiritium) este proprietatea quiritilor (a cetatenilor romani) recunoscuta si sanctionata de catre ius civile.76 CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE QUIRITARA:

♦ Drept absolut ( adica îi permite proprietarului quiritar sa se foloseasca
de toate avantajele pe care lucrul în proprietate i le poate procura);

♦ Drept exclusiv ( adica numai proprietarul poate exercita cele trei
atribute ale dreptului de proprietate quiritara);

♦ Drept perpetuu ( adica proprietatea quiritara exista atât timp cât exista
obiectul proprietatii iar proprietatea quiritara nu se stinge prin neuz ).
M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.310; Ibidem, p.311; 76 René Foignet ,op.cit, vol.I, p.153;
75 74

37

odata cu stergerea diferentelor dintre proprietatea quiritara. Atributele dreptului de proprietate quiritara: Ius utendi. Proprietatea quiritara a fost considerata de romani ca o institutie rezervata doar acelor persoane ce aveau voie sa foloseasca ius civile (cetatenii romani si peregrinii cu ius commercii). desi erau situate în afara Peninsulei Italice. au împrumutat de la proprietatea quiritara atributele. Ius abutendi. ♦ Bunul. initial. Beyruth etc). Din ratiuni practice. peregrina si pretoriana ( proces accelerat în secolul al IIIlea d. Imobilele italice aveau un regim juridic special. proprietatii quiritare au devenit. în functie de calificarea lucrului. care erau. mancipatiunea si in iure cessio pentru lucrurile mancipi si traditiunea pentru lucrurile nec mancipi. în general. pe care romanii le numeau generic “possessio”. cea provinciala. romanii au trebuit sa inventeze niste institutii juridice care sa reglementeze stapânirea bunurilor în provincii sau stapânirea bunurilor mancipi dobândite prin traditie. fiind scutite de impozit si res mancipi. Mobilele erau romane daca se aflau în mâna unui cetatean roman. Ius fruendi. pentru res nec mancipi. dupa caz. caracterele dreptului de proprietate. Apulum. obiect al proprietatii quiritare: lucru roman transmis fie prin mancipatie sau in iure cessio.Hr. patruzeci de cetati din Imperiu au obtinut pentru teritoriile lor ius italicum (adica calitatea de pamânt italic). Conditiile proprietatii quiritare: ♦ Proprietarul: cetatean roman sau peregrin cu ius commercii ( subiecte de ius civile).). Imobilele erau romane daca erau situate pe pamânt italic. În timpul Principatului.Hr.Aceste caractere specifice. sau prin traditiune. Aceste institutii. Mentionam printre aceste cetati: Sarmisegetuza. pentru res mancipi. Napoca. ♦ Modul de transmitere a dreptului de proprietate: Pentru transmiterea dreptului de proprietate quiritara cetatenii romani foloseau numai modurile solemne prevazute de ius civile. si terminat în secolul al VI-lea d. Acest împrumut a declansat 38 .

se încheia procesul de fuziune al proprietatii quiritare cu posesiunile provinciala. asupra unui lucru mancipi. pentru a pune capat obiceiului proprietarilor quiritari de a introduce. actiuni rei vindicatio împotriva celor care dobândisera obiectul proprietatii quiritare. în dreptul roman clasic s-a semnalat o dedublare a proprietatii.V. peregrina si pretoriana: în secolul al II-lea d. precum Gaius.. denumeau posesiunea provinciala. proces datorita caruia.Jakota. Astfel. op. iar celalalt era cel care-l avea printre 77 M.Hr. când proprietarul pretorian dobândea proprietatea quiritara asupra acelui lucru mancipi.. cu termenul “dominium”. al II-lea. în sec. p. dobândit de proprietarul pretorian prin traditie si nu prin mancipatie sau in iure cessio. consideram astazi ca proprietarul are în dreptul civil român aceleasi atribute ca si proprietarul quiritar ( a se vedea art. un bun mancipi putea avea doi proprietari: unul era proprietarul quiritar. în mod abuziv. Aceasta proprietate pretoriana era recunoscuta si aparata pâna la împlinirea termenului de uzucapiune ( un an pentru mobile. Prin introducerea proprietatii pretoriene. 480 din Codul civil). Iata etapele pe care le-a parcurs procesul de confundare a proprietatii quiritare cu posesiunea provinciala. vol. juristi.3. împaratul Maximin generaliza concesiunile de ius italicum si pamânturile italice erau supuse impozitului.3. chiar de la aceiasi proprietari care acum îi chemau înaintea magistratului.procesul de contopire a proprietatii quiritare cu aceste possessiones.317. precum si orice deosebire între pamântul italic si cel provincial. Prin proprietate pretoriana (bonitara) se întelege proprietatea recunoscuta si aparata de catre edictul pretorului. 4. 39 . prin traditie. doi ani pentru imobile).Hr. Astfel. care îl înstrainase prin traditie. al III-lea d. SANCTIUNEA PROPRIETATII QUIRITARE: actiunea civila “rei vindicatio” (actiune in rem). toti locuitorii Imperiului primeau cetatenia romana cu exceptia dediticilor..Proprietatea pretoriana (bonitara) Aceasta possessio a fost creata de catre juristii romani în secolul I î. peregrina si pretoriana77. Iustinian desfiinteaza clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi..Hr. prin Edictul lui Caracalla din 212.cit. rezervat exclusiv proprietatii quiritare. iar în secolul al VI-lea.

♦ Exceptio rei venditae et traditae (Primus îi vinde lui Secundus. vol. Apoi. prin senatus consulte si prin constitutii imperiale. SANCTIUNEA PROPRIETATII PRETORIENE: Exceptii: ♦ Exceptio de dol (Primus îi vinde prin traditie lui Secundus un bun mancipi. la numeroase situatii. Iata câteva dintre ele: 78 René Foignet . pentru a-l ajuta pe proprietarul pretorian sa-si revendice bunul. in iure cessio sau legatul per vindicationem). c)Actiunea publiciana (a fost creata de catre pretorul Publicius. prin care va paraliza actiunea lui Primus). prin traditie un teren italic. Acesta va cere inserarea în formula a exceptiei “rei venditae et traditae”. Primus. ius abutendi ( acesta cu urmatoarea restrictie: nu putea dispune juridic de bun folosindu-se de modurile de dispozitie de ius civile: mancipatia. Astfel. prin mancipatie. 40 .cit. adica proprietarul pretorian (cel care dobândise lucrul mancipi prin traditie).I. p. tot el este proprietarul quiritar al lucrului vândut. Tertius introduce actiunea de rei vindicatio împotriva lui Secundus. introduce împotriva lui Secundus actiunea rei vindicatio.79 Proprietatea pretoriana a fost extinsa. exceptia iustii domini (proprietar dupa ius civile).lucrurile sale ( in bonis habet). în chip de pret. proprietarul pretorian uzucapase lucrul. se va paraliza revendicarea lui Tertius).158. Proprietarul quiritar putea invoca împotriva publicienii.78 ATRIBUTELE PROPRIETARULUI PRETORIAN: ius utendi. acelasi Primus îi vinde terenul lui Tertius. dupa modelul actiunii rei vindicatio. ius fruendi. Secundus pentru a nu pierde atât bunul cât si banii pe care I-a dat lui Primus. conform careia lucrul a fost vândut si remis de la mâna la mâna. ajuns în posesia unei alte persoane sau chiar în posesia proprietarului quiritar). stiind ca dupa ius civile. îi cere magistratului sa introduca în formula exceptia de dol.op. transformându-se în proprietar quiritar. în care ius civile nu recunostea nici un drept de proprietate. însa proprietarul pretorian îi raspundea cu replicatio rei venditae et traditae( prin care arata ca proprietarul quiritar I-a înstrainat lucrul contra unei sume de bani si ca I l-a remis prin traditie). Formula actiunii publiciene continea fictiune conform careia.

Proprietatea provinciala (possessio usus fructus. stapânul lui avea doua posibilitati de a-I oferi satisfactie victimei delictului: fie platea o amenda. Daca un alieni iuris savârsea un delict. Ibidem. cetatenilor romani care exploatau portiuni din ager publicus li s-a recunoscut atât posesia asupra acestor terenuri. habere licere) reprezinta dreptul subiectiv al cetatenilor romani asupra pamânturilor si cladirilor din provincii.159. Daca o casa ameninta sa se prabuseasca peste casa vecinului. proprietar pretorian al autorului delictului. Proprietatea pretoriana a disparut în epoca lui Iustinan. proprietar pretorian al casei în ruina. Nici un cetatean roman nu putea sa devina proprietar quiritar asupra unui pamânt sau asupra unei cladiri din provincie.Proprietatea provinciala si cea peregrina Pamântul din provincii era ager publicus (era proprietatea statului roman. cât si dreptul de dispozitie juridica (prin traditie) si materiala80. atunci proprietarul casei în ruina trebuia sa-I ofere vecinului o suma de bani suficienta pentru despagubirea acestuia. 79 80 Ibidem. Cumparatorul averii debitorului insolvabil (bonorum emptor). Totusi. 4. portiuni din ager publicus erau distribuite cetatenilor romani. pretorul îl putea trimite pe vecinul amenintat în posesia casei în ruina.4.158. spre cultivare. dar nici nu-l abandona pe autor. în provinciile imperiale). ca desueta. victima devenea. 41 . fie îl abandona pe autorul delictului în puterea victimei. p. Odata cu trecerea timpului. clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. atunci. Vecinul devenea. care a suprimat. Delictul comis de o persoana în puterea unui pater familias (alieni iuris). p. în cazul în care casa sa i-ar fi fost distrusa prin prabusirea casei în ruina.3. Damnum infectum (paguba neprodusa). în provinciile senatoriale sau era proprietatea împaratului.Succesorul pretorian (bonorum possesor). Daca proprietarul casei în ruina refuza sa ofere cautiunea mentionata. prin decretul pretorului. spre folosinta. Daca stapânul nu platea amenda. astfel.

în urma edictului lui Caracalla. construita dupa modelul actiunii rei vindicatio (continea fictiunea conform careia peregrinul trebuie considerat cetatean roman).Jakota.. Proprietatea peregrina a disparut în secolul al III-lea d.83 4.157. drept în temeiul caruia peregrinii dobândesc.Hr.. atribute asemanatoare celor ale proprietarilor quiritari.cit. ori numai lucrurile corporale sunt susceptibile de posesiune). al II-lea. caci dispare distinctia dintre imobilele italice si cele provinciale. p.op. 42 .319.4. vol.Hr. op.81 În cursul secolului al III-lea d. vol.4.Rei vindicatio Revendicarea este actiunea reala si civila prin care proprietarul quiritar pretinde restituirea lucrului obiect al dreptului de proprietate quiritara.Apararea proprietatii 4. SANCTIUNEA PROPRIETATII PEREGRINE: o actiune utila.82 Proprietatea peregrina reprezinta dreptul real al peregrinilor fara ius commercii. În fata instantelor ordo iudiciorum privatorum.. prin care toti peregrini au primit cetatenie romana. recunoscut si ocrotit prin edictul pretorului peregrin (la Roma) si prin edictul guvernatorului (în provincie). de la cel care-l detine cu orice titlu. p. cu exceptia celor dediticii.cit. p. 81 82 M. construita dupa modelul actiunii de rei vindicatio. actiunea în revendicare se introduce prin formula petitorie. Conditii pentru intentarea actiunii în revendicare: Bunul revendicat: Lucru roman. proprietatea provinciala se confunda cu cea quiritara. René Foignet .drept ocrotit prin edictul guvernatorului de provincie si care confera titularului aceleasi atribute ca dreptul de proprietate quiritara.I. SANCTIUNEA PROPRIETATII PROVINCIALE: o actiune utila.1. asupra lucrurilor lor. Corporal (se pretindea posesiunea si se intentau împotriva posesorului sau detentorului. obiect al proprietatii quiritare.158 83 Ibidem.V.

rei venditae et traditae. însa. prin uzucapiune. actiunea în revendicare avea o clauzula arbitrara.V. trebuie sa fie posesor al lucrului revendicat. s-a admis ca se poate revendica un ansamblu de bunuri de acelasi fel precum o turma de oi sau de vite. atunci pronunta o sentinta prin care: ..Lucrul sa fie de specie (adica individualizat).pârât poate fi si acela care se lasa urmarit cu revendicarea desi nu este posesor al bunului revendicat (aceasta spre a-l sanctiona pentru ca. Pârâtul: Ca regula generala. prin fapta sa l-a indus în eroare pe proprietar si I-a permis adevaratului posesor sa obtina proprietatea quiritara asupra bunului.Jakota. exceptia de uzufruct.Reclamantul obtine lucrul si accesoriile sale. care la îl dobândise de la un alt proprietar quiritar si tot asa pâna se ajungea la persoana care-l dobândise printr-un mod originar. de gaj etc. Exceptii: . op. . Sa probeze ca persoana de la care a dobândit bunul era. Ei vor fi obligati. la rându-I de la un proprietar quiritar. 84 Exceptiile pârâtului: exceptia de dol. În situatia exceptiilor de mai sus. Reclamantul: Proprietar quiritar (cetatean roman sau peregrin cu ius commercii). caci acestia nu-l poseda. prin dol. sa-I plateasca reclamantului o suma de bani echivalenta cu interesul acestuia ca bunul sa-I fost restituit în natura. Efectele actiunii în revendicare: Daca judecatorul constata ca reclamantul în actiunea de revendicare are dreptate. Pentru considerente practice. si ea.pârât poate fi si persoana care.cit. vol.319-321. proprietar quiritar. înceteaza sa posede( cel care vazându-se amenintat cu revendicarea distruge bunul. al II-lea. 43 . care-i 84 M. Pentru a-l determina pe pârât sa înapoieze bunul în natura. Sarcina aceasta atât de dificila era usurata de existenta uzucapiunii. p. întrucât îl capatase. rei donatae et traditae. pârâtii nu pot fi obligati de catre judecator sa restituie bunul revendicat. Sa nu se afle în posesia bunului revendicat. îl înstraineaza sau îl abandoneaza).

44 . adresat pârâtului. sub prestare de juramânt. Se observa ca în situatia stricaciunilor produse dupa litis contestatio. Aceasta solutie vrea sa-l rasplateasca pe posesorul de buna-credinta pentru munca depusa spre a face lucru sa rodeasca fructe industriale si. vrea sa-l protejeze pe acelasi posesor. devenea indefensus si se trecea la executarea silita. ca va plati suma de bani la care va fi condamnat (satisdatio iudicatum solvi). . În procedura formulara. Din epoca lui Iustinian. cât valoreaza acel lucru pentru el. în vreun fel pentru fructele pe care deja le consumase. caci doar din acel moment a aflat ca lucrul are un alt proprietar. platind un suprapret.321-322. . înca în faza in iure. Daca nu facea aceasta promisiune. De aceea. întarita cu doi garanti. adica prin raportarea la idealul de bun administrator.Reclamantul dobândeste atât produsele cât si fructele bunului revendicat. În vremea lui Iustinian. Nu trebuia însa sa-l despagubeasca pe reclamant. având convingerea ca bunul si fructele acestuia sunt ale sale. p. culpa pârâtului este judecata in abstracto. Pentru stricaciunile produse înainte de litis contestatio. care a consumat mai mult din fructele naturale ale bunului. Daca stricaciunile s-au produs dupa litis contestatio. sau pentru o greseala pe care nu ar fi facut-o atunci când îsi administra propria avere. astfel încât. atunci pârâtul va raspunde pentru orice greseala pe care un bun administrator al lucrului nu ar fi comis-o. îi este îngaduita o oarecare neglijenta în administrarea 85 Ibidem. pârâtul considera bunul ca pe un element al averii sale. pârâtul va raspunde doar pentru o greseala foarte grava . posesorul de buna-credinta trebuia sa-I restituie reclamantului toate fructele pe care nu le-a consumat. decât sa-l pastreze. ordinul judecatorului.Pârâtul trebuie sa-l despagubeasca pe reclamant pentru eventualele stricaciuni ale lucrului produse din vina lui. pârâtul prefera sa înapoieze bunul în natura. Pârâtul care a fost posesor de buna-credinta (adica nu a stiut ca bunul este proprietatea unei alte persoane) trebuie sa-I restituie reclamantului doar fructele dobândite dupa litis contestatio. în acelasi timp.permitea reclamantului sa indice. de a restitui lucrul era executat cu ajutorul fortei publice85. pârâtul era obligat sa-I faca reclamantului o promisiune. Aceasta valoare indicata de reclamant depasea cu mult valoarea de piata a bunului. Aceste solutii au urmatoarele justificari: înainte de litis contestatio.

nu îi este iertata nici o neglijenta.Pârâtul trebuie sa fie despagubit de catre reclamant pentru cheltuielile necesare facute în legatura cu bunul. 86 Ibidem. cu conditia de a nu deteriora bunul. Dupa litis contestatio însa. iar pârâtul poate fi ori proprietarul quiritar al lucrului respectiv ori un simplu posesor sau detentor.86 . fie nu a avut-o niciodata.323. dar poate ridica ornamentele în care s-au materializat acestea.2. în masura în care acestea au sporit valoarea bunului. 4. Posesorul de buna-credinta are dreptul si la despagubiri pentru cheltuielile utile. p. conform careia s-a împlinit termenul necesar pentru dobândirea de catre reclamant a proprietati quiritare prin uzucapiune. Pârâtul nu are dreptul la despagubiri pentru cheltuielile voluptorii. Ex: înlocuirea acoperisului de sindrila cu unul facut din tigle. Aceasta actiune. Ex: cheltuielile facute cu medicamentatia necesara pentru tratamentul sclavului bolnav. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este proprietarul pretorian (dobânditorul unui res mancipi prin traditiune).4. De aceea. singura diferenta fiind reprezentata de fictiunea. are o formula copiata dupa cea a revendicarii. Cheltuieli voluptorii sunt acelea care înfrumuseteaza lucrul.4. Cheltuielile utile sunt acelea care maresc valoarea lucrului.bunului. DICTIONAR: Cheltuielile necesare sunt acelea fara de care lucrul se deterioreaza sau dispare. 4. 45 . pârâtul trebuie sa tina seama de ipoteza restituirii bunului catre reclamant. posesiune pe care fie a pierdut-o. Ex: cheltuielile facute pentru decorarea cu mozaic aurit a pardoselii dintr-o camera.3.Actiunea publiciana Actiunea publiciana reprezinta actiunea reala honorara care îi permite proprietarului pretorian sa dobândeasca posesiunea lucrului. Conditiile de exercitare si solutionarea actiunii publiciene difera dupa cum reclamantul este proprietar pretorian sau posesor de buna-credinta.

atunci la exceptia rei venditae et traditae pe care o invoca pârâtul.Publiciana posesorului de buna. reclamantul va dobândi bunul. SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Daca pârâtul este adevaratul proprietar al bunului. daca în calitate de pârât apare proprietarul quiritar. Posesorul de buna-credinta pierde procesul si nu va obtine bunul urmarit.4. Daca pârâtul a fost pus primul în posesia lucrului.credinta CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este întotdeauna un posesor de buna-credinta (adica o persoana care a dobândit un lucru de la o alta persoana pe care o crede adevaratul proprietar al bunului. Acesta se apara cu exceptia iusti domini (proprietar de drept). Daca pârâtul este si el un posesor de buna-credinta.325-326. Daca reclamantul a fost pus primul în posesia lucrului.4. atunci va câstiga procesul acela dintre posesorii de buna-credinta care a intrat primul în posesia lucrului. este preferat posesorul actual). reclamantul va raspunde cu replicatio primo rei venditae et traditae si câstiga procesul. Reclamantul raspunde cu replicatio doli (replica de dol). Ibidem. Se urmeaza principiul: “In pari causa.326. procesul va fi câstigat de acela dintre posesorii de buna-credinta care poseda lucrul în momentul procesului (adica în momentul lui litis contestatio). p. daca.87 Daca în calitate de pârât se afla un posesor de buna-credinta care a dobândit lucrul de la un alt fals proprietar. fie un alt posesor de buna-credinta. cu replicatio rei venditae et traditae (invocând ca lucrul I-a fost vândut si predat prin traditiune) sau cu replicatio rei donatae et traditae etc. 4. apare fie adevaratul proprietar al bunului. atunci va câstiga procesul invocând exceptia primo rei venditae et traditae.88 87 88 Ibidem. melior est causa possidentis” (în situatii identice. desi în realitate nu este). atunci prin exceptia iusti domini actiunea publiciana este paralizata. În calitate de pârât. 46 . p. pârâtul este un simplu posesor sau un detentor. atunci avem doua posibilitati: Daca pârâtul a obtinut lucrul de la acelasi fals proprietar al lui.SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Reclamantul va câstiga posesia bunului sau. De asemenea.

era privita de catre jurisprudenti. ca o institutie juridica ce apartine de “factum”(dreptul creat de catre pretor). fie prin savârsirea unui act de stapân ( ruperea unei crengi dintr-un pom din livada. p. B.I. Lucrul mobil se ia în mâna. savantii moderni au interpretat gresit sensul cuvântului ”factum”. schimbarea încuietorii de la usa de intrare etc).330. cât atitudinea pe care dreptul roman credea ca o adopta posesorul fata de acel lucru.ANIMUS DOMINI (elementul intelectual. prin animus trebuie sa întelegem nu atât adevaratele gânduri ale posesorului legate de stapânirea lucrului.5. în temeiul caruia o persoana (cetatean roman. peregrin cu ius commercii sau peregrin) dobândeste asupra unui lucru.5. definitiile moderne ale posesiei nu sunt întru-totul corecte. Juristii romani considerau ca pentru a deveni posesor trebuie sa stapânesti un lucru în circumstante care sa dezvaluie unul din urmatoarele doua tipuri de animus : 89 Ibidem.5. 4. cel putin din punctul de vedere al istoriei dreptului. p.1. De fapt. Elementele posesiunii Posesiunea are doua elemente: A.cit.161. stapânirea efectiva a lucrului). întrucât posesiunea reprezinta un drept si nu un fapt. 47 . fiind reglementata prin edictul pretorului.2.90 Asadar. atribute asemanatoare cu cele conferite de dreptul de proprietatea quiritara.89 Însa. adica intentia cu care stapâneste bunul posesorul).op. interpretându-l drept “realitate care scapa reglementarii juridice” si au concluzionat ca posesiunea nu este un drept ci o stare de lucruri în care o persoana se comporta fata de un bun ca si cum ar fi titularul unui drept real asupra acelui bun sau drept “puterea fizica ce se exercita asupra unui bun”. dar. Posesiunea. Posesiunea 4. Imobilul se ia în stapânire fie prin izgonirea persoanei care-l ocupa fara drept. vol.CORPUS (puterea fizica asupra lucrului. Definitia posesiunii Posesiunea reprezinta dreptul subiectiv ocrotit prin edictul magistratilor judiciari. în conditii care împiedica dobândirea proprietatii quiritare asupra bunului respectiv.4. 90 René Foignet .

48 .331-332. p. Prin intermediul altei persoane A. în virtutea caruia exercita stapânirea materiala asupra bunului. ca nu exista nici o diferenta între detentie si posesiune. întrucât titlul.3. acest element intentional al posesiei este reprezentat doar de affectio tenedi (vointa de a pastra lucrul. Detentorul nu are animus domini. dovedeste ca proprietatea bunului apartine unei alte persoane. este respinsa de doctrina franceza si româna de drept civil.V. op. De catre însusi posesorul. Conceptia lui Ihering.- animus domini (intentia de a te comporta fata de lucru ca un adevaraat proprietar) - animus sibi habendi (dorinta de a pastra lucrul respectiv doar pentru tine).Dobândirea si pierderea posesiunii Posesiunea se poate dobândi: A.Jakota. Animus sibi habendi se cerea doar pentru cei care stapâneau terenuri din ager publicus.. Ihering considera.91 Acest animus domini este în conceptia lui Savigny (“Tratat despre posesie”). elementul care distinge posesia ( possessio civilis) de detentie (possessio naturalis). B. daca obtine stapânirea efectiva a respectivului lucru (corpus). în lucrarea “Despre rolul vointei în posesie”. Dobândirea posesiunii chiar de catre posesor O persoana devine posesor al unui anumit lucru in patrimonio. cu intentia de a-l pastra pentru sine (animus sibi habendi). deci. fie ca exista sau nu intentia de a te comporta fata de lucru asemeni unui proprietar). 91 M. cel putin în teorie.cit. posesorii nu puteau deveni proprietari asupra acestor terenuri ( care erau considerate ca extra patrimonium). Cel care reuneste în persoana sa cele doua elemente ale posesiunii devine posesor. 4. al II-lea. întrucât. desi preluata în Codul civil german. O persoana devine posesor asupra unui teren din ager publicus.92 Pentru Ihering. cu intentia de a se comporta ca un adevarat proprietar (animus domini). vol. daca îl stapâneste efectiv. Animus domini se cerea pentru posesorii acelor lucruri care pot fi însusite de catre particulari ( res in patrimonio). numite ager occupatorius. însa.5.

copilul pâna la 7 ani (infans).96 Totusi. Corpus nu putea fi dobândit. vol. p. al II-lea. doar în ziua în care ratifica actele gerantului.Jakota. însa. chiar daca în anumite perioade nu aveau si corpus-ul. p. p333. desi stapânim efectiv un lucru. 96 Ibidem.V.Jakota. unei alte persoane. Ibidem.93 Ca o curiozitate. atât animus cât si corpus. Pater familias obtine posesia prin intermediul mandatarului în momentul în care acesta obtine corpus (aceasta întrucât pater familias si-a manifestat animus domini înca din momentul în care l-a împuternicit pe mandatar). prin pierderea concomitenta a celor doua elemente: corpus si animus.cit. caci doar în acel moment îsi manifesta animus-ul care alaturat lui corpus.I.op. 333. uneori. nebunul sau persoana juridica nu pot avea niciodata un animus. în situatia pasunilor. s-a admis solutia conform careia pastorii retineau posesia acestora numai prin animus. p. op. curatorul nebunului si administratorul persoanei juridice. prin pierderea unuia din cele doua elemente.94 În vechiul drept roman s-a considerat ca un pater familias poate dobândi corpus asupra unui lucru prin intermediul unei persoane în putere (alieni iuris). corpus si animus. 94 M. Spre exemplu. s-a admis. vol. dobândit anterior. în stapânirea lui. ci îl stapânim 92 93 René Foignet . 95 René Foignet . prin intermediul unei persoane care nu se afla în puterea lui pater familias (sui iuris). un posesor îi înmâneaza lucrul. Pater familias obtine posesiunea prin intermediul gerantului de afaceri. prin traditie. Posesiunea se pierde.B. sau sclavul fuge de la stapân.cit. lucrul este furat de catre un hot. nu mai avem intentia sa-l pastram pentru noi însine.165. 49 . folosite de catre pastori doar în anumite perioade ale anului. pentru stapânul sau.cit. s-a admis ca animus poate fi dobândit prin intermediul urmatoarelor trei persoane: tutorele unui infans. al II-lea.. Spre exemplu. Pierderea lui corpus se realizeaza atunci când lucrul nu se mai gaseste în puterea posesorului.165.V. ca mandatarul sau gerantul de afaceri (ambii persoane sui iuris) dobândesc corpus pentru un pater familias. 95 Posesiunea se pierde.cit. vol. Din aceasta cauza. Dobândirea posesiunii prin intermediul altei persoane În vechiul drept roman se considera ca nu se poate dobândi animus printr-o alta persoana. de regula. În epoca clasica. însa. p. mentionam si solutia conform careia sclavul cu peculiu poate dobândi. vol. Dar. op. p.163. 97 M..op.164.97 Pierderea lui animus se realizeaza atunci când. confera posesia.I.

Locatarii pe termen lung (arendasul lui ager vectigalis. . . p. posesiune manifestata prin exercitiul acestor drepturi.Posesorul pe ager publicus. cu exceptia proprietarului lucrului pe care l-a primit cu titlu precar).Depozitarul sechestru (adica persoana ce pastreaza un bun asupra caruia exista un litigiu. 4.Posesorul de rea-credinta (hotul. Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) Quasi-posesiunea reprezinta posesiunea drepturilor reale. . adica ei pastreaza posesiunea pentru proprietar.334. creditorul gajist sau precaristul.Depozitarul ordinar. atât timp cât nici unul din ei nu are animus domini în legatura cu stapânirea lucurului in patrimonio ? Savigny considera ca aceste doua persoane au o posesie derivata. Exemplu: proprietarul casei îsi vinde casa unei alte persoane. . .Precaristul (este posesor fata de toti. cum ar fi servitutile.Uzufructuarul. .Locatarii pe termen scurt (chiriasul si arendasul).pentru altul.Posesorul de buna-credinta. 50 . dar ramâne sa locuiasca în aceasta în calitate de chirias. în legatura cu bunul dat în gaj. . Nu sunt posesori urmatoarele persoane: .Comodotarul.5. întrucât ei considerau ca drepturile reale asupra lucrurilor altora. Quasi-posesiunea a fost o notiune contestata de o parte din jurisprudentii romani. altele decât proprietatea. fiind incorporale nu 98 Ibidem. proprietarul pretorian.5. .Persoanele care au posesiunea Au posesiunea urmatoarele persoane: . cel care dobândeste un imobil prin violenta). pâna la pronuntarea sentintei).98 Din ce cauza sunt considerati posesori.Creditorul gajist. . .5. emfiteotul). provincial sau peregrin daca stapâneau efectiv bunul.4. care le-a încredintat-o cu misiunea de a o apara.Proprietarul quiritar.99 4.

traditiunea (care consta în cedarea posesiunii unui lucru) si uzucapiunea (care consta în posesiunea continua a unui bun. 99 René Foignet . dupa altii. Dar sustinatorii quasi-posesiunii au triumfat. Dreptul de superficie.102 4. .Efectele posesiunii Posesiunea produce urmatoarele efecte juridice importante: a) Posesiunea reprezinta temeiul a trei moduri de dobândire a proprietatii: ocupatiunea ( prin care dobândim posesiunea unui lucru care anterior nu a apartinut nimanui). fie de buna-credinta.6. vol. b)Posesorul de buna-credinta are datorita posesiunii anumite avantaje: poate uzucapa lucrul. p.171. Se pare ca ele stau la originea cvasiposesiunii.Quasi-posesiunea este ocrotita printr-o actiune publiciana utila si prin quasiinterdicte.Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite printr-o posesiune prelungita ( longa posessio sau diuturnus usus).169 Ibidem. sau chiar în vremea lui Iustitnian. Anumite servituti urbane cum ar fi servitutea de scurgere. . fie de rea-credinta.Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite prin traditie ( quasi-traditio).op.Hr. Servitutile personale. opinia lor impunându-se.I. dupa unii specialisti. 101 Ibidem.sunt susceptibile de posesie. la sfârsitul secolului I d. p. în epoca lui Constantin. p.100 Sunt susceptibile de quasi-posesiune: Servitutile prediale rustice (considerate lucruri corporale).5. 100 51 . este protejat de catre pretor prin interdictele posesorii. dobândeste fructele lucrului si poate reclama posesiunea lucrului de la o alta persoana prin intermediul actiunii publiciene.cit. când textele privind aceasta chestiune au fost interpolate.171. p.171. c)Posesorul. prevazute de ius civile). 102 Ibidem.101 Consecintele quasi-posesiunii: . în anumite conditii.

104 Interdictele posesorii se împart în doua clase: Interdictele prohibitorii (retinendae possessionis causa) care au drept scop recunoasterea posesiunii si încetarea tulburarii ei de catre un tert.cit. 105 René Foignet .5. Interdictul reprezinta un ordin prin care magistratul fie interzice.4. amândoua. p. unde vi armata. op.103 4. proprietare ale aceluiasi lucru. utrubi. la rându-le de doua tipuri: • • Interdictul uti possidetis. Actiunea publiciana (întemeiata pe puterea pretorului de a organiza procesele între particulari – iurisdictio) proteja doua forme speciale de posesiune : este vorba de proprietatea pretoriana si de posesiunea posesorului de buna-credinta.cit. nu respecta interdictul. la epoca clasica. 52 . de asemenea. Interdictul utrubi. Din aceasta cauza daca o parte dintr-un litigiu privind tulburarea posesiunii asupra unui lucru. mai avantajoasa decât cea de reclamant.V. M. Acest ordin se dadea fara verificarea minutioasa a faptelor si era . vol.166. un ordin conditional.3. Întrucât despre actiunea publiciana am vorbit atât în paragraful 4.Jakota.I.4.2 . 103 104 Ibidem. 141-142. atunci cealalta parte deschidea un proces prin intermediul caruia judecatorul verifica care dintre parti nu putea beneficia de protectia oferita de interdict. de precario Posesiunea era protejata. I. în continuare ne vom referi doar la interdictele posesorii.4.d)În cursul unui proces de revendicare..3. vol. p.op.. p. unde vi.7. posesiunea îi asigura posesorului calitatea procesuala de pârât. fie ordona savârsirea unei anumite actiuni. cât si în paragrafele 4.105 Aceste interdicte sunt. caci nu trebuie sa probeze nimic. Interdictele posesorii – uti possidetis. Pretorul intervine pentru a solutiona conflictul dintre doua persoane care se pretind.162.Protectia posesiunii.3 si 4. 4..4. El interzice ca sa fie tulburata persoana care poseda în anumite conditii. întrucât nu îndeplinea conditiile prevazute acolo. prin intermediul interdictelor posesorii (mijloace întemeiate pe puterea pretorului de a comanda civil si militar – imperium).

nec clam ( sa fie exercitata public si nu în mod clandestin). Formula interdictului proteja acea persoana care posedase lucrul mai mult timp în anul dinaintea eliberarii interdictului. Interdictul de clandestina possesione. partea care avea o posesiune viciata asupra lucrului.107 În epoca lui Iustinian. nici clandestin.Interdicte recuperatorii (recuperandae possessionis causa) care au drept scop recuperarea posesiunii pierdute. cele doua interdicte prohibitorii (utrubi si uti possidetis) se confunda. Împotriva acestei situatii va opresc sa folositi violenta”106. INTERDICTELE PROHIBITORII: Interdictul uti possidetis ( numit asa dupa primele cuvinte ale formulei). vol. ca interdictul uti possidetis îl proteja pe posesorul actual doar daca acesta exercita asupra imobilului o posesie neviciata fata de persoana sau persoanele care îl tulburau. În cazul ambelor interdicte posesorii. 53 . Pentru a fi protejat prin acest interdict.I. 106 107 M.337.108 INTERDICTELE RECUPERATORII Interdictul unde vi (de vi quotidiana) era acordat posesorului care a fost expulzat cu violenta din stapânirea lucrului. vol.op. p. Se observa din formula. transformându-se într-o unica actiune care-l protejeaza pe posesorul actula al bunului mobil sau imobil.cit. în favoarea celeilalte parti. al II-lea. Interdictul de precario.V. nec precario ( lucrul sa nu fi ajuns la posesor în urma unei concesiuni gratuite facute de catre proprietarul lucrului sau de catre un posesor al lui). Formula interdictului era urmatoarea: “Cum posedati acum acest imobil despre care este vorba în procedura. adica o posesie care sa fie nec vi (fara violenta). astfel sa-l posedati.cit. nici cu titlu precar. p:337.167. p. era pus la dispozitia posesorului actual al unui imobil pentru a-I îndeparta pe cei care-I tulburau posesiunea.Jakota. Interdictul utrubi era destinat apararii posesorului unui lucru mobil. pierdea lucrul. Aceasta posesie trebuia sa fie lipsita de vicii fata de persoana care-l tulbura pe posesor. pe care nu-l posedati prin violenta. Aceste interdicte sunt de patru tipuri: Interdictul unde vi. • • • Interdictul unde vi armata. 108 René Foignet . op.. Ibidem.

în schimbul respectului. persoana care nu este proprietarul bunului si care..111 Temeiul protejarii posesiunii. 54 . Posesorul expulzat era aparat de acest interdict chiar daca posesia lui asupra lucrului era viciata fata de persoana care l-a expulzat si chiar daca se scursese mai mult de un an de la deposedare.cit.168. dispare distinctia între vis quotidiana si vis armata. Mentionam ca precaristul era posesor al lucrului fata de toate celelalte persoane cu exceptia celui care I-a cedat lucrul. vol. a se vedea M. 109 110 Ibidem.I. astfel. ajutorului si a unei parti din fructele bunului. Pentru primele trei interdicte recuperatorii. vol. romanii au considerat ca trebuie protejata posesiunea.V.337-338. p. avantajând.reclamantul trebuia sa fi exercitat asupra lucrului o posesie lipsita de vicii. stie cu siguranta ca nu poate avea aceasta calitate ? Explicatia lui Savigny: posesiunea a fost sanctionata pentru apararea pacii publice. al II-lea.cit. fata de persoana ce l-a deposedat prin violenta si sa fi cerut interdictul în cel mult un an de la deposedare. Interdictele posesorii au aparut din grija de a-I împiedica pe oameni sa-si faca singuri dreptate. gratuit. p. Din ce cauza. Daca precaristul nu mai voia sa restituie lucrul. Aceasta concesiune gratuita se revoca la prima manifestare de vointa a celui care a cedat lucrul (proprietarul lui sau posesorul lui). Interdictul unde vi armata era acordat posesorului care fusese expulzat din stapânirea lucrului de catre persoane înarmate. în anumite situatii cum ar fi cea a hotului. Ele au menirea de a pastra starea de fapt existenta pâna în momentul în care se va pronunta instanta. p.110 Interdictul de clandestina possessione proteja posesorul care a fost lipsit de posesiunea lucrului sau în mod clandestin. la cerea unei alte persoane. Interdictul de precario proteja persoana care.Jakota. 111 René Foignet .op. proprietarul lucrului sau posesorul lui foloseau interdictul în discutie. îi cedeaza acesteia. În epoca lui Iustinian.168. Aceasta actiune se introduce în termen de un an de zile de la expulzarea prin violenta109. op. Posesorul expulzat prin violenta are o actiune care-l protejeaza chiar daca posesiunea lui este viciata. un lucru.

posesorul este si proprietar. habitatia. întrucât în situatia unui lucru grevat de servituti.Servitutile prediale Servitutile prediale reprezinta sarcini impuse oricarei persoane care devine proprietarul unui imobil (numit fond aservit). astfel încât pretorul le neglijeaza. asupra lucrului proprietate al altei persoane.114 4.V. 115 St. p. uneori. al II-lea. Categoria servitutilor personale a fost creata. vol.Cocos.cit.113 Servitutile sunt de doua feluri: prediale si personale. Servitutile Servitutile reprezinta drepturi reale stabilite fie în folosul unei anumite persoane. Servitutile reprezinta dezmembraminte ale dreptului de proprietate. 114 M.6. p.cit. o parte din atributele dreptului de proprietate ramân la proprietar (cum ar fi ius abutendi. un hot spre exemplu. de protectie beneficiaza si un posesor fara titlu. op.211. deci prin protejarea posesorului. Cele prediale sunt cele mai vechi. uzul. în folosul oricarei persoane care devine proprietarul unui alt imobil (numit fond dominant).363. În majoritatea cazurilor.. create în epocile anterioare lui. operae. pentru a cuprinde drepturi reale cum ar fi uzufructul.. mai concisa este urmatoarea: sarcini impuse unui fond în folosul altui fond. se pare de Iustinian.Explicatia lui Ihering: protejarea posesiunii prin interdicte înseamna de fapt protejarea proprietatii. întrucât proprietarul nu mai trebuie sa-si dovedeasca proprietatea (adica ca a obtinut lucrul de la un proprietar care la rându-I obtinuse lucrul de la un proprietar etc. în calitatea ei de proprietar al unui imobil. fie în folosul unei anumite persoane. Interdictul este un mijloc de protectie al proprietatii mult mai comod decât actiunea rei vindciatio. O alta definitie. servitutile prediale se împart în : 112 113 Ibidem. însusi proprietarul este protejat. în timp ce altele se afla la titularul servitutii (ius utendi. p. dar aceste cazuri sunt extrem de rare. uneori si ius fruendi etc). Ibidem. Sigur.). p.6.116.170.1.Jakota. uneori si ius fruendi). 112 4.115 Dupa cum fondul dominant are sau nu pe el o cladire. 55 . op.

puteau fi ipotecate si.Servituti prediale rustice ( erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unui anumit teren viran. printr-o conducta ce trece pe terenul altuia)116. Acquaehaustus (dreptul de a scoate apa dintr-o fântâna situata pe terenul altuia). vol.cit. Servitus altius tolendi (servitutea ce-I permitea proprietarului cladirii dominante sa o înalte mai sus decât cladirea dominata) etc. Dreptul de a face var cu calcarul de pe terenul altuia. deci. Din aceasta cauza. pe cel aservit). Servitutile prediale rustice (rurale) cuprind urmatoarele drepturi reale: Servitutile de trecere.Jakota. suceptibile de posesie si res mancipi..214. pâna la Legea Scribonia. vol. p. Se observa ca majoritatea servitutilor rurale constau în fapte ale omului. M.I. Servituti prediale urbane (erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unei anumite cladiri). 116 117 Ibidem. Servitus oneris ferendi (servitute ce impunea proprietarului unei cladiri sa permita ca asupra acelei cladiri sa apese greutatea unei constructii vecine. Dreptul de a scoate nisip dintr-o cariera aflata pe terenul altuia. p. 118 René Foignet .117 Servitutile prediale rustice erau lucruri corporale. de pe fondul dominant. etc.V.118 Servitutile prediale urbane cuprind urmatoarele drepturi reale: Cloaca ( servitutea de scurgere a apelor de canal. Aquaeductus ( dreptul de a aduce apa pe terenul tau.364. constructie ce se sprijina de cladirea aservita). al II-lea. alcatuite din: Iter (dreptul de trecere cu piciorul pe pamânt strain). puteau fi uzucapate. lipsit de orice cladire).op. Via (dreptul de a trece cu caruta pe pamânt strain). puteau fi înstrainate prin mancipatiune. apartinând altei persoane. 56 . Stilicidium (servitutea de scurgere a apei de ploaie). p. Prin urmare.117. sunt discontinui. op. Actus ( dreptul de a trece cu turmele de vite pe terenul altuia) Ius pascendi ( dreptul de a paste turmele pe terenul atuia).cit. servitutile prediale rurale (rustice) se sting prin neuz.

un alt lucru consumptibil. Caracterul sau temporar. Ele nu constau în fapte ale omului si . În cazul quasi-uzufructului. asa cum se întâmpla cu dreptul chiriasului sau arendasului ) . care este obligata sa-ti procure folosinta si o parte din fructele unui lucru. sunt continui. stingându-se prin moartea uzufructuarului).cit.118. este viager.cit. însa. al II-lea. Servitutile personale cuprind urmatoarele drepturi reale: Usus fructus (uzufructul). op.Servitutile urbane sunt lucruri necorporale si nec mancipi. p. uzufructul a fost acceptat doar asupra terenurilor si caselor.122 Uzufructul are urmatoarele caractere juridice: • Drept real (se refera direct la un lucru. pastrându-I. juristii romani au creat si quasiuzufructul. 57 .V. Usus (uzul).366. vol. De asemenea. La început.Hr.Servitutile personale Servitutile personale reprezinta dreptul real stabilit în avantajul unei persoane bine-determinate asupra unui lucru aflat în proprietatea unei alte persoane. deosebeste uzufructul de servitutile 119 120 M. obligatia uzufructuarului de a pastra neatinsa substanta bunului se traducea în obligatia de a restitui. în legatura cu dota femeii casatorite sine manu..365. care se exercita asupra lucrurilor consumptibile (banii. la sfârsitul quasi-uzufructului. vol.119 4.6. Operae animalis vel servi120... p.V. spre deosebire de cele rurale.121 Apoi. neatinsa substanta. Uzufructul a aparut în secolul al II-lea î. St. vinul etc). nu este un drept contra unei anumite persoane. A.Jakota. p. Aceasta obligatie a quasiuzufructuarului era asigurata printr-o promisiune facuta de uzufructuar proprietarului. Habitatio (habitatia). de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate ca bunul pe care-l primise în quasi-uzufruct..Jakota. op.cit. uzufructul a fost extins asupra oricarui lucru corporal neconsumptibil. promisiune întarita cu garanti. al II-lea. 121 M. • Drept temporar (în mod normal.Cocos.2. Uzufructul este dreptul real care-i permite titularului sa foloseasca bunul altuia si sa-i culeaga fructele. dota al carei uzufruct i-l lasa sotul prin legat. uleiul. proprietarului bunului consumptibil. op.

Pozitia dezavantajoasa a nudului proprietar a fost corectata. initial. adica prin luarea lor în posesiune (spre exemplu. nudul proprietar trebuia sa introduca actiune în revendicarea împotriva uzufructuarului sau împotriva mostenitorilor uzufructuarului.cit. prin care uzufructuarul îi promitea nudului proprietar ca va folosi bunul ca un bun administrator (bun sef de familie) si ca la sfârsitul uzufructului îi va restitui lucrul. fiind un drept real. Aceasta stipulatie era întarita cu garanti si-I acordau nudului proprietar o actiune în plus pentru recuperarea bunului si pentru 122 123 Ibidem. La sfârsitul uzufructului. Ius fruendi (dreptul uzufructuarului de a dobândi fructele bunului). • Dezmebramânt al dreptului de proprietate124 ATRIBUTELE UZUFRUCTUARULUI Ius utendi ( dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul dat în uzufruct). nu-i putea pretinde uzufructuarului sa aiba grija de bunul dat în uzufruct. ibidem. ci doar sa pastreze substanta bunului. ca un bun administrator. Uzufructuarul dobândeste fructele naturale si industriale prin perceptie. René Foignet . însa. Pe dealta parte. uzufructuarul nu era obligat sa-I restituie nudului proprietar bunul dat în uzufruct.367.p. Aceasta regula avea si exceptii: uzufructuarul turmei dobândeste miei din momentul nasterii lor. percepute de catre uzufructuar.I.221. Daca acestea sunt furate. Mai mult. Uzufructul spre deosebire de servitutile reale poate fi constituit sub conditie rezolutorie sau sub termen extinctiv123 .op. vol. uzufructuarul unei vii.reale care sunt perpetue. Fructele naturale si industriale care nu au fost. pentru a obtine bunul dat cândva în uzufruct. uzufructuarul primind sumele de bani proportionale cu numarul de zile cât dureaza dreptul sau. adica sa nu distruga bunul. Uzufructul. înca. nu crea. Aceasta. uzufructuarul nu-I putea pretinde nudului proprietar (care pastreaza ius abutendi) nimic altceva decât sa-I lase sa se bucure de bunul dat în uzufruct. doar proprietarul le poate revendica. Din aceasta cauza. p.125 Fructele civile sunt dobândite zi cu zi. p. nudul proprietar. numita cautio usufructuaria. Uzufructuarul nu-l putea obliga pe nudul proprietar sa execute o anumita actiune pentru a-I usura exploatarea bunului. îi culege strugurii). 58 . apartin proprietarului lucrului. înainte ca uzufructuarul sa le fi perceput. întrucât el nu este considerat posesor al lucrului. de catre pretor care a introdus obligativitatea unei stipulatii pretoriene. nici o legatura personala între proprietarul lucrului dat în uzufruct si uzufructuar.220. 124 Pentru caracterele juridice ale uzufructului.

127 4. în cazul acestor doua servituti personale.I.126 C.stricaciunile aduse lucrului . op.cit.225. Si acest drept este un drept diferit de cel de uz. spre deosebire de uzufructuar..3. dar interzisa de Legea Scribonia) si. p.6.cit. sa înlature neajunsurile provocate de teoria schimbarii starii unei persoane. însa.Operae (serviciile animalului sau ale sclavului) reprezinta dreptul unei persoane anumite de a profita de pe urma muncii depuse de un animal sau de catre un sclav. cu conditia ca acesta sa foloseasca bunul împreuna cu titularul uzului si nu în locul acestuia. al II-lea. stingerea si sanctiunea servitutilor 1. cum se întâmpla cu uzul. El percepe doar acele fructe ale bunului necesare nevoilor personale si ale familiei sale. Constituirea servitutilor prediale: Servitutile prediale rustice se constituiau prin : in iure cessio. prin posesiune 125 126 M.Constituirea. 59 . adiudicatio (arbitrii atunci când împarteau un bun si atribuiau partilor proprietatea asupra partilor din bunul respectiv puteau sa constituie si servituti). vol. 367. al II-lea.p. drept în temeiul caruia titularul poate folosi bunul ( ius utendi) fara sa obtina însa nici un profit (fara ius fruendi).Jakota.cit.V. testament (prin legatul per vindicationem).Habitatia este dreptul de a sta într-o casa. Uzul este dreptul real al unei persoane asupra lucrului altuia. Se pare ca habitatia si operae sunt creatii juridice ulterioare aparitiei dreptului de uz. titularul uzului are un drept limitat asupra fructelor produse de bun. În practica. Cu toate acestea s-a admis ca poate exista un locatar al bunului dat în uz. vol. întrucât nu presupune dovedirea calitatii de proprietar. vol. B. întrucât nu se stinge prin capitis deminutio sau nefolosinta. actiune numita ex stipulatu. D.370. 127 M.Jakota.V. mancipatio. Habitatia este un drept diferit de uz. op. René Foignet . pentru aceleasi motive pentru care habitatia difera de uz. pentru fondurile provinciale. mult mai comod de sustinut în justitie decât revendicarea. p. juristii romani dorind.. Uzuarul nu poate sa cedeze exercitiul dreptului sau unei alte persoane. uzucapiune (folosita pentru terenurile din Italia.op. quasi-traditiune (exercitarea servitutii dublata de toleranta proprietarului fondului aservit).

c) Confuziune ( prioprietarul unuia din cele doua fonduri devine si proprietarul celuilalt). între absenti (longa possessio) sau prin pacte urmate de stipulatii. vol.p.. vol.131 Stingerea servitutilor personale: Servitutile personale se sting prin: a) Moartea titularului servitutii.îndelungata fara just titlu si fara buna-credinta.I. prin neutilizare în timpul cerut pentru uzucapare (1 an pentru mobile. 215-218. Pentru uzufruct . 60 . servitutile prediale si personale se constituiau prin pacte urmate de stipulatii. p. 369. b)Servitutile prediale urbane se constituiau direct prin aceleasi moduri ca si servitutile prediale rustice cu exceptia mancipatiunii.V. b) Capitis deminutio pentru uzufructuar.. vol. prin adjudecare.128 Constituirea servitutilor personale: Se constituie prin aceleasi mijloace ca si cele prediale. prin quasi-traditiune.op. 370. c) Pentru uzufruct. 3 ani pentru mobile. Servitutile personale se pot constitui sub conditie rezolutorie sau cu termen extinctiv129. b) Pierderea fondului dominant sau a celui aservit. 221 si M. op. prin prescriptie sau prin traditiunea fondului cu rezerva servitutii130. care printr-o clauza expresa se obliga sa restituie fondul aservit catre proprietarul sau. iar în vremea lui Iustinian. 2 ani pentru imobile. În vremea lui Iustinian. uz sau habitatie se foloseste mai ales legatul. p.218. d) Neutilizarea servitutii o anumita perioada de timp (perioada egala cu cea necesara pentru uzucaparea unui imobil). Mancipatiunea putea fi folosita pentru constituirea indirecta a servitutilor prediale urbane ( proprietarul îsi vindea viitorul fond aservit prin mancipatie proprietarului fondului dominant. prin testament. 1020 de ani pentru imobile) .cit.op. mai putin servitutea prediala urbana. 366.Jakota. 130 René Foignet . posesiune exercitata zece ani între prezenti si douazeci. Iustinian decide ca uzufructul nu se poate stinge prin capitis deminutio.cit. Stingerea servitutilor prediale Servitutile prediale se sting prin: a) Renuntarea proprietarului fondului dominant. Ibidem.cit. 128 129 Pentru constituirea servitutilor prediale. René Foignet . al II-lea.I.p.

cit. 134 Ibidem. 364. vol.p. Sanctiunea servitutilor În vechiul drept roman. .134 131 132 Ibidem.Emfiteoza (dreptul real al persoanei care a obtinut o concesiune perpetua sau pe termen lung a unui teren apartinând unui mare proprietar funciar. 133 4. adica cele nascute prin modurile recunoscute de ius civile.Proprietatea bonitara. servitutile prediale erau protejate printr-o actiune numita vindicatio servitutis. . . o suma de bani numita vectigal). pe termen lung.218-219. concesiune pentru care trebuie sa-I plateasca acestuia. g) Prin consolidare. periodic. e) Prin împlinirea termenului extinctiv sau a conditiei rezolutorii. Drepturile reale pretoriene Drepturile reale pretoriene sunt: . 61 . adica prin reunirea calitatii de titular al servitutii personale cu cea de proprietar al bunului grevat de servitute. p.V.. concesiune pentru care plateste catre cetate. f) Prin pierderea bunului asupra caruia exista servitutea personala. sau prin transformarea radicala a bunului care duce la pierderea calitatilor esentiale ale acestuia (Exemplu: casa data în habitatie se darâma).Superficia.7. periodic o suma de bani). erau protejate printr-o actiune confesorie (prin care o persoana îi cere proprietarului unui lucru sa recunoasca ca ea este titularul unei servituti asupra acelui lucru) si prin interdicte posesorii . drept constituit pentru garantarea platii unei datorii si care-I confera titularului posesiunea bunului si dreptul de a-l vinde în caz de neplata). prin quasi-traditiune sau prin longa possessio) sunt protejate prin actiunea confesorie utila si prin interdicte quasi-posesorii. 132 În dreptul clasic.d) Renuntarea titularului. al II-lea. 133 René Foignet . sau pentru totdeauna.Jakota.225-226. . p.cit. Servitutile pretoriene (adica cele nascute prin pacte urmate de stipulatii. op.Ipoteca (dreptul real asupra unui lucru. a unui teren apartinând unei cetati.226. M.Ius in agro vectigali (dreptul real al persoanei care a obtinut concesiunea. vol. servitutile civile.op.I. p.

Împlinirea termenului pentru care a fost concedata.p. desi din punct de vedere juridic. cît si lucrul. abutendi re sua quatenus iuris ratio partitur. Superficia se stinge prin: 1. 135 136 St. Cea mai importanta clasificare a lucrurilor este cea a lui res privata sau res in patrimonio. René Foignet . Romanii au definit proprietatea astfel: proprietas est ius utendi. orice constructie ridicata pe terenul aflat în proprietatea quiritara a unei persoane nu putea sa apartina decât proprietarului quiritar al terenului. Superficia Superficia reprezinta dreptul real recunoscut de catre pretor unei persoane. cuvîntul res desemna atît bunul.135 Acest drept nu era cunoscut de catre ius civile. 62 .136 REZUMAT Prin notiunea de “bun” se întelege orice lucru care poate fi însusit de cineva sub forma dreptului de proprietate. 2. conform principiului ca orice bun poate fi un lucru. drept care-I permite sa o foloseasca. Pierderea lucrului. dar nu orice lucru poat fi un bun.8. de unde rezulta cele trei atribute ale dreptului de proprietate.Cocos. 3.op.cit. asupra constructiei înaltate pe terenul altuia. p. Dar pretorul a recunoscut acest drept si l-a sanctionat prin interdictul de superficie. în schimbul unei sume de bani numita solarium.119. op. În dreptul roman. apoi printr-o actiune honorara care putea fi intentata contra unui tert sau contra proprietarului terenului.228. Conform lui ius civile. vol. numita superficiar. fruendi. Neplata solarium-ului timp de doi ani. acordat superficiarului spre a se mentine în posesie. în temeiul principiului “ superficies solo cedit” (suprafata apartine terenului)..I.4.cit. sfera notiunii de bun este inclusa în cea a notiunii de lucru.

Analizati aributele dreptului de proprietate 3. care sînt ordine date de catre pretor.Servitutiile în dreptul roman si servitutiile în dreptul civil actual 6. usus. interdicte etc. fructus. habitatio. ius in agro vectigali. În materia posesiunii. dreptul roman a surprins elementele acestei stari de fapt producatoare de efecte juridice -corpus si animus. care consta în actul material l de a pastra si de a folosi un lucru. posesiunea produce efecte juridice. provinciala si peregrina. Drepturile reale asupra bunului altuia sînt: servitutiile prediale (rustice si urbane) si servitutiile personale (uzufructul.În dreptul roman proprietatea a cunoscut patru forme: proprietatea quiritara. usus. interdicta de precario. interdictul uti possidentis).Clasificarea lucrurilor în dreptul roman si clasificarea bunurilor în dreptul civil 2. Interdictele posesorii sînt de doua feluri: interdicta recuperandi possessionis causa (interdicta unde vi. datoriilor si sarcinilor uneii persoane. precum si drepturile reale pretoriene (superficia. care sînt susceptibile de o valoare pecuniara. Romanii au înteles foarte bine atributele dreptului de proprietate. Posesiunea exercitata în anumite conditii conduce. CONCLUZII Prin patrimoniu se întelege totalitatea drepturilor. actiunea în revendicare. fiecare dintre acestea fiind protejate de anumite actiuni.Conditiile actiunii în revendicare 4. cea pretoriana. si au construit o actiune care sa ofere o protectie maxima acestui drept. Protectia juridica a posesiunii se realiza prin interdictele posesorii. exceptii. 63 . abusus.Elementele posesiei în dreptuzl roman si în dreptul civil actual 5. la dobîndirea proprietatii. prin intermediul uzucapiunii. Explicati adagiul “superficies cedit solo”. Cu toate ca ea este o stare de fapt. Posesiunea este o stare de fapt ocrotita de drept. operae servorum). Protectia posesiei se facea prin interdictele posesorii.interdicta de clandestina possessione) si interdicta retinende possessionis causa (interdicta utrubi. emfiteoza) TEME DE CONTROL 1.

64 .

138 Obiectul poate fi: Certum (poate fi determinat dinainte.1.Diviziunea obligatiilor 137 138 René Foignet .1. p. b) Subiectul pasiv (debitor. fara a-I transfera proprietatea si fara a-I constitui un alt drept real asupra acelui lucru). Ibidem. Definitia romana a obligatiilor În Institutiile lui Iustinian. Paulus. ci în a constrânge o persoana sa ne transmita proprietatea unui lucru. spune ca esenta obligatiei nu consta în a ne face sa dobândim proprietatea unui lucru sau o servitute. Se întâlneste. al II-lea. transferarea proprietatii). Incertum ( nu poate fi determinat dinainte în natura. calitate si cantitate). 2.cit. care este constrâns sa execute obiectul obligatiei. 7.139 d)O legatura juridica (vinculum iuris). facere (a îndeplini orice alta actiune sau chiar a se abtine de la îndeplinirea unei anumite actiuni) si în praestare (a-i procura creditorului un anumit lucru.2. în Digeste (44. sa faca ceva sau sa îndeplineasca o prestatie.1-2. Se întâlneste atunci când obiectul obligatiei consta în facere. care are dreptul de a-i cere subiectului pasiv executarea obiectului obligatiei. c) Obiectul obligatiei este actul pe care debitorul trebuie sa-l îndeplineasca în folosul creditorului. 5.1.1. atunci când obiectul obligatiei consta în dare. Consta în dare (constituirea unui drept real.CAPITOLUL AL V-LEA OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5. 65 .3). obligatia este definita astfel: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura (“obligatia este legatura juridica prin care noi suntem constrânsi sa predam un lucru conform dreptului cetatii noastre”9 137 Elementele obligatiei: a)Subiectul activ (creditor. p. 139 Ibidem. cantitate si calitate).op. vol. reus debendi). reus credendi). p. în natura. Despre obligatii 5. mai ales.

p. p. vol.Obligatiile se clasifica în functie de mai multe criterii. vol. b) Honorare (sanctionate de edictele magistratilor judiciari.3. debitorul nu poate cere întoarcerea prestatiei sale). Functie de autoritatea care le sanctioneaza. avem : a) Obligatii divizibile ( obiectul lor poate fi împartit). al II-lea. obligatii quasi ex contractu ( izvorâte din operatiuni juridice asemanatoare contractelor). Din punctul de vedere al obligativitatii lor. obligatiile sunt: a) Civile (sanctionate de regulile dreptului civil). solidare sau in solidum (orice creditor solidar poate sa ceara oricarui debitor solidar sa plateasca întreaga datorie). 3. Spre exemplu. obligatii ex delictu (izvorâte din delicte). 1. de dreptul honorar). 66 . Dupa subiectele lor obligatiile pot fi : a) Simple (un singur debitor. pictarea unui tablou sau prestarea unui anumit serviciu nu pot fi împartite. 3. b) Obligatii indivizibile ( obiectul lor nu poate fi împartit).V.Jakota.op. un singur creditor). între mai multi debitori. Izvoarele obligatiilor Conform Institutiilor lui Iustinian.cit..Dupa cum obiectul lor poate fi împartit sau nu. în functie de izvoarele lor juridice. obligatiile se clasifica în : obligatii ex contractu (izvorâte din contracte).cit. 140 141 Pentru clasificari. dar odata executate. René Foignet . obligatiile sunt: a) Civile (sunt sanctionate prin actiuni).5. deci.140 5. Spre exemplu. Acestea la rândul lor sunt: conjuncte (creanta si datoria se divid între subiectele active si cele pasive). M. b) Plurale (mai multi debitori si/sau mai multi creditori). op.380. obligatii quasi ex delictu (izvorâte din operatii care se aseamana cu delictele141). poate fi împartita plata unei sume de bani. al II-lea. b) Naturale ( nu sunt sanctionate cu actiuni. 2.

4. niciodata. absoluta.142 Din pricina acestor numeroase exceptii. prin contract se întelege conventia care este sanctionata cu o actiune (fie de ius civile. p. fie de ius honorarium) . Daca dreptul roman nu cunostea o astfel de actiune pentru un act juridic bi. Notiunea romana de contract 5. a dobândit. ci doar pact. Se observa. Prin urmare. de fiducie etc. Aceasta regula.sau multilateral nu trebuie sa mai îndeplineasca anumite conditii de forma. pactul reprezinta acordul de vointa dintre creditor si debitor. recunoscuta de ius civile.Prin urmare. creditorul dintr-un pact nu are actiune în justitie spre a-l constrânge pe debitor sa-si execute obligatia. contractul de dota. În schimb. abrogata. se poate afirma ca: La sfârsitul dreptului roman.. în vechiul drept roman. izvoarele juridice ale obligatiilor sunt: contractele. 5. acesta nu putea fi numit contract. acord care este exprimat într-o anumita forma solemna. contractul reprezinta un acord de vointa între creditor si debitor. În stravechiul si vechiul drept roman. 142 Ibidem. care toate la origine au fost simple pacte). un act juridic bi. dar nu a fost.6.Contracte si pacte În stravechiul si vechiul drept roman.4. Diferenta esentiala între contract si pact este rezumata de regula conform careia: “ex nudo pacto.sau multilateral. 67 . non nascitur actio” ( nu se naste actiune dintr-un simplu pact). trebuie sa existe o actiune care sa-l oblige pe debitor sa-si execute obligatia asumata printr-un astfel de contract. Ea mai era în vigoare si în epoca lui Iustinian. În schimb. ca pentru a fi calificat drept contract. o sumedenie de exceptii ( cum ar fi contractele reale si cele consensuale.1. delictele si diferite alte cauze (unde intra cvasi contractele si cvasidelictele). creditorul dintr-un contract poate sa-l sileasca pe debitor sa-si execute obligatia prin intermediul actiunii în justitie corespunzatoare contractului încheiat. acord care nu îmbraca formele solemne impuse de catre ius civile. cu timpul.

al II-lea. Ibidem. op. Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt. el trebuie sa fie serios.cit. Persoanele care au o deplina capacitate de drept pot sa fie. p. Cauza. p. sa fie exprimat în formele solemne cerute. de scop economic urmarit de fiecare parte a contractului nu a reprezentat. consimtamântul trebuia doar sa existe ( în cazul contractelor de ius civile.17. p. sex. Pentru contractele de drept strict. drepturile. Viciile consimtamântului sunt aceleasi ca cele din dreptul civil românesc (eroarea. obiectul trebuie sa fie: posibil. sa se fi exprimat prin traditiunea bunului împrumutat) Pentru contractele de buna-credinta. astazi.145 Consimtamântul (acordul vointelor partilor contractante). în fapt.2.23.5. însa. sa nu fie simulat si sa fie lipsit de vicii. Validitatea contractelor. Cauza. nulitate absoluta. Peregrinii fara ius commercii nu aveau aceasta capacitate pentru contractele de ius civile.386. al II-lea. 146 René Foignet . Partile unui contract trebuiau sa fie persoane capabile. dolul. violenta). p.V. licit.144 Capacitatea partilor (aptitudinea partilor de a figura în nume propriu într-un act juridic).143 Nerespectarea acestor conditii de validitate atrage dupa sine nulitatea contractului. Capacitatea. Incapacitatile de fapt sunt determinate de vârsta. incapabile. 68 . Ei au capacitate de drept pentru contractele de ius gentium. sa-si exercite. Obiectul. Obiectul.op. sau de alterarea facultatilor mintale.17. iar pentru mutuum. Consimtamântul acestora. Consimtamântul. Obiectul (conduita pe care debitorul s-a angajat. Sclavii nu aveau capacitate de drept.. în dreptul roman: Capacitatea partilor. vol.Diviziunea contractelor 143 144 Ibidem. Pentru validitatea unui contract.4.Jakota. determinat si sa prezinte un interes pentru creditor. vol.146 5. s-o aiba fata de creditor).4. Romanii nu cunosteau decât ceea ce numim noi. în fapt. 145 M. în sens de cauza finala. atât în drept cât si în fapt. o conditie de validitate a contractului.cit. în principiu. prin contract.

contractele sunt: a) De drept strict ( sunt de stricta interpretare si dau nastere unei actiuni numite condictio). spre a nu-si mai executa obligatia asumata. caci ele pot fi folosite pentru a transforma în contract orice pact. Reamintim ca în aceste 147 Ibidem. De asemenea. Sunt contracte abstracte. contractele literale). Dupa modalitatea de interpretare a lor. În astfel de contracte.148 b) Contracte de buna-credinta (în interpretarea lor se tine seama de intentia partilor si de circumstante). Se pot încheia valid fara îndeplinirea nici unei solemnitati. dolul sau violenta. debitorul nu putea invoca eroarea. 3. trebuie îndeplinite anumite formalitati ( cum ar fi pronuntarea anumitor cuvinte. spre a se sustrage executarii obligatiei asumate.) Sunt cele mai vechi contracte si sunt reglementate de ius civile. Calitatea esentiala a acestor contracte era aceea de a feri partile de bunul plac al judecatorului. Pentru încheierea lor valida. scrierea anumitor formule etc. p. debitorul poate invoca eroarea. Contractele de buna-credinta sunt sanctionate prin actiuni speciale. creditorul se poate despagubi pentru executarea cu întârziere a obligatiei asumate de catre debitor (prin dobânzi percepute de la scadenta) dar si pentru reaua-credinta a acestuia.. 5. Nici creditorul nu primea dobânzi pentru executarea cu întârziere de catre debitor a obligatiei sale si nu era ocrotit împotriva releicredinte a debitorului. Acestea au aparut pe parcursul dezvoltarii dreptului roman si sunt reglementate de ius gentium. desi acesta nu a fost reglementat de ius civile. sponsio si contractele literale). În functie de regulile de drept care le sanctioneaza: a) Contracte civile ( cum ar fi nexum.. b) Contracte de ius gentium ( toate celelalte contracte). contractele literale.147 În contractele de drept strict. care poarta numele fiecarui contract de buna-credinta în parte. Din punctul de vedere al solemnitatilor cerute pentru încheierea lor: a) Contracte formale (nexum.15. sponsio. 69 . 2. Contracte neformale (toate celelalte). dolul sau violenta. Exemple: sponsio. Toate contractele de ius civile sunt contracte de drept strict. nexum. Atragem atentia ca romanii considerau mutuum-ul (contractul de împrumut spre consumatie) ca un contract de drept strict.Contractele pot fi clasificate astfel: 1.

150 5. op.Jakota. vol. Definitia contractelor reale Contractele reale sunt acele contracte care. Chirografele si singrafele. Toate contractele de ius gentium. pentru încheierea lor valida. al II-lea. care se obliga sa restituie lucruri de acelasi gen. p.1. necesita. Din aceasta cauza. M.cit. 148 149 Ibidem.Contractele formale 1. exceptia de metus (violenta) si de dol sunt subîntelese.389. de drept strict.7. remiterea materiala a unui lucru (res).3.cit. comodat.Contractele reale 5. cu exceptia mutum-ului. Contractele verbale.149 Prin contracte de buna-credinta se pot contracta obligatii afectate de modalitati. 5.V.2.actiuni. în baza caruia o persoana (creditor) remite proprietatea unor lucruri de gen altei persoane (debitor).. al II-lea. unilateral.7. gaj).4. 5.2.4. 70 .43. Orice pact adaugat unui contract de buna-credinta este sanctionat prin actiunea din contract (daca este în favoarea creditorului) si prin exceptia de pact convenit (daca este în favoarea debitorului).4. Mutuum Mutuum-ul (împrumutul spre consumatie) reprezinta contractul real si gratuit. 150 René Foignet .1. sunt contracte de buna-credinta. contract real.4. Celelalte contracte reale (fiducie. juristii romani considerau ca aceste contracte se formeaza “re”. pe lânga acordul partilor.9. 1. contracte reale de bunacredinta sanctionate prin actiuni speciale. de buna-credinta.op. p. Contractele reale se împart în doua categorii: • • Mutuum-ul. sanctionat printr-o condictio. 1. depozit. p.7. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate. Contractele litteris. vol.

152 Obiectul dat în mutuum. Dar fiul de familie era încurajat sa nu restituie suma de bani împrumutata. al II-lea. Senatus-consultul Macedonian.400.Jakota. totusi.cit. sa restituie lucruri echivalente în calitate si cantitate bunurilor de gen împrumutate. René Foignet .151 FORMAREA CONTRACTULUI DE MUTUUM Asa cum s-a mentionat. al II-lea. pe lânga acordul prealabil al partilor. Daca împrumutul de bani era facut. Prin urmare.V. prin mutuum. 71 . împrumutatorul (creditorul) trebuie sa fie proprietarul bunului pe care îl împrumuta spre a fi consumat. pentru a încheia. prin care paraliza actiunea în restituire formulata de catre creditor. p. contractul de mutuum. al II-lea. caci nimeni nu poate sa transmita prin traditiune mai mult decât are. trebuie sa fie un bun de gen. vol. în mod valid. ci doar pentru a-i procura unei persoane proprietatea unor lucruri de gen consumptibile.45. fiului de familie. având ca obiect o suma de bani. inclusiv cele privind traditiunea brevi manu si cea longa manu. p.cit. Mai târziu.op. Prin aceasta traditiune debitorul devine proprietar al bunului. cântarire sau masurare. interzice fiilor aflati în puterea sefului de familie sa apara în calitate de debitori într-un mutuum.44.op. contractul de mutuum necesita. op. Se observa ca mutuum-ul este un contract unilateral. pentru ca aceasta sa le consume .. vol. 151 152 Girard. vol. Daca el nu ar fi proprietar. traditiunea lucrului dat în mutuum. Traditiunii necesare încheierii valide a mutuum-ului i se aplica toate regulile privind traditiunea ca mod de dobândire a proprietatii. p. cât pe ideea sanctionarii îmbogatirii fara justa cauza a persoanei ce a împrumutat bunurile de gen. deja. În opinia unui reputat specialist francez. El nu poate fi utilizat pentru a transforma în contracte diferite alte pacte. el nu ar putea sa-l împroprietareasca pe debitor.Mutuum-ul este un contract special si nu abstract. el era valabil. edictat în epoca lui Vespasian.153 EFECTELE SI SANCTIUNEA MUTUUM-ULUI Debitorul este obligat. care sa se individualizeze prin numarare. interdictia impusa de Senatusconsultul Macedonian a fost extinsa asupra tuturor operatiilor care au drept scop sa ascunda un împrumut de bani. având la dispozitie “exceptio senatus-consulti Macedoniani”.cit. forta obligatorie a mutuum-ului s-ar întemeia nu atât pe ideea ca aceasta întelegere este un contract obligatoriu. 153 M. apud René Foignet .

se numeste foenus. prin care debitorul se obliga sa-i plateasca creditorului o dobânda). al II-lea. p. pe lânga acordul partilor. vol. În vremea lui Iustinian. dobânda era de 6%.cit.cit. comodatarului i-a fost predat si bunul care i se da în comodat. numita comodant. al II-lea.3. p.cit. Iustinian a interzis conventia de anatocism chiar pentru dobânzi ajunse la scadenta. de 8%.op. op.V. de asemenea. contractul de mutuum era sanctionat printr-o condictio certae creditae pecuniae (daca se împrumutasera bani) sau printr-o condictio certae rei sau condictio triticaria (daca se împrumutasera alte bunuri de gen). remite.V. însotit de o stipulatio usurarum (stipulatie de dobânda.Fiind un contract de drept strict. 5. din momentul în care totalul dobânzilor platite egaleaza capitalul împrumutat. pentru împrumuturile obisnuite.156 Iustinian a decis. Împrumuturile facute de bancheri. De asemenea. Împrumutul de marfuri. Prin predarea lucrului dat 154 155 René Foignet .Jakota. vol. p.46.154 ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDA (FOENUS) Contractul de mutuum.4. 72 .cit.Jakota. 157 M. un bun de specie unei alte persoane (comodatar) pentru a-l folosi si pentru a-l înapoia la un anumit moment. M.401 156 René Foignet .47. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de comodat se încheie valabil doar daca.155 Legea celor XII table fixa dobânda legala la 12%. Stipulatia de dobânda era obligatorie în cazul urmatoarelor contracte de mutuum: • • • Nauticum foenus (împrumutul facut unui armator pentru comertul pe mare. ca dobânzile sa nu mai fie datorate. al II-lea. pentru creditul maritim.157 Prin conventie de anatocism se întelege conventia dintre creditor si debitor conform careia dobânzile neplatite se adauga la capital. op.op. gratuit. pentru creditul comercial si de 12 %. p. Comodatul Comodatul (împrumutul spre folosinta) este contractul real de buna-credinta în temeiul caruia o persoana. dobânzile urmatoare urmând sa fie socotite din suma de bani rezultata din adunarea capitalului cu dobânzile restante. împrumut considerat ca foarte riscant). vol..401.. al II-lea. vol.

p.cit. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE COMODANTULUI Comodantul este obligat sa-I restituie comodatarului cheltuielile de conservare a bunului (cheltuielile necesare).Obligatia de a pastra lucrul împrumutat.51.161 5. Comodatarul raspunde pentru pierderea lucrului survenita nu doar ca urmare a dolului ci si din culpa sa. 161 Ibidem.Sa restituie lucrul la termenul convenit. Depozitul Depozitul reprezinta contractul real în temeiul caruia o persoana (deponentul) remite unei alte persoane ( depozitarul) un anumit lucru mobil si cert. obligatii în sarcina unei parti si numai uneori. apreciata în abstract (culpa levis in abstracto).403. Aceasta remitere îi confera depozitarului numai detentia.Jakota. Nu raspunde daca pierderea bunului s-a datorat unui caz de forta majora sau unui caz fortuit.cit. al II-lea. pentru ca aceasta din urma sa-l pastreze gratuit si sa I-l restituie la prima solicitare. p. OBIECTUL 158 159 René Foignet . posesorul sau detentorul lucurului. comodatarul obtine doar detentia bunului si nicidecum posesia sau proprietatea. vol. p. abia în momentul în care deponentul îi remite depozitarului lucrul depozitat. 158 Bunul dat în comodat trebuie sa fie un bun de corp cert si neconsumptibil. întotdeauna.V. p. vol.51. obligatii în sarcina celeilalte parti.159 EFECTELE COMODATULUI Comodatul este un contract sinalagmatic imperfect. al II-lea.cit.op. prin actio commodati contraria. Comodantul trebuie sa fie proprietarul.51.4. Obligatiile comodantului sunt sanctionate.în comodat. al II-lea. vol. OBLIGATIILE COMODATARULUI . 73 .. Se încheie valid. . atunci când apar.4. 160 René Foignet . op. M.160 SANCTIUNEA COMODATULUI Obligatiile comodatarului sunt sanctionate prin actio commodati directa. FORMAREA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract real.op. Din el izvorasc.

p.cit. depozitul sechestru se aplica si 162 163 M. Aceasta actiune atrage infamia asupra depozitarului care a preferat sa fie condamnat decât sa restituie lucrul primit în depozit.cit. naufragiul etc. OBLIGATIILE DEPOZITARULUI: . Depozitarul nu raspunde pentru o culpa determinata in abstracto. orice depozitar care nu-si respecta obligatiile era condamnat la aceasta sanctiune.cit. op. depozitarul va raspunde de pierderea lucrului doar daca aceasta a survenit din dolul sau sau din culpa sa grava. 5.. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEPONENTULUI: Deponentul trebuie. vol. . dupa caz.164 Obligatiile deponentului sunt sanctionate prin actio deposita contraria. Datorita caracterului gratuit al depozitului. va fi pedepsit pentru comiterea delictului de “furtum usus”163. René Foignet .52. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Obligatiile depozitarului sunt sanctionate prin actio deposita directa.4.Jakota. 74 . Daca o face.4. însa pretorul a intervenit si a limitat aplicarea acestei sanctiuni doar la depozitarul din depozitul necesar.Obiectul depozitat trebuie sa fie un bun cert si mobil.V.V. p.DEPOZITUL SECHESTRU este depozitul unui lucru asupra caruia exista un litigiu în justitie. op. al II-lea. sa restituie depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut cu pastrarea lucrului. vol. 165 M. precum comodatarul.DEPOZITUL NECESAR se face în cazul unor calamitati naturale cum ar fi incendiul..Jakota.405. al II-lea.Sa pastreze lucrul depus.404.165 2. Spre deosebire de depozitul ordinar. El este condamnat sa plateasca dublul valorii lucrului primit în depozit ( conform Legii celor XII Table.op. al II-lea. p. Din cauza ca deponentul nu a avut timpul necesar pentru a-si alege depozitarul.162 EFECTELE CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract sinalagmatic imperfect. p. 164 Ibidem.52.Sa restituie lucrul depus la cererea deponentului. acesta din urma este sanctionat drastic daca refuza restituirea lucrului primit în depozit.Depozite exceptionale Exista trei feluri de depozite exceptionale: 1. Depozitarului I se interzice sa se foloseasca de bunul depus. vol.

de o culpa grava concreta sau de o culpa a sa in abstracto. Depozitarul va plati dobânda daca a fost pus în întârziere. Daca bunul este frugifer. gajistul poate percepe aceste fructe. 3. p. Nu are voie sa foloseasca lucrul. spre a proteja posesiunea bunului. el este obligat sa-I restituie deponentului. dar trebuie sa le scada din dobânzile obligatiei debitorului.168 EFECTELE CONTRACTULUI Contractul de gaj este un contract sinalagmatic imperfect. sub sanctiunea cuvenita delictului de “furtum usus”. la cererea acestuia.53.53. p. 75 .op.DEPOZITUL NEREGULAT reprezinta acel depozit în care lucrul depozitat consta într-un bun de gen. 168 René Foignet . pâna la efectuarea platii). Gajul Gajul (amanetul) reprezinta contractul real prin care un debitor îi remite un lucru creditorului sau. vol.405-406 si René Foignet . El poate dispune de acesta cum doreste. 167 5. vol. OBLIGATIILE CREDITORULUI GAJIST 1. În schimb. În consecinta. Pactul de dobânda este valid în cazul contractului de depozit neregulat.cit. În contractele 166 167 Ibidem. al II-lea.Sa pastreze lucrul. Creditorul gajist dobândeste asupra bunului dat în gaj.asupra bunurilor imobile si îi confera depozitarului sechestru posesiunea asupra bunului sechestrat. bunuri echivalente. creditorul gajist va putea utiliza interdictele posesorii împotriva tuturor persoanelor ce-I tulbura posesiunea (inclusiv împotriva debitorului.405.4. iar daca valoarea fructelor depaseste valoarea dobânzilor. trebuie sa scada din capital restul ramas din imputarea valorii fructelor asupra dobânzilor. În consecinta. în timp ce mutuum este un contract de drept strict. Depozitul neregulat difera de contractul de mutuum prin aceea ca depozitul neregulat este un contract de buna-credinta. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de gaj se încheie valid prin remiterea lucrului dat în gaj.op. al II-lea. Depozitarul sechestru poate primi o retributie pentru serviciul pe care-l face166. depozitarul devine proprietarul lucrului depozitat. Raspunde pentru pierderea lucrului cauzata de dolul sau. Ibidem.6.cit. În cazul acestui depozit. Creditorul pastreaza lucrul pâna la efectuarea platii. posesia si nu doar detentia. depozitarul sechestru poate uzucapa lucrul pentru partea care va câstiga procesul si poate folosi interdictele posesorii. p. spre a-I garanta plata unei obligatii. p.

48. fructele nu se mai imputa din dobânzi sau din capital. 173 Ibidem. În situatia pactului de anticreza.Jakota. vol.Se efectueaza un transfer de proprietate prin mancipatie si prin in iure cessio si daca . un bun de corp cert (de specie) si neconsumptibil. Contractul de fiducie nu indica scopurile economice ale partilor. p.de gaj privind bunuri frugifere. vol. proprietatea catre accipiens). SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE GAJ Obligatiile creditorului gajist sunt sanctionate prin actio pigneratitia directa.406. M. op. p.172 FORMAREA CONTRACTULUI SI CONDITII DE VALIDITATE Contractul de fiducie se încheie valid daca: .48. 174 Ibidem. adesea.Acestui transfer i se ataseaza pactul de fiducie prin care accipiens-ul (cel care primeste proprietatea) se obliga sa retransfere proprietatea asupra lucrului catre tradens ( cel care a înstrainat.cit. 172 Ibidem. Obligatia eventuala a debitorului este sanctionata prin actio pigneratitia contraria. fiducia a fost la început folosita pentru constituirea unui gaj sau pentru realizarea unui comodat..48.173 OBIECTUL CONTRACTULUI DE FIDUCIE Obiectul acestui contract trebuie sa fie un res mancipi.47.54.169 2. conform caruia gajistul pastreaza fructele bunului cu titlu de dobânzi.V. p. p. Astfel. Ansamblul acestor doua acte. Fiducia Pactul de fiducie (pactum fiduciae) este o conventie de restiuire ce însoteste un transfer de proprietate efectuat prin mancipatio sau in iure cessio. apare pactul de anticreza. al II-lea. al II-lea. imediat ce a fost platita obligatia garantata. p. pactul de fiducie si transferul de proprietate formeaza contractul de fiducie.171 Fiducia este un contract abstract. 76 .cit. Fiducia nu este un contract formalist. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEBITORULUI Sa-I restituie creditorului gajist cheltuielile facute de acesta cu pastrarea bunului dat în gaj.op. initial. 171 René Foignet .174 169 170 Ibidem.7.Sa restituie lucrul primit în gaj.170 5. p.4.

odata cu aparitia celorlalte contracte reale. a depozitului. direct. nu restituia lucrul primit. prin care pretorul îl pedepsea pe cel care. societas (contractul de societate) si mandatum (mandatul). indirect.1. în vechiul drept roman. fiducia si-a pierdut utilitatea juridica prin disparitia distinctiei între res mancipi si res nec mancipi. încalcând fides ( obligativitatea cuvântului dat) . Tradens-ul se încredea în buna-credinta a accipiens-ului. Conform lui Gaius. daca dobânditorul a încalcat pactul de fiducie. contractul de fiducie era sanctionat.5.5. printr-o actiune pretoriana in factum.176 5. 77 . fara a I se cere nici buna-credinta si nici just titlu). prin usureceptio fiduciae (conform careia. pentru o donatie mortis causa etc.DOMENIUL DE APLICARE Fiducia a fost utilizata. daca a reintrat în posesiunea lucrului înstrainat. p. Cu toate acestea.Contracte consensuale Contractele consensuale sunt acelea care se încheie valid doar prin simplul acord de vointa al partilor. în epoca lui Iustinian nu se mai vorbeste de fiducie. 5. a gajului. romanii cunosteau patru contracte consensuale: emptio venditio (vânzarea-cumpararea).49. prin trecerea unui an de zile. p. contractul de fiducie era sanctionat. În consecinta. contractul de fiducie nu era sanctionat printr-o actiune. locatio conductio (contractul de închiriere).Vânzarea-cumpararea 175 176 Ibidem. pentru încheierea comodatului. De asemenea. va redobândi proprietatea asupra acestuia. Ibidem. Este o actiune infamanta. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE FIDUCIE În vechiul drept roman. Toate contractele consensuale sunt contracte sinalagmatice (bilaterale) de buna-credinta. pentru constituirea unei dote cu conventie de restituire. DESUETUDINEA FIDUCIEI Fiducia si-a pierdut o mare parte din domeniul de aplicabilitate.54.175 În dreptul clasic. atunci înstrainatorul lucrului.

vânzatorul nu este. prezent sau viitor. obligat sa-i transfere cumparatorului proprietatea lucrului vândut. numita pret (pretium sau merx). chiar înainte de a fi tulburat în posesie. 177 178 M. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transmitea dreptul de proprietate (chiar daca vânzatorul era proprietarul lucrului vândut). Lucrul poate fi corporal sau incorporal (exemplu: o mostenire). p.Jakota. vol.cit. rezultatul vânzarii este. de gen sau de specie. întrucât vânzatorul trebuia sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului. în dreptul roman.V. în principiu.cit. op. În dreptul roman. numita cumparator (emptor) care se obliga sa-I plateasca în schimb o a numita suma de bani. 78 . cumparatorul putea introduce actio empti împotriva vânzatorului.Jakota. caci nu-I comunica cumparatorului ca lucrul vândut îi apartine altuia. prin contractul de vânzare-cumparare se transmite proprietatea asupra lucrului vândut.178 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARECUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare cuprinde trei elemente constituitve: . un transfer de proprietate. al II-lea. vânzatorul se obliga sa efectueze acest transfer.Obiectul vândut.Pretul. ulterior. 1.Vânzarea-cumpararea este contractul consensual prin care o persoana.407.Consimtamântul.177 Între vânzarea-cumpararea din dreptul civil român si cea din dreptul roman exista doua diferente majore: . daca si-a dat seama de adevarata situatie juridica a lucrului. p. vol.55. 179 M. numita vânzator (venditor) se obliga sa predea posesiunea linistita a unui lucru. al II-lea.Obiectul vândut trebuie sa fie un lucru in patrimonio. obligatoriu.. Vânzatorul trebuie sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului.Daca în dreptul civil românesc. al II-lea. p. .407. ci.cit. vol.179 Vânzarea lucrului altuia era admisa în dreptul roman. prin mancipatiune sau prin in iure cessio (daca bunul vândut era un res mancipi) ori prin traditiune (daca bunul vândut era un res nec mancipi). .În dreptul civil românesc.V. întâlnim una din urmatoarele doua situatii: a)Vânzatorul este de rea-credinta. În cazul unei astfel de vânzari.. René Foignet . unei alte persoane. op. .op. În acest caz.

79 . invocând o leziune importanta (lesio enormis). Contractul de vânzare-cumparare este valid încheiat în momentul în care vânzatorul si cumparatorul cad de acord asupra bunului si asupra pretului. Arvuna consta într-o suma de bani pe care una dintre parti (cel mai adesea cumparatorul) o dadea celeilalte parti ca semn al încheierii contractului de vânzare-cumparare. Aceste situatii erau: i) Situatia vânzarii prin înscris.180 2. atunci avem o donatie si nu o vânzare. pretul de vânzare al imobileleor trebuie sa iustum ( just). Se accepta.57. vol. la latitudinea unei tete persoane. arvuna devine un mijloc ce-i permite partii care a acordat-o sa 180 René Foignet .b)Vânzatorul este de buna-credinta. ii) Certum (determinat). p. ii) Situatia vânzarii cu arvuna (arrha). existau doua situatii în care acordul de vointa al vânzatorului si cumparatorului asupra bunului si asupra pretului nu echivala cu încheierea valida a vânzarii.Pretul trebuie sa fie platit într-o suma de bani (opinia preluata de la proculieni).cit.Consimtamântul are o importanta deosebita în materia contractului de vânzare-cumparare. caci îl înstiinteaza pe cumparator ca lucrul vândut îi apartine altuia. atunci vânzarea-cumpararea nu era valid încheiata decât în momentul în care semnaturile partilor erau puse pe înscrisul constatator. Daca pretul este fictiv. uneori. atunci. Daca vânzatorul unui imobil primea un pret mai mic de jumatate din pretul just al imobilului. în schimbul restituirii pretului primit putea sa ceara înapoierea lucrului. În cazul vânzarii cu arvuna. În aceasta situatie.op. 181 3. decât daca este tulburat în posesiunea linistita a lucrului cumparat. contractul de vânzare-cumparare se socotea încheiat doar în momentul în care una din parti îi dadea celeilalte arvuna convenita. Pretul trebuie sa fie: i) Verum (real ). Pâna în momentul semnarii înscrisului. ca determinarea pretului sa fie lasata. al II-lea. În epoca lui Iustinian. cumparatorul nu poate introduce actiune împotriva vânzatorului. Cumparatorul putea pastra bunul cumparat doar daca platea si diferenta dintre pretul oferit si pretul just al imobilului. Daca partile conveneau sa consemneze în scris contractul de vânzare-cumparare. însa. iii) Spre sfârsitul Imperiului. partile vânzarii se puteau râzgândi. în dreptul roman clasic. Cu toate acestea.

vol. El nu raspunde însa de pierderea fortuita a lucrului. Partea care a primit arvuna. op. Vânzatorul este obligat sa predea cumparatorului posesiunea linistita a lucrului (vacuam possessionem tradere). partea care a renuntat la executarea contractului de vânzare-cumparare va pierde numai arvuna acordata celeilalte parti. al II-lea.cit. al II-lea. fiind un contract sinalagmatic. îi va înapoia celeilalte parti arvuna acordata precum si o suma de bani egala cu arvuna.59. în dreptul roman. daca vânzatorul era proprietarul lucrului..V. p. De asemenea. René Foignet . op. Prin posesiune linistita se întelege acea posesiune pe care cumparatorul nu o poate pierde din cauza ca o alta persoana a obtinut un interdict posesoriu contra lui.181. p.Obligatia de predare a lucrului catre cumparator. Conform principiului “Res perit emptori”. -Obligatia de a pastra lucrul pâna la predarea lui catre cumparator. vol. daca renunta la executarea contractului de vânzare-cumparare. El raspunde pentru pierderea bunului din culpa sa. unilateral. cumparatorul trebuie sa-I plateasca vânzatorului unui lucru cert 181 182 M.182 EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare. evaluata in abstracto ( tinându-se cont de conduita unui sef de familie ideal). p. Aceasta transmitere a posesiunii linistite a lucrului îi asigura cumparatorului toate avantajele economice pe care.183 Obligatia de predare a lucrului presupune si obligatia vânzatorului de a se abtine de la orice dol.Obligatia de garantare a cumparatorului împotriva evictiunii si a viciilor ascunse.op.409. . naste obligatii în sarcina ambelor parti. cu titlu de sanctiune. le asociem cu proprietatea. 80 .cit.184 2. altfel.. reamintim ca. el trebuia sa-I transmita cumparatorului proprietatea. 1. În aceasta situatie.renunte. 183 St. facându-se vinovat de dol. Vânzatorul are urmatoarele obligatii: -Obligatia de a preda lucrul cumparatorului (principala obligatie a vânzatorului).Cocos. astazi. Astfel. Vânzatorul este obligat sa pastreze lucrul pâna la predarea catre cumparator.Jakota.cit.Obligatia de a pastra lucrul pâna la predare. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transfera proprietatea. la contract.

vol. iii) actio empti.cit. daca pierirea fortuita a bunului cert vândut a rezultat dintr-o culpa a vânzatorului sau daca lucrul a pierit pâna la împlinirea conditiei suspensive ce afecta vânzarea. prin care vânzatorul era obligat sa plateasca cumparatorului dublul prejudiciului.. înainte de predarea sa catre cumparator. al II-lea. René Foignet . op. p. în epoca lui Iustinian.66.cit.62-63. pentru actio ex stipulatu rem habere licere).187 Vânzatorii erau considerati raspunzatori pentru viciile ascunse ale lucrului întotdeauna. contra tertului evingator. p. al II-lea. p.181 si René Foignet . vol. pentru vânzarea consensuala. chiar daca lucrul vândut a pierit fortuit.cit. p. 186 M. ii) actio ex stipulatu duplae sau ex stipulatu rem habere licere . vol.411. vol. fie o suma de bani echivalenta cu prejudiciul suferit de catre cumparator.63-64. al II-lea. 188 René Foignet .op. p.V. urmatoarele doua actiuni contra vânzatorului: a)actio redhibitoria – o actiune în rezolutiunea ( desfacerea) vânzarii. al II-lea.Cocos..op.op.Jakota. 187 A se vedea St. vol. era obligat sa-I plateasca cumparatorului dublul pretului lucrului mancipat).cit. chiar si în situatia în care ei nu avusesera cunostinta de aceste vicii). numita auctoritatis.60-61. Prin evictiune se întelege pierderea posesiunii asupra lucrului cumparat ca urmare a faptului ca un tert a câstigat în actiunea în revendicare sau în interdictul posesoriu pe care l-a introdus. însa. Se putea exercita în termen de sase luni de la descoperirea viciului.Obligatia de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile ascunse ale lucrului.cit.186 Romanii au sanctionat aceasta obligatie a vânzatorului prin intermediul urmatoarelor trei tipuri de actiuni: i) actio auctoritatis pentru vânzarea prin mancipatie ( actiunea prin care vânzatorul care nu îi asigura cumparatorului o asistenta eficienta. Acest principiu nu se aplica. al II-lea. b) actio quanti minoris – o actiune în diminuarea pretului platit.185 3.pretul promis. Cumparatorul unui lucru afectat de vicii ascunse. pentru vânzarea însotita de stipulatii (actiune prin care vânzatorul trebuia sa-I plateasca cumparatorului evins fie de doua ori pretul lucrului – pentru actio ex stipulatu duplae. Se exercita timp de un an de zile. 81 .cit. op.188 Cumparatorului îi revin urmatoarele obligatii: 184 185 René Foignet . avea.op. p.

Locatiunea Contractul de închiriere (locatio conductio) este contractul consensual prin care o persoana se obliga sa procure folosinta unui lucru. Pentru garantiile pe care le are vânzatorul pentru plata pretului a se consulta M. “Drept roman”. proprietatea lucrului vândut nu se transfera pâna când nu se plateste pretul. al II-lea. 413. se obliga sa execute o anumita lucrare determinata. în general.67..190 Despre pactele adaugate la contractul de vânzare-cumparare a se citi M. Editura Fundatiei “Chemarea”.2. Închirirerea în vederea executarii unei anumite lucrari (locatio conductio operis faciendi) prin care o persoana. g. 3. muncitor sau antreprenor.Sa plateasca pretul convenit (aceasta este principala obligatie a cumparatorului). Exceptii: cumparatorul îi ofera vânzatorului o garantie. Închirierea serviciilor unei persoane (locatio conductio operarum) sau contractul de munca.68.Jakota. Ibidem. Iasi.5. 1993.cit.144 5. sa asigure prestarea unor anumite servicii sau executarea unei anumite lucrari pentru o alta persoana. 2.V.Sa plateasca cheltuielile de pastrare a lucrului daca predarea bunului a fost întârziata din vina sa.1. p. daca dupa ce I s-a predat lucrul a întârziat cu plata pretului. care se obliga.V. cum ar fi spre exemplu sa construiasca un pod. Toate aceste obligatii sunt sanctionate prin actio venditi (pe care o are vânzatorul contra cumparatorului189). p. sau când vânzatorul I-a acordat cumparatorului un termen de plata.Sa plateasca dobânzi la pret.Jakota. la rându-I. În cele ce urmeaza prezentam numai contractul de închiriere a lucrurilor 189 190 Ibidem. 82 . p. sa plateasca un anumit pret (merces). care consta. op. În epoca lui Iustinian. într-o suma de bani. Exista trei tipuri de contracte de închiriere: Închirierea lucrurilor (locatio conductio rei). vol.

caci obligatia conductorului de a plati chiria este succesiva. Efectele închirierii lucrului Închirierea lucrului este un contract sinalagmatic perfect.Contractul de închiriere a lucrurilor (locatio conductio rei) sau arenda este contractul prin care o persoana (locator) se angajeaza sa procure folosinta linistita a unui lucru (uneori si fructele lucrului) unei alte persoane (conductor). Bunul. vol. p. etc.Sa foloseasca lucrul ca un bun sef de familie. sau daca nu plateste chiria o anumita perioada. care se obliga sa-I plateasca un pret fixat în bani (merces). SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A LUCRULUI Obligatiile locatorului sunt sanctionate prin actio conducti. p. imobil. al II-lea. În general.73. Pretul închirierii ( chiria).prin vointa unilaterala a locatorului.193 STINGEREA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A UNUI BUN se realizeaza prin: . 83 . 191 192 M. p.cit.192 OBLIGATIILE CONDUCTORULUI sunt: 1.Sa plateasca chiria (merces).. Obligatiile conductorului sunt sanctionate prin actio locati.Sa-l mentina pe conductor în folosinta bunului închiriat.416. daca conductorul nu foloseste bunul ca un bun pater familias. Poate fi mobil.prin acordul partilor. Ea dureaza atât timp cât locatorul îi pune la dispozitie folosinta lucrului. OBLIGATIILE LOCATORULUI sunt: 1. 2.V.cit. 2. Conductorul obtine doar detentia asupra bunului. vol. mediat ce partile s-au înteles asupra bunului si chiriei. trebuie sa constea în bani. René Foignet . al II-lea. Locatorul trebuie sa-l garanteze pe conductor împotriva evictiunii si a viciilor ascunse ale bunului închiriat. RISCURILE pieirii fortuite a bunului închiriat sunt suportate întotdeauna de catre locator. Contractul este valid încheiat. 193 Ibidem. .Sa predea prin traditiune lucrul catre conductor.191 Elementele constitutive ale contractului de închiriere a lucrurilor sunt: Consimtamântul.Jakota. Trebuie sa fie cert si real.73. op.op.

14101469. p. 1412. în timpul închirierii. conductorul continua sa foloseasca lucrul fara opozitia locatorului.195 Contractul de locatie a lucrurilor este reglementat în Codul civil în art. 1413. în acest sens. însa. Ibidem. c)Prin împlinirea termenului fixat de catre parti. în folosul sau. Iasi. mandatarul nu-l reprezinta pe mandant. unei alte persoane. o clauza expresa în contractul de vânzare.194 Daca bunul închiriat era vândut de catre locator. vol.prin vointa unilaterala a conductorului daca: a) Nu poate folosi lucrul (ca urmare a lipsei de reparatii sau ca urmare a pierderii fortuite). contractul de închiriere este prelungit prin tacita reconductiune.. în general.196 În dreptul roman. a caror lectura o recomandam . 5. în mod gratuit. Pentru contractul de munca si pentru cel de închiriere în vederea realizarii unei anumite lucrari recomandam a se citi M. fara plata. în dreptul clasic. cu exceptia termenului. Conductorul avea actiune împotriva locatorului pentru daune.Mandatul Mandatul este contractul consensual prin care o persoana (mandantul sau mandatorul) însarcineaza o anumita persoana (mandatar sau procurator) sa faca ceva. Se presupune ca partile au convenit sa prelungeasca închirierea în aceleasi conditii convenite initial.V. Actul pe care mandatarul (procuratorul) îl încheia din însarcinarea mandantului (mandator) nu 194 195 Ibidem. Al II-lea. pag. 1441. 75. 1993. b)Daca închirierea s-a facut fara termen (sine die). 14701490 din Codul civil ( referitoare la locatia lucrarilor). Aceasta dispozitie se regaseste în Codul civil român în art. atunci. 84 . precum si articolele 1410.74. 419-423. Daca la expirarea termenului. de 5 ani. ca cel care a cumparat lucrul trebuie sa respecte închirierea daca exista.3.5. Prin tacita reconductiune. Termenul folosit pentru arendarea pamânturilor era. contractul de locatiune se prelungea doar pentru un singur an.Jakota “Drept roman”. adica al mandantului. cumparatorul putea sa-l expulzeze pe conductor din detentia lucrului. Editura Fundatiei “Chemarea”. Împaratul Diocletian a hotarât.

trebuie sa-i dea socoteala mandantului despre modul în care a actionat si sa-i transfere acestuia toate drepturile si obligatiile dobândite în executarea mandatului. în acea epoca. El naste întotdeauna obligatii în sarcina mandatarului si doar eventual în sarcina mandantului. OBLIGATIILE MANDATARULUI (procuratorului) sunt: .. Efectele toate se produceau asupra mandatarului (procuratorului). Efectele actului juridic se produc.cit.) Remuneratia se numea honos. pentru serviciile profesorului. vol. este necesar ca: 1.Obiectul conventiei sa-l reprezinte un serviciu pe care mandatarul I-l face mandantului. pentru constituirea unei garantii (mandatum credenda pecuniae). avocatului. Cu toate acestea. Putea fi reclamata în justitie în cadrul procedurii extra-ordinem.198 . Acest serviciu trebuie sa fie licit si moral. al II-lea.producea absolut nici un efect fata de mandant. 198 M. René Foignet .cit. mandatarul îl reprezinta efectiv pe mandant. p. OBLIGATIA EVENTUALA A MANDANTULUI consta în restituirea sumeleor de bani pe care mandatarul le-a cheltuit în executarea mandatului primit. op. 3.Sa încheie actul cu care a fost însarcinat.184. În epoca lui Iustinian. 2.425.80. fiindca. direct. Spre sfârsitul Imperiului Roman.Cocos.La sfârsitul mandatului. Este nul mandatul al carui obiect nu-l intereseaza decât pe mandatar sau pe tert.V.op. mandatarul este de cele mai multe ori salariat. s-a admis si validitatea mandatului platit în cazurile în care juristii considerau ca nu se poate încheia un contract de închiriere a serviciilor unei persoane (spre exemplu. medicului. p.Obiectul trebuie sa-l intereseze pe mandant.. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE MANDATULUI Pentru ca o conventie dintre doua persoane sa constituie contract de mandat. 85 .Mandatul sa fie gratuit.199 196 197 St. În dreptul civil românesc. în persoana mandantului.197 EFECTELE MANDATULUI Mandatul este un contract sinalagmatic imperfect. raspunde pentru culpa sa evaluata in abstracto.cit.Jakota. p. Dupa executarea mandatului si în temeiul acestuia mandatarul (procuratorul) îi transfera mandantului (mandator) toate drepturile si obligatiile pe care le dobândise în executarea mandatului. etc. op. vol. al II-lea. este considerat valid mandatul de a împrumuta bani unui tert.

cit. al II-lea.prin moartea uneia dintre parti. deoarece contractul de mandat este un contract intuitu personae (având în vedere calitatile personale ale partilor). Astfel. op. op. dar numai daca.Jakota. p. mandantul îl poate revoca pe mandatar. al II-lea.186.prin acordul de vointa al partilor sau prin manifestarea vointei uneia dintre parti. Chiar mandatarul poate renunta la mandat. cunostintele sau chiar în experienta de specialitate a unuia dintre asociati. în detrimentul celei a sabinienilor.Interes comun. M. în activitatea.. DEPASIREA LIMITELOR MANDATULUI Daca mandatarul depasea limitele mandatului. Obligatia eventuala a mandantului este sanctionata prin actio mandati contraria. astfel. vol. . care negau existenta mandatului. nu-I cauzeaza un prejudiciu mandantului.4. vol. p. al II-lea.81-82. Aportul poate consta în bani. Fiecare asociat trebuie sa aiba dreptul la o parte din câstigurile realizate prin administrarea aporturilor.. 86 .op.V. 201 René Foignet ..cit.200 STINGEREA MANDATULUI Mandatul se stinge: .Societatea Contractul de societate este un contract prin intermediul caruia mai multe persoane se obliga sa puna ceva în comun în scopul de a realiza si împarti câstigul.5.Acordul de vointa al partilor. atunci mandatul exista pâna la atingerea limitelor fixate prin mandat. p. vol. . Aceasta a fost parerea proculienilor care a fost acceptata în dreptul lui Iustinian. op.Jakota.V. mandatul exista doar pâna la concurenta sumei de 100. .201 5.Cocos.426.426. Participarea fiecarui asociat la 199 200 St.cit.cit.prin ajungerea la termen.SANCTIUNEA MANDATULUI: Obligatiile mandatarului sunt sanctionate prin actio mandati directa. 202 M. . p. proprietatea sau folosinta unui bun. ea are nevoie . Astfel daca Titius a primit de la Lucius mandat sa cumpere un cal cu 100 si el îl cumpara cu 200.202 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE Pentru ca o conventie sa poata fi calificata drept contract de societate.Aportul fiecarui asociat. de urmatoarele elemente constitutive: .

op. . spre exemplu. situatia pierderii patrimoniului social). asociatii constituie doar o indiviziune. 2) Când a fost atins scopul pentru care s-a constituit societatea sau când atingerea acestui scop este imposibila (cum ar fi. p. prin capitis deminutio sau prin saracirea completa a unuia dintre asociati. .Cu ajutorul unui arbitru. fara a se tine seama de aportul asociatului. OBLIGATIILE FIECARUI ASOCIAT sunt: 1. al II-lea. EFECTELE SOCIETATII Societatea este un contract sinalagmatic perfect. 2.79. Si aceasta întrucât societatea este un contract intuitu personae ( se formeaza luând în considerare personalitatea fiecarui asociat). prin împartirea în parti egale. Toate partile contractului au anumite obligatii. p.Un scop licit. 5. Daca unul dintre asociati nu are nici un drept la câstiguri. fiind afectata de clauza leonina.204 203 204 René Foignet . 87 .Intentia de a constitui o societate.203 Obligatiile asociatilor sunt sanctionate prin actio pro socio (o actiune infamanta).În lipsa altui mijloc de determinare a proportiei.79.Printr-o clauza speciala introdusa în contract. prin aporturi.câstiguri se precizeaza în contractul de societate. 6. 3.Sa asigure participarea tuturor asociatilor atât la câstigurile cât si la pierderile realizate de societate. STINGEREA SOCIETATII Societatea se stinge prin: 1) Prin moartea fizica. Un contract de societate în vederea contrabandei este nul.cit. Altfel. Sa se ocupe de administrarea societatii cu aceeasi grija cu care îsi administreaza averea proprie. vol. 3) Prin vointa tuturor asociatilor sau prin vointa unuia dintre ei. societatea este nula.Sa efectueze aportul promis. Asociatul raspunde pentru orice culpa usoara. Ibidem. evaluata in concreto. Proportia în care fiecare asociat participa la câstiguri si la pierderi se poate determina astfel: 4. S-a decis ca este valida si clauza prin care un asociat participa la câstiguri dar nu si la pierderi.

Contractele nenumite 5. REZUMAT Obligatia. în temeiul careia 205 Ibidem. Abandonul noxal.5.1.8.7.9.Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.6.2. Poena 5. Actiuni penale.8. Iniuria 5.78.3.3. Furtum 5.6. la înlantuirea debitorului si nu la una juridica.7. Damnum iniuria datum 5.7. obligatia ius in personam este receptata dupa chipul si asempanarea dreptului de proprietate ius in rei .8. Razbunarea privata 5. Delictele pretoriene: violenta.3.10. Delicte publice si delicte private 5.2.7.8.6. nota de subsol. ideea de legatura materiala devenind legatura juridica. În vechea conceptie romana.1. frauda creditorilor 5.6. Plata nedatoratului 5. Amenintat în însasi existenta sa. abstracta.8. p. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5. În epoca clasica a dreptului roman notiunea de obligatie îsi schimba structura primitiva. Acest tip de personalitate se acorda doar marilor societati constituite în vederea colectarii impozitelor sau pentru executarea lucrarilor publice.Cele mai multe societati constituite în temeiul contractului de societate nu se bucurau de personalitate juridica. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5. Actiunile noxale.8.1.4. Obligatii nascute din delicte 5.Schimbul 5. Gestiunea de afaceri 5.6. apare o data cu formarea proprietatii private romane.8.8.Îmbogatirea fara justa cauza 5. debitorul apare ca un obiect al dreptului de proprietate.4. Precariul 5.8.6. dolul. iar ideea de legatura obligatio se reduce la o adevarata legatura materiala. Tranzactia 5. Aceleasi prerogative sînt acordate ambilor titulari:proprietarul si debitorul. 88 .2. ca institutie de drept. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.7.205 5.8.8.8.

debitorul este îndatorat sa execute o prestatie. de la contractele formale la cele nesolemne. Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. iar în caz de neexecutare. Prin izvor al obligatiei se întelege un act juridic sau un fapt care da nastere unei obligatii. 5. Izvoarele principale ale obligatiilor sînt contractele si delictele. în dreptul clasic apar la polul opus contractele consemsuale. cele consensuale si cele nenumite. contractele au cunoscut o evolutie interesanta în dreptul roman. TEME DE CONTROL 1. Asemanari si deosebiri ale contractului de comodat în dreptul roman si dreptul civil 4. Cea mai mare parte a contractelor nesolemne se regasesc astazi în dreptul civil. Principalul izvor de obligatii îl constituie contractele. în dreptul roman si dreptul civil actual 3. CONCLUZII Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. debitorul si obiectul. respectiv contractele reale. care se formeaza prin simpla manifestare de vointa. creditorul poate urmari bunurile debitorului si nu persoana fizica a acestuia. Contractele reale din dreptul roman si cele din dreptul civil 89 . prevazute de ius civile si facute în conformitate cu acesta.Conditiile consimtamîntul.Efectele contractului de vînzare-cumparare în dreptul roman si dreptul civil. element de validitate al contractului. În functie de formarea lor. Daca la origini contractul sub forma stipulatiei apare ca o conventie îmbracata în forme solemne. Analizati comparativ definitia si elementele obligatiei din dreptul roman si dreptul civil actual 2. Elementele obligatiei sînt: creditorul.

Bucuresti. 1997. Cluj-Napoca. Principiile dreptului roman. Editura „Cugetarea”. 1989. 4. 1940. COCOS STEFAN.2001 10. vol. 1997. MOLCUT EMIL. OANCEA DAN. Adagii si locutiuni latine în dreptul românesc. vol. 6. Casa de Editura si Presa “Sansa” S. JAKOTA MIHAI VASILE. 3. CIUCA VALERIUS. Etudes de philologie juridique et de droit romain.BIBLIOGRAFIE GENERALA 1. Drept privat roman. Iasi. Drept roman. Editura Fundatiei “Chemarea”. Editura Didactica si Pedagogica. JAKOTA MIHAI VASILE.Napoca. I si II. Drept roman. 1978. Iasi. GEORGESCU V. Bucuresti. Drept roman. Editura „Polirom”. 5. vol. 1993. HANGA VLADIMIR. Bucuresti.. TOMULESCU C. 2000. HANGA VLADIMIR. DELEANU ION. 1973. Paris-Bucuresti. Drept privat roman. 2002. 7. Cluj. 2000 90 . 2. I. Editura “ALL Beck”. 8. Bucuresti.R.L. DELEANU SERGIU. Editura „Dacia”. ST. I-IV. Editura Dacia. Mica enciclopedie a dreptului. Drept roman. Drept roman. 9. A.. Iasi. Facultatea de Drept.