P. 1
Drept Roman.[Conspecte.md]

Drept Roman.[Conspecte.md]

|Views: 37|Likes:
Published by studentail93

More info:

Published by: studentail93 on Nov 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/18/2014

pdf

text

original

GABRIELA LUPSAN

COSMIN DARIESCU

DREPT ROMAN
(NOTE DE CURS)

2003

1

PLANUL CURSULUI

CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Definitia dreptului roman 1.2. Însemnatatea dreptului roman 1.3. Diviziunile dreptului roman 1.4. Periodizarea dreptului roman CAPITOLUL AL II-LEA. IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2.1. Definitia izvorului de drept 2.2. Obiceiul juridic 2.3. Legea 2.4. Edictele magistratilor judiciari 2.5. Senatus consultele 2.6. Constitutiile imperiale 2.7. Jurisprudenta CAPITOLUL AL III-LEA. ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA 3.1. Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum 3.2. Procesul formular 3.2.1. Formula, actio, iudicium 3.2.2. Partile formulei. Studiul formulei 3.2.3. Clasificarea actiunilor 3.2.4. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului 3.3. Procesul extra ordinem 3.3.1. Începuturile procesului extra ordinem 3.3.2.Generalizarea procesului extra ordinem 3.3.3. Judecatorii, procedura si executarea sentintei CAPITOLUL AL IV. DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4.1. Diviziunea lucrurilor 4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius 4.2.2. Heredium si fundus 4.2.3. Ager publicus 4.3. Proprietatea în epoca clasica 4.3.1. Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate 4.3.2. Proprietatea quiritara 4.3.3. Proprietatea pretoriana 4.3.4. Proprietatea provinciala si cea peregrina 4.4. Apararea proprietatii 4.4.1. Rei vindicatio 4.4.2. Actiunea publiciana 4.4.3. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian 4.4.4. Actiunea publiciana a posesorului de buna-credinta 4.5. Posesiunea 2

4.5.1. Definitia posesiunii 4.5.2. Elementele posesiunii 4.5.3. Dobîndirea si pierderea posesiunii 4.5.4. Persoanele care au posesiunea 4.5.5. Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) 4.5.6. Efectele posesiunii 4.5.7. Protectia posesiunii. Interdictele posesorii 4.6. Servitutiile 4.6.1. Definitia servitutiilor 4.6.2. Servitutiile prediale 4.6.3. Servitutiile personale 4.6.4. Constituirea, stingerea si sanctiunea servitutilor 4.7. Drepturile reale pretoriene 4.8. Superficia CAPITOLUL AL V-LEA. OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5.1. Despre obligatii 5.1.1. Definitia romana a obligatiilor 5.1.2. diviziunea obligatiilor 5.1.3. Izvoarele obligatiilor 5.2. Notiunea romana de contract 5.2.1. Contracte si pacte 5.2.2. Conditiile de validitate a contractelor 5.2.3. Diviziunea contractelor 5.3. Contractele formale 5.3.1. contractele verbale 5.3.2. Contractele litteris 5.3.3. Chirografele si singrafele 5.4. Contractele reale 5.4.1. Definitia contractelor reale 5.4.2. Mutuum 5.4.3. Comodatul 5.4.4. Depozitul 5.4.5. Depozite exceptionale 5.4.6. Gajul 5.4.7. Fiducia 5.5. Contracte consensuale 5.5.1. Vînzarea-cumpararea 5.5.2. Locatiunea 5.5.3. Mandatul 5.5.4. Societatea 5.6. Contractele nenumite 5.6.1. Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.6.2. Schimbul 5.6.3. Tranzactia 5.6.4. Precariul 5.7. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5.7.1. Îmbogatirea fara justa cauza 5.7.2. Plata nedatoratului 5.7.3. Gestiunea de afaceri

3

8. Poena 5. Delictele pretoriene: violenta. Actiuni penale.8.8.5.10.1. Abandonul noxal 4 .7. Furtum 5.8.2. Delicte publice si delicte private 5. Iniuria 5.8. frauda creditorilor 5.8.8.8.4.9. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.8. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5.5. dolul. Damnum iniuria datum 5.3.8.6. Actiunile noxale. Razbunarea privata 5.8.8. Obligatii nascute din delicte 5.

calauza cea mai sigura pentru jurisconsult si 1 2 M. care a trait între 1746-1807)3. cu materialul bogat pe care ni l-au transmis.5. si 565 d. Caci. în parte. 5 . 1993. trebuie studiat în toate amanuntele lui. ci din contra.Alexandresco.1. Iasi. Atelierele Grafice Socec&Co. 1. Casa de Editura si Presa “Sansa “ S. 1997. vol. p. el nu trebuie neglijat. Principiile dreptului civil român. ea a civilizat-o prin legile sale” (Jean Étienne Marie Portalis.R. 1926.1 Într-o alta opinie. Bucuresti.5.L. prin opera jurisprudentilor. jurist francez . Editura Fundatiei “Chemarea”. Drept roman. Însemnatatea dreptului roman “Filosofii si jurisconsultii Romei sunt.H.2. Drept roman. Aceasta definitie tine seama de particularitatea dreptului roman de a se fi dezvoltat. D.CAPITOLUL I. am construit edificiul legislatiei noastre nationale.H. Bucuresti. p. În viziunea noastra. dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduita instituite si sanctionate de statul roman. înca.. 3 Apud D.Molcut. dupa aproape doua mii de ani. 5. Roma a supus Europa cu armele sale. Societate Anonima. E. caci este si astazi. format din numeroase ramuri si institutii juridice. sub multe aspecte. dreptul roman reprezinta ansamblul normelor de conduita susceptibile de a fi aplicate cu ajutorul fortei de constrângere a autoritatilor romane. ce constituie un sistem extrem de vast si complex.Jakota. p.V. învatatorii speciei umane. aflate într-un proces continuu de transformare si interconditionare2. chiar înaintea aparitiei unor reglementari edictate de catre autoritatile statului roman. “Dreptul roman fiind baza tuturor legislatiilor civilizate. Definitia dreptului roman Dreptul roman a fost definit ca sistemul de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.Oancea.

pe care ius civile nu le luase în considerare. d) Determina formarea unei educatii juridice atât pentru omul de cultura. Editura Fundatiei “România de Mâine”.H – finele sec. Breviar. elaborat de magistratii judiciari. iar. 2000. pe de-alta. 6 .3. p. Într-o alta opinie. pe nume Ulpian. cât si pentru specialistul care se formeaza în stiinta dreptului. DREPTUL PRIVAT are urmatoarele diviziuni: IUS CIVILE: ansamblul de norme juridice care reglementeaza. cu ajutorul jurisprudentilor. p. pe de-o parte. profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Iasi)4. caracterizându-se prin precizie.”(Dimitrie Alexandresco. Se dezvolta dupa votarea Legii Aebutia (150 î. p. reglementeaza relatiile dintre stat si persoane particulare. IUS HONORARIUM (FACTUM): Sistemul de reguli complementare lui ius civile. iar consecinta a fost ca notiunile juridice actuale au aparut în marea lor majoritate în cadrul sau. b) A determinat dezvoltarea gândirii juridice. 6 Ibidem.magistrat.9.8. c) A contribuit la formarea principiilor juridice prin adagii ori maxime celebre transmise lumii moderne.1850-1925. într-o maniera formalista. relatiile dintre persoane care sunt fie cetateni romani. Drept roman. al II-lea 4 5 Ibidem. e) Dezvolta simtul juridic practic. DREPTUL PRIVAT: ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile dintre particulari. pentru reglementarea unor raporturi sociale noi.5.5 1. St. claritate si logica stricta. fie peregrini cu “ius commercii” (adica cu dreptul de a se folosi de ius civile). dreptul roman prezinta interes pentru ca: a) A creat alfabetul dreptului printr-un limbaj juridic cu ajutorul caruia s-au putut exprima ideile juridice cerute de viata practica.6. Diviziunile dreptului roman Un renumit jurisprudent roman. considera ca dreptul roman are doua compartimente importante: DREPTUL PUBLIC: ansamblul de norme care reglementeaza organizarea statului roman. Cocos.

oriunde si oricând. op. anul fundarii Romei pâna la Legea celor XII Table – 450 î. .cit.67.4. op. de catre divinitate. vol. Vechiul drept roman (de la Legea celor XII Table pâna în sec. si 565 d. din cer sau din mare.H). prin drept natural se întelege ansamblul de reguli de conduita care sunt respectate de catre toate popoarele. a stat la baza crearii si dezvoltarii tuturor sistemelor de drept din lume. fiind stabilite. p.Jakota. H.9 Exemple de institutii ale dreptului natural: uniunea barbatului cu femeia. sistem de coeziune sociala în vigoare între anii 754 î.dreptul postclasic ( din 284 d.1. 9 St. anul mortii împaratului Iustinian) . II.10. IUS GENTIUM Ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani si peregrini sau dintre peregrini. III.H).H).H.8 Este comun tuturor fiintelor de pe pamânt. 1.Jakota..1. . p. majoritatea autorilor.V.Cocos. Într-o alta acceptiune. anul întronarii lui Diocletian).H.10 Alti autori considera ca periodizarea dreptului roman contine urmatoarele epoci: .Î.H. I Î. Periodizarea dreptului roman În general. Strvechiul drept roman (754 sau 753 î.vechiul drept roman ( din 754 î. p.. edictele pretorilor7. pentru orice fiinta omeneasca.H). Ibidem.H).H pâna la mijlocul secolului al III-lea d. dar mai ales. împart dreptul roman în trei epoci.10. 7 . IUS NATURALE: un ansamblu vag si variabil de principii presupuse conforme cu “ordinea naturala”..cit. Dreptul roman clasic (din secolul I d. op.p. dupa cum urmeaza: I. 7 8 M. zamislirea si educarea copiilor etc.dreptul clasic ( din 27 î.H – 284 d.H – 27 î. 10 M.67.. H.H – 565 d. vol. cu natura. 11 REZUMAT Dreptul roman. Sediul juridic: edictele magistratilor judiciari.V.cit.

cit. 11 St.19. Diviziunile dreptului roman si ramurile de drept din sistemul de drept actual 3. Prezentarea unei reguli sau norme de drept. p. astfel. în mod istoric. respectiv. Viata si opera legislativa a împaratului Justinian. care reglementeaza relatiile dintre particulari. Însemnatatea si actualitatea dreptului roman 2. 8 . Cocos. accentul fiind pus pe dreptul privat. epocile dreptului roman. în special organizarea judecatoreasca. stravechiul si vechiul ius civile. op. dreptul clasic si dreptul din timpul lui Justinian. parcurgîndu-se. a unei institutii juridce se face.. TEME DE CONTROL 1. CONCLUZII Cunoasterea dreptului roman influenteaza formarea unei educatii juridice pentru viitorul specialist în stiinta dreptului.Prezentul curs analizeaza cîteva norme si reguli din domeniul dreptului public.

♦ Sensul formal: caile prin care normele juridice sunt aduse la cunostinta celor guvernati (Exemplu: Parlamentul foloseste legile ca forma de exprimare a normelor juridice pe care le adopta.Jakota. politice care au determinat edictarea unor norme juridice.. Edictele magistratilor judiciari. op.69 9 . Izvoarele formale ale dreptului roman sunt: Consuetudinea (obiceiul juridic roman). Guvernul foloseste hotarârile sau ordonantele de urgenta. ministrii folosesc forma instructiunilor pentru a comunica normele juridice pe care le elaboreaza).p. Legea . În continuare vom folosi notiunea de izvor de drept doar în sens formal. Constitutiile imperiale. 2.2. Jurisprudenta.I. Cel mai vechi izvor de drept roman este consuetudinea. Notiunea de izvor de drept Notiunea de izvor de drept are doua sensuri: ♦ Sensul material: conditiile sociale.CAPITOLUL AL ll-LEA IZVOARELE DREPTULUI ROMAN 2. prin excelenta. vol. mos maiorum) Dreptul roman a fost. De-a lungul timpului s-au facut numeroase încercari de a defini consuetudinea. Restul izvoarelor sau adaugat în cursul evolutiei istorice a societatii romane. Obiceiul juridic (consuetudinea.V. întrucât ele se refera fie la fundamentul fortei juridice a consuetudinii (Ulpian: “obiceiul se bazeaza pe 12 M. Unele definitii antice nu ne multumesc pe deplin. un drept consuetudinar12. Senatus consultele.1.cit. economice.

16 Ibidem. stabilirea zilelor faste si a celor nefaste.69. 10 .Hr. moduri de dobândire dictate de consuetudine. de obiceiul stramosilor”14). Cunoasterea si interpretarea consuetudinii au fost. fie folosesc o terminologie ca diferenta specifica un sinonim al notiunii de definit (Salvius Iulianus: “Obiceiul este reglementarea despre care se spune ca a fost instituita de moravuri.. apanajul exclusiv al pontifilor. în aceste domenii se afirma jurisprudentii laici. spre sfârsitul Republicii. p. el este însarcinat sa supravegheze în întregime cultul privat si public. Pastrator al traditiei. 15 Ibidem. ius civile mentinea modurile formaliste. Doctrina contemporana de drept roman a oferit o definitie mai clara a consuetudinii: Consuetudinea este un obicei care se repeta mereu acelasi în cazuri identice. initial.16 DICTIONAR: Pontif (pontifex. Acest colegiu a fost deschis plebei începând din anul 300 î. pastrarea si cunoasterea legilor si formulelor de procedura. totusi. creând cetateanului roman un sentiment de siguranta. reguli ce au fost elaborate pe baza experientei de viata a generatiilor trecute de catre comunitatea umana al carui membru este respectivul individ . dar din secolul al III-lea î.H. Consuetudinea reprezinta totalitatea regulilor de conduita care trebuie respectate atunci când individul se afla în anumite situatii din viata cotidiana. “cel care deschide caile spre zei”). În opinia noastra. înfiintat de Numa. la care celelalte popoare mediteraneene doar visau. consacrat printr-un uzaj îndelungat”13). pâna la sfârsitul secolului al IVlea î. p. greoaie. stabilirea regulilor jocurilor de origine romana. Desi ritmul vietii economice romane se accelerase mult. membrii sai au fost mai întâi recrutati prin 13 14 Ibidem. pastrarea cartilor “pontificale” si.consimtamântul tacit al poporului. Colegiul pontifilor.. Aceasta aplicare permanenta a obiceiului constituie o reafirmare a existentei si validitatii lui15. de dobândire a proprietatii quiritare. p.Hr. Dar stabilitatea consuetudinii si obligativitatea respectarii ei de catre autoritatile romane au avut si un efect pozitiv.69.70. pe timpul lui Cezar.70. detine un loc de exceptie în organizarea religioasa a Romei. Dar are si alte atributii precise (ius pontificale): sfintirea edificiilor. Consuetudinea romana se distinge prin formalism si imuabilitate. Ibidem. p. compus initial din trei sau cinci membri si în cele din urma din 16.

transformând-o în lege publica a poporului roman. în continuare ne vom referi doar la editia din 1993. I. p. înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi… Îi numeste pe cei 15 flamini. Cocos. op.117. toti împaratii vor purta titlul de Pontifex maximus17. joaca un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul. acord prin care magistratul propune (rogat). Editura “Cugetarea “ din Iasi a tiparit un nou curs de drept roman al profesorului M. Prestigiul marelui pontif este considerabil.18 2. p. Jakota.3.V. dupa votare de catre adunarea poporului era supusa aprobarii senatului (auctoritas patrum).V.V. Editura Fundatiei “Chemarea”..21 Denumirea legilor rogatae: purta numele magistratului ce o propunea. Legea rogata este acordul de vointa dintre magistratul cu drept de a convoca adunarea poporului (consuli. Cezar.Jakota. p. legea purta numele celor doi magistrati (Legea Aelia-Sentia).73 si St.22.71.cooptare. numit pe viata de colegii sai. 19 M. 21 J . dictator sau pretor) si adunarea poporului.19 Legile votate de adunarile poporului poarta numele de legi rogatae.20 Orice lege rogata.cit. Iasi. aceasta ratificare se transforma într-o autorizare prealabila. Din 339 î.72. Drept roman.cit. tribuni. cu precadere.155.Hr. legea îi purta numele acestuia (Legea Aebutia).. Reglementari cu caracter administrativ (leges datae). obtine marele pontificat.cit. alege vestalele. în timpul Imperiului. vol. 18 În anul 2002. p. Editura Univers Enciclopedic. p. 17 J. Jakota. op. 2000. în dreptul roman. asista la casatoriile prin confarreatio.V. Fredouille. care în anumite privinte este mai bogata în informatii. Astfel: Daca era propusa de consuli. Larousse. Fredouille.cit. op.Dictionar de civilizatie romana.. drepturile reale si obligatiile. 1993. Daca era propusa de dictator. 11 . Clauze introduse în actele juridice ( leges privatae). de tribun sau pretor. Bucuresti.1. Întrucât acest nou curs este o varianta concentrata a celui din 1993.Jakota. trei întelesuri: Legi votate de adunarile poporului (leges publicae populi romani).C. op. În fruntea colegiului se afla marele pontif (Pontifex Maximus). 20 În acelasi sens. M.C. începând din 63.. vol.I. p. vol. studiind. apoi au fost alesi de catre comitii în formatie restrânsa. iar poporul accepta propunerea magistratului (iubet). Pentru detalii asupra unei consultatii juridice a pontifilor a se consulta M. Legea Notiunea de lege (lex) avea.

.73. în forma prescurtata fraza: “ daca ceva în propunerea de lege n-ar fi conforma cu ius (civile). 24 Ibidem. p. Orice lege rogata continea. locul si data votarii). Legi mai putin decât perfecte ( nu anuleaza actul juridic ilegal.26 Exemplu: Legea Rupilia. Sanctio (ce masuri se iau daca lege nu este respectata).117.74. numai 24 interesau dreptul privat.25 Leges datae reprezinta reglementari care priveau organizarea unei cetati sau a unei provincii si proveneau de la un magistrat sau de la un general învingator. pe care-l aplicau. Din 800 de legi rogatae votate între 500 î.22 Se pare ca într-o epoca mai veche. p. în temeiul puterii lor de a comanda civil si militar (imperium)23. p. Rogatio (textul propriu-zis). vol.Structura legilor rogatae: Praescriptio ( preambul care indica numele magistratului care a propus-o.V. magistratii garantau eficacitatea legilor imperfecte. Legi perfecte (anuleaza actul juridic încheiat contra prevederilor lor). atunci propunerea aceea sa fie socotita ca nu a fost facuta”.117. 24 Legea rogata reprezinta un izvor formal de mai mica importanta pentru dreptul privat roman. p. Legi imperfecte (nu anuleaza actul ilegal si nu îl pedepsesc pe cel care a consimtit încheierea acelui act). p.cit. M. p.Jakota. Fredouille.74. 12 . I . data pentru organizarea Siciliei. dar îi pedepseste pe cel care a consimtit la încheierea acelui act). Din punct de vedere al lui sanctio. op. supunându-i pe cei care le nesocoteau unui sistem de sanctiuni. 22 23 Ibidem.Hr.75 si J . 26 Ibidem. si sec.cit. adunarea care a aprobat-o.1.. legile rogatae se împart în: Legi mai mult ca perfecte ( anuleaza actul încheiat împotriva prevederilor lor si îl sanctioneaza pe cel care l-a consimtit). op.C. 25 Ibidem.

fiind afisate pe o tabla alba de lemn. exprimând vointa partilor. penal. afisat în for. din acest motiv.I. cu toate ca doar mult mai târziu (…312-308 î. nu exista decât obiceiul.28 27 28 J . tribunul Terentillius Harsa se spune ca ar fi determinat numirea unei comisii de zece membri ( decemviri legibus scribundis) însarcinata sa întocmeasca un cod nou. Pentru a pune capat acestei situatii care aducea prejudicii plebeilor. Edictele magistratilor judiciari Edictul reprezinta actul prin intermediul caruia magistratul roman (cu ius edicendi) aducea la cunostinta publicului modul cum întelege sa exercite atributiile functiei pe care o ocupa. edilii curuli la Roma.Reprezinta prima legislatie scrisa a romanilor si conform traditiei dateaza de la jumatatea secolului al V-lea î.). Desigur ca nu mai posedam tablitele originale. M.Hr. sanctiuni). cel peregrin. Pe de alta parte. ea laiciza dreptul si crea un drept obiectiv: dreptul exista. baza oricarui drept al lor. ulterior incendiului din 390. guvernatorii de provincie si questorii lor. La început orale. procedura. edictele au capatat forma scrisa. Aceasta lege continea reguli foarte diverse ( drept privat.C.. Legea celor XII Table ramâne fragmentara si nu este absolut originala: multe dintre regulile pe care le formula erau foarte vechi. op. o anumita perioada a trebuit completata prin dreptul cutumiar exisitent.Hr. cunoscut de toti.117. pentru ca exista o lege care poate fi cunoscuta. dar si câteva mari principii. consul în 198).75.Jakota. Acesti magistrati erau: pretorul urban.cit.) susceptibile de a le aplica. arse în incendiul provocat de gali în 390 (Î.4.27 2. Fredouille. Pâna atunci. p. Pentru dezvoltarea dreptului privat roman. ( Sext. p. cum ar fi interzicerea “privilegiilor” si consfintea egalitatea plebeilor si patricienilor în fata legii. LEGEA CELOR XII TABLE. dar ne putem face o idee destul de precisa despre ele din citatele autorilor antici: acestea ne dau totusi un text întinerit si poate modificat. pe drept cuvânt romanii o învatau pe de rost (înca din epoca clasica) si era larg difuzata în întregul Imperiu: ei o socoteau . cunoscut practic doar de patricieni.Hr.. pe buna dreptate.Hr. 13 . numita album. (451-449). Totusi.) au fost divulgate formalitatile procedurii (lista zilelor faste.Legile privatae completau actul juridic. op. un rol foarte important l-au avut edictele magistratilor investiti cu iurisdictio (cu dreptul de a numi un judecator si de a organiza procesele între particulari). actiunile legii etc. religios. Dar.cit. pe timpul mandatului sau de un an. vol. Primul comentariu care s-a facut pe marginea ei dateaza de la începutul secolului al II-lea î.V. Aelius Paetus.

34 Pretorul nu creeaza reguli de ius civile. Ibidem.).cit.Pentru romani.cit.75. prescriptii. op. mijloace puse la dispozitia justitiabililor. Factum vine de la oameni.33 Magistratii au fost obligati. sa respecte întocmai dispozitiile edictului. Abia în epoca clasica.30 Edictul perpetuu este edictul care se aplica pe toata durata mandatului pretorului. fie la sfatul jurisprudentilor. al II-lea d.75.Hr. 14 . 35 Ibidem. prin edict se întelegea atât ansamblul reglementarilor din edict cât si fiecare prevedere în parte. p. Edictul nou (pars nova) reprezenta contributia noului pretor la dezvoltarea edictului. care se transmitea fara modificari de la pretor la pretor. 34 Ibidem. reglementarile pretorului au dobândit denumirea de ius (ius honorarum). p. 33 M. fie din proprie initiativa. p.78. p. din ordinul împaratului. p.31 Pars nova si pars translaticia au disparut la mijlocul sec. Reglementarile lui se numesc factum (adica un set de reglementari care completeaza lacunele lui ius civile). p. 76..29 Edictul pretorului urban reprezenta modelul dupa care se redactau edictele celorlalti magistrati cu iurisdictio. 31 St.32 Cuprinsul edictului pretorului : formule de actiuni civile. adica dispozitiile pe care le introducea pe edict.Hr. în vremea împaratului Hadrian. precum si mijloace variate întemeiate pe puterea de a comanda a pretorului. Edictul vechi (pars translaticia) reprezenta partea din edictul pretorului care fusese preluata de catre acesta de la înaintasii sai în magistratura.cit. aparute în cursul mandatului sau.Jakota. Edictul repentinum este edictul pe care îl da pretorul pentru reglementarea unei situatii neprevazute în edictul perpetuu.35 Ius vine de la zei. atunci când jurisconsultul Salvius Iulianus. p. 24-25. exceptii. 32 Ibidem. transformându-l în întregime într-un edict perpetuu.76. de actiuni pretoriene. întrucât aceasta cuprindea dispozitii utile si juste.25.V. op.. a sistematizat edictul pretorului. adica pe durata unui an întreg. op. ( Valentin Georgescu) 29 30 Ibidem. Cocos. prin Legea Cornelia (67 î..

Aceasta forta morala se observa din faptul ca daca în momentul votarii un magistrat si-a manifestat împotrivirea. p. Constitutiile imperiale sunt de patru feluri: Edicte (edicta). numirea unui dictator. 36 J .6. exercitându-si dreptul de interventie. constitutiile imperiale iau numele de leges (legi). Se evita. începând cu secolul al II-lea d.. sau Senatus consultul Orfitianum). astfel. Dupa votare acest aviz trebuia depus în Templul lui Saturn (care avea rolul de arhiva publica) si din vremea lui Cezar.Hr. se considera ca senatus consultele aveau putere de lege. cu titlu indicativ. adica actul prin care împaratul anunta cum avea sasi exercite atributiile.cit. Erau valabile pentru întregul Imperiu si sunt. Fredouille.Hr..C.Hr. Senatus consultum ultimum este o masura de salvare publica. Nici senatus consultul nici senatus auctoritas nu trebuie confundate cu patrum auctoritas ( aprobarea senatorilor patricieni).184. care a fost la început ratificarea de catre senatorii patricieni a unei legi rogata sau a alegerii unui magistrat.2. nume caruia I se adauga terminatia “-ianum” (Senatus consultul Trebellianum. preluate de împaratii care urmeaza. care I-a prezentat o anumita problema. 15 . Si pâna în secolul al II-lea. Acest tip de senatus consult a aparut la sfârsitul sec. de multe ori. Ele vor fi adunate în diverse coduri.36 Denumirea senatus consultelor: purtau numele magistratului care le-a propus. Din secolul al II-lea d.5. Constitutiile imperiale Constitutiile imperiale reprezinta acte normative care provin de la împarat (din cancelaria acestuia) si care. În perioada Imperiului Târziu. senatus consultele aveau o mare forta morala. magistratii respectându-le cu strictete. op. ca o senatus auctoritas ( vointa senatului) si poate fi supus unui nou vot. senatus consultul ramâne. totusi. adoptata de senat si care confera magistratilor puteri foarte extinse.37 2. pe timpul domniei. Senatus consultele Senatus consultum reprezinta avizul dat de Senat unui magistrat. era copiat în Jurnalul Oficial. au putere de lege în toate domeniile. al II-lea î.

V. Astfel. cunoscatori ai dreptului ) care primisera de la împarat dreptul de a da consultatii întemeiate pe autoritatea acestuia (ius respondendi ex auctoritate Augusti). M. Respondere ( consultatii juridice). atunci judecatorul poate sa urmeze opinia care i se pare preferabila. rescript care confirma o practica mai veche.cit. p.Rescriptele sunt raspunsuri date de împarat unei persoane particulare sau unui magistrat. 16 . Aceste hotarâri serveau ca precedente judiciare. op. din timpul lui Augustus.Jakota. Cavere ( redactarea actelor juridice).I.V. raspunsuri în legatura cu anumite chestiuni de drept privat.. 40 Ibidem. Era el silit sa aleaga numai dintre raspunsurile jurisconsultilor sau putea adopta o solutie propusa de un jurisprudent ?40 ACTVITATEA JURISPRUDENTILOR: • • • 37 Agere ( cum sa te comporti în instanta). Daca nu sunt concordante. op.C. Jurisprudenta Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. Erau adunate în culegeri de decrete. conform unui rescript al împaratului Hadrian. Exista o disputa asupra posibilitatii de alegere a judecatorului.6. Fredouille. Mandatele (mandata) sunt instructiuni administrative adresate guvernatorilor de provincie.cit. 39 M. p. op.. ele se impun judecatorului cu titlu de lege. 76 38 J . p.cit. Acest “ius publice respondendi ex auctoritate Augusti ” reprezenta mai mult decât o recomandare. creând jurisprudenta.Jakota.94.95. Jurisconsultii erau acei jurisprudenti (specialisti în drept. p. Decretele (decreta) reprezinta hotarârile date de împarat în procese.39 Augustus a fost primul împarat care a acordat acest privilegiu lui Massurius Sabinus.38 2. daca raspunsurile jurisconsultilor sunt concordante într-o problema de drept. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari. vol..60.

fie dupa cel al domiciliului. H. REZUMAT Acceptiunea în sens formal a izvoarelor de drept consta în totalitatea mijloacelor prin care normele de conduita sociala sînt exprimate în norme cu putere obligatorie. vol. reprezinta o hotarîre pe care poporul o ia în adunarile sale legislative. Senatus consultele exprimau. organizate fie dupa criteriul averii. Cele mai vechi reguli de drept roman au fost cutumele. aplicate în mod continuu si îndelungat.I. deci norme de drept. Hotarârile senatului nu erau izvoare de drept în epoca republicana. op. Dupa instaurarea imperiului. p. cutumelor li s-au adaugat alte izvoare de drept. Edictul este un program pe care magistratii îl afisau în for la intrarea lor în functie si care cuprindea dispozitiile pe care acestia urmau sa le ia cu privire la organizarea instantelor si la modul în care întelegeau sa solutioneze pricinile dintre cetateni.Jakota.V.97-101. pierzându-si din forta creatoare în fata vointei împaratului. în realitate. obiceiurile. ele dobândind aceasta calitate în timpul domniei împaratului Hadrian (117-138 d. Pentru amanunte legate de activitatea jurisprudentilor a se vedea M. decrete. Legea. de culegeri de formulare si de raspunsuri ). mandate.). au capatat forta juridica. 17 .cit. adica reguli nescrise care. activitatea pretorilor se restrânge.. rescripte. Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului creata de jurisprudenti si jurisconsulti. edicte. concretizata în constitutii. definita de Gaius ca fiind „ceea ce poporul porunceste si rînduieste”. Edictul era perpetuu sau repentina. prin interpretarea normelor juridice cuprinse în celelalte izvoare ale dreptului privat roman sau prin completarea lacunelor acestor reglementari. tot vointa împaratului. vetus sau novum. Aproape singurele izvoare de drept pîna dupa razboaiele punice.• Scribere (redactarea de tratate de drept.

Explicati adagiul “Ius honorarium viva vox est iuris civilis” (“dreptul pretorian este vocea vie a dreptului”) 2. senatus consultele. TEME DE CONTROL 1. edictul pretorilor. fiecarei etape de dezvoltare corespunzându-i o anumita ierarhie a acestora. constitutiile imperiale si jurisprudenta – au evoluat în stânsa legatura cu schimbarile în structura sociala si politica a Romei. Sextus Pomponius.CONCLUZII Izvoarele de drept roman – cutuma. legea. Prezentati activitatea unuia dintre jurisprudentii cunoscuti (Servius Rufus. Gaius.Definiti izvorul de drept si analizati unul dintre izvoarele formale ale dreptului roman 2. Paul. Prezentati o consultatie juridica a pontifilor 3. Marcus Tullius Cicero. de exemplu) 18 . Ulpian.

drepturi reale). care se desfasoara în fata judecatorului.109-122. 3. actio. Procedura extra ordinem se deosebea de procedura actiunilor legii si de cea formulara prin lipsa celor doua etape enumerate mai sus. p. in iure si in iudicium.34.CAPITOLUL AL III-LEA ORGANIZAREA JUDECATOREASCA SI PROCEDURA CIVILA (ORDO IUDICIORUM PRIVATORUM) 3. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta. Aceasta procedura a coexistat cu procedura actiunilor legii pâna în 41 42 E..cit. St.59.). Molcut. Procedura formulara ( corespunde epocii clasice a dreptului roman). op. Procedura extra ordinem ( începe sa fie aplicata în anumite litigii în paralel cu cea formulara si o înlocuieste complet pe aceasta în epoca postclasica). Desfasurarea procesului se realiza într-o singura faza.Procesul formular 3.I. care se desfasoara în fata magistratului.1 Diviziunea procesului în doua faze: ius si iudicum Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate. op.1.. Procedura actiunilor legii si procedura formulara se caracterizeaza prin împartirea procesului în doua etape: Etapa in iure.2. iudicium Procedura formulara a fost introdusa prin Legea Aebutia (a doua jumatate a sec. p. Cocos. Etapa in iudicio. op.V. p. 19 .41 Dreptul privat roman a cunoscut urmatoarele trei proceduri: Procedura actiunilor legii ( corespunde epocii vechi a dreptului roman)..cit.Oancea.Formula.cit. proprietate (mai precis. al II-lea î. a se consulta M. D.Hr.2.Jakota.42 Pentru amanunte asupra desfasurarii procesului roman în cele doua faze. vol.

128.I.V. specific pentru fiecare actiune în parte. În aceasta situatie.45 Procedura eliberarii actiunii este urmatoarea: 1) Reclamantul îsi alege o actiune de pe edict si-i solicita magistratului judiciar eliberarea formulei corespunzatoare. 45 St. dintr-o serie de instructiuni adresate judecatorului privind etapele de solutionare a litigiului cu care era sesizat de catre magistratul judiciar. vol.43 Elementul central al procedurii formulare îl reprezinta formula..Hr. b) decretale).I.. Actio (actiunea) reprezinta dreptul unei persoane de a pretinde în justitie ceea ce I se datoreaza. se observa ca. p. Astfel de actiuni se eliberau doar la sfatul unui jurisprudent 46.45. era alcatuit. 46 M. procedura actiunilor legii a fost abrogata. Din prezentarea succinta a procedurii de eliberare a unei actiuni. Formula reprezinta un model de actiune.V. fiecarei actiuni îi corespunde o formula.128-129 20 .Jakota. reclamantul nu-si poate apara dreptul încalcat. Formule eliberate de pretor sau de alt magistrat judiciar dupa o prealabila examinare a cazului terminata printr-un decret ( formule in factum c) Formule eliberate de pretor pentru a-I sluji judecatorului în solutionarea unui litigiu concret ( este vorba de formule din edict sau in factum 43 44 Ibidem. vol. prin Legile Iuliae iudiciariae.Jakota. p. op.cit.43. Cocos. Sfera notiunii de “formula” cuprinde: a) Formule incluse pe album ( adica în edictul magistratului judiciar). pentru valorificarea acestuia. magistratul judiciar poate elibera o actiune noua. Aceasta actiune noua poate fi actiune in factum sau actiune utila. op. op. p. M.cit. 2) Magistratul îi acorda sau nu reclamantului formula corespunzatoare actiunii alese. p. 44 Într-o alta opinie.anul 17 î. Acest model.cit. în procedura formulara. prin actio se întelege un mijloc procedural la îndemâna unei persoane careia i s-a încalcat un drept subiectiv.. 3) Daca nu exista actiune pe edictul magistratului judiciar.. Dar pentru a întelege formula este necesar sa definim notiunea de actio (actiunea). când.

uneori. Parti principale. c) Demonstratio. II. Efectul formulei: limiteaza puterea judecatorului la problemele de drept si de fapt mentionate în formula. Parti accesorii47. Daca nu ti se pare absolva. 3. b) Replici. Daca ti se pare ca pârâtul trebuie sa dea 10.” 3.2. Întreaga formula se poate reduce. duplici. care sunt urmatoarele: a) Intentio. c) Prescriptii. Partile formulei. Exemplu de formula ( actio certae creditae pecuniae): “Titius va fi judecator. la intentio. INTENTIO poate fi : 21 .000 de sesterti reclamantului. atunci judecatorule condamna pe pârât sa plateasca reclamantului 10.3. care sunt urmatoarele: a) Exceptii.2. d) Adiudicatio.Studiul partilor principale ale formulei INTENTIO reprezinta pretentia reclamantului.decretale dar particularizate prin mentionarea numelor reclamantului si pârâtului din speta).000 de sesterti.2. b) Condemnatio. triplici. Studiul formulei 3)DEMONSTRATIO 2)CONDEMNATIO 1) INTENTIO Formula este alcatuita din : I.

Vointa judecatorului nu avea nici un rol în stabilirea cuantumului acestei sume de bani. B. 22 . “dare. Cu taxatie ( magistratul stabileste plafonul maxim al sanctiunii pecuniare). In factum (se refera la o problema care nu este reglementata de ius civile. judecatorule condamna-l pe pârât fata de reclamant”). opportere”. adica la o situatie de fapt) Exemplu: “daca ti se pare ca reclamantul a depus la pârât o masa de argint”.130. p. Demonstratio nu exista în actiunile in factum. Prescriptiile sunt : • În favoarea reclamantului ( pro actore): evita stingerea actiuniii ca efect al litis contestatiunii.50 DEMONSTRATIO: figureaza la începutul formulei pentru a-I arata judecatorului cauza. 50 Ibidem. p.48 INTENTIO mai poate fi: In ius (se refera la o problema de ius civile). fundamentul juridic al pretentiei reclamantului ( adica al lui intentio). ADIUDICATIO: parte din formula prin care magistratul îi da dreptul judecatorului de a împarti lucrul si de a da în proprietate.). Studiul partilor accesorii ale formulei PRESCRIPTII: adaugiri scrise înainte de formula. CONDEMNATIO poate fi: Certa ( se fixa suma de bani la plata careia judecatorul trebuia sa-l condamne pe pârât ). Incerta ( pretentia reclamantului nu este bine precizata : “ Ce ti se pare ca pârâtul datoreaza reclamantului”).49 CONDEMNATIO: partea principala a formulei prin care se confera judecatorului puterea de a-l obliga pe pârât sa plateasca o suma de bani sau de a-l absolvi.130. dupa cum pretentia reclamantului este dovedita sau nu.130. p. Demonstratio se întâlneste doar în formulele actiunilor de buna-credinta. un cal etc. în actiunile “condictio” sau în actiunile reale. Ibidem. Se întâlneste doar în actiunile de partaj a unei succesiuni. 47 48 Ibidem. 49 Ibidem. Incerta ( judecatorul primeste ordinul de a aprecia valoarea condamnarii în bani : “cât va fi acel lucru. a unui bun comun sau în actiunile de fixare a unui hotar. cum ar fi un sclav.Certa ( reclamantul pretinde un lucru determinat. facere. p.131. Se recunosc dupa anumite expresii tip : “ex iure quiritium esse”. Exemplu: în cazul platii anuale a unei sume de bani.

adica un drept real). . p. care constau în elemente de drept sau de fapt care daca sunt dovedite duc la respingerea definitiva a actiunii reclamantului sau la amânarea urmaririi.52 .Izvorasc din contracte. sau se întemeiaza pe iurisdictio (puterea magistratului judiciar de a organiza procesul civil). Ibidem. Au disparut. DUPLICA: obiectia pârâtului la replica.• În favoarea pârâtului (pro reo). Exceptiile sunt: • Perpetui: se pot invoca oricând pe parcursul procesului civil.134. fiind înlocuite de exceptii. b) Actiuni reale (actiuni introduse împotriva unei persoane care detine sau poseda un bun. Daca.Clasificarea actiunilor Atâtea drepturi erau sanctionate în dreptul roman. Caracteristici: .51 REPLICA: raspunsul reclamantului la exceptia invocata de catre pârât. facere. EXCEPTIILE: parti accesorii ale formulei . actiune pornita de catre o alta persoana care pretinde un anumit drept asupra acelui bun. Tot în categoria actiunilor reale intra actiunile 51 52 Ibidem. 3.4. câte actiuni existau pe edictele magistratilor judiciari.Se recunosc dupa cuvintele “ dare. 23 . opportere”. vindicatio servitutis.Cea mai cuprinzatoare clasificare a actiunilor era în actiuni personale si actiuni reale a)Actiuni personale (actiuni introduse de catre titularii de drepturi personale împotriva persoanelor care nu si-a executat obligatiile corespunzatoare respectivelor drepturi personale). pârâtul putea cere repunerea în situatia anterioara. din eroare nu se invoca.Numele pârâtului figureaza în intentio. . etc).133. • Dilatorii: se pot invoca doar într-un anumit termen. gestiunea de afaceri. caz în care se numesc exceptii in factum. senatus consulte. p. Denumirea actiunilor reale: vindicationes ( rei vindicatio. introduse la cererea pârâtului. Exceptiile izvorasc din legi. delicte civile sau fapte juridice licite: îmbogatirea fara justa cauza.2. TRIPLICA: raspunsul reclamantului la duplica. Exemplu: exceptia plus petitio tempore.

Caracterisitici: . Pâna în secolul I î. dobânzi moratorii. . .Pârâtul da o satisdatio iudicatum solvi (promisiune întarita cu garantii ca va plati suma de bani la care eventual ar putea fi condamnat. depozit. 24 . Pârâtul poate invoca aceasta exceptie pentru prima data înaintea judecatorului.Judecatorul are o larga putere de apreciere.Actiunile de buna-credinta admit compensatia. Sunt arbitrare. dol etc. 4).Nu au demonstratio. . locatie. fiducie.Aceste actiuni izvorasc din : contractele de societate. Actiuni civile si actiuni onorare a) Actiunile civile sunt actiuni bazate pe dreptul civil ( rezultate din actiunile legii).Exceptia de dol este întotdeauna subînteleasa în formula. b) Actiunile onorare sunt actiunile formulate de catre pretori si de catre ceilalti magistrati judiciari. . ci respecta fiecare cuvânt înscris în formula). 2) Actiuni de drept strict si actiuni de buna-credinta a)Actiuni de drept strict (judecatorul nu putea sa le interpreteze. Actiunea rei uxoriae (privind restituirea dotei femeii). 3). .Plata între litis contestatio si judecata este valabila.Hr. dobânzi convenite prin pactul de dobânda. vânzare sau din faptul de gestiune de afaceri ori din tutela. . Satisdatio este un contract de drept civil. mandat. care au în intentio clauzula “ ex fide bona”). Caracteristici: . nu se tinea cont de violenta.În intentio apare numele reclamantului si afirmatia ca el este proprietar sau afirmatia ca este titularul unui alt drept real: “Daca ti se pare ca sclavul aprtine reclamantului…”.confesorii (actiunea prin care reclamantul sustine ca este titularul unui drept de servitute) si actiuni negatorii ( actiune prin care titularul dreptului real respinge pretentia unei persoane ca ar avea un drept de servitute asupra lucrului sau). Actiuni directe si actiuni utile c) Actiunea directa este actiunea civila formulata de catre lege pentru o anumita situatie. b)Actiuni de buna-credinta (actiuni in ius.

2. vol.d) Actiunea utila este actiunea construita de pretor. p. pornind de la actiunea directa. Actiunea utila presupune întotdeauna fictiune.4. Actiuni “in bonum et aequum concepta” Pentru aceste actiuni a se consulta M. 3. Actiuni directe si actiuni contrare (apar dintr-un contract nascut unilateral si devenit bilateral pe parcursul executarii. Pentru dol. interdictele se refera exclusiv la decreta53. 5). Restitutio in integrum se acorda în urmatoarele cazuri: Pentru eroare. 8). 25 . Actiuni cu transpunere de persoana. Este actiunea creditorului împotriva debitorului obligatiei initiale.I. Actiuni arbitrare. Pentru fraudarea creditorilor. În favoarea tânarului sub 25 de ani care a încheiat un act juridic ce-l pagubeste.134-141. Proceduri bazate pe puterea de a comanda a pretorului Interdictele sunt de doua feluri: Interdicta ( ordin de a nu face ceva. Drept roman. Trimiteri în posesie erau foarte importante în provincii. Restitutio in integrum însemna repunerea partilor în situatia dinaintea încheierii unui act sau în situatia anterioara producerii unui fapt juridic. de a te abtine de la o activitate) Exemplu: “Nu tulbura pe posesor !” • Decreta ( pretorul obliga o persoana sa faca ceva) Exemplu: “Restituie!” Din epoca clasica.V. Actiuni penale si rei persecutorii. pentru a se aplica unei situatii neprevazute de lege.Jakota. Este actiunea debitorului initial împotriva creditorului initial. Pentru violenta. adica dintr-un contract sinalagmatic imperfect) e) Actiunea directa rezulta din contractul unilateral initial. f) Actiunea contrara rezulta din contractul bilateral final. 7). 6). Pentru minoritate. 9).

55 René Foignet . vol.Procesul extra ordinem 3. la sfarul juristului Trebatius Testa. Neuviéme Édition. în limba latina. ae).141. 56 53 54 Ibidem. fiduciarul nu putea fi constrâns în justitie sa execute fideicomisul. pâna în acea epoca. p.Pentru soldatul plecat în razboi sau pentru magistratul în misiune (rei publicae causa). o cota-parte dintr-o succesiune sau un anumit lucru unei a treia persoane ( numita fideicomisar).1. 144.1. consulul sau pretorul fideicomisorium au competenta de a-l ajuta pe fideicomisar sa-si primeasca bunul lasat de de cuius. Conform acestei reglementari. Pâna la Augustus. autorul testamentului trebuia sa se bazeze numai pe buna-credinta fiduciarului ( numita. în fideicomisul lui Lucius Lentulus. 351. fiducia. 26 . în chestiuni administrative). Originile procesului extra-ordinem pot fi gasite în urmatoarele fenomene juridice: în cognitio extraordinaria de la începutul Imperiului (adica o procedura complet diferita de cea formulara.55 în competenta judiciara a comandantului roman. p. Pentru cazul când cineva ti-a uzucapat lucrul Conditii pentru restitutio in integrum: Restituirea se acorda în termen de un an de zile. DICTIONAR: Fideicomisul reprezinta actul juridic prin care autorul testamentului însarcineaza o persoana gratificata prin acel testament (numita fiduciar) sa transmita o succesiune. executat de catre Augustus si reglementat de catre acesta. din momentul în care reclamantul ia cunostinta de actul juridic pagubitor. Libraire Arthur Rousseau. Rousseau et C ie Éditeurs. care se desfasura numai în fata unui magistrat. Prejudiciul sa fie mare.54 3.3. Paris.Începuturile procesului extra ordinem. Ibidem. Pentru repunerea în termen spre a se putea folosi o actiune temporara. Manuel élémentaire de Droit romain . prin fiduciar.3. astfel încât.

57 3. Judecatorii pedanei judeca orice proces pe care îl primesc de la judecatorii ordinari.3.. Din aceasta cauza.n.52.Jakota. Judecatorii ordinari (prefectul Romei si cel al Constantinopolului. iar în provincie. actiunea mamei împotriva sotului ei divortat pentru a fi obligat sa plateasca alimente.I. adesea. Iata sistemul ierarhic al judecatorilor în procesul extra-ordinem: Împaratul se afla în vârful ierarhiei judecatorilor extra-ordinem. litigiile dintre parinti si copii etc.3. vol. În ultima faza de evolutie a procesului extra-ordinem. guvernatorul) aveau o competenta de drept comun. în procesele extra-ordinem. Din secolul al III-lea e.. judecatorii pedanei judecau toate procesele al caror obiect era mai mic de 500 de bani de aur. Procedura proceselor extra-ordinem 56 57 M. orice functionar poate judeca procese extra-ordinem legate de domeniul în care activeaza. Cocos. p. toti judecatorii sunt functionari de stat din ierarhia functionarilor administrativi . St. nota 11.52. 59 Ca regula generala. adica judecau orice proces daca acesta nu era dat în competenta unui alt judecator.2.202. procesul extraordinem îl înlocuieste pe cel ordo iudiciorum privatorum. de catre prefectul pretoriului. nu exista apel de la prefectul pretoriului la împarat. Împaratul mai putea fi substiutit. procedura si executarea sentintei În procesul extra-ordinem. procesele de libertate.V. cererile privind onorariul de avocat. Împaratul este substituit. op..3.cit. p.Generalizarea procesului extra ordinem În cursul Principatului. 58 Ibidem. El poate examina cauzele atât în apel cât si în prima si ultima instanta. de pe o alta treapta ierarhica.58 Ei nu mai sunt simpli particulari ca în procesul ordo iudiciorum privatorum.cit. de ingenuitate. Judecatorii locali (duumviri iure dicundo. procesul extra-ordinem a fost admis în tot maio multe materii precum: litigiile dintre mama si fostul ei sot cu privire la recunoasterea copilului. probleme de drept sacru. în judecarea proceselor extra-ordinem si de catre vicari. Judecatorii.3. înlocuiti mai târziu prin defensores civitatis) judeca cauze mai putin importante. 27 . p. op. Din aceasta cauza nu exista apel de la vicari la împarat.

Astfel. prin care-l informeaza asupra persoanei pe care vrea sa o cheme în judecata precum si asupra motivelor pentru care vrea sa se judece cu aceasta. DEZBATERILE se desfasurau astfel: • • • Narratio ( reclamantul îsi prezinta pretentiile). dar numai cu garantii. desfasurarea procesului extraordinem de la citatie la executarea sentintei este asigurata de catre autoritatile romane. 28 . 61 Ibidem. vol. op. o trimite. Litis contestatio ( are efecte mai reduse decât în procesul formular). REPREZENTAREA este admisa. Reclamantul remite o petitie functionarului competent. înaintea functionarului judecator. pârâtul absent poate fi absolvit de catre judecator61. unde etapele procedurale se parcurgeau doar prin grija reclamantului..Jakota.cit. Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum. iar pe celalalt îl trimite pârâtului. printr-un functionar numit viator sau executor.148.148-149. Momentul depunerii petitiei introductive de instanta întrerupe termenul de prescriptie extinctiva. Functionarul. Contradictio ( pârâtul se apara împotriva pretentiilor reclamantului).Spre deosebire de procesul ordo iudiciorum privatorum. litis contestatio are urmatoarele efecte. Reclamantul îi prezinta functionarului competent cererea de chemare în judecata în doua exemplare. în judecata extra-ordinem. Reprezentantul reclamantului dadea garantii ca reclamantul va ratifica actele sale. în întregime. în procesul extraordinem. Se desfasoara când pârâtul. Judecatorul pastreaza un exemplar. unde întotdeauna sentinta judecatorului se dadea în favoarea partii prezente60. Ibidem. Procedura procesului extra-ordinem are doar o singura faza care s e desfasoara. Reprezentatul pârâtului trebuie sa garanteze ca pârâtul va executa sentinta.119. p. p. desi a fost citat de mai multe ori.: 59 60 M. pârâtului. JUDECATA ÎN LIPSA ( eremodicium sau lis deserta) este posibila. CITAREA PÂRÂTULUI se realizeaza prin: • Litis denuntiatio. p. • Libellus conventiones. printr-un alt functionar. nu se prezinta.I. dupa ce înregistreaza cererea.V.

Litis contestatio nu mai stinge actiunea reclamantului. Debitorul care si-a risipit intentionat averea. Cedarea averii (cessio bonorum).150. • • Postulatio ( pledoaria avocatului reclamantului). Executarea asupra persoanei (pârâtul – debitor. modalitate rezervata numai debitorului care si-a pierdut averea din cauza de forta majora. era vândut. litis contestatio nu mai transforma pretentia reclamantului într-un drept de a primi o suma de bani. pârâtul era constrâns cu ajutorul fortei publice. Contradictio (pledoaria avocatului pârâtului). daca lucrul a disparut sau obligatia pârâtului nu poate fi executata silit. Judecatorul vinde bunurile pâna la acoperirea datoriilor debitorului. În momentul achitarii tuturor datoriilor. caci. Prin hotarâre se sechestra un bun care.62 EXECUTAREA SENTINTEI: • • Pentru restituirea unui lucru. existau patru modalitati de executare silita: Sechestrul judiciar (pignus ex iudicati causa captum). Judecatorul îl poate obliga pe pârât sa execute întocmai pretentia reclamantului ( cu exceptia obligatiilor de “a face” sau “a nu face” care îi incumba pârâtului. vânzarea se opreste. în acest cazuri. p. De asemenea.actiunea temporara devine perpetua. Daca pârâtul se opune executarii în natura. atunci se recurge la condamnarea pecuniara. 29 . daca refuza sa-si cedeze bunurile catre creditorii sai. Executarea asupra averii (distractio bonorum). elementele condamnarii sunt apreciate acum de catre judecator. Pentru plata unei sume de bani. SENTINTA (judecatorul are puteri largi în darea hotarârii). Creditorii sunt trimisi în posesia averii debitorului. apoi. Acest procedeu se folosea în cazul în care pârâtul era solvabil. daca pârâtul refuza sa le execute. spre a-I frauda pe creditori nu poate beneficia de aceasta modalitate de executare. va fi condamnat sa-i plateasca reclamantului o suma de bani). 62 Ibidem. trebuia dus în închisoarea publica a datornicilor. actiunea intransmisibila devine transmisibila mostenitorilor.

Teoria generala a obligatiilor. în urma Constitutiei lui Theodosius. Tratat. mostenire si valorificarea drepturilor de creanta.care a înlocuit. solutionarea spetei. iasi. în cea de-a doua faza. Închisorile private ale datornicilor au continuat sa existe clandestin. astfel. CONCLUZII 63 Liviu Pop.). DICTIONAR: Forta majora este o împrejurare de origine externa ( adica din afara câmpului de activitate al debitorului). in iudicio.362. Pentru a se ajunge la aparitia si perfectionarea acestui mecanism numit procedura s-au parcurs mai multe etape. închisorile private pentru datornici. organiza instanta. normele legii la speta supusa judecatii. O data cu aparitia statului se poate vorbi de o procedura în sensul unui sistem. Drept civil. Daca în prima faza a procesului. individualizând. 30 . in iure. ales de parti. LOCUL DE JUDECATA: basilica. REZUMAT Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea proceselor cu privire la libertate. Judecatorii erau despartiti de public printr-o cortina (cancella). avea sa dea solutia. pregatind sub aspect juridic. ca organ de stat. Valentinianus si Arcadius din 388 d. proprietate. Dreptul privat roman a cuprins trei sisteme procedurale: procedura legisactiunilor ( epoca veche) procedura formulara (epoca clasica) procedura extraordinara (epoca postclasica) Procedura legisactiunilor si procedura formulara se caracterizeaza prin desfasurarea procesului în doua faze. magistratul. Editie revazuta. un cutremur etc. 1994. judecatorul. cu caracter exceptional. p.Hr. care este absolut imrevizibila si inevitabila sau irezistibila.. Editura Fundatiei “Chemarea”. ca ansamblu de norme ce reglementeaza desfasurarea litigiilor.63 Exemplu: o eruptie vulcanica.

Procedura extraordinara se deosebea de primele doua prin lipsa celor doua etape. Prezentati fazele procesului civil 2. 3. procesul desfasurîndu-se în fata unei singure persoane.1.2.2. TEME DE CONTROL 1. 31 . juristii au facut distinctia între dreptul real si bunul care constituie obiectul acestui drept ( în “Institutele lui Iustinian”. drepturile reale se numesc “drepturi asupra unui lucru strain”) . iar judecatorul. care era o persoana privata. deoarece prezinta utilitate pentru oameni.În procedura legisactiunilor si în cea formulara magistratul avea rolul de a lega.Clasificati actiunile din dreptul roman 4. Diviziunea lucrurilor Bunul reprezinta o portiune din materia înconjuratoare. Construiti o formula ipotetica si faceti o analiza a acesteia. individualizata în raport cu anumite criterii sociale. la 2. de a conduce desfasurarea procesului si de a pronunta sentinta. de a organiza instanta.Explicati adagiul “Res iudicata pro veritate habetur”. Romanii confundau bunul cu dreptul de proprietate asupra lui. admise la un anumit moment dat si luata în considerare de normele juridice. CAPITOLUL AL IV-LEA DREPTUL LUCRURILOR (IUS RERUM) 4. Abia mai târziu.

299. . Se pare ca au fost primele bunuri care au intrat în proprietatea privata. pe care le vom prezenta în cele ce urmeaza: I. pamântul din Roma sau cel din Italia.res religiosae ( consacrate zeilor mortii). 2. Lucrurile extra patrimonium se împart la rândul lor în: a) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul divin (res nullius divini iuris). 32 .Lucruri susceptibile de apropriere care se afla în proprietatea unei persoane (res privata). .Lucruri susceptibile de apropriere dar care în prezent nu se afla în proprietatea nimanui (res nullius). Bunurile mancipi aveau. res sanctae ( sunt legate de religie).Res privata se împart în: a)Bunuri care se înstraineaza doar prin mancipatie sau prin in iure cessio (res mancipi). lumina soarelui etc. vol al II-lea.În conceptia juristilor romani. adica toate lucrurile care erau: res sacrae ( consacrate zeilor prin consacratio). adica în puterea sefului de familie ( mancipium)64. marea. . Exemple: apa. Lucruri care pot fi însusite de catre un particular (res in patrimonio) si lucruri care nu pot fi însusite (res nullius sau res extra patrimonium). p. stadioanele. servitutile prediale rustice asupra acestor terenuri.Universitatum (care apartin cetatilor). b) Bunuri ale nimanui prevazute de dreptul uman (res nullius humani iuris). în vechiul drept 64 Ibidem. cerul. Sunt bunuri mancipi: sclavii. baile publice etc. animalelel de tractiune sau de calarie. Ex: ager publicus (pamântul statului) si servus publicus (sclavul statului). . Ex: teatrele. Lucrurile care sunt susceptibile de apropriere (res in patrimonio) se împart la rândul lor în: .Communes (care apartin tuturor). adica toate lucrurile care erau: .Publicae (care apartin statului). bunurile se împarteau în mai multe categorii. aerul.

roman dar si în cel clasic, un regim juridic special, conform însemnatatii deosebite a acestor bunuri65; b)Bunuri care nu se înstraineaza prin mancipatie sau in iure cessio (res nec mancipi). Se înstraineaza prin traditie. Exemple de astfel de bunuri: bijuteriile, turmele de oi etc. 3.Res privata se împart, de asemenea, în: - Corporale (au un corp material); - Necorporale (drepturile asupra bunului altuia). 4.Res privata sunt: a)lucruri de specie (au o individualitate proprie, asigurata de anumite trasaturi specifice). Ex: sclavul Tyron; b) lucruri de gen (se individualizeaza doar prin indicarea genului, calitatii si cantitatii. Cantitatea se determina prin masurare, cântarire sau numarare) Exemplu: sapte amfore mari de Corint. 5.Bunurile susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane sunt: a)Fungibile ( se pot înlocui unele cu altele). Ex.: monedele, uleiul, vinul, maslinele etc. Se observa ca bunurile de gen sunt fungibile; b)Nefungibile ( nu se pot înlocui unele cu altele). 6.Res privata se împart, de asemenea, în . a)Consumptibile (la prima întrebuintare se consuma). Ex.: vinul, grâul, etc.; b) Neconsumptibile (se consuma dupa o folosinta îndelungata) Ex.: sandalele, hainele, etc. 7.Cea mai însemnata diviziune a lucrurilor în dreptul modern, dar care îsi are originea în dreptul roman clasic, este împartirea bunurilor susceptibile de apropriere, aflate în proprietatea unei persoane în: a)Mobile ( se misca singure sau ajutate). Ex.: calul sau carul; b) Imobile (nu se pot misca). Ex.: o casa sau un teren. Imobilele erau considerate mai importante decât mobilele. Din aceasta cauza, imobilele aveau un regim juridic special. Astfel, prin Oratio Severi (195 d.Hr.), tutorele este oprit sa înstraineze terenurile necladite sau terenurile cu cladiri înconjurate de

65

Ibidem, vol. al II-lea, p.300;

33

gradini, pe care trebuia sa le transfere în proprietatea pupilului, atunci când acesta ajungea la pubertate.66 În vremea lui Augustus, sotului I se interzicea sa înstraineze imobilele dotale din Italia.67 Pentru influenta acestei ultime clasificari a bunurilor private asupra Codului Civil Român din 1864 a se citi art.461-474.

Juristii romani nu au cunoscut notiunea de “patrimoniu” (ansamblul drepturilor si obligatiilor evaluabile în bani, ansamblu ce apartine unui subiect de drept). Aceasta notiune a fost elaborata în epoca moderna, pornindu-se de la elemente romane, cum ar fi: Familia pecuniaque ( întreaga avere a unei familii romane, avere alcatuita din familia, adica toate bunurile mancipi ale acelui sef de familie si pecunia, adica ansamblul bunurilor nec mancipi ale acelui sef de familie); Hereditas (mostenirea, adica un ansamblu de bunuri, drepturi si datorii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul dreptului civil); Bona (ansamblul de drepturi si obligatii patrimoniale care trec de la de cuius la mostenitor, în temeiul edictului pretorian). Se traduce prin succesiunea deferita de pretor; Peculiul (la origine desemna un ansamblu de bunuri pe care stapânul le încredinta sclavului sau spre o mai buna fructificare, dar în timp ajunge sa desemneze un ansamblu de drepturi si datorii patrimoniale ale sclavului).

4.2. Proprietatea privata 4.2.1. Ager gentilicius Ager gentilicius reprezinta pamântul comun al fiecarei ginte din Roma.

66 67

Ibidem, vol. al II-lea, p.280; Ibidem, vol. al II-lea, p.302;

34

Astfel, conform istoricilor Titus Livius si Dionis din Halicarnas, când Appius Claudius, împreuna cu întreaga ginta Claudia, a venit din Sabinia ca sa se stabileasca în Roma, senatul I-a acordat un ager gentilicius dincolo de Arno. Acest pamânt a fost împartit de catre Appius Claudius între familiile care-i constituiau ginta.68 Ager gentilicius a fost împartit în proprietate privata familiilor din ginta într-o epoca anterioara Legii celor XII Table. Existenta proprietatii comune a gintii asupra lui ager gentilicius mai era evocata în epoca dreptului clasic de dreptul de mostenire si de tutela a gentililor.69

4.2.2.Heredium si fundus Heredium era pamântul din cetatea Romei, în suprafata de doua iugare, pe care-l primise în proprietate fiecare sef de familie, cu ocazia fundarii Romei, spre a-si construi casa. Heredium-ul era, initial, inalienabil, iar spre sfârsitul Republicii, patricianul care-l înstraina era dispretuit. Heredium-ul era, initial, indivizibil. Conform unor fragmente din Institutiile lui Gaius, descoperite în Egipt, mostenitorii ramâneau dupa moartea sefului de familie într-o devalmasie numita ercto non cito (divisione non provocata). De la Legea celor XII Table, care contine o actiune de iesire din indiviziune a mostenitorilor (actio familia herciscundae ), heredium-ul poate fi partajat între mostenitori.70 Astfel, de la Legea celor XII table, prin heredium se întelege pamântul din intravilanul Romei, pe care-l stapânea un pater familias, fara a mai lega aceasta calitate de suprafata de doua iugare. Fundus reprezinta terenul pentru agricultura, situat în afara Romei, aflat în proprietatea lui pater familias. Proprietatea asupra lui se poate dobândi prin uzucapiunea de 2 ani.

4.2.3. Ager publicus Ager publicus populi romani era constituit din toate bunurile imobile pe care statul roman le dobândea prin cucerire, pe care le mostenea ( astfel, Attala, regele Pergamului, si-a lasat prin testament regatul statului roman, în 134 î.Hr.) sau pe care le

68 69

Ibidem, vol. al II-lea, p.305; Ibidem, vol. al II-lea, p.305; 70 Ibidem, vol al II-lea, p.306;

35

confisca de la cei condamnati.71 Aceste imobile, în functie de natura lor erau utilizate diferit. Astfel, statul roman îsi rezerva exploatarea minelor si a padurilor. Pamânturile din ager publicus primeau urmatoarele destinatii: - Fie erau acordate în proprietate, în loturi mici, cetatenilor (agri limitari) sau celor care întemeiau o colonie latina; - Fie erau arendate pe termen de cinci ani, contra unei dari numita vectigal (ager vectigali); - Fie erau lasate la dispozitia cetatenilor care puteau ocupa teren cât puteau sa cultive (ager ocupatorius). Dupa aparitia pretorului, ocuparea de terenuri din ager publicus se facea în temeiul unei concesii acordate de catre pretor prin edict.72 Cel care ocupa acest teren trebuia sa plateasca o taxa statului roman. Concesiunea lui ager ocupatorius putea fi revocata de catre statul roman. La sfârsitul Republicii câtiva mari proprietari îsi împart ager publicus din Italia si-l considera averea lor personala. 73 4.3.Proprietatea în epoca clasica 4.3.1.Notiunea, continutul si limitele dreptului de proprietate Pentru romani, proprietatea era un lucru corporal, la fel ca si servitutile prediale rustice. Si aceasta, întrucât romanii nu distingeau între dreptul de proprietate sau dreptul de servitute prediala rustica si obiectul acelui drept de proprietate sau de

servitute prediala rustica. Pentru a desemna proprietatea, romanii spuneau, asa cum spun majoritatea românilor: “lucrul este al meu” sau ”am un lucru”(res mea est, meum est ex iure quiritium).74 Dreptul de proprietate (proprietatea) reprezinta dreptul subiectiv al unei persoane, numita proprietar, asupra unui lucru, drept care îi confera anumite atribute ocrotite de dreptul obiectiv. Aceste atribute, care reprezinta continutul dreptului de proprietate sunt:

• •

Ius utendi ( dreptul proprietarului de a folosi lucrul care reprezinta obiectul dreptului de proprietate); Ius fruendi ( dreptul proprietarului de a culege fructele si de a dobândi produsele lucrului);

71 72

J .C. Fredouille, op.cit., p.19; M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.307; 73 J.C.Fredouille, op.cit., p.19;

36

Ius abutendi ( dreptul proprietarului de a dispune de lucrul în proprietate, fie material, prin modificare sau distrugere, fie juridic, înstrainându-l ori prin acte între vii, ori prin acte din cauza de moarte, cum ar fi prin legatul inclus în testament sau fideicomis-ul). Acest ius abutendi nu a fost nelimitat. Din cele mai vechi timpuri, acest atribut al proprietatii a fost îngradit în interesul general al societatii. Astfel, înainte de 390 î.Hr., în Roma, proprietarii de cladiri trebuiau sa respecte o distanta de doi pasi între cladirile vecine, distanta numita ambitus. Între ogoarele vecine, proprietarii trebuiau sa respecte o distanta de cinci pasi, numita fines (confinium). Legea celor XII Table îi interzicea proprietarului unei grinzi folosita de un alt proprietar în constructia casei sale, sa dispuna demontarea acesteia.75

DICTIONAR:
Fructele reprezinta ceea ce produc bunurile frugifere periodic si fara sa-si consume substanta. Exemplu: iarba, grâul, puii de animale, copiii sclavilor etc. Fructele sunt : naturale (

apar independent de vointa omului), industriale ( rezulta numai ca urmare a stradaniei omului ) si civile ( consecinta unor acte juridice – chiriile , dobânzile etc.). Produsele reprezinta ceea ce rezulta din bunuri prin consumarea substantei acestora. Ex.: scândurile sunt un produs al copacilor, aurul reprezinta un produs al minelor de aur etc.

4.3.2.Proprietatea quiritara Proprietatea quiritara (dominium ex iure quiritium) este proprietatea quiritilor (a cetatenilor romani) recunoscuta si sanctionata de catre ius civile.76 CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE QUIRITARA:

♦ Drept absolut ( adica îi permite proprietarului quiritar sa se foloseasca
de toate avantajele pe care lucrul în proprietate i le poate procura);

♦ Drept exclusiv ( adica numai proprietarul poate exercita cele trei
atribute ale dreptului de proprietate quiritara);

♦ Drept perpetuu ( adica proprietatea quiritara exista atât timp cât exista
obiectul proprietatii iar proprietatea quiritara nu se stinge prin neuz ).
M.V.Jakota, op.cit., vol. al II-lea, p.310; Ibidem, p.311; 76 René Foignet ,op.cit, vol.I, p.153;
75 74

37

fiind scutite de impozit si res mancipi. Imobilele italice aveau un regim juridic special. peregrina si pretoriana ( proces accelerat în secolul al IIIlea d. initial. Ius abutendi. odata cu stergerea diferentelor dintre proprietatea quiritara. patruzeci de cetati din Imperiu au obtinut pentru teritoriile lor ius italicum (adica calitatea de pamânt italic). Proprietatea quiritara a fost considerata de romani ca o institutie rezervata doar acelor persoane ce aveau voie sa foloseasca ius civile (cetatenii romani si peregrinii cu ius commercii). caracterele dreptului de proprietate. Aceste institutii. pentru res nec mancipi. Imobilele erau romane daca erau situate pe pamânt italic. Conditiile proprietatii quiritare: ♦ Proprietarul: cetatean roman sau peregrin cu ius commercii ( subiecte de ius civile). ♦ Modul de transmitere a dreptului de proprietate: Pentru transmiterea dreptului de proprietate quiritara cetatenii romani foloseau numai modurile solemne prevazute de ius civile. romanii au trebuit sa inventeze niste institutii juridice care sa reglementeze stapânirea bunurilor în provincii sau stapânirea bunurilor mancipi dobândite prin traditie. proprietatii quiritare au devenit. pe care romanii le numeau generic “possessio”. obiect al proprietatii quiritare: lucru roman transmis fie prin mancipatie sau in iure cessio. Din ratiuni practice. în general. pentru res mancipi. sau prin traditiune.Hr. mancipatiunea si in iure cessio pentru lucrurile mancipi si traditiunea pentru lucrurile nec mancipi.Hr. În timpul Principatului. Mobilele erau romane daca se aflau în mâna unui cetatean roman. Atributele dreptului de proprietate quiritara: Ius utendi. în functie de calificarea lucrului. Mentionam printre aceste cetati: Sarmisegetuza. Acest împrumut a declansat 38 . Napoca. Apulum. au împrumutat de la proprietatea quiritara atributele.). care erau. Ius fruendi. ♦ Bunul. desi erau situate în afara Peninsulei Italice. si terminat în secolul al VI-lea d. Beyruth etc). dupa caz.Aceste caractere specifice. cea provinciala.

Iata etapele pe care le-a parcurs procesul de confundare a proprietatii quiritare cu posesiunea provinciala.. în dreptul roman clasic s-a semnalat o dedublare a proprietatii. 480 din Codul civil). asupra unui lucru mancipi. prin traditie. doi ani pentru imobile). în sec. dobândit de proprietarul pretorian prin traditie si nu prin mancipatie sau in iure cessio. în mod abuziv.3.Hr..cit.3. al III-lea d. op.V. împaratul Maximin generaliza concesiunile de ius italicum si pamânturile italice erau supuse impozitului. peregrina si pretoriana: în secolul al II-lea d. prin Edictul lui Caracalla din 212. 4. se încheia procesul de fuziune al proprietatii quiritare cu posesiunile provinciala. iar în secolul al VI-lea. iar celalalt era cel care-l avea printre 77 M..Proprietatea pretoriana (bonitara) Aceasta possessio a fost creata de catre juristii romani în secolul I î.317. cu termenul “dominium”. pentru a pune capat obiceiului proprietarilor quiritari de a introduce. un bun mancipi putea avea doi proprietari: unul era proprietarul quiritar. denumeau posesiunea provinciala. care îl înstrainase prin traditie. al II-lea. când proprietarul pretorian dobândea proprietatea quiritara asupra acelui lucru mancipi. juristi. Prin proprietate pretoriana (bonitara) se întelege proprietatea recunoscuta si aparata de catre edictul pretorului. Astfel.procesul de contopire a proprietatii quiritare cu aceste possessiones. proces datorita caruia. 39 . chiar de la aceiasi proprietari care acum îi chemau înaintea magistratului. rezervat exclusiv proprietatii quiritare.Hr. Astfel. consideram astazi ca proprietarul are în dreptul civil român aceleasi atribute ca si proprietarul quiritar ( a se vedea art. SANCTIUNEA PROPRIETATII QUIRITARE: actiunea civila “rei vindicatio” (actiune in rem). peregrina si pretoriana77. vol.Jakota. Prin introducerea proprietatii pretoriene.. toti locuitorii Imperiului primeau cetatenia romana cu exceptia dediticilor. p. precum si orice deosebire între pamântul italic si cel provincial. Iustinian desfiinteaza clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. actiuni rei vindicatio împotriva celor care dobândisera obiectul proprietatii quiritare. precum Gaius.Hr. Aceasta proprietate pretoriana era recunoscuta si aparata pâna la împlinirea termenului de uzucapiune ( un an pentru mobile.

exceptia iustii domini (proprietar dupa ius civile).op. Primus.158. în chip de pret. vol. ius fruendi. dupa modelul actiunii rei vindicatio. Secundus pentru a nu pierde atât bunul cât si banii pe care I-a dat lui Primus. se va paraliza revendicarea lui Tertius). pentru a-l ajuta pe proprietarul pretorian sa-si revendice bunul.lucrurile sale ( in bonis habet). tot el este proprietarul quiritar al lucrului vândut. prin senatus consulte si prin constitutii imperiale. c)Actiunea publiciana (a fost creata de catre pretorul Publicius. p. prin traditie un teren italic. prin care va paraliza actiunea lui Primus). însa proprietarul pretorian îi raspundea cu replicatio rei venditae et traditae( prin care arata ca proprietarul quiritar I-a înstrainat lucrul contra unei sume de bani si ca I l-a remis prin traditie). Astfel. adica proprietarul pretorian (cel care dobândise lucrul mancipi prin traditie). ajuns în posesia unei alte persoane sau chiar în posesia proprietarului quiritar). Acesta va cere inserarea în formula a exceptiei “rei venditae et traditae”.cit. transformându-se în proprietar quiritar. Apoi. Formula actiunii publiciene continea fictiune conform careia. conform careia lucrul a fost vândut si remis de la mâna la mâna.78 ATRIBUTELE PROPRIETARULUI PRETORIAN: ius utendi. introduce împotriva lui Secundus actiunea rei vindicatio. acelasi Primus îi vinde terenul lui Tertius. prin mancipatie. la numeroase situatii. în care ius civile nu recunostea nici un drept de proprietate. Iata câteva dintre ele: 78 René Foignet .I. SANCTIUNEA PROPRIETATII PRETORIENE: Exceptii: ♦ Exceptio de dol (Primus îi vinde prin traditie lui Secundus un bun mancipi. in iure cessio sau legatul per vindicationem). Proprietarul quiritar putea invoca împotriva publicienii. 40 . stiind ca dupa ius civile. îi cere magistratului sa introduca în formula exceptia de dol. ♦ Exceptio rei venditae et traditae (Primus îi vinde lui Secundus. ius abutendi ( acesta cu urmatoarea restrictie: nu putea dispune juridic de bun folosindu-se de modurile de dispozitie de ius civile: mancipatia.79 Proprietatea pretoriana a fost extinsa. proprietarul pretorian uzucapase lucrul. Tertius introduce actiunea de rei vindicatio împotriva lui Secundus.

care a suprimat.4.158. proprietar pretorian al autorului delictului. p. victima devenea. Odata cu trecerea timpului. cât si dreptul de dispozitie juridica (prin traditie) si materiala80. stapânul lui avea doua posibilitati de a-I oferi satisfactie victimei delictului: fie platea o amenda. Ibidem. Proprietatea pretoriana a disparut în epoca lui Iustinan.Proprietatea provinciala si cea peregrina Pamântul din provincii era ager publicus (era proprietatea statului roman. în cazul în care casa sa i-ar fi fost distrusa prin prabusirea casei în ruina. în provinciile senatoriale sau era proprietatea împaratului. spre folosinta. Daca stapânul nu platea amenda. în provinciile imperiale). habere licere) reprezinta dreptul subiectiv al cetatenilor romani asupra pamânturilor si cladirilor din provincii. Totusi.159. Daca o casa ameninta sa se prabuseasca peste casa vecinului. Cumparatorul averii debitorului insolvabil (bonorum emptor). ca desueta. portiuni din ager publicus erau distribuite cetatenilor romani. 79 80 Ibidem. Damnum infectum (paguba neprodusa). proprietar pretorian al casei în ruina. astfel. spre cultivare.Succesorul pretorian (bonorum possesor). Nici un cetatean roman nu putea sa devina proprietar quiritar asupra unui pamânt sau asupra unei cladiri din provincie. Daca un alieni iuris savârsea un delict. cetatenilor romani care exploatau portiuni din ager publicus li s-a recunoscut atât posesia asupra acestor terenuri. Delictul comis de o persoana în puterea unui pater familias (alieni iuris). Vecinul devenea. clasificarea bunurilor în mancipi si nec mancipi. Proprietatea provinciala (possessio usus fructus. Daca proprietarul casei în ruina refuza sa ofere cautiunea mentionata. 4. atunci proprietarul casei în ruina trebuia sa-I ofere vecinului o suma de bani suficienta pentru despagubirea acestuia. atunci. 41 . pretorul îl putea trimite pe vecinul amenintat în posesia casei în ruina. fie îl abandona pe autorul delictului în puterea victimei. prin decretul pretorului. dar nici nu-l abandona pe autor.3. p.

Rei vindicatio Revendicarea este actiunea reala si civila prin care proprietarul quiritar pretinde restituirea lucrului obiect al dreptului de proprietate quiritara.82 Proprietatea peregrina reprezinta dreptul real al peregrinilor fara ius commercii. Proprietatea peregrina a disparut în secolul al III-lea d.83 4. actiunea în revendicare se introduce prin formula petitorie. SANCTIUNEA PROPRIETATII PROVINCIALE: o actiune utila.drept ocrotit prin edictul guvernatorului de provincie si care confera titularului aceleasi atribute ca dreptul de proprietate quiritara. op. vol.Apararea proprietatii 4. al II-lea. vol.4.. 81 82 M. recunoscut si ocrotit prin edictul pretorului peregrin (la Roma) si prin edictul guvernatorului (în provincie). obiect al proprietatii quiritare.V. asupra lucrurilor lor.4.157.Hr. Conditii pentru intentarea actiunii în revendicare: Bunul revendicat: Lucru roman. caci dispare distinctia dintre imobilele italice si cele provinciale. p. p.Hr. în urma edictului lui Caracalla. În fata instantelor ordo iudiciorum privatorum.1. ori numai lucrurile corporale sunt susceptibile de posesiune). proprietatea provinciala se confunda cu cea quiritara.cit. 42 . SANCTIUNEA PROPRIETATII PEREGRINE: o actiune utila.Jakota. p.81 În cursul secolului al III-lea d.op. cu exceptia celor dediticii. Corporal (se pretindea posesiunea si se intentau împotriva posesorului sau detentorului.cit. atribute asemanatoare celor ale proprietarilor quiritari. drept în temeiul caruia peregrinii dobândesc.. construita dupa modelul actiunii rei vindicatio (continea fictiunea conform careia peregrinul trebuie considerat cetatean roman).158 83 Ibidem.I.319. prin care toti peregrini au primit cetatenie romana.. construita dupa modelul actiunii de rei vindicatio. de la cel care-l detine cu orice titlu. René Foignet .

84 Exceptiile pârâtului: exceptia de dol.V. prin fapta sa l-a indus în eroare pe proprietar si I-a permis adevaratului posesor sa obtina proprietatea quiritara asupra bunului. prin dol. sa-I plateasca reclamantului o suma de bani echivalenta cu interesul acestuia ca bunul sa-I fost restituit în natura. op..pârât poate fi si acela care se lasa urmarit cu revendicarea desi nu este posesor al bunului revendicat (aceasta spre a-l sanctiona pentru ca.Lucrul sa fie de specie (adica individualizat). rei donatae et traditae. pârâtii nu pot fi obligati de catre judecator sa restituie bunul revendicat. Sa nu se afle în posesia bunului revendicat. rei venditae et traditae. însa. . care la îl dobândise de la un alt proprietar quiritar si tot asa pâna se ajungea la persoana care-l dobândise printr-un mod originar. caci acestia nu-l poseda. Ei vor fi obligati. Exceptii: .pârât poate fi si persoana care.Jakota. întrucât îl capatase. atunci pronunta o sentinta prin care: . Efectele actiunii în revendicare: Daca judecatorul constata ca reclamantul în actiunea de revendicare are dreptate. la rându-I de la un proprietar quiritar. proprietar quiritar. În situatia exceptiilor de mai sus. p. care-i 84 M. Sarcina aceasta atât de dificila era usurata de existenta uzucapiunii. de gaj etc. prin uzucapiune. Reclamantul: Proprietar quiritar (cetatean roman sau peregrin cu ius commercii). vol. al II-lea. Pentru a-l determina pe pârât sa înapoieze bunul în natura. îl înstraineaza sau îl abandoneaza). si ea. trebuie sa fie posesor al lucrului revendicat. exceptia de uzufruct. Sa probeze ca persoana de la care a dobândit bunul era. Pentru considerente practice. 43 . Pârâtul: Ca regula generala.319-321.cit. înceteaza sa posede( cel care vazându-se amenintat cu revendicarea distruge bunul.Reclamantul obtine lucrul si accesoriile sale. actiunea în revendicare avea o clauzula arbitrara. s-a admis ca se poate revendica un ansamblu de bunuri de acelasi fel precum o turma de oi sau de vite.

Reclamantul dobândeste atât produsele cât si fructele bunului revendicat. pârâtul va raspunde doar pentru o greseala foarte grava . p. adresat pârâtului. Nu trebuia însa sa-l despagubeasca pe reclamant. Pentru stricaciunile produse înainte de litis contestatio. având convingerea ca bunul si fructele acestuia sunt ale sale. Aceste solutii au urmatoarele justificari: înainte de litis contestatio.Pârâtul trebuie sa-l despagubeasca pe reclamant pentru eventualele stricaciuni ale lucrului produse din vina lui. în vreun fel pentru fructele pe care deja le consumase. Se observa ca în situatia stricaciunilor produse dupa litis contestatio. întarita cu doi garanti. Din epoca lui Iustinian. pârâtul prefera sa înapoieze bunul în natura. sub prestare de juramânt. înca în faza in iure. . De aceea. platind un suprapret. sau pentru o greseala pe care nu ar fi facut-o atunci când îsi administra propria avere. În vremea lui Iustinian. Daca stricaciunile s-au produs dupa litis contestatio.321-322. atunci pârâtul va raspunde pentru orice greseala pe care un bun administrator al lucrului nu ar fi comis-o. în acelasi timp. adica prin raportarea la idealul de bun administrator. vrea sa-l protejeze pe acelasi posesor. astfel încât. 44 . pârâtul considera bunul ca pe un element al averii sale. care a consumat mai mult din fructele naturale ale bunului. pârâtul era obligat sa-I faca reclamantului o promisiune. În procedura formulara. îi este îngaduita o oarecare neglijenta în administrarea 85 Ibidem. Pârâtul care a fost posesor de buna-credinta (adica nu a stiut ca bunul este proprietatea unei alte persoane) trebuie sa-I restituie reclamantului doar fructele dobândite dupa litis contestatio. Daca nu facea aceasta promisiune. ordinul judecatorului. culpa pârâtului este judecata in abstracto. decât sa-l pastreze.permitea reclamantului sa indice. Aceasta solutie vrea sa-l rasplateasca pe posesorul de buna-credinta pentru munca depusa spre a face lucru sa rodeasca fructe industriale si. Aceasta valoare indicata de reclamant depasea cu mult valoarea de piata a bunului. caci doar din acel moment a aflat ca lucrul are un alt proprietar. ca va plati suma de bani la care va fi condamnat (satisdatio iudicatum solvi). . posesorul de buna-credinta trebuia sa-I restituie reclamantului toate fructele pe care nu le-a consumat. devenea indefensus si se trecea la executarea silita. de a restitui lucrul era executat cu ajutorul fortei publice85. cât valoreaza acel lucru pentru el.

în masura în care acestea au sporit valoarea bunului. fie nu a avut-o niciodata.86 . 4. singura diferenta fiind reprezentata de fictiunea. DICTIONAR: Cheltuielile necesare sunt acelea fara de care lucrul se deterioreaza sau dispare. iar pârâtul poate fi ori proprietarul quiritar al lucrului respectiv ori un simplu posesor sau detentor. Dupa litis contestatio însa. Cheltuielile utile sunt acelea care maresc valoarea lucrului. pârâtul trebuie sa tina seama de ipoteza restituirii bunului catre reclamant. Pârâtul nu are dreptul la despagubiri pentru cheltuielile voluptorii. Posesorul de buna-credinta are dreptul si la despagubiri pentru cheltuielile utile. dar poate ridica ornamentele în care s-au materializat acestea.Actiunea publiciana Actiunea publiciana reprezinta actiunea reala honorara care îi permite proprietarului pretorian sa dobândeasca posesiunea lucrului. nu îi este iertata nici o neglijenta. Actiunea publiciana a proprietarului pretorian CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este proprietarul pretorian (dobânditorul unui res mancipi prin traditiune). are o formula copiata dupa cea a revendicarii.323. Ex: înlocuirea acoperisului de sindrila cu unul facut din tigle. posesiune pe care fie a pierdut-o. 4. cu conditia de a nu deteriora bunul. 45 .2. p.4.3. Ex: cheltuielile facute cu medicamentatia necesara pentru tratamentul sclavului bolnav.bunului. Ex: cheltuielile facute pentru decorarea cu mozaic aurit a pardoselii dintr-o camera. conform careia s-a împlinit termenul necesar pentru dobândirea de catre reclamant a proprietati quiritare prin uzucapiune. De aceea. Aceasta actiune. Conditiile de exercitare si solutionarea actiunii publiciene difera dupa cum reclamantul este proprietar pretorian sau posesor de buna-credinta.4. Cheltuieli voluptorii sunt acelea care înfrumuseteaza lucrul.Pârâtul trebuie sa fie despagubit de catre reclamant pentru cheltuielile necesare facute în legatura cu bunul. 86 Ibidem.

desi în realitate nu este). SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Daca pârâtul este adevaratul proprietar al bunului.4. Daca reclamantul a fost pus primul în posesia lucrului. apare fie adevaratul proprietar al bunului. reclamantul va raspunde cu replicatio primo rei venditae et traditae si câstiga procesul. p. Ibidem. 46 .Publiciana posesorului de buna. pârâtul este un simplu posesor sau un detentor. În calitate de pârât. Acesta se apara cu exceptia iusti domini (proprietar de drept). Se urmeaza principiul: “In pari causa. fie un alt posesor de buna-credinta. reclamantul va dobândi bunul.88 87 88 Ibidem. De asemenea.credinta CONDITII DE EXERCITARE: Reclamantul este întotdeauna un posesor de buna-credinta (adica o persoana care a dobândit un lucru de la o alta persoana pe care o crede adevaratul proprietar al bunului. Posesorul de buna-credinta pierde procesul si nu va obtine bunul urmarit. Daca pârâtul a fost pus primul în posesia lucrului. atunci va câstiga procesul acela dintre posesorii de buna-credinta care a intrat primul în posesia lucrului. atunci va câstiga procesul invocând exceptia primo rei venditae et traditae.326. 4. Daca pârâtul este si el un posesor de buna-credinta.4. daca. daca în calitate de pârât apare proprietarul quiritar. Reclamantul raspunde cu replicatio doli (replica de dol). cu replicatio rei venditae et traditae (invocând ca lucrul I-a fost vândut si predat prin traditiune) sau cu replicatio rei donatae et traditae etc. atunci la exceptia rei venditae et traditae pe care o invoca pârâtul. atunci avem doua posibilitati: Daca pârâtul a obtinut lucrul de la acelasi fals proprietar al lui. procesul va fi câstigat de acela dintre posesorii de buna-credinta care poseda lucrul în momentul procesului (adica în momentul lui litis contestatio).325-326. melior est causa possidentis” (în situatii identice. atunci prin exceptia iusti domini actiunea publiciana este paralizata.87 Daca în calitate de pârât se afla un posesor de buna-credinta care a dobândit lucrul de la un alt fals proprietar. este preferat posesorul actual). p.SOLUTIONAREA ACTIUNII PUBLICIENE: Reclamantul va câstiga posesia bunului sau.

schimbarea încuietorii de la usa de intrare etc).5.2. p. p.330. interpretându-l drept “realitate care scapa reglementarii juridice” si au concluzionat ca posesiunea nu este un drept ci o stare de lucruri în care o persoana se comporta fata de un bun ca si cum ar fi titularul unui drept real asupra acelui bun sau drept “puterea fizica ce se exercita asupra unui bun”.cit. Posesiunea 4. Juristii romani considerau ca pentru a deveni posesor trebuie sa stapânesti un lucru în circumstante care sa dezvaluie unul din urmatoarele doua tipuri de animus : 89 Ibidem. B.op. dar.89 Însa. 47 . vol.5. prin animus trebuie sa întelegem nu atât adevaratele gânduri ale posesorului legate de stapânirea lucrului. De fapt. Lucrul mobil se ia în mâna. stapânirea efectiva a lucrului). ca o institutie juridica ce apartine de “factum”(dreptul creat de catre pretor).5. în conditii care împiedica dobândirea proprietatii quiritare asupra bunului respectiv. Imobilul se ia în stapânire fie prin izgonirea persoanei care-l ocupa fara drept. peregrin cu ius commercii sau peregrin) dobândeste asupra unui lucru.1.I. cât atitudinea pe care dreptul roman credea ca o adopta posesorul fata de acel lucru.ANIMUS DOMINI (elementul intelectual. 4. Posesiunea. savantii moderni au interpretat gresit sensul cuvântului ”factum”.CORPUS (puterea fizica asupra lucrului.4. Elementele posesiunii Posesiunea are doua elemente: A. cel putin din punctul de vedere al istoriei dreptului. Definitia posesiunii Posesiunea reprezinta dreptul subiectiv ocrotit prin edictul magistratilor judiciari. definitiile moderne ale posesiei nu sunt întru-totul corecte. adica intentia cu care stapâneste bunul posesorul). întrucât posesiunea reprezinta un drept si nu un fapt. era privita de catre jurisprudenti.161. fiind reglementata prin edictul pretorului. 90 René Foignet .90 Asadar. în temeiul caruia o persoana (cetatean roman. atribute asemanatoare cu cele conferite de dreptul de proprietatea quiritara. fie prin savârsirea unui act de stapân ( ruperea unei crengi dintr-un pom din livada.

- animus domini (intentia de a te comporta fata de lucru ca un adevaraat proprietar) - animus sibi habendi (dorinta de a pastra lucrul respectiv doar pentru tine). numite ager occupatorius. ca nu exista nici o diferenta între detentie si posesiune. daca îl stapâneste efectiv. Conceptia lui Ihering. desi preluata în Codul civil german.V.91 Acest animus domini este în conceptia lui Savigny (“Tratat despre posesie”). fie ca exista sau nu intentia de a te comporta fata de lucru asemeni unui proprietar). Detentorul nu are animus domini. deci. în virtutea caruia exercita stapânirea materiala asupra bunului. Prin intermediul altei persoane A. cel putin în teorie. vol.5.331-332. în lucrarea “Despre rolul vointei în posesie”. 48 . Ihering considera. daca obtine stapânirea efectiva a respectivului lucru (corpus). însa.3. cu intentia de a se comporta ca un adevarat proprietar (animus domini). întrucât. B. Cel care reuneste în persoana sa cele doua elemente ale posesiunii devine posesor. O persoana devine posesor asupra unui teren din ager publicus. De catre însusi posesorul. elementul care distinge posesia ( possessio civilis) de detentie (possessio naturalis). cu intentia de a-l pastra pentru sine (animus sibi habendi). acest element intentional al posesiei este reprezentat doar de affectio tenedi (vointa de a pastra lucrul. posesorii nu puteau deveni proprietari asupra acestor terenuri ( care erau considerate ca extra patrimonium). Animus sibi habendi se cerea doar pentru cei care stapâneau terenuri din ager publicus..Jakota. 4. Dobândirea posesiunii chiar de catre posesor O persoana devine posesor al unui anumit lucru in patrimonio. întrucât titlul. 91 M. este respinsa de doctrina franceza si româna de drept civil. al II-lea.cit.92 Pentru Ihering.Dobândirea si pierderea posesiunii Posesiunea se poate dobândi: A. dovedeste ca proprietatea bunului apartine unei alte persoane. op. p. Animus domini se cerea pentru posesorii acelor lucruri care pot fi însusite de catre particulari ( res in patrimonio).

p.. pentru stapânul sau. Din aceasta cauza.94 În vechiul drept roman s-a considerat ca un pater familias poate dobândi corpus asupra unui lucru prin intermediul unei persoane în putere (alieni iuris).V. Pater familias obtine posesiunea prin intermediul gerantului de afaceri. în stapânirea lui. Dobândirea posesiunii prin intermediul altei persoane În vechiul drept roman se considera ca nu se poate dobândi animus printr-o alta persoana. Ibidem. vol. 94 M. Pater familias obtine posesia prin intermediul mandatarului în momentul în care acesta obtine corpus (aceasta întrucât pater familias si-a manifestat animus domini înca din momentul în care l-a împuternicit pe mandatar). p. folosite de catre pastori doar în anumite perioade ale anului. p333.cit. dobândit anterior. curatorul nebunului si administratorul persoanei juridice.Jakota. nebunul sau persoana juridica nu pot avea niciodata un animus. prin intermediul unei persoane care nu se afla în puterea lui pater familias (sui iuris). unei alte persoane.cit. op.96 Totusi. însa. chiar daca în anumite perioade nu aveau si corpus-ul.Jakota. nu mai avem intentia sa-l pastram pentru noi însine. copilul pâna la 7 ani (infans).165. 49 . doar în ziua în care ratifica actele gerantului.93 Ca o curiozitate. prin pierderea unuia din cele doua elemente. ci îl stapânim 92 93 René Foignet . atât animus cât si corpus. vol. s-a admis ca animus poate fi dobândit prin intermediul urmatoarelor trei persoane: tutorele unui infans. al II-lea. prin pierderea concomitenta a celor doua elemente: corpus si animus. 95 René Foignet .cit. mentionam si solutia conform careia sclavul cu peculiu poate dobândi. Dar. prin traditie. al II-lea.B. 97 M.163.165. în situatia pasunilor. vol. de regula. 333.164. ca mandatarul sau gerantul de afaceri (ambii persoane sui iuris) dobândesc corpus pentru un pater familias. uneori.cit. lucrul este furat de catre un hot. Corpus nu putea fi dobândit. desi stapânim efectiv un lucru. corpus si animus.op.97 Pierderea lui animus se realizeaza atunci când. Spre exemplu. p.I. op. vol. p. s-a admis solutia conform careia pastorii retineau posesia acestora numai prin animus. sau sclavul fuge de la stapân. s-a admis.. 96 Ibidem.I. un posesor îi înmâneaza lucrul. 95 Posesiunea se pierde. Spre exemplu. Pierderea lui corpus se realizeaza atunci când lucrul nu se mai gaseste în puterea posesorului. însa.V. confera posesia.op. În epoca clasica. Posesiunea se pierde. p. caci doar în acel moment îsi manifesta animus-ul care alaturat lui corpus.

.98 Din ce cauza sunt considerati posesori. Exemplu: proprietarul casei îsi vinde casa unei alte persoane. fiind incorporale nu 98 Ibidem. Quasi-posesiunea a fost o notiune contestata de o parte din jurisprudentii romani. dar ramâne sa locuiasca în aceasta în calitate de chirias. Nu sunt posesori urmatoarele persoane: . .Proprietarul quiritar.Precaristul (este posesor fata de toti. provincial sau peregrin daca stapâneau efectiv bunul.Posesorul de rea-credinta (hotul. cu exceptia proprietarului lucrului pe care l-a primit cu titlu precar). .Posesorul pe ager publicus. 4. . care le-a încredintat-o cu misiunea de a o apara. întrucât ei considerau ca drepturile reale asupra lucrurilor altora. . . proprietarul pretorian.5. . Posesiunea drepturilor (quasi-posesiunea) Quasi-posesiunea reprezinta posesiunea drepturilor reale. . în legatura cu bunul dat în gaj.Locatarii pe termen lung (arendasul lui ager vectigalis.5. .pentru altul.Persoanele care au posesiunea Au posesiunea urmatoarele persoane: . p. adica ei pastreaza posesiunea pentru proprietar. creditorul gajist sau precaristul.Comodotarul.334.Uzufructuarul. emfiteotul). .Depozitarul sechestru (adica persoana ce pastreaza un bun asupra caruia exista un litigiu. posesiune manifestata prin exercitiul acestor drepturi.4. 50 .Depozitarul ordinar.5. cum ar fi servitutile.Locatarii pe termen scurt (chiriasul si arendasul).Posesorul de buna-credinta.Creditorul gajist. atât timp cât nici unul din ei nu are animus domini în legatura cu stapânirea lucurului in patrimonio ? Savigny considera ca aceste doua persoane au o posesie derivata. pâna la pronuntarea sentintei). cel care dobândeste un imobil prin violenta). altele decât proprietatea.99 4.

p.171. când textele privind aceasta chestiune au fost interpolate. 99 René Foignet . Dar sustinatorii quasi-posesiunii au triumfat. Anumite servituti urbane cum ar fi servitutea de scurgere.Hr.Efectele posesiunii Posesiunea produce urmatoarele efecte juridice importante: a) Posesiunea reprezinta temeiul a trei moduri de dobândire a proprietatii: ocupatiunea ( prin care dobândim posesiunea unui lucru care anterior nu a apartinut nimanui).169 Ibidem. b)Posesorul de buna-credinta are datorita posesiunii anumite avantaje: poate uzucapa lucrul. la sfârsitul secolului I d. .102 4.I. dupa unii specialisti. dupa altii.op.Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite prin traditie ( quasi-traditio).6.sunt susceptibile de posesie. 102 Ibidem. Dreptul de superficie. vol. .101 Consecintele quasi-posesiunii: . dobândeste fructele lucrului si poate reclama posesiunea lucrului de la o alta persoana prin intermediul actiunii publiciene. c)Posesorul.cit. Servitutile personale. opinia lor impunându-se. în anumite conditii. p. p. 100 51 . 101 Ibidem. traditiunea (care consta în cedarea posesiunii unui lucru) si uzucapiunea (care consta în posesiunea continua a unui bun. fie de rea-credinta.Drepturile reale de mai sus pot fi dobândite printr-o posesiune prelungita ( longa posessio sau diuturnus usus). Se pare ca ele stau la originea cvasiposesiunii.5. este protejat de catre pretor prin interdictele posesorii.171. prevazute de ius civile).171. fie de buna-credinta. sau chiar în vremea lui Iustitnian. p. în epoca lui Constantin.100 Sunt susceptibile de quasi-posesiune: Servitutile prediale rustice (considerate lucruri corporale).Quasi-posesiunea este ocrotita printr-o actiune publiciana utila si prin quasiinterdicte.

162. 105 René Foignet . de asemenea. prin intermediul interdictelor posesorii (mijloace întemeiate pe puterea pretorului de a comanda civil si militar – imperium). Întrucât despre actiunea publiciana am vorbit atât în paragraful 4.3. caci nu trebuie sa probeze nimic. de precario Posesiunea era protejata. M.166. posesiunea îi asigura posesorului calitatea procesuala de pârât. cât si în paragrafele 4.. atunci cealalta parte deschidea un proces prin intermediul caruia judecatorul verifica care dintre parti nu putea beneficia de protectia oferita de interdict.3 si 4. p. 4.4. Actiunea publiciana (întemeiata pe puterea pretorului de a organiza procesele între particulari – iurisdictio) proteja doua forme speciale de posesiune : este vorba de proprietatea pretoriana si de posesiunea posesorului de buna-credinta. I. 103 104 Ibidem.d)În cursul unui proces de revendicare. op. 141-142.. fie ordona savârsirea unei anumite actiuni.2 . Din aceasta cauza daca o parte dintr-un litigiu privind tulburarea posesiunii asupra unui lucru.op..103 4.104 Interdictele posesorii se împart în doua clase: Interdictele prohibitorii (retinendae possessionis causa) care au drept scop recunoasterea posesiunii si încetarea tulburarii ei de catre un tert.4.cit. proprietare ale aceluiasi lucru. p.Protectia posesiunii.V. vol. 52 .3. în continuare ne vom referi doar la interdictele posesorii. întrucât nu îndeplinea conditiile prevazute acolo. vol. unde vi.105 Aceste interdicte sunt. El interzice ca sa fie tulburata persoana care poseda în anumite conditii. nu respecta interdictul.I.4.Jakota. un ordin conditional.4. la epoca clasica. la rându-le de doua tipuri: • • Interdictul uti possidetis. Acest ordin se dadea fara verificarea minutioasa a faptelor si era . Interdictul utrubi. Interdictele posesorii – uti possidetis. utrubi. amândoua. Interdictul reprezinta un ordin prin care magistratul fie interzice.cit. mai avantajoasa decât cea de reclamant.5. p. unde vi armata.7. Pretorul intervine pentru a solutiona conflictul dintre doua persoane care se pretind.

V..cit. nec clam ( sa fie exercitata public si nu în mod clandestin). ca interdictul uti possidetis îl proteja pe posesorul actual doar daca acesta exercita asupra imobilului o posesie neviciata fata de persoana sau persoanele care îl tulburau. Împotriva acestei situatii va opresc sa folositi violenta”106. Se observa din formula.I. astfel sa-l posedati. Ibidem.167.Interdicte recuperatorii (recuperandae possessionis causa) care au drept scop recuperarea posesiunii pierdute. pierdea lucrul. p:337. Aceste interdicte sunt de patru tipuri: Interdictul unde vi. partea care avea o posesiune viciata asupra lucrului. • • • Interdictul unde vi armata. în favoarea celeilalte parti. Aceasta posesie trebuia sa fie lipsita de vicii fata de persoana care-l tulbura pe posesor.op. nici clandestin. INTERDICTELE PROHIBITORII: Interdictul uti possidetis ( numit asa dupa primele cuvinte ale formulei). p.Jakota.cit. 108 René Foignet . adica o posesie care sa fie nec vi (fara violenta). Interdictul utrubi era destinat apararii posesorului unui lucru mobil.107 În epoca lui Iustinian. 106 107 M.337. nec precario ( lucrul sa nu fi ajuns la posesor în urma unei concesiuni gratuite facute de catre proprietarul lucrului sau de catre un posesor al lui). nici cu titlu precar. p. transformându-se într-o unica actiune care-l protejeaza pe posesorul actula al bunului mobil sau imobil. Pentru a fi protejat prin acest interdict. Interdictul de precario. op. vol. al II-lea.108 INTERDICTELE RECUPERATORII Interdictul unde vi (de vi quotidiana) era acordat posesorului care a fost expulzat cu violenta din stapânirea lucrului. Formula interdictului era urmatoarea: “Cum posedati acum acest imobil despre care este vorba în procedura. cele doua interdicte prohibitorii (utrubi si uti possidetis) se confunda. pe care nu-l posedati prin violenta. În cazul ambelor interdicte posesorii. Formula interdictului proteja acea persoana care posedase lucrul mai mult timp în anul dinaintea eliberarii interdictului. 53 . vol. era pus la dispozitia posesorului actual al unui imobil pentru a-I îndeparta pe cei care-I tulburau posesiunea. Interdictul de clandestina possesione.

p. 54 .cit. în schimbul respectului. romanii au considerat ca trebuie protejata posesiunea. Posesorul expulzat prin violenta are o actiune care-l protejeaza chiar daca posesiunea lui este viciata..V. În epoca lui Iustinian.111 Temeiul protejarii posesiunii. al II-lea. Aceasta concesiune gratuita se revoca la prima manifestare de vointa a celui care a cedat lucrul (proprietarul lui sau posesorul lui). vol. gratuit. op. dispare distinctia între vis quotidiana si vis armata. persoana care nu este proprietarul bunului si care. Posesorul expulzat era aparat de acest interdict chiar daca posesia lui asupra lucrului era viciata fata de persoana care l-a expulzat si chiar daca se scursese mai mult de un an de la deposedare.337-338. a se vedea M. astfel. Daca precaristul nu mai voia sa restituie lucrul. avantajând. p.168.reclamantul trebuia sa fi exercitat asupra lucrului o posesie lipsita de vicii. stie cu siguranta ca nu poate avea aceasta calitate ? Explicatia lui Savigny: posesiunea a fost sanctionata pentru apararea pacii publice. Interdictele posesorii au aparut din grija de a-I împiedica pe oameni sa-si faca singuri dreptate.110 Interdictul de clandestina possessione proteja posesorul care a fost lipsit de posesiunea lucrului sau în mod clandestin. la cerea unei alte persoane. Aceasta actiune se introduce în termen de un an de zile de la expulzarea prin violenta109. Mentionam ca precaristul era posesor al lucrului fata de toate celelalte persoane cu exceptia celui care I-a cedat lucrul.I. proprietarul lucrului sau posesorul lui foloseau interdictul în discutie.Jakota. fata de persoana ce l-a deposedat prin violenta si sa fi cerut interdictul în cel mult un an de la deposedare.168.cit.op. p. 111 René Foignet . Din ce cauza. un lucru. îi cedeaza acesteia. 109 110 Ibidem. în anumite situatii cum ar fi cea a hotului. vol. Interdictul de precario proteja persoana care. ajutorului si a unei parti din fructele bunului. Pentru primele trei interdicte recuperatorii. Ele au menirea de a pastra starea de fapt existenta pâna în momentul în care se va pronunta instanta. Interdictul unde vi armata era acordat posesorului care fusese expulzat din stapânirea lucrului de catre persoane înarmate.

. Categoria servitutilor personale a fost creata.170. op.V. uneori si ius fruendi).cit. operae.1.113 Servitutile sunt de doua feluri: prediale si personale. uneori si ius fruendi etc). 115 St.Jakota. 112 4. Servitutile reprezinta dezmembraminte ale dreptului de proprietate. Ibidem. p. p. create în epocile anterioare lui. servitutile prediale se împart în : 112 113 Ibidem. O alta definitie.6. o parte din atributele dreptului de proprietate ramân la proprietar (cum ar fi ius abutendi. Sigur. Servitutile Servitutile reprezinta drepturi reale stabilite fie în folosul unei anumite persoane.114 4. Cele prediale sunt cele mai vechi. Interdictul este un mijloc de protectie al proprietatii mult mai comod decât actiunea rei vindciatio. vol.Servitutile prediale Servitutile prediale reprezinta sarcini impuse oricarei persoane care devine proprietarul unui imobil (numit fond aservit). uneori. al II-lea. habitatia. un hot spre exemplu. în calitatea ei de proprietar al unui imobil. fie în folosul unei anumite persoane.211. p.Cocos.363. În majoritatea cazurilor. de protectie beneficiaza si un posesor fara titlu. întrucât în situatia unui lucru grevat de servituti. posesorul este si proprietar.6. se pare de Iustinian.115 Dupa cum fondul dominant are sau nu pe el o cladire. întrucât proprietarul nu mai trebuie sa-si dovedeasca proprietatea (adica ca a obtinut lucrul de la un proprietar care la rându-I obtinuse lucrul de la un proprietar etc. 114 M.). deci prin protejarea posesorului.cit. 55 . mai concisa este urmatoarea: sarcini impuse unui fond în folosul altui fond. în folosul oricarei persoane care devine proprietarul unui alt imobil (numit fond dominant). în timp ce altele se afla la titularul servitutii (ius utendi. op. uzul. asupra lucrului proprietate al altei persoane.116.. astfel încât pretorul le neglijeaza. însusi proprietarul este protejat.Explicatia lui Ihering: protejarea posesiunii prin interdicte înseamna de fapt protejarea proprietatii. dar aceste cazuri sunt extrem de rare. pentru a cuprinde drepturi reale cum ar fi uzufructul. p.

117. Actus ( dreptul de a trece cu turmele de vite pe terenul altuia) Ius pascendi ( dreptul de a paste turmele pe terenul atuia). Prin urmare. puteau fi înstrainate prin mancipatiune. deci.. al II-lea. apartinând altei persoane. alcatuite din: Iter (dreptul de trecere cu piciorul pe pamânt strain). p. puteau fi ipotecate si. Via (dreptul de a trece cu caruta pe pamânt strain).I. vol. suceptibile de posesie si res mancipi. Aquaeductus ( dreptul de a aduce apa pe terenul tau.Servituti prediale rustice ( erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unui anumit teren viran. Servituti prediale urbane (erau stabilite în folosul oricarei persoane care devenea proprietarul unei anumite cladiri).cit. de pe fondul dominant.V. sunt discontinui. Servitus altius tolendi (servitutea ce-I permitea proprietarului cladirii dominante sa o înalte mai sus decât cladirea dominata) etc. pâna la Legea Scribonia. p. servitutile prediale rurale (rustice) se sting prin neuz. constructie ce se sprijina de cladirea aservita). Dreptul de a face var cu calcarul de pe terenul altuia.214. Servitus oneris ferendi (servitute ce impunea proprietarului unei cladiri sa permita ca asupra acelei cladiri sa apese greutatea unei constructii vecine.op. Din aceasta cauza. M.364. printr-o conducta ce trece pe terenul altuia)116. Dreptul de a scoate nisip dintr-o cariera aflata pe terenul altuia. lipsit de orice cladire). etc.118 Servitutile prediale urbane cuprind urmatoarele drepturi reale: Cloaca ( servitutea de scurgere a apelor de canal. 116 117 Ibidem. pe cel aservit). Se observa ca majoritatea servitutilor rurale constau în fapte ale omului. Stilicidium (servitutea de scurgere a apei de ploaie). p.cit. vol. op. puteau fi uzucapate. Acquaehaustus (dreptul de a scoate apa dintr-o fântâna situata pe terenul altuia). 118 René Foignet . Servitutile prediale rustice (rurale) cuprind urmatoarele drepturi reale: Servitutile de trecere.Jakota.117 Servitutile prediale rustice erau lucruri corporale. 56 .

• Drept temporar (în mod normal.Servitutile urbane sunt lucruri necorporale si nec mancipi. St.. Ele nu constau în fapte ale omului si . promisiune întarita cu garanti. un alt lucru consumptibil. Usus (uzul). deosebeste uzufructul de servitutile 119 120 M. uleiul.121 Apoi. Operae animalis vel servi120. Aceasta obligatie a quasiuzufructuarului era asigurata printr-o promisiune facuta de uzufructuar proprietarului. al II-lea.. A. vol. op. care este obligata sa-ti procure folosinta si o parte din fructele unui lucru.cit. Uzufructul este dreptul real care-i permite titularului sa foloseasca bunul altuia si sa-i culeaga fructele. proprietarului bunului consumptibil. În cazul quasi-uzufructului.. vol. 121 M.Servitutile personale Servitutile personale reprezinta dreptul real stabilit în avantajul unei persoane bine-determinate asupra unui lucru aflat în proprietatea unei alte persoane. Uzufructul a aparut în secolul al II-lea î. uzufructul a fost extins asupra oricarui lucru corporal neconsumptibil. vinul etc). dota al carei uzufruct i-l lasa sotul prin legat. asa cum se întâmpla cu dreptul chiriasului sau arendasului ) . p. Habitatio (habitatia). al II-lea.6. 57 .118. p.366.Cocos.. De asemenea. care se exercita asupra lucrurilor consumptibile (banii.119 4.cit. Caracterul sau temporar. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate ca bunul pe care-l primise în quasi-uzufruct.365.V. la sfârsitul quasi-uzufructului. uzufructul a fost acceptat doar asupra terenurilor si caselor. spre deosebire de cele rurale.122 Uzufructul are urmatoarele caractere juridice: • Drept real (se refera direct la un lucru.Jakota. în legatura cu dota femeii casatorite sine manu. La început. obligatia uzufructuarului de a pastra neatinsa substanta bunului se traducea în obligatia de a restitui. Servitutile personale cuprind urmatoarele drepturi reale: Usus fructus (uzufructul). însa.V. op.cit. stingându-se prin moartea uzufructuarului).Hr. juristii romani au creat si quasiuzufructul. nu este un drept contra unei anumite persoane.Jakota. neatinsa substanta.2. sunt continui. p. op. pastrându-I. este viager.

p. 58 . uzufructuarul unei vii. Mai mult. nudul proprietar. Uzufructul. vol. Uzufructuarul nu-l putea obliga pe nudul proprietar sa execute o anumita actiune pentru a-I usura exploatarea bunului.reale care sunt perpetue. ibidem. fiind un drept real. Pozitia dezavantajoasa a nudului proprietar a fost corectata. uzufructuarul nu-I putea pretinde nudului proprietar (care pastreaza ius abutendi) nimic altceva decât sa-I lase sa se bucure de bunul dat în uzufruct. ci doar sa pastreze substanta bunului. Ius fruendi (dreptul uzufructuarului de a dobândi fructele bunului). Pe dealta parte. p. 124 Pentru caracterele juridice ale uzufructului. înainte ca uzufructuarul sa le fi perceput. initial. La sfârsitul uzufructului. nu crea. pentru a obtine bunul dat cândva în uzufruct. Din aceasta cauza. îi culege strugurii). nu-i putea pretinde uzufructuarului sa aiba grija de bunul dat în uzufruct. uzufructuarul primind sumele de bani proportionale cu numarul de zile cât dureaza dreptul sau.cit. adica sa nu distruga bunul. doar proprietarul le poate revendica. Aceasta stipulatie era întarita cu garanti si-I acordau nudului proprietar o actiune în plus pentru recuperarea bunului si pentru 122 123 Ibidem. numita cautio usufructuaria. înca. nudul proprietar trebuia sa introduca actiune în revendicarea împotriva uzufructuarului sau împotriva mostenitorilor uzufructuarului. René Foignet .367. uzufructuarul nu era obligat sa-I restituie nudului proprietar bunul dat în uzufruct. Aceasta regula avea si exceptii: uzufructuarul turmei dobândeste miei din momentul nasterii lor. • Dezmebramânt al dreptului de proprietate124 ATRIBUTELE UZUFRUCTUARULUI Ius utendi ( dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul dat în uzufruct).221. prin care uzufructuarul îi promitea nudului proprietar ca va folosi bunul ca un bun administrator (bun sef de familie) si ca la sfârsitul uzufructului îi va restitui lucrul. de catre pretor care a introdus obligativitatea unei stipulatii pretoriene. Uzufructul spre deosebire de servitutile reale poate fi constituit sub conditie rezolutorie sau sub termen extinctiv123 .125 Fructele civile sunt dobândite zi cu zi. adica prin luarea lor în posesiune (spre exemplu. Daca acestea sunt furate. percepute de catre uzufructuar. Aceasta. Uzufructuarul dobândeste fructele naturale si industriale prin perceptie. întrucât el nu este considerat posesor al lucrului.I. Fructele naturale si industriale care nu au fost. ca un bun administrator. însa. nici o legatura personala între proprietarul lucrului dat în uzufruct si uzufructuar. apartin proprietarului lucrului.op. p.220.

în cazul acestor doua servituti personale.op. Se pare ca habitatia si operae sunt creatii juridice ulterioare aparitiei dreptului de uz. actiune numita ex stipulatu. op. Cu toate acestea s-a admis ca poate exista un locatar al bunului dat în uz.cit. prin posesiune 125 126 M.cit. întrucât nu presupune dovedirea calitatii de proprietar. 127 M.3. drept în temeiul caruia titularul poate folosi bunul ( ius utendi) fara sa obtina însa nici un profit (fara ius fruendi).V. quasi-traditiune (exercitarea servitutii dublata de toleranta proprietarului fondului aservit). p. René Foignet . mancipatio. al II-lea. pentru aceleasi motive pentru care habitatia difera de uz. D. El percepe doar acele fructe ale bunului necesare nevoilor personale si ale familiei sale. cum se întâmpla cu uzul. titularul uzului are un drept limitat asupra fructelor produse de bun. stingerea si sanctiunea servitutilor 1.Operae (serviciile animalului sau ale sclavului) reprezinta dreptul unei persoane anumite de a profita de pe urma muncii depuse de un animal sau de catre un sclav.Habitatia este dreptul de a sta într-o casa. cu conditia ca acesta sa foloseasca bunul împreuna cu titularul uzului si nu în locul acestuia. Habitatia este un drept diferit de uz. juristii romani dorind.225.V. al II-lea. 59 . pentru fondurile provinciale.Jakota. op. În practica.p. dar interzisa de Legea Scribonia) si..370. uzucapiune (folosita pentru terenurile din Italia. Uzul este dreptul real al unei persoane asupra lucrului altuia.6. însa. sa înlature neajunsurile provocate de teoria schimbarii starii unei persoane. B. vol. testament (prin legatul per vindicationem). Si acest drept este un drept diferit de cel de uz.126 C.I. vol. adiudicatio (arbitrii atunci când împarteau un bun si atribuiau partilor proprietatea asupra partilor din bunul respectiv puteau sa constituie si servituti). Constituirea servitutilor prediale: Servitutile prediale rustice se constituiau prin : in iure cessio.stricaciunile aduse lucrului . Uzuarul nu poate sa cedeze exercitiul dreptului sau unei alte persoane. întrucât nu se stinge prin capitis deminutio sau nefolosinta. p. 367. vol.cit. mult mai comod de sustinut în justitie decât revendicarea.Jakota. spre deosebire de uzufructuar..Constituirea.127 4.

131 Stingerea servitutilor personale: Servitutile personale se sting prin: a) Moartea titularului servitutii. mai putin servitutea prediala urbana. 369. p.cit. d) Neutilizarea servitutii o anumita perioada de timp (perioada egala cu cea necesara pentru uzucaparea unui imobil). p.cit. c) Confuziune ( prioprietarul unuia din cele doua fonduri devine si proprietarul celuilalt). 130 René Foignet . b) Pierderea fondului dominant sau a celui aservit. care printr-o clauza expresa se obliga sa restituie fondul aservit catre proprietarul sau. prin quasi-traditiune.V. prin adjudecare. op.cit. 366. al II-lea. vol. Stingerea servitutilor prediale Servitutile prediale se sting prin: a) Renuntarea proprietarului fondului dominant. Iustinian decide ca uzufructul nu se poate stinge prin capitis deminutio. Servitutile personale se pot constitui sub conditie rezolutorie sau cu termen extinctiv129. posesiune exercitata zece ani între prezenti si douazeci.218. 370. vol. prin neutilizare în timpul cerut pentru uzucapare (1 an pentru mobile. 60 .128 Constituirea servitutilor personale: Se constituie prin aceleasi mijloace ca si cele prediale. prin testament.. 221 si M. 2 ani pentru imobile. Ibidem.Jakota.op. 3 ani pentru mobile. b)Servitutile prediale urbane se constituiau direct prin aceleasi moduri ca si servitutile prediale rustice cu exceptia mancipatiunii. b) Capitis deminutio pentru uzufructuar.I. iar în vremea lui Iustinian.îndelungata fara just titlu si fara buna-credinta. René Foignet . 1020 de ani pentru imobile) . vol.p. În vremea lui Iustinian.. 215-218.p. între absenti (longa possessio) sau prin pacte urmate de stipulatii. uz sau habitatie se foloseste mai ales legatul.op. 128 129 Pentru constituirea servitutilor prediale. servitutile prediale si personale se constituiau prin pacte urmate de stipulatii.I. c) Pentru uzufruct. Mancipatiunea putea fi folosita pentru constituirea indirecta a servitutilor prediale urbane ( proprietarul îsi vindea viitorul fond aservit prin mancipatie proprietarului fondului dominant. Pentru uzufruct . prin prescriptie sau prin traditiunea fondului cu rezerva servitutii130.

364.226. erau protejate printr-o actiune confesorie (prin care o persoana îi cere proprietarului unui lucru sa recunoasca ca ea este titularul unei servituti asupra acelui lucru) si prin interdicte posesorii . p. Servitutile pretoriene (adica cele nascute prin pacte urmate de stipulatii. M. 132 În dreptul clasic. 133 4.cit. . p.cit.Emfiteoza (dreptul real al persoanei care a obtinut o concesiune perpetua sau pe termen lung a unui teren apartinând unui mare proprietar funciar.225-226. o suma de bani numita vectigal). .134 131 132 Ibidem. e) Prin împlinirea termenului extinctiv sau a conditiei rezolutorii. drept constituit pentru garantarea platii unei datorii si care-I confera titularului posesiunea bunului si dreptul de a-l vinde în caz de neplata).d) Renuntarea titularului.. sau prin transformarea radicala a bunului care duce la pierderea calitatilor esentiale ale acestuia (Exemplu: casa data în habitatie se darâma). f) Prin pierderea bunului asupra caruia exista servitutea personala. periodic o suma de bani). adica cele nascute prin modurile recunoscute de ius civile. concesiune pentru care plateste catre cetate.p.Ipoteca (dreptul real asupra unui lucru.Proprietatea bonitara.Jakota. concesiune pentru care trebuie sa-I plateasca acestuia.V. .I. al II-lea.Superficia.218-219. servitutile civile. Drepturile reale pretoriene Drepturile reale pretoriene sunt: . . pe termen lung. sau pentru totdeauna. prin quasi-traditiune sau prin longa possessio) sunt protejate prin actiunea confesorie utila si prin interdicte quasi-posesorii. 134 Ibidem. periodic. vol. a unui teren apartinând unei cetati. 61 . vol. g) Prin consolidare. servitutile prediale erau protejate printr-o actiune numita vindicatio servitutis.7.op. 133 René Foignet . adica prin reunirea calitatii de titular al servitutii personale cu cea de proprietar al bunului grevat de servitute. Sanctiunea servitutilor În vechiul drept roman. p.Ius in agro vectigali (dreptul real al persoanei care a obtinut concesiunea. op.

op. fruendi. sfera notiunii de bun este inclusa în cea a notiunii de lucru. orice constructie ridicata pe terenul aflat în proprietatea quiritara a unei persoane nu putea sa apartina decât proprietarului quiritar al terenului. desi din punct de vedere juridic.op. cît si lucrul.135 Acest drept nu era cunoscut de catre ius civile.cit.I.119. Superficia se stinge prin: 1. În dreptul roman. 135 136 St. p. Neplata solarium-ului timp de doi ani. 2. asupra constructiei înaltate pe terenul altuia. dar nu orice lucru poat fi un bun. Romanii au definit proprietatea astfel: proprietas est ius utendi. abutendi re sua quatenus iuris ratio partitur. Dar pretorul a recunoscut acest drept si l-a sanctionat prin interdictul de superficie. René Foignet . 3.4. drept care-I permite sa o foloseasca. Cea mai importanta clasificare a lucrurilor este cea a lui res privata sau res in patrimonio. în temeiul principiului “ superficies solo cedit” (suprafata apartine terenului).p. de unde rezulta cele trei atribute ale dreptului de proprietate. Superficia Superficia reprezinta dreptul real recunoscut de catre pretor unei persoane. în schimbul unei sume de bani numita solarium.136 REZUMAT Prin notiunea de “bun” se întelege orice lucru care poate fi însusit de cineva sub forma dreptului de proprietate.Cocos. acordat superficiarului spre a se mentine în posesie. conform principiului ca orice bun poate fi un lucru. Împlinirea termenului pentru care a fost concedata. cuvîntul res desemna atît bunul. apoi printr-o actiune honorara care putea fi intentata contra unui tert sau contra proprietarului terenului.228.. numita superficiar. Pierderea lucrului.cit.8. vol. 62 . Conform lui ius civile.

usus. 63 .În dreptul roman proprietatea a cunoscut patru forme: proprietatea quiritara.Conditiile actiunii în revendicare 4. usus. În materia posesiunii. abusus. cea pretoriana. la dobîndirea proprietatii. datoriilor si sarcinilor uneii persoane. operae servorum). interdictul uti possidentis). Romanii au înteles foarte bine atributele dreptului de proprietate.interdicta de clandestina possessione) si interdicta retinende possessionis causa (interdicta utrubi. prin intermediul uzucapiunii.Elementele posesiei în dreptuzl roman si în dreptul civil actual 5. Explicati adagiul “superficies cedit solo”.Servitutiile în dreptul roman si servitutiile în dreptul civil actual 6. emfiteoza) TEME DE CONTROL 1. Cu toate ca ea este o stare de fapt. care consta în actul material l de a pastra si de a folosi un lucru. interdicte etc.Analizati aributele dreptului de proprietate 3. exceptii. care sînt ordine date de catre pretor. fiecare dintre acestea fiind protejate de anumite actiuni. si au construit o actiune care sa ofere o protectie maxima acestui drept. Posesiunea este o stare de fapt ocrotita de drept. interdicta de precario. dreptul roman a surprins elementele acestei stari de fapt producatoare de efecte juridice -corpus si animus. Drepturile reale asupra bunului altuia sînt: servitutiile prediale (rustice si urbane) si servitutiile personale (uzufructul. care sînt susceptibile de o valoare pecuniara. CONCLUZII Prin patrimoniu se întelege totalitatea drepturilor. Interdictele posesorii sînt de doua feluri: interdicta recuperandi possessionis causa (interdicta unde vi.Clasificarea lucrurilor în dreptul roman si clasificarea bunurilor în dreptul civil 2. Posesiunea exercitata în anumite conditii conduce. precum si drepturile reale pretoriene (superficia. fructus. ius in agro vectigali. posesiunea produce efecte juridice. Protectia posesiei se facea prin interdictele posesorii. Protectia juridica a posesiunii se realiza prin interdictele posesorii. habitatio. actiunea în revendicare. provinciala si peregrina.

64 .

Se întâlneste. Despre obligatii 5. transferarea proprietatii).139 d)O legatura juridica (vinculum iuris). ci în a constrânge o persoana sa ne transmita proprietatea unui lucru. în Digeste (44. Se întâlneste atunci când obiectul obligatiei consta în facere. p. mai ales. care este constrâns sa execute obiectul obligatiei. facere (a îndeplini orice alta actiune sau chiar a se abtine de la îndeplinirea unei anumite actiuni) si în praestare (a-i procura creditorului un anumit lucru.1-2. 7. obligatia este definita astfel: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura (“obligatia este legatura juridica prin care noi suntem constrânsi sa predam un lucru conform dreptului cetatii noastre”9 137 Elementele obligatiei: a)Subiectul activ (creditor.2.1. vol. reus credendi). calitate si cantitate).1.1. 65 . p. în natura. atunci când obiectul obligatiei consta în dare. Definitia romana a obligatiilor În Institutiile lui Iustinian. al II-lea. cantitate si calitate). Paulus. care are dreptul de a-i cere subiectului pasiv executarea obiectului obligatiei. 2. c) Obiectul obligatiei este actul pe care debitorul trebuie sa-l îndeplineasca în folosul creditorului. spune ca esenta obligatiei nu consta în a ne face sa dobândim proprietatea unui lucru sau o servitute. Consta în dare (constituirea unui drept real.Diviziunea obligatiilor 137 138 René Foignet .op. b) Subiectul pasiv (debitor. fara a-I transfera proprietatea si fara a-I constitui un alt drept real asupra acelui lucru).1. Incertum ( nu poate fi determinat dinainte în natura. sa faca ceva sau sa îndeplineasca o prestatie.138 Obiectul poate fi: Certum (poate fi determinat dinainte. 139 Ibidem.CAPITOLUL AL V-LEA OBLIGATIILE (OBLIGATIONES) 5. reus debendi). 5. Ibidem.3).cit. p.

pictarea unui tablou sau prestarea unui anumit serviciu nu pot fi împartite.Dupa cum obiectul lor poate fi împartit sau nu. vol. un singur creditor).V. obligatii ex delictu (izvorâte din delicte).3. 66 . Izvoarele obligatiilor Conform Institutiilor lui Iustinian. 1.380. poate fi împartita plata unei sume de bani. obligatiile sunt: a) Civile (sunt sanctionate prin actiuni).5. René Foignet .Obligatiile se clasifica în functie de mai multe criterii. p. b) Plurale (mai multi debitori si/sau mai multi creditori). 140 141 Pentru clasificari. b) Honorare (sanctionate de edictele magistratilor judiciari.cit. de dreptul honorar). op. obligatiile se clasifica în : obligatii ex contractu (izvorâte din contracte).op. b) Naturale ( nu sunt sanctionate cu actiuni. al II-lea. 3. Din punctul de vedere al obligativitatii lor. obligatiile sunt: a) Civile (sanctionate de regulile dreptului civil). Acestea la rândul lor sunt: conjuncte (creanta si datoria se divid între subiectele active si cele pasive). obligatii quasi ex contractu ( izvorâte din operatiuni juridice asemanatoare contractelor). M. dar odata executate. Spre exemplu. în functie de izvoarele lor juridice. Spre exemplu. deci. vol.Jakota. solidare sau in solidum (orice creditor solidar poate sa ceara oricarui debitor solidar sa plateasca întreaga datorie). avem : a) Obligatii divizibile ( obiectul lor poate fi împartit). Dupa subiectele lor obligatiile pot fi : a) Simple (un singur debitor.140 5. între mai multi debitori. Functie de autoritatea care le sanctioneaza.. al II-lea. p. b) Obligatii indivizibile ( obiectul lor nu poate fi împartit). 3. obligatii quasi ex delictu (izvorâte din operatii care se aseamana cu delictele141). 2.cit. debitorul nu poate cere întoarcerea prestatiei sale).

p. În schimb. contractul de dota. Daca dreptul roman nu cunostea o astfel de actiune pentru un act juridic bi. Se observa. acesta nu putea fi numit contract. ca pentru a fi calificat drept contract.Contracte si pacte În stravechiul si vechiul drept roman. Ea mai era în vigoare si în epoca lui Iustinian. abrogata. acord care este exprimat într-o anumita forma solemna. dar nu a fost. cu timpul. a dobândit. 142 Ibidem. Diferenta esentiala între contract si pact este rezumata de regula conform careia: “ex nudo pacto.Prin urmare.6. pactul reprezinta acordul de vointa dintre creditor si debitor. Prin urmare. creditorul dintr-un pact nu are actiune în justitie spre a-l constrânge pe debitor sa-si execute obligatia. recunoscuta de ius civile. creditorul dintr-un contract poate sa-l sileasca pe debitor sa-si execute obligatia prin intermediul actiunii în justitie corespunzatoare contractului încheiat. izvoarele juridice ale obligatiilor sunt: contractele. o sumedenie de exceptii ( cum ar fi contractele reale si cele consensuale. În schimb. care toate la origine au fost simple pacte). fie de ius honorarium) . în vechiul drept roman.142 Din pricina acestor numeroase exceptii. acord care nu îmbraca formele solemne impuse de catre ius civile. de fiducie etc. absoluta. contractul reprezinta un acord de vointa între creditor si debitor. delictele si diferite alte cauze (unde intra cvasi contractele si cvasidelictele). 67 . ci doar pact. niciodata. un act juridic bi. Aceasta regula.1.. În stravechiul si vechiul drept roman. non nascitur actio” ( nu se naste actiune dintr-un simplu pact).4. 5.sau multilateral nu trebuie sa mai îndeplineasca anumite conditii de forma. prin contract se întelege conventia care este sanctionata cu o actiune (fie de ius civile. Notiunea romana de contract 5.4. trebuie sa existe o actiune care sa-l oblige pe debitor sa-si execute obligatia asumata printr-un astfel de contract.sau multilateral. se poate afirma ca: La sfârsitul dreptului roman.

violenta). Peregrinii fara ius commercii nu aveau aceasta capacitate pentru contractele de ius civile. astazi. dolul. Persoanele care au o deplina capacitate de drept pot sa fie. Partile unui contract trebuiau sa fie persoane capabile. sau de alterarea facultatilor mintale.cit. Obiectul. însa. sa nu fie simulat si sa fie lipsit de vicii.144 Capacitatea partilor (aptitudinea partilor de a figura în nume propriu într-un act juridic).Jakota. obiectul trebuie sa fie: posibil. drepturile. incapabile. Ei au capacitate de drept pentru contractele de ius gentium. atât în drept cât si în fapt. Consimtamântul.Diviziunea contractelor 143 144 Ibidem.5.17. Cauza. Pentru contractele de drept strict..4. 146 René Foignet . sa-si exercite. în fapt. Incapacitatile de fapt sunt determinate de vârsta.op. sa se fi exprimat prin traditiunea bunului împrumutat) Pentru contractele de buna-credinta. al II-lea. în fapt.V. licit. determinat si sa prezinte un interes pentru creditor.143 Nerespectarea acestor conditii de validitate atrage dupa sine nulitatea contractului. op. prin contract. Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt.2. 68 .23. el trebuie sa fie serios. Sclavii nu aveau capacitate de drept. în dreptul roman: Capacitatea partilor. Pentru validitatea unui contract. al II-lea. sex. p. s-o aiba fata de creditor). consimtamântul trebuia doar sa existe ( în cazul contractelor de ius civile. o conditie de validitate a contractului.cit. de scop economic urmarit de fiecare parte a contractului nu a reprezentat. vol. Capacitatea.145 Consimtamântul (acordul vointelor partilor contractante). vol.386. Cauza. Viciile consimtamântului sunt aceleasi ca cele din dreptul civil românesc (eroarea.146 5. în sens de cauza finala. iar pentru mutuum. Validitatea contractelor. Obiectul. Ibidem. p. Romanii nu cunosteau decât ceea ce numim noi. sa fie exprimat în formele solemne cerute. nulitate absoluta.17. Obiectul (conduita pe care debitorul s-a angajat.4. Consimtamântul acestora. p. 145 M. p. în principiu.

Toate contractele de ius civile sunt contracte de drept strict. scrierea anumitor formule etc. desi acesta nu a fost reglementat de ius civile. b) Contracte de ius gentium ( toate celelalte contracte). debitorul poate invoca eroarea. dolul sau violenta. Reamintim ca în aceste 147 Ibidem.. debitorul nu putea invoca eroarea. Exemple: sponsio. Calitatea esentiala a acestor contracte era aceea de a feri partile de bunul plac al judecatorului. 69 . 2. sponsio si contractele literale). nexum. Dupa modalitatea de interpretare a lor. Se pot încheia valid fara îndeplinirea nici unei solemnitati. Acestea au aparut pe parcursul dezvoltarii dreptului roman si sunt reglementate de ius gentium. Contracte neformale (toate celelalte).147 În contractele de drept strict. contractele literale. trebuie îndeplinite anumite formalitati ( cum ar fi pronuntarea anumitor cuvinte. Nici creditorul nu primea dobânzi pentru executarea cu întârziere de catre debitor a obligatiei sale si nu era ocrotit împotriva releicredinte a debitorului.) Sunt cele mai vechi contracte si sunt reglementate de ius civile. contractele literale). sponsio. contractele sunt: a) De drept strict ( sunt de stricta interpretare si dau nastere unei actiuni numite condictio).15. Din punctul de vedere al solemnitatilor cerute pentru încheierea lor: a) Contracte formale (nexum. În astfel de contracte.Contractele pot fi clasificate astfel: 1.148 b) Contracte de buna-credinta (în interpretarea lor se tine seama de intentia partilor si de circumstante). Contractele de buna-credinta sunt sanctionate prin actiuni speciale. 5. 3. Atragem atentia ca romanii considerau mutuum-ul (contractul de împrumut spre consumatie) ca un contract de drept strict. caci ele pot fi folosite pentru a transforma în contract orice pact. spre a se sustrage executarii obligatiei asumate.. Pentru încheierea lor valida. creditorul se poate despagubi pentru executarea cu întârziere a obligatiei asumate de catre debitor (prin dobânzi percepute de la scadenta) dar si pentru reaua-credinta a acestuia. care poarta numele fiecarui contract de buna-credinta în parte. Sunt contracte abstracte. dolul sau violenta. De asemenea. În functie de regulile de drept care le sanctioneaza: a) Contracte civile ( cum ar fi nexum. spre a nu-si mai executa obligatia asumata. p.

Celelalte contracte reale (fiducie.4. pe lânga acordul partilor.4. 70 .Contractele reale 5. de drept strict. gaj).149 Prin contracte de buna-credinta se pot contracta obligatii afectate de modalitati. M. depozit. de aceeasi calitate si în aceeasi cantitate. 148 149 Ibidem. unilateral.3. op. p. al II-lea. Orice pact adaugat unui contract de buna-credinta este sanctionat prin actiunea din contract (daca este în favoarea creditorului) si prin exceptia de pact convenit (daca este în favoarea debitorului).1. remiterea materiala a unui lucru (res). care se obliga sa restituie lucruri de acelasi gen. în baza caruia o persoana (creditor) remite proprietatea unor lucruri de gen altei persoane (debitor).actiuni. 5. vol.389.7.2. Din aceasta cauza.7. 1. 5. necesita. Contractele litteris. comodat.2. Mutuum Mutuum-ul (împrumutul spre consumatie) reprezinta contractul real si gratuit. sunt contracte de buna-credinta. 150 René Foignet .Contractele formale 1.op. Definitia contractelor reale Contractele reale sunt acele contracte care. al II-lea. p. de buna-credinta. sanctionat printr-o condictio. Contractele reale se împart în doua categorii: • • Mutuum-ul.V.7.1. vol.4. cu exceptia mutum-ului.4. Contractele verbale. Toate contractele de ius gentium.150 5. contracte reale de bunacredinta sanctionate prin actiuni speciale. exceptia de metus (violenta) si de dol sunt subîntelese.9. Chirografele si singrafele.43.cit.Jakota.. juristii romani considerau ca aceste contracte se formeaza “re”. contract real. p. 1. pentru încheierea lor valida.cit.

151 152 Girard. inclusiv cele privind traditiunea brevi manu si cea longa manu. al II-lea. Se observa ca mutuum-ul este un contract unilateral. având ca obiect o suma de bani. cântarire sau masurare. pe lânga acordul prealabil al partilor. 71 . contractul de mutuum necesita. Prin urmare.400.op.Jakota. al II-lea..45. vol. al II-lea. p. caci nimeni nu poate sa transmita prin traditiune mai mult decât are. Daca el nu ar fi proprietar.152 Obiectul dat în mutuum. cât pe ideea sanctionarii îmbogatirii fara justa cauza a persoanei ce a împrumutat bunurile de gen. prin care paraliza actiunea în restituire formulata de catre creditor. Senatus-consultul Macedonian.cit. care sa se individualizeze prin numarare.151 FORMAREA CONTRACTULUI DE MUTUUM Asa cum s-a mentionat. op.V. prin mutuum. fiului de familie. el era valabil. în mod valid. Traditiunii necesare încheierii valide a mutuum-ului i se aplica toate regulile privind traditiunea ca mod de dobândire a proprietatii. 153 M. edictat în epoca lui Vespasian. vol. Dar fiul de familie era încurajat sa nu restituie suma de bani împrumutata. interdictia impusa de Senatusconsultul Macedonian a fost extinsa asupra tuturor operatiilor care au drept scop sa ascunda un împrumut de bani. contractul de mutuum. deja. împrumutatorul (creditorul) trebuie sa fie proprietarul bunului pe care îl împrumuta spre a fi consumat.153 EFECTELE SI SANCTIUNEA MUTUUM-ULUI Debitorul este obligat. interzice fiilor aflati în puterea sefului de familie sa apara în calitate de debitori într-un mutuum. În opinia unui reputat specialist francez.Mutuum-ul este un contract special si nu abstract. p.44. Daca împrumutul de bani era facut. Prin aceasta traditiune debitorul devine proprietar al bunului. Mai târziu. p.cit. totusi. René Foignet . pentru ca aceasta sa le consume . având la dispozitie “exceptio senatus-consulti Macedoniani”.op.cit. traditiunea lucrului dat în mutuum. trebuie sa fie un bun de gen. pentru a încheia. el nu ar putea sa-l împroprietareasca pe debitor. forta obligatorie a mutuum-ului s-ar întemeia nu atât pe ideea ca aceasta întelegere este un contract obligatoriu. apud René Foignet . El nu poate fi utilizat pentru a transforma în contracte diferite alte pacte. vol. sa restituie lucruri echivalente în calitate si cantitate bunurilor de gen împrumutate. ci doar pentru a-i procura unei persoane proprietatea unor lucruri de gen consumptibile.

pentru creditul maritim. Împrumuturile facute de bancheri. dobânda era de 6%. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de comodat se încheie valabil doar daca. Împrumutul de marfuri. De asemenea. de 8%. 157 M. comodatarului i-a fost predat si bunul care i se da în comodat.V. un bun de specie unei alte persoane (comodatar) pentru a-l folosi si pentru a-l înapoia la un anumit moment. contractul de mutuum era sanctionat printr-o condictio certae creditae pecuniae (daca se împrumutasera bani) sau printr-o condictio certae rei sau condictio triticaria (daca se împrumutasera alte bunuri de gen). al II-lea. remite..cit. al II-lea. op.3.155 Legea celor XII table fixa dobânda legala la 12%.401. prin care debitorul se obliga sa-i plateasca creditorului o dobânda).op. pe lânga acordul partilor. pentru creditul comercial si de 12 %. vol. din momentul în care totalul dobânzilor platite egaleaza capitalul împrumutat. numita comodant. împrumut considerat ca foarte riscant).Jakota. p.. p. 72 . 5. de asemenea. M.46. pentru împrumuturile obisnuite. vol.4. op. Stipulatia de dobânda era obligatorie în cazul urmatoarelor contracte de mutuum: • • • Nauticum foenus (împrumutul facut unui armator pentru comertul pe mare. vol.157 Prin conventie de anatocism se întelege conventia dintre creditor si debitor conform careia dobânzile neplatite se adauga la capital. se numeste foenus. În vremea lui Iustinian.401 156 René Foignet .op. p.Fiind un contract de drept strict. gratuit. însotit de o stipulatio usurarum (stipulatie de dobânda. al II-lea.47.154 ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDA (FOENUS) Contractul de mutuum.cit.V. Prin predarea lucrului dat 154 155 René Foignet . p. al II-lea.cit.156 Iustinian a decis.cit. dobânzile urmatoare urmând sa fie socotite din suma de bani rezultata din adunarea capitalului cu dobânzile restante. Iustinian a interzis conventia de anatocism chiar pentru dobânzi ajunse la scadenta. ca dobânzile sa nu mai fie datorate. Comodatul Comodatul (împrumutul spre folosinta) este contractul real de buna-credinta în temeiul caruia o persoana. vol.Jakota.

4. Din el izvorasc. Nu raspunde daca pierderea bunului s-a datorat unui caz de forta majora sau unui caz fortuit. obligatii în sarcina unei parti si numai uneori.op. al II-lea. vol.4. prin actio commodati contraria.cit.51.Jakota. vol.Sa restituie lucrul la termenul convenit. Comodatarul raspunde pentru pierderea lucrului survenita nu doar ca urmare a dolului ci si din culpa sa..V.în comodat. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE COMODANTULUI Comodantul este obligat sa-I restituie comodatarului cheltuielile de conservare a bunului (cheltuielile necesare). OBIECTUL 158 159 René Foignet . 160 René Foignet . abia în momentul în care deponentul îi remite depozitarului lucrul depozitat. posesorul sau detentorul lucurului. M. p. p.51. 161 Ibidem. Se încheie valid. al II-lea.Obligatia de a pastra lucrul împrumutat. 73 . apreciata în abstract (culpa levis in abstracto). p.cit.159 EFECTELE COMODATULUI Comodatul este un contract sinalagmatic imperfect. atunci când apar. 158 Bunul dat în comodat trebuie sa fie un bun de corp cert si neconsumptibil. al II-lea. OBLIGATIILE COMODATARULUI . .403. vol. comodatarul obtine doar detentia bunului si nicidecum posesia sau proprietatea. p. Depozitul Depozitul reprezinta contractul real în temeiul caruia o persoana (deponentul) remite unei alte persoane ( depozitarul) un anumit lucru mobil si cert. FORMAREA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract real. Obligatiile comodantului sunt sanctionate.160 SANCTIUNEA COMODATULUI Obligatiile comodatarului sunt sanctionate prin actio commodati directa.51.161 5. Comodantul trebuie sa fie proprietarul. op. obligatii în sarcina celeilalte parti. pentru ca aceasta din urma sa-l pastreze gratuit si sa I-l restituie la prima solicitare. Aceasta remitere îi confera depozitarului numai detentia. întotdeauna.cit.op.

52. acesta din urma este sanctionat drastic daca refuza restituirea lucrului primit în depozit. al II-lea. vol. Aceasta actiune atrage infamia asupra depozitarului care a preferat sa fie condamnat decât sa restituie lucrul primit în depozit.DEPOZITUL SECHESTRU este depozitul unui lucru asupra caruia exista un litigiu în justitie.Jakota.cit. Depozitarul nu raspunde pentru o culpa determinata in abstracto. p.4.Sa pastreze lucrul depus.162 EFECTELE CONTRACTULUI DE DEPOZIT Contractul de depozit este un contract sinalagmatic imperfect. va fi pedepsit pentru comiterea delictului de “furtum usus”163. dupa caz. 5.Sa restituie lucrul depus la cererea deponentului. p.405. precum comodatarul. El este condamnat sa plateasca dublul valorii lucrului primit în depozit ( conform Legii celor XII Table. Din cauza ca deponentul nu a avut timpul necesar pentru a-si alege depozitarul. 164 Ibidem.Jakota. vol.DEPOZITUL NECESAR se face în cazul unor calamitati naturale cum ar fi incendiul.404.op. p. op. Daca o face. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEPONENTULUI: Deponentul trebuie. 74 .4. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE DEPOZIT Obligatiile depozitarului sunt sanctionate prin actio deposita directa.. Datorita caracterului gratuit al depozitului.165 2.V. al II-lea. Depozitarului I se interzice sa se foloseasca de bunul depus. depozitul sechestru se aplica si 162 163 M. vol.Obiectul depozitat trebuie sa fie un bun cert si mobil.164 Obligatiile deponentului sunt sanctionate prin actio deposita contraria. op. .V. Spre deosebire de depozitul ordinar. 165 M. OBLIGATIILE DEPOZITARULUI: . sa restituie depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut cu pastrarea lucrului. p. depozitarul va raspunde de pierderea lucrului doar daca aceasta a survenit din dolul sau sau din culpa sa grava.cit. René Foignet . însa pretorul a intervenit si a limitat aplicarea acestei sanctiuni doar la depozitarul din depozitul necesar.52. naufragiul etc. al II-lea.. orice depozitar care nu-si respecta obligatiile era condamnat la aceasta sanctiune.Depozite exceptionale Exista trei feluri de depozite exceptionale: 1.cit.

Depozitarul sechestru poate primi o retributie pentru serviciul pe care-l face166. Creditorul pastreaza lucrul pâna la efectuarea platii. la cererea acestuia. spre a proteja posesiunea bunului. trebuie sa scada din capital restul ramas din imputarea valorii fructelor asupra dobânzilor.cit. p.53. În cazul acestui depozit. depozitarul devine proprietarul lucrului depozitat. sub sanctiunea cuvenita delictului de “furtum usus”. Ibidem.cit. creditorul gajist va putea utiliza interdictele posesorii împotriva tuturor persoanelor ce-I tulbura posesiunea (inclusiv împotriva debitorului. 3. În contractele 166 167 Ibidem. Creditorul gajist dobândeste asupra bunului dat în gaj.asupra bunurilor imobile si îi confera depozitarului sechestru posesiunea asupra bunului sechestrat. 168 René Foignet .Sa pastreze lucrul. vol. pâna la efectuarea platii). Gajul Gajul (amanetul) reprezinta contractul real prin care un debitor îi remite un lucru creditorului sau. dar trebuie sa le scada din dobânzile obligatiei debitorului. bunuri echivalente. OBLIGATIILE CREDITORULUI GAJIST 1. p. În consecinta. Pactul de dobânda este valid în cazul contractului de depozit neregulat.168 EFECTELE CONTRACTULUI Contractul de gaj este un contract sinalagmatic imperfect. Raspunde pentru pierderea lucrului cauzata de dolul sau.53. El poate dispune de acesta cum doreste.405-406 si René Foignet . p. de o culpa grava concreta sau de o culpa a sa in abstracto.op. vol. FORMAREA CONTRACTULUI Contractul de gaj se încheie valid prin remiterea lucrului dat în gaj. iar daca valoarea fructelor depaseste valoarea dobânzilor. Daca bunul este frugifer. depozitarul sechestru poate uzucapa lucrul pentru partea care va câstiga procesul si poate folosi interdictele posesorii. Depozitarul va plati dobânda daca a fost pus în întârziere.DEPOZITUL NEREGULAT reprezinta acel depozit în care lucrul depozitat consta într-un bun de gen. spre a-I garanta plata unei obligatii. În consecinta. în timp ce mutuum este un contract de drept strict. al II-lea. Nu are voie sa foloseasca lucrul. el este obligat sa-I restituie deponentului. Depozitul neregulat difera de contractul de mutuum prin aceea ca depozitul neregulat este un contract de buna-credinta. În schimb. p.op. 167 5. posesia si nu doar detentia.405. al II-lea.6.4. gajistul poate percepe aceste fructe. 75 .

173 Ibidem. fructele nu se mai imputa din dobânzi sau din capital. apare pactul de anticreza. 174 Ibidem.4. Fiducia nu este un contract formalist.174 169 170 Ibidem.Jakota.48.op. Contractul de fiducie nu indica scopurile economice ale partilor. adesea.47.48. 172 Ibidem. pactul de fiducie si transferul de proprietate formeaza contractul de fiducie. initial. al II-lea.173 OBIECTUL CONTRACTULUI DE FIDUCIE Obiectul acestui contract trebuie sa fie un res mancipi. p. p. op.48.406. vol. Obligatia eventuala a debitorului este sanctionata prin actio pigneratitia contraria. al II-lea. fiducia a fost la început folosita pentru constituirea unui gaj sau pentru realizarea unui comodat. imediat ce a fost platita obligatia garantata.cit. M. p.171 Fiducia este un contract abstract.de gaj privind bunuri frugifere.54. Ansamblul acestor doua acte.7. p. Astfel.172 FORMAREA CONTRACTULUI SI CONDITII DE VALIDITATE Contractul de fiducie se încheie valid daca: .169 2. p. OBLIGATIILE EVENTUALE ALE DEBITORULUI Sa-I restituie creditorului gajist cheltuielile facute de acesta cu pastrarea bunului dat în gaj. p.Acestui transfer i se ataseaza pactul de fiducie prin care accipiens-ul (cel care primeste proprietatea) se obliga sa retransfere proprietatea asupra lucrului catre tradens ( cel care a înstrainat. Fiducia Pactul de fiducie (pactum fiduciae) este o conventie de restiuire ce însoteste un transfer de proprietate efectuat prin mancipatio sau in iure cessio.Se efectueaza un transfer de proprietate prin mancipatie si prin in iure cessio si daca . un bun de corp cert (de specie) si neconsumptibil. 171 René Foignet . SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE GAJ Obligatiile creditorului gajist sunt sanctionate prin actio pigneratitia directa.Sa restituie lucrul primit în gaj. vol. În situatia pactului de anticreza. conform caruia gajistul pastreaza fructele bunului cu titlu de dobânzi.170 5.V..cit. 76 . proprietatea catre accipiens).

printr-o actiune pretoriana in factum. fara a I se cere nici buna-credinta si nici just titlu).49. În consecinta. p.5. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE FIDUCIE În vechiul drept roman. în epoca lui Iustinian nu se mai vorbeste de fiducie. daca dobânditorul a încalcat pactul de fiducie. Ibidem. pentru o donatie mortis causa etc. Cu toate acestea.176 5.DOMENIUL DE APLICARE Fiducia a fost utilizata.1. romanii cunosteau patru contracte consensuale: emptio venditio (vânzarea-cumpararea). DESUETUDINEA FIDUCIEI Fiducia si-a pierdut o mare parte din domeniul de aplicabilitate. Tradens-ul se încredea în buna-credinta a accipiens-ului.Vânzarea-cumpararea 175 176 Ibidem. nu restituia lucrul primit. direct. societas (contractul de societate) si mandatum (mandatul). fiducia si-a pierdut utilitatea juridica prin disparitia distinctiei între res mancipi si res nec mancipi. în vechiul drept roman. 5. Toate contractele consensuale sunt contracte sinalagmatice (bilaterale) de buna-credinta. De asemenea. contractul de fiducie nu era sanctionat printr-o actiune. a depozitului. încalcând fides ( obligativitatea cuvântului dat) . prin trecerea unui an de zile. atunci înstrainatorul lucrului. locatio conductio (contractul de închiriere).54. odata cu aparitia celorlalte contracte reale. indirect.5. 77 . prin usureceptio fiduciae (conform careia.Contracte consensuale Contractele consensuale sunt acelea care se încheie valid doar prin simplul acord de vointa al partilor. pentru încheierea comodatului. daca a reintrat în posesiunea lucrului înstrainat. pentru constituirea unei dote cu conventie de restituire. va redobândi proprietatea asupra acestuia. p. Conform lui Gaius.175 În dreptul clasic. prin care pretorul îl pedepsea pe cel care. contractul de fiducie era sanctionat. Este o actiune infamanta. a gajului. contractul de fiducie era sanctionat.

prin contractul de vânzare-cumparare se transmite proprietatea asupra lucrului vândut.cit. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transmitea dreptul de proprietate (chiar daca vânzatorul era proprietarul lucrului vândut). rezultatul vânzarii este.407. al II-lea. 1. chiar înainte de a fi tulburat în posesie.179 Vânzarea lucrului altuia era admisa în dreptul roman. al II-lea. numita vânzator (venditor) se obliga sa predea posesiunea linistita a unui lucru.Vânzarea-cumpararea este contractul consensual prin care o persoana. 177 178 M. În acest caz.Jakota.. prin mancipatiune sau prin in iure cessio (daca bunul vândut era un res mancipi) ori prin traditiune (daca bunul vândut era un res nec mancipi). În cazul unei astfel de vânzari. 179 M. Vânzatorul trebuie sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului. ulterior. vânzatorul se obliga sa efectueze acest transfer. În dreptul roman. op. prezent sau viitor.cit. .Consimtamântul.Obiectul vândut. cumparatorul putea introduce actio empti împotriva vânzatorului. un transfer de proprietate.Obiectul vândut trebuie sa fie un lucru in patrimonio.op. p. unei alte persoane. René Foignet . de gen sau de specie. vol.În dreptul civil românesc.Jakota. 78 . caci nu-I comunica cumparatorului ca lucrul vândut îi apartine altuia. al II-lea.55.cit. .. vol. numita pret (pretium sau merx). întrucât vânzatorul trebuia sa-I transmita cumparatorului numai posesiunea linistita asupra lucrului.178 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARECUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare cuprinde trei elemente constituitve: .Daca în dreptul civil românesc.177 Între vânzarea-cumpararea din dreptul civil român si cea din dreptul roman exista doua diferente majore: .407. în dreptul roman. întâlnim una din urmatoarele doua situatii: a)Vânzatorul este de rea-credinta.V. . ci. vol. vânzatorul nu este. numita cumparator (emptor) care se obliga sa-I plateasca în schimb o a numita suma de bani. obligatoriu. p. p. Lucrul poate fi corporal sau incorporal (exemplu: o mostenire).V. obligat sa-i transfere cumparatorului proprietatea lucrului vândut. daca si-a dat seama de adevarata situatie juridica a lucrului. op. în principiu.Pretul.

ii) Situatia vânzarii cu arvuna (arrha). existau doua situatii în care acordul de vointa al vânzatorului si cumparatorului asupra bunului si asupra pretului nu echivala cu încheierea valida a vânzarii. vol.57. uneori. contractul de vânzare-cumparare se socotea încheiat doar în momentul în care una din parti îi dadea celeilalte arvuna convenita. invocând o leziune importanta (lesio enormis). Pretul trebuie sa fie: i) Verum (real ). la latitudinea unei tete persoane. Daca pretul este fictiv. atunci vânzarea-cumpararea nu era valid încheiata decât în momentul în care semnaturile partilor erau puse pe înscrisul constatator. pretul de vânzare al imobileleor trebuie sa iustum ( just). Cu toate acestea. Aceste situatii erau: i) Situatia vânzarii prin înscris.Pretul trebuie sa fie platit într-o suma de bani (opinia preluata de la proculieni).cit. Arvuna consta într-o suma de bani pe care una dintre parti (cel mai adesea cumparatorul) o dadea celeilalte parti ca semn al încheierii contractului de vânzare-cumparare.op. Contractul de vânzare-cumparare este valid încheiat în momentul în care vânzatorul si cumparatorul cad de acord asupra bunului si asupra pretului.180 2. atunci. atunci avem o donatie si nu o vânzare. 181 3. Se accepta. Daca vânzatorul unui imobil primea un pret mai mic de jumatate din pretul just al imobilului. caci îl înstiinteaza pe cumparator ca lucrul vândut îi apartine altuia. iii) Spre sfârsitul Imperiului. În epoca lui Iustinian.Consimtamântul are o importanta deosebita în materia contractului de vânzare-cumparare. ii) Certum (determinat). partile vânzarii se puteau râzgândi. p. 79 . în schimbul restituirii pretului primit putea sa ceara înapoierea lucrului. arvuna devine un mijloc ce-i permite partii care a acordat-o sa 180 René Foignet . al II-lea. însa. În aceasta situatie. ca determinarea pretului sa fie lasata. În cazul vânzarii cu arvuna. Pâna în momentul semnarii înscrisului. Cumparatorul putea pastra bunul cumparat doar daca platea si diferenta dintre pretul oferit si pretul just al imobilului. în dreptul roman clasic. cumparatorul nu poate introduce actiune împotriva vânzatorului.b)Vânzatorul este de buna-credinta. Daca partile conveneau sa consemneze în scris contractul de vânzare-cumparare. decât daca este tulburat în posesiunea linistita a lucrului cumparat.

cu titlu de sanctiune.409. Vânzatorul este obligat sa predea cumparatorului posesiunea linistita a lucrului (vacuam possessionem tradere). în dreptul roman.Obligatia de a pastra lucrul pâna la predare.Obligatia de predare a lucrului catre cumparator. p. p. la contract. Astfel. cumparatorul trebuie sa-I plateasca vânzatorului unui lucru cert 181 182 M.Jakota. -Obligatia de a pastra lucrul pâna la predarea lui catre cumparator. daca renunta la executarea contractului de vânzare-cumparare. op.182 EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPARARE Contractul de vânzare-cumparare.V. evaluata in abstracto ( tinându-se cont de conduita unui sef de familie ideal). p. el trebuia sa-I transmita cumparatorului proprietatea. naste obligatii în sarcina ambelor parti. Vânzatorul este obligat sa pastreze lucrul pâna la predarea catre cumparator. René Foignet . unilateral. vol.183 Obligatia de predare a lucrului presupune si obligatia vânzatorului de a se abtine de la orice dol. Conform principiului “Res perit emptori”. op.. De asemenea. îi va înapoia celeilalte parti arvuna acordata precum si o suma de bani egala cu arvuna. Aceasta transmitere a posesiunii linistite a lucrului îi asigura cumparatorului toate avantajele economice pe care. El raspunde pentru pierderea bunului din culpa sa.. le asociem cu proprietatea.59. 80 . Prin posesiune linistita se întelege acea posesiune pe care cumparatorul nu o poate pierde din cauza ca o alta persoana a obtinut un interdict posesoriu contra lui.Obligatia de garantare a cumparatorului împotriva evictiunii si a viciilor ascunse. al II-lea. În aceasta situatie.renunte. 1.184 2.cit. vol. altfel. fiind un contract sinalagmatic. Partea care a primit arvuna. facându-se vinovat de dol.op. daca vânzatorul era proprietarul lucrului. partea care a renuntat la executarea contractului de vânzare-cumparare va pierde numai arvuna acordata celeilalte parti.cit. Vânzatorul are urmatoarele obligatii: -Obligatia de a preda lucrul cumparatorului (principala obligatie a vânzatorului).cit. al II-lea.181. astazi. 183 St.Cocos. prin contractul de vânzare-cumparare nu se transfera proprietatea. El nu raspunde însa de pierderea fortuita a lucrului. . reamintim ca.

Cocos. Prin evictiune se întelege pierderea posesiunii asupra lucrului cumparat ca urmare a faptului ca un tert a câstigat în actiunea în revendicare sau în interdictul posesoriu pe care l-a introdus. avea.188 Cumparatorului îi revin urmatoarele obligatii: 184 185 René Foignet .. René Foignet . al II-lea. pentru vânzarea consensuala. 186 M.cit. 187 A se vedea St.op. vol. contra tertului evingator. însa.. numita auctoritatis. Cumparatorul unui lucru afectat de vicii ascunse.411. 188 René Foignet . al II-lea. iii) actio empti. daca pierirea fortuita a bunului cert vândut a rezultat dintr-o culpa a vânzatorului sau daca lucrul a pierit pâna la împlinirea conditiei suspensive ce afecta vânzarea.63-64. chiar daca lucrul vândut a pierit fortuit. vol. p. vol. b) actio quanti minoris – o actiune în diminuarea pretului platit.V. al II-lea. p.cit. fie o suma de bani echivalenta cu prejudiciul suferit de catre cumparator.186 Romanii au sanctionat aceasta obligatie a vânzatorului prin intermediul urmatoarelor trei tipuri de actiuni: i) actio auctoritatis pentru vânzarea prin mancipatie ( actiunea prin care vânzatorul care nu îi asigura cumparatorului o asistenta eficienta.op. p. al II-lea.Jakota.181 si René Foignet . p.cit. p.66. urmatoarele doua actiuni contra vânzatorului: a)actio redhibitoria – o actiune în rezolutiunea ( desfacerea) vânzarii. înainte de predarea sa catre cumparator.op.cit.cit.62-63. op. în epoca lui Iustinian. Se putea exercita în termen de sase luni de la descoperirea viciului. chiar si în situatia în care ei nu avusesera cunostinta de aceste vicii). era obligat sa-I plateasca cumparatorului dublul pretului lucrului mancipat).187 Vânzatorii erau considerati raspunzatori pentru viciile ascunse ale lucrului întotdeauna. vol. pentru vânzarea însotita de stipulatii (actiune prin care vânzatorul trebuia sa-I plateasca cumparatorului evins fie de doua ori pretul lucrului – pentru actio ex stipulatu duplae.185 3. Acest principiu nu se aplica. pentru actio ex stipulatu rem habere licere). al II-lea.op.Obligatia de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile ascunse ale lucrului.60-61.pretul promis. op. vol. ii) actio ex stipulatu duplae sau ex stipulatu rem habere licere . p. Se exercita timp de un an de zile.cit. 81 . prin care vânzatorul era obligat sa plateasca cumparatorului dublul prejudiciului.

Editura Fundatiei “Chemarea”.144 5.Jakota. sa plateasca un anumit pret (merces). Ibidem.190 Despre pactele adaugate la contractul de vânzare-cumparare a se citi M.V.V. Iasi.Sa plateasca pretul convenit (aceasta este principala obligatie a cumparatorului). vol.Sa plateasca dobânzi la pret. 82 . Exista trei tipuri de contracte de închiriere: Închirierea lucrurilor (locatio conductio rei). 413. sa asigure prestarea unor anumite servicii sau executarea unei anumite lucrari pentru o alta persoana. într-o suma de bani. la rându-I. În cele ce urmeaza prezentam numai contractul de închiriere a lucrurilor 189 190 Ibidem. g. 3.Jakota. cum ar fi spre exemplu sa construiasca un pod. p. în general. proprietatea lucrului vândut nu se transfera pâna când nu se plateste pretul. daca dupa ce I s-a predat lucrul a întârziat cu plata pretului. se obliga sa execute o anumita lucrare determinata. p. sau când vânzatorul I-a acordat cumparatorului un termen de plata. 1993. 2.Sa plateasca cheltuielile de pastrare a lucrului daca predarea bunului a fost întârziata din vina sa.2. al II-lea. “Drept roman”. Închirirerea în vederea executarii unei anumite lucrari (locatio conductio operis faciendi) prin care o persoana. care se obliga. Pentru garantiile pe care le are vânzatorul pentru plata pretului a se consulta M.cit. care consta. În epoca lui Iustinian.Locatiunea Contractul de închiriere (locatio conductio) este contractul consensual prin care o persoana se obliga sa procure folosinta unui lucru.68. Exceptii: cumparatorul îi ofera vânzatorului o garantie. p. op..1. muncitor sau antreprenor. Toate aceste obligatii sunt sanctionate prin actio venditi (pe care o are vânzatorul contra cumparatorului189).67.5. Închirierea serviciilor unei persoane (locatio conductio operarum) sau contractul de munca.

Efectele închirierii lucrului Închirierea lucrului este un contract sinalagmatic perfect. vol. 2. daca conductorul nu foloseste bunul ca un bun pater familias. Locatorul trebuie sa-l garanteze pe conductor împotriva evictiunii si a viciilor ascunse ale bunului închiriat. p.Sa predea prin traditiune lucrul catre conductor.Contractul de închiriere a lucrurilor (locatio conductio rei) sau arenda este contractul prin care o persoana (locator) se angajeaza sa procure folosinta linistita a unui lucru (uneori si fructele lucrului) unei alte persoane (conductor).73.V. Contractul este valid încheiat. Pretul închirierii ( chiria). al II-lea. În general.Sa plateasca chiria (merces).prin vointa unilaterala a locatorului. p. op. René Foignet . Bunul. Poate fi mobil.192 OBLIGATIILE CONDUCTORULUI sunt: 1..prin acordul partilor. Trebuie sa fie cert si real. etc. OBLIGATIILE LOCATORULUI sunt: 1.73.Sa-l mentina pe conductor în folosinta bunului închiriat.191 Elementele constitutive ale contractului de închiriere a lucrurilor sunt: Consimtamântul. 191 192 M. sau daca nu plateste chiria o anumita perioada.op. p. .cit.193 STINGEREA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A UNUI BUN se realizeaza prin: .Jakota. Ea dureaza atât timp cât locatorul îi pune la dispozitie folosinta lucrului.Sa foloseasca lucrul ca un bun sef de familie. Obligatiile conductorului sunt sanctionate prin actio locati. vol. trebuie sa constea în bani.cit. imobil. RISCURILE pieirii fortuite a bunului închiriat sunt suportate întotdeauna de catre locator. 2. caci obligatia conductorului de a plati chiria este succesiva. al II-lea. mediat ce partile s-au înteles asupra bunului si chiriei. SANCTIUNEA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE A LUCRULUI Obligatiile locatorului sunt sanctionate prin actio conducti. care se obliga sa-I plateasca un pret fixat în bani (merces).416. 193 Ibidem. 83 . Conductorul obtine doar detentia asupra bunului.

ca cel care a cumparat lucrul trebuie sa respecte închirierea daca exista. Iasi. 84 . 1412.prin vointa unilaterala a conductorului daca: a) Nu poate folosi lucrul (ca urmare a lipsei de reparatii sau ca urmare a pierderii fortuite). pag. cu exceptia termenului.195 Contractul de locatie a lucrurilor este reglementat în Codul civil în art. fara plata.Jakota “Drept roman”.V.196 În dreptul roman. contractul de închiriere este prelungit prin tacita reconductiune. în mod gratuit. Ibidem. în dreptul clasic. Se presupune ca partile au convenit sa prelungeasca închirierea în aceleasi conditii convenite initial.74. în timpul închirierii. de 5 ani. însa.194 Daca bunul închiriat era vândut de catre locator. b)Daca închirierea s-a facut fara termen (sine die). în folosul sau. o clauza expresa în contractul de vânzare. în acest sens. precum si articolele 1410. Împaratul Diocletian a hotarât. 5. atunci. p.. Termenul folosit pentru arendarea pamânturilor era. adica al mandantului. unei alte persoane. 14701490 din Codul civil ( referitoare la locatia lucrarilor). 1441. 75.3. c)Prin împlinirea termenului fixat de catre parti. Conductorul avea actiune împotriva locatorului pentru daune. Al II-lea. vol. cumparatorul putea sa-l expulzeze pe conductor din detentia lucrului. conductorul continua sa foloseasca lucrul fara opozitia locatorului. 14101469. contractul de locatiune se prelungea doar pentru un singur an. Actul pe care mandatarul (procuratorul) îl încheia din însarcinarea mandantului (mandator) nu 194 195 Ibidem. 419-423. Prin tacita reconductiune.5. a caror lectura o recomandam . în general.Mandatul Mandatul este contractul consensual prin care o persoana (mandantul sau mandatorul) însarcineaza o anumita persoana (mandatar sau procurator) sa faca ceva. 1993. 1413. Pentru contractul de munca si pentru cel de închiriere în vederea realizarii unei anumite lucrari recomandam a se citi M. Editura Fundatiei “Chemarea”. mandatarul nu-l reprezinta pe mandant. Aceasta dispozitie se regaseste în Codul civil român în art. Daca la expirarea termenului.

op. raspunde pentru culpa sa evaluata in abstracto. este considerat valid mandatul de a împrumuta bani unui tert. 85 . medicului. vol. În epoca lui Iustinian. direct. p. Cu toate acestea.199 196 197 St.Mandatul sa fie gratuit. op. etc. 198 M. OBLIGATIILE MANDATARULUI (procuratorului) sunt: . OBLIGATIA EVENTUALA A MANDANTULUI consta în restituirea sumeleor de bani pe care mandatarul le-a cheltuit în executarea mandatului primit. Efectele actului juridic se produc.Sa încheie actul cu care a fost însarcinat.80. în acea epoca.cit. 3. 2. fiindca.197 EFECTELE MANDATULUI Mandatul este un contract sinalagmatic imperfect.184. Este nul mandatul al carui obiect nu-l intereseaza decât pe mandatar sau pe tert. al II-lea.425.Jakota. pentru serviciile profesorului.) Remuneratia se numea honos.La sfârsitul mandatului. În dreptul civil românesc. Putea fi reclamata în justitie în cadrul procedurii extra-ordinem.Obiectul trebuie sa-l intereseze pe mandant. mandatarul îl reprezinta efectiv pe mandant.198 . Efectele toate se produceau asupra mandatarului (procuratorului).. p. René Foignet .Cocos.V. pentru constituirea unei garantii (mandatum credenda pecuniae). avocatului. p. al II-lea. Dupa executarea mandatului si în temeiul acestuia mandatarul (procuratorul) îi transfera mandantului (mandator) toate drepturile si obligatiile pe care le dobândise în executarea mandatului. trebuie sa-i dea socoteala mandantului despre modul în care a actionat si sa-i transfere acestuia toate drepturile si obligatiile dobândite în executarea mandatului. Acest serviciu trebuie sa fie licit si moral. este necesar ca: 1. în persoana mandantului. op..producea absolut nici un efect fata de mandant.Obiectul conventiei sa-l reprezinte un serviciu pe care mandatarul I-l face mandantului. s-a admis si validitatea mandatului platit în cazurile în care juristii considerau ca nu se poate încheia un contract de închiriere a serviciilor unei persoane (spre exemplu.cit. vol.cit. Spre sfârsitul Imperiului Roman. El naste întotdeauna obligatii în sarcina mandatarului si doar eventual în sarcina mandantului. mandatarul este de cele mai multe ori salariat. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE MANDATULUI Pentru ca o conventie dintre doua persoane sa constituie contract de mandat.

. nu-I cauzeaza un prejudiciu mandantului.Cocos. vol. op.SANCTIUNEA MANDATULUI: Obligatiile mandatarului sunt sanctionate prin actio mandati directa.81-82.Jakota. DEPASIREA LIMITELOR MANDATULUI Daca mandatarul depasea limitele mandatului. deoarece contractul de mandat este un contract intuitu personae (având în vedere calitatile personale ale partilor). op.Acordul de vointa al partilor. mandatul exista doar pâna la concurenta sumei de 100. Astfel daca Titius a primit de la Lucius mandat sa cumpere un cal cu 100 si el îl cumpara cu 200. .200 STINGEREA MANDATULUI Mandatul se stinge: .Societatea Contractul de societate este un contract prin intermediul caruia mai multe persoane se obliga sa puna ceva în comun în scopul de a realiza si împarti câstigul. al II-lea.426.186.op. atunci mandatul exista pâna la atingerea limitelor fixate prin mandat.prin acordul de vointa al partilor sau prin manifestarea vointei uneia dintre parti. . Fiecare asociat trebuie sa aiba dreptul la o parte din câstigurile realizate prin administrarea aporturilor. . p.201 5. Aceasta a fost parerea proculienilor care a fost acceptata în dreptul lui Iustinian. astfel.prin ajungerea la termen. Obligatia eventuala a mandantului este sanctionata prin actio mandati contraria. p.202 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE Pentru ca o conventie sa poata fi calificata drept contract de societate. care negau existenta mandatului. al II-lea.. Aportul poate consta în bani. dar numai daca.prin moartea uneia dintre parti. mandantul îl poate revoca pe mandatar.. Chiar mandatarul poate renunta la mandat. vol.426. vol. cunostintele sau chiar în experienta de specialitate a unuia dintre asociati.4. de urmatoarele elemente constitutive: .cit.Interes comun. ea are nevoie . p.cit. 201 René Foignet .cit. în detrimentul celei a sabinienilor.V. Astfel. Participarea fiecarui asociat la 199 200 St.V.5. . al II-lea.Jakota.cit. p. în activitatea.Aportul fiecarui asociat. 86 . 202 M. proprietatea sau folosinta unui bun. op. M.

fiind afectata de clauza leonina.Printr-o clauza speciala introdusa în contract. Altfel. spre exemplu. situatia pierderii patrimoniului social). .Sa asigure participarea tuturor asociatilor atât la câstigurile cât si la pierderile realizate de societate. 3. 5.203 Obligatiile asociatilor sunt sanctionate prin actio pro socio (o actiune infamanta). OBLIGATIILE FIECARUI ASOCIAT sunt: 1. 6. S-a decis ca este valida si clauza prin care un asociat participa la câstiguri dar nu si la pierderi. STINGEREA SOCIETATII Societatea se stinge prin: 1) Prin moartea fizica. al II-lea.Un scop licit.Cu ajutorul unui arbitru.Intentia de a constitui o societate. fara a se tine seama de aportul asociatului. Ibidem. 2) Când a fost atins scopul pentru care s-a constituit societatea sau când atingerea acestui scop este imposibila (cum ar fi. prin împartirea în parti egale. Un contract de societate în vederea contrabandei este nul. p. Si aceasta întrucât societatea este un contract intuitu personae ( se formeaza luând în considerare personalitatea fiecarui asociat). EFECTELE SOCIETATII Societatea este un contract sinalagmatic perfect. Proportia în care fiecare asociat participa la câstiguri si la pierderi se poate determina astfel: 4. Sa se ocupe de administrarea societatii cu aceeasi grija cu care îsi administreaza averea proprie. Toate partile contractului au anumite obligatii. prin aporturi. 87 .În lipsa altui mijloc de determinare a proportiei. evaluata in concreto.204 203 204 René Foignet . .op. p. prin capitis deminutio sau prin saracirea completa a unuia dintre asociati.79.79.câstiguri se precizeaza în contractul de societate. 3) Prin vointa tuturor asociatilor sau prin vointa unuia dintre ei.cit. Daca unul dintre asociati nu are nici un drept la câstiguri. societatea este nula. Asociatul raspunde pentru orice culpa usoara. 2. asociatii constituie doar o indiviziune.Sa efectueze aportul promis. vol.

8. p. ca institutie de drept.4. Actiuni penale. Furtum 5. Poena 5. dolul. Iniuria 5.8.6.5.4.7. Gestiunea de afaceri 5.3.2.8. nota de subsol. Amenintat în însasi existenta sa. frauda creditorilor 5.3. Damnum iniuria datum 5.78.8.2. Delictele pretoriene: violenta.205 5.6.9. Aceleasi prerogative sînt acordate ambilor titulari:proprietarul si debitorul.8.6. debitorul apare ca un obiect al dreptului de proprietate.Sanctiunea contractelor nenumite în epoca lui Iustinian 5.8. obligatia ius in personam este receptata dupa chipul si asempanarea dreptului de proprietate ius in rei .8. În epoca clasica a dreptului roman notiunea de obligatie îsi schimba structura primitiva. ideea de legatura materiala devenind legatura juridica. abstracta. Obligatii care se nasc quasi ex contractu 5. 88 . Delicte publice si delicte private 5.Schimbul 5. Acest tip de personalitate se acorda doar marilor societati constituite în vederea colectarii impozitelor sau pentru executarea lucrarilor publice.8. REZUMAT Obligatia.3.2. la înlantuirea debitorului si nu la una juridica.Îmbogatirea fara justa cauza 5. Raspunderea lui pater familias pentru delictele savârsite de persoanele în putere 5.8. apare o data cu formarea proprietatii private romane. în temeiul careia 205 Ibidem. Contractele nenumite 5. Razbunarea privata 5. Obligatii nascute din delicte 5. Abandonul noxal.Cele mai multe societati constituite în temeiul contractului de societate nu se bucurau de personalitate juridica.1.10. iar ideea de legatura obligatio se reduce la o adevarata legatura materiala.8.7. Tranzactia 5.7.6.1. actiuni rei persecutorii si actiuni mixte 5.7.8.7.1. Actiunile noxale.6.6. Plata nedatoratului 5. În vechea conceptie romana. Precariul 5.8.

Daca la origini contractul sub forma stipulatiei apare ca o conventie îmbracata în forme solemne. debitorul si obiectul. care se formeaza prin simpla manifestare de vointa. TEME DE CONTROL 1.Efectele contractului de vînzare-cumparare în dreptul roman si dreptul civil. Izvoarele principale ale obligatiilor sînt contractele si delictele. de la contractele formale la cele nesolemne. CONCLUZII Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. iar în caz de neexecutare. Definitia obligatiei din Institutele lui Iustinian se apropie cel mai mult de acceptiunea moderna a notiunii: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura. Cea mai mare parte a contractelor nesolemne se regasesc astazi în dreptul civil.debitorul este îndatorat sa execute o prestatie. în dreptul roman si dreptul civil actual 3. respectiv contractele reale. 5. Principalul izvor de obligatii îl constituie contractele. Elementele obligatiei sînt: creditorul. în dreptul clasic apar la polul opus contractele consemsuale. cele consensuale si cele nenumite. element de validitate al contractului. contractele au cunoscut o evolutie interesanta în dreptul roman. Prin izvor al obligatiei se întelege un act juridic sau un fapt care da nastere unei obligatii. Analizati comparativ definitia si elementele obligatiei din dreptul roman si dreptul civil actual 2.Conditiile consimtamîntul. Contractele reale din dreptul roman si cele din dreptul civil 89 . prevazute de ius civile si facute în conformitate cu acesta. creditorul poate urmari bunurile debitorului si nu persoana fizica a acestuia. Asemanari si deosebiri ale contractului de comodat în dreptul roman si dreptul civil 4. În functie de formarea lor.

Iasi. I si II.R. JAKOTA MIHAI VASILE. Editura Didactica si Pedagogica. 1993. Editura „Polirom”. Bucuresti. COCOS STEFAN. vol. 1973. Cluj. vol. Drept roman.BIBLIOGRAFIE GENERALA 1.L. Drept privat roman. Drept roman. JAKOTA MIHAI VASILE. Etudes de philologie juridique et de droit romain. 1997. Editura „Cugetarea”. Bucuresti. DELEANU ION. 7. Editura “ALL Beck”. Drept privat roman. OANCEA DAN.2001 10. Drept roman. Editura „Dacia”. 1978. Editura Dacia. Drept roman.. 4. vol. 8. Adagii si locutiuni latine în dreptul românesc. 5. Casa de Editura si Presa “Sansa” S. 1940. A. MOLCUT EMIL..Napoca. Facultatea de Drept. Bucuresti. ST. Editura Fundatiei “Chemarea”. Iasi. 2. 1997. I-IV. GEORGESCU V. Drept roman. 2000. DELEANU SERGIU. Paris-Bucuresti. 6. 9. Iasi. HANGA VLADIMIR. CIUCA VALERIUS. 2000 90 . Bucuresti. TOMULESCU C. 3. Mica enciclopedie a dreptului. I. Cluj-Napoca. Principiile dreptului roman. HANGA VLADIMIR. 2002. 1989.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->