Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Potrivit unei catagrafii întocmite în perioada decembrie 1819 - ianuarie 1820,
rezultă că localitatea Tărtăşeşti era formată din satele Pajera, Bujoreanca, Călugăru și
Hanul de Pământ, toate făcând parte din plasa Gherghina de Sus.
În anul 1835, cartografii ruşi au realizat o catagrafie a Munteniei, înregistrând în
Tărtăşeşti un număr de 100 de curţi (case), ceea ce demonstrează că această aşezare avea
o mărime apreciabilă, comparativ cu localităţi importante din Muntenia: Târgovişte (448
case), Giurgiu (421), Slatina (336), Câmpina (215), Curtea de Argeş (172), Călăraşi
(165), Mizil (161), Urziceni (122), Olteniţa (82) etc.
La începutul secolului al XIX-lea, întreaga aşezare număra 1 148 de locuitori,
așezarea fiind alcătuită din următoarele sate:
Sătenii bătrâni îşi aminteau că aşezarea lor mai purta şi denumirea ”Ruset”, după
numele boierului C. A. Rosetti. Acesta, fiind certat cu prințul Știrbei, se oprise aici, la
conacul boierilor din Tărtăşeşti, pentru a stabili planul deschiderii unei noi şosele prin
Pădurea Râioasa, spre Bucureşti, spre a nu mai trece prin domeniul acestuia, de la Buftea.
2
C.A. Rosetti Prințul Barbu Dimitrie Stirbei
3
Bisericile din Tărtăşeşti
Mânăstirea Bâldana
“Cu vrerea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, s-a ridicat această sfântă
biserică de robii lui Dumnezeu Clucer Hiotu şi Popa Gheorghe, Ecleziarhul Bisericii
Domneşti din Târgovişte, şi Protopop al Judeţului Dâmboviţa, de roaba lui Dumnezeu
Maria Prezbitera, spre slava şi cinstea Născătoarei de Dumnezeu şi a Marelui Mucenic
Gheorghe şi a Sf. Nicolae, în zilele puternicului Împărat a toată Rusia, Nicolae
Pavlovici, fiind muscalii în ţară, prin blagoslovenia P. S. Părintele Episcop al Râmnicului,
Kir Neofit, fiind cârmuitor al Sfintei Mitropolii cu P.S. Părintele Mitropolit Kir Grigore,
ce din pizma boierilor a fost izgonit în Ţara Muscălească, s-a săvârşit la leat 1831, Sept.
8”.
4
Construcție din zid, în formă de navă, cu o singură turlă pe naos și pridvor
deschis, la sfinţirea bisericii este invitat să participe şi generalul Kiseleff. Pe la 1900,
bătrânii din Tărtăşeşti își aminteau că guvernatorul Munteniei din vremea
Regulamentului Organic a înzestrat acest lăcaş de cult cu două mari icoane, lucrate în
mărgăritar.
Spre sfârşitul vieţii, Popa Gheorghe Eclesiarhul lasă prin testament această moşie
fiicei sale, Elena, căsătorită cu slugerul Păun Pascal (1834).
Elena Pascal va repara mănăstirea în anul 1861. La moartea ei (1873), întreaga
moşie Bâldana revine nepoatei sale Irina, soţia dr. G. Polizu, cu condiţia de a întreţine
mănăstirea de aici. Din păcate, la moartea dr. Polizu (1887), moştenitorii doresc ieşirea
din indiviziune şi vând moşia Bâldana, alungând călugăriţele şi dărâmând chiliile
acestora. În acest mod, pe la 1894, mânăstirea se desfințează iar biserica devine filie a
parohiei Bâldana. După un secol, ieromonahul Gruzea Calomfir Vicentiu reactivează
acest așezământ, în calitate de stareț de mănăstire de călugări, zidind și înfrumusețind
vechiul așezământ monahal. Se ridică acum clopotnița, un corp de chilii, un aghiazmatar
și anexe gospodărești, fiind sfințită în anul 2006, după ample lucrări desfășurate în
perioada 2000 –2006.
5
Biserica” Izvorul Tămăduirii” din Bâldana
6
Iată textul pisaniei:
” Sf. Biserică acestui sat Fundata din vechime s-a zidit de familia boierilor Fundățeni
După aceasta la anul 1815 s-a prenoit cu cheltuiala răposatului paharnic Dimitrie
Persiceanul, ginerele vistierului Matei Fundățeanul iar după strămutarea ei de la locul
unde au fost mai înainte s-a zidit aceasta de aici din temelie, s-au zugrăvit precum se vede
și s-a săvârșit
cu toată cheltuiala dumnealor Alexandru Pitarul, Nicolae și Ioan frați Piersiceni, fii ai
pomenitului răposat paharnicul Dimitrie Piersiceanul și nepoți de fiică ai vistierului
Matei Fundățeanul, începînd zidirea la anul 1842 în zilele Măriei Sale domnitorul
Alexandru Dimitrie Ghica Voevod și săvârșit prin sfințirea bisericii la anul 1845, în
zilele Măriei Sale domnitorul Gheorghe Dimitrie Bibescu Voevod, fiind Arhiepiscop și
Mitropolit al Țării Prea Sfinția Sa Părintele Neofit. ”
7
Biserica Sf. Nicolae
Pajera. Există relativ puţine date despre trecutul bisericilor din Tărtăşeşti. Cităm
din lucrare a lui N. Stoicescu, intitulată “Bibliografia localităţilor şi monumentelor
feudale din România”, următoarele:
8
“Tărtăşeşti - Dobruşeşti, Jud. Ilfov: Biserica ”Adormirea”şi ”Sf. Nicolae” a
boierilor Bujoreni, sec. XVIII, şcoală. Biserica ”Sf. Nicolae”, construită de Mihai
Ieromonah, de la mănăstirea Aninoasa, la 1779 şi refăcută la 1853. Biserica din Tărtăşeşti
Ilfov – ctitorie a egumenului Mănăstirii Aninoasa - este amintită în documente de la
sfârşitul veacului al XVIII-lea şi începutul celui următor (20 august 1792 şi 27 iulie
1803).”
În satul Pajera (sau Pajura) se află ctitoria boierilor Bujoreni. În trecut, acest sat
mai era cunoscut şi sub numele de ”Tărtăşeştii de Sus”.
”Biserica Sf. Nicolae”, a fost ridicată de Mihai Aninoşeanu
Ieromonahul şi Grigore Ierodiacon, la 1779, reparată la 1853 și 1894.
9
La începutul secolului XX, Biserica ”Sf. Nicolae” era considerată o filială a
Bisericii Bujoreanca. Această biserică este declarată monument istoric, fiind trecută în
”Lista monumentelor istorice ale Județului Dâmbovița”. La mijlocul secolului al XX-lea,
în urma reparaţiilor ce i s-a făcut de către preotul paroh al Bisericii Bujoreanca, biserica
se înfăţişează într-o stare bună. Asemenea bisericii din Bujoreanca, şi această biserică a
fost împroprietărită, în anul 1864, cu 8,5 Ha teren arabil. Are cimitir propriu, în curtea
bisericii.
Pictura
din
pridvor,
în
prezent
într-o
stare
avansată
de
degradare
10
a) Biserica parohială Bujoreanca
A fost construită în anul anul 1864, cu banii Epitropului D. Hilea, care ţinea
în arendă, în acel timp, moşia lui Vernescu, fiind transferată de la Chirnov, vechea
aşezare a satului, în satul Bujoreanca.
Această biserică are hramul “Sf. Nicolae”. Biserica este
împroprietărită, din anul 1864, cu 8,50 Ha de pământ, care este folosit de personalul
bisericesc. Cimitirul se află chiar în curtea bisericii.
11
Biserica ” Călugărul”
Lăcașul a fost construit de Mihai, egumenul Mănăstirii Sf. Apostol şi nepotul său,
Mihai Ieromonah, 1763
La mijlocul veacului al XX-lea, era considerată biserică parohială, având preot
paroh separat de Parohia Bujoreanca. Şi ea are cimitir în curte. Fiind în cîmp, în afară
de sat, venea mai puţină lume la slujbă. Are casă parohială proprie, construită în anul
1936 de preotul N.I.G. Lungu, parohul Bisericii Bujoreanca. La Biserica Călugărul a
slujit multă vreme preotul Cristache Popescu.
În preajma Primului Război Mondial, preotul Ion D. Petrescu, originar din Răcari, a
efectuat o vizită la Tărtăşeşti, consemnând observaţiile sale într-un articol document.
Prima lăcaș vizitat a fost biserica parohială din satul Călugărul. Ion D. Petrescu,
obişnuit cu alura măreaţă a Bisericii Visarion din Capitală, nu a fost deloc entuziasmat:
stilul construcţiei este neimpunător, biserica este chiar mică - simplă pe dinafară, cu
pictură interioară nu tocmai aleasă, dar bogată – “pictura obişnuită a vremii”. Biserica era
spoită la exterior cu var.
Ceea ce-l impresionează însă în mod plăcut pe atentul vizitator este pisania
bisericii, aflată deasupra uşii de intrare, pe o piatră dreptunghiulară, având un frumos
chenar de frunze:
“Doamne cela ce proslăveşti pre cei ce iubesc podoaba casei Tale şi locu locuinţei
Măririi Tale, primeşte sfântu locaş acesta, care întru slava Ta şi întru prăznuirea Sfântului
Mucenic Gheorghe, făcătorul de minuni şi a Sfântului Mucenic Dimitrie, izvoritor de mir,
l-au zidit den temelie cu toată podoaba bisericească de cucernicii robii tăi, Mihail igumen
“Arhimandritului”, ucenicul Mitropolitului Ştefan, şi de nepotu-său Mihail Ieromonah,
dichiu Mitropoliei, pentru a lor şi a neamului lor veşnică pomenire şi ispravnic au şi
ajutat Ştefan erei nepot lor. Avgust 15, 7271 (1763).”
Un text asemănător există numai într-un singur loc din Bucureşti, la ”Biserica
Creţulescu„:
“Doamne, acela ce proslăveşti pre cei ce iubesc podoaba casei Tale şi locul
locuinţei Măririi Tale şi întru truda şi prăznuirea……. .”
12
În interior, pe peretele din stânga, spre Vest, apare scris “Cosma Episcop
Buzăului”, iar în partea dreaptă: “Mihail egumen de la Arhimandritul”.
Pe zidul dinspre Sud: “Metodie Episcop Buzăului” iar alături: “Grigorie
Mitropolitul Ţării Româneşti”.
Prezenţa episcopilor de Buzău îşi are explicaţia următoare: la început, această
biserică fusese un schit (construit de egumenul Mihail, împreună cu fiii săi), închinat,
apoi, ca metoh, Episcopiei Buzăului:
“Să fie de danie Sfintei Episcopii a Buzăului şi Sfinţiei Sale, iubitorului de
Dumnezeu, părintelui Chir Cosma, episcopului acestei sfinte episcopii. ”
Egumenul Mihail fusese în tinereţe ucenic al Mitropolitului Ştefan care, cu un
secol înainte, fusese – la rândul său - egumen al Bisericii “Sf. Apostoli”.
Al doilea ctitor, omonim, era nepotul primului şi îndeplinea funcţia de dichiu al
Mitropoliei.
13