Cnd nsusi glasul Cnd nsusi glasul gndurilor tace, Ma-ngna cntul unei dulci evlavii, Atunci te chem;

chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea noptii blnd nsenina-vei Cu ochii mari si purtatori de pace? Resai din umbra vremilor ncoace Ca sa te vad venind ... ca-n vis, asa vii! Cobori ncet... aproape, mai aproape, Te pleaca iar zmbind peste-a mea fata, A ta iubire c'um suspin arat-o, Cu geana ta m-antinge pe pleope Sa simt fiorii stringerii n brate, Pe veci perduto, vecinic adorato!