Fundamentalismul religios

Fundamentalismul se poate considera un curent radical fanatic, intolerant, aceast ideologie care nu accept compromisuri, avnd frecvent o origine de natur religioas, este un ataament strict la o doctrin anume, fie ea religioas sau nu n esena sa, termenul este sinonim cu integrism. Cunoscutul filosof, eseist, scriitor francez, Andre Malraux, fost ministru al Culturii intr unul din guvernele lui C!arles de "aulle, spunea ca #secolul $$% va fi religios sau nu va fi deloc&. 'ra evident locul pe care ganditorul francez il acorda religiei, in lumea contemporana, aceasta continuand sa fie factor determinant in relatiile dintre indivizi, respectiv dintre state si civilizatii. (a cumpana dintre milenii in secolul $$%, omul in cadrul societatii contemporane glo)alizate este supus intens unor paradigme si concepte de reintegrare si resolidarizare mai ales prin noile te!nologii de comunicare existente. Ceea ce pare surprinzator in retorica privirii interculturale sau mai cu seama a celei interreligioase este faptul ca, desi accentul cade mai nou cu precadere pe ideea tolerantei, a desc!iderii, a intersu)iectivismului, ea continua sa propuna perspective !olistice, imagini cuprinzatoare asupra lumii, asupra totalitatii si prin aceasta, dar folosindu se totodata de masca dialogului ce relativizeaza si elasticizeaza granitele culturale regionale sau religioase, ramane pe undeva cantonata in sfera pre*udecatilor o)iectiviste, a)solutiste. +e incearca ca aceste paradigme actuale sa se transpuna in termeni duali de exemplu, glo)alizare -izolare, dialog-monolog, pace-conflict, toleranta-intoleranta, cu un accent pozitiv pe dialog, pace, toleranta, glo)alizare su) masca )inelui a)solut. +igur este o incercare sortita esecului dar ea fascineaza si prin acesta comunicare dialogala se incearca o convertire a oamenilor si societatilor cat mai diverse, in vastul program de resolidarizare umana. 'ste evident efortul dialogal interreligios al crestinismului, al iudaismului dar nu in ultimul rand al islamului, religii cu vocatie universala. .otusi deocamdata acesta resolidarizare umana este o incercare utopica putand exemplifica prin z)uciumul interreligios si interetnic in /rientul Mi*lociu, conflictul intre ara)i si evrei. +u)stratul religios al conflictului este uneori negli*at alteori su)apreciat, dar niciodata nu este analizat prin prisma nivelului implicatiei religiosului in conflict. 0eligia este unul, daca nu cel mai important, din stalpii de sustinere a fiecarei societati sau culturi. +ocietatea contemporana ne invita mereu la astfel de experiente importante, uneori dificil de asimilat, cu intalniri multiple si diferentiate cu alteritatea, aceasta ducand la depasirea propriilor sla)iciuni, intrucat alteritatea, prezenta celulalt diferit de tine, este adesea amenintatoare, incerta, iar asemenea intalniri , prezinta riscuri genereaza incertitudine, atat la nivel individual, cat si la nivel de grup. Aceasta societate contemporana

impinge omul intr un retea sociala, in tesaturi de relatii cu ceilalti in scopul trecerii la o constiinta glo)ala, dinamica, in care exista alternative multiple si prin intermediul careia se poate a*unge la o descoperire profunda a identitatilor socio culturale, la diverse nivele. Modernitatea aduce o sc!im)are de vedere anumite care determina un transfer de sim)oluri si mecanisme, de semnificatie si putere, din structurile de conectat la religie si pe cele legate de viata sociala si, in special, pe cele legate de politica. 1utem gasi aici un transfer continuu de imagini religioase la imagini politice, de la comportamente religioase la ritualuri din viata de toate zilele si, in special, la ritualuri de comportamente sociale si politice. Acest fenomen este rezultatul unui proces indelungat, in care inlocuirea unor principii religioase, de ideologii moderne sunt o consecinta a secularizarii lumii. 2evoia de mit si de religie este compensata de o serie de mitologii create de modernitatea glo)alizanta. +ecularizarea si restrangerea vietii religios din social la nivel individual, sunt dovada clara a #luptei& dintre religie si lumea moderna, precum si a transferului dinspre religie in spre politic sau alte domenii. 3upa o modernitate dominata de teoretizarea organizata a a)sentei divine din constiinta comuna, se vor)este acum de o 4revansa a lui 3umnezeu4, de o reconstituire spirituala a ordinii lumii, de o resemnificare a ei, de o noua etica glo)ala de resolidarizare a lumii. 0evansa sau revenirea aceasta a lui 3umnezeu, ce si face simtita prezenta pe fundalul secularizat al lumii, ia proportii prin exacer)area sentimentelor comunitare si printr o noua intemeiere pe divinitate a logicii ordinii sociale. %n cadrul amplu al incercarilor de recrestinare, de reislamizare si de reiudaizare, miscarile religioase au 4capacitatea de a indica disfunctiile societatii4 si de a 4exprima in termeni religiosi unele pro)leme sociale4. /data cu recucerirea si recladirea lumii pe fundamente religioase o)servam ca acestea conduc din nou la conflicte. /menirea se confrunta iarasi cu aceeasi pro)lema a utopica a aplicarii universale a dialogului si se inscrie, mai ales cand este vor)a de comunitati inc!ise, traditionaliste, cum sunt cele evreiesti sau ara)e, sau unele secte crestine, intr o realitate conflictuala actuala. 'fortul omului modern de a se solidariza, de a trai empatic experienta celuilalt, de a dialoga consensual este venit pe filiera crestina dar este foarte greu aplica)il in cadrul unor comunitati traditionaliste si uneori inc!ise, iudaice si islamice. +e mentine inca, pe alocuri, mecanismul de revendicare pentru sine a adevarului a)solut, exiland, astfel, dispretuitor si autoritar toate celelalte religii intr un context al 4falsitatii4. %nsa, situatia conflictuala, pe care punerea in practica a acestor idei o provoaca, dezvaluie un alt scop acela de a intari credinta in adevarul a)solut al unei religii, mai ales cand in asa zisa 4religie falsa a celuilalt4 pare a exista ceva atractie. Atunci se cauta si se ataca punctele ei sla)e pentru a o discredita in intregime. 1olemica devine deose)it de ascutita atunci cand diversele religii au o )aza comuna, pe care o interpreteaza in mod diferit .Acesta pare a fi cazul

celor trei religii de origine a)ra!amica, crestinismul, iudaismul si islamismul. 3isensiunile teoretice se concretizeaza acum in lupta pentru impunerea, pentru mentinerea si dura)ilitatea suprematiei fiecareia dintre cele trei religii. 1e de o parte, traditiile musulmane potrivit carora 4datoria comunitatii musulmane este de a lupta si de a muri pentru impunerea islamului, pana cand lumea va deveni un domeniu al islamului sau al pacii 56i!ad7 sunt reinnoite, iar pe de alta parte, intr o lume pentru care .ora reprezenta, patria transporta)ila a evreilor, descoperim tendinte de definire a identitatii socio culturale si politice. +i in traditiile crestine se spune ca 8i)lia va fi propovaduita la toate neamurile.0eligia reprezinta deci, atat in cazul iudaismului, cat si in cel al islamismului,cat si cel al crestinismului pilonii definirii identitare, care im)raca ulterior !aina puternic colorata politic.