Sunteți pe pagina 1din 1

Lucian Blaga - Psalm

O durere totdeauna mi-a fost singurtatea ta ascuns, Dumnezeule, dar ce era s fac? Cnd eram copil m jucam cu tine i-n nchipuire te desfceam cum desfaci o jucrie. Apoi slbticia mi-a crescut, cntrile mi-au pierit, i fr s-mi fi fost vreodat aproape te-am pierdut pentru totdeauna n rn, n foc, n vzduh i pe ape. ntre rsritul de soare i-apusul de soare sunt numai in i ran. n cer te-ai nchis ca-ntr-un cociug. O, de n-ai fi mai nrudit cu moartea dect cu viaa, mi-ai vorbi. De-acolo unde eti, din pmnt ori din poveste mi-ai vorbi. n spinii de-aci, arat-te, Doamne, s tiu ce-atepi de la mine. S prind din vzduh sulia veninoas din adnc azvrlit de altul s te rneasc subt aripi? Ori nu doreti nimic? Eti muta, neclintita identitate (rotunjit n sine a este a), nu ceri nimic. Nici mcar rugciunea mea. Iat, stelele intr n lume deodat cu ntrebtoarele mele tristei. Iat, e noapte fr ferestre-n afar. Dumnezeule, de-acum ce m fac? n mijlocul tu m dezbrac. M dezbrac de trup ca de-o hain pe care-o lai n drum.