Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Spectrul de Lumina-11 Capitole Scris de Marylu
Spectrul de Lumina-11 Capitole Scris de Marylu
Aniversarea
Am deschis ochii si mi-am amintit imediat ce zi era. Implineam in mod
oficial 16 ani. Din cine stie ce impuls prostesc, m-am indreptat spre oglinda
pentru a vedea daca nu s-a schimbat nimic. Nu am fost surprinsa sa vad ca
aveam acelasi chip exact ca in dimineata cand am implinit 7 ani. Imi placea
fata mea, desi la inceput eram ingrozita de faptul ca voi arata mai batrana
decat toata familia mea(si in adancul sufletului ma refeream mai ales la
Jacob al meu). Oricum, mare a fost mirarea tuturor sa ma vada cu un chip ce
denota varsta parintilor mei. Totusi, CHIAR se vedea ca sunt parintii mei.
Poate ca lucrul acesta reiesea din atitudinea lor, gesturile, mimica, hainele si
machiajul ingenios descoperit de matusica Alice.
Dupa “vizita” Volturilor am mai stat cateva luni si ne-am mutat in
Anglia, patria lui Carlisle. Totul era minunat. As putea spune ca faptul ca
ploua atat de des era un atuu.Desi nu pentru mine, ci pentru ceilalti. Eram
atat de norocoasa. Pielea mea avea in lumina soarelui doar o sclipire vaga,
care o facea sa para si mai fina.In Forks, totul era lamurit. Toata lumea stia
ca familia Cullen se acomoda cu Franta, unde Rose, Em, Jazz si Alice faceau
facultatea. Dupa cateva luni, Alice a avut grija sa trimita pozele cu mine nou-
nascuta (pana la urma sedinta aceea foto interminabila a folosit la ceva) si
toata lumea parea lamurita. Pozele au continuat sa fie trimise, la un interval
regulat, iar eu eram deja vedeta orasului.Charlie nu mai prididea de atatea
biberoane, suzete si jucarii care soseau constant la inceput.
Jake a venit cu noi. Desi isi vizita familia la cateva luni, ma simteam
vinovata ca il privez de acest lucru, desi el ma asigura in mod constant ca “nu
poate fi mai fericit de atat” si ca “este cea mai buna decizie pe care a luat-o
in toata viata”.
Acum uitasem cum era acel sentiment de vinovatie. Acum vreo 4 ani,
toata familia (desi totul a inceput de la mama) a simtit nevoia de a se
intoarce ACASA. Da, pentru familia Cullen, Forks, acel orasel mic si banal,
era singurul loc de care simteam ca apartinem.
S-a hotarat la unison ca este timpul pentru o revenire acolo. Desigur
pregatirile au durat luni. Povestea era credebila: eu ramasesem la scoala de
top din Franta, iar matusica Rose si unchiul Em s-au oferit sa mai stea pana
voi termina liceul.Asta, in traducere insemna ca noi 3 nu aveam sa ne aratam
in oras, deci in concluzie, nu trebuia sa pastram aparentele. Procesul de
imbatranire pe care l-au suportat ceilalti a fost cel mai greu (si preferatul lui
Alice). In primul rand, fiecare dintre ei au primit o garderoba noua, cu haine
mult mai mature. Mama se acomodase mai greu cu ideea ca nu va prea mai
purta blugi, dar a acceptat resemnata. Apoi a urmat parul. Din cauza veninului
care respingea substantele straine bunicii mei trebuiau sa se dea de trei pe
zi, cu cate un tub de spray ce facea parul carunt. Nu este nevoie sa zic ca se
observau putine fire albe si asta era bine. Totusi, erau bunici tineri, nu?
Mama purta parul in bucle, iar matusica Alice nu mai avea aceiasi tepi. Cea
mai grea parte: pielea. Se foloseau tone de fard(aproape) pentru a da pielii
impresia de imbatranire, pentru a crea niste imperfectiuni specifice varstei.
Nu pot decat sa o laud pe matusa mea. Facea o treaba extraordinara. Si
totusi, chiar si cu aceste semne vizibile(care aveau grija sa fie accentuate
din ce in ce mai mult la fiecare luna) ei aratau la fel de minunat si de
impecabil. Nimeni nu avea nici cea mai vaga banuiala.
Nu a fost asa de crunt sa nu ma plimb prin Forks 4 ani. Bine, poate
asta se datora si persoanei care statea langa mine intotdeauna si imi arata in
fiecare zi un lucru nou prin imprejurimi. Da, ma refer la Jacob. El inseamna
totul pentru mine.
Dar astazi era o zi speciala. Parintii mei mi-au promis ca atunci cand
voi implini 16 ani voi putea merge aici la liceu. Prin urmare voi avea parte de 3
ani asigurati in Forks. Nu-mi facusem probleme deloc si chiar imi suradea
ideea.
Totusi, nu intelegeam de ce ma simt asa.....emotionata. Mai facusem
liceul o data si imi aduceam aminte perfect toate detaliile, temele chiar si
programa. Mi-am dat seama insa dupa 2 secunde. Eram nerabdatoare sa vad
locul unde mama si tata s-au cunoscut.
Ma asteptam ca acum tata sa zica ceva, dar am observat ca eram
singura. Off.....ce toanta sunt....ca de obicei...ma asteapta o petrecere (de
data aceasta scurta- doar aveam scoala) si cadouri.
M-am spalat in graba si am mancat niste cereale cu lapte (m-am gandit
sa-i fac o bucurie mamei si sa stau o zi cu mancare umana).
Am ezitat. Nu stiam cum sa ma imbrac. Stiam ca voi fi in centrul
atentiei oricum (doar toata lumea murea de curiozitate sa vada noi poze cu
mine in “copilarie”) , dar simteam ca o rochita din matase nu m-ar ajuta. Clar,
eram cu capul in nori azi! Cum am putut sa ma gandesc la o rochita din matase
cand afara erau 5 grade si ploua. N-ar fi fost o problema, dar se presupunea
ca TREBUIE sa pastrez aparentele. Prin urmare mi-am tras niste blugi pe
mine, o bluza lila simpla cu maneca lunga, o geaca de ploaie neagra (preferata
mea) si niste cizme normale negre, comode, in care mi-am bagat repede
blugii.
Ma asteptau. Evident. “La multi ani”-ul lor suna mai degraba ca o sonata
a ingerilor pictati de Boticelli. Toata lumea m-a imbratisat, m-a pupat, dar eu
nu aveam ochi decat pentru Jacob. Chiar il iubeam. Cand il vedeam, imediat
toutl avea sens pentru mine.
Au urmat cadourile. De la tata si Carlisle am primit exact masina
viselor mele. Nu, nu va inchipuiti ceva cu propulsie sau cu rachete….sau care
atinge 500 km/ora…..semanam atat de mult cu mama……nu am vrut ca ei sa
afle ca eu CHIAR imi doresc ceva material. Ma simteam asa de prost candi mi
scapa un gand si a doua zi primeam lucrul acela. Eram rasfatata familiei.
Singurele cadouri care nu ma deranjau atat de mult erau hainele. Desi nu
eram rude de sange, eu si matusa Alice eram pe aceeasi lungime de unda.
Adoram sa merg la shopping cu ea si ma aratam bucuroasa sa fiu cobaiul ei
pentru tot felul de lookuri care ii treceau prin minte.
Revenind la masina, am primit un Beattle nou-nout, galben, asa cum imi
dorisem dintotdeauna. Intotdeauna am considerat-o GENUL meu de masina.
Si acum o luna gandul acesta mi-a scapat dintr-o greseala prosteasca.
Oau.....e ceva sa aduci o masina care nu se mai fabrica, care e nou-nouta,
ttocmai din Europa....
-A fost o nimica toata, spuse tata.
- Hei, hei!!!! Nu sunteti corecti! Cadoul meu trebuia deschis primul! s-a
prefacut ca este jignit Emmet.
Totusi, nu am vrut si nici nu-mi putut ascunde entuziasmul. Chiar am
tipat de bucurie. Parca eram una din fetele acelea din filme, rasfatate si care
primeau tot ce voiau la o singura vorba.
De la bunicuta mea Esme si de la mama am primit cea mai frumoasa
bijuterie din lume. Era o bratara, atat de delicata si de fina, cu numele meu
pe ea. Rose si Emett au fost inspirati si mi-au imbogatit vestimentatia cu
cateva tinute trasnet.Jasper si Alice mi-au daruit un sifonier (la propriu) plin
cu haine pentru catel. Am privit nedumerita. Dar apoi am observat : Jake a
intrat in camera cu cel mai adorabil ghemotoc de blana din lume. Era de un
galben pal si era mic cat palma lui Jake. L-am iubit din primul moment. Am
fugit si fara sa-mi pese ca eram de fata cu parintii mei mi-am sarutat iubitul
cu pasiune. Cred ca era din vina adrenalinei. Un marait s-a auzit din spate. Da,
tata, desi nu mai avea nico aversiune fata de Jake, era ca orice tata. L-am
ignorat si i-am spus lui Jake bucuroasa:
- Il iubesc! E adorabil! Dar nu-ti fa griji, tu inca ramai preferatul
meu.
Un zambet urias i-a luminat fata. Da, chiar eram cea mai norocoasa
fiinta de pe suprafata pamantului. Tata era inca tensionat. Mama era atat de
bucuroasa ca eram toti, impreuna. Se pare ca dupa 16 ani de convietuit cu
familia Cullen nu mai avea acea aversiune fata de petreceri. Totusi ea a fost
cea care mi-a reamintit:
- Nessie, nu ziceai tu ca ai vrea sa incepi sa mergi la liceul din Forks
de ziua ta? Daca inca ai aceleasi planuri, ar fi bine sa te grabesti.
Off.....avea dreptate....dar cum sa-mi las micul ghemotoc aici? Nici nu i-
am dat un nume.....si in plus voiam sa ma bucur de cateva clipe cu Jacob de
ziua mea, sa am timp sa ii multumesc pentru cel mai inspirat cadou din lume.
Dupa aceasta masina uimitoare care este, fara indoiala cel mai inspirat cadou
am completat cand am vazut ca tatei nu ii placeau directia in care se duceau
gandurile mele. A functionat. A zambit imediat.
M-am urcat in masina, mi-am luat larevedere de la de la familia mea
numeroasa (care acum mai continea un membru) si am condus cu grija spre
noua mea scoala. Era.....normal. Ca orice liceu. Ce ma asteptam? Sa scrie pe o
placa mare: Aici s-a nascut cea mai imposibila poveste de dragoste?
Mi-am indreptat umerii si am pasit (asigurandu-ma ca si ghiozdnaul in
spate) spre locul unde imi voi petrece o mare parte din timp in urmatorii 3
ani.
5. Suflete pereche
......a fost dragoste la prima vedere. Cat de clisec suna, dar chiar asa
era. Ochii lui Seth au inceput sa straluceasca mai tare decat de obicei si in
momentul acela parea cu totul distras. Nu-i venea sa creada ce minune i se
intampla. El fusese optimist dintotdeauna, dar in ce privea viata amoroasa,
renuntase sa spere cu cativa ani in urma. Totusi, nu stii niciodata ce iti
rezerva viata. Iar Kate era....la fel de euforica. Parea pierduta in ganduri.
Incercam sa-mi amintesc cum a fost prima data cand l-am vazut pe Jake, dar
degeaba. Eram mult prea mica. Cat ma bucuram pentru ei. Analizand mai bine
situatia, m-am simtit chiar vinovata ca nu m-am gandit la asta din prima. Cam
aceeasi varsta, aceiasi speranta care nu murea niciodata, amandoi stiau sa se
faca placuti, aveau incredibil de mult curaj.
Seth a invitat-o la o plimbare in gradina, desi parea ca are de gand sa
zboare pe luna cu ea. M-am asezat pe canapea langa Jake si m-am cuibarit la
pieptul lui.
“Se potrivesc, nu?” am gandit eu.
”In totalitate. Dar, hei, nimeni nu se compara cu noi. Noi suntem, in
mod sigur cel mai atragator si potrivit lucru din lume.”
Mi-am dat ochii peste cap si l-am sarutat, profitand de faptul ca toata
familia era la etaj, iar musafirii in gradina. Nu ne deranja absolut deloc
faptul ca plimbarea parea sa dureze ceva.
”Mai mult timp pentru noi” am gandit eu lacoma.
Se discuta o chestie interesanta la etaj. Acum ca prietena mea Kate
aflase ca am un iubit si ca Seth e cam de varsta ei se va mira de ce nu merg
si ei la scoala. In mod clar, urma sa mai avem 2 colegi noi....ceea ce nu-mi
displacea deloc. Se vor da drept veri. Nimeni din Forks nu-l mai tinea minte
pe Jake.....iar Seth....nici nu sunt sigura ca mersese vreodata pe acolo de cand
s-a transformat in varcolac. Deci totul era Ok.
“Liceul....au trecut ceva ani de cand nu l-am mai facut….oricum….mi-a
placut tare mult in Anglia....mai ales ca eram colegi de banca” a gandit Jake.
“Are si el avantajele lui....gandeste-te….acum o sa ne facem si temele
impreuna...”
“Ai face orice ca sa mai petreci ceva timp cu mine. Ma simt ca o
vedeta” zambi el larg. “Vrei cumva si un autograf?”
Conversatia ne-a fost intrerupta de cei doi indragostiti. Se tineau deja
de mana. ”Sunt hotarati se pare” am gandit eu.
” Ihm…”
”Hei…..asta nu era pentru tine! ” l-am inghiontit eu.
-Deci......banuiesc ca stii toata povestea acum.....am spus eu timida. Ma
simteam vinovata ca nu putea stii si cealalta parte fantastatica- faptul ca
familia mea era una de vampiri.
-Da! Wow! E super! Adica, voi doi chiar ati fost varcolaci!
O minciuna nevinovata....doar asa avea logica.....Jake ma intalneste pe
mine, o MURITOARE si renunta la a se transforma. Da, nimic mai simplu.
-Pai, chiar ma bucur ca ai luat totul asa de usor. Ma gandeam ca ai sa
te sperii sau ceva de genul.....
-Glumesti, nu? Chestia asta e minunata. Ma intrebam daca prietena
mea cea mai buna este in toate mintile.
“Nu ti-as putea raspunde cu exactitate”.
“Hei! Nici asta nu era pentru tine. Cred ca e ceva in neregula cu acest
mod de comunicare azi”.
“Serverul este supraincarcat?” a sugerat Jake. Abia m-am putut
abtine sa nu rad. As fi aratat cam ciudat.
-Oricum, era doar o chestiune de timp pana v-ati fi intalnit, a spus
Jake relaxat. Eu si Seth incepem scoala de luni.
-Serios? au rostit amandoi in acelasi timp. Seth a reusit sa o dreaga
cumva:
-Ce veste buna! Credeam ca vom incepe scoala abia saptamana viitoare!
Asta e grozav!
Atunci am realizat ca plimbarea lor durase ceva. Acum era noapte si,
chiar daca uram sa-I dau o veste asa de proasta lui Kate, trebuia sa o fac.
Asta daca voia sa mai revina vreodata aici si sa scape fara vreo pedeapsa.
-Mmmm....Kate.....nici nu stiu cum a zburat timpul dar e deja
9.....deci....daca nu ne grabim.....
-O doamne, ce repede trece timpul.....ofta ea resemnata. Pai.....hai sa
mergem.....
Si-a luat la revedere de la toata lumea, in special de la Seth si a urcat
in masina. Parea atat de distrata. Nu ma intelegeti gresit, asa arata de
obicei, dar acum nu mai si vorbea in acelasi timp. Mi-am facut curaj si am
vorbit:
-Deci, Kate, iti place de el, nu-i asa?
-Cred ca “place” e putin spus. Cand mi-a explicat chestia cu sufletele
pereche am simtit ca descria momentul in care eu l-am vazut pe el. Cred ca
lucrul acesta magic se intampla si partenerului.
Probabil ca asa era. La mine si la Jake fusese diferit. Jacob fusese
langa mine de cand m-am nascut. Asa ca nu prea am realizat cand
sentimentele de prietenie s-au transformat intr-o dragoste profunda...
Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns. Kate a coborat din masina
spunandu-mi:
- Nu voi uita niciodata ziua asta! A fost, in totalitate cea mai buna din
viata mea. Sigur e mana destinului!
Am ras amandoua si am inceput sa conduc spre casa. Imi era dor de
Jake. Ce copilaresc suna! Il vazusem acum 20 de minute. Am inteles dintr-o
data la ce se referea mama: tata era ca aerul pentru ea-nu putea trai fara el.
Asa ma simteam si eu.
“Jake, ai adormit?”
“Nici vorba. Ma gandeam la tine, raza mea de soare.”
“Si mie mi-e dor de tine.”
“Hei, mai usor, nu sunt in Canada.”
“Ups...”
“Stii ce am descoperit?”
“Sa te vad, Einstein.”
”O sa ai o factura la telefon de 10 ori mai mica luna aceasta”
Radeam de-a binelea. Cum de nu-i daduse cineva premiul de “Glumet al
anului” pana acum?
“Nu-ti fa griji. M-au sunat de la Holywood. Premiul e pe drum Desi nu
prea sunt multumit. L-as fi meritat pe cel cu « glumetul erei ».”
Cand am parcat masina in garaj aveam deja o criza de ras. Cand am
intrat in camera am fost surprinsa sa-l vad pe Jake acolo.
“ Lasa-ma sa ghicesc…..ai profitat de faptul ca mama si tata plecau la
cabana ca sa te furisezi aici, stiind ca nimeni nu ne va auzi, nu?”
“ Recunoaste, sunt un geniu” ranji el.
“Bine, numai de data asta” am gandit eu, l-am imbratisat si fara sa
vreau am pasit pe taramul viselor.
*
Era luni. Prima zi de scoala cu Jacob. Era foarte relaxat, sau poate
prea absorbit de micul dejun.
Inca un lucru pentru care toata lumea ii era atat de recunoscatoare:
incetul cu incetul, am inceput sa mananc mancare normala, influentata fiind
de Jacob. Nimeni nu sperase sa renunt atat de usor la dieta mea de cand
eram mica. Nu stiu cum s-a intamplat. Ma ademenise ca pe un copil mic:
“-Haide Nessie, mananca azi normal pentru mine, te rog”. Cum puteam sa-i
rezist? Marley era acum un fan inrait al painii prajite. Mai ales ca draguta de
Kate ii daduse un exemplu puternic. Avea atata putere de convingere !
- Hei, nu-i drept ! Voiam felia aceea, Marley ! se prefacu suparat
Jake.
- Urasc sa te iau de la masa, dar n-as vrea ca profesorii sa-si faca o
impresie proasta despre tine din prima zi!
- Bine, bine.....comenta el imbufnat.
- Succes! imi urara in cor mama, matusica Rose si bunicuta Esme.
“Pot sa conduc eu azi? Te rog, Ness.
“Nici vorba. Tu nu stii ce inseamna condusul REGULAMENTAR.”
“Doar azi, Nessie. O sa intarziem daca ai de gand sa conduci ca o
bunicuta.”
“Bine, doar azi....Si pe cine faci tu bunicuta?”
Nici o alta replica. Totusi, avea dreptate...am fi intarziat cam mult
daca conduceam eu. Am pasit in sala de engleza. Kate si Seth stateau
impreuna in banca, mai fericiti ca niciodata. Ne-am asezat in spatele lor.
“Te-ai gandit ca asta e o metoda buna de-a copia?”
Mi-am dat ochii peste cap: “Numai la prostii iti sta mintea.”
Nimeni nu a mediatizat venirea baietilor in scoala. Fusese asa de in
pripa....a fost nevoie doar de un telefon dat de Carlisle la director si totul s-a
rezolvat. Intr-un timp foarte scurt.
Ziua a trecut asa de repede. La cantina avusesem un noroc chior. Era o
masa de 5 persoane in capatul salii. Cum nimeni nu era doritor sa stea langa
noi, ne-am resemnat. Pranzul era cel mai haios. Jacob si Seth erau pusi pe
glume. Ca sa nu mai vorbesc ca fiecare a mancat jumatate din portia
partenerei. Aveam insa ghinion cu orarul: ultima ora era sportul. Pentru mine
si Jake era cel mai greu. Trebuia sa te prefaci ba obosit, ba sa ai grija sa nu
alergi prea repede, pur si simplu OBOSITOR. Seth si Kate au plecat
impreuna. O alta coincidenta fericita: casa lui Kate era exact in drumul spre
La Push. Erau haiosi. Unul pe bicicleta si unul pe motocicleta. Banuiam ca de
acum incolo Seth o va lua cu motocicleta.
Desprinsa din observatii am vazut ca Jake se furisase pe locul
soferului.
- Si ce se presupune ca faci tu aici?
- Te-am intrebat daca pot conduce eu azi. In plus, gandeste-te cate
teme avem. Vrei sa ajungem pana la 7 acasa, nu?
L-am ciufulit nervoasa si m-am dus sa stau pe locul pasagerului. Aveam
un presentiment ca asa voi sta cam tot semestrul....
6. Gasca vesela
Nu cred ca puteam descrie cat de bine ma simteam. Trecuse o luna de
cand incepusem liceul si ma trezeam in fiecare dimineata din ce in ce mai
fericita. Aveam cel mai minunat iubit din lume, la scoala ma descurcam foarte
bine, aveam o groaza de prieteni ,o familie numeroasa si cel mai adorabil
catelus din lume care sa ma sustina. Nu credeam ca viata poate fi mai
minunata de atat. Ca de obicei, Jake ma distrase:
- Nessie, ai de gand sa mananci omleta aia?
- Intrebare retorica.....
“ Fix pe asta ma bazam” gandi el ingamfat si-mi lua farfuria din fata.
Mi-am concentrat toata atentia asupra lui Marley: Cand crescuse atat cainele
asta? Bine, cu cat crestea, cu atat mai multe sotii facea. Esme si Alice
depuneau acum mult mai multa munca pentru a intretine casa decat de obicei.
Canapeaua din sufragerie fusese inlocuita deja. Eram sigura ca de aceea nu il
certasera niciodata: Esme inca adora sa redecoreze case, iar Alice....ei
bine....nu se supara daca Marley intra “accidental” intr-una din garderobe.
“Ness, ma gandeam....daca l-am ascunde in ghiozdan pe Marley, am
merge cu el la scoala si ar scapa fix in ora de matematica?”
Se pare ca nu eram singura care imi uram profesorul de matematica.
Totusi, nu voiam sa ma las dusa de val. Eu eram cea responsabila, nu?
“ Pai.....nu prea ar merge....pentru ca...
1. Tata tocmai aude ce vorbim.
2. Chiar daca el nu ar putea citi gandurile, toata familia si-ar da
seama imediat ca Marley lipseste.
3. Marley nu incape in ghiozdan.
4. Te-ai alege cu detentie vreo luna. Si nu cred ca as suporta sa-mi
fac temele atat timp fara tine.”
“Mda.......o sa continui sa visez....”
Peste un minut eram in masina: pe locul pasagerului, desigur...Mi-as fi
dorit sa ma fi inselat in legatura cu presentimentul meu....
Ca de obicei, Kate si Seth ajunsesera inaintea noastra. Pusesem pariu
cu ei ca intr-o zi, inainte de Craciun, vom ajunge si noi inaintea lor. Ma
indoiam ca o sa-l castigam....mai ales ca Jake imi zicea de fiecare data: “Avem
tot timpul pana la Craciun”. Asta suna cu siguranta.....promitator...
Prodesorul de matematica intra in clasa. Test fulger....Nu reprezenta o
problema, numai ca nu aveam deloc chef de matematica...si mai ales de scris.
“Poate ideea sa-l aducem pe Marley n-a fost asa de rea”
“Poate? Pur si simplu recunoaste: am intotdeauna dreptate!” ranji el.
“Continua tu asa si nu ne mai verificam raspunsurile!” jucam dur.
“Gata! Am tacut!”
Am trecut cu bine si de testul asta. Orele erau mai placute de cand
Jake comenta in fundal predarea profesorilor. Pot sa spun ca acest lucru ma
antrenase exceptional. Nu tradam nici cea mai mica emotie care ar fi sugerat
profesorilor ca vorbesc cu colegul de banca. Am mers spre masa noastra
impreuna cu Kate, Seth si Jake. Pranzul era unul obisnuit. Portii uriase si
glume pe masura. Un comentariu rautacios al gemenilor Newton imi ajunsese
la ureche:
- Ce ciudati....”Gasca vesela”...taaadaaa!
- Mmmm....interesant....nu ma gandisem la numele asta, medita Jake.
Da, “Gasca vesela” ni se potriveste!
- Sunt doar gelosi ca nu au parte de distractie si ca nu are niciunul
dintre ei vreun iubit, comenta Seth. Desi, macar o data in viata au
fost si ei inspirati...
Kate a fost si ea pusa la curent (era obisnuita cu auzul atat de
dezvoltat a lui Seth), iar eu mi-am jucat rolul bine. Era ciudat sa ma arat
surprinsa sau chestii de genul, dar presupun ca pur si simplu ma obisnuisem cu
timpul. Seth isi drese putin glasul si incepu:
- Pai.....eu si Kate ne-am gandit ca, din moment ce intotdeauna stam
impreuna la scoala, ar trebui sa iesim si in weekenduri.
- Ne bagam, a spus relaxat Jake.
“Are idei bune pustiul!”
“-Pustiul- este acum, teoretic cu jumatate de an mai mare ca tine.”
“Pe bune? Ce repede trece timpul!”
- Deci, iesim sambata ?
- E perfect.
Cand am ajuns acasa am fost intampinati ca de obicei:
- Buna, Nessie! Cum a fost la scoala? Intreba matusa Rose.
- Ca de obicei, mi-am amintit eu. Cu exceptia testului fulger de la
matematica. Dar a fost usor.
- Cred ca mai e o exceptie, spuse tata strangand din buze.
“Hmm....tata....cand o sa intelegi ca am crescut?”
- Pai da......iesim samabata cu Kate si Seth....o intalnire la
dublu....interesant, nu? spuse relaxat Jake. Cum reusea baiatul
asta?
- Sunt sigura ca o sa va distrati, aproba mama.
- Ihm....profita de faptul ca esti departe de parinti....nu prea ai parte
de saruturi cu noi prin preajma.... spuse Emmett.
Am rosit puternic. Ce noroc ca aveam un unchi ca Emmett. In schimb
Jake a contraaatcat:
- O sa tinem cont de sfatul tau! Nu-ti fa griji!
*
Am intrat in micul restaurant din oraselul nostru. Jacob trebuia sa
mearga putin aplecat.
- Ati intarziat, ca de obicei......se lamenta Seth.
- Nu te mai plange atata. Pun pariu ca ati profitat din plin de timp.
Kate rosea. Seth se relaxa :
- Pe asta ai nimerit-o.
Oare era o trasatura specifica a varcolacilor sa spuna ce gandesc?
“Probabil”
“Nu din nou!”
“Cred ca stiu de ce te aud asa!”
“Uimeste-ma...”
“Pai...te intrebi ceva ce are legatura cu mine....si banuiesc ca....trebuie
sa-ti raspund...” ridica el din umeri. Alta explicatie mai logica nu
exista, asa ca m-am multumit cu asta.
Iesirea a fost foarte relaxanta. Nu a fost ciudata sau ceva de genul.
Era exact ca in majoritatea timpului petrecut cu ei. Diferenta era ca
acum fiecare era mai apropiat de partenerul lui. Radeam mai mult
decat de obicei. In acele momente, viata mi se parea total lipsita de
griji,
“ Jake trebuie sa-mi spui unde ai ascuns cartea de bancuri. Sunt sigura
ca nu esti tu asa de creativ.”
“Ma jignesti. Totul este creatie proprie.”
“Bine ....bine.”
- Hei, ar trebui sa facem mai des chestia asta! Adica, de ce sa nu ne
distram si in weekend? intreba Kate.
Cu totii am fost de acord. Am revenit imediat la atmosfera de
dinainte, pentru ca Jake avea niste planuri malefice pentru 1 aprilie....si toate
erau atintite asupra domnului Adams, profesorul de matematica.
- Daca i-as face cadou o soparla? Nu poate sa ia asta ca pe o intentie
rea. Pur si simplu am vrut sa ii ofer un animal adorabil de companie.
- Jake, Jake....inimos ca intotdeauna....i-am ciufulit eu parul.
- Hmmm....toata vorbaria asta mi-a facut foame. Un burger n-ar mai
strica....Te bagi, Jake?
- Mai intrebi?
Si eu si Kate am oftat resemnate. Trei burgeri si vreo 40 de bancuri
mai tarziu am observat ca pranzul nostru se transforma incet-incet in cina.
Chelnerita nu parea prea amabila- si ea ne privea cu suspiciune. I-am aratat
fara sa vreau asta lui Jake, mainile noastre fiind impreunate.
“ Probabil ca se gandeste ca o sa o zbughim fara sa platim, stam
dubios de mult...”
Inainte sa-i raspund mi-am simtind telefonul sunand slab. Am raspuns.
Era mama. Cand am auzit l-am scapat pe pardoseala. Mai rau era ca ii
aratasem din nou in greseala lui Jake....si acesta nu era un lucru bun....”
7.Durere
Jake a tasnit imediat spre usa, iar eu i-am spus in graba lui Seth sa astepte
nota si sa vina la spital apoi. Am aruncat cateva bacnote pe masa si m-am
grabit sa il ajung pe Jake.
Billy fusese gasit inconstient in casa. Sam trecuse pe la el si l-a gasit
asa. “ Trebuie sa fie doar o cazatura” incercam eu sa gandesc pozitiv.
Mama, tata si Jake si toata familia lui extinsa stateau asteptand pe
hol. Nu, cu siguranta nu era un semn bun. Nu aveam curaj sa vorbesc asa ca
am gandit: “Ce s-a intamplat, tata?”.Chiar atunci iesi Carlisle :
- A fost vorba de o cazatura. Billy este acum in stare de inconstiienta.
Sa speram ca isi va reveni in curand. Nu a fost ceva grav. Totul depinde de
faptul cand s-a petrecut accidentul
Chipul lui Jake nu se schimbase deloc. Era incordat si plin de durere.
Se simtea vinovat. Se simtea vinovat pentru faptul ca iesise toata ziua in loc
sa stea cu el. Dar nu era el cel vinovat. Eu eram. Si o stiam.Jake nu statea cu
Billy de dragul meu. Si mai erau si anii in care am fost atat de departe. Ma
simteam ca un monstru. Cum ajunsesem atat de posesiva?
Am stat toata noaptea la spital, in speranta ca Billy isi va reveni. Era
atat de linsite. O liniste apasatoare, care imi dadea impresia ca sunt prinsa
intr-un nor de ceata groasa si densa. Neoanele mi se pareau acum atat de
obositoare. Nici nu aveam curajul sa-i adresez macar un gand lui Jake. De
vorbit nu putea fi vorba, caci el statea in salon, alaturi de Billy.
Am meditat indelung asupra relatiei mele cu Jake. Cand Billy va fi
externat il voi forta, daca va fi nevoie, sa se mute inapoi cu Billy. Relatia
noastra nu avea sa mai fie la fel, dar orice lucru cere sacrificii. Era mult mai
bine asa decat sa se indeparteze din cauza mea de adevarata lui familie. Cum
de nu m-am gandit mai devreme la asta? A trebuit sa se intample o
nenorocire ca sa imi dau seama ? Eram asa de egoista. Nu mi-o voi ierta
niciodata.
Mama simti gandurile mele apasatoare si ma imbratisa. Acest lucru ma
linistea nesperat de mult. Cum de primisem eu cea mai buna mama din lume?
Eram atat de norocoasa sa o am. Se luptase pana si in ultima clipa din viata ei
ca si om pentru mine. Si asemenea familie. Nu ii meritam. Pe nici unul dintre
ei.
*
Era duminica.Billy inca nu se trezise. Jake iesea rareori din salon. Am
numarat in gand orele care trecusera de can nu mai mancase si m-am gandit
ca macar atat pot sa fac si eu.
Am pasit sfios inauntru. Eram prea lasa sa vorbesc. In plus nici nu
stiam cat de groaznic imi suna vocea dupa atatea zile in care abia
schimbasem 2 cuvinte.
“Ti-am adus niste mancare.”
“Nu mi-e foame…” Era suparat pe mine…Intelegeam asta.
“O s-o las aici in caz de orice…”
“Ok…”
Si asta a fost tot.
Simteam cum ma sparg in mii de bucatele.
Tot ce puteam spera era ca Billy se va face bine in curand. Dar stiam
ca asta nu va imbunatati in mod clar lucrurile intre noi.
“Renesmee, trebuie sa iti spun ceva...” E de rau. E de foarte rau....
“Orice...”
“Dupa ce tata o sa-si revina....nu vreau sa te ranesc....o sa stau langa
el....” Deci si el se gandise la varianta asta.. Se gandea ca EL sa nu ma
raneasca pe MINE. Deci nu ma ura chiar asa de tare....
“Nu ma ranesti deloc. Asa este corect Jake...”
Pauza.... timpul trecea.....m-am hotarat ca o sa trebuiasca sa ii
spun....trebuia sa ii cer iertare imediat......vina imi apasa umerii.....
Cum de se schimbase totul atat de repede?
“Jake, m-as simti mult mai impacata daca as sti ca intr-o zi, m-ai
ierta....”
“Nu fii ridicola....pentru ce sa te iert ? “
“Pentru tot. E numai vina mea.”
“De unde ti-a venit ideea asta prosteasca?Sub nici o forma nu dau vina
pe tine”
“Zici asta doar pentru ca nu vrei sa ma ranesti...”
“Uita-te in ochii mei....hm.....de fapt nu te poti uita.....crede-ma pe
cuvant: singurul vinovat sunt eu. Si imi cer iertare daca te-am facut sa
suferi.”
Am observat ca era 5 dimineata acum. Aveam scoala. As fi vrut sa mai
stau,dar tanjeam cu disperare dupa o jumatate de ora de somn, dupa un dus
si dupa ceva mancare. Cui ii pasa ca nu-mi facusem temele? Trebuia doar sa
nu-mi uit ghiozdanul. Offf.....trebuia sa mai iau si masina din parcarea
restaurantului.
- Ne-am ocupat noi de asta, zise calm tata. Asa era. Uitasem ca
trecusera de 2 ori pe acasa.
“Trebuie sa ma pregatesc pentru scoala.”
“Bine....”
Cu ultimele puteri pe care le mai aveam, am fugit spre casa. Baia m-a
ajutat desigur. Mi-am pus ordine in ganduri si am devenit unpic sigura ca
Jake inca ma mai iubea. Am dormit cam o ora....am mancat paine prajita cu
Marley si am urcat repede in masina. Ca de obicei...in intarziere.....Din nu stiu
ce motiv prostesc am apasat pedala de acceleratie....era interesant sa mergi
cu 70 km/ora......Ziua aceasta era o exceptie. Am intrat plictisita in clasa.
Scoala mi se parea ca o fortareata fara Jake. Nici Seth nu mai facea glume.
Eram asa de absorbita, incat aproape ca am adormit la ora de biologie.
Pranzul a fost si mai lamentabil. Nu-mi aduc aminte daca mancasem
ceva.....Timpul trecea asa de greu...Dupa ce clopotelul s-a sinchisit in sfarsit
sa sune am plecat in graba spre spital. Aveam o speranta....o vaga
speranta....totusi....m-ar fi sunat daca s-ar fi intamplat ceva bine sau rau, nu?
Atmosfera nu mai era asa de tensionata. Billy spusese ceva. Acesta era
cu siguranta un lucru bun. Iarasi aceeasi plictiseala....as fi fost in stare si sa
conduc cu 200 km/ora pe autostrada numai ca sa scap de aceasta atmosfera.
Cum nu aveam ceva mai bun de facut, m-am apucat sa-mi fac temele. Banuiesc
ca aratam ciudat. Cu caietele in poala, intr-un spital. Macar eram absorbita
de ceva. Desi nu erau grele si multe deloc. Jake motaia usor de cand venisem.
Se trezi brusc.
“Nessie a venit? Numai ea are un parfum atat de unic si de echilibrat.
Sigur este suparata pe mine.”
Deci, totusi, explicatia lui Jake de la restaurant era corecta. Iarasi isi
facea griji ca sunt SUPARATA pe el. Era strigator la cer. Apoi mi-a venit o
idee fulgeratoare: el chiar tinea la mine. Chiar ma iubea. Era atat de
protector.Ii pasa mai mult sa nu-mi raneasca mie sentimentele decat sa si le
analizeze pe ale lui. Nu-mi venea sa cred.
Ca un raspuns se mai intampla o minune. Tata spuse inainte ca bunicul
sa soseasca:
- Billy s-a trezit!
Deodata acea apasare ma parasi. Am rasuflat usurata.
8. Schimbari
Din fericire, Billy a fost externat dupa aproape o saptamana. Particica
aceea egoista voia ca Jake sa mai stea cu mine, dar momentul nu putea fi
amanat la nesfarsit. Stiam ca era cea mai buna decizie. Billy era batran acum
si avea nevoie mai mult ca niciodata de Jake. Imi tot repetam faptul ca
aceasta mutare era ceva cu totul obisnuit: “ Cate cupluri normale ai vazut tu
sa stea impreuna la varsta asta?” Nu, nu era asta. Noi nu eram un cuplu
normal. Hm....hai sa o luam altfel....” Kate si Seth nuau murit din faptul ca nu
stau in aceeasi casa, nu?” . Da, intrebarea aceasta (gandita de vreo 40 de ori)
ma va ajuta cu siguranta.
Pana la urma, eram norocoasa ca Jake nu renuntase la liceu. Daca ar fi
facut asta....ei bine,,,,cred ca nu-am fi vazut o ora-doua pe zi.
Cand Jake si-a luat lucrurile si a plecat am tinut capul sus. Nu era
sfarsitul lumii. Aveam o familie atat de mare si de iubitoare. Nu meritau sa ii
supar cu proasta mea dispozitie.
- Ma duc sa ma plimb putin....am spus eu si am luat-o la goana.
M-am oprit la copacul NOSTRU. Am gasit o particica unde ar fi incaput
o inimioara asa ca m-am apucat de graba. Ma gandeam la viitor. Ce se va
intampla cand voi termina liceul? Nu voiam sa plec din Forks. Ma simteam atat
de legata de el. Era clar casa mea. In plus, aveam o intrebare la care nu voiam
sa ma gandesc niciodata. Si nu era din cauza ca tata imi auzea gandurile.
Totusi, de aici nu ma putea auzi. Relatia mea cu Jake nu se putea destrama si
o stiam. Dar....ce ma intrebam era cum ar fi el ca sot....Sau, mai rau...cati ani
vor trece pana isi va face curajul sa ma ceara in casatorie? Oare astepta sa
implinesc vreo 20 de ani? Nu era de ajuns de matur sa faca acest pas? Sau
pur si simplu ii convenea stadiul relatiei noastre si nu voia sa ridice stacheta?
“Gata cu aceste ganduri” mi-am impus eu mie. Am luat o gura de aer
proaspat si am plecat spre casa, cu gandul sa-mi omor timpul liber cu
manichiura mea (Alice va fi foarte bucuroasa si mandra). Mai ales ca era
duminica... Cand am intrat in “perimetrul de citit ganduri” nu am tradat nimic.
Imi imaginam unghiile mele, cand roz, cand mov, cand lacuite. Pun pariu ca
tata se intreba cum de pusesem aceste lucruri pe primul loc. Desigur ca
adoram moda si toate lucrurile legate de ea, dar Jake era de milioane de ori
mai important.
Am pasit in casa, iar Alice ma astepta deja, pusa la curent cu noutatile:
- Am auzit ceva de niste unghii roz??? Hm....interesanta alegere....dar
nu uita ca maine ai scoala. Imi pare rau ca trebuie sa te las doar sa
ti le lacuiesti....Apropo te-ai gandit cu ce te imbraci maine? Nu
vreau sa insinuiez nimic, dar am trecut ieri prin Seattle si am gasit
o camasa bestiala. Ce norocoasa esti! Aveau si marimea ta!
Era usor sa ma avant in conversatie. Ii eram recunoscatoare matusii mele ca
imi distragea atentia si gandurile. Cum ea avea tot timpul si acum la fel si eu,
nu ne-am lasat pana nu am stabilit vreo 20 de tinute pentru scoala. Matusa
Rosalie s-a alaturat si ea. Alice planuia o reinnoire de garderoba pentru Esme.
Niste haine mai mature...Si mai avea nevoie de machiaj... Era asa de amuzant
sa o vezi in magazinul de cosmetice….Cumpara asa cum cumpara cineva paine.
Odata, pentru ca nu mai ramasese destul pentru mama, a dat o fuga in
Seattle. A veni foarte imbufnata. Cumparase tot magazinul si abia daca ii
ajungea pentru 3 zile.
Asa a trecut ziua mea. Nu mai puteam amana. Am facut un dus si m-am
bagat in pat. Era ciudat sa ma obisnuiesc cu faptul ca nu ma mai tinea Jake in
brate. Intotdeauna statea cu mine pana adormeam, desi, de obicei el adormea
inaintea mea. Patul era prea mare. “Ei bine, asta nu inseamana ca nu exista
solutii. Paturile de o persoana sunt excelente” m-am imbarbatat eu.
Intotdeauna exista un compromis...
Am ajuns la scoala prima. Poate era si din cauza ca am condus cu 90 la
ora. Viteza mi se parea amuzanta acum. Si nimeni din familie nu avea vreo
obiectie. Tata m-a intrebat chiar daca nu as vrea si eu o masina care atinge
cam 500 de km la ora. Nimeni nu-mi inlocuia broscuta.
- Ati intarziat! I-am tachinat eu pe Seth si pe Kate.
- Pai, da....dar....trebuia sa fie si Jake inaintea noastra...
A.....corect.....Uitasem asta....ei bine....pariul era ca si pierdut.
Din fericire Jake nu a fost distant cum ma asteptasem. Era ca
intotdeauna, numai ca o lasase mai moale cu glumele. Deci, nu aveam de ce sa
imi fac griji. Mutarea aceasta brusca nu ne indepartase, nu-i asa?
Imi facusem planuri pentru dupa-amiaza aceasta- care sa ma tina
ocupata, dar care, totodata, sa imi permita si sa imi fac temele. Urma sa-mi
vizitez bunicul. El si Sue erau inca impreuna. Totusi, in acesti multi ani, inca
nu se hotarasera unde sa locuiasca. Ba stateau in La Push, ba in casa lui
Charlie. O auzisem de multe ori pe mama vorbind despre el ca “Charlie” asa ca
ma obisnuisem si eu. Azi ii gaseam in Forks. Parca vorbeam de doau orase
indepartate, unde aveau casa de vacanta, m-am amuzat eu. Si mama urma sa
vina cu mine.
I-am zis si lui Jake planurile mele. A aprobat, pentru ca nu mai
trecusem de ceva vreme pe la el si ma simteam vinovata.
Zis si facut. Dupa scoala, am plecat acasa sa o iau si pe mama. Trebuia
sa pastram aparentele, nu? Am observat ca Jake mergea pe motocicleta lui
antica. Cum de mai mergea chestia aia? Aveam de gand sa ii cumpar un tort,
avand in vedere ca implinea 50 de ani. Bineinteles ca Jake se va sacrifica si il
va manca pe tot....la ce tortura era supus....
- Mama, mergem? Nu m-am deranjat sa ridic tonul. Stiam prea bine ca
auzea perfect. Cum si eu ii auzeam pe ei: Matusile mele, Rose si Alice vorbeau
ceva despre mine. Mi-am mutat urechile in alta parte. Esme parea ca
aranjeaza niste draperii, judecand dupa fosnetul slab al materialului. Emmet
si Jasper se sfatuiau in legatura cu o excursie de vanatoare. Voiau ceva nou.
Bunicul Carlisle ajungea de la spital pe la 6.Iar tata si mama isi luau
larevedere printr-un sarut.
In secunda urmatoare mama a fost langa mine.
- Cum a fost la scoala azi, draga mea?
- Ca de obicei.... unpic plictisitor....
- E o idee buna sa-l vizitam pe Charlie. Bunicul tau tine foarte mult la
tine, sa stii.
- Stiu, mama....si eu tin la fel de mult la el...
- Renesmee….stiu ca nu vrei sa vorbesti despre asta….dar nu vreau sa
te simti deprimata de faptul ca Jake s-a mutat Billy…
- Stiu ca a facut ceea ce trebuie, mama. Si eu ma gandisem la asta
imediat ce am ajuns atunci in spital….
- Nu ma indoiam de asta, draga mea. Tu nu ai lua niciodata decizii
gresite. Doar ca….nu este ceva atat de rau. Si eu am trait cu asta
cand eram in liceu.
- Daca nu pui la socoteala toate noptile in care tata se furisa la tine
in camera.
- Mda.....zambi ea. Ideea este ca nu trebuie sa iei totul ca o
despartire. Jake te iubeste cel mai mult pe lumea asta. Nu i se vede
numai in ochi si in gesturi ci si in ganduri. Gandurile sunt garantate
de tatal tau, imi facu ea cu ochiul.
Am zambit. Aveam o mama atata de minunata. Si intotdeauna aceste
discutii mama-fiica dadeau roade. Ma relaxau mai mult decat talentul lui
Japer.
- Am ajuns!
Ne-am dat jos din masina, iar mama a batut politicoasa la usa. A deschis
Charlie. Chipul i s-a luminat.
- Bella, Nessie! Cat ma bucur ca ati venit in vizita! Ce surpriza!
- Buna, tata! il imbratisa mama. Cum te simti?
- Foarte bine, Bells. Am cateva vesti pentru voi...Nessie, ia uita-te la
tine! Ai mai crescut! ma imbratisa el.
Abia mi-am retinut un zambet. Trecuse ceva vreme de cand nu mai
crescusem....
Am intrat in mica sufragerie. Era neschimbata. Desi amintirile mele de
cand erau mica erau foarte vagi, imi aminteam casa destul de bine.
- Pai...incepu bunicul. In primul rand, m-am hotarat sa ma pensionez.
- Era si cazul dupa atatia ani, tata.
- Si....am mai discutat cu Sue.....si am hotarat sa ne mutam in casa din
La Push- definitiv. Sper ca asta nu va deranjeaza sau ceva de
genul...... Sue aproba.
- Nu, tata! Nu-ti fa nici o grija pentru noi. In plus, aceasta este cea
mai buna solutie. La urma urmei Seth este inca in liceu si acolo ai
toti prietenii.
Pana la urma...se pare ca il voi vedea pe Jake mai des, totusi. Pentru ca
eram sigura ca Billy va veni in vizita la Charlie toata ziua, iar acolo unde era
Billy era si Jake.
Lucruril se rearanjasera intr-un mod oarecum favorabil. “Viata isi
urmeaza cursul....numai ca uneori alege cai mai intortocheate” am gandit eu
multumita.
9.Disputa
~Sfarsit~