Sunteți pe pagina 1din 2

Viata de familie Copilaria si adolescent lui Caragiale se caracterizeaza prin zburdaciune, independent si pana la un punct tendinta catre refractism.

Luca si Ecaterina au avut de luptat cu temperamental rebel, greu de stapanit al lui Iancu. Dupa moartea tatalui sau, Iancu incepe sa isi ia destinul in propriile maini si isi muta familia la Bucuresti conform sfaturilor date de rudele acestuia. De la varsta generoasa de 18 ani, s-a purtat barbateste, cautand sa-si gaseasca mijloace de intretinere pentru dansul si familia sa. A lucrat ca si sufleor de al doilea si copist la la trupa Pascaly la Teatrul National din Bucuresti. Iancu se simtea legat de ai sai organic, fara sa-si bata capul cu principiile morale. Pentru o perioada acestia au locuit impreuna, iar dupa aceea, datorita nevoilor profesionale acesta a trebuit sa plece. Femeile nu aveau alt sprijin decat pe Iancu. Mai toate scrisorile rostesc multumiri calde pentru ajutoarele banesti , trimise neprecupetit: Iti multumesc draga pentru parale, ca nu ma uiti niciodata, nici pe tine dragu mami, sa nu te uite Dumnezeu si tot binele din lume. Scrisoarea se incheie cu recomandari din care se vede ca afectiunea mamei nu tine seama de varsta copilului: Iancule draga, pazestite de timpul asta, nu scoate flanela de pe tine ca te-nsala vantul de primavera. Pana la moartea Ecaterinei cardini Manolo, bogata verisoara a Ecaterinei , Caragiale a fost asadar sprijinul mamei si al surorii lui, nelasandu-le vreodata in lipsa. Timp de 15 ani si-a facut datoria cu prisosinta, ferindu-si familia de umilinta mizeriei, ba chiar asigurandu-I un modest trai burghez. In 1885 se naste primul copil al lui Caragiale, pe nume Mateiu. Iancu nu era casatorit insa isi declara copilul la Oficiul starii civile si isi da aceeasi adresa ca si a mamei. Mateiu nu a fost legitimate niciodata , deoarece mama lui nu ar fi consimtit la aceasta formalitate decat cu conditia casatoriei, care nu s-a mai facut. Ca director general al teatrelor , Caragiale a facut cunostinta cu viitoarea lui sotie la una din reprezentatii. In timpul acesteia unii spectator au remarcat ca directorul general priveste mai mult catre galerie decat pe scena. In cursul aceleiasi luni, Caragiale cere si obtine mana domnisoarei Alexandrina Burelly, fiica arhitectului Gaetano Burelly. Casatoria are loc la 7 iaunuarie 1889 si a doua zi dupa ceremonia religioasa, tanara pereche pleaca in calatoria de nunta in Italia.

Ziarele invrajbite observa ca nici unul din artistii Teatrului National nu a fost invitat la celebrarea nuntii. Intorsi in tara doamna Caragiale desi a cunoscut atractiile vietii modern, se adapteaza minunat camilului. Acestia locuiau in casa din strada Polona impreuna cu cele doua fetite ale acestora. In iarna anului 18921893 s-au prapadit cele doua fetite rapuse de tuse convulsive. Caragiale a fost deznadajduit de pierderea acestora. In 1893 I se naste un baiat iar un an mai tarziu o fat ape care ii boteaza in amintirea parintilor Luca si Ecaterina. Este descries ca un sot atent si un tata care isi iubeste copiii. Cand lucreaza, toti al casei se feresc sa-l supere si asteapta sa-l vada nepreocupat. Atmosfera familial este inviorata prin glumele lui necontenite cu care isi creeaza ambianta. Cand calatoreste cu familia se rasfata in vagoane de dormit si lasa mitocanilor clasa a doua. Micul luca creste voinic si bucalat si isi dezvolta inteligenta, fiind tratat de tata de la egal la egal. Mateiu este chematin casa si oprit sa locuiasca impreuna cu fratii sai. Baiatul ramane insa ostil si nu se adapteaza mediului. Caragiale era un adept al principiului autoritatii , pe care nu-l putea aplica intocmai cu fluctuatiile ingaduintei care-I dicta uneori ingaduinta, in ciuda principiilor .