Sunteți pe pagina 1din 1

Centralizarea politica a Frantei n Franta, n procesul de centralizare a statului, s-au corelat actiunile de unificare teritoriala, de eliberare a unor teritorii

franceze de sub suzeranitatea engleza si de centralizare institutionala. Lupta pentru ntarirea puterii centrale n Franta s-a desfasurat cu deosebita intensitate n timpul lui Filip al II-lea August (1180-1223). Unificarea teritoriala a Frantei s-a realizat pe cai diferite - lupta cu Anglia, razboaiele din secolul XII-XV si mai ales razboiul de 100 de ani (1337-1453), iar Filip al II-lea si-a marit posesiunile prin diferite mijloace: casatorii, anexiuni, confiscari de feude pentru datorii sau pentru tradare. A ngradit drepturile marilor feudali, iar la conducerea statului a fost ajutat de reprezentanti ai micii nobilimi si ai orasenilor bogati. Includerea unor mari teritorii n domeniul regal a avut ca urmare preluarea de catre regalitate a atributiilor militare, judiciare, administrative, fiscale, uzurpate de marii feudali n perioada de anarhie feudala. Includerea n domeniul feudal a oraselor a nsemnat, de asemanea, restrngerea autonomiei municipale si subordonarea fata de puterea centrala. Unificarea statului a continuat prin alipirea de noi teritorii , ca Champagne, centrul vestitelor blciuri; dar cnd regele Frantei a ncercat sa anexeze Flandra, vestita pentru manufacturile sale, a fost nvins la Courtrai (1302) de catre armata orasenilor flamanzi care au luptat pentru libertate. n cadrul acestui proces se va constitui Adunarea Starilor Generale (1302), care va devveni o institutie reprezentativa, adunare formata din reprezentantii nobilimii, ai clerului si ai orasenimii, au fost convocate prima data de Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314), n timpul careia centralizarea statului francez a prosperat prin extinderea teritoriului, prin micsorarea puterii marilor feudali si prin consolidarea relatiilor Frantei cu alte state. Autoritatea regala era exprimata n formula <<Lex Rex>> (Regele este legea), care va fi invocata mai trziu si de monarhii absoluti. n Franta, lupta pentru centralizarii statului feudal a fost reluata. Sprijinindu-se pe oraseni, regele Carol al VII-lea a nfiintat o armata permanenta si a stabilit dari perma-nente fara sa ceara aprobarea Starilor Generale. Desavrsirea unificarii politice a Frantei s-a realizat prin anexarea Burgundiei. Ca urmare a unificarii politice, limba franceza din nord se impune treptat n viata de stat si n cultura, formnd baza limbii nationale. Centralizarea politica a Angliei n Anglia, centralizarea statala s-a desfasurat sub forma unui proces de centralizare institutionala. ntarirea autoritatii centrale si are originea n cucerirea, n anul 1066, a Britaniei anglo-saxone de catre franco-normanzii din ducatul Normandiei, condusi de Wilhelm Cuceritorul. Ca urmare a procesului de deposedare a taranimii si a nobilimii anglo-saxone, regalitatea si-a constituit un ntins domeniu feudal, care, mpreuna cu ducatul Normandiei, a facut din rege cel mai mare proprietar funciar feudal. Prin crearea unei armate permanente, puterea regelui s-a ntarit datorita ngradirii dreptului de judecata al acestora prin formarea tribunalului regelui, nfaptuirea reformelor juridice si fiscale, Henric al II-lea Plantagenetul (1154-1189) a consolidat si mai mult puterea centrala. Dispunnd si de bogate posesiuni, n Anglia, regalitatea engleza a reusit sa-si impuna autoritatea. Abuzurile careau nsotit cresterea autoritatii centrale au generat, la nceputul secolului al XIII-lea, ncercari de a o ngradi. n urma nfrngerii n conflictele cu Franta, nobilimea feudala l constrnge pe regele Ioan fara ara(1119-1216) sa semneze n anul 1215 Magna Charta Liberttum. Prin acest act, puterea regala era ngradita n folosul nobilimii, al clerului si al orasenilor bogati. Regele era obligat sa le respecte drepturile. Ulterior, n cursul confruntarii dintre regalitate si starile privilegia-te, n anul 1265 s-a constituit adunarea reprezentativa a acestora sub forma Parlamentu-lui, la care, pe lnga baroni, au participat si reprezentanti ai comitatelor si oraselor. Parlamentul era format din Camera lorzilor (marii feudali laici si clerici) si din Camera comunelor (cavalerii si orasenii bogati). Parlamentul era o adunare reprezentati-va, care se ntrunea regulat, realizndu-se colaborarea cu reagalitatea n problemele conducerii statului. Statul englez urma sa devina o monarhie de stari.