Sunteți pe pagina 1din 4

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI de Camil Petrescu CARACTERIZAREA PERSONAJELOR Ste a! G"e#r$"idiu % drama i!

telectualului lucid

Personajul principal din romanul &Ultima !#a'te de dra$#ste, i!taia !#a'te de ra()#i&, Stefan Gheorghidiu, identificandu-se in totalitate cu autorul Camil Petrescu, este un 'ers#!a*%!arat#r, deoarece relateaza la persoana I si analizeaza cu luciditate toate evenimentele si starile interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. Eroul traieste in d#ua realitati tem'#rale, cea a timpului cronologic (obiectiv), in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic (subiectiv), drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate in *ur!alul de r#!t, in care Gheorghidiu analizeaza cu luciditate atat e perienta su!iectiva a iu!irii, cat si cea o!iectiva, traita, a raz!oiului. Student la filozofie, intelectual lucid, Stefan traieste in lumea cartilor si nu se poate adapta lumii afacerilor, reprezentata de unchiul Tache, "ae Gheorghidiu si Tanase #umanararu, cu care eroul nu are nici o legatura spirituala. $ialogul de la popota despre iu!ire provoaca o reactie violenta a eroului, care considera ca "cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt" . %stfel, prin mem#ria i!+#lu!tara, se declanseaza amintirea propriei povesti de dragoste, pe care o consemneaza in jurnalul de front "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala" . Eroul este o natura reflexiva, care analizeaza in amanunt, cu luciditate starile interioare, cu o constiinta unica, insetat de certitudini si adevar. Prima e,'erie!ta de cu!#astere, iu)irea , e traita su) sem!ul i!certitudi!ii, a unui z!ucium permanent in cautarea a!solutului. Stefan primeste pe neasteptate o mostenire de la unchiul sau, Tache si, ca urmare, sotia sa, Ela, se lasa in voia tentatiilor mondene, devenind din ce in ce mai preocupata de lu , petreceri si escapade, fapt ce intra in totala contradictie cu idealul sau de feminitate. Plim)area la Od#)esti intr-un grup mai mare declanseaza criza de gelozie, de incertitudine a iu!irii, punand su! semnul indoielii fidelitatea Elei. &aptele, gesturile, privirile si cuvintele Elei se reflecta in constiinta eroului (autenticitatea) care sufera la modul su!lim drama iu!irii. 'ici incidente, gesturi fara importanta, priviri schim!ate de ea cu domnul G., flirtul nevinovat se hipertrofiau, se amplificau, (

capatand dimensiuni catastrofale in constiinta eroului) "era o suferinta de neinchipuit". Principala modalitate de caracterizare pentru a ilustra z!uciumul sau interior este i!tr#s'ectia prin m#!#l#$ i!teri#r. -ire 'asi#!ala, 'uter!ic re le,i+a, c#!stie!t de c"i!ul sau lau!tric , Stefan Gheorghidiu aduna progresiv semne ale nelinistii, ale incertitudinii, ale indoielilor sale interioare, pe care le diseca minutios. %tentia insistenta acordata Elei de domnul G., avocat o!scur dar !ar!at monden, sporeste suspiciunile, personajul-narator, care, autoanalizandu-se, ii o!serva pe cei doi cu luciditate, despicand firul in patru) "Nevasta-mea avea o voce usor emotionata". I!certitudi!ea iu)irii de+i!e i! cura!d &# t#rtura& , nu mai putea citi *nicio carte*, asa ca Stefan se desparte de sotia sa, desi respinge ideea geloziei) "Nu, n-am fost nici o secunda gelos, desi am suferit atata din cauza iubirii." +azuse in Ela idealul sau de iu!ire si de feminitate catre care aspira cu toata fiinta lui si a carui pra!usire ii provoaca intreaga drama. .i'erse!si)il si #r$#li#s, personajul isi amplifica suferinta, ridicand-o la proportii cosmice, ceea ce semnifica nevoia eroului de absolut. +enit pe neasteptate acasa intr-o noapte, dupa o a!senta mai lunga, incertitudinea lui se accentueaza si casa ii pare "goala ca un mormant, fara nevasta-mea". Eroul traieste in lumea ideilor pure, aspirand la dragostea a!soluta, cautand in permanent certitudini care sa-i confirme profunzimea sentimentului de iu!ire, dar se simte o!osit si hotaraste sa se desparta definitiv de Ela, pe care o priveste acum cu indiferenta "cu care privesti un tablou" si careia ii lasa o !una parte din averea la care ea tinea, se pare, in mod deose!it) "i-am scris ca-i las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul". A d#ua e,'erie!ta de +iata u!dame!tala i! 'la!ul cu!#asterii e,iste!tiale este ra()#iul , frontul, o e perienta traita direct, care constituie polul terminus al dramei intelectuale. Imaginea raz!oiului este demitizata, nimic eroic, nimic ,n-l.-tor, raz!oiul este tragic si a!surd, inseamna noroi, arsita, frig, foame, umezeala, paduchi, murdarie, diaree si mai ales frica, spaima, disperare, moarte. &aptele sunt e puse cu precizia calendaristica a jurnalului de front, fiind inregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. Spiritul polemic al personajului-narator evidentiaza discutiile demagogice din arlament, inconstienta si cinismul politicienilor, falsul patriotism si iresponsa!ilitatea celor raspunzatori de soarta tarii. Capitolul &Ne%a ac#'erit 'ama!tul lui Dum!e(eu& dezvaluie tragismul confruntarii cu moartea, eroul insusi privindu-se din e terior ca pe un o!iect, avand sentimentul ca "e ca la inceputul lumii." "otatiile personajului despre raz!oi sunt de o mare aute!ticitate si luciditate, viata oamenilor fiind la cheremul hazardului) "cadem cu sufletele rupte in genunchi" . Ca un !lestem, unul dintre soldati sila!iseste intruna, o!sesiv) "Ne-a acoperit pamantul lui !umnezeu". Tragediile raz!oiului sunt de un realism zguduitor) un ostas, a vazut cum un o!uz a retezat capul lui % 'ariei si el "fugea asa, fara cap". /

0nii critici literari considera ca Stefan Gheorghidiu !u '#ate i c#!siderat u! i!+i!s , deoarece reuseste sa de'aseasca $el#(ia care ameninta sa-l dezumanizeze. El se inalta deasupra societatii meschine, traind o e perienta morala superioara, aceea a dramei omenirii, silita sa indure un raz!oi tragic si a!surd. Este, de altfel, singurul supravietuitor intre toate personajele Camil Petresciene. Ela este personajul feminin al romanului, sim)#li(a!d idealul de iu)ire catre care aspira cu atata sete stefan Gheorghidiu. &emeia este construita numai prin ochii !ar!atului insetat de a!soiutul iu!irii, al carui crez nu facea concesii sentimentului) "#ei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt." Iu)irea l#r se !ascuse di! #r$#liul lui 1tefan Gheorghidiu, intrucat Ela, era cea mai frumoasa studenta de la litere. Trasaturile fizice sunt putine, dar sugestive pentru frumusetea tinerei) "ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar". %verea mostenita de sotul ei da la iveala firea pragmatica a Elei, pasiunea ei pentru viata mondena, ceea ce-l. uimeste pe stefan, care ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare". Trasaturile m#rale reies, i!direct, din referirile lui Stefan, care diseca si analizeaza cu luciditate flecare vorba, fiecare gest, dorind sa ai!a certitudinea iu!irii Elei, care flirta evident cu domnul G.) "trageam cu urechea, nervos, sa prind crampeie din convorbirile pe care nevasta-mea le avea cu domnul elegant de alaturi de ea" . In 'lim)area la Od#)esti, Ela se comporta ca o cocheta, devenind din ce in ce mai superficiala. &idelitatea Elei este pusa su! semnul intre!arii, Stefan o!servand mimica si gesturile femeii care gusta cu familiaritate din farfuria lui G., are o e presie deznadajduita atunci cand acesta sta de vor!a cu alta femeie. Intre cei doi soti intervine o tensiune stanjenitoare care se amplifica, Ela acceptand sa divorteze desi se considera nevinovata si jignita de !anuielile lui. Stefan Gheorghidiu vede in Ela idealul de femeie, in care el poate gasi iu)irea reci'r#ca 'er ecta/ In sustinerea acestei conceptii sugestiv este si faptul ca el ii spune pe nume o singura data, prilej cu care cititorul si afia numele femeii, in restul romanului o numeste) "femeia mea", "nevastamea", "fata asta", "ea" In constiinta lui stefan Gheorghidiu, Ela se tra!s #rma di!tr%u! ideal de emeie i!tr%# emeie #arecare , semanand cu oricare alta. El ii daruieste Elei casele de la Constanta, !ani, "absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti... de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul." Re$istrul stilistic al romanului se caracterizeaza prin claritate, so!rietate, fraza scurta si nervoasa, este analitic si intelectualizat. Stilul este a!tical# il, iar autorul considera ca intr-o opera literara relatarea su!iectului tre!uie sa fie precisa si concisa, *ca intr-un proces ver!al*. Ori$i!alitatea r#ma!ului e data de su!tilitatea analitica a propriei constiinte, de declansarea prin memorie involuntara a dramei suferite din iu!ire, de identificarea deplina a timpului su!iectiv cu cel 2

o!iectiv, de faptul ca scriitorul este in acelasi timp 'ers#!a* si !arat#r. Principalele modalitatile de analiza psihologica utilizate de Camil Petrescu in roman constituie te"!ici s'eci ice creatiil#r literare 'si"#l#$ice, pe care le im!ina, cu maiestrie si talent) monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, retrospectia, autoanaliza si autointrospectia , care scot in evidenta z!uciumul interior al personajului, cauzat de aspiratia spre a!solut. In conceptia lui Ge#r$e Cali!escu, 1tefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent $...%, plin de subtilitate, de patrundere psihologica $...% si din acest monolog nervos se desprinde $...% o viata sufleteasca $...%, un soi de simfonie intelectuala".