Suflu cu iz de ger

In pragul alb al iernii care vine natura deja a impietrit.E noiembrie la sfarsit dar anul acesta iarna a fost mai blanda sin u ne-a daruit inca troiene ca de lapte E frig si nimeni nu-i afara .Eu stau la geam privind tabloul surd.. Vantul imbratiseaza arborii falnici si pustiiciudatnu e o imbratisare calduroasa. Acestia parca nu simt nimic, dar se pleaca in fata adierii cu iz de ger. Cativa dintre ei imbraca un fular de brumaAceeasi bruma care-si tese un voal de mireasa peste mormanul stins de frunze din curte. Ele nici nu viseaza sa atinga vazdu ul,cum o faceau odinioara, cand se inaltau pe crengi !idic privirea catre cer...parca-l ating cu mana prin geamE de-un alb afumat si trist, intemnitand dupa dansul si ultimele raze amortite ale soarelui."are greu si oboist,gata sa stinga cu picaturi de moarte c iar si ultimele farame de suflare la primul semnal divin. Se lasa inserarea, ce parca ia nastere din fumul murder e#pirat de ornurile caselor la fel de tacute ca si cerul. Incepe a suiera prin ung ere nimicul surd invaluit in umbre E gata de-acumCurand va ningeE vremea sa merg langa soba sis a mangan cu versurile lui $acovia.

%$ig iu &alida,Cls a '-a A,() nov (**+.,