Sunteți pe pagina 1din 1

SOFRONIE SAHAROV ntunericul nefiin?

ei

Pensula aluneca ncet, ncercnd sa prinda amestecul de paloare ?i stravezime al cerulu i. O data ?i nca o data, perii penelului se cufunda n pata de culoare de pe ?evale t ?i apoi se preling u?or pe pnza viitorului tablou. Afara e senin, iar Serghei se cazne?te de cteva ore cu un peisaj. l va expune poate n toamna asta, n Fran?a, la S alon de Tuileries. Sau poate ca nu... Poate ca l va lasa sa zaca n atelier, mul?um it doar ca a reu?it, nca o data, sa prinda ceva din frumuse?ea acestei lumi. O fr umuse?e care se reflecta aici, dar care vine de altundeva, de dincolo... Serghei pentru asta picteaza. Ca sa prinda nevazutul n culori ?i sa-?i lini?teasca sufletul. Se folose?te de arta ca sa iasa prin ea n afara lumii, sa i u?ureze plu tirea. Caci, privind atent un col? de natura, contemplndu-i nencetata unduire, o bo are de frumuse?e ginga?a i cuprinde, uneori, inima. Uneori... Pentru clipele acelea , cnd presimte sub faldurile materiei orbitoarea prezen?a a Absolutului, este n star e sa faca orice. Pentru ca doar a?a poate birui prabu?irea launtrica care l macin a nca din adolescen?a. Serghei Saharov a venit pe lume n Rusia, ntr-o familie nstarita, pe 30 septembrie 18 96. Nu a fost un copil ca to?i ceilal?i. Din primii ani se zamislise n inima lui o stranie cunoa?tere a nevazutului. nca de pe cnd era doar de o ?chioapa obi?nuia sa petreaca nemi?cat n rugaciune pna la un ceas. Sim?ea n inima un foc, o chemare c atre Hristos, pe care nu a urmat-o nsa pna la capat, pentru ca, n adolescen?a, l-a izbit "ca un ciocan n tmpla" gndul ca religia cre?tina ?i Iisus nu-i sunt suficient e. Ca Dumnezeul cre?tin e limitat, iar religia lui Iisus, un soi de reguli de bu na purtare. A?a ca, n loc de rugaciune, a nceput sa mediteze, iar lumea s-a topit din fa?a ochilor lui. Medita?ia orientala i-a revelat de?ertaciunea ntregii existen?e umane, mplntndu-i n in ma un vierme care l-a ros apoi ani n ?ir - "Oare sunt eu ve?nic, ca orice alt om, sau vom cobor to?i n ntunericul nefiin?ei?". ?i, n acele vremuri, lumea ntreaga chiar ra amenin?ata de ntunericul nefiin?ei. Oamenii mureau n jurul lui Serghei cu sutele de mii. Erau anii primului razboi mondial, cnd Rusia s-a prins ntr-o batalie de mo arte, din care va ie?i slabita ?i va fi, n cele din urma, prjolita de focul ro?u a l revolu?iei bol?evice. Nu doar launtrul lui Serghei se naruia, ci ntreaga sa lume . "Peste necuprinsele ntinderi ale ?arii mele trecea un plug uria?. Multe se prabu ?eau n jurul meu, dar prabu?irea mea launtrica era mult mai intensa". Dar, fapt straniu, senza?ia aceasta launtrica, de de?ertaciune profunda, i-a tre zit n inima un sentiment de compasiune fa?a de ntreaga omenire. Sub povara trairil or lui ntunecate, care-l apasau ca o "masa de metal incandescent", ajunge sa simt a o mila fara margini fa?a de to?i semenii. "Cnd ma uitam la oameni, nainte de oric e gnd, i vedeam sub stapnirea mor?ii. i vedeam murind ?i inima mi se umplea de compat imire". Hristos se chinuia sa se nasca n inima lui. O na?tere cu dureri.