Sunteți pe pagina 1din 1

Prima mnastire ortodoxa din Anglia Domnul nu putea ?ine ascuns un a?a slujitor al Sau.

Treptat, calugarii din mnastir ile athonite, cu sim?urile lor launtrice att de ascu?ite, au ajuns sa n?eleaga sfi n?enia calugarului sihastru din Karoulia. Vor veni la el, rugndu-l sa-i pova?uiasca . Iar parintele Sofronie va accepta. A?a a ajuns ca multe mnastiri ?i schituri sa l aiba de calauza duhovniceasca. Dar efortul depus n spovada ?i rugaciune i va frnge trupul. Pe?tera l supsese deja de orice vlaga. Va ie?i din Muntele Sfnt pentru a s e trata la un spital din Paris. Trecut printr-o opera?ie chinuitoare, va vedea cum , n spatele sau, Athosul l refuza. n lume ncepea Razboiul Rece, iar ru?ii nu mai era u bine vazu?i pe pamntul Greciei. La Paris, unde sluje?te la un azil de batrni, se strng n jurul lui ucenici din toat e neamurile ?i credin?ele. l cauta arti?ti ?i teologi, oameni de lume ?i monahi mbun ata?i?i, ortodoc?i ferven?i, dar ?i budi?ti, practican?i ai misticilor orientale sau teozofi. Parintele Sofronie va revarsa peste ei toata dragostea pe care o a dunase n anii de rugaciune. Cei care i-au devenit atunci ucenici marturisesc ca u luia pe toata lumea prin delicate?ea cu care se apropia de oameni. Niciodata nu mustra, nu certa, nu gasea cuvinte aspre. Pre?uia libertatea omului ca pe cel mai sfnt lucru de pe pamnt. ?i socotea ca nu trebuie sa for?eze nici macar convertire a la ortodoxie. De aceea, atunci cnd te ntlnea, nici nu te ntreba ce religie ai ?i n ce crezi. Voia sa ?tie doar cum te poate ajuta. A?a a vindecat pe to?i deznadajdu i?ii acestui veac. "Prefer sa sufar, sa iau crucea, ca to?i ceilal?i sa fie feri ci?i", avea sa spuna. Cu timpul, cercul ucenicilor va cre?te, mul?i dorind sa se calugareasca. Au gasit u n loc de mnastire tocmai n Anglia, ntr-o casa parohiala pe care nu o mai folosea nim eni. A?a ca s-au mutat la Essex, n 1959, ntr-o saracie lucie. Dar focul dragostei parintelui Sofronie covr?ea toate lipsurile. Pentru dnsul, nimic nu era mai import ant dect iubirea de aproapele. "Aproapele vostru este mntuirea voastra", obi?nuia sa l e spuna ucenicilor. Curnd, se strng sub pova?uirea sa monahi din toate col?urile pamntului - greci, ru?i , englezi, francezi, finlandezi ?i chiar un romn, parintele Rafail Noica. Car?ile i se traduc n multe limbi, iar pelerinii vin ?i ei de pretutindeni. A?a ca parinte le Sofronie, cu o ndrazneala care este doar a sfin?ilor, nlocuie?te slujbele biser icii, pe care nu le-ar fi putut celebra ntr-o a?a diversitate etnica, cu rugaciun ea lui Iisus. Era neconven?ional ?i plin de umor cu to?i cei care-l cautau, arznd sa-i aduca la cunoa?terea lui Dumnezeu. "Primul lucru care te izbea la parintele Sofronie era o caldura pe care nu o sim?isem pna atunci nicaieri, nicicnd n via?a mea. Era un sim ?amnt de libertate, dar nu ?tiam, nu n?elegeam de ce ma simt a?a liber, n prezen?a l ui", ?i aminte?te un ucenic. Se revarsa literalmente, primind pelerini, spovedind, scriind, pna n 1993. n ultimii ani, trebuia sa fie purtat pe sus. ?i totu?i, venea din chilia lui, iar cei care l-au ascultat marturiseau ca, atunci cnd le vorbea, trupul sau parea ca ntinere?t e, strapuns de puterea iubirii lui Dumnezeu. A ?tiut dinainte cnd va muri ?i i-a rugat pe ucenici sa-i pregateasca groapa. Autorita?ile engleze nu au fost nsa de acord. Mnastirea trebuia sa amenajeze un cavou subteran. De cimitir nu putea fi v orba. ?i, n timp ce i se gatea mormntul, ucenicii l-au asigurat ca pna pe 12 iulie t otul va fi gata. "?i eu sunt gata!", le-a spus marele stare? ?i a plecat la Domnu l, pe 11 iulie. nainte de nmormntare, pe cnd era nca pe catafalc, doi cre?tini au venit tocmai din Cip ru cu copilul lor grav bolnav. Avea o tumora pe creier ?i urma sa fie operat n cte va zile. Nadajduiau n binecuvntarea parintelui Sofronie, venisera pna n Anglia, gndind ca-l vor gasi n via?a. L-au aflat mort, dar au atins, totu?i, copila?ul, de trupu l sau. Cnd, peste cteva zile, baie?elul a fost operat, medicii au constatat ului?i ca tumora disparuse. Parintele Sofronie ?i ncepea vindecarile de dincolo de mormnt. ?i-i va tamadui pe mul?i, mai ales pe occidentalii chinui?i de deznadejde, stare care l-a apasat ?i pe el ani la rnd ?i care macina cumplit lumea civilizata. Iar leacul ei nu este dect Dumnezeul iubirii. Pe care parintele Sofronie l-a cunoscut fa?a catre fa?a.