Sunteți pe pagina 1din 61

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE FINANTE, ASIGURARI, BANCI SI BURSE DE VALORI

MASTER

B A N C A S

MANAGEMENTUL RISCURILOR BANCARE

2008 - 2009

CAPITOLUL I GESTIUNEA RISCURILOR BANCARE CADRU GENERAL

1.1. CADRUL GENERAL DE MANAGEMNT AL RISCURILOR BANCARE Riscurile au facut dintotdeauna obiectul studiilor societatilor bancare. Activitatea bancara privita ca o activitate organizata in scopul obtinerii de profit nu se poate delimita de existenta unor factori de risc. Noutatea in gestiunea riscurilor vizeaza intensificarea activitatii de prevenire a pierderilor si incercarile de a face din risc, ca marime abstracta, intangibila, un element ce poate fi cuantificat. Se trece astfel de la decizia luata din inspiratie la decizia luata pe informatie. O buna perioada gestiunea riscurilor a fost tratata in cadrul gestiunii globale a bancii. De exemple , era suficient sa se asigure echilibrele dintre actve si pasive pentru a reduce riscul. Singura exceptie o constituia partea comerciala a activitatii bancare, cand se acorda o atentie mai mare clientelei, in sensul selectiei acesteia pentru a evita pierderi din nerambursarea creditelor. In prezent gestiunea riscurilor urmareste masurarea si controlul acestora. In acest scop trebuie facut un inventar al riscurilor bancare. Astfel, in functie de fiecare risc se cauta si se aplica masuri adecvate, care sa permita mentinerea acestuia in cadrul unor limite acceptabile. ste dificil sa se elimine riscurile asociate activitatii bancare, deoarece acestea sunt strans legate de performantele bancii. !e poate face banca este ca pentru un nivel al castigului urmarit sa caute o minimizare a riscului. "#n cunoscut bancher, David $les, %ellon &an', S#A spunea in acest sens( )creditul este bun doar doua zile din viata sa( ziua in care a fost aprobat si ziua in care a fost rambursat. In restul timpului creditul este sub supraveghere, caci atunci se manifesta riscul.* %ediul bancar prezent este mult diferit de ceea ce exista in urma cu cateva decenii. l este rezultatul mai multor factori care s+au manifestat in ultima perioada. Dintre acestia, trei sunt mai importanti si au dus la schimbarea radicala a peisa,ului bancar. Acestia sunt( cresterea rolului pietelor financiare - dezvoltarea acestor piete, asociata cu cresterea volatilitatii, in special in domeniul valutar, au dus la aparitia de noi oportunitati de plasament, dar si la asumarea de noi riscuri pentru societatile bancare. In acest context s+a accentuat si procesul
.

dezintermedierii, care a obligat bancile sa caute si sa inventeze noi modalitati de actiune pe piata pentru a nu fi marginalizate si a pierde din rolul pe care il ,oaca pe pietele creditului, in special. dereglementarea - cunoscuta ca un proces de eliminare a unor reguli existente in domeniul bancar, a facut sa cresca sfera de activitate a bancilor si odata cu aceasta si spectrul de riscuri pe care si l+au asumat. #n exemplu in acest sens este tendinta de renuntare la vechea delimitare dintre bancile comerciale si cele de investitii, ca rezultat al legii /lass+Steagall, din Statele #nite. cresterea concurentei - care face ca bancile, in lupta pentru atragerea si mentinerea clientelei, sa accepte riscuri mai mari. !oncurenta este determinata, pe de+o parte de extinderea sferei de activitate a bancilor spre activitati care, pana atunci, apartineau altor institutii financiare sau chiar unor anumite tipuri de banci, cum este cazul intrepatrunderii sferelor de activitate ale bancilor comerciale cu cele ale bancilor de investitii, iar, pe de alta parte, este determinata de procesul de globalizare care face ca bancile, din ce in ce mai mari, sa caute noi teritorii de actiune. #n exemplu in acest sens este si crearea pietei bancare in #niunea uropeana. 0entru gestiunea riscurilor bancare este necesara in primul rand definirea individuala a acestora. Odata definite, ele pot fi masurate, urmarite si controlate. 0e ansamblu, cele mai multe riscuri sunt financiare, ele fiind rezultatul variatiilor unor parametrii de piata. Aici putem include si riscul de credit, prin consecintele sale puternic financiare, chiar daca el poate fi considerat un risc comercial, aparut ca rezultat al unor alegeri in segmentele clientelei. xista, de asemenea si o categorie de riscuri operationale sau tehnice care apar in urma unor disfunctionalitatilor existente in interiorul bancii. Se pot individualiza urmatoarele riscuri( 1. riscul de credit - numit si risc de contrapartida sau risc de insolvabilitate a clientului este cel mai important risc cu care se confrunta banca. l consta in probabilitatea de a pierde din nerespectarea de catre clientul debitor a clauzelor contractuale. 0ierderea poate sa fie totala sau partiala. Acest risc creste odata cu numarul de clienti, cu volumul creditului acordat si cu nivelul ratei dobanzii. In gestiunea acestui risc, bancile urmaresc intocmirea si analizarea unui dosar de creditare, stabilesc reguli de diviziune a riscului si cauta sa+si diversifice portofoliul de credite. .. riscul de lichiditate - reprezinta riscul de a nu putea onora cererilor de plata si de retragere ale clientilor. 0roblema lichiditatii se poate pune pe mai multe niveluri. In varianta cea mai acceptabila lichiditatea este legata de imposibilitatea de a face rost de resurse la un cost normal. In varianta extrema ea poate duce chiar la falimentul bancii. /estiunea acestui risc se bazaza pe crearea de rezerve usor lichidabile, la care banca sa poata apela in caz de nevoie si pe o corecta previzionare a nevoilor de finantare in ceea ce priveste amploarea si regularitatea acestora. 2. riscul de dobanda - reprezinta riscul de depreciere a rezultatelor bancii in urma variatiei ratelor dobanzii. Acesta este un risc important in activitatea bancara, deoarece veniturile si cheltuielile sunt in cea mai mare parte rezultatul unor dobanzi incasate sau platite de catre
2

3.

4.

6.

7.

8.

banca. 0entru a se prote,a de astfel de posibile pierderi, bancile utilizeaza rate de dobanda variabile si urmaresc o echilibrare a activului bilantier cu pasivul, din punct de vedere al ratei dobanzii. Astfel, in cazul unei modificari de rata a dobanzii de piata, clauzele contractuale sa+ i permita bancii modificarea dobanzilor, iar eventualele pierderi sa se compenseze cu castiguri. riscul valutar - acesta este asemanator cu riscul de dobanda, insa pierderile bancii sant determinate de variatia ratei de schimb. l se poate intalnii in mare masura si la societatile nebancare cu activitate internationala. In cazul bancii riscul valutar este cu atat mai mare cu cat bilantul sau cuprinde mai multe valori exprimate in monede straine. %ai mult chiar, riscul se poate extinde si in afara bilantului prin anga,amentele extrabilantiere acceptate sau acordate de banca. /estiunea sa urmareste mentinerea unui echilibru intre active si pasive, respectiv intre anga,amente primite si acordate de banca, astfel incat pierderile datorate modificarii cursului de schimb sa se compenseze cu castiguri din partea cealalta a bilantului. ste bine ca acest echilibru sa se realizeze pentru fiecare deviza in parte. riscul de piata - este rezultatul activitatii bancii pe pietele de capital si presupune eventuale pierderi inregistrate in urma evolutiei nefavorabile a anga,amentelor asupra diferitelor active nelichidate. l creste odata cu instabilitatea parametrilor de piata "rata a dobanzii, indici bursieri, curs valutar5, instabilitate ce se exprima prin notiunea de volatilitate a pietei. 0entru a controla acest risc, banca trebuie sa aleaga o structura adecvata a portofoliului de active, care sa permita mentinerea valorii acestui portofoliu cat mai constanta. riscul de solvabilitate - numit si risc de faliment, reprezinta riscul bancii de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru a acoperii eventualele pierderi. Acest risc poate fi rezultatul unor fonduri proprii insuficiente, dar si al asumarii unor riscuri prea mari. 0entru evitarea lui este necesar sa se gaseasca un optim intre acesti doi factori, optim sintetizat sub notiunea de adecvare a capitalului. #n rol important il ,oaca, in acest caz, reglementarile prudentiale bancare, care obliga bancile sa detina un minim de fonduri proprii in functie de riscurile asumate. In plus, fiecare banca este libera sa stabileasca daca acest minim ii este suficient sau nu. riscul de tara - reprezinta posibilitatea de a inregistra pierderi dintr+o relatie cu un partener strain, datorita unor evenimente ce depind, total sau partial, de controlul guvernului strain. Aceste evenimente sunt legate, in general, de factori politici "razboi, revolte pe motive ideologice, revendicari teritoriale5, factori sociali "revolte cu substrat etnic sau religios, actiuni sindicale generale5 sau factori de natura economica "ca rezultat al aplicarii unor politici economice eronate sau dezavanta,oase5. In unele cazuri pot fi incluse aici si catastrofe natural care se produc cu o anumita regularitate. riscul de produs nou - apare in conditiile in care banca ofera pe piata un produs nou, adica o inovatie financiara, si acest produs se dovedeste a fi nerentabil. Se poate, de exemplu, ca cererea sa fie atat de mica incat produsul sa nu+si atinga pragul de rentabilitate. Doua cauze importante pot determina o astfel de situatie( produsul nu este atractiv sau politicile comerciale de promovare a acestuia sunt gresite.
3

9. riscul de frauda + este un risc intern bancii si consta in probabilitatea comiterii unor furturi sau unor actiuni contrare intereselor bancii. 0ersonalul bancii este direct implicat in manifestarea acestui risc. De multe ori, conducerea bancii considera acest risc ca unul minor, prin marimea sumelor ce pot fi furate. l are tendinta, insa sa se accentueze in conditiile in care nu este depistat la timp. :rauda prin computer este relativ noua si consta in efectuarea de transferuri electronice de fonduri in folos propriu. De cele mai multe ori, astfel de pierderi nu sunt raportate de banca din dorinta de a nu le face publice si de a nu crea neincredere asupra sistemului de control al operatiunilor bancare. !oruptia este, de asemenea, generatoare de risc de frauda. 0rin coruperea unor persoane cu drept de decizie, se pot face alegeri care sa nu fie in avanta,ul bancii. !ea mai intalnita situatie poate sa apara la creditarea unor persoane ce prezinta un risc mare de nerambursare sau la supraevaluarea garantiilor. In sfarsit, nerespectarea secretului profesional poate sa creeze mari pierderi bancii sau sa o lipseasca de obtinerea unor castiguri. 1;. riscul concurential - reprezinta probabilitatea ca bancii sa+i scada performantele in conditiile in care i se modifica pozitia pe piata in raport cu celelalte banci. !oncurenta este destul de mare avand in vedere ca aceste institutii ofera cam aceleasi produse, diversificarea lor fiind relativa. 11. riscul legal - poate sa apara din cel putin doua motive. 0rimul ar consta in faptul ca un anumit cadru legal national dezavanta,eaza bancile sau un anumit tip de banca in raport cu alte institutii financiare. Iar al doilea motiv consta in incertitudinea privind evolutia acestui cadru legal. In functie de expunerea la risc, toate aceste riscuri prezentate pot fii impartite in doua categorii( a. riscuri pure - aceste sunt inerente activitatii bancare. In indeplinirea functiilor sale, societatile bancare deruleaza o activitate in scopul obtinerii de profit. Aceasta activitate poate sa se soldeze si cu pierderi< b. riscuri speculative - apare atunci cand banca forteaza expunerea la risc pentru a obtine un profit mai mare. De fapt, toate riscurile pot prezenta o componenta pura, pana la un anumit nivel de expunere si o compunenta speculativa, cand se depaseste acest nivel. /estionarea riscurilor bancare este strans legata de gestionarea rentabilitatii bancii. Riscurile mari sunt asociate, de regula, unor operatiuni cu rentabilitate ridicata. &anca isi asuma riscuri pentru a obtine rezultate bune. De exemplu, banca accepta sa crediteze clienti mai riscanti, deoarece astfel ea obtine astfel un venit in plus , care este in acelasi timp un venit mai mare decat cel asociat de regula clientilor buni. Orice decizie de plasament trebuie ,udecata in acelasi timp in termeni de risc si de performante. /estionarea riscurilor urmareste cateva scopuri principale(
4

1. asigurarea continuitatii activitatii bancare, prin reducerea pierderilor aparute in urma manifestarii riscurilor< .. extinderea controlului intern pentru cresterea performantelor bancare si crearea posibilitatii compararii acestora pe diferite centre de responsabilitate, tipuri de activitati, clienti< 2. oferirea de date necesare persoanelor responsabile pentru luarea deciziilor de valorificare a resurselor. In acest caz se urmareste prezentarea unor consecinte cuantificabile rezultate din varianta aleasa de cel ce decide< 3. generarea de informatii necesare crearii unor portofolii de activitati echilibrate, care sa permita bancii obtinerea de rezultate in conditii de risc minim.

1.2. CADRUL CONTABIL DE ANALIZA A RISCURILOR SI PERFORMANTELOR !adrul contabil general este dat de cele doua documente sintetice( bilantul si contul de rezultate. Riscurile si performantele depind de diferitele parti ale bilantului contabil bancar si pe ansamblu de structura acestuia. Intr+o forma simplificata bilantul se poate regrupa astfel( Acti Operatiuni de trezorerie Operatiuni cu clientela Operatiuni cu titluri si diverse Op. pe termen lung( imobilizari P!"i Operatiuni de trezorerie Operatiuni cu clientela Operatiuni cu titluri si diverse Op. pe termen lung( capital perm.

Aceste parti de bilant nu sunt, in general, echilibrate. In functie de tipul bancii si de contextul in care isi desfasoara actictivitatea, intalnim banci, in special cele comerciale, care prezinta o importanta parte de operatiuni cu clientela, materializata in credite si depozite. 0entru alte banci insa, operatiunile pe piata interbancara pot fi mai importante si cu o pondere mai mare. Nu trebuie uitate aici operatiunile extrabilantiere cu o pondere din ce in ce mai mare in activitatea bancara. Riscurile bancare au la baza anumite operatiuni si pot fi asociate unora sau mai multor parti de bilant. Astfel riscul de credit este strans legat de operatiunile de creditare a clientelei. Operatiunile cu titluri implica un risc de piata. Riscul de dobanda depinde in mica masura de operatiunile extrabilantiere, avand in vedere ca acestea nu sunt remunerate prin dobanzi ci prin comisioane. !ontul de rezultate permite evidentierea facila a veniturilor si cheltuielilor bancare si in baza acestora a rezultatului activitatii.
6

C#$t%& '( )(*%&t!t( =enituri din exploatarea bancara + !heltuieli ale exploatarii bancare + V($it $(t ,!$c!) -VNB. > Alte venituri ale exploatarii + Alte cheltuieli ale exploatarii + !heltuieli generale ale exploatarii + R(*%&t!t%& ,)%t !& (/0&#!t!)ii -RBE. + Dotari pentru amortismente si provizioane Soldul a,ustarilor de valoare si variatiei provizioanelor pentru riscuri generale + R(*%&t!t%& (/0&#!t!)ii Rezultatul exceptional + Impozit + R(*%&t!t%& (/()citi%&%i 0rincipalele solduri de gestiune rezultate din activitatea bancara sunt( venitul net bancar - indica in ce masura operatiunile bancare si finaciare ale bancii contribuie la formarea rezultatului. l include dobanzile din activitatea de intermediere si comisioanele din serviciile prestate. rezultatul brut al exploatarii - numit si excedent brut de exploatare indica rezultatul activitatii curente bancare. l tine cont si de alte cheltuieli de functionare, precum cele cu personalul sau administrative. rezultatul exploatarii - tine cont de politica de provizionare a bancii si poate oferii in acest sens o imagine asupra riscurilor asumate de banca. De remarcat aici ca exista si provizioane ce sunt impuse prin reguli prudentiale generale si nu depind, cel putin la nivelul minim, de dorintele bancherilor.

CAPITOLUL II RISCUL DE CREDITARE

0entru ma,oritatea bancilor creditarea reprezinta principala operatiune bancara. a sta la baza functiei de intermediere a bancilor comerciale. Orice credit acordat implica si asumarea unui risc. Daca nu pot fi eliminate aceste riscuri, ele pot fi controlate printr+o gestiune profesionista. Riscul de credit exprima posibilitatea ca debitorii "imprumutatii sau emitentii de titluri de credit5 sa nu+si onoreze obligatiile la scadenta. 0entru acestia, riscul de credit exprima intr+o forma mai larga deteriorarea situatiei financiare. Riscul de credit este cel mai vechi si cel mai important risc cu care se confrunta societatile bancare. 0entru a fundamenta aceasta afirmatiei sunt prezentate in continuare principalele cauze ale falimentelor bancare din S#A, ma,oritatea legate de pierderi la creditare( 1. norme de creditare neadecvate< .. nerespectarea normelor interne de creditare de catre personalul bancii< 2. prezenta unor conditii de creditare prea generoase< 3. concentrarea prea riscanta a creditelor pe anumite piete sau sectoare< 4. sisteme defectoase sau inexistente de detectare a creditelor neperformante< 6. cresterea excesiva a valorii portofoliului de credite, peste posibilitatile rezonabile ale bancii de a acoperii riscurile. /estionarea riscului de credit se poate realiza inainte de a lua decizia de creditare si spunem ca avem de a face cu o gestionare a priori sau dupa ce s+a luat aceasta decizie, cand gestionarea este a posteriori. /estionarea a priorii a riscului de credit consta in a lua acele masuri si a stabili acele criterii de acordare a creditului astfel incat sa se evite pierderile sau acestea sa fie minime. In principal sunt vizate urmatoarele aspecte( falimentul unui debitor sa aibe consecinte minime asupra bancii plafonarea creditului acordat catre un singur client, in functie de soliditatea sa financiara. Aici trebuie remarcat ca exista astfel de norme la nivel macroeconomic, prin care autoritatile monetare si de credit plafoneaza anga,amentele bancii in functie de fondurile sale proprii. diversificarea riscurilor pentru ca in cazul in care acestea se manifesta, impactul negativ la nivelul bancii sa fie minim.
8

/estionarea a posteriori a riscului de credit vizeaza in primul rand urmarirea creditului si in caz de nerambursare a acestuia, reducerea riscurilor prin valorificarea optima a garantiilor. ?ot aici putem include si furnizarea de informatii statistice, pentru a a,uta in cazul gestionarii a priori, la stabilirea unor criterii de creditare. Aceasta gestionare creste in importanta in cazul acordarii creditului sub forma unei linii de creditare. In acest caz, banca urmareste respectarea anga,amentelor debitorului si in baza acestora permite eliberarea de noi transe de credit. Riscul de credit poate fi gestionat la nivel global, prin reguli si actiuni ce vizeaza intreg portofoliul de credite sau mari parti din acesta, sau la nivel individual prin acele masuri luate de banca in cazul fiecarui solicitant de credite si apoi debitor. Acordarea unui credit are la baza o previzionare a unor venituri viitoare satisfacatoare ale debitorului. !a principiu de baza, banca nu acorda credit daca nu se poate estima ca probabilitatea rambursarii este mai mare decat probabilitatea nerambursarii. 0lecand de aici, banca poate supralicita, in sensul ca poate cere ca decala,ul dintre cele doua probabilitati sa fie mai mare decat simpla depasire de catre probabilitatea rambursarii. !at de mare sa fie acest decala, si cum se stabileste ramane la latitudinea bancii, in cazul gestionarii riscului individual de creditare. @a baza evaluarii acestui risc se afla analiza creditului.

2.1 ANALIZA CREDITULUI

0rocesul de creditare este o activitate complexA de informare, evaluare, analizA Bi luare a deciziei, care incepe cu cunoaBterea clientelei sub raport ,uridic, economic, financiar Bi managerial, apoi continuA cu stabilirea bonitACii clientului Dn vederea determinArii riscurilor semnificative cu care acesta se confruntA, dupA care urmeazA analiza solocitArii creditului sub aspectul destinaCiei Bi a capacitACii de rambursare a acestuia, plata dobEnzilor Bi a comisioanelor. Activitatea de creditare DnseamnA pentru bancA asumarea unor riscuri aferente creditelor acordate, iar analiza trebuie sA dea asigurAri cA asemenea riscuri se pot accepta Dn anumite condiCii de costuri Bi garanCii sau riscurile sunt prea mari Bi pot influenCa semnificativ situaCia financiara a bAncii Bi nu se recomandA asumarea acestora. Analiza creditului este Dn fond o analizA de risc, o analizA a unor riscuri multiple, cuantificabile "financiare5 sau necuanificabile "calitative, precum calitatea managementului5 care DmpreunA conduc la anumite concluzii care fundamenteazA decizia de creditare. 0entru bancA, clientul reprezintA o oportunitate de plasament a resurselor Bi de efectuarea unor servicii de plACi Bi garanCii bancare legate de derularea creditului Bi, Dn continuare, de alte oportunitACi de plasamente Bi servicii pe baza unei relaCii de cunoaBtere cEt mai bunA Bi incredere
9

reciprocA, relaCii care trebuie menCinute Bi dezvoltate. Fn acest sens, banca devine Bi un sfAtuitor financiar al clientului, iar solicitArile de credite trebuie privite nu numai ca un raport inflexibil de Da sau Nu, ci ca o relaCie care conduce la rezolvarea solicitArii de credite dar Dn condiCii rezonabile, adicA o diminuarea a volumului solicitat, acordarea Dn tranBe dupA relizarea unor parametrii de bonitate, imbunAtACirea sructurii garanCiilor Bi multe alte aspecte Dn funcCie de natura Bi obiectul creditului. Analiza creditului este destul de diferenCiatA Dn funcCie de cele douA mari categorii de clienCi, persoane fizice "retail5 Bi persoane ,uridice "corporate5 Bi dupA tipul creditului, termen scurt, termen mi,lociu Bi lung.

2.1.1. ANALIZA CREDITELOR PE TERMEN SCURT

2.1.1.1. ANALIZA CREDITELOR PENTRU PERSOANE FIZICE Activitatea de creditare a persoanelor fizice prezintA unele particularitACi Dn sensul cA volumul creditului este mai mic, predominEnd creditul de consum, sursele de rambursare sunt legate Dn special de veniturile din salarii Bi sunt mai puCin sigure datoritA fluctuaCiei forCei de muncA, garanCiile se bazeazA tot pe aceleaBi surse chiar dacA provin de la alCi garantori. !a urmare, situaCiile de DntErzieri la rambursare sau de nerambursare sunt mult mai frecvente, din carea cauzA creditul de consum este considerat un credit de risc mai ridicat. Acest risc este DnsA, acoperit Dn cea mai mare parte de societACile de asigurAri prin incheierea unui acord de asigurare de cAtre bancA cu compania de asigurAri, ceea ce reprezintA pentru bancA un cost suplimentar care se recupereazA prin dobEndE. De aceea, creditul de consum este mai scump decEt celelalte credite garantate cu garanCiii reale. Analiza de creditarea a pesoanelor fizice se bazeazA pe o fundamentare mai simplA Bi se poate "t!$'!)'i*!, ceea ce oferA posibilitatea unei descentralizAri a deciziei de creditare la nivelul sucursalelor Bi deci de creBtere a operativitACii, aspect apeciat Dn mod deosebit de clienCi. DocumentaCia necesarA pentru obCinerea unui credit de consum se compune din( + cererea de credite "tipizatA5 prin care se prezintA datele de identificare a solicitantului, numArul membrilor de familie aflaCi Dn DntreCinere, suma creditului, venitul net salarial lunar, informaCii despre anga,ator, alte surse de venituri Bi dacA este cazul giranCii cu sursele de venit net lunar< datoriile din credite la alte bAnci, alte datorii "administraCia financiarA etc5< + copii de pe actul de identitate al solicitantului Bi al giranCilor< + adeverinCA de venit "tipizatA5 de la anga,ator cu datele de identificare ale acestuia, datele despre anga,at + nume, contract de muncA, funcCia, salariu lunar, venituri suplimentare "sporuri, prime5, popriri pe salariu Bi eventual alte datorii< - declaraCii notariale ale giranCilor prin care se obligA sA platesca bAncii sumele neachitate de beneficiarul creditului.
1;

Analiza creditului incepe cu verificarea informaCiilor cuprinse Dn documentaCia de credite prin contactarea telefonicA anga,atorului sau chiar o vizitA la acesta pentru a obCine mai multe informaCii despre salariat, apoi continuA cu consultarea &iroului de credite pentru a se obCine informaCii despre datoriile Bi respectarea anga,amentelor de cAtre client "serviciul datoriei5. Analiza se face pe baza unei Fi1( "c#)i$2 care include factorii de risc standard evaluaCi dupA o anumitA scalA Dn vederea determinArii gradului de risc care trebuie sA se situeze peste un anumit prag stabilit de bancA. Din practica creditArii persoanelor fizice, elementele de risc cele mai frecvente se referA la furnizarea unor date false de cAtre solicitant, transmiterea de date incorecte despre venituri Bi datorii de cAtre anga,ator, factori care conduc la pierderea capacitACii de platA fluctuaCia forCei de muncA, ocuparea temporarA a unui post, disponibilizarea unor salariaCi, concedii de boalA pe perioade mai lungi, lipsa de disciplinA Dn achitarea ratelor - factori care trebuie analizaCi cu atenCie Dn vedrea evaluArii cEt mai bine a riscului de creditare. Analiza se Dncheie printr+un )(3()!t Dntocmit de inspectorul de credite prin care se propune acordarea creditului Dn suma rezultatA din analizA, perioada Bi ratele de rambursat sau respingerea solicitArii pentru riscuri care afecteazA semnificativ capacitatea de platA a acestuia ori pentru riscul reputaCional destul de ridicat. Rambursarea creditului se face Dn rate egale "principal Bi dobEndA5 sau rate descrescAtoare "principal ratA constantA Bi dobEnda ratA descrescAtoare5 iar dobEnda este variabilA practicatA de bancA. Ratele nerambursate la scadenCA se trec dupA 2; de zile la credite restante cu o dobEndA ma,oratA faCA de cea curentA.

2.1.1.2. ANALIZA CREDITELOR PENTRU PERSOANE 4URIDICE !reditele pentru persoane ,uridice reprezintA peste 7;G din volumul creditelor neguvernamentale Bi sunt de valori mult mai mari, ceea ce necesitA Bi o analizA mai laborioasA. Riscurile sunt destul de mari pentru bancA Bi necesitA o evaluare mai atentA a companiilor atEt sub aspect financiar cEt Bi nonfinanciar.

2.1.1.2.1. ANALIZA NONFINANCIAR5 Analiza nonfinanciarA vizeaza aspecte necuantificabile legate de tipul companiei, acCionariat, ramura economicA, piatA, calitatea managementului care sunt necesare pentru o apreciere de ansamblu. Ti0%& c#60!$i(i ?ipul companiei "cu rAspundere limitatA, pe acCiuni, regie autonomA5 reprezintA un aspect ,uridic dar pentru bancA prezintA interes prin gradul de anga,are Dn activitatea economicA, puterea financiarA, conducerea, organizarea Bi respectarea anga,amentelor. !ompaniile pe actiuni
11

Bi regiile autonome sunt, de regulA, companii mari cu anga,amente importante faCA de bancA, cu strategii de dezvoltare Bi deruleazA prin bancA sume importante Dn relatiile cu partenerii de afaceri, deci reprezintA clienCi importanti pentru bancA. Atragerea Bi menCinerea unor asemenea clienCi este un obiectiv al politicii bancare privind clientela. Ac7i#$!)i!t AcCionariatul este interesat Dn dezvoltarea companiei, creBterea puterii financiare Bi a valorii de piaCA care aduce o eficienCA tot mai mare capitalului investit, ceea ce mAreBte Dncrederea bAncii. !unoaBterea acCionariatului este importantA prentru bancA pentru cA aceasta este informatA de evoluCia viitoare a companiei, despre noi investiCii de capital Bi despre relaCiile cu banca pentru noi plasamente Bi servicii. R!6%)! (c#$#6ic8 0ortofoliul bancii se structueazA pe ramuri economice dupA gradul de risc al acestora Bi banca DBi selecteazA clienCii pentru fiecare ramurA dupA capacitatea financiarA Bi respectarea obligaCiilor financiare. %enCinerea unor clienCi importanCi este preferabilA unor clienCi mai mici, precum Bi atragerea clientelei din ramurile cu randament economic superior care au un grad mai mic de risc Dn activitatea lor. Pi!78 &anca trebuie sA studieze piaCa Bi sA ofere produsele Bi serviciile care se cer. Din contactul cu clienCii, din discuCiile despre strategiile acestora se pot stabili noi orientAri Bi incheia noi aran,amente pe termene mai lungi, deci o permanentizare Bi o dezvoltare a relaCiilor. C!&it!t(! 6!$!2(6($t%&%i !alitatea managementului este esenCialaA pentru bancA Dn evaluarea riscurilor Bi deosebit de informaCiile financiare, cele culese din discuCiile cu managemnetul exectiv Bi acCionarii sunt deosebit de importante Dn efectuarea de noi plasamente. !alitatea managementului este singurul indicator nonfinanciar care se cuantificA de cAtre bancA pe baza unor criterii porprii Bi reprezintA un punct de referinCA Dn analiza de creditare. ?oate aceste informaCii nonfinanciare permit sA se completeze informaCiile financiare Bi sA se fundamenteze mai bine deciziile de creditare.

2.1.1.2.2. ANALIZA FINANCIAR5 Analiza financiarA prespune cuantificarea riscurilor financiare ale clientului Dn vederea stabilirii capacitACii de rambursare a creditelor si de platA a dobEnzilor. Analiza financiarA se face
1.

la un moment dat, dar pentru a se asigura recuperarea creditelor Bi a dobEnzilor cuvenite, analiza financiarA cuprinde Bi stabilirea garanCiilor pentru riscurile asumate de bancA. Analiza financiarA are loc pe baza documentelor contabile de sintezA Bi cuprinde( - analiza bilantului contabil< - analiza contului de rezultate financiare< - stabilirea bonitACii clientului, - determinarea performanCelor financiare ale companiilor. A$!&i*! ,i&!$7%&%i 1i c#$t%&%i '( )(*%&t!t( 3i$!$ci!)( Din punct de vedere bancar, analiza bilantului contabil urmAreBte sA se dea asigurAri cA poziCiile de bilanC reflectA garanCiile materiale constituite de companie Dn favoarea bAncii "imobile, stocuri de materii prime Bi materiale, produse finite5, precum Bi cele care vor garanta noile anga,amente solicitate, datoriile companiei faCA de bancA din credite Bi dobEnzi, precum Bi unele aspecte calitative ca diminuarea imobilizArilior Dn debitori, achitarea datoriilor scadente faCA de furnizori Bi alCi creditori, creBterea fondurilor proprii, menCinerea la un nivel acceptabil a gradului de Dndatorare. Fn ce priveBte contul de rezultate financiare, banca este interesatA in cresterea profitului Bi DntArirea puterii financiare a companiei. B#$it!t(! c&i($t%&%i &onitatea clientului este cea mai compexA analizA financiarA care se bazezA pe un set de indicatori de risc, dupA cum cum se prezintA mai ,os. Lic9i'it!t(! c%)($t8 Analiza lichiditACii are ca sop aprecierea capacitACii companiei de a face faCA datoriilor pe termen scurt prin transformarea activelor circulante Dn disponbilitACi. !alculul lichiditACii se face dupA formula Active circulante @ichiditate H IIIIIIII 0asive circulante Indicatorul este considerat bun dacA este cel putin unitar. Din activele circulante se scad stocurile nevandabile Bi clienCii incerCi, iar Dn pasivele circulante se includ numai cele scadente Dn anul curent. Indicatorul de lichididitate este un indicator static, adicA prezintA situaCia la data ultimului bilant, Dn timp ce banca are nevoie sA cunoascA lichiditatea pe perioada viitoare pentru care se acordA creditul, sA determine golul de fonduri care va dimensiona creditul solicitat. Din acest punct de vedere, mult mai relevant este cash floJ+ul "fluxul de lichiditACi5, adicA intrArile Bi ieBirile lichiditACi, pe baza cAruia se determinA deficitul sau excedentul de lichiditACi pe perioada propusA pentru creditare. AceastA previziune se comunicA bAncii de companie pe baza bugetului de venituri Bi cheltuieli Bi se analizeazA de inspectorul de credite luEnd Dn considerare( intrAri 12

venituri din exploatare, financiare, ma,orAri de capital vArsat "cash5, lichiditACi din alte credite pe termen scurt sau pe termen mi,lociu Bi lung, si altele "stocurile nevandabile Bi alte active incerte la valorificare se exculd din intrArile prognozate5< ieBiri - plACi pentru activitatea de exploatare, inclusiv stocuri, plACi de impozite Bi taxe, achiziCii de active imobiliare, rambursAri de credite, plACi de donEnzi etc. De regulA, deficitul apare Dn prima parte a perioadei de creditare Bi reprezintA limita maximA a creditului solicitat iar excedentul apare Dn a doua parte Bi trebuie sA asigure rambursarea creditului Bi plata dobEnzii. Acest cash floJ trebuie susCinut prin contracte de vEnzare Bi cumpArare Bi alte documente care sA fundamenteze informaCiile furnizate. S#& !,i&it!t( Solvabilitatea reflectA capacitatea companiei de a utiliza toate activele pentru plata tuturor datoriilor Bi se calculeazA dupA formula Activ total Solvabilitate "G5 H IIIIIIIK 1;; Datorii totale Nivelul minim este de 1;;G dar se recomanda sA fie cu mult peste aceastA limitA, DntrucEt este greu de presupus cA toate activele se pot valorifica la valoarea contabilA. G)!'%& '( :$'!t#)!)( /radul de indatorare reflectA cEt de mult este indatoratA compania, indicator foarte important pentru fundamentarea deciziei de creditare Bi se calculeaza, Dn douA variante, dupA formula Datorii totale "15 /rad de Dndatorare "G5 H IIIIIK 1;; 0asiv total Datorii financiare ".5 /rad de Dndatorare financiarA "G5 H +++++++++++++++++++++++++++ K 1;; !apital propriu 0rima variantA ne oferA un grad global de Dndatorare, Dn timp ce a doua se referA numai la datoriile bancare care se comparA cu capitalul propriu, DntrucEt Dn sistemul bancar se preferA aceastA comparaCie care dA mai multA Dncredre Dn capacitatea financiarA de achitare a obligaCiilor bancare. &anca doreBte ca gradul de Dndatorare sA fie cEt mai mic pentru a se asigura plata obligaCiilor ce decurg din procesul de creditare dar Bi pentru a rAmEne o mar,A suficient de mare pentru noile anga,amente. /radul ridicat de Dndatorare poate reflecta Bi faptul cA nu volumul Dmprumuturilor este prea mare ci nivelul capitalului este prea mic Bi este necesar ca acCionarii sA
13

investeasca mai mult pentru a se asigura un raport rezonabil Dntre datorii si resursele proprii. #n nivel acceptabil de Dndatorare poate fi de pEnA la 7;G din capitalul propriu.

R($t!,i&it!t(! (c#$#6ic! Rentabilitatea economicA exprimA eficienCa activitatii de ansamblu a companiei Bi se determinA dupa formula 0rofit brut Rentabilitatea economicA "G5 H ++++++++++++++++++ K1;; Activ total 0rofit net Rentabilitatea financiarA "G5 H ++++++++++++++++++++++ K 1;; !apital propriu Nivelele orientative pentru aceBti indicatori sunt de cca. 4G la rentabilitatea economicA Bi 14G + .;G la cea financiarA. 0rofitul din cursul unui an trebuie sA asigure serviciul datoriei provenit din rata creditului Bi dobEndA. Vit(*! '( )#t!7i( ! !cti (&#) ci)c%&!$t( Acest indicator exprimA numarul de cicluri efectuate de activele circulante intr+o perioadA Bi se determinA dupA formula !ifra de afceri =iteza de rotaCie H ++++++++++++++++++++++ Active circulante =iteza de rotaCie diferA foarte mult Dn funcCie de profilul companiei Bi se determinA pe ramuri de activitate. G)!'%& '( )(c%0()!)( ! '#,;$*ii /radul de recuperare a dobEnzii reflectA capacitatea companiei de a plAti dobEnda din profit Bi se calculeazA dupA formula 0rofit brut /radul de recuperare a dobEnzii "G5 H ++++++++++++++++++++++++++++++ K1;; !heltuieli cu dobEnda E/0%$()(! c8t)( %$ "i$2%) '(,it#) Potrivit normelor bancare, expunerea bAncii cAtre un singur debitor unic sau grup nu poate depABi .4G din fondurile proprii ale acesteia. Fn spiritul legii, debitorul unic este o singurA entitate "persoanA fizicA sau ,uridicA5, iar grupul reprezintA mai multe entitACi la care debitorul unic este acCionar. xpunerea bAncii reprezintA suma creditelor acordate debitorului unic existente Dn sold la o anumitA datA, iar expunerea faCA de grup constituie suma totalA a creditelor
14

"sold5 acordate grupului indiferent de cota debitorului unic la celelalte unitACi. Riscul Dn cadrul grupului este cA dacA un debitor unic intrA Dn incapacitate de platA, aceastA stare poate influenCa situaCia financiarA a grupului Bi Dn final a bAncii, din care cauzA s+a considerat necesar limitarea expunerii bAncii Dn asemenea situaCii. Fn ce priveBte expunerea bAncii cAtre un singur debitor, aceasta poate fi de pEnA la 8 ori valoarea fondurilor proprii ale acestuia dar nu mai mult de .4G din fondurile proprii ale bAncii. Aceste reglementAri prote,eazA bAncile de expuneri riscante, necunoscute, Bi le obligA ca la acordarea creditelor sA analizeze dacA debitorul nu formeazA grup cu alte entitACi finanCate de aceiaBi bancA. D(t()6i$!)(! 0()3#)6!$7(&#) 3i$!$ci!)( !&( c#60!$i(i 0erformanCele financiare ale unei societACi permite Dncadrarea acesteia Dntr+una dintre cele cinci categorii de performanCA financiarA, notate de la A la , astfel( categoria A - performantele financiare sunt foarte bune si permit rambursarea si plata dobanzilor la scadenta. In viitor se previzioneaza mentinerea acestor rezultate categoria B - performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar fara certitudinea ca aceste pot fi mentinute in viitor categoria C - performantele financiare sunt satisfacatoare, dar prezinta o tendinta de inrautatire categoria D - performantele financiare sunt reduse si cu o tendinta de ciclicitate categoria E - performantele financiare arata pierderi si incapacitate de rambursare In acest scop, banca va parcurge urmatoarele etape( + in baza metodologiei stabilite banca determina indicatorii de calitate + urmeaza o faza in care are loc o agregare a rezultatelor indicatorilor in baza unor puncta,e + fiecare indicator are alocata o anumita pondere in stabilirea puncta,ului final + in baza rezultatului indicatorilor si al ponderii se stabileste puncta,ul final al clientului + puncta,ul final obtinut permite determinarea categoriei de performanta financiara. !alculul puncta,ului se face de bancA, potrivit unei metodologii proprii, pe baza datelor furnizate de companie, iar rezultatul se comunicA acesteia, pentru cA Dn funcCie de categoria de Dncadrare Bi costurile creditului vor fi diferite, ca urmare a riscului diferit, costuri care se adaugA la cele determinate de riscuril de credit. !ategoria de performanCA financiarA se poate modofica pe parcursul perioadei de creditare, prin ma,orare sau diminuare, Dn funcCie de evoluCia indicatorilor de performanCA financiarA. A$!&i*! "#&icit8)ii '( c)('it Dupa ce solicitantul a trecut de analiza manageriala si economico+financiara a firmei urmeaza analiza solicitarii de credit, care va stabilii daca cerintele de finantare ale firmei, in corelatie cu destinatia ce se va da creditului, corespund cu exigentele bancii. Analiza solicitarii de credit se realizeaza parcurgand urmatoarele etape( a. Identificarea scopului si nivelului creditului acordat #tilizarea creditului trebuie sA corespundA cu cerinCele legislatiei bancare si cu normele de creditare ale bancii. Daca aceasta conditie este indeplinita, se urmareste in continuare
16

dimensionarea creditului in functie de deficitul de resurse care trebuie acoperit. In acest scop se intocmeste un 3&%/ '( i$c!"!)i "i 0&!ti, care sa stabileasca acest deficit si in functie de acesta partea de finantare ce revine bancii. b. Identificarea surselor de rambursare a creditului 0rincipala sursa de rambursare a creditului o reprezinta excedentul de lichiditati aparut in urma procesului economic desfasurat de debitor, dar aceasta este o proiecCie. 0entru siguranta banca solicitA si o a doua sursa, de rezerva, care consta intr+o garantie realA a debitorului "ipoteci imobiliare, ga,uri cu sau fArA deposedare asupra unor bunuri precum utila,ele de producCie5 care poate fi valorificata de creditor Dn situaCia incapacitACii de platA a debitorului. c. Ientificarea garantiilor creditului In cazul existentei unor garantii reale, creditorul trebuie sa le identifice foarte clar, sa le verifice si sa le evalueze cat mai corect. =aloarea garantiei trebuie sa acopere creditul si dobanzile datorate de debitor. In final, aceste garantii fac obiectul unui contract ,uridic prin care o parte dintre drepturi sunt cedate creditorului. ?ot o forma de garantare a creditului este si clauza contractuala. Aceasta poate stabili anumite praguri de incadrare pentru indicatori ai situatiei financiare a debitorului. De exemplu se poate stabili un nivel maxim al indatorarii debitorului, ce nu poate fi depasit prin contractarea de noi credite. Se poate limita, de asemenea, anaga,area acestuia in alte operatiuni sau activitati care ii pot creste expunerea la risc. d Stabilirea nivelului dobzii i al comisioanelor In general, dobEnda propusA este cea practicatA de bancA pentru tipul de credit solicitat dar aceasta poate fi modificatA Dn funcCie de gradul de risc identificat Bi de garanCiile care se pot aduce de Dmprumutat. DobEnda se negociazA dar nivelul acesteia nu se poate abate prea mult de la dobEna standard, cel mai adesea abaterea este de ;,4 - 1 puncte de dobEnda. Fn ce privete comisioanele, acestea snt Dn general fixe si se negociaza mai rar. R(3()!t%& '( !$!&i*8 ! c)('it(&#) Analiza nonfinanciarA Bi analiza financiarA se prezintA Dn Referatul de analizA a creditelor care trebuie sA ofere factorilor de decizie informaCiile necesare pentru apobarea solicitArii de credite Dn conditii de risc acceptabil pentru bancA. Referatul de credite are urmatoarea structura( - obiectul creditarii< - prezentarea clientului< - analiza financiara< - analiza nonfinanciara< - surse de rambursare< - garantii< - perioada de creditare< - dobEnzi si comisioane< - concluzii si propuneri de creditare.
17

Referatul se semneazA de conducrea departamantului de analizA credite Bi de inspectorul de credite Bi se inainteaza organelor competente pentru aprobare. C#$t)!ct%& '( c)('it !ontractul de credit Bi acordul de garanCie constituie acte Dncheiate Dntre bancA Bi Dmprumutat prin care se materializeazA acordul de voinCA Dntre cele douA pArCi privind acordarea, garantarea Bi rambursarea creditului. Aceste contracte se bazeazA pe prevederile !odului !omercial, !odului !ivil Bi @egii &ancare din care rezultA cA toate operaCiunile de credit Bi garantare ale bAncilor trebuie consemnate Dn documente contractuale prin care sA se specifice toCi termenii Bi toate condiCiile acestor tranzacCii. !ontractul de credit este un document tip al bAncii, cu clauze ,uridice, Dn cadrul cAruia se Dnscriu elementele specifice tranzacCiei - identificarea Dmprumutatului, suma creditului, obiectul creditului, perioada de creditare, perioada de graCie, perioada de tragere, dobEnda "curentA Bi ma,oratA pentru creditele restante5, comisioanele, termenul de rambursare, procedurile Dn cazul nerambursArii la scadenCA, garanCiile Bi data de inchidere a contractului. Fn contract se precizeazA cA respectarea destinaCiei creditului este obligaCia Dmprumutatului Bi nerespectarea acesteia dA dreptul bAncii sA opreascA tragerile din credite Bi sA treacA la rambursarea anticipatA a sumelor utilizate cu penalitACile aferente. Acordul de garanCie este, de asemenea, un document tipizat al bAncii Dn care se Dnscriu tipul de garanCie, obiectul garanCiei Bi elementele ,uridice ale acesteia. Fn contractLacord nu se admit BtersAturi, modificAri sau clauze care nu fac obiectul contractului Bi care ar putea altera drepturile Bi obligaCiile pArCilor. DupA finalizarea celor douA documente are loc semnarea acestora de persoanele autorizate "fiecare filA din contracte se semneazA de cele douA pArCi pentru a se evita eventuale suspiciuni privind modificarea acestora5 !ontractele se Dntocmesc Dn trei exemplare originale, din care unul se pAstreazA Dn tezaurul bAncii, constituid portofoliul de contracte al bAncii, altul se predA Dmprumutatului iar al treilea se pAstreazA la dosarul de credite pe Dntraga perioadA de creditare pEnA la plata integralA a obligaCiilor faCA de bancA. Intrarea Dn vigoare a contractului are loc imediat dupA semnare sau dacA sunt anumite condiCii de Dndeplinit "garanCii5 dupA realizarea acestora, banca notificEnd Dmprumutatului data de cEnd acesta a devenit efectiv. Fndeplinirea condiCiilor este atestatA de consilierul ,uridic, printr+un aviz scris, iar contractele de credit Bi garanCii Bi dosarul de credite se predau inspectorului pentru urmarirea creditelor. DupA intrarea Dn vigoare Dncepe perioada de tragere a sumelor din credite. MurisdicCia mai prevede cA, contractele nu se pot modifica decEt numai prin acte adiCionale semnate de cele douA pArCi. !ontractul de credit se prelungeBte automat Dn cazul nerambursArii integrale a creditului Bi a dobEnzilor pEnA la achitarea integralA a acestora Bi continuA sA producA efecte chiar dacA creditele au fost scoase Dn afara bilanCului.

2.1.2. ANALIZA CREDITELOR PE TERMEN MI4LOCIU <I LUNG

18

2.1.2.1. CARACTERISTICILE CREDITULUI O,i(cti %& c)('it8)ii !reditele pe termen mi,lociu Bi lung se acordA pentru 3i$!$7!)(! i$ ("ti7ii&#) economice sau financiare care au un efect economic pe o perioadA de mai mulCi ani Dn funcCie de natura Bi mArimea investiCiei. !reditele se acordA pentru activitACi productive care aduc un spor de resurse, dar Bi pentru activitACi neproductive dar necesare "obiective social+culturale, de mediu5 sau pentru consum personal "construcCii locuinCe , case de vacanCA, cumpArAri de autoturisme, echipamente de folosinCA DndelungatA5 care au un efect indirect. Fn cadrul activitACii de investiCii, creditele se acordA pentru( - obiective noi, inclusiv maBini, echipamente, instalaCii< - achiziCii de utila,e independente "echipamente, mi,loace de transport5< - dezvoltAri "extinderi5 de capacitACi, - modernizari de capacitACi de producCie Bi utila,e< - prima dotare cu obiecte de inventar Bi diverse materiale< - lucrAri de DmbunAtACiri funciare< - plantaCii pomiviticole pEnA la intrarea pe rod< - animale pentru producCieLreproducCie< - lucrAri de prospecCiuni geologice< - cumpArAri de acCiuni< - alte categorii de investiCii. Sunt asimilate lucrArilor de investiCii, studiile de fezabilitate, proiectele de execuCie, studiile geologice, lucrArile de organizare de Bantier "drumuri de acces, birouri, cantine Bi eventual locuinCe pentru muncitori5 Bi cele se supraveghere "cheltuielile cu dirigenCia de Bantier5, precum Bi probele tehnologice de punere Dn funcCiune, care sunt, de asemenea, elemente creditabile. 0entru a DnCelege complexitatea unei investiCii, trebuie sA avem Dn vedere cA aceasta se compune din i$ ("ti7i! '( ,!*! "obiectivul principal5, i$ ("ti7i! c#&!t()!&8 "reCelele de alimentare cu energie electricA, apA Bi gaze5 Bi i$ ("ti7i! c#$(/8 "lucrAri pregAtitoare - Dn amonte - ca devieri de rEuri, consolidAri de terenuri5 Dn special la investiCiile de infrastructurA. 0otrivit normelor bancare, ,8$ci&( $% !c#)'8 c)('it( '( i$ ("ti7ii 0($t)% c#$"tit%i)(! c!0it!&%&%i "#ci!&, DntrucEt investitorul trebuie sA dovedeascA interesul pentru o afacere prin participarea cu fonduri proprii, pentru participarea la licitaCii pe piaCa bancarA Bi organizaCiilor non+profit care nu au capacitate de rambursare. P()i#!'! '( c)('it!)( 0erioada de creditare este, Dn principiu, de pEnA la 4 ani la creditele pe termen mediu Bi Dntre 4 + .4 ani la creditele pe termen lung, Dn unele cazuri chiar mai mult, ca de exemplu, la creditele pentru infrastructurA care sunt de valori mari Bi cu o eficienCA economicA mai micA. 0erioada de creditare depinde Dn primul rEnd de volumul profitului de la investiCia care se va realiza Bi care este sursa de rambursare a creditului Bi Dn al doilea rEnd de capacitatea financiarA a
19

investitorului, care, fie participA cu un volum mai mare de fonduri proprii Bi deci creditul va fi mai mic Bi cu o perioadA mai scurtA, fie dispune de resurse financiare Bi este interesat Dntr+o perioadA mai micA pentru a+Bi reduce gradul de Dndatorare sau pentru a valorifica investiCia la un moment oportun de piaCA. 0erioada de creditare mai este influenCatA Bi de capacitatea bAncii de a acorda credite pe perioade mai lungi, asemenea tranzacCii realizEndu+se Dn special de bAncile mari care dispun de capitaluri importante Bi de posibilitACi sporite de a atrage resurse de pe piaCa financiarA pe termene mai lungi. P()i#!'! '( t)!2()( 0erioada de tragere depinde de perioada de realizare a investiCiei prevAzutA Dn documentaCia investiCiei, de exemplu la o construcCie poate fi 1+2 ani, la un bara, hidrotehnic cca. 4 ani, pentru utila,e cu monta, 3 +6 luni, pentru utila,e fArA monta, 1 +. luni. Fn principiu, perioada de tragere este la creditele pe termen mediu de pEnA la 1 an, iar la cele pe termen lung pEnA la 2 ani. 0erioada de tragere Dncepe de la data intrArii Dn vigoare a contractului de credit Bi se stabileBte de comun acord cu Dmprumutatul. P()i#!'! '( 2)!7i( 0erioada de graCie este determinatA de perioada de realizare a investiCiei, astfel DncEt rambursarea creditului sA DnceapA dupA darea Dn funcCiune a capacitACilor de producCie Bi realizarea profitului estimat. Fn principiu, perioada de graCie este apropiatA de cea de tragere Bi diferA dupA natura investiCiei. Fn general, perioada de graCie este pEnA la 1 an la creditele pe termn mediu Bi pEnA la 2 ani la creditele pe termen lung. @a utila,ele independente fArA monta, nu se acordA perioadA de graCie D#,;$'! DobEnda practicatA este cea fixA pentru cA, pe piaCA, resursele pe termen lung se pot mobiliza la rate fixe de dobEndA care asigurA un venit constant, dar superior celui de la dobEnda fluctuanA. @a creditele pe termen mi,lociu cu o duratA mai micA, sub . ani, se pot accepta Bi dobEnzi fluctuante, Dn funcCie de politica de dobEndA a bAncii. DobEnzile la creditele pe perioade lungi, peste 1; ani, se pot revizui de comun acord al ambelor pArCi, pe baza evoluCiei pe piaCA a dobEnzii la resursele pe termen lung, dar acest lucru trebuie sA se prevadA Dn contractul de credit. 0lata dobEnzii se face, de regulA, semestrial. R!6,%)"!)(! Rambursarea se face Dn rate egale la care numai dobEnda variazA Dn funcCie de volumul creditului rAmas de rambursat sau Dn anuitACi "ratA > dobEndA5 constante pe toatA perioada de creditare. %odalitatea de rambursare se prevede Dn contract Bi, Dn principiu, nu se mai poate modifica. Rambursarea anticipatA se penalizeazA de bancA cu plata unor sume ce reprezitA despAgubiri pentru pierderile ante calculate de bancA la resursele anga,ate pe perioada creditului A$!&i*! c)('it(&#) Analiza creditelor se face diferenCiat Dn funcCie de natura investiCiei Bi tipul creditului Bi nu de categoria investitorului - persoanA ,uridicA sau fizicA. Desigur, cele douA categorii de
.;

investitori prezintA deosebiri esenCiale, dar acestea se reflecA mai mult Dn mArimea creditului, a perioadei de creditare Bi a garanCiilor care se constituie. Fn continuare, ne vom referi la anliza celor mai reprezentative credite pe termen mi,lociu Bi lung, creditele de dezvoltare Bi creditele ipotecare.

2.1.2.2. ANALIZA CREDITELOR DE DEZVOLTARE !reditul de dezvoltare reprezintA suportul financiar principal al asigurArii bazei materiale pentru dezvoltarea economicA Bi necesitA o capacitate financiarA considerabilA a bAncilor care se anga,eazA Dn asemenea activitACi. Analiza creditelor pentru dezvoltare implicA douA etape( analiza nefinanciarA Bi analiza financiarA. A$!&i*! $(3i$!$ci!)8 presupune aceleaBi elemente ca la creditul pe termen scurt "tipul Bi activitatea firmei, structura acCionariatului Bi capitalul investit Dn companie, ramuura de activitate, perspectivele pieCei Bi calitatea managementului5, cu deosebirea cA se pune un accent mai mare pe performanCele istorice ale investitorului care sA dea incredere bAncii Dn avansarea fondurilor unei entitACi care are capacitatea de a le gestiona Bi a realiza obiectivul propus, pe calitatea Bi anga,area acCionariatului Dn susCinere investitiei "participarea cu fonduri proprii Dnt+o anumitA proporCie la finanCarea investiCiei5 Bi pe capacitatea pieCei de a absorbi produsele care se vor obCine. Fn acastA fazA se elaboreazA un "t%'i% '( 0i!78 care sA susCinA efectuarea investiCiei. Analiza nefinanciarA se bazeazA pe sistemul "c#)i$2, dupA metodologia bAncii, obCinEndu+se Dn final un coeficient care este luat Dn considerare la anliza de ansamblu a investiCiei "raportul de analizA5. A$!&i*! 3i$!$ci!)8 este mult mai laborioasA decEt la creditele pe termen scurt Bi se bazeazA pe eficienCa economicA a investiCiei care trebuie sA asigure recuperarea creditelor, luEndu+se Dn considerare influenCa factorului timp prin calcule de actalizare a fluxului de venituri Bi cheltuieleii care sA le facA comparabile la momentul dorit. Analizele nefinanciare Bi financiare se bazezA pe '#c%6($t!7i! t(9$ic#-(c#$#6ic8 a investiCiei care trebuie sA asigure informaCiile tehnice, economice, financiare Bi ,uridice pentru analiza solicitArii de credit Bi fundamentarea deciziei de creditare. DocumentaCia care se depune bAncii cuprinde urmAtoarele( + cererea de credite la care se ataBeazA documentele de mai ,os< + studiul de fezabilitate care este o lucrare de fundamentare a investiCiei din punct de vedere al necesitACii, al solutiei tehnice, capacitACii de producCie, costului investiCiei "devizul estimativ5, eficienCei economice, surselor de finanCare Bi al pieCei de desfacere care se DntocmeBte de instituCii de proiectare autorizate< pentru investiCiile mai mici "ex. procurAri de utila,e5 Dn locul studiilor de fezabilitate se prezintA memorii ,ustificative si devize estimative cu costul investiCiei. + cash floJ+ul investiCiei pe perioada de creditare cu calculul eficienCei economice "RIR rata internA de rentabilitate5<
.1

+ bugetul de venituri Bi cheltuieli pe perioda de realizare a investitiei pentru verificarea fondurilor proprii cu care se anga,eazA investitorul< + avizele pentru investiCiile colaterale Bi conexe< - titlul de proprietate asupra terenului< + autorizaCia de construcCie + bilanCul Bi contul de profit Bi pierdere al ultimului an de activitate, + alte documente solicitate da bancA Dn funcCie de specificul investiCiei. Analiza financiarA reprezintA o evaluare a i$'ic!t#)i&#) "0(ci3ici 0($t)% i$ ("ti7ii, astfel( V!&#!)(! i$ ("ti7i(i =aloarea investiCiei este datA de totalitatea cheltuielior efectuate Dn vederea realizArii Bi punerii Dn funcCiune a obiectivului, inclusiv cheltuielile cu dobEnda Bi comisioanele bancare. 0entru bancA, valoarea investiCiei are mai multe semnificaCii( dA magnitudinea unui plasament care trebuie privit prin prisma capitalului investitorului, adicA o investiCie care depABeBte de cEteva ori capitalul este o acCiune riscantA care necesitA o analizA de risc aprofundatA< este folositA pentru determinarea proporCiei Dntre fondurile proprii cu care participA investitorul Bi creditul bancar, adicA raportul Dn care riscul se Dmparte Dntre investitor Bi bancA< constituie baza de referinCA Dn determinarea eficienCei economice a investiCiei, criteriul esenCial in evaluarea unei investiCii< este folositA Dn stabilirea raportului de structurA faCA de lucrArile de construcCii monta, Bi utila,e, avEnd Dn vedere cA utila,ele determinA creBterea productivitACii muncii. Din acest moment apare primul element de negociere, adicA proporCia de finanCare Bi de asumare a riscului de cAtre cei doi parteneri. I$ ("ti7i! "0(ci3ic8 InvestiCia specificA reprezintA relaCia dintre investiCia totalA Bi capacitatea de producCie, leiLto prodse, leiL'm reCea de drumuri, electricA, alimentAri cu apA etc, leiLha s.a.m.d. Bi se determinA dupA formula InvestiCie totalA InvestiCie specificA H ++++++++++++++++++++++++++++++++++ H leiLto, 'm,ha !apacitate de productie InvestiCia specificA trebuie sA fie cEt mai micA Bi reflectA eficienCa cu care s+au folosit fondurile. Fn cazul modernizArilor, investiCia specificA se determinA ca raport Dntre investiCia efectuatA cu modernizarea Bi creBterea de capacitate. InvestiCia specificA este cel mai reprezentativ indicator Dn compararea mai multor investiCii din punct de vedere al costurilor Bi al efectului pe unitatea de capacitate. Nivelul acestui indicator manifestA tendinCa de DmbunAtAire Dn timp ca urmare a progresului tehnic Bi banca este interesatA Dn finanCarea unor investiCii cu randamnete cEt mau bune care sA reducA riscul asumat. InvestiCia specificA constituie un element de referinCA Dn analiza creditului.
..

T()6($%& '( )(c%0()!)( ?ermenul de recuperare exprimA perioada de timp "nr. ani5 Dn care investiCia se recuperezA din profit Bi se determinA dupA formula InvestiCie totalA 0erioada de recuperare H +++++++++++++++++++++ 0rofit anual RezultatulobCinut reprezintA numArul de ani Dn care investiCia se recupereazA integral din profit. Fn cazul modernizArilor, perioada de recuperare se stabileBte prin raportarea investiCiei cu modernizarea la sporul anual de profit. 0erioada de recuperare reprezintA un indicator pentru determinarea perioadei de rambursare a creditului. E3ic($7! (c#$#6ic8 ficienCa economicA este cel mai reprezentativ indicator Dn evaluarea unei investiCii DntrucEt ia Dn considerare relaCia dintre efect "profit5 si efort "investiCie5, precum Bi influenCa factorului timp asupra monedei. Fn principiu, eficienCa economicA se determinA ca raport intre efect Bi efort Bi sunt mai multe modalitACi de calcul, mai simple sau mai complexe. !ele mai uzuale sunt( coeficientul de eficinCA economicA, raportul costLbeneficii, rata interna de rentabilitate, rata economicA de rentabilitate Bi raportul de rentabilitate cu proiectLfArA proiect. 0e plan intern sunt preferaCi indicatorii coeficientul de eficienCA economicA Bi rata internA de rentabilitate iar pe plan extern se folosesc rata internA de rentabilitate Bi rata economicA de rentabilitate. Fn continuare, ne vom referi la coeficientul de eficienCA economicA Bi rata internA de rentabilitate. C#(3ici($t%& '( (3ici($78 (c#$#6ic8 !oeficientul de eficienCA economicA exprimA profitul anual ce revine la 1 leu investit care se determinA dupA formula 0rofit anual !oeficient de eficienCA economicA H +++++++++++++++++++++++ InvestiCie totalA 0entru modernizAri vom avea sporul anual de profit raportat la investiCia cu modernizarea ce revine la 1 leu investit. !oeficietul de eficienCA economicA este un indicator static Bi nu ia Dn considerare durata de funcCionarea a obiectivului realizat. Din acest motiv se foloseBte la investiBtiCiile cu termene mai scurte Bi care se finanCeazA din credite pe termen mi,lociu.

R!t! i$t()$8 '( )($t!,i&it!t( -RIR.


.2

Rata interna de rentabilitate exprimA gradul de eficienCA al investiCiei determinate pe baza luArii Dn considerare a factorului timp, adicA a actualizArii fluxurilor de venituri Bi cheltuieli, la un anumit moment, dupA formula RIR "G5, rata la care( InvestiCia totalA - =NA "venit net actualizat5 H ; vn =NA H N ++++++++ "1>a5 In principiu, ambii factori "investiCia Bi venitul net5 se actualizeazA cu acelaBi factor, cu precizarea cA investiCia va reprezenta un cost "+5, iar venitul net un profit ">5. Fn cheltuielile de exploatare nu se include amortizarea DntrucEt aceasta nu reprezintA un cost de producCie. Fn practicA, perioada de actualizare este de pEnA la 1; ani, din douA considerente( dupA aceastA datA factorul de actualizare este foarte mic Bi veniturile nete devin nesemnificative< Bi dupA 1; ani o investiCie se considerA uzatA moral Bi are o valoare rezidualA. FntrucEt o investiCie este supusA influenCei forCelor pieCei, RIR trebuie spus unor teste de sensibilitate Dn sensul determinArii influenCei creBterii preCurilor cu1;G, diminuarii cu 1;G sau, combinat - varianta cea mai dificilA + creBterii preCurilor intrArilor "materii prime, combustibili etc5 cu 1;G Bi reducerii preCurilor ieBirilor "vEnzAri5 cu 1;G, pentru a se vedea cEt de sensibil este proiectul la asemenea fenomene probabile. Fn ce priveBte momentul determinArii eficienCei economice Bi deci al actualizArii, acesta poate fi( la luarea deciziei, la inceperea investiCiei sau la terminarea acesteia. !el mai folosit este momentul Dnceperii investiCiei. Din punct de vedere economic, RIR trebuie comparat cu media pe ramurA pentru a avea o imagine a eficienCei Bi este de preferat o investiCie peste media pe ramurA, iar din punct de vedere bancar RIR trebuie sA acopere rata dobEnzii Bi rata inflaCiei. G!)!$7ii In domeniul investiCiilor, garanCia o constituie DnsABi obiectivul realizat. Deoarece Dn perioada realizArii investiCiei, creditele ar rAmEne negarantate, investitorul trebuie sA propunA pentru acest interval de timp, alte garanCii reale, la care se renunCA dupA recepCia finalA Bi intrarea Dn exploatare i se constituie garanCie investiCia realizatA. A$!&i*! "#&icit8)ii c)('it%&%i Fn vederea fundamentArii decizieie de creditare se folosec concluziile din cele douA tipuri de analize, nefinanciarA Bi financiarA. DacA analiza nefinanciarA se finalizezA cu un puncta, scoring, analiza financiarA se bazeazA pe capacitatea de rambursare a creditului bazatA pe RIR Dn funcCie de care se dimensioneazA volumul credutului Bi perioada de creditare. Fn analizA se are Dn vedere cA nu tot volumul profitului trebuie imobilizat cu stingerea obligaCiilor faCA de bancA Bi o parte din acesta este necesar sA rAmEnA la dispoziCia investitorului.
.3

Analiza solicitArii creditului trebuie sA rAspundA la urmAtoarele probleme( - persectivele pieCei de a absorbi produsele care se vor obCine< - situaCia financiarA a investitorului< - gradul de Dndatorare bancarA< - stadiul de pregAtire a investitorului pentru Dnceperea investiCiei< - anga,area investitorului de a participa la finanCare cu fonduri proprii< - volumul creditului posibil de acordat Bi termenul de creditare< - dobEnda Bi comisioanele< - garanCiile necesare< - alte aspecte semnificative. P()"0(cti (&( 0i(7(i '( ! !,"#),i 0)#'%"(&( InformaCiile se obCin din studiul de piaCA care se prezintA bAncii din care ar trebui sA rezulte cota de piaCA internA a investitorului, pieCele de export Bi produsele exportate in anii precedenCi, clienCii mai importanCi Bi perspectivele pentru plasarea produselor. Studiile de piaCA emise de o firmA de specialitate sunt mai credibile pentru bancA Bi sunt de preferat unor lucrAri interne. Sit%!7i! 3i$!$ci!)8 ! i$ ("tit#)%&%i Aceasta se determinA de bancA pe baza bilantului Bi a contului de profit Bi pierdere pe ultimii . - 2 ani, urmArindu+se rentabilitatea, gradul de indatorare, serviciul datoriei catre stat, furnizori Bi bAnci pentru a se forma o opinie privind capacitatea de platA Bi corectitudinea investitorului. Analiza se completeazA cu informaCii de la &iroul de !redit Bi !entrala IncidenCelor de 0lACi. Fn ce priveBte performanCa financiarA, investitorul trebuie sA se Dncadreze Dn categoria A sau &. G)!'%& '( i$'!t#)!)( ,!$c!)8 Analiza urmAreBte sA determine care va fi gradul de Dndatorare bancarA dupA anga,area creditului care va fi un element important Dn decizia de creditare St!'i%& '( 0)(28ti)( 0($t)% :$c(0()( i$ ("ti7i(i Investitorul trebuie sA dispunA de documentaCia tehnico+economicA aprobatA "studiul de fezabilitate Bi proiectul tehnic5, avizele pentru lucrArile conexe, autorizaCia de construcCie Bi precontractele cu firmele de construcCii Bi de livrare a utila,elor. FntErzierile care au loc Dn aceastA fazA determinA prelungirea perioadei de tragere Bi o imobilizare de fonduri de cAtre bancA. P!)tici0!)(! i$ ("tit#)%&% c% 3#$'%)i 0)#0)ii Fn principiu, nu este prudent pentru bancA sA se anga,eze la finanCarea integralA a investiCiei, fiind necesar ca riscul sA se DmpartA cu investitorul. !a urmare, normele bancare prevAd o participare a investitorilor de cel puCin 2;G, dar aceastA proporCie este flexibilA. 0articiparea ar trebui sA fie cu fonduri monetare Bi nu aport Dn naturA, aBa cum se DntEmplA de multe ori. V#&%6%& c)('it%&%i =olumul creditului se dimensioneazA Dn funcCie de capacitatea de platA
.4

rezultatA din cash+floJ+ul investiCiei, de limita practicatA de bancA, maximum 7;G, Bi de gradul de Dndatorare bancarA. @a investiCiile de investCii mai mari bAncile organizeazA sindicalizAri pentru reducerea riscului asumat D#,;$'! 1i c#6i"i#!$(&( Acestea se stabilesc prin negociere, dar Dn general, sunt aproape de cele practicate curent. Nivelul dobEnzii este determinat Bi de performanCa financiarA a clientului, precum Bi de calitatea garanCiior. G!)!$7ii&( /aranCiile care se pot aduce sunt Dn primul rEnd garanCii reale, adicA ipoteci pe bunuri imobile "cca. 8;G din valoare5, ga,uri aspra bunurilor mobile "cca. 4;G5 Bi asupra acCiunilor pe care le deCine Dmprumutatul, precum Bi garanCii bancare emise de bAnci agreate de banca creditoare sau de fonduri de garantare. =olumul garanCiilor trebuie sA acopere creditul acordat Bi dobEnda pentru primul an de creditare. P)#0%$()(! '( c)('it!)( Fn funcCie de concluziile care se desprind din analizA se elaboreazA propunerea de creditare care cuprinde toate elemnete creditului, eventuale condiCionAri Bi alte mAsuri necesare. R(3()!t%& '( c)('it( Analiza efectuatA Bi propunerile de creditare se cuprind Dn )(3()!t%& '( c)('it( care are urmAtoarea structurA( - date de identificare a clientului< - situaCia creditelor acordate de bancA Bi alte bAnci din sistem< - situaCia creditelor acordate de alte bAnci grupilui din care face parte societatea DmprumutatA< - situaCia creditelor acordate de societACile de leasing< - concluziile cu privire la analiza economico+financiarA< - expunerea netA, prezentA Bi viitoare, a bAncii faCA de client< - propunerea de creditare. DupA semnare, referatul de credite se DnainteazA organelor de avizare Bi apobare. C#$t)!ct%& '( c)('it 0($t)% i$ ("ti7ii !ontractul de credit pentru investiCii este mai laborios decEt cel pentru creditele pe termen scurt datoritA valorii mai mari a creditului Bi perioadei mai lungi de creditare, Dn care pot apare evenimente mai multe Bi trebuie Dncadrate ,uridic Bi reglemetate Dn momentul Dncheierii contractului. 0rincipalele prevederi ale contractului se referA la( - pArCile contractante< - valoarea creditului, destinaCia Bi caracteristicile "perioada de creditare, perioada de tragere, perioada de graCie5< - condiCiile de tragere din credit< - tipul dobEnzii "fixA sau variabilA5 Bi rata dobEnzii "la creditele curente, la creditele restante5<
.6

comisioane "de analizA, de administrare, de risc, de rambursare anticipatA, de reeBalonareLrescadenCareLreactivare Bi altele5< - condiCiile de rambursare - graficul de rambursare, acceptul de recuperare de cAtre bancA din contul curent a ratei scadente, dobEnzii Bi comisioanelor, termenul de trecere la credite restante Bi dobEnzi penalizatoare "de regulA, mai mari cu . puncte de dobEndA decEt la ce cele curente5 Bi termenul la care intreaga creanCA devine restantA, ordinea de recuperare a creanCelor< - condiCiile de amEnare, rescadenCare, prelugire Bi reeBalonare< - garanCiile asiguratorii "contractele de garanCie5 Bi cesiunea Dn favoarea bAncii a dreturilor de Dncasat din poliCele de asigurare a bunurilor aduse Dn garanCie< - drepturile Bi obligaCiile pArCilor din contract. DupA semnarea contractului de cAtre ambele pArCi, un exemplar se pAstreazA Dn tezaur Bi altul se predA la inspectorul cu administrarea creditelor DmpreunA cu dosarul de credit.

2.2 MONITORIZAREA CREDITELOR %onitorizarea creditelor reprezintA activitatea de gestionare a creditelor Bi a dobEnzilor aferente Dn vederea asigurArii rambursArii la scadenCA a acestora, depistArii din timp a factorilor de risc care pot conduce la diminuarea capacitACii de platA a Dmprumutatului Bi prote,area bAncii de eventuale influenCe negative prin constituirea provizioanelor de risc. %onitorizarea este o activitate complexA care se desfABoarA atEt Dn Dn bancA cEt Bi la Dmprumutat Bi care cuprinde( + urmArirea utilizArii crediteleor Bi a respectArii destinaCiei acestora< + urmArirea evoluCiei capacitACii financiare a beneficiarilor de credite< + analiza periodicA a calitACii prtofoliului de credite< + controlul pe teren a existenCei garanCiilor< + amEnarea, rescadenCarea, reeBalonarea, prelugirea< + scoaterea Dn afara bilanCului a creditelor neperformante. %onitorizarea creditelor Dncepe cu acordarea acestora Bi se Dncheie cu recuperarea integralA a creanCelor din credite Bi dobEnzi. @a recuperarea integralA a unui credit, monitorizarea poate sA determine care au fost punctele tari Bi slabe ale activitACii de creditare, print+o analizA obiectivA a tuturor etapelor parcurse, Dn vederea DmbunAtACirii procesului de management al gestiunii creditelor. U)68)i)(! %ti&i*)ii c)('it(&#) 1i ! '("ti$!7i(i !c("t#)! #rmArirea utilizArii creditelor se face pe baza informaCiilor existente Dn bancA Bi se determinA gradul utilizare dupA formula credite utilizate /grad utilizare credite "G5 H +++++++++++++++++++ K 1;; credite aprobate
.7

#n grad acceptabil este de peste 8;G, dar acesta se diferenCiazA dupA tipul creditelor + termen scurt, mi,lociu Bi lung Bi obiectul creditului, asfel cA fiecare bancA DBi stabileBte propriul standard. Fn ce priveBte respectarea destinaCiei, aceasta se urmAreBte la efectuarea plACilor din credite prin viza inspectorului pentru monitorizare, dar este necesar sA se verifice la Dmprumutat cu ocazia controalelor periodice efectuate de acelaBi nspector. 0otrivit normelor bancare, Dmprumutatul este rAspunzAtor de respectrea destinaCiei creditelor, iar deturnarea acestora conduce la sistarea creditArii Bi recuperarea anticipatA a creditului acordat. U)68)i)(! ( #&%7i(i c!0!cit87ii 3i$!$ci!)( ! ,($(3ici!)i&#) '( c)('it( #rmArirea bonitACii clientului se face pe baza informaCiilor contabile ale acestuia care se prezintA bAncii potrivit prevederilor din contractul de credit( balanCa de verificare "lunar5, bilantul Bi contul de profit Bi pierdere "semestrial5, bugetul de venituri Bi cheltuieli "lunar5, alte situaCii financiare. 0e baza acestor informaCii se determinA indicatorii de bonitate Bi se analizeazA cauzele modificArilor produse. DacA situaCia financiarA se deterioreazA, clientul va fi declasat intr+o categorie inferioarA de performanCA financiarA. Incadrarea Dntr+o nouA categorie se face pe baza bilanCului semestrial Bi are drept consecinCA modificarea ratei de dobEndA la creditele anga,ate. A$!&i*! 0()i#'ic8 ! 0#)t#3#&i%&%i '( c)('it( Analiza portofoliului de credite este unul din obiectivele principale ale activitACii de monitorizare a creditelor Dn vedera incadrArii Dn standardele satbilite de banca centralA Bi menCinerea Dn limite normale a riscurulior activitACii de creditare. Aceasta este o analizA de structurA a portofoliului de credite in funcCie de riscurile asumate de bancA, care cuprinde( + ponderea creditelor restante "cu serviciul datoriei mai mare de 2; zile5 faCA de total credite "limita maximA admisA .G5< + structura valutarA "lei Bi valute strAine5 comparativ cu structura valutarA a resurselor Bi parametrii stabiliCi de banca centralA< + structura pe categorii de risc dupA serviciul datoriei< + expunerea bAncii pe ramuri economice< + expunerea faCA de clienCii mari care depABesc 1;G din fondurile proprii ale bAncii< + gradul de acoperire a riscului de credit cu comisioane< + gradul de acoperire a portofoliului cu garanCii. AceastA analizA permite identificarea domeniilor Dn care trebuie sA se intervinA pentru diminuarea sau prevenirea unor riscuri, precum Bi stabilirea prioritACilor. C#$t)#&%& 0( t()($ !& (/it($7(i 2!)!$7ii&#) !ontrolul pe teren al existenCei garanCiilor Bi contacul cu factorii de decizie din companie este esenCial Dn activitatea de urmArire a creditelor. Fn primul rEnd, managementul bAncii este interesat sA primeascA asigurAri cA garanCiile existA, nu s+au produs evenimente care sA altereze calitatea fizicA Bi ,uridicA a acestora, valoarea de evaluare corespunde celei de piaCA, iar gradul de acoperire a creditelor se menCine. Fn al doilea rEnd, managemnetul bAncii trebuie sA fie informat despre situaCia financiarA a companiei, serviciul datoriei faCA de bancA "datoriile restante5, cauzele Bi mAsurile preconizate pentru intrarea Dn normalitate Bi tendinCele pEnA la finele anului.
.8

!onstatArile inspectorului de urmArire se consemneazA Dntr+o N#t8 '( c#$"t!t!)(. De regulA, controlul pe teren se efectueazA lunar Dn cazul creditelor care prezintA riscuri ma,ore Bi trimestrial sau semestrial la celelalte companii Dn funcCie rezultatele economico+financiare ale acestora. A6;$!)(!, )("c!'($7!)(!, )((1!&#$!)(!, 0)(&%2i)(! Fn cazul Dn care datoriile restante sunt determinate de anumiCi factori temporari, sau factori independenCi de companie, banca oferA unele facilitACi care sA permitA depAsirea acesttor dificultACi, ca amEnarea, rescadenCarea, reeBalonarea sau prelungirea creditelor Bi a dobEnzilor. A6;$!)(! reprezintA modificarea termenului de rambursare a uneia sau cel mult douA rate fArA a depABi termenul final de rambursare. R("c!'($7!)(! DnseamnA modificarea a mai mult de douA rate ca termene de rambursare Bi ca sumA Dn cadrul termenulul final aprobat iniCial. R((1!&#$!)(! DnseamnA modificarea scadentelor Bi a cuantumului ratelor pentru intreg soldul rAmas la un moment dat fArA a depABi termenul final. P)(&%$2i)(! este extinderea perioadei de rambursare peste termenul final iniCial OperaCiunile de amEnare, rescadenCare, reeBalonare Bi prelungire presupun ma,orarea dobEnzii peste nivelul creditelor restante, ca urmare a unui risc mai mare, precum Bi plata unor comisioane de analizA.?oate aceste operaCiuni fac obiectul unui act aditional la contractul de credit. Sc#!t()(! :$ !3!)! ,i&!$7%&%i ! c)('it(&#) $(0()3#)6!$t( 0otrivit normelor bAncii centrale, creditele restante care nu s+au recuperat Dntr+o perioadA de 26; zile, precum Bi cele care nu se mai pot recupera ca urmare a stArii de faliment se scot Dn afara bilantului, la propunerea compartimentului de monitorizare credite. Din acest moment, creditele trec Dn gestiunea departamentului ,uridic care urmeazA sA iniCieze procedurile de recuperare pe cale ,udecAtoreascA.

2.=. PROVIZIONAREA CREDITELOR

!reditele acordate de instituCiile bancare sunt supuse riscului de credit, adicA de nerambursare a 0)i$ci0!&%&%i "creditul propriu+zis5 Bi de neplatA a datoriilor aferente, respectiv dobEnzi Bi comisioane, care se constituie Dn c)(!$7( bancare asupra DmprumutaCilor. Acest risc are drept consecinCA pentru bAnci o nerealizare de venituri Bi Dn final o pierdere de mi,loace circulante care afecteazA, mai mult sau mai puCin, situaCia financiarA a acestora. 0entru a limita efectele acestui risc, se procedeazA la constituirea de provizioane "0(ci3ic( '( )i"c '( c)('it, adicA a unor rezerve care se constituie, Dn timp, destinate sA compenseze riscul produs la un moment dat. Aceste provizioane se constituie pentru credite acordate clientelei nebancare, clientelei bancare Bi pentru plasamente "depozite5 la clientela bancarA. 0rovizioanele sunt strEns legate de "() ici%&
.9

'!t#)i(i, adicA datoria neachitatA la scadenCA, exprimatA ca numAr de zile de DntErziere la platA, faCA de data scadenCei. 0otrivit normelor bAncii centrale, creditele Bi plasamentele la care se DnregistreazA DntErzieri la platA se grupeazA Dn 4 categorii de risc, astfel( !ategorie de risc + standard + Dn observaCie + substandard + Dndoielnic + pierdere Serviciul datoriei DntErzieri 1 +14 zile O 16 -2; zile O 21 - 6; zile O 61 - 9; zile O peste 9; zile !oeficient de provizionare ;,;; ;,;4 ;,.; ;,4; 1,;;

Fncadrarea Dn aceste categorii se face Dn funcCie de serviciul datoriei, categoria de performanCA financiarA "A+ 5 Bi iniCierea de proceduri ,uridice. Astfel, dacA avem 2 clienCi cu performanCe financiare 1 H A, . H & Bi 2 H ! Bi toCi au acelaBi serviciu al datoriei de 1+14 zile, atunci ei vor fi DncadraCi Dn urmAtoarele categorii de risc( A standard, & Dn observaCie Bi ! substandrd. !lienCii la care s+au declanBat proceduri ,uridice vor fi trecuCi automat Dn categoria pierdere indiferent de serviciul datoriei. Fn cazul Dn care un client are mai multe credite Bi DnregisrtreazA un serviciu al datoriei diferit pe fiecare credit, toate creditele se DnregistrezA la categoria cea mai slabA din categoriile individuale de clasificare. 0entru determinarea provizioanelor de risc, coeficientul de risc se aplicA la expunerea netA din credite "expunere brutA mai puCin valoarea garanCiilor reale, bancare Bi poliCe de asigurare, fiecare ponderatA cu un coeficient stabilit de banca centralA5 Bi rezultA provizionul de constituit, care reprezintA o cheltuialA pentru bancA. DacA riscul potenCial nu se produce Bi creditul cu dobEnda se ramburseazA, comisionul se anuleazA Bi se transferA Dn venituri. Fn bancA, lunar au loc regularizAri de comisioane "ma,orAri sau diminuAri5 Dn funcCie de evoluCia portofoliului de credite pe categorii de risc. 0rovizionarea a DntArit atitudinea de prudenCA bancarA, de disciplinare a clienCilor, de creBtere a exigenCei Dn gestionarea portofoliului de credite, dar a afectat semnificativ gradul de rentabilitate, cel puCin Dn primii ani de aplicare a noului sistem.

2.>. RECUPERAREA CREDITELOR E?TRABILAN@IERE

!reanCele extrabilanCiere sunt procesate de departamentul ,uridic Dn vederea recuperArii prin hotArEri ,udecAtoreBti sau prin executare silitA. Acesta este un proces de lungA duratA, care dacA se finalizeazA Dn favoarea bAncii este urmat de valorificarea prin licitaCie publicA a bunurilor
2;

luate Dn garanCie de bancA. !ontractul de credit a devenit, prin lege, titlu executor, ceea ce a simplificat procedura de executare silitA Bi garanCiile materiale se valorificA mult mai operativ. /estiunea acestor active revine departamentului ,uridic pEnnA la finalizare fiecArui dosar. ?otuBi, departamnetul de monitorizare are Dn continuare atribuCii de urmArie a recuperArii creditelor din afara bilanCului, ceea ce echivaleazA cu o supraveghere a departamnetului ,uridic. Sumele recuperate reprezintA venituri suplimentare pentru bancA care contribuie la cresterea profitului Bi sporeBte interesul bAncii pentru creBterea gradului de recuperare. !reditele din afara bilanCului se iau Dn calculul indicatorilor de risc Bi ma,oreazA gradul de risc iar bAncile sunt interesate Bi din acest punct de vedere de lichidarea lor cEt mai curEn C A P I T O L U L III RISCUL DE LICAIDITATE

@ichiditatea se prezinta ca o proprietate generala a activelor de a fi transformate rapid si cu minimum de cheltuiala in moneda lichida "numerar si disponibil in cont curent5. PIn cazul unei banci, lichiditatea reprezinta capacitatea bancii de a obtine in orice moment si la un pret rezonabil, fondurile necesare finantarii anga,amentelor sale. Riscul de lichiditate, care are in vedere de fapt lipsa lichiditatii, reprezinta imposibilitatea bancii de a face fata exigibilitatilor immediate cu lichiditati disponibile. In cadrul operatiunile bancare interesele partilor diverg. Astfel, creditorul este de acord sa+si imprumute capitalul, insa ar dori ca termenul de rambursare sa fie cat mai scurt pentru a+si pastra o anumita disponibilitate asupra sumei cedate. Din contra, debitorul vrea sa se imprumute pe termen cat mai mare pentru a+si consolida pozitia financiara. In aceste conditii echilibrarea activelor cu pasivele, din punct de vedere al scadentei devine aproape imposibila. Astfel, gestiunea riscului de lichiditate se transforma intr+o problema de gestiune a activelor si pasivelor bancare, cu grade diferite de lichiditate. xista mai multe acceptiuni sub care poate fi privita lichiditatea bancara( in varianta cea mai le,era, lichiditatea vizeaza posibilitatea bancii de a obtine capitaluri suplimentare la un cost rezonabil. Aceasta este cea mai intalnita situatie cu care se confrunta bancile in gestiunea riscului de lichiditate. &ancile au nevoie de lichiditati, acestea se pot obtine fara probleme deosebite, dar se plateste un pret. Acest pret poate sa fie foarte mare in conditiile in care lipsa de lichiditate este generalizata la nivelul pietei.

21

in a doua acceptiune se urmareste crearea unei lichiditati de siguranta. Aceasta trebuie sa asigure linistea bancii fata de eventualele nevoi neasteptate de lichiditate. In acest scop banca poate sa+si constituie rezerve, din proprie initiativa sau la cererea autorit. monetare si de credit. ultima acceptiune vizeaza lichiditatea extrema. Dupa ce s+a confruntat fara succes cu lipsa de lichiditate in variantele anterior prezentate, banca se afla intr+o acuta criza de lichiditati. O astfel de situatie poate antrena intrarea in incapaciatate de plata si in final poate falimenta banca.

=.1. FACTORI DE RISC Riscul de lichiditate este determinat, in special de trei factori( situatia bilantului bancar, increderea in banca, situatia generala a pietei. 1. situatia bilantului bancar - in cadrul functiei de intermediar financiar, bancile atrag resurse, prin depozite in special si le plaseaza in primul rand prin credite acordate. @ipsa de lichiditate apare din necorelarea pe scadente a operatiunilor active si pasive. Doua sunt motivele mai importante ce pot determina aceasta situatie. In primul rand, resursele atrase de banca sub forma de depozite au scadente mai mici decat plasamentele bancii sub forma de credite. 0opulatia prefera sa+si plaseze economiile in conturi bancare pe maximum un an, iar societatile comerciale creaza in mica masura depozite la termen. !reditele contractate, in schimb, au scadente mai mari pentru a permite o rambursare esalonata in functie de marimea creditului si de capaciatea de rambursare a debitorului. #n al doilea motiv ce determina o astfel de situatie il reprezinta tendinta bancii de a+si creste profitul prin plasamente pe termen lung, mai bine remunerate. De fapt, banca urmareste sa+si plaseze cat mai rentabil resursele atrase. .. operatiunile extrabilantiere - acestea implica intrari si iesiri de capitaluri lichide, care pot pune presiune pe gestiunea lichiditatii in sensul gasirii unui optim de lichiditate 2. politica de dezvoltare a bancii - prin modificari inregistrate la nivelul dobanzilor, comisioanelor, la nivelul elementelor de bilant in scopul cresterii cotei de piata sau consolidarii pozitiei strategice a bancii se pot crea involuntar presiuni asupra lichiditatii. !lientela poate fi incantata de modificarile intervenite amplificand volumul tranzactiilor "cerere mare de credite, accelerarea economisirii5 sau in extrema cealalta, clientela dezamagita poate sa fie interesata de oferta altor banci "retrageri importante sau depuneri si incasari sub asteptari5. 3. sistem informational si de comunicare neperformant - un astfel de sistem, care furnizeaza informatii cu greutate si incomplet genereaza intarzieri si posibile bloca,e in transmiterea datelor necesare in gestiunea lichiditatii.
2.

4. increderea in banca - increderea de care beneficiaza banca in fata tertilor, ii permite acesteia sa beneficieze de oportunitatile pietei in cele mai bune conditii, sa+si creasca rentabilitatea sa+ si imbunatateasca lichiditatea si in aceste conditii sa+si consolideze in continuare imaginea. In sens invers, o imagine proasta antreneaza o degradare a situatiei financiare a bancii cu consecinte negative asupra imaginii. In aceste conditii, bancile sunt dispuse sQQQQQQ. volutia increderii in banca depinde de mai multi factori( zvonuri pe piata, schimbarea conducerii, constatarea de fraude, falimentul unui debitor. 0e langa aceste aspecte mai trebuie mentionate inca doua cu incidenta mare asupra increderii intr+o banca( calificativul agentiilor de rating - acesta este aproape sinonim cu imaginea financiara a bancii. ?inand cont de mondializarea pietelor, exista sanse din ce in ce mai mici ca debitorii si creditorii sa se cunoasca. In aceste conditii creste rolul ratingului ca principal criteriu de evaluare a riscului investitiei. O scadere a ratingului bancii este imediat cunoscuta in intreaga lume si se traduce aproape imediat printr+o pierdere de imagine. ?rebuie remarcat aici faptul ca in cazul lichiditatii impactul ratingului este mai redus, in sensul ca situatia lichiditatii se poate modifica destul de repede fara ca agentia de rating sa poata sesiza, iar investitorii sa poata fi atentionati. actiunile bancii centrale - aceasta are rolul de a supraveghea institutiile de credit si a le atentiona sau a lua masuri fata de cele care ii inspira neincredere. In multe cazuri este de a,uns ca o banca sa intre in atentia bancii centrale, pentru ca acest fapt sa alerteze pietele si sa aibe drept consecinta agravarea unei situatii de,a delicate. ste valabila si situatia inversa in care o banca cu probleme beneficiaza de a,utorul bancii centrale, ceea ce are un impact pozitiv asupra imaginii sale. 6. situatia generala a pietei - nu intodeauna criza de lichiditate este determinata de dificultatile interne ale banci. #neori piata este cea care transfera o lipsa de lichiditate generala la nivelul bancii. O astfel de situatie pe piata poate sa apara in urma raportului dezechilibrat dintre cererea si oferata de moneda sau in urma unei interventii energice pe piata a autoritatii monetare. In general, astfel de crize se rezolva in cateva ore sau in cateva zile. In aceste conditii, banca poate sa obtina in continuare lichiditati, insa la o dobanda mult mai mare. 7. modificari in norme si reglementari - pot induce un risc de lichiditate la nivelul bancii sau al intregii piete.

=.2. INDICATORI DE LICAIDITATE /estiunea riscului de lichiditate presupune o cuantificare a lichiditatii bancare, o apreciere a riscului pe care il reprezinta valorile obtinute si masuri de imbunatatire a lichiditatii. In ma,oritatea cazurilor, apreierea lichiditatii este destul de generala. Spunem ca este buna sau
22

scazuta. !u a,utorul urmatorilor indicatori putem sa stabilim mult mai exact gradul de lichiditate al uni activ, grup de active sau pe ansamblul bancii. 1. i$'ic(&( '( &ic9i'it!t( - se determina ca raport intre suma pasivelor ponderate si suma activelor ponderate. 0entru calculul indicelui trebuie sa existe o baza de date privind activele si pasivele bancare, grupate pe perioade in functie de scadenta. 0onderarea se poate face cu un numar mediu de zile, saptamani sau luni din fiecare perioada sau cu numarul curent al fiecarei perioade, atat pentru active cat si pentru pasive. 0rima varianta de ponderare, in special cand foloseste un numar de zile, este mai exacta, insa a doua varianta este mai usor de aplicat. Din punct de vedere al lichiditatii, valoarea optima a indicelui este 1. daca indicele este subunitar - inseamna ca banca realizeaza o acoperire a activelor pe termen lung cu pasive pe termen scurt. In aceasta situatie apare un risc de lichiditate. Acesta este cu atat mai mare cu cat valoarea indicelui este mai mica. ?inand cont de dorinta de castig a bancilor, in ma,oritatea cazurilor ele prezinta un indice de lichiditate subunitar. daca indicele este supraunitar - inseamna ca banca realizeaza o acoperire a activelor pe termen scurt cu pasive pe termen lung. ceea ce elimina riscul de lichiditate, dar scade rentabilitatea bancii. .. 0#*iti! &ic9i'it!tii - acest indicator foloseste aceiasi baza de date ca in cazul indicelui de lichiditate. Intr+o prima varianta, pozitia lichiditatii simpla se determina prin diferenta dintre pasive si active, pe fiecare perioada in parte. Acest indicator arata, pentru fiecare perioada, masura in care pasivele scadente sunt acoperite de active scadente. In acelasi timp, arata punctual unde trebuie intervenit pentru optimizarea indicelui de lichiditate. Acesta este optim, daca pozitia de lichiditate inregistreaza numai valori nule. Daca se obtin valori pozitive ale indicatorului pe anumite scadente, inseamna ca pentru acele scadente banca trebuie sa caute resurse suplimentare. Intr+o a doua varianta, pozitia lichiditatii cumulata se determina ca diferenta intre pasive si active cumulate. Astfel, se determina perioada de maxima nevoie de lichiditate pentru banca. Indicatorul mai poate fi intalnit si sub denumirea de 0!"i ( $(t(. 2. )!t! &ic9i'it!tii - este un indicator care arata evolutia gradului de indatorare a banci fata de piata monetara. Se determina ca raport intre imprumuturi noi contractate si imprumuturi scadente pentru o anumita perioada, de regula luna. Daca indicatorul este supraunitar, acesta reflecta o crestere a lichiditatii bancii prin cresterea indatorarii fata de piata monetara. O valoare subunitara presupune o scadere a lichiditatii bancare. 3. )!0#)t%& c)('it( B '(0#*it( C acest indicator usor de calculat, insa nu este foarte expresiv. O valoare supraunitara sau o evolutie in acest sens arata o scadere a lichiditatii, in timp ce un raport subunitar exprima o buna lichiditate.
23

4. t)!$"3#)6!)(! 6('i( ! "c!'($t(&#) C exprima in zile sau luni diferenta dintre scadenta medie ponderata a activelor bancare si cea a pasivelor bancare. 6. i$'ic!t#)i '( t)(*#)()i( C in gestiunea trezoreriei se folosesc o serie de indicatori de apreciere a gradului de lichiditate bancara( !. &ic9i'it!t(! 2&#,!&! - se determina ca un raport intre activele lichide ale bancii si datoriile sale curente. Indicatorul reflecta masura in care banca poate transforma elemente patrimoniale de activ in lichiditati pentru a face fata datoriilor curente. 0entru un nivel al indicatorului de . - .,4 putem spune ca banca se afla intr+o pozitie confortabila. Activele lichide luate in calcul sunt( disponibilitatile banesti, soldul contului curent al bancii la banca centrala, depozitele constituite la alte banci, certificate de trezorerie si alte titluri de stat, alte active. Datoriile curente sunt date de disponibilitatile banesti ale altor institutii financiar bancare, ale agentilor economici si ale populatiei. ,. &ic9i'it!t(! '( t)(*#)()i( - sau lichiditatea imediata exprima posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie de a face fata datoriilor pe termen scurt. Se calculeaza ca raport intre total elemente patrimoniale ale trezoreriei si total datorii pe termen scurt. Datoriile pe termen scurt sunt formate din disponibilitati la vedere ale clientilor nebancari si imprumuturi pe termen scurt de la alte banci. c. &ic9i'it!t(! i$ 3%$cti( '( t#t!& '(0#*it( - arata masura in care elementele patrimoniale de activ lichide acopera datoriile date de totalul depozitelor. '. &ic9i'it!t(! i$ 3%$cti( '( t#t!& '(0#*it( "i i60)%6%t%)i + arata masura in care elementele patrimoniale de activ lichide acopera datoriile date de totalul depozitelor si imprumuturile de refinantare si interbancare.

=.=. SURSE DE LICAIDITATE /estiunea riscului de lichiditate presupune si identificarea surselor de lichiditate la care se poate apela in caz de nevoie. Acestea sunt( 1. active cu lichiditate ridicata - acestea sunt plasamente bancare cu scadente mici, pe care banca le poate lichida la nevoie. De asemenea, pot fi active cu scadente corelate cu perioadele in care se cere o lichiditate suplimentara. Sunt constituite din rezerve primare, rezerve secundare si credite scadente. .. imprumuturi + in aceasta categorie intra imprumuturile contractate de banca pe piata interbancara, imprumuturile de refinantare, dar si depozitele atrase de banca de la clienti sau certificatele de depozit emise de banca. ?rebuie avut in vedere ca prin imprumuturi banca obtine lichiditati ce pot satisface nevoile imediate, insa in perspectiva aceste imprumuturi vor reprezenta nevoi de lichiditate. Se amana de fapt o nevoie de lichiditate prezenta pentru o alta
24

in viitor. ste de dorit ca amanarea sa se faca pentru scadente care convin mai mult bancii, din punct de vedere al lichiditatii. 2. surse neconventionale - in aceasta categorie intra unele tehnici si instrumente financiare noi, precum titluri cu optiune de rascumparare, titluri emise pe piata monetara sau procesul de titlurizare. 0rin acesta din urma, banca reuseste sa transforme unele active cu lichiditate scazuta, precum creditele, in surse de lichiditate. 0rin vanzarea acestora catre :ondul comun de creante, banca poate sa isi acopere nevoile de lichiditate.

=.>. METODA IMPASURILOR IN MANAGEMENTUL RISCULUI DE LICAIDITATE Impasurile "sau gap+urile5 in materie de lichiditate reprezinta diferente intre active si pasive sau intre evolutiile acestora, determinate pentru diferite scadente viitoare. In primul caz avem de+a face cu impasuri in stocuri, determinate ca diferente intre pasive si active, pe diferite scadente. O valoare pozitiva inseamna un excedent de resurse, in timp ce o valoare negativa inseamna un deficit de resurse. In al doilea caz, avem de+a face cu un impas in fluxuri, determinat ca diferenta intre intrarile si iesirile de fonduri intr+o perioada. O valoare pozitiva a acestui impas reprezinta o intrare neta de fonduri, in timp ce o valoare negativa reprezinta o iesire neta de fonduri. Impasurile pot reda grafic sau tabelar nevoile de finantare ale banci. In proiectia impasurilor pe diferite perioade se folosesc elementele bilantiere existente. ?rebuie tinut cont de faptul ca bilantul este in continua evolutie si situatia la o anumita data viitoare poate sa difere de situatia proiectata initial. 0entru a cori,a acest nea,uns se fac scenarii, in functie de diferite ipoteze de evolutie a activelor si pasivelor bancare. Situatia ideala in gestiunea riscului de lichiditate apare atunci cand se poate afirma ca bilantul este imunizat, adica atunci cand bilantul prezinta echilibre intre resurse si utilizari pentru toate scadentele.

=.D RAPORTUL DE LICAIDITATE Raportul de lichiditate este un instrument utilizat in gestiunea lichiditatii. l se elaboreaza zilnic si lunar la nivelul centralei bancii "raportul de lichiditate global5 si subunitatilor comparand o serie de elemente care genereaza lichiditate prin intrari sau consuma lichiditate prin iesiri.. In baza lui banca poate lua o serie de masuri legate de asigurarea unei lichiditati normale si controlul riscului. @a baza constituirii sale se afla urmatoarele elemente( Intrari( + rambursari de credite + dobanzi de incasat aferente creditelor acordate
26

+ depozite constituite de banca la alte banci si a,unse la scadenta + dobanzi de incasat la depozitele constituite de banca la alte banci + contravaloarea in lei a valutei vandute clientilor prin masuri operatiuni de arbitra, + contravaloarea valutei vandute pe piata interbancara + rascumpararea certificatelor de trezorerie Iesiri( + depozite a,unse la scadenta constituite la banca + certificate de depozit a,unse la scadenta + dobanzi de platit la depozite create clientilor si la certificate de depozit emise + depozite atrase de pe piata interbancara a,unse la scadenta + contravaloarea in lei a valutei cumparate de la clienti prin operatiuni de arbitra, + contravaloarea in lei a valutei cumparate de pe piata interbancara + achizitionarea de certificate de trezorerie &anca poate actiona in sensul imbunatatirii lichiditatii prin( R mentinerea unui nivel optim al activelor "2;G investitii de risc minim, 2;G credite ipotecare si obligatiuni de risc mediu si 3;G plasamente de risc ridicat5 R mentinerea unui echilibru pe scadente active L pasive R crearea si utilizarea unor resurse suplimentare R diversificarea sistemului depozitelor R obtinerea de garantii de stat pentru creditele cu risc ridicatR R obtinerea de imprumuturi overnight Se considera un nivel al lichiditatii confortabil atunci cand exista acoperire pentru 1;G din valoarea depozitelor la vedere sau cumulat 8G din valoarea depozitelor la vedere si 3G din valoarea depozitelor la termen.

=.E. REGLEMETARI PRIVIND LICAIDITATEA BANCARA In toate tarile, autoritatile monetare formuleaza niste cerinte, care sa stabileasca un nivel minim al lichiditatii bancare. Adeseori, aceste cerinte se integreaza ca parghii ale instrumentelor de politica monetara utilizate de bancile centrale. 0entru autoritatile monetare, problema lichiditatii este tratata Desi aceste cerinte, privite ca norme prudentiale, urmaresc asigurarea unui minim de lichiditate la banci, de cele mai multe ori banca centrala pune pe prim plan in abordarea situatiei lichiditatii interesele sale de politica monetara. In continuare sunt prezentate cateva aspecte, ce vizeaza cerinte al autoritatilor monetare, in vederea gestiunii globale a riscului de lichiditate( 1. i$'ic(&( '( &ic9i'it!t( - se poate determina pe diferite scadente "1 luna , 1 an, etc.5 ca raport intre activele si pasivele pe termen scurt. !erintele prevad un minim de 1;; G.
27

.. c#(3ici($t%& 3#$'%)i&#) 0)#0)ii "i )("%)"(&#) 0()6!$($t( - stabileste un minim de 6; G pentru raportul dintre fondurile proprii ale bancii plus resursele pe termen lung si utilizarea acestora in special prin credite si plasamente in titluri. ?ermenul lung inseamna peste 4 ani. 2. )(*() (&( 6i$i6( #,&i2!t#)ii - in conformitate cu aceasta cerinta, societatile bancare sunt obligate sa constituie depozite in conturi la banca centrala, in functie de nivelul depozitelor detinute. !uantumul rezervei minime se stabileste prin aplicarea ratei rezervei minime, stabilita de banca centrala, la baza de calcul constituita din depozitele atrase. &aza de calcul poate cuprinde depozitele in moneda nationala si moneda straina la vedere si la termen, dar si alte instrumente de economisire sub forma de titluri. De regula, depozitele guvernamentale nu intra sub incidenta acestei prevederi. &anca centrala poate utiliza mai multe rate ale rezervei minime pe diferite componente ale bazei de calcul. Nivelul rezervei minime obligatorii se actualizeaza periodic, in functie de evolutia bazei de calcul sau extraordinar, in functie de evolutia obiectivelor urmarite de banca centrala in politica sa monetara si de credit. Actualizarea periodica se face, de regula lunar, cand se determina noua dimensiune a bazei de calcul si bancile sunt obligate sa+si ma,oreze nivelul rezervei sau sa+l diminueze, daca doresc. Rezerva minima constituita corespunzator in contul de la banca centrala este remunerata printr+o dobanda. xista si tari care aplica o rata a dobanzii zero. xcedentul de rezerva nu este remunerat. 0entru deficitul de rezerva se aplica dobanzi penalizatoare, de regula la nivelul celor pentru credite lombard. 0ot exista si alte tipuri de sanctiuni. 3. &ic9i'it!t(! !&%t!)! - cuprinde o serie de cerinte privind resursele si utilizarile in valuta ale bancilor. Aici se incadreaza si rezervele minime obligatorii pentru depozitele in valuta. @ichiditatea valutara poate fi pusa in evidenta printr+un indicator numit gradul de lichiditate valutara. Acesta se determina ca raport intre totalul activelor nete in valuta ponderate si totalul acestora fara ponderare. 0onderarea se face cu un coeficient de lichiditate. Activele nete in valuta sunt urmatoarele( a. valuta efectiva si cecuri din casieria bancii b. disponibilitati in conturi curente in strainatate c. plasamente in valuta in conturi la termen de maxim un an la banci din strainatate sau in titluri emise de %inisterul :inantelor d. soldul net al disponibilitatilor si plasamentelor in valuta la banci pe teritoriul national e. participatii in valuta f. plasamente in valuta in strainatate pe termen mai mare de un an g. credite interne nete in valuta h. alte active in valuta 0entru activele nete de la punctele a+d se foloseste un coeficient de ponderare egal cu 1. 0entru celelalte active nete, considerate cu lichiditate scazuta se folosesc coeficienti
28

subunitari. /radul de lichiditate al bancii poate fi cel mult egal cu unu. !u cat el inregistreaza valori mai mici cu atat banca prezinta o lichiditate valutara mai scazuta si este obligata sa suporte o rata a rezervei minime mai mari. 4. !"i2%)!)(! '(0#*it(&#) - aceasta masura este mai complexa si vizeaza mai multe aspecte privind gestiunea riscurilor bancare. a poate fi considerata ca o norma de gestiune a riscului lichiditatii in masura in care ofera clientilor bancii o posibilitate de a dispune de sumele din conturi in situatii extreme. ?otodata participarea bancii la un astfel de sistem de asigurare duce la imbunatatirea imaginii sale. In acest scop, toate bancile sunt obligate sa participe la constituirea unui fond de asigurare a depozitelor care sa despagubeasca total sau partial deponentii in caz de faliment bancar. In Romania functioneaza :ondul de garantare a depozitelor. Acesta garanteaza toate depozitele si plasamentele in certificate de depozit, in lei si valuta, ale rezidentilor si nerezidentilor. xista o serie de exceptii de la garantare, ce vizeaza persoanele cu putere de decizie in banca si care au responsabilitati legate de falimentul bancii. Aici se incadreaza membrii !onsiliului de administratie, ai !omitetului de directie, ai !omisiei de cenzori si expertii care au certificat bilantul contabil. De asemenea, nu au dreptul la depozite garantate persoanele care au beneficiat de conditii financiare preferentiale in relatiile cu banca. /arantarea se face in limita unui plafon maxim stabilit. :ondul de garantare a depozitelor isi constituie resursele financiare din( contributia initiala a societatii bancare - aceasta este stabilita la nivelul de 1 G din capitalul social subscris al societatii bancare si este deductibila contributia anuala a societatilor bancare - este stabilita ca un procent "era ;,2 G5 aplicat la depozitele detinute de banca la sfarsitul anului. 0rocentul poate fi modificat pe ansamblul bancilor, daca se dovedeste a fi insuficient sau in cazul unei banci, daca aceasta are o activitate cu risc ridicat. Si aceste contributii sunt deductibile fiscal contributii speciale ale societatilor bancare - acestea pot fi cerute de :ond atunci cand resursele sale sunt insuficiente pentru rambursarea depozitelor. Sunt deductibile fiscal si nu pot depasi dublul contributiei anuale imprumuturi - acestea pot fi contractate numai daca la un moment dat :ondul nu face fata obligatiilor sale venituri din lichidarea creantelor sale venituri din investirea resurselor sale alte venituri "donatii, subventii bugetare5 In momentul in care resursele financiare ale :ondului a,ung la nivelul a 1; G din totalul depozitelor persoanelor fizice din sistemul bancar, :ondul poate sa suspende plata contributiilor anuale si sa o reia atunci cand resursele scad sub acest nivel.

29

C A P I T O L U L IV
RISCUL DE DOBANDA

Riscul de rata a dobanzii este considerat un risc de piata. l intra in aceasta categorie alaturi de riscul valutar si riscul de piata manifestat in cazul portofoliului de titluri. @a toate aceste riscuri pierderile bancii pot sa apara in cazul in care pretul elementelor de bilant "credite, depozite, titluri, active si pasive exprimate in devize5 se modifica. Acest pret se particularizeaza in functie de elementele bilantiere amintite in rata dobanzii, rata de schimb sau cursul titlurilor. 0e ansamblu, riscul de piata surprins sub cele trei forme ale sale, tinde sa creeze bancii cea mai importanta expunere. 0ierderile bancii in cazul manifestarii riscului de piata vizeaza trei directii( pierderi de valoare pentru activele bancare sau cresteri in cazul pasivelor scaderea mar,ei dobanzii, ca diferenta intre dobanzi incasate si dobanzi platite, cu influenta directa asupra rentabilitatii bancare apelarea excesiva la operatiuni extrabilantiere cu asumarea de noi riscuri si costuri pentru a gestiona riscul de piata Riscul de rata a dobanzii, definit ca probabilitatea de a inregistra pierderi in urma modificarii ratelor dobanzii pe piata, este legat direct de scaderea mar,ei dobanzii si indirect de pierderile din modificarile de valoare ale activelor sau pasivelor bilantiere. Importanta acestui risc este data de faptul ca cele mai multe venituri si cheltuieli bancare sunt incasate sau platite de banca sub forma de dobanda. &ancile utilizeaza in operatiunele desfasurate doua tipuri de rate ale dobanzii( fixe si variabile. O rata declarata fixa nu isi modifica nivelul pe durata de viata a elementului bilantier la care se aplica. O rata declarata variabila se modifica in aceasta perioada in functie de evolutia unui element de referinta. Acesta este de regula un indice sau o rata a dobanzii definitorie pentru piata sau pentru anumite categorii de operatiuni. xista si un mixa, intre cele doua tipuri de rate,
3;

ce imbraca forma ratei revizuibile. Aceasta este fixa, putandu+se insa modifica numai la anumite intervale de timp, intr+o maniera regulata. Aceasta prezentare a tipurilor de rate este oarecum depasita in materie de gestiune a riscului de dobanda. !onteaza mult perioada de timp pentru care se fac aprecieri cu privire la ratele dobanzii. Astfel, o rata a dobanzii fixa la un depozit pe o luna poate fi privita ca o rata variabila intr+o perioada de studiu de 6 luni. 0ana la scadenta, aceasta rata poate fi modificata de cinci ori, pierzandu+si astfel profilul de rata fixa. De asemenea, o rata revizuibila annual, la un credit pe termen lung, poate fi privita ca o rata fixa intr+un orizont de timp de sase luni, care se incadreaza intre perioadele anuale de revizuire. >.1 INDICATORII MAR4EI DOBANZII %ar,a dobanzii, determinata ca diferenta intre dobanzi incasate si dobanzi platite de banca, reprezinta principalul indicator de rentabilitate bancara. a va fi prima afectata in cazul manifestarii riscului de dobanda. 0entru a constata efectele riscului asupra mar,ei, trebuie sa punem in evidenta diverse laturi ale acesteia prin intermediul unor indicatori( 1. mar,a absoluta a dobanzii - se determina in unitati monetare, ca diferenta dintre veniturile din dobanzi ale bancii si cheltuielile sale cu dobanzile. a arata in primul rand capacitatea bancii de a+si acoperii cheltuielile de remunerare a resurselor atrase cu venituri. %ai mult, ea trebuie sa ofere o imagine privind acoperirea si celorlalte cheltuilei functionale ale bancii si posibilitatea ca aceasta sa obtina un profit. .. mar,a procentuala bruta a dobanzii - se determina relativ prin raportarea mar,ei absolute la suma activelor valorificate. a arata procentual plusul mediu de dobanda obtinut in urma plasamentelor realizate. 2. mar,a procentuala neta a dobanzii - se determina ca diferenta intre nivelul mediu al ratei dobanzii la active si nivelul mediu al ratei dobanzii la pasive. =alorile inregistrate de banca la acesti indicatori sunt bune in masura in care sunt cat mai mari, ele avand o influenta directa asupra rentabilitatii bancii. >.2. INDICATORI UTILIZATI IN MANAGEMENTUL RISCULUI DOBANZII In prezentarea tipurilor de rata a dobanzii au fost folositi termenii de rata fixa si rata variabila. In functie de perioada de observatie, este mai indicat sa se foloseasca termenul de sensibilitate a ratei. Ratele fixe si ratele variabile sunt sensibile daca in perioada de analiza pot fi modificate si nesensibile daca nu sunt supuse modificarilor. In aceiasi idee, activele si pasivele bancare pot fi sensibile sau nesensibile in functie de rata de dobanda asociata acestora.

31

xpunerea bancii la riscul ratei dobanzii poate fi pusa in evidenta utilizand o serie de indicatori. 0rin determinarea acestora si prin influentarea valori lor se realizeaza de fapt gestiune de risc de dobanda. Acesti indicatori sunt( 1. 0#*iti! '#,!$*ii - aceasta se determina ca diferenta intre activele si pasivele cu dobanzi fixe. a poate fi( scurta - daca pasivele cu dobanzi fixe sunt mai mari decat activele cu dobanzi fixe. In acest caz riscul de dobanda se manifesta in cazul in care rata dobanzii scade. &anca inregistreaza pierderi mai mari prin reducerea veniturilor la active decat economiile inregistrate prin reducerea cheltuielilor cu dobanzile la pasive. O situatie favorabila apare, in schimb, la cresterea dobanzilor pe piata. lunga - daca activele cu dobanzi fixe sunt mai mari decat pasivele cu dobanzi fixe. In acest caz riscul de dobanda se manifesta atunci cand dobanda pe piata creste. =enitul obtinut prin cresterea dobanzilor la active este depasit de pierderea constatata in urma cresterii cheltuielilor cu dobanzile la pasive. neutra - daca exista egalitate intre aceste active si pasive. Din punct de vedere al riscului de dobanda este situatia ideala, insa nu neutralizeaza complet manifestarea acestui risc. In caz de crestere sau scadere a ratei dobanzii pe piata, am putea spune ca o pierdere inregistrata intr+o parte de bilant se compenseaza cu un castig inregistrat in cealalta parte de bilant, insa nu se intampla neaparat asa. ste posibil ca dobanzile la elemente de activ si pasiv indexate dupa acelasi element de referinta sa evolueze in acelasi sens dar cu aplitudini diferite, datorate in primul rand diferentei dintre dobanzile active mai mari si cele pasive mai mici. 0ozitie scurta 0ozitie lunga Rata dobanzii creste castig pierdere Rata dobanzii scade pierdere castig

.. 2!0-%& - numit si imps, acesta se determina ca diferenta intre activele si pasivele sensibile. Din punct de vedere al riscului de dobanda, valoarea ideala a gap+ului este zero, cand activele si pasivele sensibile sunt egale si o variatie in rata dobanzii creaza pentru banca o compensare intre o pierdere si un castig. In practica totusi, valoarea gap+ului la banci este diferita de zero. Avem urmatoarea situatie( /ap pozitiv /ap negativ Rata dobanzii creste castig pierdere Rata dobanzii scade pierdere castig

/estiunea riscului de dobanda prin gap se bazeaza pe anticiparea evolutiei ratei dobanzii pe piata si in functie de aceasta, modificarea structurii activelor si pasivelor astfel incat sa se obtina un gap favorabil, adica un gap pozitiv, daca rata dobanzii creste sau un gap negativ, daca se anticipeaza o scadere a ratei dobanzii. O prima problema care apare aici este cea legata de durata de timp pentru care se fac
3.

aprecieri de sensibilitate a dobanzii. Daca aceasta este prea mare, cele mai multe active si pasive vor aparea ca fiind sensibile si in momentul in care se incearca modificarea structurii lor este posibil ca banca sa se loveasca de faptul ca acestea prezinta dobanzi fixe. O solutie in acest caz este de a grupa activele si pasivele dupa perioadele care permit modificarea dobanzii. /ruparea este asemanatoare cu cea intalnita la riscul de lichiditate, cand se determina indicele de lichiditate, iar elemenetele de bilant sunt grupate dupa scadente. Dupa grupare se determina si se gestioneaza gap+ul pentru fiecare grupa in parte in scopul obtinerii unor valori favorabile, dar si pe ansamblu pentru toate grupele in scopul compensarii diferitelor valori. In cazul celei de+a doua variante se pot pondera gap+urile rezultate pentru fiecare scadenta cu un indice. Acesta este 1 pentru scadente de un an sau mai mari de un an si o fractie din 1, corelata cu fractia din an corespunzatoare fiecarei scadente pentru celelalte scadente. De exemplu, scadenta de 6 luni are indice de ponderare 1L., iar cea pe o luna indice de ponderare 1L1.. Odata stabilit gap+ul global ponderat se gestioneaza in mod asemanator unui gap individual de grupa de scadente. #tilizand programe informatice, se pot prezenta situatii in orice moment pentru o structura de bilant data si pentru diferitele valori posibile ale ratelor dobanzii previzionate. A doua problema care poate sa apara este legata de flexibilitatea stucturii activelor si pasivelor, adica de posibilitatea de a le modifica in timp util. ste posibil ca rata dobanzii sa fie supusa unor variatii rapide, care sa puna banca in imposibilitatea de a reactiona la timp prin modificari de dobanzi. ste posibil, de asemenea ca rata dobanzii sa se modifice intr+un interval de timp mai mare, insa elementele de bilant sensibile pe aceal interval de timp sa nu fie suficiente pentru a echilibra situatia. 2. i$'ic(&( '( "($"i,i&it!t( - se determina ca raport intre active si pasive sensibile. In gestiunea sa banca trebuie sa incerce sa mentina o valoare unitara a indicelui de sensibilitate. 0entru alte valori ale acestuia se inregistreaza urmatoarea situatie( Indice S 1 Indice T 1 Rata dobanzii creste pierdere castig Rata dobanzii scade castig pierdere

>.=. MANAGEMENTUL RISCULUI DOBANZII /estiunea riscului de dobanda urmareste diminuarea sau daca nu se poate a,ustarea expunerii la risc in functie de obiectivele de rentabilitate urmarite. De regula, expunerea la risc a bancii, rezultata din operatiunile efectuate pentru clientele si din operatiunile in nume propriu, nu corespunde optimului dorit de banca. Drept consecinta banca va actiona pentru modificarea expunerii din punct de vedere al volumului, dar si al structurii acesteia. Se poate actiona in urmatoarele directii( 1. reorientarea operatiunilor cu clientela .. acoperirea riscului prin operatiuni bilantiere 2. acoperirea riscului prin operatiuni in afara bilantului
32

1. )(#)i($t!)(! #0()!ti%$i&#) c% c&i($t(&! - aceasta operatiune vizeaza modificarea structurii bilantului printr+o politica comerciala care sa promoveze anumite Se au in vedere aici urmatoarele directii( modificarea ponderii anumitor elemente de activ si pasiv promovarea unor dobanzi fixe sau variabile promovarea anumitor scadente pentru elemente de activ si pasiv utilizarea in mai mare masura a vaniturilor din comisioane in defavoarea celor din dobanzi ?oate aceste operatiuni se pot efectua, insa timpul necesar realizarii lor nu este scurt. Reorientarea operatiunilor cu clientela are nevoie de perioade mari de timp si este supusa constrangerilor pietei. !oncurenta existenta intre institutiile bancare poate ingreuna si chiar bloca aplicarea unei initiative de acest gen. &anca vrea schimbari in relatiile cu clientela, insa nu doreste indepartarea acesteia prin masuri contrare intereselor sale. .. !c#0()i)(! )i"c%&%i 0)i$ #0()!ti%$i ,i&!$ti()( - in acest sens banca actioneaza pe mai multe planuri. In privinta operatiunilor active se constata o reorientare a bancilor spre plasamente in titluri, mai putin supuse riscului de credit. In acelasi timp, o astfel de orientare permite reducerea acestui risc prin diversificarea activelor. #n rol important este ,ucat de operatiunile interbancare. 0rin credite sau imprumuturi contractate pe piata interbancara, bancile pot sa+si echilibreze pozitiile rezultate din operatiunile cu clientela. De exemplu, un imprumut interbancar obtinut pe termen lung, la o rata a dobanzii fixa poate constituii o contrapondere la creditele acordate clientilor pentru acelasi termen si la aceiasi rata a dobanzii. 2. !c#0()i)(! )i"c%&%i 0)i$ #0()!ti%$i i$ !3!)! ,i&!$t%&%i - interventiile bancii de gestiune a riscului prin operatiuni bilantiere pot avea drept consecinta cresterea artificiala a bilantului. O astfel de situatie poate afecta banca din punct de vedere al normelor prudentiale. Acestea constrang banca sa+si utilizeze cat mai bine bilantul existent, bilant aflat de regula la limita superioara a gestiunii prudentiale. Ori, noi credite sau imprumuturi interbancare contractate pentru a reduce riscul de rata pot impinge bilantul bancar dincolo de aceasta limita. 0rin operatiuni in afara bilantului se poate acoperii riscul de dobanda apeland la instrumente financiare negociabile pe diferite piete. Aceste instrumente, numite si produse derivate, permit acoperirea contra unei variatii nefavorabile a cursului titlurilor unor active, cursului valutar sau, in acest caz a ratei dobanzii. 0entru a realiza o acoperire prin produse derivate este necesar sa se gaseasca o contrapartida pe piata. Aceasta contrapartida este constituita de catre speculanti. i nu urmaresc reducerea riscurilor, ci isi asuma noi riscuri, sperand ca acestea sa nu se realizeze si sa obtina castiguri. 0ozitiile celor doua parti, operatorii de acoperire si operatorii speculanti, sunt contrare si se echilibreaza reciproc. i prind astfel de pozitii pe piata in urma unor anticipari de piata fundamental divergente si unor grade diferite de adversitate la risc. 0e piata la termen se poate obtine un anga,ament de garantare a unei rate a dobanzii pentru un credit sau un plasament viitor. 0rintr+un astfel de instrument se garanteaza nu numai rata dobanzii, ci si operatiunea de creditare sau de imprumut. 0rintr+un contract :RA ":orJard Rate Agreements5 se garanteaza o rata a dobanzii pentru un plasament sau credit cu suma si scadenta determinate, fara obligatia de a solicita
33

executarea contractului la scadenta. De cele mai multe ori, acest instrument se foloseste pentru operatiuni de trezorerie pe termen scurt. Operatiunile de sJap permit un schimb de dobanzi, de devize sau de dobanzi si devize printr+o operatiune combinata. SJap+ul este pe termen scurt si se numeste sJap cambist sau pe termen lung si se numeste sJap financiar. SJap+ul de rata a dobanzii este un contract prin care doua parti schimba dobanzi pentru o perioada si o suma date. Dobanzile sunt varsate la scadente fixate in baza diferentei constatate intre cele doua rate. SJap+ul de dobanzi este utilizat pentru una dintre situatiile urmatoare( - se transforma o pozitie cu rata fixa intr+una cu rata variabila - se transforma o pozitie cu rata variabila intr+una cu rata fixa - se schimba o rata a dobanzii variabila pe piata monetara cu o rata de acelasi tip pe piata obligatara #tilizarea sJap de dobanda se face in functie de pozitia pe care o are banca pe piata si de anticiparile privind evolutia ratei dobanzii. Astfel( 0ozitia bancii Imprumut dobanda fixa Imprumut dobanda variabila !redit dobanda fixa !redit dobanda variabila Anticiparea evolutiei ratei dobanzii Rata creste Rata scade Se mentine rata SJap Rata fixa rata variabila SJap Se mentine rata Rata variabila rata fixa SJap Se mentine rata Rata fixa rata variabila Se mentine rata SJap Rata variabila rata fixa

0rin operatiuni de sJap de dobanda, banca poate sa+si diminueze pierderile, in caz de evolutie nefavorabila a ratei dobanzii, dar poate si sa profite obtinand un castig. O alta gama de instrumente financiare derivate sunt cap, floor si collar. Acestea sunt derivate din optiuni si se incheie pentru perioade ce variaza intre o luna si 1; ani, in mod exceptional. !ontractele cap permit bancii sa se imprumute la dobanzi variabile, dar sa evite pierderile in caz de crestere a ratei dobanzii. !ap limiteaza superior rata dobanzii, dar ii permite bancii sa profite de o scadere a ratei dobanzii. In caz unei cresteri de rata a dobanzii, un astfel de contract ii aduce bancii varsaminte periodice ca diferenta intre rata pietei si rata garantata prin contract. !ontractele floor sunt instrumente financiare optionale de acoperire simetrice fata de contractele cap. le permit bancii sa se prote,eze contra unei scaderi de rata a dobanzii, atunci cand acorda credite, dar sa profite atunci cand rata dobanzii creste. In momentul in care rata obanzii pe piata scade sub nivelul garantat prin contract floor, banca isi exercita optiunea si primeste de la vanzatorul optiunii diferenta de dobanda dintre rata garantata si rata efectiva a pietei.
34

!ontracte collar reprezinte de fapt o combinatie de contracte cap si floor, care garanteaza bancii un tunel de evolutie a ratei dobanzii, aceasta fiind garantata atat la crestere cat si la scadere pe piata. Daca banca se afla in postura de imprumutator, ea va cumpara un contract cap si va vinde un contract floor. In aceasta situatie ea este aparata contra unei cresteri de rata a dobanzii si isi diminueaza costurile cu prima platita prin prima incasata la contractul floor, limitanu+si in schimb castigurile in cazul in care rata dobanzii pe piata scade. Dace banca este creditor, vinde un contract cap si cumpara un contract floor. In aceasta situatie ea este aparata contra unei scaderi de rata a dobanzii prin contractul floor si isi diminueaza costurile cu prima platita prin prima incasata la contractul cap, renuntand in schimb la o parte din castigurile de realizat in cazul in care rata dobanzii pe piata creste. Aplicarea acestor strategii prezentate poate sa duca la reducerea riscului de dobanda, insa de cele mai multe ori poatet induce un alt risc, cum ar fi cel de piata sau de lichiditate. In cazul instrumentelor financiare, riscul manifestat este cel de contrapartida, atunci cand partenerul de contract nu isi respecta anga,amentele asumate

CAPITOLUL V
RISCUL VALUTAR

Riscul valutar se defineste ca probabilitatea de a inregistra pierderi in urma variatiei cursului de schimb. l exista atata timp cat banca realizeaza operatiuni in monede starine. 0ierderile pot fi inregistrate datorita indexarii unor valori dupa un anumit curs valutar sau datorita modificarii valorii activelor si pasivelor externe in urma modificarii cursului valutar. Riscul valutar cuprinde atat operatiunile desfasurate de banca pentru clientuii sai cat si propriile operatiuni. l este cu atat mai mare cu cat ponderea activelor si pasivelore externe in bilant este mai mare. In functie de factorii care il determina, riscul valutar prezinta urmatoarele componente( 1. )i"c%& '( t)!$"&!t!)( - apare in cazul bancilor cu activitate internationala, care au deschise subunitati pe teritoriul altor state. 0eriodic are loc o consolidare a bilantului si rezultatelor la nivelul centralei bancii, care trebuie sa cuprinda si situatiile subunitatilor din strainatate. !onsolidarea se face in moneda tarii unde este situata centrala si asta presupune o conversie a valorilor externe exprimate in alte monede. @a nivelul centralei bancii se pot inregistra pierderi in urmatoarele situatii( din preluarea pierderilor existente la nivelul subunitatilor din strainatate din modificari nefavorabile de curs la conversie
36

din diferentele existente intre cele doua tari la nivelul sistemelor de contabilitate si fiscale. ste posibil ca un profit inregistrat in contabilitatea subunitatii sa se transforme in pierdere in contabilitatea centralei, in urma translatarii contabile. .. )i"c%& '( t)!$*!cti( - apare atunci cand banca desfasoara operatiuni intr+o deviza care isi modifica cursul. Acest curs creste odata cu volumul operatiunilor in devize si cu instabilitatea valutara. Intotdeauna, intr+o operatiune supusa riscului de tranzactie daca unul dintre parteneri a inregistrat o pierdere celalalt a inregistrat un castig. 2. )i"c%& (c#$#6ic - vizeaza modificarea valorii bancii in urma variatiei cursurilor valutare. Spre deosebire de riscul de tranzactie, acesta se reflecta pe termen lung in toata activitatea bancii si nu numai in rezultatul unei operatiuni. D.1. INDICATORI AI RISCULUI VALUTAR Aprecierea riscului valutar se poate face in baza urmatorilor doi indicatori( 1. 0#*iti! !&%t!)! - se determina comparand activele si pasivele exprimate in moneda straina. Se calculeaza pentru fiecare moneda in parte. Spunem ca pozitia valutara este scurta daca pasivele in valuta sunt mai mari decat activele in valuta. In situatia inversa, cand activele in valuta sunt mai mari decat pasivele in valuta, pozitia valutara este lunga. 0ozitia valutara a bancii induce castiguri sau pierderi in functie de evolutia cursului valutar. Astfel( 0ozitie valutara scurta 0ozitie valutara lunga !ursul valutar creste pierdere castig !ursul valutar scade castig pierdere

xpunerea bancii la riscul valutar generat de operatiunile intr+o anumita moneda straina este cu atat mai mare cu cat pozitia valutara pentru acea moneda este mai mare. .. 0#*iti! !&%t!)! 2&#,!&! - se defineste ca fiind soldul net intr+o moneda de referinta al creantelor in devize fata de pasivele in devize. Aceasta ia in calcul toate pozitiile valutare individuale oferind o imagine asupra riscului valutar la nivelul bancii. 0ozitia valutara globala este folosita mai mult la raportarea situatiei bancii catre centrala si mai putin la gestiunea efectiva a riscului valutar. Aceasta pozitie, prin compensarile de expuneri pentru diferite monede, duce la diminuarea riscului in calcul, dar la mentinerea lui in fapt. D.2. MANAGEMENTUL RISCULUI VALUTAR /estiunea riscului valutar presupune un efort ce vizeaza reducerea la minim a pierderilor si cheltuielilor datorate variatiei cursului valutar. Aceasta se poate realiza pe doua planuri(
37

1. prin reglementari de limitare a riscului valutar .. prin politica bancii cu privire la operatiunile in valuta 1. )(2&(6($t!)i '( &i6it!)( ! )i"c%&%i !&%t!) - prin functia sa de centru al politicii valutare, banca de emisune a creat un cadru legal privind desfasurarea operatiunilor in valuta. Acesta stabileste reguli privind convertibilitatea monedei nationale, stabilirea cursului valutar, repatrierea valutei incasata obtinuta in activitati de comert exterior, accesul populatiei la valuta si norme prudentiale de reducere a riscului valutar. In acest ultim sens, bancile trebuie sa foloseasca un sistem de evidenta care sa permita inregistrarea imediata a operatiunilor in valuta si calculul pozitiilor valutare individuale si pozitiei globale. 0ozitiile astfel determinate reflecta expunerea bancii la riscul valutar si trebuie sa se incadreze in limitele maxime stabilite de autoritatile monetare. In Romania pozitia valutara globala determinata in fiecare zi nu poate depasii 1; G din fondurile proprii ale bancii. 0entru exercitarea controlului in acest domeniu, bancile trebuie sa faca raportari saptamanale catre autoritatile monetare. .. 0#&itic! ,!$cii '( c#$t)#& !& )i"c%&%i !&%t!) - aceasta vizeaza o serie de norme interne ale bancii si actiuni indreptate catre evitarea sau diminuarea pierderilor valutare. Aceasta politica imbraca doua forme( neutralizarea pozitiei valutare si acoperirea riscului valutar. Neutralizarea pozitiei valutare sau imunizarea bancii la riscul valutar se realizeaza prin a,ustarea periodica a pozitiilor valutare lungi sau scurte. /estionarea pozitiei valutare se face pentru fiecare moneda in parte, dar si pentru elemenete de bilant, active si pasive pe termen scurt si termen lung. O limitare a riscului prin neutralizarea pozitiei valutare implica costuri de gestiune relativ ridicate si ingradeste libertatea bancii de a specula anumite pozitii de,a existente, atunci cand evolutia cursului incura,eaza astfel de operatiuni. Acoperirea riscului valitar - reprezinta o modalitate noua de gestionare a riscului valutar prin utilizarea unor instrumente financiare noi. In prezent este foarte utilizata, datorita in special dezvoltarii pietei financiare si produselor derivate tranzactionate pe aceste piete. Astfel, se pot schimba monedele de referinta din operatiunile bancare sau se poate limita pierderea prin limitarea variatiei cursului de schimb. 0rin operatiunile de sJap de devize cei doi participanti contracteaza simultan un credit si un imprumut in doua devize diferite avand aceiasi valoare nominala. De multe ori sJap+ul de devize se combina cu un sJap de dobanzi. O astfel de operatiunea presupune un schimb initial de capital, schimburi de dobanzi si un schimb final de capital. Se disting trei categorii de operatiuni de sJap de devize( - sJap de devize in care se schimba dobanda fixa intr+o valuta contra unei dobanzi fixe intr+alta valuta - sJap de devize in care se schimba o dobanda fixa intr+o valuta contra unei dobanzi variabile intr+o alta valuta - sJap de devize in care se schimba o dobanda variabila intr+o valuta contra unei dobanzi variabile intr+alta valuta

38

C A P I T O L U L VI
RISCUL DE SOLVABILITATE

Riscul de solvabilitate sau riscul de capital este riscul de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru acoperirea eventualelor pierderi. O astfel de situatie apare atunci cand banca isi asuma riscuri prea mari in corelatie cu dimensiunile capitalului propriu. Spunem ca in acest caz nu exista o adecvare a capitalului bancii. 0entru a determina un nivel optim al capitalului trebuie sa se tina cont de doua tendinte contradictorii( 1. banca actioneaza in sensul cresterii fondurilor proprii pentru a face fata riscurilor asumate. Din acest punct de vedere cu cat nivelul fondurilor proprii este mai mare cu atat pozitia sa este mai sigura. Dintr+o astfel de pozitie confortabila, banca are un spatiu de manevra mai mare si isi permite sa profite de oportunitatile pietei. De asemenea, banca beneficiza de o imagine buna pe piata si prezinta incredere in fata clientilor si partenerilor de afaceri. .. banca dispune de fonduri proprii supradimensionate. O astfel de situatie presupune o utilizare ineficienta a fondurilor proprii. &anca desfasoara o activitate mult prea slaba pentru capitalurile pe care le are la dispozitie. a trebuie sa+si creasca volumul operatiunilor pentru a da satisfactie propriilor actionari. Daca nu reuseste, ea trebuie sa+si diminueze capitalul pentru a+i asigura o rentabilitate satisfacatoare. E.1. EVOLUTII RECENTE ALE CAPITALULUI BANCAR

39

!apitalul bancar reprezinta esenta bilantului bancar. 0rin contributia actionarilor se asigura minimul necesar demararii unei activitati bancare. !apitalul reprezinta catalizatorul in baza caruia banca reuseste sa atraga si alte resurse utilizate in operatiuni de intermediere. In acelasi timp el ,oaca si un rol de amortizor ce permite bancii sa treaca mai usor peste pierderile inregistrate. In aceste conditii marimea si structura sa sunt determinate pentru calitatea si rentabilitatea activitatii bancare. #rmarind evolutia capitalului bancar in ultima perioada se pot evidentia doua tendinte( 1. o scadere relativa a ponderii sale in bilantul bancar - odata cu dezvoltarea pietei bancare si mai apoi a pietelor financiare, banca a gasit noi modalitati de obtinere a resurselor necesare, fara a mai apela la actionari. 0e de alta parte, prin scaderea ponderii capitalului bancar in totalul bilantului, creste efectul de levier si se inregistreaza o rata a rentabilitatii financiare mai mare, favorabila remunerarii actionarilor. O astfel de situatie a dus insa la cresterea vulnerabiltatii bancii in fata riscurilor. A fost nevoie sa apara in anii U8; o serie de reglementari prudentiale, care sa oblige bancile sa+si coreleze capitalurile cu volumul activitatii si cu riscurile asumate. 0rin aceste reglementari s+au impus praguri minime pentru fondurile proprii ale bancilor. .. diversificarea capitalului bancar + aceasta este o tendinta care a inceput sa se manifeste in anii U8; ca urmare a dezvoltarii pietelor financiare si odata cu acestea a a aparitiei si utilizarii de noi instrumente de atragere a resurselor. 0e de alta parte, a reprezentat o reactie de raspuns din partea bancilor la obligativitatea cresterii capitalului, in baza reglementarilor prudentiale recent adoptate, in conditiile in care se confruntau cu o lipsa de interes privind participarea actionarilor la noi ma,orari de capital. E.2. REGLEMENTARI PRIVIND SOLVABILITATEA BANCII Riscul de solvabilitate nu este un risc specific activitatii bancare. l se intalneste la toate societatile comerciale. In cazul bancii, acest risc se manifesta mai puternic avand in vedere functia sa de intermediere. Spre deosebire de celelalte societati nebancare, bancile participa la activitate cu un capital relativ mic, manipuland in schimb fonduri foarte mari. Interesul lor este de a atrage fonduri cat mai mari, de a le plasa, asigurand astfel o rata a rentabilitatii financiare mare, respectiv o rata a dividendului care sa multumeasca actionariatul. Activand in acest fel, banca scade ponderea capitalului in totalul pasivului, creste efectul de levier si in acelasi timp creste si riscul de solvabilitate. 0entru a contracara tendinta bancilor de maximizare a profitului prin utilizarea intensiva a fondurilor proprii si fortarea expunerii la risc, autoritatile monetare si de credit impun limite in domeniu sub forma unor norme prudentiale. Aceste norme reglementeaza aspecte legate de adecvarea capitalului bancii "capital adeVuac$5 si fac trimitere la fondurile sale proprii. Din acest motiv este bine sa clarificam, in cazul legislatiei romanesti ce inseamna fonduri proprii.
4;

0entru stabilirea fondurilor proprii ale unei societati bancare se iau in calcul doua categorii de capital( capital propriu si capital suplimentar. 1. capitalul propriu - este alcatuit din urmatoarele tipuri de capital( capital social varsat prime legate de capital varsate profitul reportat din exercitiile precedente profitul rezultat curent fondul de rezerva constituit conform legii fondul imobilizarilor corporale fondul de dezvoltare 0entru determinarea capitalului propriu se fac o serie de deduceri( valoarea neamortizata a imobilizarilor corporale sumele repartizate ca dividend si participari la profit sume ce reprezinta imobilizari corporale in curs si care depasesc fondul de dezvoltare cheltuieli inregistrate in avans pierdere reportata din exercitiul precedent pierderea exercitiului curent .. capitalul suplimentar - este alcatuit din( rezerva generala pentru riscul de credit, constituita conform legii alte rezerve alte fonduri imprumuturi subordonate "exemplu( imprumut obligatara realizat in anumite conditii, ce permite la scadenta convertirea obligatiunilor in actiuni5 !apitalul suplimentar este cuprins in fondurile proprii ale bancii numai in limita maxima a 1;; G din capitalul propriu. Datoria subordonata poate fi luata in calculul fondurilor proprii numai la nivelul maxim de 4; G din capitalul propriu si numai daca este varsata in intregime, are termen de rambursare de cel putin 4 ani si nu permite o rambursare anticipata. Din totalul fondurilor proprii se deduc participatiile bancii la alte societati bancare "participatii directe sau imprumuturi subordonate5. Reglementarile prudentiale bancare impun urmatoarele norme ce vizeaza riscul de solvabilitate( C!0it!&%& "#ci!& 6i$i6 - pentru a putea obtine acordul de functionare in vederea desfasurarii unei activitati de banca, o societate trebuie sa aibe un capital social minim de 4 milioane euro. Acesta trebuie sa fie subscris integral si varsat in proportie de cel putin 4; G in momentul constituirii. Avand in vedere pe de+o parte nivelul minim exprimat in euro ce trebuie actualizat
41

periodic in functie de cursul valutar si dorinta actionarilor de a depasi acest prag minim, pe de alta parte, bancile pot realiza ma,orari de capital pe urmatoarele cai( noi emisiuni de actiuni publice prin aport in natura la capital prin includerea primelor de emisiune, a unor rezerve sau a unor diferente favorabile de curs valutar A'(c !)(! 3#$'%)i&#) 0)#0)ii - aceste regulementarile vizeaza constituirea de fonduri proprii in functie de riscurile asumate de banca. Initial s+a avut in vedre riscul de credit, insa reglementarile s+au modificat in functie si de alte riscuri. !ea mai celebra norma de adecvare a fondurilor proprii este cea creata de !omitetul de la &asel, cunoscuta sub denumirea de norma !oo'e. !omitetul de la &asel, creat sub tutela &ancii Reglementelor Internationale a instaurat un nivel minimal de fonduri proprii ale bancii in functie de anga,amentele sale bilantiere si extrabilantiere. !oncret, norma !oo'e sau indicele de solvabilitate se determina ca raport intre fondurile proprii si active ponderate si trebuie sa inregistreze o valoare de minim 8 G. Aceasta valoare valoare de 8 G a rezultat din practica usuala si din dorinta de a crea un conses privind relatiile de negociere a sa. Nu se poate afirma ca o valoare mai mare sau mai mica, de exemplu 9 G sau 7G, este mai obiectiva decat valoarea stabilita. Norma !oo'e a devenit obligatorie pentru toate bancile cu activitate internationala "in mod concret trebuie ca activitatile internationale sa reprezinte mai mult de 22 G din bilant5 si pentru restul bancilor, daca ea este impusa de autoritatile monetare nationale. &ancile care sunt obligate sa respecte aceasta norma si nu o respecta nu pot repartiza dividende. In #niunea uropeana functioneaza din 18 decembrie 1989 o norma asemanatoare cu norma !oo'e numita ratia de solvabilitate. Aceasta este inspirata din norma !oo'e, existand o foarte mare asemenara intre acestea, dar fara a fi insa identice. Nivelul sau minim este stabilit tot la 8 G. Datorita complexitatii activitatii bancare si dezvoltarii pietelor financiare s+a a,uns la situatia in care banci cu o incadrare buna privind norma !oo'e sa fie considerate riscante de catre parteneri sau agentii de rating. Acesta a fost un semnal pentru revizuirea Acordului de la &asel in functie de realitatile si evolutiile mediului bancar. !adrul &asel II sau !adrul revizuit cauta sa imbunatateasca regulile existente prin alinierea cerintelor regulatorii pentru capital cat mai aproape de riscurile pe care le intampina bancile. l se bazeaza pe trei directii strategice de abordare sau trei piloni( 0ilonul I - !erinte minime de capital - acesta stabileste in functie de riscuri ponderate cerinte minime de capital pentru riscul de credit, pentru riscul de piata si pentru riscul operational 0ilonul II - Supravegherea prudentiala bancara - are in vedere un set de proceduri interne fiecarei institutii financiare prin care se evalueaza adecvat si consistent fondurile proprii corespunzatoare profilului de risc asumat
4.

0ilonul III - Disciplina de piata + asigura gestionarea riscului prin promovarea transparentei. Informatii exacte si detaliate privind riscul devin obligatoriu de publicat !e aduce nou &asel II( + introduce cerinte de capital pentru acoperirea riscului operational + propune mai multe metodologii sau modele de evaluare a cerintelor de capital "25 astfel incat bancile sa poata opta pentru una dintre ele in functie de necesitati, posibilitati si recomandarile autoritatilor de supraveghere nationale + accepta ratingul ca modalitate de evaluare a bancii + creste gama ponderari pe mai multe clase de risc "85 /estiunea fondurilor proprii bancare urmareste optimizarea acestora in functie de incadrarea in cerintele normelor prudentiale bancare pe de+o parte, dar si strategia de dezvoltare a bancii cu privire la volumul activitatii, rentabilitate si la remunerarea actionarilor. Atunci cand banca atinge plafoanele impuse de normele prudentiale, are de ales intre doua variante( renuntarea la orice dezvoltare suplimentara sau, in al doilea caz, ma,orarea fondurilor proprii. Ar exista si o a treia varianta ce implica o restructurare a activului, astfel incat elemente mai riscante, cu pondere mare in calculul indicelui de solvabilitate, sa fie transformate in elemente de activ cu risc mai mic, ce beneficiaza de o pondrare favorabila. In conditiile in care banca beneficiaza de conditii favorabile de dezvoltare, ea nu va renunta la aceasta oportunitate pentru a mentine incadrarea in normele prudentiale, ci va incerca sa realizeze o crestere a fondurilor sale proprii. In acest scop ea poate apela la una sau mai multe din urmatoarele proceduri( 1. emisiune de actiuni contra numerar - aceasta reprezinta calea normala de urmat atunci cand banca doreste o crestere a capitalului sau. In practica, aceasta reprezinta insa, cea din urma solutie la care se apeleaza. 0entru a realiza o astfel de emisiune, banca trebuie sa fie in masura sa convinga actionarii sa aduca fonduri suplimentare. ?rebuie sa+i convinga ca aceste fonduri vor fi bine remunerate, banca avand capacitatea de a utiliza aceste resurse suplimentare pentru generarea de beneficii crescute. .. ma,orarea de capital prin aport in natura - desi nu implica un aport in numerar, acesta solutie preia toate caracteristicile operatiunii precedente. 2. strategia de distributie - prin autofinantare, banca isi poate alimenta fondurile proprii prin ma,orarea anumitor elemenete de capital propriu sau suplimentar. ?inand cont de faptul ca o astfel de solutie apasa asupra gradului de remunerare a actionariatului, este foarte posbil ca acesta sa nu agreeze o astfel de solutie, chiar daca pe termen lung ar avea de castigat mai mult. 0entru a mentine o rata de remunerare satisfacatoare si in acelasi timp sa se alimenteze fondurile proprii prin autofinantare, banca ar putea sa utilizeze mecanismul platii dividendelor prin actiuni. In cazul in care dividendul se plateste in numerar, banca pierde fonduri proprii si pierde lichiditate. In varianta propusa se evita o astfel de situatie, iar
42

actionarii isi pot valorifica actiunile primite in bursa, daca doresc. 0oate singurul sezavanta, al acestui mecanism se inregistreaza la actionar si este un dezavanta, fiscal. Din acest punct de vedere, operatiunea este vazuta ca o incasare de dividend si nu ca o cumparare de actiuni. 0entru a compensa, banca poate oferii o reducere de la pretul de emisiune. 3. autofinantare prin constituirea unor fonduri - la repartizarea rezultatelor se poate avea in vedere o mai intensa alimentare a unor fonduri, cum este cazul rezervei generale pentru riscuri. Intr+o astfel de situatie banca actioneaza pentru constituirea fondurilor proprii, dar trebuie sa aibe in vedere reglementarile ce vizeaza astfel de actiuni si faptul ca, de cele mai multe ori este alimentat capitalul suplimentar Acesta poate fi luat in calculul fondului propriu numai in limita a 1;; G din capitalul propriu. 4. generarea de plus+valori interne - o banca poate sa+si imbunatateasca situatia fondurilor proprii realizand plus+valori, in special din reevaloarea patrimoniului imobiliar sau a altor elemente de bilant care sunt inregistrate la valori de piata. Aceasta varianta are avanta,aul ca realizeaza o crestere a fondurilor proprii, in special a capitalurilor proprii, fara eforturi financiare din partea bancii. 6. participatii incrucisate - o astfel de operatiune se realizeaza printr+un plasament al bancii in actiuni ale unei alte societati si o operatiune reciproca, prin care banca isi ma,oreaza capitalul printr+o emisiune de actiuni, actiuni ce a,ung in proprietatea celeilalte societati. In acest caz trebuie avute in vedere reglementarile cu privire la plasamentele in valori mobiliare. Din acest motiv sunt preferate particpatiile incrucisate in raport cu alte societati financiare. In multe cazuri, astfel de operatiuni sunt realizate de o societate bancara si o societate de asigurari. Avand in vedre implicatiile unei astfel de operatiuni, unele tari au incercat sa o reglementeze, considerand o dubla utilizare a fondurilor proprii. 7. utilizarea unor instrumente alternative - sub aceasta denumire se incadreaza emisiuni de titluri ce au implicatii asupra fondurilor proprii ale bancii. Astfel, intalnim( a. emiterea de actiuni preferentiale - acestea dau posibilitatea detinatorului sa fie remunerat preferential, dar nu dispun de drepturi de vot "primesc dreptul de vot atunci cand banca nu a reusit sa le remunereze in conditiile promise la emitere5 b. emiterea de certificate de investitie - acestea beneficiaza de un regim asemanator actiunilor, dar nu dau drept de vot. In ultimul timp s+a dovedit a fi un instrument putin agreat de investitori. c. emiterea de obligatiuni convertibile in actiuni - acestea sunt obligatiuni emise pe un termen mai lung, care permit la scadenta rambursarea sau exercitarea unei optiuni de transformare in actiuni. Aceasta formula permite detinatorului sa beneficieze de remunerarea stabila a unei obligatiuni si sa aiba acces la cresterile de valoare ale actiunilor. Desi nu priveste in mod direct riscul de solvabilitate, in activitatea bancara optimizarea capitalului poate sa priveasca si reducerea acestuia. O astfel de varianta apare atunci
43

cand banca considera ca piata nu permite o dezvoltare a activitatii sale, iar intr+o astfel de situatie fondurile sale proprii sunt insuficient valorificate. In cazul unui excedent de capital apar probleme de rentabilitate, de remunerare a actionarilor si o scadere generala a performantelor. !ea mai utilizata metoda de reducere a capitalului consta in punerea in aplicare a unui program de cumparare a propriilor actiuni in vederea anularii lor. O astfel de operatiune se poate realiza treptat prin achizitii pe piata sau printr+o oferta publica de cumparare de actiuni. A doua varianta este mai rapida, insa si mai scumpa deoarece banca trebuie ca prin pretul oferit sa convinga detinatorii de actiuni sa renunte la ele. In plus, exista si o anumita doza de incertitudina cu privire la reusita operatiunii. Rascumpararea propriilor actiuni reprezinta o strategie ce vizeaza in primul rand interesele actionarilor. Reducerea fondurilor proprii prin reducerea numarului de actiuni influenteaza intr+o mai mare masura rata de remunerare a actionarilor decat rentabilitatea bancii. Reducerea fondurilor proprii se poate realiza, de asemenea si pe seama reducerii celorlalte elemenete de capital, propriu sau suplimentar. Se au in vedere aici reducerea unor fonduri, rambursarea unor imprumuturi subordonate sau evitarea reportarii profitului din anii anteriori. E.=. TITLURIZAREA C METODA DE GESTIUNE A FONDURILOR PROPRII ?itlurizarea reprezinta operatiunea prin care banca cedeaza catre investitori, reprezentati de :ondul comun de creante, o parte din creantele sale, in special rezultate in urma procesului de creditare, in schimbul unor disponibilitati banesti. !reantele cedate si transformate in titluri sunt purtatoare de fluxuri banesti susceptibile de a remunera investitorii. !reantele cedate devin proprietatea :ondului, insa banca le administreaza pana la scadenta, urmarind rambursarile si plata dobanzilor. Debitorii nu au nici+o obligatie suplimentara rezultata din acest transfer. &anca va incaseaza un comision de gestiune de la :ond. In urma titlurizarii, banca resimte doua influente. In primul rand ea inregistreaza o modificare a lichiditatii, rezultata din schimbarea unor active cu lichiditate scazuta "creditele5 pe alte active foarte lichide. Operatiunea este insotita si de o scadere a rentabilitatii bancii, prin renuntarea la o remunerare relativ ridicata, datorata dobanzilor. De remarcat aici faptul ca prin titlurizare banca nu realizeaza o curatire a bilantului prin vanzarea unor creante cu probleme "cum este in cazul preluarii creantelor de catre A=A&5. A doua influenta apare la nivelul gestiunii fondurilor proprii. ?itlurizarea creantelor bancare reprezinta un mi,loc de a economisii fonduri proprii pentru a face fata cerintelor reglementarilor prudentiale. In conditiile in care fondurile proprii inregistreaza un nivel necorespunzator, banca trebuie sa realizeze o ma,orare a acestora sau o reducere a anga,arii sale. 0rin titlurizare banca mentine nivelul fondurilor proprii si al activului bilantier prin o modificare de strauctura a acestuia din urma. lemente de activ "credite5 cu o expunere la risc mare si care cer o capitalizare pe masura sunt inlocuite cu alte elemente de activ "disponibilitati banesti5, cu risc scazut, care fac ca fondurile de,a existente sa realizeza o acoperire satisfacatoare a riscurilor asumate. De regula, o astfel de operatiune are efecte si asupra rentabilitatii bancare. &anca trebuie sa tina cont si de acest fapt atunci cand apeleaza la titlurizare.
44

C A P I T O L U L VI RISCUL OPERATIONAL

Riscul operational este dat de probabilitatea de a inregistra pierderi sau a nu realiza profiturile estimate sub actiunea unor factori legati de personal, de sistemul informatic, sistemul de telecomunicatii, fraude, calamitati naturale. 0utem grupa evenimentele generatoare de risc operational in doua categorii( a. evenimente cu frecventa mare, dar cu severitate redusa "diferente inregistrate in csierie5 ce pot determina pierderi datorita numarului mare de aparitii. Avand in vedere repetabilitatea lor, pentru gestionare se incearca o scadere a frecventei prin masuri de control, in special preventiv, prin masuri de crestere a implicarii oneste si profesioniste in actul economic realizat. b. evenimente cu frecventa redusa, dar de severitate ridicata "distrugerea bazei de date, atacuri informatice5. Astfele de evenimente mai putin predictibile sunt mai greu de urmarit din perspectiva controlului. Se actioneaza mai degraba prin masuri preventive de evitare a aparitiei evenimentului generator de risc, prin implementarea unor sisteme de alerta timpurie, planuri de reducere a pagubelor in situatia in care evenimentul nu a putut fi evitat. M!$!2(6($t%& )i"c%&%i #0()!ti#$!& se realizeaza prin parcurgerea urmatoarelor patru etape(
46

A. identificarea &. evaluarea !. monitorizarea D. gestionarea A. In prima etapa de management al riscului de frauda - i'($ti3ic!)(! - se defineste riscul operational in viziunea bancii, se identifica elementele componente, delimitandu+le de alte riscuri si se descriu evenimentele generatoare. Se poate pleca, de asemenea si de la constatarea unei pagube sau potentiale pagube si stabilirea unei legaturi intre aceasta si evenimentul ce a generat pierderea in urma manifestarii unui risc. De exemplu putem avea urmatoarele situatii( 1. identificarea si constatarea pierderilor reale sau potentiale - de exemplu existenta unor bunuri distruse, acceptarea unui cec fals, o hotarare ,udecatoreasca definitiva impotriva bancii, lipsa unei sume in casierie .. identificarea evenimentului ce a generat pierderea + distrugerea bunurilor poate fi generata de o calamitate naturala, de actiunea intentionata sau de eroarea unui anga,at sau tert + acceptarea cecului fals a aparut in urma unei fraude externe, cu sau fara spri,inul anga,atilor bancii + hotararea ,udecatoreasca este rezultatul incalcarii unor drepturi ale anga,atilor sau clientilor de catre conducerea bancii sau unor abuzuri privind executarea unor garantii + lipsa unei sume in casierie a fost determinata de un furt al anga,atilor sau de o negli,enta in numararea sau inregistrarea numerarului 2. stabilirea tipului de risc manifestat( + la acceptarea unui cec fals s+a manifestat un risc de frauda externa si posibil interna + in cazul hotararii ,udecatoresti definitive se putea manifesta un risc de management al personalului sau un risc legal + in cazul lipsei unei sume din casierie riscul poate fi cel de frauda interna prin furt B. E !&%!)(! - aceasta etapa foloseste informatiile obtinute in etapa anterioara incercand( R sa evalueze riscurile identificate la nivelul fiecarei entitati in functie de probabilitatea de aparitie si de severitatea impactului asupra bancii R sa ierarhizeze riscurile R sa evalueze capacitatile bancii de a face fata riscurilor cu care se confrunta utilizand o baza de date privind pierderile de risc si o serie de indicatori de risc. 0e masura ce banca dispune de o experienta importanta in gestiunea riscului operational ea poate sa puna la punct un sistem de autoevaluare, care sa arate vulnerabilitatea sa la risc.
47

valuarea riscului operational are in vedere si corelatiile care se pot face cu celelalte riscuri ce afecteaza banca, tinand cont ca manifestarea unui risc poate antrena o serie de alte riscuri. C. M#$it#)i*!)(! - in urma identificarii si evaluarii riscului, entitatile supuse riscului trebuie sa ia toate masurile pentru a asigura functionarea in bune conditii a activitatii, precum si pentru prevenirea manifestarii riscului. Aceste entitati "subunitati bancare sau functionale5 trebuie sa inainteze informatii, sesizari, propuneri catre directiile de gestiune a riscului pentru a putea fi eventual generalizate la nivelul tuturor entitatilor asemanatoare afectate de acelasi tip de eveniment. %onitorizarea riscului se poate concretiza in( R urmarirea unor indicatori de risc care sa permita analizarea evolutiei riscului operational in activitatea bancii R urmarirea incadrarii in limitele privind expunerea bancii la riscul operatonal !onducerea bancii trebuie sa dispuna in timp util de informatii privind desfasurarea procesului de management al riscului, la expunerea bancii la acest risc si la modul cum sunt puse in aplicare procedurile de management al riscului operational. D. G("ti%$(! - in aceasta etapa banca va decide masurile pe care trebuie sa le ia pentru controlul riscului operational. Aceste masuri se vor inscrie intruna sau mai multe dintre urmatoarele strategii de urmat( a. banca isi asuma riscurile operationale aferente unei anumite activitati, considerandu+le ca pierderi controlabile si inevitabile b. banca va actiona pentru diminuarea riscurilor operationale in sensul scaderii frecventei sau amplitudinii lor c. banca va incerca transferul riscurilor catre terte parti "prin externalizarea activitatii sau prin incheierea unei asigurari, de exemplu5 d. banca considera riscul operational de neacceptat si il elimina prin inchiderea anumitor activitati. Strategia pe care o alege banca tine cont de activitatea sau domeniul afectate, de riscul manifestat, de impactul riscului vizat asupra zonei de risc, de costurile de control sau transfer, si de eficienta sau rezultatul ce se pot obtine in urma aplicarii unei anumite strategii. Din punct de vedere al frecventei si al amplitudinii manifestarii riscurilor operationale, ideal pentru banca ar fi urmatoarele strategii( R in cazul riscurilor cu frecventa si amplitudine reduse - se asuma R in cazul riscurilor cu frecventa mare si amplitudine redusa - se diminueaza R in cazul riscurilor cu frecventa redusa si amplitudine mare - se transfera R in cazul riscurilor cu frecventa si amplitudine mari - se elimina.

48

O solutie des utilizata in gestiunea riscului operational o reprezinta transferul riscului prin contractarea unei 0#&it( '( !"i2%)!)( pentru anumite evenimente generatoare de risc. &anca se bazeaza pe capcitatea asiguratorului de a acorda despagubirea, conform clauzelor contractuale, finantand astfel acoperirea unor pagube. 0rin asigurare banca nu controleaza riscul, manifestarea acestuia fiind in continuare independenta si aleatoare, dar reuseste sa+si controleze costurile de acoperire a riscului. :iind preferate costuri controlabile, certe si reduse, in raport cu cele incontrolabile cu acoperirea pagubei. In acelasi timp, prin asigurare se obtine si un transfer de expertiza de la asigurator. Acesta dispune de o experienta mai ridicata in gestiunea anumitor riscuri, experienta data de specializarea sa si de administrarea unui portofoliu mare de riscuri preluate de la clientii din diferite sectoare de activitate. 0rin contractarea unei polite de asigurare bancile beneficiaza si de servicii eficiente si de o monotorizare calificata in domeniul gestiunii riscului "astfel, asiguratorul doreste sa reduca riscul preluat prin actiuni preventive la client5 #n rol important in managementul riscului operational il ,oaca si noile reglementari prudentiale bancare cuprinse in Ac#)'%& B!"(& II. !omitetul de la &asel infiintat in 1973 are ca principala sarcina dezvoltarea reglementarilor bancare care sa furnizeze siguranta si stabilitate sistemelor bancare internationale. #n prim pas s+ facut in anii U8; cand s+a reusit sa se promoveze un set de reglementari de adecvare a capitalului, asa numitul Acord &asel, prin care se leaga expunerea la risc a bancii de fondurile sale proprii ca sursa de acoperire a pierderilor. Odata cu dezvoltarea pieteleor financiare si cresterea complexitatii activitatii bancare acest prim acord s+a dovedit a fi insuficient, in special prin spectrul limitat al riscurilor luate in calcul. Acordul &asel II, implementat mai mult sau mai putin incepand cu 1 ianuarie .;;7 se doreste a fi mult mai acoperitor in domeniul riscurilor si in acelasi timp mai flexibil si mai transparent. l implica in gestiunea prudentiala si riscul operational alaturi de riscul de credit si cel de piata. Astfel, acest risc are o incidenta directa asupra cerintelor de capital si in mod automat i se va acorda o atentie marita in gestiune pentru respectarea reglementarilor si pentru valorificarea optima a capitalului bancar. !erintele minime de capital pentru acoperirea riscului operational se pot stabili prin trei metode sau abordari( R a indicatorului de baza R standardizata R a evaluarii avansate a. metoda indicatorului de baza in cazul acestei abordari bancile trebuie sa dispuna de fonduri proprii pentru acoperire riscului operational egale cu un procent din media ultimilor trei ani a venitului net annual( W H =N X c, unde W este capitalul reglementat prin metoda indicatorului de baza =N - media venitului net anual inregistrat in ultimii trei ani
49

c - coeficient de ponderare stabilit la ;,14 =enitul net anual se stabileste ca suma algebrica a urmatoarelor elemente( + dobanzi de primit si venituri asimilate + dobanzi de platit si cheltuieli asimilate + venituri din actiuni si alte titluri cu venit variabil + venituri din comisioane + cheltuieli cu comisioane + profit sau pierdere neta din operatiuni financiare + alte venituri din exploatare. In cazul in care apar valori negative sau nule ale venitului net anual, acestea nu sunt luate in calcul. Sunt folosite numai valorile pozitive, iar media va tine cont de numarul de ani luati in calcul efectiv. b. metoda standardizata imparte activitatea bancara in opt subactivitati( finantarea societatilor comerciale "operatiuni de subscriere, consultanta de investitii, analiza financiara5 + vanzari si tranzactionare "intermediere monetara, plasamente in instrumente financiare, executare de ordine in numele clientilor5 + activitate bancara de retail "atragere de depozite, acordare de credite, leasing financiar, garantii5 + activitate bancara comerciala "atragere de depozite, acordare de credite, leasing financiar, garantii5 + plati si decontari "servicii de transfer de fonduri, emitere si administrare de instrumente de plata5 + servicii de agent "custodie, administrarea numerarului clientului5 + administrarea activelor "administrare de portofoliu, administrare de titluri de participare la organisme de plasament colectiv in valori mobiliare5 + activitati de intermediere pentru persoane fizice "receptionare si transmitere de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare5 !erintele de capital pentru acoperirea riscului operational este dat de suma cerintelor de capital pentru fiecare subactivitate, determinate prin ponderarea cu un coeficient specific a venitului net din fiecare activitate( W H Y "=Ni X ci5 W este capitalul reglementat prin metoda standardizata =Ni - media venitului net anual inregistrat in ultimii trei ani de fiecare subactivitate i ci - coeficient de ponderare stabilit pentru fiecare subactivitate i
6;

c. metoda evaluarii avansate este o metoda flexibila ce permite dimensionarea capitalului in functie de metodele interne de masurare a riscului operational folosite de institutiile bancare. ?rebuie insa ca aceste metode sa foloseasca standarde cantitative si calitative si o metodologie agreate in prealabil de catre autoritatile de supraveghere.

61