Sunteți pe pagina 1din 18

111.referat.

ro

Incertitudinea n procesul decizional individual i de grup


In lumea contemporana, putem afirma ca singura variabila certa este tocmai incertitudinea noastra, deopotriva ontologica i gnoseologica. In acest context, tematica psiho-sociologica a incertitudinii capata o importanta deosebita, nu doar ca studiu teoretic, ci mai ales prin prisma valentelor sale practic-aplicative, adesea cu finalitate ameliorativa. Ne confruntam frecvent cu necesitatea de a lua decizii (mai mult sau mai putin Insemnate) i dezideratul nostru este sa gasim solutia optima pentru a accede la acest obiectiv, prin reducerea incertitudinii trebuie mai Int!i sa ne familiarizam cu patternurile decizionale caracteristice In situatii individuale sau de grup.

Modelele Decizionale
"xista doua perspective in teoria deciziei# a) normative - se refera la actiune b) descriptive $ valabile pentru stiintele socio-umane %efinitia procesului de decizie rational# &un proces decizional este rational daca, utilizand analiza logica a cunoastintelor logice relevante a'unge la selectarea deciziei celei mai bune&((atalin )amfir,*++,,*-) .tructura procesului decizional /rice proces decizional presupune patru elemente# -un decident -o problema de rezolvat -solutia la problema -activitatea de rezolvare a deciziei .e pot distinge cinci faze ale procesului decizional,. %intre care trei sunt faze predecizionale. Fazele predecizionale#definirea problemei (ce problema trebuie rezolvata), formularea solutiilor alternative(depistarea unor solutii alternative) evaluarea si ierarhizarea solutiilor alternative (depistarea unor solutii alternative). 0entru evaluarea solutiilor, exista niste operatii, si anume#determinarea criteriilor de evaluare,ierarhizarea acestora,evaluarea solutilor alternative,si ierarhizarea lor. Fazele decizionale-se refera la alegerea solutiei. Faza post decizionala-decizia este pusa in practica. In functie de gradul de certitudine, incertitudine exista patru modele ale deciziei# -decizie certa intr-o lume strict determinista -decizie certa de tip probabilist -decizie in conditiii de incertitudine persistenta -modelul cibernetic In ceea ce priveste decizia intr-o lume strict determinista, decidentul poate la sfarsitul

procesului decizional sa identifice solutia cea mai buna. 0resupozitiile necesare# reductibilitatea completa a incertitudinii (se refera la caracterul dat, neproblematic al incertitudinii, la completitudinea listei de solutii alternative, si la completitudinea evaluarii solutiilor alternative) si la universul strict determinist. In ceea ce priveste decizia certa de tip probabilist, ea se refera la acel proces decizional unde nu se lucreaza cu certitudini absolute, ci cu probabilitati. In acest caz, incertitudinea este introdusa ca o conditie, si are doua tipuri de tip ontologic(nedeterminarea) de tip cognitiv (cunostinte incomplete) 0resupozitiile modelului analitic par a fi nerealiste la o analiza mai atenta# -. 0roblema de solutionat prin decizie nu este data ci este ea insasi incerta#&(23) *. (ompletitudinea listei solutiilor alternative (modelul anal4tic presupune in mod obligatoriu luarea decizii pe baza unei liste complete de solutii alternative). 2. (ompletitudinea evaluarii solutiilor alternative (decidentul detine un set complet de criterii de evaluare a solutiilor, comensurabilitatea valorilor,conostintele despre semnificatiile efective ale solutiilor) . Decizia in incertitudine persistenta 56In procesul deciziei, incertitudinea initala nu este in cele mai multe cazuri integral redusa, ea reprezinta un element component al procesului decizional, influentand activ dinamica acestuia66 0rocedura de decizie# cognitiva si rationala. "xista trei particularitati ale deciziei in conditii de incertitudine persistenta, formulate ca propozitii# -) Incertitudinea face ca, In anumite conditii, (7) modelele analitice de decizie sa fie inaplicabile, decidentul trebuind sa recurga partial la metode non -analitice . *) Nu exista principal nici o garantie ca in conditii de incertitudine, decidentul va identifica solutia cea mai buna, nici in mod obiectiv, nici subiectiv, relativ la nivelul cunostintelor de care dispune. 2) .trategia de decizie in incertitudine persistenta are atat componente cognitive, cat si componente social-psihologice, care interactioneaza multiplu. 8odelul cibernetic -9ealitatea socio-umana nu este lipsita de mecanisme de reglare de tip cibernetic. -.electarea solutiilor nu se face pe baza cunostintelor teoretice ipotetice, ci prin intermediul feed-bac:-ului, care este crucial in acest model. -.electarea solutiilor are caracter spontan, automat. -;lternativele pot fi rezultatul intamplarii. Intre modelul cibernetic si cel decizional exista diferente# -8odelul cibernetic nu este cognitiv -;legera solutiei nu este bazata pe prelucrarea unor informatii anterioare actiunii, ci pe baza informatiilor obtinute pe parcursul actiunii. -In modelul decizional selectia unei solutii se face pe baza de cunostinte. -In modelul cibernetic, selectia unei solutii se face pe baza feed-bac:-ului. -.olutia selectata prin mecanisme cibernetice nu este neaparat raportata la alternative. -.olutia experimentala este intarita prin experiente.

-.olutia nu este cea mai buna solutie posibila. -"ste prima solutie experimentala posibila. -In modelul cibernetic, incertitudinea exista ca stare a sistemului. Incertitudinea in procesul decizonal 0rin incertitudine intelegem <incompletitudinea cunostintelor& &0rin incertitudine cognitiva se intelege incompletitudinea si fragilitatea cunostintelor relevante in raport cu un proces decizional specificat.& Incertitudinea obiectiva#&reprezinta raportul dintre cantitatea si calitatea cunostintelor necesare luarii unei decizii si cunostintele pe care deicidentul le detine in mod efectiv&(3=)"ste o masura a cunostintelor reale si poate fi determinate cu precizie decat de un observator exerior. <Incertitudinea subiectiva este o perceptie difuza , mai mult intuitiva a incertitudinii obiective, ea nu poate fi principial o masura exacta a incertitudinii obiective&(3>) -Nu poate fi interpretata ca luare la cunostinta secundara. -"ste un component al oricarui proces decizional, cu consecinte importante in cadrul acestuia. -?actor intern care actioneaza direct asupra comportamentului decizional. "xista niste factori care pot stabili propria incertitudine, si acestia sunt# structurarea imaginii cognitive,si stabilirea ei. Imaginea cognitiva are caracter oscilant, care genereaza incertitudine. 9elatia dintre incertitudinea obiectiva si subiectiva# -Nu exista o relatie de corespondenta exacta. -<(ertitudinea obiectiva tinde sa genereze certitudine subiectiva incertitudinea obiectiva poate fi asociata fie cu incertitudine ,fie cu certitudine subiectiva.&(,+) -<"xista cateva praguri ale nivelului de cunoastere care genereaza tipuri distincte de certitudine@incertitudine subiectiva # un nivel scazut de cunostere este asociat cu IN("9AIAB%IN"; C, un nivel ceva mai ridicat de cunoastere produce o crestere rapida a incertitudinii $("9AIAB%IN" C acumularea ulterioara de cunostinte este probabil sa duca la o crestere a incertitudinii-IN("9AIAB%IN" D, pentru ca o acumulare mai accentuata de cunoasteresa produca din nou o crestere a incertitudinii $("9AIAB%IN" D&(,-) "xista patru intervale pe scala incertitudinii obiective asociate cu certitudine@incertitudine subiectiva # - incertitudinea x#&un nivel foarte ridicat de incertitudine obiectiva tinde sa genereze o incertitudine subiectiva ridicata&(,*). Imaginea sa cognitiva este fragmentata si compusa. - certitudine subiectiva de tip x (certitudinea x). Imaginea cognitiva are un grad relativ ridicat de structurare, si un grad ridicat de stabilitate. ;ceasta incertitudine obiectiva poate instala o certitudine subiectiva relativ ridicata. -incertitudinea subiectiva de tip 4 (incertitudinea 4). ;re un nivel ridicat al cunostintelor ce are ca efect destabilizarea imaginii cognitive. 0ot fi formulate mai multe alternative., pot aparea indoieli cu privire la formularea problemei, ierarhizarea solutiilor alternative devine dificila. ;cest tip de incertitudine este bazata pe multitudinea cuostintelor si se caracterizeaza prin pluritate de structuri alternative. -(ertitudinea subiectiva de tipul 4 (certitudinea 4). Imaginea cognitiva tinde sa se structureze in mod stabil. .e instaureaza un nou tip de certitudine subiectiva bazata pe o abundenta a

cunostintelor. %estructurarea devine mai putin probabila certitudinea 4 nu este o certitudine definitiva , ci doar inalt stabila, bazata pe multe cunostinte#<la un anumit nive de cunoastere, acumularea de noi cunostinte poate avea efecte destructurante producad o crestere, iar nu o scadere a incertitudinii subiective.&(,,) <?ormularea de solutii alternative reprezinta o sursa importanta de incertitudine.& %aca decidentul poseda o singura solutie, incertitudinea se refera doar la posibilitatea reusitei sau nereusitei. ;tunci cand exista mai multe solutii posibile , incertudinea creste. (aracterizarea pragurilor care duc la incertudine subiectiva # 0rimul prag (trecerea de la incertudine x la incertitudine 4)-caracterizarea unor cunostinte capabile sa genereze o solutie care sa fie satisfacatoare . 0ragul certitudine x @ certitudine 4# -cunostintele duc la multiplicarea perspectivelor -sporeste numarul de alternative -ierarhizarea dificila a alternativelor. Incertitudinea reductibila si incertitudinea ireductibila# <Incertitudinea reductibila se refera la situatia decidentului caracterizata prin sanse ridicate, ca printr-un efort de cunoastere in certitudinea sa fie redusa semnificativ.&(,E) -decidentul dispune de instrumente eficiente de dobandire de cunostinte,aceste cunostinte duc la cresterea structurarii si stabilitatii imaginii cognitive. <Incertitudinea ireductibila se refera la situatia decidentului caracterizata prin lipsa de sanse reale de reducere a incertitudinii sale printr-o acivitate suplimentara de cunoastere.&(,E) -caracterisica de reductibilitate, ireductabilitate este obiectiva. -se refera la probabilitatea de a produce incertitudinea -caracteristica a mi'loacelor cognitive de care dispune decidentul -reductibilitatea este data de# -posibilitatea obtinerii de conostinte noi -capacitatea obtinerii de cunostinte noi -perceptia decidentului fata de reductibilitate@ireductibilitatedetermina direct comportamentul -decidentul nu dispune de estimare exacta si corecta a gradului de reductubilitate ireductibilitate a incertitudinii proprii. Indicatori ai estimarii gradului de reductibilitate@ireductabilitate# -existenta unor metode de dezvoltare a cunoasterii -rezultatul eforturilor sale cognitive din trecut (succes-reductibilitate,esec-ireductbilite) -noile ei cunostinte reduc incertitudinea, genereaza structurare si stabilitate imaginii cognitiva. Incertitudinea de faza si incertitudinea reziduala. -fiecare faza a procesului decizional este caracterizata printr-un tip specific de incertitudine. <0rin incertitudinea de faza se intelege incertitudinea cu privire la realizarea obiectivelor specifice fazei in care procesul decizional se afla.&(,>) Incertitudinea fazei -#- formularea problemei -importanta problemei -la oportunitatea problemei -urgenta rezolvarii problemei Incertitudinea fazei *#-sunt solutiile formulate, toate solutiile posibileF -posibilul actional al sistemului

Incertitudinea fazei 2#-incertitudinea referitoare la valoarea solutiilor -surse ale ei#-criteriile de evaluare -dificultatea de a determiuna cu precizie consecintele, semnificatiile fiecarei solutii. Incertitudinea fazei decizionale# - preferinta pentru o solutie sau alta. ?aza post decizionala# -incertitudinea cu privire la modaliatile realizarii deciziei luate. Intr-un proces decizional eficace in trecerea de la o faza la alta, se presupune absorbtia totala a incertitudinii din faza anterioara. Aotusi in cele mai multe dintre situatii ramane o anumita cantitate de incertitudine referitoare la faza anterioara (incertitudinea reziduala). <Incertitudinea reziduala reprezinta incertitudinea ce persista in sistemul decident cu privire la fazele anterioare de decizie&(,G) <Incertitudinea de faza post decizionala in legatura cu natura dificultatilor de implementare a deciziei este incertitudine reziduala&(,G) <In fiecare faza a procesului decizional, pe langa incertitudinea de faza va tinde sa subziste si incertitudinea reziduala&(E+) "fectele incertitudinii# #&Incertitudinea are ca efect principal amanarea deciziei si declansarea unei activitati cognitive de reducere a ei&(E+) -Incertitudinea blocheaza pt un timp decizia, deci amana actiunea -incertitudinea motiveaza cunoasterea -incertitudinrea reziduala preseaza pentru reducerea actului decizional# -numai incertitudinea perceputa ca a fi reductibila motiveaza cunoasterea. "fectele disfunctonale ale incertitudinii <Incertitudinea poate amana excesiv decizia, blocand actiunea&(E-) <Incertitudinea genereaza o stare de oscilatie a sistemului decident#intre a mana decizia sau a o adopta, a continua procesul decizional, sau a se intoarce intr-o faza anterioara acesteia&(E-) <Incertitudinea persistenta genereaza in sistemul decident o stare de anxietate si tensiune&(E-) <Aensiunile reziduale nu pot fi reduse prin activitati specifice fazei in curs ci doar prin absorbtia incertitudinii reziduale ce le-a genarat&(E3) <Incertitudinea reziduala scade motivatia performantei&(E3) <Incertitudinea reductibila are efecte predominant active , incertitudinea ireductibila are ca efecte predominant pasive.&(E3) Incertitudunea ireductibila preseaza activitatile cognitive. "a genereaza anxietete, tensiuni interioare, scade performanta motivatiei. Importanata deciziei <Importanta deciziei amplifica efectele incertitudini, lipsa de importanta a deciziei le diminueaza&(E,) 0rocesul decizional si dinamica incertitudinii <In momentele initiale ale procesului decizional, incertitudinea tinde sa fie estimata ca reductibila&(E,) -Insuccesul activ de cunoastere reprezinta un inhibator al procesului de cunoastere. -"secul activitatii de cunoastere tinde sa scada presiunea spre cunoastere

-9ezultatul procesului de cunoastere poate fi reducerea completa a incertitudinii, astfel decidentul trebuie sa ia o decizie explicita. <In conditii de incertitudine, subiectul decident este in situatia de a lua o decizie speciala asupra tipului de certitudine in care se afla si in consecinta, asupra comportamentului sau decizional&(EE) <%ecizia de a stopa a activitatii de cunoastere si de adoptare a unei decizii, in conditiile in care incertitudinea nu a fost atinsa, este luata in functie de considerarea a trei aspecte# tipul de incertitudine, costul cercetarii, si presiunea timpului(E=) ;. "stimarea tipului de incertitudine (reductibil, ireductibil). (u cat incertitudinea este estimata a fi reductibila cu atat creste motivarea activitatii de cunoastere. H. "stimarea costului cercetarii. (ostul se rapoarteaza la probabilitatea de succes. ( . 0resiunea timpului. Aimpul amanarii deciziei poate deveni costisitor pentru sistem. <(omportamentul rational in incertitudine persistenta este nu amanarea indefinita, ci actiunea. (E>) ;ctiunea reprezinte o moadalitate de a depasi incertitudinea, <Incertitudinea reziduala tinde sa fie tratata ca ireductibila.&(E>) ;ctivitatea cognitiva este orientata spre reducerea incertitudinii de faza de desfasurare nu spre reducerea celei reziduale. <Incertitudinea reziduala este aditiva.&(E>) / data cu avansarea in procesul decizional incertitudinile reziduale ale fazelor parcurse se cumuleaza. Incertitudinea reziduala apare cel mai clar in faza actiunii fiind accentuata de noi cunostinte si informatii, schmbarea sensibila a situatiei. %istinctia dintre incertitudinea reziduala si cea de faza# -Incertitudinea reziduala nu se aduna direct incertitudinii de faza. -Incertitudinea reziduala influenteaza indirect incertitudinea de faza, defavorizand efortul cognitiv, care reduce incertitudinea de faza. -Incertitudinea reziduala actioneza ca un fond negativ pentru cea de faza. <Incertitudinea de faza este centrala, incertitudinea de faza este marginala.&(=-) -Incertitudinea de faza (referitoare la decizia in proces) are consecinte directe asupra comportamentului decidentului. -"ste marginala nu numai incertitudinea reziduala ci si cea privitoare la fazele viitoare. <8arginalitatea incertitudinii are ca rezultat scaderea efectelor sale.&(=*) -8arginalizarea incertitudinii o trece in latenta. -%ecizia are ca efect marginalizarea incertitudinii ce duce la scaderea efectelor acesteia. -Incertitudinea nu dispare prin marginalizare, ea trece in latenata, devenind in unele conditii ,manifesta. -(and incertitudinea devine manifesta, ea poate bloca procesul decizional, presand intoarcerea procesului la faza incertitudinii respective. Incertitudine si consens (onsens si disens# <Haza consensuului este similaritatea imaginilor cognitive ale membrilor unui grup antrenat intr-un process de decizie baza disensului este diversitatea imaginilor cognitive.&(->G) -daca imaginea cognitiva a grupului va fi omogena , consensul va fi inalt probabil -daca imaginea cognitiva a grupului va fi inalt eterogena, probabilitatea de a a'unge la

conclulzii similare in privinta deeciziei este mica Influenta certutudine@incertitudine asupra consensului@disensului # -in conditii de grup, inainte de a lua decizia, mai apare o faza a procesului decizional, faza pregrupata -fiecare membru are o imagine proprie despre problema care trebuie sulutionata, despre decizie Incertitudine si consens in faza pregrupata# -inainte de a fi luata decizia, indivizii au cristalizata o imagine cognitive proprie. <In faza pregrupata, certitudinea este asociata cu consensul, iar incertitudinea cu o probabilitate ridicata de dissens.&(-GG) -certitudinea implica similaritate, omogenitate a imaginii cognitive, deci consens -daca fiecare membru al grupului se afla in situatie de certitudine, va exista un consens ridicat -in conditii de incertitudine, omogenitatea cognitiva este minima, deci exista o probabilitate mare de aparitie a disensului -membrii grupului pot detine informatii diferite -din punct de vedere al distributiei cantitative se pot distinge urmatoarele tipuri de situatii# ;) Aoti membrii grupului detin aceleasi cunostine (aIbIc),consens cognitiv H) Bn membru detine cel putin atatea cunostinte cat toti ceilalti la un loc. (aJ@bKc), consens fondat pe autoritate. () 8embrii grupului detin conostinte diferite, suma cunostintelor grupului fiind mai mare decat cunostintele oricarui membru (aKbKcJaubuc). -fiecare subiect, bazandu-se pe informatiile proprii, informatii diferite de ale celorlalti tinde sa vada lucrurile diferit, fara a putea sa ofere pozitiei celorlalti privilegiu -exista o mare diversitate in ceea ce priveste certitudinea asociata diferitelor cunostinte -incertitudinea se manifeste ca raspuns la fragilitatea cunostintelor -aceeasi cunostinta poate exista intr-o forma certa sau mai putin certa in cunostintele diferitilor memebrii ai grupului -in conditii de incertitudine consensul este problematic, el nu este asigurat in aceste conditii -in aceste conditii de incertitudine, cea ma probabila stare este cea de dissens, consensul ramanand de construit -dissensul este considerat a exprima diversitatea de opinii, de interese, iar atunci cand ineresele sunt convergente, consensul este neproblematic %inamica incertitudinii si consensului in conditii de grup in faza predecizionala# <%ecizia de grup are de infruntat doua probleme#incertitudinea cu consecintele sale directe asupra laurii deciziei si dissensului provenit din diversitatea cognitive.&(-G3) -<(7)reducerea incertitudinii si construirea consensului sunt obiective interdependente.&(-G3) - daca avem un subiect omogen, reducera incertitudinii faciliteaza decizia - mi'loacele prin care se reduce incertitudinea si se creaza consensul sunt# comunicarea si activitatile de cunoastere. - <(omunicarea nu are consecinte simple si directe asupra incertitudinii si consensului ci, dimpotriva complexe si contradictorii.&(-G3) - comunicarea poate sa realizeze o reducere cognitiva a incertitudinii si o crestere a consensului - gadul de certitudine@incertitudine este un produs complex al raportarii unei cunostinte la

contextul cognitive (omunicarea unor cunostinte cu grade diferite de incertitudine# Ipoteza -#&La estimari relativ similare ale incertitudinii, prin comunicare, incertitudinea@certitudinea tinde sa se amplifice, iar nu sa tinda spre media lor.&(-G=) -incertitudinea reciproca creste incertitudinea,certitudinea sporeste certitudinea -punctele de vedere comune pot fi un indicator al adevarului Ipoteza *#&;tunci cand se comunica grade diferite de incertitudine, pot rezulta in functie de interventia altor factoi, urmatorii fatori#&(-G>) -unul convinge pe celalalt sa-si schimbe estimarea , certitudinea tinzand spre apropiere, ceea ce creste consensul -daca ambilor le creste incertitudinea, creste provizoriu si instabil consensul -prin comunicare, daca nu se conving unii pe altii, membrii grupului, apare dissensul -poate aparea prin comunicare si o diverganta a estimarilor incertitudinii %) %ificultati in comunicarea 'ustificari preferintelor -in faza de grup se comunica nu numai informatii si cunostinte partiale, dar si concluzii ale indivizilor, rezultate din imagini cognitive de'a structurate -in aceata faza, intentia are un rol important -procesele intuitive nu sunt insa comunicabile sau sunt doar slab comuniucabile ") %eclansarea mecanismelor defensive# -imaginile cognitive structurate tind, in procesul comunicarii, sa genereze mecanisme defensive impotriva unei probabile deorganizari# -mecanismele defensive duc la cresterea artificiala a certitudinii# -daca in mod artificial creste incertitudinea la nivelul fiecarui individ, va creste dissensul la nivelul grupului -astfel dissensul poate deveni cronic -in acest caz, efectul comunicarii, este contrar celui asteptat# destructurarea imaginilor individuale initiale, iar pe acesta baza se structureaza imaginea la nivelul grupului <In conditiile interventiilor mecanismelor defensive, comunicarea are ca rezultat o crestere a certitudinii dessensuale (cresterea divergenta a cretitudinilor individuale).&(*++) -daca structurarea imaginii cognitive are loc la nivel individual accentuat, atunci la nivelul grupului consensul este mai dificil -asumarea initiala a incertitudinii are functia de a amana structurarea la nivelul individual inaintea conmunicarii .tari ale comunicarii in conditii de incertitudne# -) (ertitudinea consensuala#-imaginea cognitive a grupului se bazeaza pe un consens ridicat, si deci o certitudine subiectiva ridicata. *) (ertitudinea consensuala#-imaginea cognitive este polarizata. 2) Incertitudine consensuala#-imaginea cognitive este nestructurata, care este asociata cu un grad ridicat de incertitudine -prezinta un consens negativ (consens asupra lipsei de certitudine). (el mai probabil rezultat al comunicarii va fi cresterea generala a incertitudinii,fie cresterea certitudinilor individuale divergente,deci dissnsensului. <In conditii de incertitudine accentuata, comuncarea nu duce decat in mod exceptional la o

certitudine consensuala, mai probabila este sa fie incertitudinea consensuala, fie certitudinea dissensuala.&(*+*). -grupul este asociat potential cu riscul unei incertitudini mai ridicate. <In conditii de grup, incertitudinea subiectiva tinde sa fie mai ridicatat decat in cazul individului.&(*+2) -consensul si dissensul au o influenta ridicata asupra incertitudinii subiective <(onsensul tinde sa scada incertitudinea subiectiva in timp ce dissensul care ca efect fie cresterea incertitudinii (relevarea diversitatii cognitive), fie cresterea certitudinii dissensuale, prin accentuarea structurilor divergente.&(*+2) %imanica incertitudinii si consensului in faza decizionala# -<(7) in conditii de incertitudine, comunicarea nu duce decat in mod exceptional la consens.&(*+2) -dificultatile in structurarea imaginii cognitive a grupului sunt asociate cu un nivel ridicat de incertitudine imaginea cognitive polarizata este asociata cu un nivel ridicat de certitudine (certitudinea dissensuala). -cand imaginea cognitive este nestructurata intervine problema structurarii ei care sa duca la o decizie -cand imaginea cognitive este polarizata se pune problema destructurarii imaginilor cognitive polarizate pentru a se crea o imagine cognitiva omogena -in faza decizionala dissensul genereaza conflicte intre decidenti -cand decizia este luata in grup, faza decizionala intampina mai multe probleme, dacat in cazul deciziei individuale -neomogenitatea cognitiva accentueaza dificultatile incertitudinii subiective in faza de decizie -pentru a se reliza o imagine cognitive structurata la nivelul grupului, este necesar sa# se reduca incertitudinea incertitudinii obiective, sau sa se absoarba artificial incertitudinea subiectiva -cand avem de-a face cu imagini cognitive polarizate dissensuale este imposibil de luat o decizie comuna prin mi'loace strict cognitive -neluarea deciziei este rezultatul nu numai al incertitudinii ci si al dissensului

%inamica incertitudinii si consensului in faza post decizionala# -<sunt posibile mai multe configuratii ale incertitudinii si ale atitudinii fata de decizia adoptata# a)(onfiguratia omogena. Aoti liderii grupului sunt de acord ca solutia adoptata este cea mai buna,asumand un grad similar de incertitudine,care poate fi scazuta(certitudine consensuala) sau ridicata(incertitudine consensuala).&(*+,) -in acest caz, incetitudinea subiectiva trebuie sa fie mai scazuta decat in mod normal. b)(onfiguratia neomogena# se identifica trei subgrupuri#-)unul care adera la o solutie si manifesta un grad de certitudine in legatura cu ea. *)unul format din persoane neutre,care adopta grade diferite de incertitudine fata de solutie. 2)un grup care respinge respectiva decizie, manifestand astfel un grad ridicat de incertitudine fata de solutia respective. <In conditii de grup, in faza post decizionala, incertitudinea reziduala, este probabil sa fie

neomogen distribuita distributia omogena este mai mult un caz exceptional.&(*+E) In cazul incertitudinii neomogene reziduale, este generata o diferentiere a atitudinilor in raport cu decizia adoptata si o diferentiere a motivatiilor performantei. Incertitudinea neomogena reziduala are rolul de a genera tensiuni si conflicte, in cadrul grupului. ;ceste tensiuni se refera la presiunea de contiunuare sau reluare a activitatii decizionale. <%iferentierile cognitive sunt sursa unor diferentieri de atitudine sociala# diferentieri de motivare,de initiativa,de interpretare a dificultatilor,in fine,diferente de presiune,de continuare,de reluare a procesului decizional.&(*+>) -in cazul grupului se necesita si deci este probabil, sa se recurga la mecanismele de absortie artificiala a incertitudinii. <(ooperarea este un proces prin care mai multe persoane,institutii isi organizeaza activitatea in vederea realizarii unui obiectiv comun.&(*+G). In cadrul procesului de cooperare, sunt incluse trei elemente#agentii care participa la respectiva activitate, obiectivul pe care si-l asuma si modalitatea prin care el se atinge. <9elatia dintre interesele participantilor si interesul care sta la baza activitatii comune(exprimat in obiectivul de realizat este fundamentala pentru construirea consensului.&(*-+) "xista doua categorii de interese# interesele finale si laterale. 0rimele se refera la relatia participantilor si realizarea obiectivului comun iar cele laterale la satisfactia participantilor pentru activitatea propri-zisa independenta de obiectivul ei. 0entru intelegerea cooperarii sunt necesare conceptele de adecvare si consens. %e asemenea, pot fi invocate doua modele ale proceselor cognitive, cel al rationalitatii certe si cel al rationalitatii incerte. 8odelul rationalitatii certe se refera la cunoasterea de care1 agentii dispun in privinta situatiei obiective, si a posibilitatilor de actiune. ;cest model se materializeaza in trei variante#cel al interesului general, unde consensul va fi realizat automat, cel al negocierii, unde consensul este exprimat prin rezultatul formularii prin negociere al unui obiectiv comun in modelul manipularii coercitiei, unde interesele sunt antagonice, caz in care interesele unei parti sunt impuse prin manipulare cognitiva, coercitie sau forta. 8odelul rationalitatii in incertitudine se refera la ideea ca procesele agentilor aflati in cooperare sunt limitate, incertitudinea fiind un factor al acestora si avand influente directe, asupra comportamentului. "xista doua tipuri de incertitudini# cea obiectiva, definita ca masura a completitudinii si adecvarii cunostintelor noastre si cea subiectiva care se refera la perceptia pe care o avem asupra adecvarii si completitudii cunostintelor noastre. Incertitudinea in cazul cooperarii poate avea urmatoarele efecte#66gradul de interiorizare a obiectivelor care variaza invers in raport cu gradul de incertitudine cu privire la 'ustificarea obiectivelor, ca atare. 8otivatia efortului, variaza invers proportional in raport cu incertitudinea asupra 'ustificarii obiectivui si a adecvarii modalitatii de actiuni alese.&(*-=) Incertitudinea generaza dissens si atitudini diferite fata de cooperare, in timp ce consensul micsoreaza efectele diferentiatoare ale incertitudinii, iar dissensul le amplifica.

Strategii de decizie in conditii de grup. In cazul grupului, este necesar sa se genereze un consens ridicat.

<In conditiile de grup, strategia satisfacatorului, ia fie forma normelor sociale, fie pe cea a delegarii autoritatii strategia optimalitatii tendentiale ia forma deciziei colective.&(*2=) ;numite studii de pshihologie sociala evidentiaza ca grupurile sociale au tendinta de a genera spontan norme. <Normele sociale substituie procesul cognitive de decizie prin procesul mai simplu de aplicare a solutie normate ,asigurand astfel consensul.&(*2>) ;ceste norme pot lua adesea, forma de traditie a grupului, colectivitatii. Araditia detine urmatoarele caracteristici#&a)"xista o solutie care s-a dovedit pe baza experintei a fi buna. b) .olutia respectiva este intarita printr-o presiune normativa ea se identifica cu insasi imaginea respctivei colectivitati. c) Bn ridicat consens cu privire la respectiva solutie este asteptat . d) / atitudine negativa fata de explorarea si experimentarea alternativelor. ;lternativele nu sunt simple solutii care ar putea fi mai bune sau mai proaste si amenintari la consensul care fundeaza insasi fiinta colectivitatii,moduri de actiune periculoase, straine.&(*2G) &%elegarea autoritatii reprezinta substituirea deciziei luate de grup sau colectivitate, cu o decizie luata de o persoana sau organism specializat.&(*3-) "xista mai multe baze de legitimare a delegarii autoritatii, traditia carisma si autoriatea rational-legala. Bn aspect ce poate genera consensul se refera la competenta decidentului care se presupune a fi superiaoara competentei celorlanti membri ai grupului. %e aici ia nastere stilul de conducere democrat consultativ. <%elegarea autoritatii arecapacitea limitata de a absorbi incertitudinea si de a crea consens, motiv pentru care este foarte probabil ca ea sa recurga la mecanisme de absortie artificiala a incertitudinii si la metode de tip coercitiv.&(*3,) <In cazul decidentului caruiaI s-a delegat autoritatea, necesitatea absortiei rapide a incertitudinii, inclusiv prin mi'loace artificiale, este mai presanta decat in cazul decidentului individual.&(*3=) <In conditii de grup tendinta de atribuire intrinseca a succesului si extrinseca a esecului se va accentua&(*,>) <"ste preferabil ca deciziile colective, sa se refere la activitatea colectiva, iar cele individuale la activitatea individuala.&(*E*) <(rearea consensului. %ecizia colectiva colectiva, prin ea insasi, genereaza un grad ridicat de consens,in raport cu decizia individuala. Aoate cercetarile au pus in evidenta faptul conform caruia,consensul este un factor pozitiv atat in privinta eficientei, cat si in ceea ce priveste starea de spirit a colectivitatii.&(*EE) In ceea ce priveste decizia colectiva, exista o cultura a participarii fondata pe anumite norme# <?aintotdeauna o distinctie clara intre problemele certe si cele incerte.&(*E=) <?ii pregatit pentru situatia in care discutia colectiva nu duce la un consens general.&(*=E) "fectele incertitudinii asupra sistemelor sociale omogene. Aestarea teoriei. Mrupul. <0roblema cheie in sociologie este construirea socialului. Bltimele studuu aduc argumente substantiale ca socualul nu poate fi redus la o conventie rationala. "l are functii complexe si este regizat de o logica care sugereaza cu claritate modelul deciziei in incertitudine persistenta. <(pag.*>-). Bna dintre proprietatile mai importante a grupului social este tendinta lui spontana de a genera norme. ;cestea nu sunt numai norme care reglementeaza actiunea ci si norme de gandire, care ofera cadrul unei perceptii commune a realitatii. <Niata sociala este asociata in mod

fundamental de nevoia de consens.. Iar consensul nu este motivat numai actional, ci are si importante functii in absorbtia incertitudinii.&(pag *>*) ;stfel, grupul are proprietatea de a-si institui estimari asupra realitatii, asa cum este ea perceputa. <(onsesul este un reductor eficace incertitudinii structurand preganant imaginea cognitiva&(*>*). "stimarea individului incerta, poate fi inlocuita cu o estimare sociala mai certa, care poate fi insa mai eronata. "xperimentul lui ;sch (-G,E) in care subiectii trebuiau sa compare lungimile liniilor, mai intai individual, apoi in grup, a demonstrat acest lucru. Individual, desi incert, subiectii raspundeau mai corect, decat in grup, desi certitudinea in grup era mai mare. Bneori insa se poate genera asa numitul <falsul consum&, acesta reprezinta tendinta indivizilor de a considera punctual lor de vedere ca fiind impartasit si de ceilalti , in timp ce alternativele sunt estimate nu numai inadecvate, dar totoidata ca si necomune, nevalabile la contextual aplicat. N. L. ;llen si %. ;.Oilder (-G>3) (pag.*>2) argumenteaza ca nu se poate intelege conformismul considerand doar presiunile sociale ale grupului, este nevoie de luat in considerare si presiunile ale acestuia. Mrupul produce conformism si intr-o modalitate indirecta, elaborind o imagine cognitive care sustine normele promovate. Bmanitatea reprezinta astfel un instrument cognitive puternic de asigurare a conformitatii. Influenta este inexplicabila din punct de vedere al rationalitatii clasica. %oua persoane care 'udeca rational nu pot fi influentate. Insa in conditii de incertitudine sunt totusi influentate. ;nume de acest fapt se ocupa stiintele sociale. 9. Houdon si ?. Hourricoud (-G>*) (pag.*>3) arata ca influenta poate fi considerate ca un reducator de ambiguitate. (ercetatorii au pus in evidenta influenta factorilor nonrationali in procesul de luare a deciziei. ;cesti factori sunt legati de necessitate absorbirii incertitudinii. .ociabilitate si incertitudine. .ociabilitatea si coeziunea grupului creste atunci cand acesta este supus unei amenintari, deoarece amenintarea provoaca anxietate. 8ecanismul este deci urmator # amenintarea IJ anxietate IJ sociabilitate. .pecificare # exista situatia cand grupul percepe ca mu poate infrunta pericolul exterior, coeziunea interna a grupului nu creste ci din contra, grupul se risipeste. ;utoritatea si stilul de conducere. ;ctivitatea de grup este caracterizata de un grad suplimentar de incertitudine dat tocmai de diversitatea cognitive a acestuia. Nevoia de structurare cognitive a situatiei de actiune devine din acest motiv urgenta. ;ccentual pus pe <capacitatea profesionala& a liderului care mascheaza un fapt, tocmai aceasta capacitate mai generala de a produce o imagine cognitive coerenta ca faza a activitatii grupului. Bn bun lider este deci conform concluziilor lui P. Aannenbaum , I. 9. Oscheler, ?. 8assari: (-G=-) (pag.*>3) nu este cel care exploreaza si imbogateste imaginea colectica ci cel care o structureaza in 'urul actiunii. Liderul astfel a'uta la clarificarea relatiiei intre mi'loc sis cop. In situatii complexe exista o nevoie profunda de structurar, una dintre functiile cele mai importante ale sefului fiin aceea de a oferi structura necesara unei actiuni coerente sau de a spri'ini grupul sa creeeze el insusi o asemenea structurare. Q. P. Malbraith (-G=-, citat de %umarest, *++-) descria, IncR i mai Inainte, luarea deciziilor de cRtre decidenti colectivi (de tip multiparticipant) astfel# S/rganizatia modernR, sau acea parte a ei care necesitR conducere i ghidare, constR dintr-un numRr de indivizi care sunt

anga'ati, In fiecare moment, In actiunile de dob!ndire, sintetizare, schimb i testare de informatii. / foarte mare parte a schimbului i testRrii informatiilor se realizeazR prin conversatii.T....U. 0rocedura cea mai rRsp!nditR este InsR lucrul In comitete i In edintele acestor comitete... / decizie In organizatia modernR este produsul grupurilor nu al indivizilor&. %ecizia adoptatR de grup poate fi rezultatul unei combinatii de solutii individuale, (solutia de compromis). "a mai poate reprezenta rezultatul unei proceduri de selectare (prin consens, vot ma'oritar sau calificat In functie de puterile decizionale ale fiecRrui participant) a uneia dintre solutiile individuale. In consecintR, decizia colectivR poate sR nu fie SrationalR& In sensul definit de laureatul 0remiului Nobel V. .imon pentru deciziile individuale i anume sR constea dintr-o alegere dintr-un set complet de alternative tin!nd cont de un criteriu (sau de un set de criterii) de evaluare adecvat. ;ltfel spus, solutia adoptatR de cRtre decidentul colectiv nu reprezintR In mod necesar combinatia Scea mai bunR& a solutiilor individuale considerate optime din punctele de vedere, posibil diferite, ale cunotintelor disponibile i logicii decizionale adoptate de fiecare participant. In consecintR, modelul deciziei de tip multiparticipant trebuie sR tinR seama de mai multi factori ca# a) natura socialR a solutiei (care e determinatR de posibilele conflicte de interese, influentele i relatiile diferite), b) complexitatea i multilateralitatea deciziilor (datoritR viziunilor i abordRrilor posibil diferite ale fiecRrui participant) (%e 8ichelis, -GGE). *.*. (oordonarea participantilor la procesul decizional In elaborarea unei decizii colective este important sR se utilizeze un mecanism de coordonare a activitRtilor participantilor. .e pot identifica (Volsapple, Ohinston, -GGE) mai multe clase de modalitRti de coordonare. (!teva dintre acestea sunt# -. (oordonarea prin revizuirea actiunilor, care are ca scop evitarea conflictelor Intre participanti prin furnizarea continuR cRtre acetia a unor informatii actualizate, de naturR sR-i determine sR-i adapteze activitRtile la situatia curentR. *. (oordonarea prin tehnici structurate, cu a'utorul cRrora participantii sunt ghidati sR a'ungR la o solutie, sau la un scenariu decizional. 0rincipalele metode sunt descrise mai 'os. 2. (oordonarea prin negociere (sau prin arbitra') pentru atingerea unei solutii acceptabile (sau, respectiv, acceptate) de cRtre toti participantii care se situau la Inceput pe pozitii diferite (sau, respectiv, conflictuale). Negocierea este descrisR In subcapitolul *.2. din (?ilip, *++*). Decizia in conditiile neomogenitatii cognitive si existentiale Neomogenitatea existentiala, faptul ca persoanele si grupurile ocupa pozitii diferite in sistemul organizarii sociale, avand in consecinta interese distincte, ii face pe participanti sa reactioneze diferit in procesul de decizie. %issensul nu mai apare ca avand doar surse cognitive, ci si existentiale# un dissens datorat diversitatii si chiar opozitiei intereselor. Neomogenitatea existentiala si diversitatea intereselor ce caracterizeaza un grup sau o colectivitate antrenate intr-un proces de decizie provin din mai multe surse. In raport cu procesul de decizie, se pot distinge doua tipuri de interese# primare si secundare. Interesele primare sunt reprezentate de acele cerinte ale indivizilor si grupurilor fata de procesele decizionale, provenite din pozitiile pe care acestia le ocupa in organizarea sociala, pozitii constituite anterior si independent de procesul de decizie. 8embrii unei colectivitatii difera din mai multe puncete de vedere# locul si rolul in

organizarea economica si politica a societatii, sursele si nivelul veniturilor lor, tipul de profesie, nivelul de scolaritate si calificare, locul de munca, locul de resedinta. "i formeaza in functie de aceste caracteristici, clase si grupuri distincte, deosebindu-se modul in care o decizie afecteaza realizarea intereselor lor specifice. Interesele secundare se refera la diferentierile produse de procesul de decizie ca atare, fiind expresia diversitatii de pozitii sociale generate de insusi acest proces Interesele secundare nu se refera la semnificatiile deciziilor pentru structura de pozitii sociale de'a existente, ci la modul in care procesul de decizie modifica aceasta structura, creand pozitii noi, asociate cu interese specifice. 0ozitia in procesul de decizie este, prin ea insasi, asociata cu interese specifice. ;stfel, pozitia de conducere, in conditiile delegarii autortatii, tinde sa fie asociata cu doua tipuri distincte de benificii personale. In primul rand, statut social ridicat, ceea ce inseamna prestigiu, stima, autoritate, influenta si chiar putere sociala. ; beneficia de toate aceste avanta'e reprezinta pentru individ ceva foarte important, o situatie inalt dezirabila. In al doilea rand, este vorba de o serie de beneficii personale mai directe, ca, de exemplu, venituri mai mari , accces favorizat la resursele rare ale colectivitatii. %atorita beneficiilor asociate cu pozitiile de conducere, va tinde sa apara o continua concurenta in cadrul colectivitatilor, grupurilor pentru obtinerea unor asemenea pozitii. Lupta pentru impunerea unor solutii care primar sunt dezirabile este dublata si se impleteste cu lupta pentru ocuparea unor pozitii de autoritate in procesul luarii unei decizii. ;doptarea unei decizii sau a alteia nu este insa un proces independent de pozitia ocupata in sistemul de conducere. (ontributia pe care fiecare o aduce la adoptarea unei decizii reprezinta de regula un criteriu important al selectiei pentru pozitii de conducere. .tructura de interese actioneaza asupra configuratiei si dinamicii incertitudinii subiective. %iversitatea de interese este de natura a creste certitudinea subiectiva a membrilor grupurilor, de aceea la nivel de grup rezulta o stare de certitudine dissensuala. (onditia diversitatii intereselor genereaza o imagine cognitiva puternic polarizata, asociata insa cu un grad ridicat de certitudine (certitudine dissensuala). La nivel de grup deci se constituie o stare mai accentuata de certitudine dissensuala. In spri'unul acestei afirmatii pot fi invocate mai multe argumente. In primul rand primele alternative formulate sunt mai mult expresia diversitatii existentiale decat a celei cognitive. La nivel de grup, fiecare parte va tinde sa-si formuleze o solutie care ii promoveaza interesele. Bn al doilea argument este reprezentat de suspiciunea ca alternativele exprima in realitate interesele primare ale celor care le-au formulat si deci nu sunt in fapt alterantive de luat in considerare. (oncomitent, in conditiile delegarii autoritatii, asupra alternativelor se proiecteaza intr-un mod chiar si mai clar logica intereselor secundare. (u alte cuvinte, asupra alternativelor aflate in discutie se proiecteaza logica intereselor secundare, fapt ce creste certitudinea dissensuala. Bn alt argument ce trebuie precizat este acela ca alternativele sunt nu numai purtatoarele unor interese primare si secundare ostile, dar totodata ele sunt generatoare de certitudine si, in aceasta calitate, de contestare continua a delegarii autoritatii. Bn ultim argument este reprezentat de lupta de interese ce dezvolta o presiune sporita spre coeziune interna a grupurilor aflate in competitie, si in consecinta, suspendarea cautarilor de noi alternative care ar duce la o scadere a coeziunii. / imagine cognitiva a grupului in conditii de omogenitate existentiala tinde sa fie

polarizata si cu un grad ridicat de certitudine. 0rocesul de comunicare poate intari aceasta caracteristica sau poate crea un consens, destul de instabil, adesea mentinut mai mult artificial, in 'urul unei decizii care este avnta'oasa doar pentru o parte a grupului. %in aceasta cauza tehnicile de decizie vor trebui sa tina seama de aceasta configuratie a imaginii cognitive, trebuind sa fie orientate spre stabilizarea sistemului impotriva factorilor destabilizatori. In aceste conditii sunt posibile mai multe tehnici de decizie. / prima tehina este crearea consensului prin convingere manipulativa. Mrupul este facut sa accepte prin argumentare (absorbtie artificiala a incertitudinii) o solutie care avanta'eaza un subgrup particular de interese. In conditii de diversitate de interese este de regula greu de realizat consensul doar prin mi'loacele simplei comunicari, iar rezultatul reprezinta o stare extreme de instabila. / a doua tehnica este reprezentata de delegarea@preluarea autoritatii. ?ortarea delegarii autoritatii sau chiar asumarea ei, reprezinta tehnica cea mai des utilizata in conditii de diversitate de interese. %iferentierea dintre conducere si grup tinde sa fie caracterizata nu numai printr-o simpla diferentiere functionala, dar si printr-una de interese atat primare, cat si secundare. %in punctual de vedere al intereselor primare, fiecare grup cauta sa controleze mecanismul de conducere, sa-l utilizeze ca instrument de promovare a propriilor interese. (onsensul fundat pe negociere reprezinta o ultima tehnica de luare a deciziei. In conditia diversitatii de interese, insasi idea de consens trebuie redefinita. Nu exista o solutie <cea mai buna pentru toti& in 'urul careia sa se cristalizeze un larg consens. ?iecare parte a sistemului poate intelege ca solutia care i-ar convenii cel mai bine este inacceptabila pentru celelalte parti. %aca ar cauta sa o impuna, ceilalti vor opune rezistenta si astfel ar aparea tensiuni si conflicte. ;titudinea negativa a celorlati ar face in fapt ca respectiva solutie sa functioneze mai slab decat ar putea. "ste, de aceea, preferabila adesea o solutie care, desi pentru nici o parte nu este cea mai buna, intruneste insa un consens mai larg. In acest caz consensul se stabileste prin negociere si presupune recunoasterea diversitatii de interese, cat si a distributie puterii. ;ceaste metode de realizare a consensului prin mi'loace manipulative, decizii printrun proces de negociere in care domina manimularea si exercitarea puterii, sunt variante ale strategiei satisfacatorului. Neomogenitatea existentiala apare totusi ca un factor care preseaza independent spre solutii fundate pe putere si care, prezinta toate caracteristicile specifice strategiei satisfacatorului# character defensiv, promovarea unor sisteme cognitive inchise cu functie predominant manipulative. La randul sau, incertitudine interactioneaza cu diversitatea de interese. Incertitudinea accentuata si ireductibila descura'eaza mi'loacele decizionale cognitive, presand spre adoptarea mi'loacelor manipulative si fundate pe putere sau chiar pe regresul la mecanisme spontan-cibernetice. %impotriva, sporirea cunoasterii, in conditii de incertitudine ireductibila, este de natura a limita utilizarea mi'loacelor manipulative, a creste constiinta diversitatii intereselor, presand spre o tehnica democratica deschisa, fundata pe dialog si intelegere reciproca. 2. Lansarea ipotezelor i operationalizarea conceptelor ?iecare ipoteza in parte este insotita de conceptualizarea si definirea nominala a variabilelor

cu care se opereaza in studiu. Ipoteza -# %aca membrii evalueaza pozitiv deciziile de grup, atunci gradul de satisfactie este ridicat. - "valuare pozitiva I apreciere individuala referitoare la deciziile de grup ca fiind destul de bune@bune. - Mrad de satisfactie ridicat I decidentii se declara mai degraba multumiti@foarte multumiti de activitatea grupului. - %ecizii de grup I solutii adoptate impreuna de membrii unui grup. Ipoteza *# %aca decizia grupului a fost luata prin consens, atunci gradul de certitudine perceput de membrii grupului este ridicat. Mrad ridicat de certitudine perceputa I decidentul apreciaza ca este mai degraba sigur@sigur in ceea ce priveste deciziile grupului. (onsens I acord intre membrii grupului referitor la decizia in discutie pe baza similaritatii imaginilor cognitive. %ecizie de grup I solutie adoptata prin interactiunea participativa a membrilor unui grup. Ipoteza 2# .e a'unge la solutia corecta mai probabil prin decizie de grup decat prin solutie personala. -%ecizie de grup I solutie adoptata de membrii unui grup. - .olutie corecta I raspuns care reflecta realitatea obiectiva. - .olutie personala I optiune cognitiva proprie. Ipoteza 3# "xista un grad de incertitudine subiectiva mai ridicat atunci cand decidentii estimeaza o valoare verificabila decat atunci cand isi exprima optiunea proprie $ in cazul deciziei individuale. - Mrad ridicat de incertitudine subiectiva I decidentul apreciaza ca este mai degraba nesigur@nesigur in ceea ce priveste deciziile proprii. -; estima I apreciere, cu aproximatie, pe baza unor date incomplete. -Naloare verificabila I raspuns care poate fi testat. -/ptiunea proprie I solutie personala la o problema fara raspuns corect. - %ecizie individuala I decizie la care individul a a'uns@ s-a pronuntat singur. 3. legerea metodei si ela!orarea instrumentului de cercetare. "articipanti# procedura 0entru realizarea scopului propus am ales ca metoda experimentul psiho-social, iar ca tehnica chestionarul de cercetare, una dintre cele mai des utilizate in stiintele socioumane si definita ca <o tehnica si, corespunzator, un instrument de investigare constand dintr-un ansamblu de intrebari scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic, care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris.&(.. (helcea, *++3, *-*)

%efinitia de mai sus este in total acord cu proiectul de cercetare, care foloseste ca stimuli intrebari pentru a declansa comportamente verbale si nonverbale, reactii utile in observarea procesului decizional individual si de grup. %esignul experimental a fost realizat la Inceputul unei ore de curs, cu studentii prezenti, investig!ndu-se procesele decizionale luate In conditii de incertitudine i ambiguitate, la nivel individual i de grup. Instrumentul este chestionarul de opinie, special, cu o singura tema, autoadministrat individual si colectiv (grupuri de 3-, persoane) deoarece informatiile se recolteaza rapid, costul este scazut, subiectii pot fi lamuriti suplimentar asupra modului de completare. 0utem studia prin intermediul unui chestionar de opinie atat atitudinile, interesele, cat si motivatia, intr-un cuvant tot ce tine de psihologia individului respectiv. %e asemenea putem surprinde relatia dintre opiniile declarate si pastrarea acestora dupa un proces de decizie de grup, componentele cognitive si componentele psihologice si sociale care interactioneaza multiplu. Intrebarile chestionarului sunt inchise, precodificate multiplu. ;cest mod de constructie a instrumentului investigativ faciliteaza alcatuirea bazei de date cu raspunsurile recoltate, precum si analiza statistica. Bniversul cercetarii a fost limitat la studentii ?acultatii de .ociologie si ;sistenta .ociala, anul III, subiecti intre -> si 2+ de ani, in numar de 2G, care au bifat raspunsurile la intrebari a'utandu-se de cele doua fise ale chestionarului. $. naliza rezultatelor. %oncluzii# implicatii# oportunitati de dezvoltare ulterioara In urma prelucrarii statistice inferentiale a datelor, conchidem faptul ca toate cele patru ipoteze ale studiului s-au confirmat. 0rezentam In ;nexa I tabele, transcrierea testelor statistice din .0.. i grafice corespunzatoare fiecarei ipoteze. Ipoteza - se confirma# Intr-adevar, daca membrii evalueaza pozitiv deciziile de grup, atunci gradul lor de satisfactie cu activitatea decizionala la care au luat parte este ridicat (testul MammaI -+.=G=, ;pprox. .ig I +.+++). Aestul Mamma, al corelatiilor pentru datele ordinale, demonstreaza intensitatea asocierii dintre doi indicatori forte ai dinamicii decizionale a grupului# cel cognitiv (evaluarea) i cel afectiv-motivational (satisfactia). .e evidentiaza, prin acest rezultat, faptul ca acei participanti la studiu care au apreciat i cotat pozitiv deciziile luate In grup s-au declarat i multumiti de interactiunea In grup, i invers# cei care au evaluat negativ output-ul decizional al grupului s-au simtit mai degraba nemultumiti de evolutia grupului. ;ceste fenomene psiho-sociale vin sa demonstreze Inca o data str!nsa interdependenta dintre climatul relational al grupului i eficienta acestuia. %e mentionat faptul ca Intre aceste variabile (evaluarea i satisfactia) nu se poate stabili o relatie de determinism univoc, de tip cauza-efect, ci se manifesta o intercorelatie plurideterminata. Ipoteza *# .e confirma (conform testului Mamma cu valoarea +.E-*, ;pprox..ig.I+.+++) presupozitia ca gradul ridicat de certitudine perceputa de catre membrii grupului coreleaza semnificativ cu decizia luata prin consens. In calitate de co-participanti la luarea unei decizii consensuale, membrii grupului tind sa se auto-evalueze drept mai siguri de decizia grupului, In comparatie cu subiectii din grupurile care au fost nevoite sa voteze pentru a a'unge la o hotar!re comuna. / posibila explicatie pentru aceasta relatie empirica este faptul ca omogenitatea sau omogenizarea imaginilor cognitive permisa de atingerea consensului genereaza o certitudine subiectiva mare, deoarece decidentului i se confirma solutia individuala el nu trebuie sa

suporte presiunea Indoielilor produse de Impotrivirea argumentata a celorlalti din echipa. ;cordul risca totui sa fie expresia g!ndirii de grup (groupthin:), prin care incertitudinea se absoarbe artificial, prin dorinta membrilor grupului de a atinge consensul simplu, impermeabil la dubii. ;utoritatea argumentului este distorsionata de argumentul autoritatii pentru atingerea numitorului decizional comun. ;stfel, a'ungerea la consens ar putea deveni scop In sine i conditie sine Wua non a dinamicii grupului, i nu (aa cum este benefic) un mi'loc de a accede la cea mai buna solutie. Ipoteza 2# .e confirma (testul t I =.2G-, ;pprox. .ig.I+.+++) importanta contributiei convergente a mai multor <minti@ capete& In optimizarea procesului i produsului decizional. 0arafraz!nd, se adeverete faptul ca <Bnde-s multi, puterea (decizionala) crete&. In cazul Intrebarii de cultura generala despre pozitionarea geografica a localitatii .inaia, *2 de persoane din 2G au gasit individual raspunsul corect, comparativ cu 2, de persoane din 2G, In situatia gruparii lor In echipe de c!te 3. ;ltfel spus, *2 de indivizi au greit, Insa un singur grup a greit. ;ceasta dovada empirica vine In spri'inul abordarii consultativ-participative din societatile i din organizatiile pluraliste, In care puterea decizionala nu este concentrata la nivelul unui singur pol de conducere, ci este diseminata In r!ndul membrilor. Ipoteza 3# (testul 0hi I +.2>-, .ig. I +.+++) In situatii de decizie individuala, subiectii sunt mai nesiguri atunci c!nd estimeaza o valoare verificabila (exemplul luat In considerare a fost numarul de studenti din ?acultatea de .ociologie i ;sistenta sociala), exacta, dar la care nu au acces cognitiv, dec!t atunci c!nd Ii exprima o optiune personala (de exemplu, opinia fiecaruia despre ponderea burselor de studiu, fata de bursele sociale). 9ezulta ca actiunea de a ne pronunta asupra unor probleme prin exprimarea (i, eventual, argumentarea) unei idei proprii nu nate In noi at!ta de multa incertitudine ca In cazul In care emitem estimari asupra unei realitati obiective, verificabila factual. "ste, din perspectiva generala i oarecum simplificator-reductionista, diferenta Intre realitatea construita subiectiv i cea data obiectiv (a carei cunoatere fragmentata este mai incerta). / posibila dezvoltare ulterioara In aceasta directie ar fi sa investigam daca se mentine aceasta tendinta de atribuire a incertitudinii In cazul deciziilor de grup.