Sunteți pe pagina 1din 7

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPU

Page 1 of 7

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPURARE A APELOR UZATE ORĂŞENEŞTI - TREAPTA DE EPURARE TERŢIARĂ

UZATE OR ĂŞ ENE Ş TI - TREAPTA DE EPURARE TER Ţ IAR Ă Cuprins Indicativ

Cuprins

Indicativ P 28/2-88

1. GENERALITĂŢI

1.1. Prezentul normativ conţine prescripţiile şi datele necesare proiectării tehnologice a construcţiilor şi

instalaţiilor în care se desfăşoară procese de epurare terţiară a apelor uzate orăşeneşti.

1.2. Prin ape uzate orăşeneşti se înţelege totalitatea apelor uzate şi meteorice colectate prin reţeaua de

canalizare a unei localităţi, definite conform Normativului P 29-84.

1.3. Instalaţiile de epurare terţiară a apelor uzate orăşeneşti asigură separarea şi îndepărtarea din apele

uzate a substanţelor impurificatoare nereţinute sau reţinute parţial în treptele de epurare mecanică şi biologică, pentru asigurarea parametrilor calitativi impuşi la evacuarea în emisar, potrivit reglementărilor în

vigoare.

1.4. Instalaţiile de epurare terţiară se prevăd în cazul în care receptorul canalizării este un lac sau un râu cu

scurgere lentă şi prezintă condiţii favorabile desfăşurării proceselor de eutrofizare. Necesitatea prevederii treptei terţiare şi eficienţa acesteia se stabilesc pe baza condiţiilor de descărcare rezultate din planul de gospodărire calitativă a apelor pentru receptorul respectiv, condiţii ce se comunică de către organele centrale sau teritoriale de gospodărire a apelor prin acordul de gospodărire a apelor.

1.5. La proiectarea instalaţiilor se vor avea în vedere prevederile STAS 1481-86 "Canalizări. Studii şi criterii

de proiectare".

[top]

2. CANTITĂŢI ŞI DEBITE CARACTERISTICE DE DIMENSIONARE A INSTALAŢIILOR

2.1. Instalaţiile de epurare terţiară se prevăd, pentru prelucrarea efluentului treptei biologice din staţiile de

epurare în două trepte şi constituie o completare a acestora.

2.2. Cantităţile de apă efluente din treapta biologică se stabilesc în conformitate cu prevederile "Normativului

pentru proiectarea tehnologică a staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti, treptele de epurare mecanică şi biologică şi linia de prelucrare şi valorificare a nămolurilor" indicativ P 28-84.

2.3. Debitul caracteristic de dimensionare hidraulică a instalaţiilor de epurare terţiară este debitul zilnic maxim

(Q zi max), iar debitul de verificare este debitul orar maxim (Q orar max.).

2.4. Din punctul de vedere calitativ, instalaţiile de epurare terţiară sunt destinate reţinerii compuşilor solubili de

fosfor şi azot şi flocoanelor foarte fine nereţinute în decantoarele secundare din treapta biologică.

2.5. Concentraţiile de fosfor şi azot din apele uzate se determină prin analize de laborator, acestea putând

prezenta variaţii mari de la caz la caz, în funcţie de tipul şi ponderea industriilor racordate la reţea, prezenţa sau absenţa unor prelucrări de ape uzate de la obiective zootehnice şi chiar de compoziţia chimică a căderilor de praf din zonă. Limitele minime şi maxime ale variaţiilor concentraţiilor de fosfor şi azot din apele uzate

menajere sunt indicate în Tabelul 1.

Tabelul 1

LIMITE ALE CONCENTRAŢIILOR DE FOSFOR ŞI AZOT DIN APELE UZATE

mk:@MSITStore:C:\Program%20Files\MatrixRom\Matrix%20Instal\apacanal.chm::/p

10/1/2007

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPU

Page 2 of 7

MENAJERE Concentraţia Unitatea Natura de poluantului Efluentul treptei Efluentul referinţă Apa brută
MENAJERE
Concentraţia
Unitatea
Natura
de
poluantului
Efluentul treptei
Efluentul
referinţă
Apa brută
biologice
treptei primare
P
mg/l
8
11
6
10
4
7
N
mg/l
15
50
12
45
2
30

Observaţie: Pentru calcule estimative se poate lua în considerare valorile medii aritmetice între limitele minime şi maxime

[top]

3. SCHEME TEHNOLOGICE DE EPURARE TERŢIARĂ

3.1. Schemele tehnologice de epurare terţiară a apelor uzate orăşeneşti cuprind:

- instalaţii pentru reţinerea fosforului;

- instalaţii pentru reţinerea azotului;

- instalaţii pentru reţinerea flocoanelor foarte fine care rămân în suspensie după treapta biologică.

În funcţie de condiţiile de descărcare în receptor, schemele pot include toate instalaţiile menţionate sau numai

o parte din acestea.

3.2. Instalaţiile de reţinere a fosforului utilizează procedeul fizico-chimic de precipitare a fosfaţilor şi adsorbţie

a polifosfaţilor prin decantare cu adaos de reactivi chimici. Instalaţiile constau în bazine de reacţie şi

decantoare.

3.3. Instalaţiile de reţinere a compuşilor de azot utilizează procedeul biologic de nitrificare-denitrificare, constând din transformarea prin oxidare a tuturor compuşilor de azot în nitraţi şi nitriţi şi apoi degradarea biologică a acestora în instalaţii de tip anaerob, cu sfărâmarea legăturilor moleculare şi eliberarea azotului sub formă de gaz volatil, ca urmare a acţiunii bacteriilor saprofite.

Utilizarea altor procedee de reţinere a compuşilor de azot (reţinerea prin schimburi de ioni, striparea amoniului, clorarea la punct critic etc.) se va putea adopta numai pentru ape cu concentraţii mari de azot şi numai în urma unor analize tehnico-economice care să justifice renunţarea la procedeul de nitrificare- denitrificare.

3.4. Instalaţiile de filtrare utilizează procedeul de separare solid-lichid prin fenomenul de sitare şi adsorbţie la

suprafaţa unui material granular traversat de lichidul ce trebuie epurat. Instalaţiile de filtrare se prevăd ori de

câte ori concentraţiile în suspensii ale efluentului final nu pot atinge nivelul de calitate admis pentru descărcarea în receptor.

Instalaţiile de filtrare utilizează filtrarea prin nisip. Eficienţa instalaţiilor de filtrare în reducerea suspensiilor fine este de cca. 30% în cazul filtrelor lente şi de cca. 60% în cazul filtrării rapide cu coagulant.

În cazuri cu totul deosebite şi numai pe baza unei justificări tehnico-economice aprofundate se pot utiliza şi

alte tipuri de medii filtrante.

3.5. La proiectarea şi realizarea etapizată a schemelor de epurare terţiară, îndeosebi în cazurile în care

mk:@MSITStore:C:\Program%20Files\MatrixRom\Matrix%20Instal\apacanal.chm::/p

10/1/2007

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPU

Page 3 of 7

receptorul canalizării este un lac natural, sau artificial, se va urmări asigurarea reţinerii cu prioritate a sărurilor de fosfor, acestea constituind elementul eutrofizant cel mai puternic.

[top]

4. AMPLASAREA TREPTEI TERŢIARE DE EPURARE

4.1. Treptele terţiare de epurare fac parte integrantă din staţiile de epurare orăşeneşti şi se vor amplasa în

conformitate cu prevederile STAS 1481-86 şi Ordinul nr. 623/1973 al Ministerului Sănătăţii.

4.2. Din punct de vedere tehnologic, treapta terţiară de epurare se amplasează, după treapta secundară

(biologică) de epurare, însă părţi componente ale treptei terţiare pot fi realizate în comun cu treptele primară

sau secundară ale staţiei de epurare.

[top]

5. OBIECTE COMPONENTE

Obiectele componente ale unei scheme tehnologice complete de epurare terţiară a apelor uzate orăşeneşti sunt:

Instalaţia de reţinere a fosforului, cuprinzând:

- bazin de reacţie;

- decantoare consecutive bazinului;

- staţie de preparare şi dozare a reactivilor

Instalaţia de reţinere a azotului, cuprinzând:

- bazine de nitrificare;

- decantoare consecutive bazinelor;

- staţie de pompare pentru recircularea nămolului;

- bazine de denitrificare;

- decantoare consecutive bazinelor;

- staţie de pompare pentru recircularea nămolului.

Instalaţia de filtrare cuprinzând:

- filtre cu mediu granular;

- instalaţie de spălare a filtrelor.

De la caz la caz, această schemă poate fi simplificată fie prin renunţarea la unele obiecte componente sau a unora din instalaţii, fie prin comasarea funcţiunilor şi realizarea în comun a unor obiecte cu treptele primară şi secundară de epurare în condiţiile menţionate în capitolul 3.

5.1. Instalaţia de reţinere a fosforului.

mk:@MSITStore:C:\Program%20Files\MatrixRom\Matrix%20Instal\apacanal.chm::/p

10/1/2007

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPU

Page 4 of 7

5.1.1. Bazinul de reacţie asigură reacţia dintre compuşii fosforului şi reactivul de precipitare. Bazinul trebuie

prevăzut cu un sistem de agitare şi amestec, care să prevină formarea depunerilor şi să asigure

omogenizarea.

5.1.2. Bazinul de reacţie se dimensionează pentru asigurarea unui timp de reacţie de 20

30 minute.

5.1.3. Decantoarele asigură buna desfăşurare a procesului de sedimentare a sărurilor de fosfor precipitate cu

reactivi şi colectarea şi evacuarea depunerilor rezultate din acest proces de sedimentare. Decantoarele pot fi de acelaşi tip cu decantoarele din treapta primară, realizate conform proiectelor tip IPCT nr. 5163 sau ISLGC nr. T 544 sau T 358.

5.1.4. Decantoarele de defosforizare se dimensionează pentru o încărcare hidraulică de

timp de retenţie de 1,5 ore.

1,8

2 m 3 /m 2. h şi un

5.1.5. În situaţii cu caracter de tranziţie, se pot utiliza, pentru precipitarea şi reţinerea fosforului, decantoarele

din treapta primară, bazinele de aerare sau decantoarele secundare din treapta biologică. În astfel de situaţii, proiectul va conţine măsuri pentru:

- asigurarea menţinerii în apă a unei concentraţii suficiente de fosfor pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a proceselor metabolice din bazinul de aerare;

- verificarea compatibilităţii reactivilor utilizaţi cu buna desfăşurare a procesului biologic inclusiv a pH-ului;

- asigurarea la decantoarele respective a unui spaţiu de colectare a nămolului majorat cu 100%, corespunzător cantităţilor suplimentare rezultate din reţinerea fosforului.

5.1.6. Staţia de preparare şi dozare a reactivilor asigură reactivii necesari pentru precipitarea sărurilor de

fosfor. Reactivii utilizaţi sunt reactivi de uz curent în tratările de ape, respectiv: clorura de ferică (FeCl 3 ), sulfatul de aluminiu (SO 4 ) 3 Al 2 sau varul stins Ca(OH) 2 . Pe baza studiilor de laborator se pot utiliza combinaţii în diverse proporţii între aceşti reactivi sau alte tipuri de reactivi. Se recomandă ca amestecul de reactivi să aibă o reacţie alcalină sau slab alcalină.

În lipsa studiilor de laborator, se recomandă utilizarea unui amestec de Ca(OH) 2 cu FeCl 3 în proporţii de 8:1 (în greutate).

5.1.7. Dozele de reactivi necesare se determină prin studii de laborator în funcţie de concentraţiile de fosfor

din apele uzate şi gradul de epurare necesar. În lipsa studiilor de laborator, se pot considera concentraţii de fosfor de 8 mg/dm 3 în apele decantate şi 5 mg/dm 3 după epurarea biologică, concentraţiile în efluentul treptei

de defosforizare putând fi reduse până la 0,5 0,6 mg/dm 3 . Cantitatea de reactivi necesară se determină pe baza tabelului 2.

Tabelul 2

DOZE TEORETICE DE REACTIVI UTILIZATE PENTRU DEFOSFORIZARE Reactivul utilizat pH Doza Clorură ferică Cl 3
DOZE TEORETICE DE REACTIVI UTILIZATE PENTRU DEFOSFORIZARE
Reactivul utilizat
pH
Doza
Clorură ferică Cl 3 Fe
7
8
1,75 g Fe/g PO 4
Sulfat de aluminiu Al 2 (SO 4 ) 3
6
7
0,87 g Al/g PO 4
Var stins Ca(OH) 2
10,5
11
2,15 gCa/g PO 4

mk:@MSITStore:C:\Program%20Files\MatrixRom\Matrix%20Instal\apacanal.chm::/p

10/1/2007

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPU

Page 5 of 7

Observaţie: În practică, dozele aplicate sunt cu 20

5.2. Instalaţii biologice de reţinere a azotului.

50%

mai mari decât cele teoretice, datorită remanenţelor.

5.2.1. Bazinele de nitrificare au rolul de a asigura oxidarea cât mai completă a compuşilor de azot şi

transformarea acestora în nitriţi şi nitraţi. În acelaşi timp, bazinele trebuie să asigure menţinerea în suspensie a amestecului apă-nămol şi să evite formarea depunerilor.

Alcătuirea bazinelor de nitrificare este similară cu cea a bazinelor de aerare din treapta biologică realizate conform proiectului tip ISLGC nr. T 2082.

5.2.2. Pentru asigurarea biomasei necesare desfăşurării proceselor, apelor uzate influente bazinelor de

nitrificare rezultate din treapta biologică trebuie să prezinte concentraţii în CO5 de cca. 50 mg/dm 3 , ceea ce trebuie avut în vedere la dimensionarea treptei biologice.

5.2.3. Bazinele de nitrificare se dimensionează pentru un timp de retenţie de 4

biologică este prevăzută cu bazine de aerare de tipul "aerare extinsă" (timp de aerare mai mare de 8 ore), nu

sunt necesare bazine de nitrificare, nitrificarea realizându-se în treapta biologică.

ore. În cazul în care treapta

6

5.2.4. Încărcările admisibile şi concentraţia biomasei din bazinele de nitrificare, trebuie stabilite pe baza

studiilor de laborator în funcţie de concentraţia în azot a apelor uzate şi temperatura apelor uzate.

În lipsa studiilor, pentru calcule estimative, se pot considera încărcări admisibile de ordinul 0,15 kg NH3/m3 zi şi concentraţii ale biomasei de 1,5 kg SSV/m 3 apă uzată, la temperatura medie de 12 o C.

5.2.5. Necesarul de oxigen se stabileşte pe baza cantităţilor de azot ce trebuie oxidate şi a cantităţilor de

CBO 5 remanente din treapta de epurare biologică, respectiv: 4,6 kg O 2 /kg NH 3 şi 1,5 kg O 2 /kg CBO 5 .

5.2.6. Pentru asigurarea unei nitrificări corespunzătoare este necesară realizarea unei alcalinităţi

corespunzătoare (pH min. 7,6). Prin proiect trebuie prevăzută posibilitatea corectării reacţiei cu lapte de var. Cantităţile de var necesare se stabilesc pe baza studiilor de laborator. Orientativ, se poate considera pentru calcule de dimensionare o doză de

100 mg/dm 3 .

Prepararea reactivului se va realiza în aceeaşi instalaţie cu cea folosită pentru defosforizare.

5.2.7. Efluentul bazinelor de nitrificare trebuie decantat. Decantoarele pentru nitrificare asigură separarea

biomasei rezultate din procesul de nitrificare, colectarea şi evacuarea materialului depus. Acestea sunt similare decantoarelor secundare din treapta biologică, realizate conform proiectului tip IPCT nr. 5163 sau proiectelor tip ISLGC nr. T 358 şi T 544.

5.2.8. Decantoarele pentru nitrificare se dimensionează pentru încărcări hidraulice de

1,0

1,2 m 3 /m 2. h.

5.2.9. Pentru realizarea concentraţiei de biomasă necesară în bazinele de nitrificare se va prevedea o

instalaţie de pompare pentru recircularea nămolului colectat în decantoare, similară cu cea din treapta biologică.

5.2.10. Debitul de dimensionare al instalaţiei de recirculare se va considera 0,5 din Q zi max.

5.2.11. Nămolul în exces se poate trata în comun cu nămolul în exces provenit din treapta biologică.

5.2.12. Apele uzate supuse procesului de nitrificare, după decantare, sunt introduse în bazine de denitrificare.

5.2.13. Bazinele de denitrificare trebuie să asigure condiţiile anaerobe pentru degradarea nitraţilor şi nitriţilor

şi în acelaşi timp menţinerea în suspensie a amestecului apă-nămol.

5.2.14. Bazinele de denitrificare se prevăd cu acoperire şi sisteme de izolare etanşă faţă de mediul exterior.

Prin proiect trebuie să se prevadă măsuri constructive de asigurare a planşeelor de subpresiune.

mk:@MSITStore:C:\Program%20Files\MatrixRom\Matrix%20Instal\apacanal.chm::/p

10/1/2007

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPU

Page 6 of 7

5.2.15. Pentru menţinerea în suspensie a amestecului apă-nămol se vor folosi sisteme de agitare ce pot fi

utilizate în mediu anaerob.

5.2.16. Bazinele de denitrificare se dimensionează pe baza încercărilor admisibile. Încărcările admisibile şi

concentraţia biomasei din bazinele de denitrificare trebuie stabilite pe baza studiilor de laborator în funcţie de concentraţia în nitriţi şi nitraţi şi temperatura apelor uzate.

În lipsa studiilor, pentru calcule estimative, se pot considera încărcări admisibile de ordinul 0,6 kg NO 3 /m 2 zi şi concentraţii ale biomasei de 2,5 kg SSV/m 3 apă uzată la temperatura medie de 10 o C.

5.2.17. Deoarece conţinutul în CBO 5 al apelor din instalaţia de denitrificare este extrem de redus, prin proiect

trebuie prevăzută posibilitatea adăugării carbonului organic dintr-o sursă exterioară în bazinul de denitrificare. Această sursă exterioară poate fi metanolul. Doza de metanol trebuie stabilită în laborator, astfel încât să reducă nitraţii şi, în acelaşi timp, să se evite consumul excesiv. Pentru calcule estimative, doza necesară se poate considera 3 kg metanol/kg NO 3 .

5.2.18. Afluentul bazinelor de denitrificare trebuie decantat. Decantoarele pentru denitrificare asigură separarea biomasei rezultată din procesul de denitrificare, colectarea şi evacuarea materialului depus. Acestea sunt similare decantoarelor secundare din treapta biologică, conform punctului 5.2.7.

5.2.19. Decantoarele pentru denitrificare se dimensionează pentru încărcări hidraulice de

2,0

2,2 m 3 /m 2. h.

5.2.20. Pentru realizarea concentraţiei de biomasă necesară în bazinele de denitrificare se va prevedea o

instalaţie pentru recircularea nămolului colectat în decantoare.

5.2.21. Debitul de dimensionare al instalaţiei de recirculare se va considera 0,7 din Q zi max.

5.2.22. Nămolul în exces se poate trata în comun cu nămolul în exces provenit din treapta biologică.

5.3. Instalaţii de filtrare

5.3.1. Instalaţiile de filtrare se realizează cu filtre rapide cu un singur strat. Ca mod de alcătuire şi principiu de

funcţionare, filtrele nu se deosebesc de filtrele pentru limpezirea apei potabile prezentate în STAS 3602-81. În funcţie de caracteristicile apei, în cazuri bine justificate, se pot utiliza şi astfel de filtre: filtre lente, filtre cu dublu strat etc.

5.3.2. Concentraţiile maxime de impurificatori admise în influentul filtrului sunt 40

100 mg/l CCO-Cr pentru substanţe organice.

50

mg/l pentru suspensii şi

5.3.3. Materialul filtrant va fi nisip cuarţos cu granulaţie 2

alte tipuri de materiale.

4

mm. În cazuri bine justificate, pot fi prevăzute şi

5.3.4. Filtrele se dimensionează pentru o viteză de filtrare de

4-5 m/oră şi o grosime a stratului de nisip de 1,50 m. În cazul unor concentraţii mici în suspensii în debitul influent, viteza de filtrare poate creşte până la 20 m/oră şi grosimea stratului poate fi redusă până la 0,50 m.

5.3.5. Filtrele se spală în contracurent cu apă şi aer. Spălarea cu apă se face cu o intensitate de 12

dm 3 /s/m 2 , iar cu aer cu o intensitate de 18

20 dm 3/ s/m 2 .

5.3.6. Durata unei spălări cu apă va fi de 15

20

minute, iar pentru aer două reprize a câte 3

4

minute.

15

5.3.7. Se recomandă prevederea unui dispozitiv mecanic pentru colectarea şi îndepărtarea spumei şi a

peliculelor de la suprafaţa filtrului.

5.3.8. Pentru spălare se va utiliza apă din efluentul filtrului. Rezerva de apă de spălare se va calcula pentru

intervale de spălare de 8 ore pentru o cuvă la instalaţii de capacitate mică şi 24 ore la instalaţii de mare

capacitate.

mk:@MSITStore:C:\Program%20Files\MatrixRom\Matrix%20Instal\apacanal.chm::/p

10/1/2007

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPU

Page 7 of 7

5.3.9. Apa impurificată rezultată din spălarea filtrelor se recomandă a fi decantată în bazine separate de unde apa va fi introdusă în decantoarele secundare ale treptei biologice, iar nămolul se va trata în comun cu nămolurile rezultate din treapta biologică.

5.3.10. Instalaţiile de filtrare se va realiza astfel încât să permită periodic scoaterea din funcţiune a câte unei cuve de filtru şi dezinfectarea acesteia cu apă superclorată pentru evitarea dezvoltărilor masive de microorganisme în filtre.

[top]

mk:@MSITStore:C:\Program%20Files\MatrixRom\Matrix%20Instal\apacanal.chm::/p

10/1/2007